Bun venit la Institutul Național de Statistică ... · Revista Română de Statistică Supliment...

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 4 / 2018 243

Revista Român! de Statistic!

Supliment

Romanian Statistical Review Supplement

4/2018

Institutul Na�ional de Statistic�

National Institute of Statistics

www.revistadestatistic .ro/supliment

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 4 / 2018

SUMAR / CONTENTS 4/2018REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂ SUPLIMENT

SISTEMUL NAŢIONAL COOPERATIST – COMPONENTĂ A DEZVOLTĂRII ECONOMICO-SOCIALE 3NATIONAL COOPERATIVE SYSTEM - COMPONENT OF ECONOMIC AND SOCIAL DEVELOPMENT 18Prof. Constantin ANGHELACHE PhD

PRINCIPALELE ASPECTE PRIVIND APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA PIEŢEI ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA 32THE MAIN ISSUES REGARDING THE EMERGENCE AND DEVELOPMENT OF THE INSURANCE MARKET IN ROMANIA 44Prof. Constantin ANGHELACHE PhDProf. Gabriela ANGHELACHE PhDMaria MIREA Ph.D Student Ec. Lucian ENE

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ - ELEMENT FUNDAMENTAL AL EVOLUŢIEI ECONOMICE 56SCIENTIFIC RESEARCH - A FUNDAMENTAL ELEMENT OF ECONOMIC EVOLUTION 73Prof. Constantin ANGHELACHE PhD Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD Assoc. prof. Florin Paul Costel LILEA PhD Tudor SAMSON Ph.D Student

ANALIZA POPULAŢIEI ŞI A RESURSELOR MONDIALE - EVOLUŢIE ŞI PERSPECTIVE 90ANALYSIS OF POPULATION AND WORLD RESOURCES - EVOLUTION AND PERSPECTIVES 107Prof. Constantin ANGHELACHE PhDProf. Cristian Marian BARBU PhDAssoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD

ELASTICITATE ŞI SENSIBILITATE. MODELE ŞI APLICAŢII ÎN ECONOMIE 124ELASTICITY AND SENSITIVITY. MODELS AND APPLICATIONS IN ECONOMY 134Drd. Stefan Virgil Iacob

EVOLUŢIA PIEŢEI DE CAPITAL DIN ROMÂNIA 144THE ROMANIAN CAPITAL MARKET DEVELOPMENT 155Prof. Gabriela ANGHELACHE PhDProf. Constantin ANGHELACHE PhDAssoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD Mariana CHILIMENT Ph.D Student

www.revistadestatistica.ro/supliment

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 4 / 20182

PRINCIPALELE ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEFLATAREA INDICATORILOR MACROECONOMICI 166THE MAIN THEORETICAL ASPECTS REGARDING THE DEFLATION OF THE MACROECONOMIC INDICATORS 176Prof. Constantin ANGHELACHE PhD Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhDAndreea – Ioana MARINESCU Ph.D StudentTudor SAMSON Ph.D Student ec. Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ

SCENARII PRIVIND EVOLUŢIA SISTEMULUI DE PENSII PRIVATE DIN ROMÂNIA 186SCENARIOS REGARDING THE EVOLUTION OF THE PRIVATE PENSION SYSTEM IN ROMANIA 196Lecturer Ana CARP PhD

ANALIZA EVOLUŢIEI CIFREI DE AFACERI DIN SERVICIILE DE PIAŢĂ PRESTATE ÎNTREPRINDERILOR 206ANALYSIS OF TURNOVER IN MARKET SERVICES PROVIDED TO ENTERPRISES 214Prof. Radu Titus MARINESCU PhD Cristian OLTEANU PhD Student Alexandra PETRE (OLTEANU) PhD Student

STUDIU PRIVIND EVOLUŢIA CIFREI DE AFACERI DIN COMERŢUL CU AUTOVEHICULE ŞI DIN SERVICIILE DE PIAŢĂ PRESTATE POPULAŢIEI 222STUDY ON THE DEVELOPMENT OF THE NUMBER OF BUSINESSES FROM THE COMMERCE OF MOTOR VEHICLES AND OF THE MARKET SERVICE PROVIDED TO THE POPULATION 233Assoc. prof. Florin Paul Costel LILEA PhDDoina AVRAM Ph.D Student Doina BUREA Ph.D StudentRadu STOICA Ph.D Student


Sistemul naţional cooperatist – componentă a dezvoltării economico-sociale

Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected])

Universitatea „Artifex” din București

Abstract În acest articol, autorii au efectuat un studiu atent asupra genezei cooperatiste din România plecând de la interpretarea datelor concrete și se referă la apariția acestui concept, acestei structuri economice care a fost pe plan mondial. Cooperația din România, ca și din alte state membre ale Uniunii Europene, este un sector de activitate care adună persoane fi zice sau juridice organizate după sistemul cooperatist. Mișcarea cooperatistă are o lungă tradiție în lume și, pe cale de consecință, și în România, dezvoltându-se pe baza principalelor modele de cooperație care au apărut în secolul al XIX-lea la nivel internațional. Se fac referiri la o serie de persoane și personalități ale timpului care și-au pus amprenta asupra apariției și dezvoltării mișcării cooperatiste în general și a mișcării cooperatiste meșteșugărești în mod special. În acest studiu, autorii analizează apariția și evoluția mișcării cooperatiste în România, punând accentul pe cadrul conceptual și cadrul juridic și de politici publice ale cooperației. Esențial, în analiza și prezentarea evoluției modelelor cooperatiste care s-au dezvoltat în România o reprezintă crearea societăților cooperative care s-au dezvoltat pe plan european, dar și în România. Cu evoluții de la o perioadă la alta, mișcarea cooperatistă din România a reprezentat un domeniu particular care s-a dezvoltat atât din punctul de vedere al numărului de unități cooperatiste cât și al numărului de membri cuprinși în acest tip de organizație social-economică. În timp au apărut idei privind cooperativele cu dedicație în domeniul fi nanciar, de întrajutorare, apoi, au apărut și alte forme, dar cea mai concludentă și trainică pentru evoluția economiei unei țări este cooperația meșteșugărească. Astfel, se creează locuri de muncă adecvate regiunilor și preocupărilor pe care le are populația într-o anumită zonă. În al doilea rând, asigură dezvoltarea unei părți a economiei prin valorifi carea potențialului uman specializat, fără nici un efort din partea statului, putând aprecia că din totdeauna, mișcarea cooperatistă meșteșugărească a fost cea care a rămas independentă, autonomă într-un anume fel, în sensul că s-a auto-gestionat și în acest fel a putut să obțină rezultate și pentru economia națională. În cadrul acestei cercetări, autorii au efectuat o diagnoză o situației actuale și a tendințelor care s-au manifestat în mișcarea cooperatistă în ultimul deceniu. Accentul


a fost pus pe evoluția cooperației meșteșugărești, respectiv scurtul istoric al evoluției în context intern și internațional, modifi carea locului mișcării meșteșugărești în România, precum și relațiile cooperației din acest domeniu pe plan internațional în cadrul Alianței Cooperatiste Internaționale. Autorii se axează pe faptul că, chiar și în perioada comunistă, mișcarea cooperatistă meșteșugărească a avut o activitate destul de importantă, contribuind în procent ridicat la formarea pe atunci a produsului social total (acum produsul intern brut). În piața liberă mișcarea cooperatistă meșteșugărească s-a reorientat, s-a readaptat la condițiile existente. Nu au dispărut însă nici unul dintre domeniile de activitate și astfel își continuă demersurile pentru a continua în mos susținut activitatea de producție, comercializare pe plan intern și extern precum și producerea de servicii pentru populație. Sistemul legislativ al țării arată că în ciuda unor difi cultăți ale pieței libere activitatea UCECOM a devenit stabilă și are preocupări de dezvoltare existând premisele (resursele) materiale, umane și fi nanciare de a se consolida și mai mult și a avea o situație mai adecvată, mai profi tabilă în perioada următoare. Autorii se axează și pe faptul că în ultimii 12 ani cursul activității cooperatiste meșteșugărești a avut o activitate stabilă, existând premise ca în această perioadă imediată (după desfășurarea congresului din acest an) să se adopte noi măsuri care să asigure îmbunătățirea activității în cadrul societăților cooperatiste. Autorii prezintă o serie de date convingătoare pentru a arăta că există premise pentru ca activitatea cooperativelor meșteșugărești să crească și să atragă noi resurse umane și fi nanciare pentru a deveni o componentă importantă a economiei naționale. Clasifi carea JEL: J21, J54, P13 Cuvinte cheie: sistem cooperatist, cooperație meșteșugărească, economie națională, sursă fi nanciară, forță de muncă

IntroducereÎn cadrul acestui articol, autorii se axează pe analiza apariției, evoluției și dezvoltării sistemului cooperatist pe plan mondial și prin analiză și corelație a dezvoltării cooperației în România. Studiul efectuat de autori este localizat în ceea ce privește dezvoltarea sistemului cooperatist în România pe perioada de dinaintea primului război mondial, apoi perioada interbelică, etapa economiei etatizate, localizată în perioada 1945-1989 și etapa economiei de piață. Accentul este pus pe prezentarea cadrului legislativ specifi c fi ecăreia dintre aceste perioade, dar și pe relevarea rolului pe care îl are mișcarea cooperatistă în benefi ciul unor entități locale, dar, cu efect și asupra evoluției economiei


naționale. În trecere, se fac referiri la sistemul cooperației de consum, sistemul cooperației de credit, sistemul cooperației în domeniul agriculturii care a fost specifi c doar perioadei comuniste, dar mai ales a sistemului cooperatist meșteșugăresc. Anumite profesii, anumite îndeletniciri, anumite resurse locale sunt valorifi cate într-un mod efi cient în condițiile în care UCECOM-ul, organul de conducere a activității cooperativelor meșteșugărești se orientează spre a implementa noi și efi ciente măsuri care să asigure creșterea activității în acest domeniu. Sunt făcute unele referiri și în legătură cu situația care există într-o parte sau alta a țării, că piața liberă este exigentă și impune noi măsuri care să adapteze activitatea meșteșugărească la cerințele pieței, mai ales că România este membră a Uniunii Europene. Autorii subliniază că în Uniunea Europeană această activitate, meșteșugărească și cea de cooperație în general au un rol bine-determinat și se anvizajează ideea că în perioada următoare activitatea meșteșugărească din țara noastră va avea un trend pozitiv. Sunt prezentate unele grafi ce și tabele care sugerează prin puterea cifrelor evoluția în timp a mișcării cooperatiste în general și a celei meșteșugărești în plan particular.

Literature review Borzaga, Bodini, Carini, Depedri, Galera and Salvatori (2014) au analizat rolul întreprinderilor și al cooperativelor sociale ca un tip de organizație economică, non-profi t, care își asumă un rol din ce în ce mai important în Europa, contribuind la creșterea economică și socială. Cruceru (2014) a prezentat aspecte privind doctrina cooperatistă. Galera and Borzaga (2009) au studiat evoluția conceptului de întreprindere socială la nivel internațional. Levi and Davis (2008) au prezentat cooperativele ca un model bazat pe componente duale, economice și sociale. Light (2006) a abordat aspecte referitoare la principalele modalități de regândire a antreprenoriatului social. Lotti, Mensing and Valenti (2006) au arătat că sistemul cooperatist protejează comunitățile și prosperă într-o lume globalizată. McCain (2007) a demostrat că soluția de cooperare este viabilă într-un grup de lucru în care muncitorii înfăptuiesc efortul ca un dar reciproc, acest lucru fapt putând explica tendința observată a cooperativelor de a atinge o productivitate mai mare. Novkovic (2008) a arătat că principiile cooperatiste oferă perspective suplimentare la întrebările care se pun cu privire la faptul că societățile cooperatiste pot să prospere în zone cu mobilitate scăzută a forței de muncă, eșecuri de piață predominante, piețe de oligopol și industrii cu forță de muncă intensă. Novkovic (2006) a studiat rolul principiilor și valorilor cooperative în dezvoltarea cooperativelor. Vieta and Lionais (2005) au cercetat avantajele cooperativelor în dezvoltarea comunității.


Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii Cooperația nu este un termen și nici o actovotate nouă, aceasta își are sorgintea în forme de organizare social-economică în lume, din cele mai vechi timpuri. Sistemul cooperatist a evolut și s-a dezvoltat neîncetat în toatenstatele lumii și, mai ales, în cele dezvoltate. În acest context, supunem atenției faptul că, în prezent, cooperativele oferă peste 100 de milioane de locuri de muncă în întreaga lume, cu 20% mai mult decât multinaționalele. În Canada, 4 din 10 canadieni sunt membri în cel puțin o cooperativă, iar cooperativele și uniunile de credit au peste 155.000 de angajați. În regiunea Quebec a Canadei, cca 70% din populație este membră în cooperație. Cooperativele care produc zahăr de arțar în Canada dețin 35% din producția mondială. 23 milioane de cetățeni ai Franței (cca 38% din populație) sunt membri cooperatori. 75% dintre producătorii agricoli sunt membrii ai unei cooperative. Cifra de afaceri deținută de mișcarea cooperatistă este de 181 bilioane de euro, cooperativele deținând 60% din bănci, 40% din producția agricolă și de alimente și 25% din vânzările cu amănuntul. În ce privește locurile de muncă, 21.000 de cooperative furnizează peste 1 milion de joburi reprezentând 3.5% din populația activă. 1 din 4 persoane (cca 20 milioane de persoane) este membra a unei cooperative în Germania, iar 440.000 de persoane sunt angajate în 8106 cooperative. În Japonia 1 din 3 familii este membră a unei cooperative. În 2007, cooperativele de consum au avut o cifră de afaceri de 34.048 bilioane de USD, deținând 5,9% din cota de piață a produselor alimentare. În India, cca. 239 milioane de persoane sunt membrii cooperatori. În Noua Zeelandă, 40% din populația adultă este membră în cooperative și mutualități. Cooperativele produc 22% din PIB, deținând 95% din piața produselor lactate, 70% din piața cărnii, 62% din piața de băcănie, 75% din piața de produse farmaceutice, 70% din piața de îngrășăminte agricole. Spania are 15% din populație membră în cooperație (în 2008). În 2007 cooperația a furnizat locuri de muncă pentru 21,6% din piața muncii. În Argentina sunt 12.670 societăți cooperatiste care au peste 9,3 milioane de membri (23,5% din populația țării) și oferă peste 233.000 de locuri de muncă. Italia avea în 2005 angajați cca 1 milion de indivizi în 70.400 de societăți cooperatiste. 4 din 10 persoane sunt membre în cooperative în SUA. 30.000 de cooperative dețin 3 trilioane USD în capital subscris, generează venituri de peste 500 miliarde USD şi 25 miliarde de USD salarii și furnizează peste 2 milioane de locuri de muncă.. În zonele rurale există mai mult de 900 de cooperative electrice care furnizează electricitate la peste 42 de milioane de locuitori, deținând 42% din liniile de distribuție americane. Ideile cooperatiste au pătruns în România încă din prima jumătate a veacului al XIX-lea. Sunt cunoscute preocupările a numeroase personalităţi de a promova idei asociaţioniste.


Contribuţii valoroase la fundamentarea teoretică a programului revoluţionar de dezvoltare a ţării, inclusiv pe principii asociaţioniste, au avut mari personalităţi, precum N. Bălcescu, S. Bărnuţiu, A. Iancu, E. Murgu, A. D. Xenopol şi alţii. Theodor Diamant (1810-1841), iniţiatorul falansterului de la Scăeni - Prahova din 1835, care pornea de la ideea că „lupta este de acum înainte între cei care au şi cei care n-au” şi sublinia necesitatea înlăturării societăţii care nu asigura claselor de jos nici măcar dreptul la un minimum decent de existenţă (hrană, locuinţă, îmbrăcăminte şi la o muncă care să nu fi e dăunătoare sănătăţii lor). La rândul său, Spiru Haret (1851 - 1912), matematician, sociolog, pedagog, ministru în mai multe cabinete, a fost unul dintre promotorii învăţământului profesional românesc, iniţiator al şcolilor de arte şi meserii. A sprijinit înfi ințarea băncilor populare, bazate pe principiile de organizare cooperatistă. Astfel, în 1899 s-au iniţiat 20 de bănci săteşti, iar în 1900, alte 44. În septembrie 1902 erau în total 700 de bănci populare săteşti, cu 69 817 membri şi cu 4 250 000 lei, la valoarea monedei din acea perioadă, capital vărsat. Ion Ghica acordă atenţie cooperaţiei agricole, ca mijloc de înlăturare a avantajelor pe care marele proprietar le are asupra micului proprietar de pământ. Se preconiza asocierea micilor proprietari pentru a concentra unități agricole mari, care pot utiliza mijloace moderne de a lucra pământul. În sprijinul cooperatorilor, înfi inţează cooperativele de credit (băncile cooperative) cu destinație agricolă. În mediul rural, curentul cooperatist a fost promovat de Ion Ionescu de la Brad (1818-1891), economist, statistician, agronom, reprezentant al ştiinţelor agricole. Ion Ionescu de la Brad vedea salvarea ţărănimii din starea de înapoiere economică şi culturală în care se afl a, prin cooperaţie, în primul rând a celei de credit. La timpul respectiv, problema resurselor fi nanciare interne era problema cea mai delicată. P.S. Aurelian (1833-1909), economist, a militat pentru implementarea cooperaţiei în viaţa economică a României, sub impulsul rezultatelor notabile obţinute în ţările occidentale de societăţile cooperatiste de producţie, consum şi credit. Acorda prioritate asociaţiilor de producţie şi de credit, dar şi cooperativelor de consum. Dimitrie C. Butculescu (1866-1907), a urmărit să determine meseriaşii şi lucrătorii spre organizaţii cu caracter economic. Acesta a avut un rol deosebit în promovarea ideilor asociaționiste în rândul meseriașilor de toate categoriile. Putem afi rma că acestuia i se datorează începutul asociațiilor de tip cooperatist al meseriașilor, acest mod de organizare a producției permanentizându-se și apoi, dezvoltându-se în mod continuu.


Un moment important în dezvoltarea activității cooperatiste în Vechiul Regat a fost apariţia în mai 1887 a Codicelui de Comerciu. După intrarea în vigoare a Codului comercial, apar o serie de societăţi, de tip cooperatist, datorită garanției pe care o dădeau membrilor asociați în obținerea de venituri și a perspectivei de a lucra în interesul celor cuprinși în aceste cooperative. Numeric, asociaţiile cooperative întrec cu mult pe cele din faza anterioară. În 1898, existau un număr de 154 bănci populare, din care 128 se afl au în mediul urban şi 26 în cel rural, cele sătești datând din 1887, precum și o serie de asociații cooperative. La 29 martie 1903, se adoptă „Legea băncilor populare săteşti şi a Casei lor centrale”, care a infl uențat apariția a noi forme de asociaţie cooperativă. În mod concret, în acest moment, s-a produs apropierea între cooperativele de credit și cele de meseriași (meșteșugari), în sensul că, în contextul în care și sistemul bancar era destul de limitat (capitalul era, în proporție ridicată, străin, dobânzile erau la nivel cămătăresc și alte inconveniente), cele două forme de cooperative s-au sprijinit, cea de credit oferind surse fi nanciare mai accesibile producătorilor. La 20 decembrie 1909 este adoptată Legea pentru înfi inţarea băncilor populare de meseriaşi şi a cooperativelor de producţie, consum, construcţie şi comerţ, o formă mai adecvată, care se referea la un sistem asociativ complex și unitar. În secolul XX, o serie de personalități, dintre care amintim pe I. G. Duca, Ion Mihalache, Ion N. Angelescu, Vintilă Brătianu, A.G. Galan, Gh. Tașcă, au contribuit la consolidarea și dezvoltarea activității cooperatiste. La rândul său, Virgil N. Madgearu s-a preocupat de defi nirea societăţii cooperatiste, pe care o defi nea drept: Cooperative, ca asociaţiuni economice ale muncii, spre deosebire de societăţile anonime pe acţiuni cari sunt asociaţiuni ale capitalului. Profesorul Gromoslav Mladenatz s-a ocupat activ de dezvoltarea activității cooperatiste din România în perioada dintre cele două războaie mondiale. În perioada interbelică, economia României se afl a într-o situație delicată. Pe de o parte se punea problema refacerii economiei după primul război mondial, pe ocuparea forței de muncă ce devenise difi cil de realizat datorită caracterului pronunțat agrar al economiei și a lipsei de resurse fi nanciare și capital tehnologic. Pe de altă parte, exista deja impulsul evoluției pozitive a societăților cooperatiste, forma cea mai rapidă de consolidare a celor existente și apariția de noi astfel de organizații care îi uneau pe meseriași (meșteșugari). Evoluția legislaţiei în domeniul cooperatist a urmat un curs care s-a intensifi cat în timp. Cu toate acestea, condiţiile economico-sociale şi politice au determinat o evoluţie sinuoasă a cooperaţiei. Legislaţia din acei ani refl ectă preocuparea statului pentru activitatea cooperatistă. Sintetizând, menționăm,


în ordine cronologică, principalele acte normative cu privire la sistemul cooperatist care au fost promulgate în acea perioadă sunt următoarele: - în 3 ianuarie 1919 - Decret - Lege pentru înfi inţarea Cassei Centrale a cooperaţiei şi împroprietăririi sătenilor; - în 9 februarie 1919 - Decret - Lege privind înfi inţarea cooperativelor populare orăşeneşti; - în 30 aprilie 1920 - Lege pentru organizarea Ministerului muncii şi ocrotirii sociale (cu modifi cările din 12 iunie 1920), în paragraful 4, art. 20-27 se prezintă organizarea Direcţiei cooperaţiei orăşeneşti şi a Consiliului Cooperaţiei orăşeneşti; - în 14 martie 1923 - Legea pentru unifi carea cooperaţiei; - în 12 iulie 1928 - Codul Cooperaţiei; - în 28 martie 1929 - Legea pentru organizarea cooperaţiei; - Regulament pentru punerea în aplicare a legii pentru organizarea cooperaţiei din 28 martie 1929, cu modifi cările şi completările aduse prin Legile din 4 aprilie 1930 şi 7 aprilie 1933; - în 27 iulie 1933 - Legea nr. 149 pentru organizarea cooperaţiei; - în 1935 apare Legea pentru organizarea cooperaţiei (modifi cată în 23.VI.1938, 20.I.1939, 18.X.1940 şi 22.II.1941), acesta fi ind cel mai complet act normativ în domeniu, care a avut ca efect consolidarea sistemului cooperatist, mai ales al celui meșteșugăresc. După 1944, în anii perioada economiei etatizate, cooperaţia şi-a desfăşurat activitatea, fără a avea o identitate precis reglementată prin lege. Abia în anul 1949, la 2 aprilie, a fost promulgat Decretul nr. 133, pentru organizarea cooperaţiei, care abroga legea din 1935 şi modifi cările ulterioare. Decretul prevedea organizarea următoarelor forme de cooperative: de producţie meşteşugărească; de consum-aprovizionare, prelucrare şi desfacere; de producţie agricolă-gospodării agricole colective şi altele. În mod concret, începuturile cooperaţiei meşteşugăreşti din România datează din anul 1879 când a fost înfi inţată prima organizaţie de acest fel – „Societatea meseriaşilor de încălţăminte” (Bucureşti). Dacă cooperația de consum își derula activitatea în special în mediul rural, cea meșteșugărescă era prezentă preponderant în cel urban, dar și mediul rural unde existau meseriași și resurse, mai ales naturale. Activitatea cooperatistă s-a dezvoltat rapid, astfel încât la începutul anului 1950, existau 568 cooperative, cu 63 000 membri. În perioada comunistă, sistemul cooperatist producea aproximativ 21% din PIB, din care 11% îl aducea cooperația meșeșugărească și 10% cea de consum.


Putem spune că în perioada comunistă numărul membrilor a crescut artifi cial datorită benefi ciilor pe care le puteau obține prin intrarea în acest sistem. În comunism, sistemul cooperație meșteșugărești deținea monopolul în mediul urban în ce privește furnizarea anumitor servicii cu caracter local, cum ar fi reparațiile, prestările de servicii, dar și producția de artizanat, confecții, bunuri gospodărești și altele. În perioada anilor 1949-1989, cooperaţia a reuşit să atragă în activitatea sa un număr din ce în ce mai mare de meşteşugari. Aceştia au benefi ciat de condiţii profesionale, de organizare a activităţii productive, de realizare a câştigurilor, inclusiv a unui nivel de viaţă mai bun decât cel oferit de întreprinderile de stat. Evoluţia rezultatelor înregistrate de sectorul cooperatist, la principalii indicatori economici, în perioada sus menţionată, este prezentată în tabelul următor:

Evoluţia rezultatelor înregistrate de sectorul cooperatist

Tabelul nr. 11950 1989 variație

Producţia marfă industrială şi prestările de servicii neindustriale (mld. lei)

1,0 38,3 38 ori

Producţia marfă industrială (mld. lei) 0,9 34,0 34 ori

Fonduri fi xe la valoarea rămasă (mld. lei) 0,7 9,1 13 oriNumăr cooperative 568 541 95,2%Număr cooperatori 65 304 380 000 5,8 ori

Cooperația meșteșugărească era singura alternativă la economia centralizată. Ca ordin de mărire, cooperația meșteșugărească deținea toată piața de cosmetică și coafură-frizerie din mediul urban, toată piața de reparații electrocasnice, o mare parte din piața de reparații auto, 50% din producția de covoare lucrate manual, 60% din producția de globuri, piața artizanală și multe altele. După căderea regimului comunist, UCECOM (Uniunea Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești) este organizația cu rol de reprezentare a cooperației meșteșugărești. Aceasta a organizat în primii ani după 1989 prima bancă cu capital privat românesc – MINBANK, care ulterior a devenit ATEBANK în perioada de creștere a infl ației (1993-1996). UCECOM-ul mai deține încă 25% din acțiunile băncii astfel încât să poată negocia condiții de creditare avantajoase pentru membrii săi. În prezent, cooperația meșteșugărească deține cca 99% din piața de cosmetică și coafură-frizerie, 95% din piața de reparații mici sau 85% din piața de reparații auto.


Numărul cooperativelor meșteșugărești a înregistrat o creștere în perioada 1989- 1998, urmată de o scădere ușoară în perioada 1999 – 2004. După apariția legii 1/2005, numărul acestora a crescut. În ceea ce privește numărul de membri cooperatori, observăm o scădere, după 1990, cauzată de lipsa unei legislații care să sprijine această formă de organizare a producătorilor califi cați, specializați în diverse profesii. Este de observat un trend crescător de concentrare al cooperativelor meşteşugăreşti, din perspectiva numărului de salariaţi. Cooperativa Igiena se afl ă în topul primelor 5 cooperative meșteșugărești ca număr de angajați. Cele mai multe cooperative meșteșugărești au ca domeniu de activitate industria prelucrătoare – 54,7%, urmate de alte servicii – 16,5% și de comerț - 10,4%. Activităţile de bază ale cooperaţiei, în mod general, cuprindeau ca domenii principale: comercial; achiziţii de produse agro-alimentare de la gospodăriile populaţiei în vederea valorifi cării pe piaţă; producţie alimentară şi nealimentară; prestări servicii către populaţie; credite pentru membrii cooperatori; investiţii-construcţii; pregătire de cadre (şcoli profesionale cooperatiste); relaţii economice externe etc. Revenind la perioada economiei etatizate (comuniste), în anul 1970 se adoptă Legea nr. 6 din 10 iulie, cu privire la organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum. Cooperaţia de consum şi de credit din 1970 cuprindea 7,2 mil. membri atât la cooperativele de consum, de credit și meșteșugărești, avea un volum de activitate economică anuală de 136 miliarde lei (1966-1970); 190 miliarde lei (1971-1989); 4 550 cooperative în 1950; 39 uniuni judeţene, 74 întreprinderi economice; 21 000 număr unităţi producţie-prestări servicii, 857 brutării, centre de achiziţii de produse agro-alimentare. În domeniul comerţului, cooperaţia ocupa al doilea loc pe economie, cu un procent de 27-30% din total. Cooperaţia de consum asigura aprovizionarea a cca. 13,7 mil. locuitori, adică cca. 68% din totalul populaţiei, din mediul sătesc. În comunism, sistemul cooperației meșteșugărești deținea monopolul în mediul urban în ce privește furnizarea anumitor servicii cu caracter local, cum ar fi reparațiile și prestările de servicii. Cooperația meșteșugărească era singura alternativă la economia centralizată. Ca ordin de mărire, cooperația meșteșugărească deținea toată piața de cosmetică și coafură-frizerie din mediul urban, toată piața de reparații electrocasnice, o mare parte din piața de reparații auto, 50% din producția de covoare lucrate manual, 60% din producția de globuri. Cooperativele de credit au constituit un sprijin pentru membrii lor şi micii producători de la sate, prin acordarea de împrumuturi pe termen scurt şi mediu, în condiţii mai avantajoase.


Ca urmare a cooperativizării forțate a proprietarilor de terenuri agricole, în anul 1965 se elaborează statutele cooperativei agricole de producţie, al uniunilor cooperatiste şi al Casei de pensii din agricultura cooperatistă. Au urmat apoi Hotărâri ale Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie care reglementau sistemul de organizare şi retribuire a muncii în CAP sau cu privire la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a membrilor CAP. Sistemul cooperatist implică un management democratic, autonomia și independența comunității cooperatiste, distribuirea corectă a benefi ciilor, cultivă onestitatea, pluralismul și educarea în spiritul solidarității umane. Activitatea cooperaţiei meşteşugăreşti după anul 1989 se desfăşoară într-un context nou, determinat de procesul de reformă şi, în mod deosebit, de opţiunea pentru economia de piaţă. Decretul-lege nr. 66 din 8 februarie 1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, a legiferat rolul şi locul cooperaţiei meşteşugăreşti în ansamblul economiei naţionale, independenţa şi autonomia sa reală. Consiliul Cooperaţiei Meşteşugăreşti a acţionat pentru cuprinderea organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, care benefi ciază de facilităţi acordate pe plan naţional. În 1990, cooperaţia de consum şi de credit era închegată din punct de vedere structural şi organizatoric. Era însă necesar ca, în condiţiile tranziţiei spre economia de piaţă, să se adopte o serie de noi măsuri organizatorice şi de conţinut, menite să contribuie la o adaptare la cerinţele noilor structuri economice şi sociale. Prin Legea nr. 227/2007 pentru aprobarea O.U. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cooperativele de credit sunt persoane juridice române, asociaţii autonome, care desfăşoară activităţi specifi ce instituţiilor de credit. Casa centrală a cooperativelor de credit promovează interesele cooperativelor de credit și are următoarele atribuţii: reprezentarea intereselor economice, fi nanciare, juridice, social-culturale ale cooperativelor de credit, în relația cu Banca Naţională a României; urmărirea şi asigurarea coeziunii şi bunei funcţionări a întregii reţele; supravegherea cooperativelor de credit afi liate; garantarea obligaţiilor cooperativelor de credit; raportarea datelor şi informaţiilor solicitate de Banca Naţională a României; asigurarea gestionării resurselor disponibile din reţea. Prin Legea cooperaţiei agricole, cooperativa agricolă reprezintă o asociaţie autonomă de persoane fi zice şi/sau juridice, după caz, persoană juridică de drept privat, constituită pe baza consimţământului liber exprimat de părţi, în scopul promovării intereselor membrilor cooperatori, în conformitate cu principiile cooperatiste. Cooperativa agricolă este o asociaţie autonomă cu


un număr nelimitat de membri, cu capital variabil, care exercită o activitate economică, tehnică şi socială pentru a furniza bunuri, servicii şi locuri de muncă exclusiv sau preponderent membrilor săi. Cooperaţia agricolă cuprinde cooperative, entităţi juridice pe domenii şi ramuri de activitate, cum sunt: cooperative agricole de servicii; cooperative agricole de achiziţii şi vânzări; cooperative agricole de procesare a produselor agricole; cooperative agricole manufacturiere şi de mică industrie în agricultură; cooperative agricole de exploatare şi gestionare a terenurilor agricole, silvice, piscicole şi a efectivelor de animale; cooperative agricole pentru fi nanţare. Am prezentat câteva aspecte legale privind cooperația agricolă, cu precizarea că în sistemul cooperatist, cel agricol este rămas mult în urmă. În sistemul agrar funcționează societățile private cae concentrează suprafețele de teren după principiul (categoriei juridice) arendă. În perioada actuală se pune accentul pe concentrarea exploatațiilor agricole, singura modalitate de a putea reveni la aplicarea unei agrotehnici superioare (mecanizare, chimizare, irigații și alte forme de îmbunătățiri funciare). Legea nr. 1/2005 reglementează cadrul general de organizare şi funcţionare a cooperaţiei, constituită sub diverse forme: societăţi cooperative meşteşugăreşti; societăţi cooperative de consum; societăţi cooperative de valorifi care; societăţi cooperative agricole; societăţi cooperative de locuinţe; societăţi cooperative pescăreşti; societăţi cooperative de transporturi; societăţi cooperative forestiere; societăţi cooperative de alte forme. În perioada după decembrie 1989, sistemul cooperatist a luat o nouă formă și s-a consolidat pe noi baze. Astfel, în perioada 2000-2008, înainte de declanșarea crizei economico-fi nanciare, a existat un avânt, după care s-a înregistrat un ușor declin, ca efect al crizei economico-fi nanciare, care a afectat economia mondială în perioada 2008-2011. Efectul pasager se mai resimte, dar prin măsuri atente de mai bună organizare și efi cientă activitate, cooperația meșteșugărească se redresează.


Evoluţia principalilor indicatori economici generali ai întregii cooperații

Figura nr.1

În domeniul cooperației meșteșugărești, ponderea acestora, după numărul de salariați, se observă o creștere, așa cum rezultă din fi gura nr. 2. Aceasta semnifi că un process de relansare a cooperației meșteșugărești după criza economico-fi nanciară menționată anterior.

Evoluția ponderii cooperativelor meșteșugărești după numărul de

salariați

Figura nr. 2

Perioada de după criza economico-fi nanciară a cunoscut un ușor recul în ceea ce privește valoarea producției totale a cooperativelor meșteșugărești, proces care s-a redresat după anul 2012, existând premise de evoluție în perioada următoare.


Comparând valoarea comerțului cu amănuntul și a procesului investițional constatăm că, ambele, au avut același trend de avânt până la criza din perioada 2008-2011, apoi de reducere în timpul crizei economico-fi nanciare, după care s-a reluat evoluția pozitivă. În ceea ce privește activitatea externă, de livrare a produselor meșteșugărești, în principal în țările Uniunii europene, constatăm creșterea preocupării, existând perspectiva ca multe produse, în cantități și prețuri convenabile, să treacă granițele României. Piața Uniunii Europene este sufi cient de atractivă, existând bune posibilități, mai ales în condițiile directivei de „liberă circulație a produselor și serviciilor”, care a transformat exportul în vânzări directe, fără taxe. Ca ultime aprecieri ale altor segmente ale cooperației, preciză, că în ceea ce privește evoluția cooperației de consum și de credit, deși și acestea și-au diminuat activitatea, rămân încă un pilon important în mediul rural. Referitor la legătura cu piața externă, comunitară sau extracomunitară, acestea nu au avut niciodată o activitate concretă, pentru a putea efectua analize. De asemenea, cooperația din agricultură a fost abandonată în 1990, iar acum se încearcă revenirea la forme asemănătoare, specifi ce momentului actual. Elementul spefi cic acestei etape îl constituie crearea unor cooperative agricole de tip nou.

Concluzii În analiza întreprinsă, autorii au pus accentul pe structura națională a cooperației din țara noastră, pe forme de organizare și în profi l teritorial. De asemenea, autorii au concluzionat că, în domeniul cooperației, deși există un sistem legislativ adecvat, încă se impun unele măsuri care să conducă la consolidarea locului și rolului cooperației în activitatea economică, reprezentând un cadru de absorbție a populației, precum și participarea pe piața internă cu produselele și serviciile pe care le oferă. Din studiul efectuat de autori rezultă o serie de concluzii cu privire la modul în care a apărut, s-a dezvoltat și evoluează, mai ales perspectivele de evoluție a mișcării cooperatiste, în general și a celei meșteșugărești, în mod particular. O primă concluzie este aceea că mișcarea cooperatistă este o necesitate în cadrul economiei fi ecărei țări. La nivel mondial, sectorul cooperatist are un rol economic și social puternic, prin numărul membrilor cooperatori, prin locurile de muncă create, precum și prin cotele de piață deținute și aportul activității în Produsul Intern Brut. Gândit într-o manieră economică, corelată cu un management şi o politică investiţională adecvate, sistemul cooperaţiei din România poate constitui un sector important al pieței, venind în întâmpinarea


unui segment semnifi cativ al cererii clienților/consumatorilor sau al nevoii unor producători organizați pe forme adecvate. Activitatea în domeniul cooperației meșteșugărești este o realitate a zilelor și poate să asigure valorifi carea superioară a unor resurse umane, profesionale și fi nanciare locale. În același timp această activitate meșteșugărească are un rol economic dar și social prin activitatea membrilor cooperatori care acționează în acest domeniu. O altă concluzie este aceea că activitatea cooperatistă în domeniul meșteșugurilor a fost și rămâne o breaslă veche cu o activitate continuă de atragere spre specializare, spre activitate o serie de persoane. În acest sens amintim faptul că sistemul cooperatist meșteșugăresc dispune de școli profesionale, de licee și o universitate care pot da esență pregătirii unor cadre bine pregătite profesional în aceste domenii și care sunt capabile să asigure o îmbunătățire în viitor a activității economice. Nu putem omite concluzia că activitatea în domeniul cooperației meșteșugărești este perfectibilă și în acest sens și congresul din acest an al UCECOM, cu siguranță va aduce noi proiecte, noi planuri de măsuri care implementate cu rigoarea de până acum să asigure o evoluție superioară a rezultatelor obținute în activitatea cooperației meșteșugărești.

Bibliografi e 1. Borzaga, C., Bodini, R., Carini, C., Depedri, S., Galera, G. and Salvatori, G. (2014).

Europe in Transition: The Role of Social Cooperatives and Social Enterprises, Euricse Working Papers, 69|14

2. Cruceru, D. (2014). Cooperația în România. Istorie și actualitate, Editura Artifex, Bucureşti

3. Galera, G. and Borzaga, C. (2009). Social Enterprise: An International Overview of its Conceptual Evolution and Legal Implementation. Social Enterprise Journal, 5 (3), 210-228

4. Levi, Y. and Davis, P. (2008). Cooperatives as the ”enfants terribles” of economics: Some implications for the social economy. The Journal of Socio-Economics, 37 (6), 2178-2188

5. Light, P. (2006). Reshaping social entrepreneurship. Stanford Social Innovation Review, 4 (3), 47-51

6. Lotti, R., Mensing, P. and Valenti, D. (2006). A co-operative solution. Resilience report, Strategy and Business Magazine, 43, summer 2006

7. McCain, R. (2007). Cooperation and effort, resiprocity and mutual supervision in worker cooperatives. In: Novkovic, S., Sena, V. (Eds.), Advances in the Economic Analysis of Participatory and Labor-Managed Firms. Cooperative Firms in Global Markets: Incidence, Viability and Economic Performance, 10, Elsevier Science, 185–204

8. Novkovic, S. (2008). Defi nig the co-operative difference. The Journal of Socio-Economics, 37, 2168-2177


9. Novkovic, S. (2006). Cooperative business: the role of co-operative principles and values. Journal of Cooperative Studies, 39 (1), 5-16

10. Vieta, M. and Lionais, D. (2005). The Cooperative Advantage for Community Development. Journal of Entrepreneurial and Organizational Diversity, 1 (4)

11. *** Legea nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, cu modifi cările și completările ulterioare

12. *** Ordonanţă de Urgenţă nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

13. *** http://www.aippimm.ro – Ministerul pentru mediul de afaceri, comerț și antreprenoriat

14. *** http://www.ucecom.ro - Uniunea Națională a Cooperației Mestesugărești - UCECOM

15. *** http://www.creditcoop.ro – Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP 16. *** https://ica.coop - International Co-operatives Alliance 17. *** http://www.ies.org.ro – Institutul de Economie Socială 18. *** www.insse.ro – Institutul Național de Statistică


NATIONAL COOPERATIVE SYSTEM - COMPONENT OF ECONOMIC AND SOCIAL

DEVELOPMENT

Prof. Constantin ANGHELACHE PhD ([email protected])„Artifex” University of Bucharest

Abstract In this article, the authors carried out a careful study of the cooperative genesis in Romania, starting from the interpretation of the concrete data and referring to the emergence of this concept, to this economic structure that was world-wide. Co-operation in Romania, as well as in other Member States of the European Union, is a sector of activity that gathers individuals or legal entities organized by the cooperative system. The cooperative movement has a long tradition in the world and consequently also in Romania, developing on the basis of the main cooperative models that emerged in the 19th century at the international level. There are references to a series of people and personalities of the time who have made their mark on the emergence and development of the cooperative movement in general and of the craft cooperative movement in particular. In this study, the authors analyze the emergence and evolution of the cooperative movement in Romania, emphasizing the conceptual framework and the legal and public policy framework of co-operation. Essentially, in analyzing and presenting the evolution of cooperative models that have developed in Romania is the creation of cooperative societies that have developed at European level, but also in Romania. With developments from one period to the next, the cooperative movement in Romania was a particular fi eld that has developed both in terms of the number of cooperative units and

the number of members included in this type of socio-economic organization.

Over time, there have been ideas about co-operatives with dedication in the

fi nancial, relief, and other forms, but the most convincing and lasting for the

evolution of a country’s economy is craftsmanship. This creates jobs that are

appropriate to the regions and concerns the population has in a certain area.

Secondly, it assures the development of a part of the economy by capitalizing

on the specialized human potential, without any effort on the part of the

state, appreciating that the cooperative craftsmanship movement has always

been the one that remained independent, autonomous in a certain way, in the

sense that it was self-managed and thus managed to achieve results for the

national economy as well. In this research, the authors made a diagnosis of

the current situation and the trends that have manifested in the cooperative

movement over the last decade. The emphasis was on the evolution of the


craftsmanship co-operation, namely the short history of evolution in the domestic and international context, the modifi cation of the craft movement site in Romania, as well as the international cooperative relations in this area within the framework of the International Co-operative Alliance. The authors focus on the fact that, even during the communist period, the cooperative craft movement had a rather important activity, contributing to a high percentage of the then total social product (now Gross Domestic Product). In the free market, the craft cooperative movement has reorientated, it has been re-adapted to the existing conditions. However, none of the fi elds of activity have disappeared, and thus they continue their efforts to continue with the sustained production activity, internal and external marketing and services for the population. The country’s legislative system shows that despite the diffi culties of the free market, UCECOM’s work has become stable and has development concerns, with the material, human and fi nancial premises (resources) to further consolidate and to have a more appropriate, more profi table situation in the next period. The authors also focus on the fact that during the last 12 years the course of cooperative craftsmanship activity had a stable activity, and it was assumed that in this immediate period (after the congress this year) new measures would be taken to ensure the improvement of the activity within the cooperative societies . The authors present a series of compelling data to show that there are prerequisites for the work of cooperative crafts to grow and attract new human and fi nancial resources to become an important component of the national economy. JEL Classifi cation: J21, J54, P13 Keywords: cooperative system, craft cooperatives, national economy, fi nancial source, labor force

Introduction Within this article, the authors focus on analyzing the emergence, evolution and development of the cooperative system worldwide, and by analyzing and correlating the development of cooperative development in Romania. The authors’ study is based on the development of the cooperative system in Romania during the period before the First World War, then the interwar period, the stage of the staged economy, located between 1945-1989 and the stage of the market economy. The emphasis is on presenting the legislative framework specifi c to each of these periods, but also on the role of the cooperative movement for the benefi t of local entities, but also with the effect on the evolution of the national economy. In passing, there are references to the consumer co-operation system, the credit co-operation system, the cooperative system in the fi eld of agriculture that was specifi c


only to the communist period, but especially to the craft cooperative system. Certain professions, certain occupations, some local resources are being used in an effi cient way, given that UCECOM, the governing body of craft cooperatives, is committed to implementing new and effective measures to ensure increased activity in this area. Some references are made to the situation in the country, the free market is demanding, and new measures are needed to adapt craftsmanship to market requirements, especially as Romania is a member of the European Union. The authors emphasize that in the European Union, this crafting and cooperative activity in general have a well-defi ned role, and the idea that the crafting activity in our country in the next period will have a positive trend. Some graphs and tables are presented which suggest, through the power of fi gures, the evolution of the cooperative movement in general and the craft movement in particular.

Literature review Borzaga, Bodini, Carini, Depedri, Galera and Salvatori (2014) analyzed the role of social enterprises and cooperatives as a type of non-profi t economic organization that plays an increasingly important role in Europe, contributing to growth economic and social. Crucerus (2014) presented aspects of cooperative doctrine. Galera and Borzaga (2009) studied the evolution of the concept of social enterprise at international level. Levi and Davis (2008) presented cooperatives as a model based on dual, economic and social components. Light (2006) addressed issues concerning the main ways of rethinking social entrepreneurship. Lotti, Mensing and Valenti (2006) have shown that the cooperative system protects communities and thrives in a globalized world. McCain (2007) demonstrated that the cooperative solution is viable in a working group where workers make the effort as a mutual gift, which can explain the observed trend of cooperatives to achieve higher productivity. Novkovic (2008) has shown that cooperative principles provide additional insights into the questions that cooperative societies can thrive in areas with low labor mobility, predominant market failures, oligopolistic markets, and industries with strong intense work. Novkovic (2006) studied the role of cooperative principles and values in the development of cooperatives. Vieta and Lionais (2005) investigated the advantages of cooperatives in community development.

Research methodology, data, results and discussions Co-operation is not a new term, nor a new actovotate, it has its origins in forms of social-economic organization in the world, from ancient times. The cooperative system evolved and developed unceasingly in all the nations of the world and, especially, in the developed ones.


In this context, we note that co-operatives currently offer over 100 million jobs around the world, 20% more than multinationals. In Canada, 4 out of 10 Canadians are members of at least one cooperative, and cooperatives and credit unions have over 155,000 employees. In the Quebec region of Canada, about 70% of the population is a cooperative member. Cooperatives producing maple sugar in Canada hold 35% of world production. 23 million French citizens (about 38% of the population) are co-operating members. 75% of agricultural producers are members of a cooperative. The cooperative movement’s turnover is 181 trillion euros, cooperatives holding 60% of banks, 40% of agricultural and food production and 25% of retail sales. In terms of jobs, 21,000 co-operatives provide over 1 million jobs representing 3.5% of the active population. 1 out of 4 people (about 20 million people) is a member of a cooperative in Germany and 440,000 people are employed in 8106 cooperatives. In Japan, one in three families is a member of a cooperative. In 2007, consumer cooperatives had a turnover of US $ 34.048 trillion, accounting for 5.9% of the market share of food. In India, ca. 239 million people are co-operating members. In New Zealand, 40% of the adult population is a member of cooperatives and mutualities. Cooperatives produce 22% of GDP, accounting for 95% of the dairy market, 70% of the meat market, 62% of the grocery market, 75% of the pharmaceutical market, 70% of the agricultural fertilizer market. Spain has 15% of the cooperative member population (in 2008). In 2007, the cooperative provided jobs for 21.6% of the labor market. Argentina has 12,670 cooperative societies with more than 9.3 million members (23.5% of the country’s population) and offers over 233,000 jobs. Italy had about 1 million employees in 2005 in 70,400 cooperative societies. 4 out of 10 people are members of cooperatives in the US. 30,000 co-operatives hold USD 3 trillion in subscribed capital, generate revenues of over USD 500 billion and USD 25 billion in salaries and provide over 2 million jobs. In rural areas there are more than 900 co-operatives supplying electricity to over 42 million inhabitants, accounting for 42% of US distribution lines. The cooperative ideas entered Romania in the fi rst half of the nineteenth century. There are known the concerns of many personalities to promote associationist ideas. Valuable contributions to the theoretical foundation of the revolutionary development program of the country, including associationist principles, have had great personalities such as N. Balcescu, S. Bărnuţiu, A. Iancu, E. Murgu, A. D. Xenopol and others. Theodor Diamant (1810-1841), the initiator of the Skaeni-Prahova phalanx in 1835, who started from the idea that „the struggle is now between those who have and those who do not” and stressed the need to remove the


society that did not provide classes from the bottom even the right to a decent minimum of living (food, housing, clothing and work that is not harmful to their health). Spiru Haret (1851 - 1912), mathematician, sociologist, teacher, minister in several cabinets, was one of the promoters of the Romanian vocational education, the initiator of arts and crafts schools. He supported the establishment of popular banks, based on the principles of co-operative organization. Thus, in 1899 there were initiated 20 village banks and in 1900 another 44. In September 1902 there were 700 popular village banks, 69,817 members and 4,250,000 lei, at the value of the coin of that period, shed capital. Ion Ghica pays attention to agricultural co-operation, as a way of removing the advantages that the great owner has over the small landowner. It is expected to associate small owners to concentrate large agricultural units that can use modern means of working the earth. In support of co-operatives, it establishes co-operative credit cooperatives (cooperative banks) for agricultural purposes. In the rural area, the co-operative stream was promoted by Ion Ionescu from Brad (1818-1891), economist, statistician, agronomist, representative of agricultural sciences. Ion Ionescu of Brad saw the salvation of the peasantry from the economic and cultural backwardness in which it was, fi rst of all, the credit. At the time, the problem of domestic fi nancial resources was the most delicate issue. P.S. Aurelian (1833-1909), economist, fought for the implementation of co-operation in the economic life of Romania, under the impetus of the notable results obtained in the Western countries by the cooperative societies of production, consumption and credit. Give priority to production and credit associations and consumer cooperatives. Dimitrie C. Butculescu (1866-1907), aimed to determine the craftsmen and workers to organizations of an economic nature. It played a special role in promoting association ideas among craftsmen of all categories. We can say that it is due to the beginning of the cooperative associations of craftsmen, this way of organizing the production permanently and then, developing continuously. An important moment in the development of cooperative activity in the Old Kingdom was the appearance in May 1887 of the Code of Commerce. After the entry into force of the Commercial Code, a number of cooperative societies appeared due to the guarantee they gave to associated members in obtaining income and the prospect of working in the interest of those involved in these cooperatives. Numerically, cooperative associations far outperform those in the previous phase. In 1898 there were 154 popular banks, out of


which 128 were in the urban area and 26 in the rural one, the village ones dating back to 1887, as well as a number of cooperative associations. On March 29, 1903, the „Law of Folk People’s Banks and their Central House” was adopted, which infl uenced the emergence of new

forms of cooperative association. Concretely, at this point, there was a

rapprochement between credit cooperatives and craftsmen (craftsmen), in

the sense that, in the context of the banking system being quite limited (the

capital was, in high proportions, foreign, the interest was other forms of

co-operatives have been supported, credit offering fi nancial sources more

accessible to producers.

On Dec. 20, 1909, the Law for the Establishment of Popular Banks

of Craftsmen and Cooperatives for Production, Consumption, Construction

and Trade was adopted, a more appropriate form, referring to a complex and

unitary associative system.

In the twentieth century, a number of personalities, including IG

Duca, Ion Mihalache, Ion N. Angelescu, Vintilă Bratianu, A.G. Galan, Gh.

Tashka, contributed to the consolidation and development of the cooperative

activity. In his turn, Virgil N. Madgearu was concerned about the defi nition

of the cooperative society, which he defi ned as: Cooperatives, as economic

associations of labor, unlike the joint stock companies, which are associations

of capital. Professor Gromoslav Mladenatz has been actively involved in the

development of cooperative activity in Romania during the period between the

two world wars. In the interwar period, Romania’s economy was in a delicate

situation. On the one hand, there was the problem of rebuilding the economy

after the First World War, the employment that had become diffi cult to achieve

because of the agrarian character of the economy and the lack of fi nancial

resources and technological capital. On the other hand, there was already the

impetus for the positive evolution of the cooperative societies, the fastest way

to consolidate the existing ones and the emergence of such new organizations

that brought together the craftsmen (craftsmen).

The evolution of co-operative legislation followed a course that has

intensifi ed over time. However, economic, social and political conditions

have led to a sinuous evolution of co-operation. The legislation of those

years refl ects the state’s concern for cooperative activity. Summing up, let

us mention, in chronological order, the main normative acts regarding the

cooperative system that were promulgated at that time are the following:

- on January 3, 1919 - Decree - Law on Establishment of the Central

Cash Cooperative and Landowners’ Villagers;

- on February 9, 1919 - Decree - Law on the Establishment of Urban

People’s Cooperatives;


- on 30 April 1920 - Law on the organization of the Ministry of Labor and Social Welfare (as amended on June 12, 1920), in paragraph 4, art. 20-27 presents the organization of the City Cooperative Department and the City Co-operation Council; - March 14, 1923 - Law for the unifi cation of co-operation; - on July 12, 1928 - the Code of Co-operation; - March 28, 1929 - Law on the Organization of Co-operation; - Regulation for the implementation of the law on the organization of the co-operation of 28 March 1929, as amended and supplemented by the Laws of 4 April 1930 and 7 April 1933;- on July 27, 1933 - Law no. 149 for organizing co-operation; - in 1935 the Law for the organization of cooperatives (amended in 23.VI.1938, 20.I.1939, 18.X.1940 and 22.II.1941) appeared, this being the most complete normative act in the fi eld, which had as the consolidation of the cooperative system, especially of the craftsman. After 1944, in the years of the period of the economized economy, the cooperative operated, without having a precise identity regulated by law. It was only in 1949, on 2 April, that Decree no. 133, for the organization of co-operation, which abrogates the 1935 law and subsequent amendments. The decree provided for the organization of the following forms of cooperatives: craftsmanship; consumer-supply, processing and sales; agricultural production-collective farms and others. Specifi cally, the beginnings of the craftsmanship co-operation in Romania date back to 1879 when the fi rst organization of this kind was established - „Shoemakers’ Society” (Bucharest). If the consumer cooperative was active mainly in the rural area, the craftsman was present predominantly in urban and rural areas, where there were craftsmen and resources, especially natural ones. Cooperative activity grew rapidly, so at the beginning of 1950 there were 568 cooperatives with 63,000 members. During the communist era, the cooperative system produced about 21% of GDP, of which 11% brought the co-operative cooperative and 10% of the consumption. We can say that during the communist period the number of members increased artifi cially due to the benefi ts they could gain by entering this system. In Communism, the craft cooperative system had the monopoly in the urban environment in the provision of certain local services such as repairs, services, but also the production of handicrafts, clothing, household goods and others.


During the years 1949-1989, the co-operative managed to attract in its work a growing number of craftsmen. They have benefi ted from professional conditions of organizing productive activity, earning gains, including a better standard of living than that provided by state-owned enterprises. The evolution of the results registered by the cooperative sector, to the main economic indicators, during the above mentioned period, is presented in the following table:

Evolution of Cooperative Sector ResultsTable no.1

1950 1989 variation

Production of industrial goods and non-industrial services (billions lei)

1,0 38,3 38 times

Production of industrial goods (billions lei) 0,9 34,0 34 timesRemaining Fixed Assets (ROL billions) 0,7 9,1 13 timesCooperative number 568 541 95.2%Number of co-workers 65 304 380 000 5.8 times

Craftsmanship co-operation was the only alternative to the centralized economy. As a magnifying order, the craftsmanship cooperative owned the entire cosmetics and hairdressing market in the urban area, the entire home repair market, a large part of the automotive repair market, 50% of the handmade carpet production, 60% of the globe production , the craft market and many more. After the fall of the communist regime, UCECOM (National Union of Handicraft and Production Cooperatives) is the organization representing the craftsmanship co-operative. It organized in the fi rst years after 1989 the fi rst bank with Romanian private capital - MINBANK, which later became ATEBANK in the period of infl ation growth (1993-1996). UCECOM still

holds 25% of the Bank’s shares so that it can negotiate advantageous credit

conditions for its members. At present, craft cooperatives own about 99% of

the cosmetics and hairdressing market, 95% of the small repair market or 85%

of the auto repair market.

The number of craft cooperatives registered an increase between

1989 and 1998, followed by a slight decrease in the period 1999 - 2004. After

the Law 1/2005, the number of these cooperatives increased. Regarding the

number of cooperative members, we see a decline, after 1990, due to the lack

of legislation supporting this form of organization of qualifi ed specialists in

various professions. There is an increasing trend of concentration of craft

cooperatives from the perspective of the number of employees. Cooperative

Hygiene is ranked among the top 5 craft cooperatives as a number of employees.


Most craft cooperatives have 54.7% of the manufacturing industry, followed by other services - 16.5% and trade - 10.4%. The core activities of the cooperative, in general, included the main areas: commercial; purchases of agro-food products from households for use on the market; food and non-food production; providing services to the population; credits for cooperating members; investment-construction; teacher training (cooperative vocational schools); external economic relations, etc. Returning to the period of the communist economy, the Law no. 6 July 10, on the organization and functioning of consumer co-operation. The 1970 consumer and credit cooperative consisted of 7.2 million members in consumer, credit and craft cooperatives, with an annual economic activity of ROL 136 billion (1966-1970); ROL 190 billion (1971-1989); 4 550 cooperatives in 1950; 39 county unions, 74 economic enterprises; 21,000 production-service units, 857 bakeries, agri-food purchasing centers. In the area of commerce, the cooperative ranks second in the economy, accounting for 27-30% of the total. Consumption co-operation ensures the supply of approx. 13.7 million inhabitants, ie approx. 68% of the total population, from the rural environment. In Communism, the craft cooperative system had the monopoly in the urban environment in the supply of certain local services such as repairs and service provision. Craftsmanship co-operation was the only alternative to the centralized economy. As a magnifying order, the craftsmanship cooperative owned the entire cosmetics and hairdressing market in the urban area, the entire home repair market, a large part of the automotive repair market, 50% of the handmade carpet production, 60% of the globe production . Credit co-operatives have provided support to their members and small village producers by providing short- and medium-term loans on more advantageous terms. As a result of the forced co-operatives of the agricultural landowners, in 1965 the statutes of the agricultural cooperative of production, of the cooperative unions and of the Cooperative agriculture pension house were elaborated. Following were the decisions of the National Union of Agricultural Productive Cooperatives which regulated the system of organization and remuneration of labor in the CAP or on the improvement of the living conditions of the members of the CAP.


The cooperative system implies democratic governance, autonomy and independence of the cooperative community, fair distribution of benefi ts,

cultivating honesty, pluralism and education in the spirit of human solidarity.

The activity of craftsmanship co-operation after 1989 takes place

in a new context determined by the reform process and, in particular, by

the market economy option. Decree-Law no. 66 of 8 February 1990 on the

organization and functioning of the craft cooperative, legislated the role and

place of the craftsmanship co-operation in the national economy as a whole,

its independence and its real autonomy.

The Crafts Cooperative Council has acted to include craft cooperative

organizations in the category of small and medium-sized enterprises, which

benefi t from national facilities.

In 1990, the consumer and credit cooperative was structurally and

organizationally structured. It was necessary, however, in the context of the

transition to a market economy, to adopt a series of new organizational and

content measures designed to contribute to an adaptation to the requirements

of the new economic and social structures.

By Law no. 227/2007 for the approval of O.U. 99/2006 on credit

institutions and capital adequacy, credit co-operatives are Romanian legal

entities, autonomous associations, which carry out activities specifi c to credit

institutions. The central body of credit cooperatives promotes the interests

of credit cooperatives and has the following attributions: representation of

economic, fi nancial, legal, socio-cultural interests of credit co-operatives in

the relationship with the National Bank of Romania; tracking and ensuring the

cohesion and smooth operation of the whole network; oversight of affi liated

credit cooperatives; guaranteeing the obligations of credit cooperatives;

reporting the data and information requested by the National Bank of Romania;

ensuring the management of available network resources.

Under the Agricultural Cooperative Law, the agricultural cooperative

is an autonomous association of natural and / or legal persons, as the case

may be, a private legal person established on the basis of the free consent

expressed by the parties, in order to promote the interests of cooperative

members, according to cooperative principles. The Agricultural Cooperative

is an autonomous association with an unlimited number of members, with

variable capital, exercising an economic, technical and social activity to

provide goods, services and jobs exclusively or mainly to its members.

The agricultural cooperative includes cooperatives, legal entities by

fi elds and branches of activity, such as: agricultural cooperatives; agricultural

cooperatives for purchases and sales; agricultural cooperatives for processing

agricultural products; agricultural and cooperative agricultural cooperatives;


agricultural cooperatives for the exploitation and management of agricultural, forestry, fi shery and livestock lands; agricultural cooperatives for funding.

We have presented some legal aspects of agricultural co-operation,

saying that in the cooperative system, agriculture is far behind. In the agrarian

system, private companies operate by concentrating land according to the

principle (legal category) lease. The current focus is on the concentration

of agricultural holdings, the only way to return to the application of higher

agrotechnics (mechanization, chemistry, irrigation and other forms of land

improvement).

Law no. 1/2005 regulates the general framework for the organization

and functioning of cooperatives, formed in various forms: cooperative craft

enterprises; consumer cooperative societies; cooperative capitalization

companies; agricultural cooperative societies; housing cooperative societies;

cooperative fi sheries companies; cooperative transport companies; forestry

cooperative societies; cooperative societies of other forms.

In the period after December 1989, the cooperative system took a new

form and consolidated on new bases. Thus, in the period 2000-2008, before

the onset of the economic and fi nancial crisis, there was a momentum, after

which there was a slight decline, as a result of the economic and fi nancial

crisis, which affected the world economy during 2008-2011. The passenger

effect is felt, but with careful measures of better organization and effi cient

activity, the craft cooperative is recovering.

Evolution of the main economic indicators of the entire cooperativeFigure no.1

In the fi eld of craft cooperatives, their share, by number of employees,

shows an increase, as shown in fi gure no. 2. This means a process of relaunching

craft cooperatives after the aforementioned economic and fi nancial crisis.


The evolution of the cooperative cooperatives share by number of employees

Figure no. 2

The period after the economic and fi nancial crisis experienced a slight

rebound in the value of the total production of craft cooperatives, a process

that recovered after 2012, with preconditions for the next period.

Comparing the value of the retail trade and the investment process, we

can see that both had the same upward trend until the 2008-2011 crisis, then

a reduction during the economic and fi nancial crisis, after which the positive

evolution was resumed.

As regards the external activity of delivery of craft products, mainly in

the countries of the European Union, we note the increase of the preoccupation,

with the prospect that many products, in suitable quantities and prices, cross

Romania’s borders. The European Union market is suffi ciently attractive,

with good possibilities, especially under the „free movement of goods and

services” directive, which has transformed exports into direct, tax-free sales.

As the latest appreciations of other cooperative segments, they point

out that as regards the evolution of consumer and credit co-operation, although

they have also diminished their activity, they remain an important pillar in rural

areas. Regarding the link with the external, community or extra-community

market, they have never had a concrete activity to carry out analyzes.

Also, the agricultural cooperative was abandoned in 1990, and now it

is trying to return to similar forms, specifi c to the present moment. The specifi c

element of this stage is the creation of new type of agricultural cooperatives.


Conclusion In the analysis, the authors emphasized the national structure of the co-operation in our country, on organizational and territorial aspects. The authors also concluded that in the area of co-operation, although there is an adequate legislative system, some measures are still required to strengthen the place and role of the cooperative in economic activity, representing a framework for absorbing the population, as well as participation in the market internal products and services they offer. The authors’ study reveals a series of conclusions on how the development of the cooperative movement, in general and the craftsmanship in particular, emerged, evolved and evolved. A fi rst conclusion is that cooperative movement is a necessity in the

economy of each country. Worldwide, the cooperative sector has a strong

economic and social role, through the number of cooperative members, through

the created jobs, as well as by the market shares held and the contribution of

activity in the Gross Domestic Product. Considered in an economic manner,

correlated with adequate management and investment policy, the Romanian

co-operative system can constitute an important sector of the market, meeting

a signifi cant segment of customer / consumer demand or the need of producers

organized on appropriate forms.

Craft co-operative activity is a reality of the days and can ensure the

superior capitalization of local human, professional and fi nancial resources.

At the same time, this craft activity has an economic and social role as well,

through the work of cooperative members working in this fi eld.

Another conclusion is that the cooperative activity in the fi eld of crafts

was and remains an old guild with a continuous activity of attraction towards

specialization, for activity a series of people. In this respect, we recall the fact that

the craft cooperative system has vocational schools, lyceums and a university

that can give the essence of training well-trained professionals in these fi elds and

who are able to ensure a future improvement of the economic activity. We can

not fail to conclude that the activity in the fi eld of craftsmanship co-operation

is perfecible, and this year’s congress of UCECOM will certainly bring new

projects, new plans of measures implemented with the rigor so far to ensure a

superior evolution of the obtained results in the craft cooperative activity.

References 1. Borzaga, C., Bodini, R., Carini, C., Depedri, S., Galera, G. and Salvatori, G. (2014).

Europe in Transition: The Role of Social Cooperatives and Social Enterprises,

Euricse Working Papers, 69|14

2. Cruceru, D. (2014). Cooperația în România. Istorie și actualitate, Editura Artifex,

Bucureşti


3. Galera, G. and Borzaga, C. (2009). Social Enterprise: An International Overview of its Conceptual Evolution and Legal Implementation. Social Enterprise Journal, 5 (3), 210-228

4. Levi, Y. and Davis, P. (2008). Cooperatives as the ”enfants terribles” of economics: Some implications for the social economy. The Journal of Socio-Economics, 37 (6), 2178-2188

5. Light, P. (2006). Reshaping social entrepreneurship. Stanford Social Innovation Review, 4 (3), 47-51

6. Lotti, R., Mensing, P. and Valenti, D. (2006). A co-operative solution. Resilience report, Strategy and Business Magazine, 43, summer 2006

7. McCain, R. (2007). Cooperation and effort, resiprocity and mutual supervision in worker cooperatives. In: Novkovic, S., Sena, V. (Eds.), Advances in the Economic Analysis of Participatory and Labor-Managed Firms. Cooperative Firms in Global Markets: Incidence, Viability and Economic Performance, 10, Elsevier Science, 185–204

8. Novkovic, S. (2008). Defi nig the co-operative difference. The Journal of Socio-Economics, 37, 2168-2177

9. Novkovic, S. (2006). Cooperative business: the role of co-operative principles and

values. Journal of Cooperative Studies, 39 (1), 5-16

10. Vieta, M. and Lionais, D. (2005). The Cooperative Advantage for Community

Development. Journal of Entrepreneurial and Organizational Diversity, 1 (4)

11. *** Legea nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, cu modifi cările și completările ulterioare

12. *** Ordonanţă de Urgenţă nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de

credit şi adecvarea capitalului 13. *** http://www.aippimm.ro – Ministerul pentru mediul de afaceri, comerț și

antreprenoriat 14. *** http://www.ucecom.ro - Uniunea Națională a Cooperației Mestesugărești

- UCECOM 15. *** http://www.creditcoop.ro – Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP 16. *** https://ica.coop - International Co-operatives Alliance 17. *** http://www.ies.org.ro – Institutul de Economie Socială

18. *** www.insse.ro – Institutul Național de Statistică


Principalele aspecte privind apariţia şi dezvoltarea pieţei asigurărilor în România


Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din București

Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE ([email protected])

Academia de Studii Economice din București Drd. Maria MIREA ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Ec. Lucian ENE ([email protected])

Abstract Asigurările au apărut și au fost practicate de societățile de asigurare încă din perioada 1857-1870 când existau un număr de 11 societăți de asigurare dar toate erau cu capital străin. Treptat, după anul 1871s-au fondat o serie de societăți cu sediul în București care au asigurat fi nanțarea unor activități și asigurarea acestora într-o perioadă în care economia a avut și fl uctuații în evoluția sa. Autorii se axează și pe faptul că în perioada interbelică economia României fi ind lovită de infl ație și speculații fi nanciare a încurajat creearea unui număr sporit de societăți de asigurare. Acestea au fi ltrat sever activitatea economică și prin reglementările care au avut loc până în 1930, an în care a apărut prima lege privind asigurările, a desfășurat o activitate oarecum necontrolată. În perioada interbelică s-a dezvoltat asigurarea de stat pentru riscul de incendiu care a funcționat pe lângă Casa de Economii, Ajutor și Pensii. Ulterior, în anul 1942 casa de asigurare se transformă într-o regie autonomă a asigurărilor de stat, iar în perioada etatizării a existat un număr de societăți de asigurări de stat care au avut efect pozitiv asupra consolidării și evitării pierderilor agenților economici. După 1990 piața asigurărilor s-a relansat, a apărut ulterior și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care a fost integrată în Autoritatea de Supraveghere Financiară din România. Departamentul care există în această Autoritate se ocupă de studiul în domeniul asigurărilor, supraveghează și reglementează activitatea în acest domeniu. Autorii evidențiază faptul că piața asigurărilor din România s-a dezvoltat prin apariția de noi societăți de asigurare dar și prin dezvoltarea activității de reasigurare. Sunt prezentate o serie de aspecte semnifi cative în legătura cu activitatea Autorității Naționale, datele fi ind bineînțeles cele furnizate de raportările anuale ale Autorității de Supraveghere Financiară. Acest articol are rolul de a evidenția pe de o parte apariția și evoluția sistemului de asigurări în România dar și de a arăta modul în care s-au obținut rezultate


care pot fi îmbunătățite ca urmare al asigurărilor certe, asigurărilor care să despăgubească pe cei care în domeniul activităților, dar și persoanele fi zice în momentul în care apar cataclisme, apar pierderi care sunt conforme cu cele pe care le poate dezdăuna societatea de asigurare. Cuvinte cheie: asigurare, reasigurare, primă, despăgubire, piață asigurărilor Clasifi carea JEL: G10, G22, I13

Introducere În acest articol, autorii au efectuat un studiu amănunțit, structurat, pornind de la modul în care au apărut societățile de asigurare, activitatea de asigurare, modul în care s-au dezvoltat și mai ales ajungând în momentul prezent să evidențieze modul în care se desfășoară această activitate și nevoia de perfecționare și îmbunătățire a activității în acest domeniu. Sunt prezentate o serie de aspecte care se referă la modul în care au apărut primele societăți de asigurare, la început cu capital străin, apoi cu capital autohton, mergând pe etapele istorice de până la primul război mondial, perioada interbelică, apoi perioada de după 1945 până în 1989, cea a economiei etatizate, în care au existat societăți de asigurare de stat care au dezdăunat în toate situațiile în care au apărut pierderi și apoi la analiza situației actuale, în care departamentul privind asigurările este încadrat în structura Autorității de Supraveghere Financiară din România. Utilizând grafi ce și tabele semnifi cative se prezintă modul în care în ultima perioadă de timp a evoluat activitatea de asigurări din țara noastră. Se dau cifre care exprimă pe de o parte rata daunei, rata combinată a daunei, asigurările, despăgubirile și toate acestea care asigură bineînțeles o sustenabilitate a activității economico-fi nanciară, de prestări de servicii și a situațiilor individuale ale tuturor cetățenilor. Ca urmare a activității desfășurate de Autoritatea de Supraveghere Financiară a crescut încrederea persoanelor fi zice și juridice în sistemul asigurărilor și chiar dacă nu există încă – ca în cazul țărilor occidentale – un cult, asigurarea este percepută ca o necesitate, o nevoie imediată de a garanta rezultatele muncii prin asigurări. În acest context sunt prezentate și clasele de asigurare, primele utilizate, modul în care s-a realizat recuperarea daunelor. De asemenea, deși a apărut legea care prevede obligativitatea asigurării locuințelor, trebuie menționat că an de an crește numărul contractelor de asigurare a locuințelor ca urmare a faptului că o serie de fenomene naturale care intră în categoria forței majore creează daune proprietarilor care prin asigurare își dobândesc o stabilitate și o posibilă recuperare a unor pierderi.


Literature review În legătură cu sistemul de asigurări o serie de autori și-au expus punctul de vedere. Anghelache (1999-2017) s-a ocupat de analiza evoluției asigurărilor din România. Anghelache (2004) a prezentat aspecte metodologice și practice privind piața asigurărilor în contextul pieței de capital și al asigurării supravegherii fi nanciare. Anghelache and Pârţachi (2015), (2011) au prezentat

aspectele esențiale privind statistica actuarială. Axenciuc (2012), în studiul privind evoluția Produsului Intern Brut de-a lungul timpului în România, a abordat și aspecte esențiale privind asigurările. Djuvara (1995) a făcut referiri și la sistemul și rolul asigurărilor în epoca modernă. Văcărel (2016) a publicat un amplu capitol cu referire la evoluția asigurărilor înn România. Văcărel and Bercea (2007) s-au ocupat cu studiul pieței asigurărilor și reasigurărilor în țara noastră. Văcărel (2001), în abordarea politicilor fi scale și bugetare se referă și la asigurări.

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii

Asigurările au apărut și au fost practicate de societăţi de asigurare. În paralel, s-au dezvoltat și asigurările sociale. Asigurările private acoperă aspectele de risc, respectiv accidentele, transporturile, furturile, calamităţile naturale, viaţa etc., constituite în practica istorică drept ramuri de asigurare. Deoarece asigurarea se extinde asupra intereselor unei părţi însemnate a populaţiei, este supusă reglementării şi controlului statului. În România, societăţile de asigurări au apărut încă din deceniul cinci al secolului al XIX-lea. Prima formă de asigurare a fost în porturile dunărene – asigurarea pentru transporturile de cereale exportate. În anul 1870, funcţionau nouă societăţi de asigurare la Brăila şi una la Galaţi. Statutele şi regulamentele lor erau asemănătoare. Concomitent, acestea îşi instalează sediile în Bucureşti unele agenţii externe de asigurare. Între 1856 și 1870 se creează 11 societăţi de asigurare, toate cu capital extern. Interesul sporit pentru fondarea instituţiilor de asigurare, mai ales străine, provenea din profi turile pe care le obţineau, explică apariţia societăţilor de asigurare, mai numeroase şi mai puternice decât primele instituții bancare şi industriale. Extinderea asigurărilor private era infl uențată şi de dezvoltarea instituţiilor de credit funciar, comercial, industrial. Cele două categorii de activităţi fi nanciare private se completau şi se stimulau reciproc. Întreprinderile comerciale şi industriale nu puteau obţine credite dacă averea ce garanta împrumuturile nu era asigurată contra incendiilor, furturilor etc. Astfel, se dezvoltă toate ramurile asigurărilor private (transport, agricole, de incendiu etc.). Ulterior, apare și asigurarea de viaţă. Apar treptat iniţiative autohtone pentru înfi inţarea de societăţi de asigurare. În anul 1871 se fondează societatea „Dacia”, cu sediul la Bucureşti


pentru asigurări complexe. Doi ani mai târziu se înfi inţează o altă societate – „România” – care în anul 1882 fuzionează cu „Dacia”. Până la Primul Război Mondial apar mai multe societăți de asigurări. Unele agenţii ale societăţilor străine se retrag din România sau cedează în favoarea celor autohtone. Cu capital extern mai funcționau trei societăţi. „Victoria”, (fi nanţarea berlineză), „Generala” şi „Agricola”, ale unor trusturi occidentale. În Transilvania funcționa, până la 1918, o reţea de agenţii ale societăţilor de asigurare din Imperiul Austro-Ungar şi o alta, a capitalului autohton românesc, maghiar şi săsesc (Prima Ardeleană, Transilvania, Agronomul etc.). După Unirea Transilvaniei cu România, agenţiile societăţilor străine sunt preluate de societăţile autohtone care se integrează în sistemul naţional de asigurări. Perioada interbelică, lovită de infl aţie şi speculaţii fi nanciare, încurajează crearea unui număr mare de societăţi de asigurări. Acestea intră în criza economică din 1929-1933, care le fi ltrează sever. Reglementarea activităţii societăţilor de asigurare se introduce în România prin prevederile Codului de comerţ din anul 1886. Anterior, crearea unei societăţi se autoriza prin legi speciale, care aprobau şi condiţiile de funcţionare. Cea mai reglementare a asigurărilor private se dă prin legea din iulie 1930. Un ofi ciu de control de pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului este însărcinat cu verifi carea îndeplinirii de către societăţi a condiţiilor impuse de lege. Ca urmare, din cele 44 de societăţi de asigurare existente, doar 17 societăţi naţionale şi două societăţi străine îşi menţin dreptul de funcţionare, 11 societăţi primesc autorizaţie provizorie până la îndeplinirea criteriilor prevăzute în lege, iar 16 societăţi sunt puse în lichidare. După anul 1930, în ţară îşi stabilesc sucursalele şapte societăţi de asigurări externe. O lege din anul 1941 impune nominalizarea tuturor acţiunilor. Noua lege interzice constituirea de societăţi de asigurare, considerându-le sufi ciente pe cele existente. În afară de trei societăți (Cooperativa de asigurare „Vulturul” şi societăţile „Naţionala”, „Asigurarea românească”), celelalte se afl au sub controlul capitalurilor externe (italian, englez, francez, german etc.). În acest moment apare activitatea de reasigurare pentru diseminarea efortului fi nancira de a acoperi riscurile. În perioada interbelică se dezvoltă asigurarea de stat pentru riscul de incendiu. Acest tip de asigurare a funcţionat pe lângă Casa de Economii, Ajutor şi Pensiuni. În anul 1936, se creează Casa de asigurare a Ministerului de Interne. Casa de asigurare extinde sfera obligativităţii asigurării, tuturor bunurilor imobile, mobile şi instalaţiilor care aparţineau instituţiilor controlate de stat. În anul 1942, Casa de asigurare este transformată în Regia autonomă a asigurărilor de stat (RAAS). Apar noi secţii de asigurare (Casco,


responsabilitate civilă, deteriorare de maşini, accidente, viaţă, inundaţii, grindină, asigurări de transport, de furt etc.). Asigurările de stat vizau cea mai mare parte a patrimoniului bunurilor materiale ale statului. Asigurările de viaţă aveau ponderea cea mai mare, iar evoluţia rezervelor şi a capitalurilor asigurate refl ectă extinderea activităţii. Societatea

de asigurare este singura instituţie, privată sau publică, creată în interesul

asigurătorului şi asiguratului, patrimoniului şi gestiunii reale, a întreprinderii

asigurate. Economia unei companii, ramuri sau a unei ţări este evidențiată cel

mai real de societăţile de asigurare.

Evoluția societăților de asigurări în perioada 1921-1939

Tabelul nr. 1mil. lei 1913 -

Anul Număr Capital Rezerve tehniceAsigurări şi

reasigurăriImobile

1921 9 5,6 13,6 4,2 0,8

1929 31 8,4 29,2 10,8 16,6

1939 19 10,1 62,6 7,6 40,1

Cel mai relevant indicator al forţei fi nanciare şi solidităţii acestor

instituţii îl reprezintă rezervele matematico-tehnice care exprimă diferența

dintre prime și daunele plătite. Rezervele tehnice au sporit de 4,6 ori în

perioada 1921-1939.

Pentru calcularea valorii adăugate în domeniul serviciilor

fi nanciarbancare, instituţiile de această natură au fost grupate în patru categorii

după specifi cul lor: banca centrală de emisiune monetară şi scont, casele de

economii şi consemnaţiuni, băncile comerciale şi cele specializate pe ramuri

de credite şi societăţile de asigurări. Pentru fi ecare categorie s-au elaborat

indicatorii sintetici: producţia brută, consumul intermediar, amortizarea

şi valoarea adăugată, referitori la perioadele de la înfi inţare până la 1947,

ordonaţi în patru tabele. Datele iniţiale exprimate în monedă curentă au fost

defl atate. Astfel, indicatorii exprimaţi în lei la etalonul anului 1913 devin

comparabili pentru toată perioada, precum şi cu valorile din celelalte sectoare

ale economiei.

Prezentăm în continuare datele din care s-a calculat valoarea adăugată

pentru anii cei mai semnifi cativi în perioada 1866-1947.


Indicatorii producţie brută, consum intermediar şi valoare adăugată

brută în activităţile bancare şi de asigurări, în anii selectaţi ai perioadei

1866-1947

Tabelul nr. 2– lei 1913 –

AnulProducția brută

mii lei

Consumul intermediar mii

lei

Valoarea adăugată brută

mii leiPondere în valoarea adăugată

a serviciilor1866 368 41 327 0,11882 2629 274 2355 0,51902 32521 6676 25845 3,51914 106914 25754 81160 7,21924 193246 39777 153469 6,91938 122129 29120 93009 3,21942 44235 12331 31904 1,51947 17510 7545 9965 0,8

Componenţa şi structura valorii adăugate ale activităţii bancare brute şi

de asigurări, pe categorii, în anii selectaţi ai perioadei 1866-1947

Tabelul nr. 3– lei 1913; ponderi –

Anul TotalBanca

Națională a României

Casa de Economii și Consemnațiuni

Bănci și alte instituții bancare

mii lei % mii lei % mii lei % mii lei % mii lei %1866 327 100 - - 327 100 - - - -1882 2355 100 2131 90,5 224 9,50 - - - -1902 258445 100 6598 25,5 3765 14,6 15482 59.9 - -1914 81160 100 13381 16,5 4329 5,33 63450 78.2 - -1924 153469 100 9425 6,13 1911 1,25 129184 84.2 12959 8,441938 93009 100 12619 13,6 5102 5,49 51354 55.2 23934 25.71942 31904 100 7915 24,8 1206 3,78 15305 48.0 7478 23.41947 9965 100 1977 19,8 197 1,98 3150 31.6 4641 46.6

Evoluția asigurărilor în România are, de-a lungul timpului, o evoluție sinuoasă. Cultul asigurărilor a pătruns destul de lent. La începuturi, activitatea de asigurări era tratată împreună cu cea bancară. În perioadele care pot fi defi nite după 1918, activitatea bancară și de asigurări avea o pondere practic nesemnifi cativă la formarea Produsului Intern Brut, precum și a indicatorului Produs Intern Brut pe un locuitor. De aici, au derivat și indicatori privind contribuția în cifre relative a sistemului bancar și de asigurări la formarea PIB. În perioada comunistă (1945-1989), sistemul bancar era foarte redus, cu numai căteva bănci la nivel național care aveau fi liale în toate județele și marile localități, precum și o singură bancă de comerț exterior. Sistemul de asigurări era deservit de Adas și o societate națională specializată cu ramifi cații în fi ecare județ și localitate importantă.


După 1990, piața asigurărilor s-a relansat. Au apărut societăți de asigurare cu capital românesc, mixt sau străin. De asemenea, s-a diversifi cat categoria asigurărilor șii s-a înfi ințat Autoritatea Națională a Asigurărilor care supraveghează piața internă. Ulterior, Autoritatea Națională a Asigurărilor a fost integrată în Autoritatea de Supraveghere Financiară din România. În acest organism autonom există un Departament specifi c pentru supravegherea pieței asigurărilor. Pe fondul tendințelor de pe piața internațională, dar mai ales ca rezultat al mediului economic, a continuat tendința de reducere a gradului de penetrare a asigurărilor în economia țării noastre. Densitatea asigurărilor, calculată ca raport între valoarea primelor brute subscrise și numărul populației, a fost oarecum constantă. Indicatorul denumit „grad de penetrare” reprezintă raportul dintre primele brute subscrise (pentru asigurările generale și de viață) și produsul intern brut. Acest indicator a înregistrat creșteri, inversând trendul descendent. Dimensiunea pieței asigurărilor este dată, în principal, de valoarea primelor brute subscrise. Se constată nivelul ridicat al primelor brute subscrise la asigurările generale, comparativ cu asigurările de viață. Această caracteristică diferențiază piața asigurărilor din România de alte țări, unde accentul se pune pe asigurările de viață. În România, domină asigurările generale (79% din total), iar în cadrul acestora 47% reprezintă asigurările de răspundere civilă (RCA). În zona euro activitatea de asigurare este axată pe asigurările de viață. Pe piața asigurărilor din România activează 33 de societăți de asigurare, din care 19 prestau doar activitate de asigurări generale (AG), 7 activitate de asigurări de viață (AV) și 7 societăți au practicat activitate compozită. Valoarea primelor brute subscrise de către societățile de asigurare și de sucursalele pe teritoriul României a crescut în ultimul deceniu. Repartizarea pe segmente de asigurare a primelor brute subscrise evidențiază poziția dominantă a asigurărilor generale și în cadrul acestora a celor auto.Societățile cu cele mai mari volume de prime brute subscrise sunt prezentate în fi gura nr. 1.


Dinamica repartizării pe segmente de asigurare în perioada 2012-2016

Figura nr. 1

Sursa: ASF, Raport piețe supravegheate de ASF în 2016

Primele zece societăți de asigurare dețin 95% din totalul asigurărilor generale, în cadrul cărora cele mai mari ponderi dețin clasa A10 – Răspundere civilă pentru utilizarea vehiculelor terestre; clasa A3 – Vehicule terestre, exclusiv materialul feroviar rulant și clasa A8 – Incendiu și calamități naturale. Ponderea acestor trei clase a fost de 89% din totalul primelor brute subscrise la asigurările generale. În cazul asigurărilor de viață, primele brute subscrise au înregistrat creșteri însemnate. Din totalul acestor prime brute, peste jumătate aparțin la două societăți, respectiv NN Asigurări de Viață SA și BCR Asigurări de Viață Vienna Insurance Group SA. Din totalul primelor brute subscrise pentru asigurările de viață, cele mai mari ponderi le dețin clasele de Asigurări de viață și anuități legate de fonduri de investiții. Împreună cele două clase reprezintă 95% din totalul primelor brute subscrise la asigurările de viață (fi gura nr. 2).


Evoluția volumului de prime brute subscrise

pe clase de asigurări de viață (milioane lei)

Figura nr. 2


Evoluția indemnizațiilor brute plătite de societățile de asigurare în perioada 2012-2016 este prezentată în fi gura nr. 3.

Evoluția volumului de indemnizații brute plătite inclusiv maturități și

răscumpărări pentru asigurări generale și de viață (lei)

Figura nr. 3


Ponderi semnifi cative de 94% din indemnizațiile brute plătite au fost înregistrate la aceleași clase A3, A8 și A10, care au atras cele mai mari prime brute. La asigurările de viață, valoarea indemnizațiilor brute, a maturităților și răscumpărărilor plătite a înregistrat creșteri constante. Cele mai importante ponderi au fost înregistrate de clasele C1 și C3. Dacă se analizează, pe intervalul 2014-2017, rata daunei la asigurările CASCO și RCA, se constată că rata considerată este foarte apropiată de 100%.


Evoluția trimestrială a ratei daunei și a ratei combinate a daunei pentru

principalele clase de asigurări generale în perioada 2014-2016

Figura nr. 4


În ultima perioadă se înregistrează o creștere pe ansamblul pieței asigurărilor de locuințe (obligatorii și facultative). Asigurările obligatorii de locuințe sunt ilustrate de rezultatele Pool-ului de Asigurare împotriva Dezastrelor (PAID). Numărul de contracte a crescut cu 15% față de anul anterior, iar primele brute subscrise au fost mai mari cu 24%. Asigurările facultative de locuințe au continuat trendul crescător în anul 2017, primele brute subscrise fi ind mai mari cu 5% față de aceeași

perioadă a anului 2016.

Caracteristic este apariția și dezvoltarea produsului de reasigurare

a riscurilor. Din totalul primelor brute subscrise la categoria asigurărilor

generale, sunt cedate în reasigurare 32%. Asiguratorii încheie contracte

de cedare în reasigurare pentru o parte importantă a produselor specifi ce

asigurărilor generale, cum sunt: asigurările de catastrofă și asigurările de

răspundere civilă. Cedarea în reasigurare permite limitarea daunei la un nivel

maxim suportabil în cazul apariției unor evenimente asigurate cu impact

fi nanciar important.

Aproximativ 29% a reprezentat efortul fi nanciar al societăților de

asigurare, restul fi ind sume recuperate de la reasiguratori. Referitor la cedarea

în reasigurare, există diferențe semnifi cative ale asigurărilor de viață față

de cele generale. Astfel, primele de asigurare sunt în general anticipate, iar


despăgubirile la asigurările de viață sunt mai predictibile, ceea ce face ca societățile de asigurare să preia cea mai mare parte a riscului, iar cedările în reasigurare să fi e reduse. Gradul de cedare în reasigurare a fost sub 5% în ultimii zece ani. În contextul supravegherii prudențiale, societățile de asigurare sunt supravegheate pentru a asigura onorarea obligațiilor față de asigurați și pentru a respecta cerința de solvabilitate. Indicatorul Coefi cientul de lichiditate reprezintă raportul dintre activele lichide și obligațiile pe termen scurt, ale asigurătorilor față de asigurați, coefi cient care, potrivit normelor privind prudențialitatea, trebuie să fi e supraunitar. Coefi cientul de lichiditate a înregistrat, în cazul asigurărilor de viață, valori mai mari, 5,01 față de 2,01 la asigurările generale. Nivelul coefi cientului de lichiditate a crescut pe seama plasamentelor realizate de societățile de asigurare în active ușor lichidabile. Regimul actual de solvabilitate este un regim prudențial bazat pe riscuri. Aplicarea regimului de solvabilitate Solvency II încurajează gestionarea efi cientă a activelor și sporește protecția consumatorilor de produse de asigurare. Asigurătorii bine capitalizați vor permite pieței de asigurări să reziste la șocuri. Regimul este structurat pe trei piloni: cerințe fi nanciare, guvernanță și supraveghere, raportare și transparență. Cerințele fi nanciare prezintă o importanță deosebită, impunând două praguri: cerința de capital de solvabilitate (SCR) și cerința minimă de capital (MCR). Etapa de pregătire a aplicării acestor cerințe s-a realizat în perioada 2013-2015, când societățile de asigurare au procedat la majorarea capitalului social. Cerințele de capital sunt mai ridicate, fi ind în concordanță cu riscurile asumate de societățile de asigurare. Prin trecerea de la Solvency I la Solvency II rezultă o cerință suplimentară la nivelul pieței asigurărilor de 1,26 miliarde lei. Fondurile proprii eligibile au atins valoarea de 4,21 miliarde lei, iar în ceea ce privește structura acestora, elementele de rang 1 fără restricții au o pondere de 94%. Aceasta indică faptul că la nivelul pieței, capitalul obținut de societățile de asigurare este de foarte bună calitate, fi ind preponderent capitalul propriu.

Concluzii

Din studiul efectuat de autori pe tema asigurărilor se desprind câteva concluzii. Asigurarea este o activitate îndeobște complementară oricărei alte activități desfășurate. Prin sistemul de asigurare se ajunge la o stare de


echilibru a celui care acționeză fi e pe piața de capital, fi e în economie, fi e în știință, fi e în viața lui de toate zilele. Sistemul asigurărilor este un sistem care a apărut și s-a dezvoltat în mod continuu. Situația natural-geografi că a României a impus asigurarea obligatorie a locuințelor, dar care treptat a devenit o cerință și o activitate bazată pe cunoașterea și voința tutror celor care își desfășoară anumite activități. Cunoaștem cauzele de forță majoră acoperite prin sistemul de asigurare care dau o liniște, cel puțin parțială, celor care cumpără o poliță de asigurare.

Bibliografi e 1. Anghelache, C. România. Starea economică, edițiile 1999-2017, Editura

Economică, Bucureşti 2. Anghelache, C. and Pârţachi, I. (2015). Elemente de statistică actuarială. Teorie şi

studii de caz, Editura Artifex, Bucureşti 3. Anghelache, C. and Pârţachi, I. (2011). Statistică actuarială, Editura Artifex,

Bucureşti 4. Anghelache, G. (2004). Piața de capital. Caracteristici, Evoluții, Tranzacții,

Editura Economică, București 5. Axenciuc, V. (2012). Produsul Intern Brut al româniei 1862-2000. Serii statistice

seculare și argumente metodologice, vol. I și II, Editura Economică, Bucureşti 6. Djuvara, N. (1995). Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii

moderne, Editura Humanitas, București 7. Văcărel, I. (coordonator) (2016). Cunoaște România, Retrospectivă 2007-2013,

Editura Academiei Române, Bucureşti 8. Văcărel, I. and Bercea, Fl. (2007). Asigurări și reasigurări, Editura Expert,

București 9. Văcărel, I. (2001). Politici fi scale și bugetare în România, 1990-2000, Editura

Academiei Române, Bucureşti 10. *** Institutul Național de Statistică, Anuarele statistice 2000-2017 11. *** Institutul Național de Statistică, buletine statistice nr. 1-12/2016 12. *** Institutul Național de Statistică, baza de date statistice TEMPO 13. *** Autoritatea de Supraveghere Financiară, Raport asupra pieței de asigurări și

a activității desfășurate în anii 2007-2012 14. *** Norma nr. 6 / 14.08.2013 privind pool-ul de asigurare împotriva dezastrelor

fi nanciare, publicată în Monitorul Ofi cial, partea I, nr. 521/20.08/2013 15. *** Raportul anual 2013, Autoritatea de Supraveghere Financiară, București, 2014


THE MAIN ISSUES REGARDING THE EMERGENCE AND DEVELOPMENT OF THE

INSURANCE MARKET IN ROMANIA

Prof. Constantin ANGHELACHE PhD ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of BucharestProf. Gabriela ANGHELACHE PhD ([email protected])

Bucharest University of Economic StudiesMaria MIREA Ph.D Student ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies Ec. Lucian ENE ([email protected])

Abstract

Insurances appeared and were practiced by insurance companies from 1857-1870 when there were 11 insurance companies but all were foreign-owned. Gradually, after 1871 they founded a series of companies based in Bucharest, which ensured the fi nancing of some activities and their insurance

at a time when the economy had fl uctuations in its evolution. The authors

also focus on the fact that, in the interwar period, Romania’s economy, hit by

infl ation and fi nancial speculation, has encouraged the creation of a larger

number of insurance companies. They have severely fi ltered out economic

activity, and regulations that took place until the 1930s, the year when the fi rst

insurance law came into being, carried out somewhat uncontrolled activity.

In the interwar period, the state fi re risk insurance was developed which

worked alongside the House of Savings, Help and Pensions. Subsequently, in

1942 the insurance house became an autonomous state-owned company, and

during the privatization period there were a number of state-owned insurance

companies that had a positive effect on the consolidation and avoidance

of the losses of economic agents. After 1990, the insurance market was re-

launched, and the Insurance Supervisory Commission subsequently appeared,

which was integrated into the Romanian Financial Supervisory Authority.

The Department that exists in this Authority deals with the insurance study,

supervises and regulates the activity in this fi eld. The authors point out that

the insurance market in Romania has developed through the emergence of

new insurance companies, but also by the development of reinsurance activity.

There are a number of signifi cant aspects related to the activity of the National

Authority, the data being of course those provided by the annual reports of

the Financial Supervisory Authority. This article emphasizes on the one hand

the emergence and evolution of the insurance system in Romania, as well

as the way in which results have been obtained that can be improved as a


result of certain insurance, insurances that compensate those who the fi eld of activities, but also individuals when cataclysms occur, there are losses that are in line with those that the insurance company may defer. Keywords: insurance, reinsurance, premium, indemnifi cation, insurance market JEL Classifi cation: G10, G22, I13

Introduction In this article, the authors conducted a thorough, structured study, starting from the way insurance companies, insurance business, how they developed, and especially at the present time, to highlight how they are doing this activity and the need to improve and improve the activity in this fi eld. There

are presented a series of issues that refer to the way in which the fi rst insurance

companies appeared, fi rst with foreign capital, then with local capital, going

on the historical stages until World War I, the interwar period, then the period

after 1945 until 1989, that of the stagnant economy, in which there were

state insurance companies that deplored in all the situations in which losses

arose, and then to the analysis of the current situation, where the insurance

department is part of the structure of the Financial Supervisory Authority

Romania. Using signifi cant charts and tables shows how the insurance activity

in our country has evolved over the last period of time. Numerous fi gures are

given expressing the rate of damage, the combined damage rate, insurance,

indemnifi cation and all these, of course, ensuring the sustainability of the

economic, fi nancial, service and individual situations of all citizens. As a result

of the work carried out by the Financial Supervisory Authority, the confi dence

of individuals and legal entities in the insurance system has increased, and

even if there is not a cult in the Western countries, insurance is perceived as a

necessity, an immediate need to guarantee the results work through insurance.

In this context are also presented the insurance classes, the fi rst used, the

way in which the recovery of the damages was made. Also, although the law

stipulating the obligation to provide housing has emerged, it should be noted

that year-on-year the number of housing insurance contracts is increased due

to the fact that a series of natural phenomena that fall under the category of

force majeure cause damage to the owners who acquire through insurance

stability and possible recovery of losses.

Literature review

In connection with the insurance system a number of authors have

made their point of view. Anghelache (1999-2017) dealt with the analysis

of insurance developments in Romania. Anghelache (2004) presented


methodological and practical aspects of the insurance market in the context of the capital market and fi nancial supervision. Anghelache and Pârţachi (2015),

(2011) presented the key aspects of actuarial statistics. Axenciuc (2012), in the

study on the evolution of the Gross Domestic Product over time in Romania,

also addressed essential aspects of insurance. Djuvara (1995) also referred to

the system and role of insurance in the modern age. Vacarel (2016) published

an extensive chapter on the evolution of insurance in Romania. Vacarel and

Bercea (2007) dealt with the study of the insurance and reinsurance market in

our country. Vacher (2001), in addressing fi scal and budgetary policies, also

covers insurance.

Research methodology, data, results and discussions

Insurance came about and was practiced by insurance companies. In

parallel, social insurance also developed. Private insurance covers the risk

aspects, namely accidents, transports, thefts, natural calamities, life, etc.,

constituted in historical practice as insurance branches. As insurance extends

to the interests of a signifi cant part of the population, it is subject to state

regulation and control. In Romania, insurance companies have emerged since

the fi fth decade of the nineteenth century. The fi rst form of insurance was in

the Danube ports - insurance for the export of grain. In 1870, nine insurance

companies were operating in Braila and one in Galati. Their statutes and

regulations were similar. At the same time, they establish their headquarters

in Bucharest with some foreign insurance agencies. Between 1856 and 1870,

11 insurance companies were created, all with external capital. The increased

interest in setting up insurance institutions, especially foreign ones, came

from the profi ts they earn, explaining the emergence of insurance companies,

more numerous and stronger than the fi rst banking and industrial institutions.

The expansion of private insurance was also infl uenced by the development

of land, commercial, industrial credit institutions. The two categories of

private fi nancial activities were complementary and stimulated each other.

Commercial and industrial enterprises could not obtain credits if the wealth

guaranteeing the loans was not insured against fi res, thefts, etc. Thus, all

branches of private insurance (transport, agricultural, fi re, etc.) develop. Life

insurance later on.

Gradually, domestic initiatives to set up insurance companies are

gradually emerging. In 1871 the company „Dacia”, based in Bucharest for

complex insurance, is founded. Two years later, another society - „Romania”

- was set up and merged with „Dacia” in 1882. Until the First World War

several insurance companies appeared. Some agencies of foreign companies

withdraw from Romania or give in favor of native ones. Three companies


operated with external capital. „Victoria” (Berlin funding), „Generala” and „Agricola”, of Western trusts. In Transylvania until 1918 there was a network of agencies of the insurance companies in the Austro-Hungarian Empire and one of the Romanian, Hungarian and Saxon capital (Transylvania, Agronom, etc.). After the Union of Transylvania with Romania, agencies of foreign companies are taken over by indigenous companies that integrate into the national insurance system. The interwar period, hit by infl ation and fi nancial speculation,

encourages the creation of a large number of insurance companies. These fall

into the economic crisis of 1929-1933, which severely fi lters them.

The regulation of the activity of the insurance companies is introduced

in Romania by the provisions of the Code of Commerce of 1886. Previously,

the creation of a company was authorized by special laws, which approved

also the operating conditions.

The most regulated private insurance is provided by the law of July

1930. A control offi ce attached to the Ministry of Industry and Commerce

is responsible for verifying that companies meet the conditions imposed by

law. As a result, of the 44 existing insurance companies, only 17 national

companies and two foreign companies retain their right of operation, 11

companies are granted provisional authorization until the criteria laid down

by law are in place and 16 companies are liquidated. After 1930, seven foreign

insurance companies were established in the country. A law in 1941 requires

the nomination of all actions. The new law prohibits the establishment of

insurance companies, considering the existing ones as suffi cient.

In addition to three companies (the „Vulturul” insurance cooperative

and the „National Insurance”, „Romanian Insurance”), the others were under

the control of foreign capital (Italian, English, French, German etc.).

At this point, the reinsurance activity appears to disseminate the

fi nancial effort to cover the risks.

In the interwar period, state insurance for fi re risk develops. This

type of insurance functioned alongside the House of Savings, Help and

Pensions. In 1936, the House of Insurance of the Ministry of the Interior

was established. The insurance house extends the scope of insurance to all

immovable, movable and movable property belonging to State-controlled

institutions. In 1942, the Insurance House was transformed into the State

Registry of State Assets (RAAS). New insurance departments (Casco, civil

liability, car damage, accidents, life, fl oods, hail, transport insurance, theft,

etc.) arise. State insurances involved most of the assets of state assets.

Life insurance had the highest weight, and the evolution of reserves

and capital provided refl ects the expansion of activity. The insurance company


is the only private or public institution created in the interest of the insurer and the insured, the patrimony and the real management of the insured enterprise. The economy of a company, branch, or country is most evidenced by insurance companies.

Evolution of insurance companies between 1921-1939

Table no. 1- millions of lei 1913 -

Year Number Capital Technical reservesInsurance and reinsurance

Estate

1921 9 5,6 13,6 4,2 0,8

1929 31 8,4 29,2 10,8 16,61939 19 10,1 62,6 7,6 40,1

The most relevant indicator of the fi nancial strength and solidity of

these institutions is the mathematical and technical reserves that express the

difference between the premiums and the damages paid. Technical reserves

increased 4.6 times between 1921-1939.

For the purpose of calculating value added in the fi eld of banking

fi nancial services, institutions of this nature have been grouped into four

categories according to their specifi city: the central bank for money and

discount issuance, the savings and notes houses, the commercial banks and

the specialized banks and the insurance companies . For each category were

synthesized the synthetic indicators: gross output, intermediate consumption,

depreciation and value added, referring to the periods of establishment up to

1947, ordered in four tables. Initial data denominated in current currency were

defl ated. Thus, the indicators expressed in lei at the level of 1913 become

comparable for the whole period as well as with the values in the other sectors

of the economy.

We continue to present the data from which the added value was

calculated for the most signifi cant years between 1866 and 1947.


Gross output, intermediate consumption and gross added value in

banking and insurance activities in the selected years of the 1866-1947

period

Table no. 2– lei 1913 –

YearGross production

thousand lei

Intermediate consumption thousand lei

Gross value added

thousand leiShare in value added of

services1866 368 41 327 0,11882 2629 274 2355 0,51902 32521 6676 25845 3,51914 106914 25754 81160 7,21924 193246 39777 153469 6,91938 122129 29120 93009 3,21942 44235 12331 31904 1,51947 17510 7545 9965 0,8

The composition and structure of the added value of the gross banking

and insurance business, by category, in the selected years of the period

1866-1947

Table no. 3– lei 1913; weights –

YearTotal

The National Bank of Romania

House of Savings and

Consignments

Banks and other banking

institutionsthousands

lei%

thousands lei

%thousands

lei%

thousands lei

%thousands

lei%

1866 327 100 - - 327 100 - - - -1882 2355 100 2131 90,5 224 9,50 - - - -1902 258445 100 6598 25,5 3765 14,6 15482 59.9 - -1914 81160 100 13381 16,5 4329 5,33 63450 78.2 - -1924 153469 100 9425 6,13 1911 1,25 129184 84.2 12959 8,441938 93009 100 12619 13,6 5102 5,49 51354 55.2 23934 25.71942 31904 100 7915 24,8 1206 3,78 15305 48.0 7478 23.41947 9965 100 1977 19,8 197 1,98 3150 31.6 4641 46.6

The evolution of insurance in Romania has, over time, a sinuous evolution. The insurance cult penetrated quite slowly. In the beginning, the insurance business was treated together with the banking business. In periods that can be defi ned after 1918, banking and insurance activity

had a practically insignifi cant share in the formation of the Gross Domestic

Product as well as the Gross Domestic Product Indicator per inhabitant. Hence,

indicators have also been derived on the relative contribution of the banking

and insurance systems to GDP formation.


In the Communist period (1945-1989), the banking system was very low, with only a few national banks having subsidiaries in all counties and large localities, as well as a single foreign bank. The insurance system was serviced by Adas and a specialized national company with branches in each county and important locality. After 1990, the insurance market has relaunched. There were insurance companies with Romanian capital, mixed or foreign. The insurance category has also been diversifi ed and the National Insurance Authority is established

to oversee the internal market. Subsequently, the National Insurance Authority

was integrated into the Romanian Financial Supervisory Authority. In this

autonomous body there is a specifi c Department for the supervision of the

insurance market.

Against the background of the trends on the international market, but

especially as a result of the economic environment, the tendency to reduce

the penetration rate of the insurance in the economy of our country continued.

The insurance density, calculated as the ratio between the value of the gross

written premiums and the population, was somewhat constant.

The indicator called „penetration rate” is the ratio between gross

written premiums (for life and non-life insurance) and gross domestic product.

This indicator has risen, reversing the downward trend. The size of the

insurance market is mainly given by the value of the gross written premiums.

There is a high level of gross premiums written for non-life insurance

compared to life insurance. This feature differentiates the insurance market in

Romania from other countries, where the emphasis is on life insurance.

In Romania, general insurance dominates (79% of the total), and 47% of them

are civil liability insurance (RCA). In the euro area, the insurance business is

focused on life insurance.

There are 33 insurance companies in the insurance market in Romania,

19 of which provided only non-life insurance (AG), 7 life insurance (AV) and

7 companies with composite activity.

The value of gross premiums written by insurance companies and

branches in Romania has increased over the last decade.

The breakdown by insurance premiums of gross written premiums

highlights the dominant position of non-life insurance and within the car

insurance.

Companies with the largest volumes of gross written premiums are

shown in Figure no. 1.


The dynamics of the breakdown by insurance segments in 2012-2016

Figure no. 1

Source: ASF, ASF-supervised markets report in 2016

The top ten insurance companies hold 95% of total non-life insurance, with the highest shares of A10 - Civil liability for land-use vehicles; Class A3 - Land vehicles, excluding railway rolling stock and class A8 - Fire and natural disasters. The weight of these three classes was 89% of the total gross written premiums for non-life insurance. In the case of life insurance, the gross written premiums registered signifi cant increases.

Of the total gross premiums, more than half belong to two companies,

namely NN Asigurări de Viaţă SA and BCR Asigurări de Viaţă Vienna Insurance Group SA. Of the total gross written premiums for life assurance, the highest weights are held by life insurance classes and annuities related to investment funds. Together, the two classes account for 95% of the total gross written premiums for life insurance (Figure 2).


Evolution of the volume of gross written premiums on life insurance

classes (million lei)

Figure no. 2


The evolution of gross indemnities paid by insurance companies in the period 2012-2016 is shown in Figure no. 3.

Evolution of the volume of gross indemnities paid including maturities

and redemptions for general and life insurance (lei)

Figure no. 3


Signifi cant weightings of 94% of the gross indemnities paid were

recorded in the same classes A3, A8 and A10, which attracted the highest

gross premiums.

In life insurance, the value of gross indemnities, maturities and

redemptions paid has been steadily rising.

The most important weights were recorded by C1 and C3.


If the CASCO and RCA insurance claims are analyzed for 2014-2017, it is found that the rate considered is very close to 100%.

Quarterly Evolution of Damage Rate and Combined Damage Rate for

Main Unemployment Classes in 2014-2016

Figure no. 4


Lately, there has been an increase in the housing insurance market (compulsory and optional). Obligatory housing insurance is illustrated by the results of the Disaster Insurance Pool (PAID). The number of contracts increased by 15% compared to the previous year, and the gross premiums written were 24% higher. Optional housing insurance continued its upward trend in 2017, with gross premiums written 5% higher than in the same period of 2016. Characteristic is the emergence and development of the product of risk reinsurance. Of the total gross premiums written under the non-life insurance category, reinsurance is ceded at 32%. Insurers conclude retirement retirement contracts for a signifi cant portion of non-life insurance products such as

catastrophe insurance and civil liability insurance. Relocation remittance

allows the damage to be limited to a maximum of bearings in the event of

occurrences with signifi cant fi nancial impact.

Approximately 29% was the fi nancial effort of the insurance

companies, the rest being amounts recovered from the reinsurers. With respect

to reinsurance cession, there are signifi cant differences in life insurance

compared to general insurance. Thus, insurance premiums are generally


anticipated, and life insurance payments are more predictable, which makes insurance companies take most of the risk, and reinsurance disposals are reduced. The reinsurance cession rate was below 5% over the past ten years. In the context of prudential supervision, insurance companies are supervised to ensure that they meet their obligations towards policyholders and comply with the solvency requirement. Indicator The liquidity ratio is the ratio between the liquid assets and the short-term liabilities of the insurers to the policyholders, which, according to the rules on prudence, must be over-unitary. In the case of life insurance, the liquidity ratio was higher, 5.01 against 2.01 for non-life insurance. The level of liquidity ratio increased on the basis of investments made by insurance undertakings in readily liquidable assets. The current solvency regime is a prudential risk-based regime. Solvency II solvency regime application encourages effi cient asset

management and increases consumer protection for insurance products. Well-

capitalized insurers will allow the insurance market to withstand shocks. The

scheme is structured on three pillars: fi nancial requirements, governance and

oversight, reporting and transparency. Financial requirements are of particular

importance, imposing two thresholds: the Solvency Capital Requirement

(SCR) and the Minimum Capital Requirement (MCR). The stage of preparation

for the application of these requirements was achieved during the period

2013-2015, when the insurance companies proceeded to increase the share

capital. Capital requirements are higher, being in line with the risks assumed

by insurance companies. The transition from Solvency I to Solvency II results

in an additional requirement at the insurance market of ROL 1.26 billion.

The eligible own funds reached ROL 4.21 billion, and in terms of

their structure, items of rank 1 without restrictions have a weight of 94%. This

indicates that at the level of the market the capital of the insurance companies

is of very good quality, being mainly the own capital.

Conclusion

From the authors’ study on insurance, some conclusions are drawn.

Insurance is generally an activity complementary to any other activity. The

insurance system brings a balance of the one who acts either on the capital

market, in the economy, in science, or in his everyday life. The insurance

system is a system that has emerged and developed continuously. The

natural-geographical situation of Romania has imposed compulsory housing

insurance but has gradually become a requirement and an activity based on

the knowledge and will of all those who carry out certain activities. We know


the causes of force majeure covered by the insurance system that give quiet, at least in part, to those who buy an insurance policy.

Bibliografi e 1. Anghelache, C. România. Starea economică, edițiile 1999-2017, Editura

Economică, Bucureşti 2. Anghelache, C. and Pârţachi, I. (2015). Elemente de statistică actuarială. Teorie şi

studii de caz, Editura Artifex, Bucureşti 3. Anghelache, C. and Pârţachi, I. (2011). Statistică actuarială, Editura Artifex,

Bucureşti 4. Anghelache, G. (2004). Piața de capital. Caracteristici, Evoluții, Tranzacții,

Editura Economică, București 5. Axenciuc, V. (2012). Produsul Intern Brut al româniei 1862-2000. Serii statistice

seculare și argumente metodologice, vol. I și II, Editura Economică, Bucureşti 6. Djuvara, N. (1995). Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii

moderne, Editura Humanitas, București 7. Văcărel, I. (coordonator) (2016). Cunoaște România, Retrospectivă 2007-2013,

Editura Academiei Române, Bucureşti 8. Văcărel, I. and Bercea, Fl. (2007). Asigurări și reasigurări, Editura Expert,

București 9. Văcărel, I. (2001). Politici fi scale și bugetare în România, 1990-2000, Editura

Academiei Române, Bucureşti 10. *** Institutul Național de Statistică, Anuarele statistice 2000-2017 11. *** Institutul Național de Statistică, buletine statistice nr. 1-12/2016 12. *** Institutul Național de Statistică, baza de date statistice TEMPO 13. *** Autoritatea de Supraveghere Financiară, Raport asupra pieței de asigurări și

a activității desfășurate în anii 2007-2012 14. *** Norma nr. 6 / 14.08.2013 privind pool-ul de asigurare împotriva dezastrelor

fi nanciare, publicată în Monitorul Ofi cial, partea I, nr. 521/20.08/2013 15. *** Raportul anual 2013, Autoritatea de Supraveghere Financiară, București, 2014


Cercetarea ştiinţifi că - element fundamental al evoluţiei economice


Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din BucureștiConf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL ([email protected])

Universitatea „Artifex” din BucureștiConf. univ. dr. Florin Paul Costel LILEA (fl [email protected])

Universitatea „Artifex” din BucureștiDrd. Tudor SAMSON ([email protected])


Abstract

În acest articol, autorii se bazează pe un studiu efectuat în legătură cu rolul cercetării în activitatea economică, în general, plecând de la faptul că noutățile nu vin de la sine. Inovațiile, ideile novatoare sunt rodul unei munci de creație a cercetătorilor. Cercetarea științifi că este un element deosebit de important în dezvoltarea industrială, revoluția transporturilor, construcțiilor, agriculturii și a tuturor domeniilor de activitate din cadrul unei societăți. O incursiune în evoluția cercetării științifi ce va scoate în evidență mari valori pe care România le-a avut, care s-au manifestat în interesul țării dar unele dintre ele cu rezultate remarcabile pe plan internațional. În domeniul aviației îi avem pe cei trei corifei, Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri Coandă, care sunt pioneri ai domeniului. Paulescu, în ciuda unor controverse, este descoperitorul insulinei. Dar nu numai aceștia,ci o mulțime de alți cercetători și-au spus cuvântul. Revenind la cercetarea în domeniul economic, trebuie să constatăm că România a avut pioneri pe Dan Virgil Voiculescu, Gheorghe Păun, Gheorghe Zane, Alexandru D. Xenopol, Gheorghe Iorgu Tașcă, Barbu Zaharescu, Victor Axenciuc, Petre Aurelian Victor Pădurescu, Constantin Bărbulescu, Vintilă I.C. Brătianu, Emilian Dobrescu, Ioan Ghica, Aurelian Iancu, Virgil Traian Madgearu, Victor Slăvescu, Nicolas Georgescu Roegen, Eugen Miron Nicolescu, Octav Onicescu, Gheorghe Mihoc, Ștefan Odobleja, Ion Ionescu de la Brad, Gheorghe Ionescu Șisești, Nicolae N. Constantinescu, Gheorghe Dolgu, Dimitrie Gusti și încă mulți alții. Iată, deci, că în domeniul cercetării științifi ce economice, un număr impresionant de cărturari și valoroși cercetători au fost la rampă. Autorii se axează apoi pe studiul privind rolul Academiei Române, înfi ințată încă din 1879, care este sediul central al cercetării. Se scot în


evidență o serie de rezultate remarcabile ale lăcașului de știință și cultură românească, Academia Română. Nu se poate neglija în acest studiu aprofundat rolul și importanța cercetării academice și universitare. Pregătirea specialiștilor pentru economie nu se poate face fără implicarea noilor specialiști în cercetare. Trecerea de la studiu, învățare la cercetare este un proces normal și obligatoriu. În cadrul articolului, o serie de elemente sunt semnifi cative și sunt prezentate de autori în contextul în care în acest an sărbătorim centenarul statului unitar român și este bine să amintim că a avut și în acest domeniu rezultate deosebite. Unele priviri referitoare la contextul internațional ne relevă rolul pe care cercetătorii români l-au avut și îl au pe plan internațional. Sunt unele aprecieri în legătură cu viitorul, în sensul că sunt programe concrete prin care România își va aduce aportul la dezvoltarea cercetării și în perioadele următoare. Cuvinte cheie: cercetare economică, inovare, dezvoltare economică, strategie, cunoaștere Clasifi care JEL: I25, O30

Introducere În cadrul acestui articol, pe baza studiului efectuat, autorii se axează pe prezentarea rezultatului secular al cercetării științifi ce românești în diverse

domenii de activitate,cu accent pe cercetarea în domeniul economic.

Sunt prezentate succesiv date privind rolul cercetării ca element

fundamental al evoluției în dezvoltarea economiei. Apoi, sunt prezentate și

elogiate personalități în domeniul cercetării economice care, pe plan intern

au clarifi cat aspecte de importanță deosebită privind economia, privind

dezvoltarea economică, strategiile și alte aspecte care sunt importante.

Autorii au căutat să pună în evidență rolul Academiei Române ca

sediu central al cercetării. Este prezentată activitatea Academiei Române

subliniindu-se modul în care a evoluat de la înfi ințare și până în prezent,

rolul marilor personalități, membri sau membri corespondenți ai Academiei

Române dar, mai ales activitatea de cercetare realizată în interiorul direcțiilor,

departamentelor de cercetare ale Academiei Române.

Autorii se axează și pe rolul și vocația de cercetare, care trebuie să fi e

atribut al absolvenților de studii superioare, indiferent de domeniul acestora.

Sunt prezentate succint unele aspecte privind situația actuale în care

calitatea de membru al Uniunii Europene a României impune cu necesitate

intensifi carea cercetării științifi ce ca element indestructibil și necesar în

legătură cu participarea României la cooperările economice intra- Uniunii

Europene, europene și, de ce nu, în sens mai larg.


Se fac referiri și în legătură cu faptul că cercetarea economică este un atribut al cunoașterii și implementării de strategii adecvate privind conducerea economiei naționale. În partea fi nală a articolului se prezintă aspecte referitoare la cercetarea științifi că concretă în domeniul economiei și, apoi, rezultatele prezenței pe plan internațional a cercetătorilor români în domeniul economiei,precum și modul în care trebuie analizată și privită cercetarea economică românească la orizontul anului 2020 și în continuare.

Literature review

Anghelache (1998-2017) a realizat o analiză complexă a rezultatelor înregistrate de economia României, precum și a perspectivelor de evoluție în plan economico-social. Brateş (2014) a efectuat un studiu privind activitatea desfășurată de marele economist N.N. Constantinescu. Haiduc (2006) și Ghiţulescu (2012) au analizat stadiul și locul sistemului românesc de cercetare-dezvoltare în plan european. Iancu (2005) a studiat nivelul de dezvoltare a României, în condițiile de competitivitate de pe piața europeană. Piketty (2015) a realizat o cercetare a rolului și modalitățile de manifestare a capitalului. Văcărel (2016) este o lucrare de referință care prezintă evoluția României în domeniul economic, social și cultural. Zaman and Georgescu (2014) au analizat gradul de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune în România.

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii

O știință validată internațional ca fi ind de calitate, performantă determină creșterea gradului de atractivitate, creionează prestigiul la nivel regional și internațional, generează un profi l distinct, unic al acelui stat. Investițiile în acest domeniu provoacă efecte pozitive masive pe termen mediu și lung. Metaforic vorbind, cea mai mare performanță a științei este aceea că a supraviețuit, în primii 75 de ani, uniformizărilor, comenzilor și cenzurilor de orice fel, iar apoi, în ultimii 25 de ani, modifi cărilor profunde ale sistemului de valori de la baza societății românești și unei noi cenzuri, de natură economică, provocată de situația fi nanciară de multe ori difi cilă cu care se confruntă cercetarea, care o împiedică să se manifeste la adevărata sa valoare.

• Personalități în domeniul cercetării economice

- Ion Ghica (1816-1897) s-a axat pe studiul unor probleme complexe, dar și economice, dintre care amintim: Ajutorul comerciantului, al agricultorului și al inginerului; Dernière occupation des Principautés danubiennes; Convorbiri economice, 1865 – 1876.


- Petre S. Aurelian (1833-1909) a publicat studiile Schiţă asupra României, în principal din punct de vedere al economiei rurale, industriale şi comerciale, cu o hartă a Principatului României, 1867; Catehismul economiei politice, 1869. - Alexandru D. Xenopol (1847-1920) s-a preocupat atât de istoria naţională, cât şi de probleme teoretice ale ştiinţei istorice. Opera lui Alexandru D. Xenopol, deși unitară ca sens, se structurează pe câteva secțiuni distincte. Prima dintre acestea o constituie marile sinteze, în care poate fi cuprinsă culegerea de diferite texte pe teme economice tipărită în 1879 și anume Studii economice. - Gheorghe Iorgu Taşcă (1875-1951) cu cercetare concretizată în studiile privind: Problema valutară (1919); Liberalismul economic (1923); Starea fi nanciară a României după război (1925); Probleme cooperative - Capitalismul român și cooperația; Devalorizarea și infl ația (1932). - Dimitrie Gusti (1880-1955) s-a manifestat ca sociolog, fi lozof şi estetician. A fundamentat metoda monografi că de cercetare; a iniţiat legiferarea cercetării sociologice, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială; a conceput ideea „muzeului sociologic”. Fondator al şcolii sociologice (monografi ce) de la Bucureşti, a conceput sociologia ca o „ştiinţă a naţiunii”. Este fondatorul Societății Române de Statistică (1937) care își continuă activitatea și astăzi. - Victor Bădulescu (1892-1953) a publicat studui privind Les Finances publiques en Roumanie (1922); Situația fi nanciară a căilor ferate (1924); Probleme monetare internaționale (1944); Tratat de politică comercială. Comerț exterior și schimburi internaționale (1945). - Gheorghe Zane (1897-1978) se remarcă în următoarele studii în domeniul cercetării economice: Introducere în studiul problemei valorii (1925); Un veac de luptă pentru cucerirea pieței românești (1926); Probleme monetare din trecutul economiei noastre naționale (1927); Economia de schimb în Principatele Române (1930); Politica economică a Principatelor în epoca Unirii și capitalul străin (1959); Mișcarea revoluționară de la 1840, preludiu al Revoluției de la 1848 (1964); Problema monetară în România și reforma de la 1867 (1968). - Barbu Zaharescu (1906-2000) cu rezultate notabile în cercetare privind: Curs elementar de economie politică (1949); Despre Capitalul lui Karl Marx (1948); Karl Marx: despre procesul de circulație al capitalului (1955). - Aurel Iancu (n 1928), un cunoscut analist în domeniul macroeconomic, cu studii și lucrări de amploare dintre care menționăm doar câteva: Efi cienţa economică maximă. Metode de modelare; Creşterea economică şi resursele naturale; Creşterea economică şi mediul înconjurător; Schimburile economice


internaţionale; Consumul energetic şi structura producţiei; Tratat de economie, în cinci volume; Repere ale unui sistem economic performant. - Virgil Traian Madgearu (1887-1940) a elaborat numeroase studii consacrate economiei naţionale, întreprinderilor, băncilor şi creditului, politicii fi nanciare, comerţului exterior, problemei agrar-ţărăneşti, crizei economice mondiale etc. Între lucrările publicate un loc aparte îl ocupă Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial. - Victor Slăvescu (1891-1977) a întocmit monografi i consacrate diferitelor instituţii bancare din România; a elaborat numeroase studii privind gândirea economiştilor români din secolele XIX şi XX; rolul statului, problemele economice şi fi nanciare ale ţării. - Octav Onicescu (1892-1983), fondatorul şcolii româneşti de teorie a probabilităţilor, a fost, împreună cu Gh. Mihoc, creatorul noţiunii de lanţ probabilistic cu legături complexe. Este inițiatorul Seminarului Științifi c de statistică, afl at și astăzi în deplină activitate. - Ion lonescu de la Brad (1818-1891) a contribuit la înfi inţarea primelor ferme experimentale model din ţară. - Gheorghe lonescu-Şişeşti (1885-1967) a inițiat și condus cercetările pentru dezvoltarea agrotehnicii la principalele plante de cultură. - Constantin Bărbulescu (1927-2010) s-a remarcat prin studiile Sistemele strategice ale întreprinderii, 1999; Pilotajul performant al întreprinderii, 2000; Diagnosticarea întreprinderilor în difi cultate economică. Strategii și politici de redresare și dinamizare a activității, 2002; Pentru creșterea competitivității întreprinderilor românești pe piața Uniunii Europene, 2005. - Vintilă I.C. Brătianu (1867-1930) a publicat Politica de stat în industria petrolului; Bugetul: spre o nouă politică fi nanciară a Statului, în Biblioteca Politică; Petrolul și politica de stat. - Emilian Dobrescu (n 1933), cel mai reprezentativ modelist în domeniul economic, se remarcă prin publicarea unor studii cum sunt: 50 de ani care au zguduit lumea; Integrarea economică; Sociologia comunicării și comunicațiilor; Sociologie economică; & als., Dicționar de istorie economică și istoria gândirii economice. - Victor Axenciuc (n 1928) a desfăşurat în paralel activitate de cercetare ştiinţifi că şi didactică universitară în domeniul istoriei economiei naţionale şi mondiale. În scopul obţinerii informaţiei cât mai bogate şi veridice, pe lângă studierea literaturi româneşti şi străine, a cercetat numeroase fonduri de arhivă ale unor importante instituţii economice şi sociale ale ţării. - Iulian Văcărel (n 1928) a cercetat și a dezvoltat: Probleme ale teoriei fi nanțelor (1963); Tendințe în evoluția postbelică a fi nanțelor publice:


țări dezvoltate, țări în curs de dezvoltare (1968); Finanțele României (1974);

Finanțele și cerințele dezvoltării agriculturii pe plan mondial (1976); Finanțele

publice. Teorie și practică (1981). De asemenea, a participat la elaborarea

multor lucrări de analiză.

- Gheorghe Zăman (n 1942) a cercetat și a fi alizat o serie de proiecte

privind: Studii post-doctorale în economie: program de formare continuă

a cercetătorilor de elită (SPODE) ID 61755; Economia Transferului de

Cunoaștere în Dezvoltarea Durabilă și Protecția Mediului; Cercetarea

ştiinţifi că economică, suport al bunăstării şi dezvoltării umane în context

european; Evaluarea competitivităţii sectoarelor industriale – suport pentru

strategia de dezvoltare sectorială a industriei prelucrătoare și multe altele.

- Dan-Virgil Voiculescu (n 1949), cetățean român și american,

este profesor de matematică la Berkley din anii ’80 și membru al National

Academy of Sciences (NAS, organizație științifi că de primă clasă, din care fac

parte 180 de laureați ai premiului Nobel) din 2006, de la care a primit de altfel

distincția „NAS Award in Mathematics” în 2004. Face parte din Consiliul

Științifi c Consultativ al Institutului Fields (13 membri, printre care profesori

de la Oxford și Stanford), cel care oferă premiul cu același nume, considerat

de cei din domeniu echivalentul premiului Nobel în matematică, premiu pe a

cărui listă scurtă a fost, ratându-l, însă, din pură neșansă.

- Gheorghe Păun (n 1950), matematician și informatician, membru

al Uniunii Scriitorilor și membru titular al Academiei Române, a construit

o carieră științifi că multidisciplinară de excepție în domenii diverse, de la

matematică, informatică teoretică și bioinformatică la inteligență artifi cială.

- Nicolae N. Constantinescu (1920-2000) a desfăşurat o intensă

activitate ştiinţifi că în următoarele domenii: istoria economică şi socială,

istoria gândirii economice, teoria economică contemporană, economia

protecţiei mediului ambiant, metodologia cercetării ştiinţifi ce economice,

tranziţia de la economia centralizată spre economia de piaţă etc.

- Ştefan Odobleja (1902-1978) a fost autorul primei variante elaborate

a concepţiei cibernetice generalizate, cu un deceniu înainte de apariţia lucrării

lui Norbert Wiener, Cibernetica. A publicat (în 1938) lucrarea Psihologia

consonantistă, prima expunere de mare amploare a unor principii cibernetice.

- Nicolas Georgescu-Roegen (1906-1994) a adus importante contribuţii

la dezvoltarea economiei matematice şi a economiei neoclasice (îndeosebi

la teoria comportamentului consumatorului); a fundamentat legea entropiei

şi a adus argumente la critica economiei neoclasice, a reducţionismului ei

mecanicist şi aritmomorfi c.

- Gheorghe Mihoc (1906-1981) a avut contribuţii originale la teoria

probabilităţilor şi la aplicaţiile acesteia în actuariat, la statistica matematică


şi cercetările operaţionale; a contribuit la generalizarea noţiunii de lanţ; a studiat comportarea asimptotică a lanţurilor cu legături complete şi mişcărilor discontinue. - Gheorghe Dolgu (1929-2017). Contribuţiile ştiinţifi ce se concretizează în numeroase lucrări individuale şi colective, articole, comunicări la congrese şi conferinţe naţionale pe teme economice, intervenţii în foruri de cooperare economică internaţională, publicate la Naţiunile Unite şi la reputate edituri şi periodice economice din ţară.

• Academia Română – sediul central al cercetării Academia Română este forul ştiinţifi c şi cultural suprem al României, care reuneşte personalităţi marcante din ţară şi din străinătate din toate domeniile ştiinţei, artei şi literaturii. Societatea românească în curs de modernizare avea nevoie de o academie organizată după modelul celor din Europa occidentală, adică de un for al personalităţilor eminente ale vieţii intelectuale, un grup de refl ecţie şi acţiune, care să contribuie la progresul general al societăţii prin ştiinţă şi cultură. Prima formă imaginată pentru această concentrare de învăţaţi au fost societăţile cu scopuri în general literare şi culturale, apărute mai întâi din iniţiative locale la Braşov (1821), Bucureşti (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862). Între acestea la loc de frunte s-a situat Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român din Transilvania (ASTRA) (1860), înfi ințată din inițiativa mitropolitului greco-catolic al Blajului, Alexandru Sterca Şuluţiu şi episcopului ortodox, Andrei Şaguna, care, de altfel a și fost ales, în 1861, prim președinte al societății, a cărei organizare a constituit un adevărat model pentru viitoarea societate academică. Succesul acestor societăți a încurajat fără îndoială eforturile în direcţia creării unei instituţii centrale pentru promovarea creaţiei literare şi ştiinţifi ce, dar mai cu seamă pentru întocmirea unui dicţionar şi unui glosar al limbii române. Aceasta a fost instituţia înfi inţată la 1/13 aprilie 1866 – Societatea Literară Română –, care şi-a început însă activitatea în anul următor, sub numele de Societatea Academică Română. În 1879, Societatea Academică Română a fost declarată, printr-o lege specială, institut naţional, sub numele de Academia Română – „persoană morală şi independentă în toate lucrările, de orice natură” –, denumire ce s-a menţinut apoi neîntrerupt până astăzi; doar în perioada 1948–1989 ea a primit, pe lângă denumirea de „Academie” şi numele modifi cat al statului român, fi gurând astfel ca Academia Republicii Populare Române (în intervalul 1948–1965) şi Academia Republicii Socialiste România (în perioada 1965–1989); din 1990 a revenit la denumirea ei fi rească, tradiţională, de Academia Română.


Creşterea, după 1948, a numărului de institute de cercetare subordonate Academiei Române, dar mai cu seamă a răspândirii lor în întreaga ţară au determinat înfi inţarea unor fi liale ale Academiei Române la Iaşi şi Cluj, cărora li s-au alăturat, din 1955, Baze de cercetări ştiinţifi ce la Târgu Mureş şi Timişoara, aceasta din urmă transformată ulterior în Filială a Academiei Române. În subordinea Academiei Române mai funcţionează: Biblioteca Academiei Române, ale cărei baze s-au pus în 1867; Editura Academiei Române, înfi ințată în 1948; Casa Oamenilor de Ştiinţă, inaugurată în anul 1951. După 1990, Academia Română s-a implicat şi într-o serie de programe de importanţă deosebită pentru evoluţia viitoare a societăţii româneşti. Acestora li se adaugă programele şi proiectele de cercetare realizate de cele 67 de institute, centre şi alte unităţi de cercetare din întreaga ţară, subordonate Academiei Române, care cuprind aspecte din toate domeniile vieţii ştiinţifi ce şi culturale, multe dintre ele realizate în cooperare cu instituţii similare din străinătate. În iunie 2001, supremul for de ştiinţă şi de cultură al ţării l-a ales printre membrii săi de onoare pe Sanctitatea sa Papa Ioan-Paul al II-lea, iar în octombrie 2004, pe Sanctitatea Sa Bartolomeu I, patriarhul ecumenic al Constantinopolului. La rândul lor, numeroşi membri ai Academiei Române au fost aleşi în organisme internaţionale de prestigiu din întreaga lume: Academia Regală Prusacă de Științe, Academia Europaea, Accademia dei Lincei, Academia de Ştiinţe din Moscova, Royal Society din Londra etc., precum şi în societăţi şi asociaţii internaţionale. La strângerea legăturilor externe ale Academiei Române au contribuit şi cele două Şcoli Române, de la Paris şi de la Roma, înfi inţate în anul 1920 sub patronajul Academiei Române, puse sub conducerea unor iluştri membri ai instituţiei academice, Nicolae Iorga şi, respectiv, Vasile Pârvan, ca şi participarea academicienilor români la manifestări ştiinţifi ce internaţionale. Academia Română este o instituţie activă pe plan internaţional. Astfel, a semnat peste 40 de acorduri de colaborare ştiinţifi că cu instituţii ştiinţifi ce din întreaga lume şi este implicată în desfăşurarea de proiecte de cercetare cu organizaţii prestigioase din Europa. Este membru în 30 de organizaţii şi organisme internaţionale profesionale; membru fondator al Uniunii Academice Internaţionale, participă activ în colaborările internaționale cu ALLEA (All European Academies – Federaţia Academiilor Naţionale din Europa), CEEN (Central and East European Network – Rețeaua academiilor naționale din Europa Centrală și de Est), IACSEE (Interacademy Council for


South-Eastern Europe – Consiliul interacademic al țărilor din centrul și estul Europei), BSEC (Black Sea Economic Council – Consiliul Economic al Mării Negre). Este membru activ al IAP (Interacademic Panel – Consiliul mondial interacademic), al EASAC (European Academies Science Advisory Council – Consiliul Consultativ al Academiilor Europene de Ştiinţă) și al SCAR (Science Council of Antarctic Research). Totodată, are o colaborare intensă cu DAC (Danube Academies Conference), proiect în care Academia Română joacă un rol esenţial în ceea ce priveşte realizarea Strategiei Dunării, atât în România, cât şi în Europa. Membrii Academiei Române sunt prezențe active la reuniuni științifi ce internaționale (congrese, colocvii, dezbateri), prilej de prezentare a rezultatelor științifi ce românești, de strângere a legăturilor cu partenerii străini. Biblioteca Academiei Române și-a sporit și și-a diversifi cat relațiile cu partenerii străini. Astfel, s-au intensifi cat schimburile de publicații cu biblioteci și instituții de cultură din străinătate, a crescut numărul participărilor Bibliotecii Academiei la expoziții de carte, documente și fotografi i în afara țării, ca și a specialiștilor angajați în proiecte internaționale. Într-o lume care tinde să se sincronizeze şi, în baza procesului de globalizare, o academie naţională aşa cum este Academia Română, are astăzi o misiune urgentă, de mare responsabilitate: să medieze corect între tendinţa globalizării şi identitatea naţională. Dintre Academicienii de seamă în secția de economie a Academiei Române, cu merite și lucrări deosebite, menționăm: Lucian Liviu Albu, Petre S. Aurelian, Victor Axinciuc, Victor Bădulescu, Constantin Bărbulescu, Vintilă I. C. Brătianu, Mircea C. Cancicov, Nicolae N. Constantinescu, Emilian Dobrescu, Gheorghe Dolgu, Ion Ghica, Aurel Gh. Iancu, Ion Ionescu de la Brad, Constantin Ionete, Costin Kiriţescu, Ion I. Lapedatu, Virgil Traian Madgearu, Vasile Malinschi, Roman Moldovan, Costin Murgescu, Păun Ion Otiman, Tudorel Tudorache Postolache, Ion Rachmuth, Ion Răducanu, Victor Slăvescu, Vasile Stănescu, Gheorghe Iorgu Taşcă, Iulian Văcărel, Alexandru D. Xenopol, Barbu Zaharescu, Gheorghe Zăman, Gheorghe Zane.

• Cercetarea în învăţământul superior

În lupta pentru excelenţă din structurile de cercetare şi inovare sunt puternic implicaţi principalii actori de pe piaţa cunoaşterii - universităţile, institutele publice de cercetare-dezvoltare, precum şi celelalte entităţi de cercetare de drept public şi/sau privat. Toţi aceştia sunt într-un continuu proces de transformare, atrăgând şi dezvoltând resurse umane de vârf şi concentrând importante resurse materiale, fi nanciare şi informaţionale pentru cercetare.


În România, întreg sistemul de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (CDI) a traversat o perioadă extrem de difi cilă după 1989, situaţie generată de subfi nanţarea şi restructurarea cu întârziere a domeniului, fapt ce a diminuat şansa racordării ţării noastre la tendinţele mondiale din ştiinţă şi tehnologie, implicit la cele europene, existând doar cazuri relativ izolate de realizări remarcabile. După aderarea României la UE, reformele adoptate au infl uenţat dinamica numărului total de salariaţi din C&D din învăţământul superior. Structura pe tipuri de ocupaţii a angajaţilor cu normă întreagă, în sensul creşterii ponderii numărului de cercetători (cu 2,0%) şi a ponderii tehnicienilor şi asimilaţilor (cu 2,9%). Cadrele didactice implicate în activitatea de C&D din unităţile de învăţământ superior au, în principal, ca obiective publicarea în reviste cu vizibilitate internaţională, participarea la grant-uri de cercetare naţionale şi internaţionale, lucrul în echipe internaţionale de cercetare, precum şi stabilirea de parteneriate cu mediul de afaceri pentru iniţierea de proiecte comune şi/sau valorifi carea rezultatelor cercetării. Acest sistem fl exibil şi dinamic permite crearea de oportunităţi, astfel încât fi ecare cadru didactic, de-a lungul carierei sale universitare, în funcţie de capitalul de cunoştinţe acumulat, să-şi poată aduce propria contribuţie la activitatea de CDI din unităţile de învăţământ superior unde funcţionează şi totodată să fi e şi motivat. În acelaşi timp, universităţile şi-au creat institute de cercetare de excelenţă - în domenii strategice, şcoli doctorale şi postdoctorale. Începând din anul 1995 s-a demarat fi nanţarea pe bază de proiecte, prin competiţie, fapt ce a determinat, în mod esenţial, creşterea performanţei şi schimbarea mentalităţii cercetătorilor privind accesul la resurse. Criteriile de evaluare au fost din ce în ce mai clar orientate atât către performanţa ştiinţifi că demonstrată de cercetător (prin articole publicate şi introduse în fl uxul principal de cunoaştere de la nivel internaţional, lucrări ştiinţifi ce citate, lucrări la conferinţe ştiinţifi ce de mare prestigiu profesional, participări la proiecte obţinute prin competiţie internaţională etc.), cât şi prin noutatea şi credibilitatea temelor de cercetare propuse, dar mai ales prin posibilul impact asupra cunoaşterii. În principal, criteriile de fi nanţare a cercetării sunt orientate spre creşterea capacităţii instituţionale tocmai pentru a se oferi solicitanţilor un mediu adecvat şi infrastructura necesară creării şi dezvoltării unor nuclee puternice de cercetare cu vizibilitate internaţională şi care să poată oferi cadrul potrivit pregătirii viitoarelor generaţii de tineri cercetători. Potenţialul universităţilor în dezvoltarea sistemului de cercetare şi în punerea în aplicare a Strategiilor de Specializare Inteligentă reprezintă, o provocare a actualei perioade de programare, dar şi o componentă centrală a politicii de


coeziune. Totodată, participarea instituţiilor de învăţământ superior în proiectarea Strategiilor de Specializare Inteligentă asigură o „condiţie ex-ante” pentru accesul acestora la fondurile europene pentru cercetare şi inovare. În perioada de programare 2014-2020, noua Agendă de Specializare Inteligentă, care diferă ca accent şi design de politicile regionale anterioare de inovare, acordă universităţilor rolul de “potenţial pivot“ pentru crearea unor structuri economice dinamice, bazate pe creativitate şi pe “exploatarea” noilor idei. În viziunea CE instituţiile din învăţământul superior cu activităţi de C&D trebuie să fi e capabile să se conecteze la lanţurile valorice mondiale, să profi te de oportunităţi, să cucerească noi pieţe şi să creeze, la nivel local, noi locuri de muncă de înaltă calitate.

• Considerente privind cercetarea științifi că economică

Plecând de la faptul că în utimul timp au apărut unele comentarii privind cercetarea ştiinţifi că economică din România, fără a se baza pe cunoaşterea profundă a acesteia şi pe această bază cu tendinţa să introducă o serie de confuzii conceptuale şi metodologice şi să sugereze schimbări instituţionale de neacceptat în structurile Academiei dar şi în cele universitare lucide precum şi pentru informarea corectă a celor interesaţi şi a factorilor de decizie în domeniu, prezentăm consideraţiile de mai jos. România fi ind, de peste doi ani, ţară membră a Uniunii Europene, aspiră la un loc adecvat în contextul politic european dar, în acelaşi timp, este o ţară de la care se aşteaptă o valoarea adăugată semnifi cativă la construcţia instituţională, ştiinţifi că, culturală, şi de civilizaţie europeană. Având în vedere faptul că principalele procese de compatibilizare europeană a României în această perioadă sunt convergenţa economică (reală şi nominală) şi dezvoltarea durabilă a ţării de importanţă este cercetarea ştiinţifi că economică. Vom prezenta cinci aspecte semnifi cative cu privire la cercetarea ştiinţifi că economică din România, respectiv: cercetare economică fundamentală și cercetare economică aplicativă; cercetare economică academică versus cercetare economică universitară; cercetare economică fi nanţată public versus cercetare economică fi nanţată privat; cercetare economică permanentă și cercetare economică ocazională și o evaluare succintă a cercetării ştiinţifi ce economice academice. O problemă delicată care apare în legătură cu cercetarea ştiinţifi că economică se referă la modalitatea de fi nanțare a acesteia. Opinia în această chestiune este următoarea. Finanţarea publică a cercetării apare atunci când serveşte la producerea sau distribuirea unui bun public. Rezultatele din cercetarea ştiinţifi că economică fundamentală sunt de natura unui bun public și, de aceea, acest tip de cercetare ştiinţifi că economică trebuie să fi e fi nanţată public. Bunurile private sunt fi nanţate privat. În cazul cercetării


ştiinţifi ce economice aplicative este pertinentă evaluarea efi cienţei activităţii de cercetare, în cazul cercetării ştiinţifi ce economice fundamentale, nu mai este pertinentă o asemenea analiză de efi cienţă. În cercetarea ştiinţifi că economică academică pot fi găsite preocupări şi rezultate care se afl ă în top-ul preocupărilor şi rezultatelor cercetării ştiinţifi ce economice internaţionale (sustenabilitatea creşterii şi dezvoltării; cuantifi carea nivelului de viaţă şi a standardului de viaţă; agricultura organică şi dezvoltarea rurală durabilă; structura de specializare a economiei naţionale; modelarea şi prognoza economică; stabilizatorii automaţi ai politicilor de ajustare; integrarea şi globalizarea; evaluarea stării economiei naţionale etc.). Pentru ca avuţia naţională de capital intelectual să nu se piardă şi să fi e fructifi cată este necesară restructurarea cercetării ştiinţifi ce economice academice în centre de excelenţă și defi nirea domeniilor și temele de cercetare în domeniul economic. La nivelul Academiei Române, cercetarea ştiinţifi că economică poate fi restructurată prin: înfi inţarea de structuri de studii avansate, aşa încât specializarea strictă a fi ecărui institut sau centru să asigure, la nivelul Academiei Române, o acoperire exactă a domeniilor de interes, pe termen lung, pentru cercetarea economică; structurarea fi ecărui institut sau centru pe trei categorii de activităţi ştiinţifi ce esenţiale, respectiv: activităţi de cercetare fundamentală, activităţi de cercetare aplicativă și activităţi de reacţie rapidă; crearea unui portofoliu de teme de cercetare economică fundamentală, pe termen lung, care să se constituie în programe de cercetare economică fundamentală ale Academiei Române; reconsiderarea rolului şi funcţiilor cercetării ştiinţifi ce economice academice de către autorităţile publice.

• Cercetarea ştiinţifi că economică

Pentru ca concluziile analizei să exprime cât mai fi del rezultatele înregistrate, ele se vor sprijini pe indicatorii ofi ciali publicaţi de Institutul Naţional de Statistică şi, respectiv, pe cei ai Eurostat. Potenţialul material şi uman al activităţii de cercetare-dezvoltare a fost evaluat cu ajutorul următorilor indicatori statistici: numărul total al salariaţilor ocupaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare; cheltuielile curente în care intră cheltuielile de personal, cheltuielile materiale şi alte cheltuieli curente pentru operaţiuni de cercetare-dezvoltare; cheltuielile de capital, care includ investiţiile în terenuri şi construcţii, echipamente şi aparatură; cheltuielile cu achiziţii soft pentru cercetare-dezvoltare, precum şi alte cheltuieli curente pentru operaţiuni de cercetare-dezvoltare. Vom prezenta indicatorii potenţialului uman şi pe cei care caracterizează potenţialul material.


Indicatorii privind activitatea de cercetare-dezvoltare se analizează pe total şi pe patru sectoare: mediul de afaceri, guvernamental, învăţământul superior şi sectorul privat non-profi t. Numărul total al salariaţilor ocupaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare a prezentat o evoluţie sinuoasă, determinată de criza mondială economică şi fi nanciară, care a afectat şi România. De la nivelul de vârf , înregistrat în 2008, coboară cu 10,2% până în 2010, după care se redresează treptat. Numărul maxim al salariaţilor care lucrează în mediul de afaceri, înregistrat în 2007, se reduce treptat cu 35,5% până în 2010, se recuperează doar 11,7%. În sectorul guvernamental, cel mai ridicat număr de salariaţi a fost înregistrat în 2017, când a depăşit cu 20,1% nivelul de vârf al perioadei de început (2008) şi cu 44,3% nivelul cel mai coborât al întregii perioade, situat în 2010. În învăţământul superior, între numărul cel mai ridicat al salariaţilor, înregistrat în 2009 şi cel mai scăzut, din 2017, decalajul a fost de 18,3%. În totalul salariaţilor ocupaţi în activitatea de cercetare, bărbaţii au avut, în majoritatea cazurilor, ponderea ceva mai ridicată decât femeile. Astfel, în perioada 2007-2010, ponderea bărbaţilor în totalul salariaţilor a crescut de la 54% la 54,8%, adică cu 0,8 puncte procentuale, iar ponderea femeilor s-a redus de la 46% la 45%.

• Cercetarea economică românească la orizontul anului 2020

Într-un interviu publicat în 1996, fostul prim-ministru socialist francez Michel Rocard afi rma că în societatea contemporană modernă există șase puteri: cele trei puteri fundamentale descrise de Montesquieu – legislativă, executivă, juridică – și încă trei, de primă importanță: cea tehnico-științifi că, cea fi nanciară și cea mediatică. Inima așa-numitei puteri tehnico-științifi ce a oricărei națiuni este sistemul de cercetare, dezvoltare și inovare, iar modul în care un stat sau o societate în ansamblul său abordează acest sistem transmite în mod direct și exact atitudinea pe care acel stat sau acea societate o are față de dezvoltarea economică și socială proprie, prezentă și viitoare. La începutul anilor ‚90 apare conceptul de societate bazată pe cunoaștere, o consecință logică a evoluției rapide și de mare anvergură a tehnologiei, a informaticii și comunicațiilor în special, în contextul unei globalizări accentuate. Societatea cunoașterii reprezintă vârful dezvoltării societății omenești și vine să înlocuiască societatea industrială, concentrată pe producția de valori materiale, care a substituit-o la rândul ei pe cea agrară. Uniunea Europeană, afl ată în plină tranziție spre o Europă a cunoașterii, a îmbrățișat acest concept, stabilind ca fi ind de maximă importanță cercetarea, inovarea și educația, cei trei piloni principali ai cunoașterii.


Deși în ultimii ani, într-un ritm propriu, România a adoptat și implementat concepte din cele mai actuale, a (re)activat organisme de consiliere, observare și control, a zămislit programe și strategii din cele mai diverse, a lansat apeluri pentru propuneri de proiecte, proceduri și indicatori de evaluare, a certifi cat și acreditat entități de cercetare, le-a facilitat accesul la rețele internaționale de cercetare, rezultatele sunt modeste, timide, mult sub nivelul preconizat, iar România se afl ă aproape în fi ecare an pe unul din ultimele locuri între țările europene în majoritatea statisticilor relevante în domeniu. După 1989, au apărut în următoarele peste două decenii și jumătate, pe fondul unei fi nanțări discontinue și defi citare, cu pronunţate tendinţe de cronicizare și a întârzierii unei restructurări reale și coerente, o serie de defi ciențe în domeniul cercetării economice. Sistemul de cercetare românesc are unele trăsături pozitive. În spațiul cercetării românești există entități de cercetare de diferite dimensiuni (institute naţionale sau aparţinând Academiei Române, colective de cercetare din universități) performante care dispun de resursele umane și dotările de ultimă generaţie necesare formării unor noi poli de excelență, pe lângă cei deja existenţi, bine dezvoltaţi din punct de vedere calitativ și cantitativ. Evoluţia acestor entități de cercetare nu ar fi fost posibilă fără existența unui sistem de reglementare și certifi care și reprezintă în multe cazuri o consecință fi rească a unor tradiții solide și a unui capital uman semnifi cativ în anumite domenii de cercetare. Această dezvoltare a fost stimulată și susținută de funcționarea unor instrumente de fi nanțare (naționale, europene și internaționale) în regim competițional. Cercetarea românească are o structură organizatorică similară celor din alte ţări, deşi specifi cul elementelor sale constitutive diferă în mod semnifi cativ de acestea. De exemplu, deşi învățământul superior românesc este bine dezvoltat, există un număr relativ restrâns de universități care, pe baza unor indicatori de performanță general acceptați, să poată fi clasifi cate în mod real drept entități de cercetare. Nici institutele naționale de cercetare sau cele aparținând de Academia Română nu se situează pe o poziție internațională deosebită. România a ocupat poziţia 19 din punctul de vedere al dimensiunii fi nanţării atrase în cadrul programelor corespunzătoare Programului Cadru 7 al UE, desfăşurate în anii premergători actualei strategii europene. Deşi numărul de participanţi români la aceste competiţii a fost încurajator – 704 de entităţi româneşti cu proiecte însumând 96 milioane euro – rata de succes a fost puţin peste 14%, sub media înregistrată la nivelul UE, de aproape 22%. Chiar dacă am intrat cu întârziere în competiţiile aferente programului Orizont 2020, considerăm că putem spera la o îmbunătăţire a situaţiei actuale.


Conform unei analize a Comisiei Europene, „numărul de co-autori români în publicaţiile din alte ţări europene este unul dintre cele mai scăzute din Europa”. Ultimele două decenii au consemnat un proces semnifi cativ de migrare a cercetătorilor performanţi către alte zone profesionale din ţară şi mai ales

către instituţii de cercetare, publice sau private, din străinătate (16 000 de

cercetători români activează în străinătate). Este de subliniat că România

face parte din grupul de ţări care deţin cel mai mare procent de export de

cercetători, dar are un procent aproape irelevant de cercetători invitaţi.

Plecarea tinerilor studenţi (doctoranzi, postdoctoranzi) şi cercetători

români în ţări cu sisteme CDI net superioare (în special în Europa şi SUA)

vine ca o confi rmare a calităţii capitalului uman din această zonă. Problema

e legată de repatrierea acestora, aproape imposibilă în condiţiile actuale, în

ciuda eforturilor întreprinse în ultimii ani. Este greu de estimat câţi din cei

peste 23 000 de doctoranzi români au plecat din România în timpul sau la

sfârşitul studiilor şi, mai ales, câţi dintre cei plecaţi vor alege să revină.

Datele Eurostat anuale plasează România în mod constant pe unul din

ultimele locuri din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte ponderea salariaţilor

CDI în rândul populaţiei active, o valoare apropiată de cea europeană fi ind

înregistrată doar în regiunea Bucureşti-Ilfov.

După parcurgerea succintă a acestor probleme, trebuie să subliniem

faptul că situaţia este mai plăcută din punctul de vedere al calităţii rezultatelor

cercetării româneşti contemporane.

Un raport al Comisiei Europene (Research and innovation performance

in Romania. Country profi le, CE, 2013) – interpretat, dezbătut și completat

cu analize proprii într-un raport al Grupului de analiză, atitudine şi acţiune

în politica ştiinţei din România, format din membri importanți ai mediului

academic și universitar – subliniază faptul că potențialul României în ştiinţă şi

tehnologii de producție. Se arată că:

„…Indicele de specializare științifi că a României, citările și impactul

publicațiilor ei științifi ce…arată că principalele domenii științifi ce sunt

matematica și statistica, tehnologia informației și calculatoarelor.

După cum se poate observa din cele descrise mai sus, problemele

și provocările cu care se confruntă sistemul CDI naţional la ora actuală nu

deschid perspective clare asupra direcţiei spre care se îndreaptă cercetarea

românească şi este necesară defi nirea unei strategii clare, coerente și realiste

de dezvoltare a cercetării (unul din cei mai potriviți actori din sistem capabil

să pună piatra de temelie a unei strategii în acest domeniu este Academia

Română) și realizarea unei reforme corecte, care să permită realizarea

obiectivelor acestei strategii.


Conform Ministerului Educației Naționale, documentul susține rolul strategic și poziția prioritară a cercetării ca motor de creștere a competitivității economice și urmărește conectarea la noile priorități ale științei și tehnologiei din Uniunea Europeană, stabilite de Strategia Europa 2020. ”În 2020, România este competitivă la nivel regional şi global prin cercetare, generând bunăstare pentru cetăţeni”.

Pentru impulsionarea cercetării științifi ce, mai ales în domeniul economic, se impune considerarea următoarelor priorități: ”asigurarea resurselor la nivelul de 1% din PIB; asumarea, la nivel naţional, a unui set de priorităţi strategice; predictibilitatea; credibilizarea parteneriatului public-privat și depășirea masei critice de cercetători. Cercetarea trebuie să fi e conectată la îmbunătățirea funcționării sistemului educațional românesc, și, prin extensie, a sistemului academic. Sistemul privat nu poate funcționa fără aceste două componente, în condițiile în care este puțin probabilă atragerea de specialiști din străinătate, mai ales în domeniile slab reprezentate în sistemul național de cercetare. România trebuie să devină o țară ale cărei caracteristici sociale și economice să fi e sufi cient de puternice pentru a permite o dezvoltare a cercetării în domeniul economic.

Concluzii

Din studiul efectuat, prezentat în acest articol, rezultă că cercetarea și inovarea în România au urmat un curs ascendent, au parcurs etape succesive încă din secolul al XIX-lea și până în prezent. Cercetarea, dezvoltarea și inovarea sunt elemente necesare care trebuie să se conjuge cu activitatea economică de zi cu zi, activitatea de producție, activitatea în orice sector economic pentru ca, pe această cale, să se identifi ce și să apară premisele de evoluție superioară a activității economice din țara noastră. O altă concluzie este aceea că fi ind membră a Uniunii Europene, țara noastră trebuie să-și intensifi ce activitatea de cercetare pe toate domeniile așa încât să participe activ la dezvoltarea de proiecte științifi ce, proiecte economice în cadrul Uniunii. Cunoaștem dictonul conform căruia numai specializarea dă acces la cooperare economică și tehnico-științifi că europeană sau internațională. În acest context rolul cercetării, dezvoltării și inovării devine foarte important și în acest context Academia Română, sistemul de învățământ superior, sistemul instituțiilor de cercetare științifi că trebuie să își amplifi ce eforturile pentru ca prin rezultatele obținute să aducă ceea ce trebuie, și anume participarea României la proiecte economice internaționale.


Ultima concluzie este aceea că învățământul economic superior fără cercetare nu va da rezultate niciodată. De asemenea, fără activitatea intensă a Academiei Române, forumul suprem al cercetării și culturii românești, nu se pot obține rezultate. Conjugarea și fi nanțarea acestor activități despre care am amintit sunt singurele care pot da rezultate și perspective evoluției economiei românești.

Bibliografi e 1. Anghelache, C. (ediţiile 1998-2017). România – Starea economică, Editura

Economică, Bucureşti 2. Brateş, Th. (2014). Economiştii de ieri şi de azi – N.N. Constantinescu, Economistul,

nr. 25-26, din 7 iulie 2014 3. Ghiţulescu, I. (2012). Sistemul românesc de cercetare, dezvoltare şi inovare

în context european, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Departamentul de Sociologie, Bucureşti

4. Haiduc, I. (2006). Sistemul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare în contextul integrării în Aria Europeană a Cercetării, Editura Academiei Române, Bucureşti

5. Iancu, A. (2005). Dezvoltarea economică a României, competitivitatea şi integrarea în Uniunea Europeană, vol II, Editura Academiei Române, Bucureşti

6. Piketty, Th. (2015). Capitalul în secolul XXI, Editura Litera, Bucureşti 7. Văcărel, I. (coordonator) (2016). Cunoaşte România, Retrospectiva 2007-2013,

Editura Academiei Române 8. Zaman, Gh. and Georgescu, Gr. (2014). Structural and Cohesion Funds Absorption

in Romania, Editura Academiei Române, Bucureşti 9. *** Institutul Naţional de Statistică, Anuarele Statistice ediţiile 1990-2017 10. *** Institutul Naţional de Statistică, Baze de date statistice TEMPO 11. *** Institutul Naţional de Statistică, Comunicate de presă în perioada 2014-2017 12. *** http://www.acad.ro/pag_coms_0325.htm, sesiune omagială dedicată

academicianului N.N. Constantinescu 13. *** http://www. opiniibnr.ro/index.php/macroeconomics46-virgil-madgearu-un-

enciclopedist-al-economiei 14. *** http://www.cooperativag.ro/monografi a-gustiană-a-naţiunii-model-al-

enciclopediei-Romaniei-1938-1943


SCIENTIFIC RESEARCH - A FUNDAMENTAL ELEMENT OF ECONOMIC EVOLUTION


Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of BucharestAssoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD ([email protected])

„Artifex” University of BucharestAssoc. prof. Florin Paul Costel LILEA PhD (fl [email protected])

„Artifex” University of Bucharest Tudor SAMSON Ph.D Student ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies

Abstract

In this article, the authors rely on a study of the role of research in economic activity, generally based on the fact that the news does not come from itself. Innovations, innovative ideas are the fruit of a creative work of researchers. Scientifi c research is a particularly important element in industrial

development, the revolution of transport, construction, agriculture and all

fi elds of activity within a society.

An incursion into the evolution of scientifi c research will highlight the

great values that Romania has had, which have manifested in the interest of

the country but some of them with remarkable results at international level.

In the fi eld of aviation, we have three Croies, Traian Vuia, Aurel

Vlaicu and Henri Coanda, who are pioneers of the fi eld. Paulescu, despite

controversy, is the insulin discoverer. But not only these, but a lot of other

scholars have said their word.

Turning to the economic research, we must note that Romania had

pioneers Dan Virgil Voiculescu, Gheorghe Păun, Gheorghe Zane, Alexandru

D. Xenopol, Gheorghe Iorgu Tăşcă, Barbu Zaharescu, Victor Axenciuc, Petre

Aurelian Victor Padurescu, Constantin Barbulescu, Vintilă IC Brătianu, Emilian

Dobrescu, Ioan Ghica, Aurelian Iancu, Virgil Traian Madgearu, Victor Slăvescu,

Nicolas Georgescu Roegen, Eugen Miron Nicolescu, Octav Onicescu, Gheorghe

Mihoc, Ştefan Odobleja, Ion Ionescu from Brad, Gheorghe Ionescu Şiseşti,

Nicolae Constantinescu, Gheorghe Dolgu, Dimitrie Gusti and many others.

Thus, in the fi eld of economic scientifi c research, an impressive

number of scholars and valuable scholars have been on the ramp.

The authors then focus on the study of the role of the Romanian

Academy, established since 1879, which is the headquarters of the research.

There are a number of remarkable results of the Romanian Academy of

Sciences and Culture, the Romanian Academy.


One can not neglect in this in-depth study the role and importance of academic and academic research. The training of specialists for the economy can not be done without the involvement of new research specialists. Switching from study, learning to research is a normal and binding process. Within the article, a number of elements are signifi cant and are presented by the authors in the context in which this year we celebrate the centennial of the Romanian unitary state, and it is good to remember that it has also achieved outstanding results in this fi eld. Some glances regarding the international context reveal the role that Romanian researchers have had and have at the international level. There are some assessments about the future, in the sense that there are concrete programs through which Romania will contribute to the development of research in the following periods as well. Key words: economic research, innovation, economic development, strategy, knowledge JEL Classifi cation: I25, O30

Introduction

In this article, based on the study conducted, the authors focus on presenting the secular result of Romanian scientifi c research in various fi elds

of activity, focusing on research in the economic fi eld.

Successively presented data on the role of research as a fundamental

element of the development in the economy. Then there are presented and praised

personalities in the fi eld of economic research, which have internally clarifi ed

aspects of great importance regarding economy, economic development,

strategies and other issues that are important.

The authors sought to highlight the role of the Romanian Academy

as the headquarters of the research. It presents the activity of the Romanian

Academy underlining the way in which the role of the great personalities,

members or corresponding members of the Romanian Academy has evolved,

but especially the research activity carried out within the departments’ research

departments of the Romanian Academy .

The authors also focus on the role and the vocation of research, which

must be an attribute of graduates of higher education, regardless of their fi eld.

Some aspects are briefl y presented regarding the current situation in

which the membership of the European Union of Romania necessitates the

intensifi cation of the scientifi c research as an indestructible and necessary

element in relation to Romania’s participation in European, European and

European economic cooperation and why not in broader sense.


Reference is also made to the fact that economic research is an attribute of knowledge and implementation of adequate strategies for the leadership of the national economy. The fi nal part of the article presents aspects regarding the concrete

scientifi c research in the fi eld of economics and then the results of the

international presence of the Romanian researchers in the fi eld of economics,

as well as the way in which the Romanian economic research should be

analyzed and considered at the horizon of 2020 and continuation.

Literature review

Anghelache (1998-2017) carried out a complex analysis of the

results of the Romanian economy, as well as the perspectives of evolution

in the economic and social sphere. Brateş (2014) conducted a study on the work of the great economist N.N. Constantinescu. Haiduc (2006) and Ghiţulescu (2012) analyzed the stage and place of the Romanian research and development system at European level. Iancu (2005) studied the level of development of Romania, under the conditions of competitiveness on the European market. Piketty (2015) conducted a research on the role and modalities of capital manifestation. Vacarel (2016) is a reference paper presenting Romania’s economic, social and cultural evolution. Zaman and Georgescu (2014) analyzed the degree of absorption of structural and cohesion funds in Romania.


An internationally validated, high-performance, high-performance science raises the attractiveness, pervades the prestige at regional and international level, generates a distinct, unique profi le of that state. Investments

in this area have massive positive effects in the medium and long term.

Metaphorically speaking, the greatest performance of science is that

it survived. In the fi rst 75 years, uniforms, orders and censorship of any kind,

and then, in the last 25 years, profound changes of the system of values at the

base of the Romanian society and a new census of economic nature, caused

by the fi nancial situation of many or diffi cult research faced, which prevents it

from manifesting its true value.

• Personalities in the fi eld of economic research

- Ion Ghica (1816-1897) focused on the study of complex and

economic problems, among which we mention the following: Aid for the

trader, the farmer and the engineer; Dernière occupation des Principautés

danubiennes; Economic talks, 1865 - 1876.


- Petre S. Aurelian (1833-1909) published the Schiţă studies on Romania, mainly from the point of view of the rural, industrial and commercial economy, with a map of the Principality of Romania, 1867; Catechism of the political economy, 1869. - Alexander D. Xenopol (1847-1920) was concerned both with national history and with theoretical problems of historical science. Alexandru D. Xenopol’s work, although unitary in meaning, is structured on several distinct sections. The fi rst of these is the great synthesis, which can include the collection of various texts on economic issues printed in 1879, namely Economic Studies. - Gheorghe Iorgu Taşcă (1875-1951) with research on: The Currency

Problem (1919); Economic Liberalism (1923); Romania’s Financial Condition

after the War (1925); Cooperative Issues - Romanian Capitalism and Co-

operation; Devaluation and Infl ation (1932).

- Dimitrie Gusti (1880-1955) was a sociologist, philosopher and

aesthetician. He founded the monographic research method; has begun the

normalization of sociological research, combined with practical social action

and social pedagogy; has conceived the idea of the „sociological museum”.

Founder of the sociological (monograph) school in Bucharest, he conceived

sociology as a „science of the nation.” He is the founder of the Romanian

Society of Statistics (1937), which continues its activity today.

- Victor Bădulescu (1892-1953) published studies on Les Finances

publiques en Roumanie (1922); The fi nancial situation of the railways (1924);

International Monetary Issues (1944); Commercial policy treaty. Foreign

Trade and International Trade (1945).

- Gheorghe Zane (1897-1978) is noted in the following studies in the

fi eld of economic research: Introduction to the study of the value issue (1925);

A century of struggle to conquer the Romanian market (1926); Monetary

Issues in the Past of Our National Economy (1927); Exchange economy in

the Romanian Principalities (1930); Economic Policy of the Principalities in

the Union and Foreign Capital (1959); The Revolutionary Movement of 1840,

Prelude to the Revolution of 1848 (1964); The Monetary Issue in Romania

and the Reform of 1867 (1968).

- Barbu Zaharescu (1906-2000) with notable research results on:

Basic Election of Political Economy (1949); About the Capital of Karl Marx

(1948); Karl Marx: The Capital Movement Process (1955).

- Aurel Iancu (1928), a well-known analyst in the macroeconomic

fi eld, with extensive studies and works, of which we mention only a few:

Maximum economic effi ciency. Modeling methods; Economic growth and

natural resources; Economic growth and the environment; International


economic exchanges; Energy consumption and production structure; Treated economy in fi ve volumes; Highlights of an effi cient economic system.

- Virgil Traian Madgearu (1887-1940) has developed numerous

studies devoted to the national economy, businesses, banks and credit, fi nancial

policy, foreign trade, agrarian and peasant issues, world economic crisis, etc.

Between the published works a special place is occupied by the evolution of

the Romanian economy after the world war.

- Victor Slăvescu (1891-1977) has written monographs devoted to various banking institutions in Romania; has developed numerous studies on the thinking of Romanian economists from the 19th and 20th centuries; the role of the state, the economic and fi nancial problems of the country.

- Octav Onicescu (1892-1983), the founder of the Romanian probability

theory school, was, along with Gh. Mihoc, the creator of the probabilistic

chain concept with complex links. He is the initiator of the Scientifi c Seminar

of Statistics, which is still in full activity today.

- Ion Ionescu from Brad (1818-1891) contributed to the establishment

of the fi rst model experimental farms in the country.

- Gheorghe lonescu-sişeşti (1885-1967) initiated and led the research for the development of agrotechnics in the main crops. - Constantin Barbulescu (1927-2010) has been noted through the Strategic Systems of the Enterprise, 1999; Enterprise Performance Pilotage, 2000; Diagnosing enterprises in economic diffi culties. Strategies and

policies for recovery and dynamization of activity, 2002; To increase the

competitiveness of Romanian enterprises on the European Union market,

2005.

- Vintila I.C. Bratianu (1867-1930) published the State Policy in

the Oil Industry; Budget: towards a new state fi nancial policy in the Political

Library; Oil and State Policy.

- Emilian Dobrescu (1933), the most representative model in the

economic fi eld, is distinguished by the publication of studies such as: 50 years

that shook the world; Economic integration; Sociology of communication

and communication; Economic Sociology; & als., Dictionary of Economic

History and History of Economic Thought.

- Victor Axenciuc (n 1928) has carried out in parallel scientifi c and

academic research activity in the fi eld of national and world economy history.

In order to obtain the richest and most reliable information, besides studying

Romanian and foreign literature, he researched numerous archive funds of

important economic and social institutions of the country.

- Iulian Văcărel (n 1928) researched and developed: Problems of Finance Theory (1963); Trends in post-war evolution of public fi nances:


developed countries, developing countries (1968); Romanian Finance (1974); Finances and Requirements of the Development of Agriculture in the World (1976); Public fi nances. Theory and Practice (1981). He also participated in

the elaboration of many analysis papers.

- Gheorghe Zaman (n 1942) researched and fi nalized a series of projects

on: Post-Doctoral Studies in Economics: Continuing Education Program of

Elite Researchers (SPODE) ID 61755; Economics of Knowledge Transfer in

Sustainable Development and Environmental Protection; Economic scientifi c

research, support for welfare and human development in European context;

Assessment of the competitiveness of the industrial sectors - support for the

sectoral development strategy of the manufacturing industry and many others.

- Dan-Virgil Voiculescu (born in 1949), a Romanian and American

citizen, is a professor of mathematics at Berkley in the 1980s and a member of

the National Academy of Sciences (NAS), a fi rst-rate scientifi c organization

of which 180 prize winners Nobel Prize in 2006, from which he was awarded

the NAS Award in Mathematics in 2004. He is part of the Fields Institute

Scientifi c Advisory Board (13 members, including Oxford and Stanford

professors), the award winner the same name, considered by those in the fi eld

the equivalent of the Nobel Prize in Mathematics, a prize on which shortlist it

was, but missed it from pure blame.

- Gheorghe Păun (n. 1950), a mathematician and computer scientist, member of the Writers’ Union and a member of the Romanian Academy, has built an exceptional multidisciplinary scientifi c career in various fi elds ranging

from mathematics, theoretical and bioinformatics to artifi cial intelligence.

- Nicolae N. Constantinescu (1920-2000) has carried out an intensive

scientifi c activity in the following fi elds: economic and social history,

history of economic thinking, contemporary economic theory, economics

of environmental protection, methodology of scientifi c scientifi c research,

transition from the centralized economy to the economy market, and so on.

- Stefan Odobleja (1902-1978) was the author of the fi rst elaborate version

of the generalized cyber conception, a decade before the emergence of Norbert

Wiener’s work, Cybernetics. He published (in 1938) the work Consonancial

Psychology, the fi rst large-scale exposition of some cybernetic principles.

- Nicolas Georgescu-Roegen (1906-1994) has made important

contributions to the development of mathematical economics and the

neoclassical economy (especially consumer behavior theory); founded the

entropy law and brought arguments to the critique of the neoclassical economy,

its mechanistic and arithmomorphic reductionism.

- Gheorghe Mihoc (1906-1981) had original contributions to the

theory of probabilities and its applications in actuarial, mathematical statistics


and operational research; has contributed to generalizing the notion of chain; studied the asymptotic behavior of full-length chains and discontinuous movements. - Gheorghe Dolgu (1929-2017). The scientifi c contributions are

refl ected in numerous individual and collective papers, articles, communications

at congresses and national conferences on economic themes, interventions in

international economic cooperation forums, published at the United Nations,

and reputable publishing houses and periodicals in the country.

• The Romanian Academy - the headquarters of the research

The Romanian Academy is the supreme scientifi c and cultural forum

of Romania, bringing together outstanding personalities from the country and

abroad from all fi elds of science, art and literature.

The Romanian society undergoing modernization would need an

academy organized in the style of those in Western Europe, that is to say, a

forum of eminent personalities of intellectual life, a group of refl ection and

action that contributes to the general progress of society through science and

culture. The fi rst imagined form for this concentration was the societies with

general literary and cultural purposes, fi rst emerged from local initiatives in

Brasov (1821), Bucharest (1844), Sibiu (1861), Cernăuţi (1862). Among them, the Association for Romanian Literature and the Culture of the Romanian People of Transylvania (ASTRA) (1860), established on the initiative of the Blagoiest Greek Catholic Metropolitan, Alexandru Sterca Şuluţiu and the Orthodox Bishop Andrei Şaguna, and was elected in 1861 as the fi rst president of society, whose organization was a true model for the future academic society. The success of these societies undoubtedly encouraged efforts to create a central institution for the promotion of literary and scientifi c creation, but especially for the preparation of a dictionary and a glossary of the Romanian language. This was the institution founded on 1/13 April 1866 - The Romanian Literary Society - which started its activity in the following year, under the name of Romanian Academic Society. In 1879, the Romanian Academic Society was declared, under a special law, a national institute, under the name of the Romanian Academy - „a moral and independent person in all works of any kind” - a name that remained uninterrupted until today; only in the period 1948-1989 it received, besides the name „Academie” and the modifi ed name of the Romanian state, such as the Academy of the Romanian People’s Republic (between 1948-1965) and the Academy of the Socialist Republic of Romania (between 1965-1989) ; from 1990 came back to its natural, traditional name, by the Romanian Academy.


The increase after 1948 of the number of research institutes subordinated to the Romanian Academy, but especially their spreading across the country, led to the establishment of some Romanian Academy branches in Iasi and Cluj, to which they joined Bases of 1955 scientifi c researches in Târgu Mureş and Timişoara, the latter being later transformed into the Romanian Academy Branch. In the subordination of the Romanian Academy are also functioning: The Library of the Romanian Academy, whose foundations were laid in 1867; Romanian Academy Publishing House, founded in 1948; The House of Scientists, inaugurated in 1951. After 1990, the Romanian Academy has also been involved in a series of programs of great importance for the future evolution of Romanian society. They are complemented by the research programs and projects carried out by the 67 institutes, centers and other research units all over the country, subordinated to the Romanian Academy, covering aspects of all fi elds of scientifi c and cultural life, many of which have been carried out in cooperation with similar institutions from abroad. In June 2001, the Supreme Force of Science and Culture of the country chose among his honorable Honorable Pope John Paul II and in October 2004 His Holiness Bartolomeu I, the Ecumenical Patriarch of Constantinople. In turn, many members of the Romanian Academy have been elected to prestigious international bodies worldwide: the Prussian Academy of Sciences, the Academy of Europaea, the Academy of Sciences of the Academy of Sciences, the Royal Society of London, etc., as well as societies and international associations. The two Romanian Schools, Paris and Rome, founded in 1920 under the auspices of the Romanian Academy, contributed by the illustrious members of the academic institution, Nicolae Iorga and Vasile Pârvan, contributed to the gathering of the Romanian Academy’s external links , as well as the participation of Romanian academics at international scientifi c events. The Romanian Academy is an internationally active institution. Thus, he has signed over 40 scientifi c collaboration agreements with scientifi c institutions around the world and is involved in conducting research projects with prestigious organizations in Europe. He is a member of 30 international professional organizations and bodies; Founder member of the International Academic Union, actively participates in international collaborations with ALLEA (All European Academies), CEEN (Central and East European Network of Academies), IACSEE (Interacademy Council for South-Eastern Europe - Inter-Academic Council of Central and Eastern European Countries), BSEC (Black Sea Economic Council). He is an active member of


IAP (Interacademic Panel - Interactive World Council), EASAC (European Academies Science Advisory Council) and SCAR (Science Council of Antarctic Research). It also has an intense collaboration with the Danube Academies Conference (DAC), a project in which the Romanian Academy plays a key role in the implementation of the Danube Strategy, both in Romania and in Europe. Members of the Romanian Academy are active at international scientifi c meetings (congresses, colloquia, debates), presenting the Romanian scientifi c results, gathering links with foreign partners. The Library of the Romanian Academy has increased and diversifi ed its relations with foreign partners. Thus, exchanges of publications with libraries and cultural institutions from abroad have intensifi ed, the number of Academic Library’s participation in book exhibitions, documents and photos outside the country increased, as well as the specialists engaged in international projects. In a world that tends to synchronize, and based on the globalization process, a national academy such as the Romanian Academy has today an urgent mission of great responsibility: to properly mediate between the trend of globalization and national identity. Among the leading academics in the Romanian Academy’s Economics Department, with special merits and works, we mention: Lucian Liviu Albu, Petre S. Aurelian, Victor Axinciuc, Victor Bădulescu, Constantin Barbulescu, Vintila IC Bratianu, Mircea C. Cancicov, Nicolae N. Constantinescu, Emilian Dobrescu, Gheorghe Dolgu, Ion Ghica, Aurel Gh. Iancu, Ion Ionescu from Brad, Constantin Ionete, Costin Kiritescu, Ion I. Lapedatu, Virgil Traian Madgearu, Vasile Malinschi, Tudorel Tudorache Postolache, Ion Rachmuth, Ion Răducanu, Victor Slăvescu, Vasile Stănescu, Gheorghe Iorgu Taşcă, Iulian Văcărel, Alexandru D. Xenopol, Barbu Zaharescu, Gheorghe Zăman, Gheorghe Zane.

• Research in higher education

The main actors in the knowledge market - universities, public research and development institutes, as well as other public and / or private law research entities - are strongly involved in the struggle for excellence in research and innovation structures. All of them are in a continuous process of transformation, attracting and developing leading human resources and concentrating important material, fi nancial and informational resources for research. In Romania, the whole system of Research, Development and Innovation (RDI) has traversed an extremely diffi cult period after 1989, a


situation resulting from the under-fi nancing and late restructuring of the fi eld, which has diminished the chance of our country joining the world trends in science and technology , implicitly European, with only relatively isolated cases of remarkable achievements. After Romania’s accession to the EU, the adopted reforms infl uenced

the dynamics of the total number of R & D employees in higher education.

Structure by type of occupations of full-time employees, increasing the share

of the number of researchers (by 2.0%) and the share of technicians and

assimilated (by 2.9%).

Teachers involved in R & D activity in higher education institutions

mainly aim to publish in international visibility journals, participate in national

and international research grants, work in international research teams, and

establish partnerships with the business environment for initiating joint

projects and / or capitalizing on research results. This fl exible and dynamic

system allows opportunities to be created so that each teacher, in the course of

his / her academic career, depending on the accumulated knowledge base, can

make his / her own contribution to the RDI activity of the higher education

institutions where he / and at the same time to be motivated. At the same time,

universities have created research institutes of excellence - in strategic areas,

doctoral and postdoctoral schools.

Since 1995, project-based funding has begun through competition,

which has essentially led to increased performance and changing researchers’

mentality on access to resources. The evaluation criteria have been increasingly

focused on both the scientifi c performance demonstrated by the researcher

(through articles published and introduced in the mainstream of international

knowledge, scientifi c papers quoted, papers at scientifi c conferences of great

professional prestige, participation in projects obtained through international

competition, etc.) as well as the novelty and credibility of the proposed

research themes, but especially through the possible impact on knowledge.

Fundamentally, research funding criteria are geared to increasing institutional

capacity precisely to provide applicants with an appropriate environment and

the infrastructure needed to create and develop strong research cores with

international visibility and capable of providing the framework appropriate to

the training of future generations of young researchers .

The potential of universities to develop the research system and to

implement Intelligent Specialization Strategies is a challenge to the current

programming period, but also a central component of cohesion policy. At

the same time, the participation of higher education institutions in the design

of Intelligent Specialization Strategies provides an „ex-ante condition” for

their access to European funds for research and innovation. In the 2014-2020


programming period, the new Intelligent Specialization Agenda, which differs as an emphasis and design of previous regional innovation policies, gives universities the role of „pivotal potential” for creating dynamic economic structures based on creativity and „exploitation” new ideas. In the EC vision, higher education institutions with R & D activities must be able to connect to global value chains, seize opportunities, conquer new markets, and create new, high-quality jobs locally. • Considerations on economic science research

Starting from the fact that in the near future there appeared some comments regarding the Romanian scientifi c research without relying on its deep knowledge and on this basis with the tendency to introduce a series of conceptual and methodological confusions and to suggest unacceptable institutional changes in the structures of the Academy as well as in the academic ones as well as for the correct information of those interested and of the decision makers in the fi eld, we present the considerations below. Since Romania has been a member of the European Union for more than two years, it aspires to an appropriate place in the European political context, but at the same time it is a country from which signifi cant added value is expected in the institutional, scientifi c, cultural, of European civilization. Considering that the main processes of European compatibility of Romania in this period are the economic convergence (real and nominal) and the sustainable development of the country of importance is the economic scientifi c research. We will present fi ve signifi cant aspects regarding the Romanian scientifi c research, namely: fundamental economic research and applied economic research; academic economic research versus university economic research; publicly funded economic research vs. privately funded economic research; permanent economic research and occasional economic research and a brief assessment of academic academic scientifi c research. A delicate issue that arises in connection with economic science research is about how to fi nance it. The opinion on this issue is the following. Public funding for research appears when serving to produce or distribute a public good. The results of the fundamental economic scientifi c research are of a public good nature and therefore this kind of economic scientifi c research must be publicly funded. Private assets are privately funded. In the case of applied economic scientifi c research it is pertinent to evaluate the effi ciency of research activity in the case of fundamental economic scientifi c research, such an effi ciency analysis is not pertinent. In academic academic research, concerns and outcomes can be found which are among the top concerns and results of international economic


science research (sustainability of growth and development, quantifi cation of living standards and living standards, organic agriculture and sustainable rural development, specialization of the national economy, economic modeling and prognosis, automatic stabilizers of adjustment policies, integration and globalization, assessment of the national economy, etc.). In order for the national wealth of intellectual capital not to be lost and fructifi ed, it is necessary to restructure academic academic scientifi c research into centers of excellence and to defi ne the fi elds and themes of research in the economic fi eld. At the level of the Romanian Academy, economic research can be restructured by: setting up advanced study structures so that the strict specialization of each institute or center ensures at the level of the Romanian Academy an exact coverage of the areas of interest, economic research; structuring each institute or center on three categories of essential scientifi c activities, namely: fundamental research activities, applied research activities and rapid response activities; the creation of a portfolio of fundamental economic research themes, in the long term, to be constituted in the fundamental economic research programs of the Romanian Academy; reconsidering the role and functions of academic academic scientifi c research by public authorities. • Economic scientifi c research In order for the conclusions of the analysis to express as accurately as possible the results, they will be based on the offi cial indicators published by the National Institute of Statistics and Eurostat respectively. The material and human potential of the R & D activity was assessed using the following statistical indicators: the total number of employees employed in R & D activity; current expenditure on staff expenditure, material expenses and other current expenditure on R & D operations; capital expenditure, which includes investments in land and buildings, equipment and appliances; expenditure on software procurement for research and development, and other current expenditure on R & D operations. We will present the indicators of human potential and those who characterize the material potential. R & D indicators are analyzed on a total of four sectors: business, government, higher education and the non-profi t private sector. The total number of employees in the R & D activity showed a sinuous evolution, determined by the global economic and fi nancial crisis, which also affected Romania. From its peak, registered in 2008, it drops by 10.2% by 2010, after which it gradually recovers. The maximum number of employees working in the business environment, registered in 2007, is gradually


decreasing by 35.5% by 2010, only 11.7% is recovering. In the government sector, the highest number of employees was registered in 2017, when it exceeded the peak of the start-up period (2008) by 20.1% and the lowest level of the whole period 2010. In higher education, between the highest number of employees registered in 2009 and the lowest in 2017, the gap was 18.3%. In the total employed in research, men in most cases had a slightly higher share than women. Thus, during 2007-2010, the share of men in total employees increased from 54% to 54.8%, ie by 0.8 percentage points, and the share of women decreased from 46% to 45%.

• Romanian economic research in the 2020 horizon

In an interview published in 1996, former French Socialist Prime Minister Michel Rocard stated that there are six powers in modern contemporary society: the three fundamental powers described by Montesquieu - legislative, executive, legal - and three more important: the technical scientifi c, fi nancial and media. The heart of the so-called technical-scientifi c power of any nation is the system of research, development and innovation, and the way in which a state or society as a whole approaches this system transmits directly and precisely the attitude that that state or society has its own economic and social development, present and future. In the early 1990s, the concept of a knowledge-based society emerged, a logical consequence of the rapid and wide-ranging evolution of technology, informatics and communications in particular in the context of an increased globalization. The knowledge society is the pinnacle of the development of human society and comes to replace the industrial society, focused on the production of material values, which in turn has replaced it with the agrarian one. The European Union, which is in full transition to a knowledge-based Europe, has embraced this concept, setting the research, innovation and education as the most important knowledge pillars of utmost importance. Although in recent years Romania has adopted and implemented the most current concepts, has (re) activated counseling, observation and control bodies, has conceived programs and strategies from the most diverse ones, launched calls for proposals projects, procedures and evaluation indicators, certifi ed and accredited research entities, has facilitated their access to international research networks, the results are modest, timid, far below the expected level, and Romania is almost every year one the last places among European countries in most relevant statistics in the fi eld. After 1989, over the past two decades and a half, in the background of a stagnant and defi cient fi nancing, with pronounced chronology and the


delay of real and coherent restructuring, a series of defi ciencies in the fi eld of economic research emerged. The Romanian research system has some positive features. In the space of Romanian research there are research entities of different dimensions (national institutes or belonging to the Romanian Academy, collectives of research from universities) performing the human resources and the latest generation equipment necessary for the creation of new poles of excellence, besides the existing ones, well developed qualitatively and quantitatively. The evolution of these research entities would not have been possible without a regulatory and certifi cation system and is in many cases a natural consequence of solid traditions and signifi cant human capital in some areas of research. This development has been stimulated and supported by the operation of fi nancing instruments (national, European and international) under competitive conditions. Romanian research has an organizational structure similar to that of other countries, although the specifi city of its constituent elements differs signifi cantly from them. For example, although Romanian higher education is well developed, there is a relatively small number of universities that, on the basis of commonly accepted performance indicators, can be categorized as research entities. Neither the national research institutes nor those belonging to the Romanian Academy are in a special international position. Romania has ranked 19 in terms of the size of funding attracted within the programs corresponding to the EU Framework Program 7, conducted in the years leading up to the current European strategy. Although the number of Romanian participants in these competitions was encouraging - 704 Romanian entities with projects amounting to 96 million Euros - the success rate was slightly above 14%, below the EU average of almost 22%. Even if we were late in the Horizon 2020 competitions, we believe we can hope for an improvement in the current situation. According to a European Commission analysis, „the number of Romanian co-authors in publications in other European countries is one of the lowest in Europe”. The last two decades have witnessed a signifi cant migration process of performing researchers to other professional areas in the country and especially to research institutions, public or private, from abroad (16 000 Romanian researchers working abroad). It is worth mentioning that Romania is part of the group of countries that hold the highest percentage of export of researchers, but it has an almost irrelevant percentage of invited researchers. The departure of young students (PhD students, postdoctoral students) and Romanian researchers in countries with higher net CDI systems (especially in Europe and the USA) comes as a confi rmation of the quality


of human capital in this area. The problem is related to repatriation, almost impossible under the current conditions, despite the efforts made in recent years. It is hard to estimate how many of the over 23,000 Romanian PhD students left Romania during or at the end of their studies, and especially how many of those who left would choose to return. The annual Eurostat data places Romania constantly on one of the last places in the European Union in terms of the share of RDI employees among the active population, a value close to the European one being recorded only in the Bucharest-Ilfov region. After briefl y reviewing these issues, we must emphasize that the

situation is more pleasant in terms of the quality of the results of contemporary

Romanian research.

A report by the European Commission (Research and innovation

performance in Romania, Country profi le, CE, 2013) - interpreted, debated

and completed with own analysis in a report of the Group of Analysis, attitude

and action in the science policy of Romania, made up of members important

academics and academics - emphasizes that Romania’s potential in science

and production technologies. It is shown that:

„... The scientifi c specialization index of Romania, citations and the

impact of its scientifi c publications ... show that the main scientifi c fi elds are

mathematics and statistics, information technology and computers.

As can be seen from the above described, the problems and challenges

faced by the national CDI system do not open clear perspectives on the direction

towards which Romanian research is directed and it is necessary to defi ne a

clear, coherent and realistic strategy for the development of research (one of

the most appropriate actors in the system capable of laying the cornerstone

of a strategy in this fi eld is the Romanian Academy) and the realization of a

correct reform that will allow the objectives of this strategy to be achieved.

According to the Ministry of National Education, the document

supports the strategic role and the priority position of research as an engine

for increasing economic competitiveness and aims to connect to the new

priorities of science and technology in the European Union, as set out in the

Europe 2020 Strategy.

„In 2020, Romania is competitive at the regional and global level

through research, generating wealth for citizens”.

In order to stimulate scientifi c research, especially in the economic

fi eld, it is necessary to consider the following priorities: „provision of

resources at the level of 1% of GDP; taking on a set of strategic priorities at national level; predictability; credibility of the public-private partnership and overcoming the critical mass of researchers.


Research should be connected to improving the functioning of the Romanian educational system, and, by extension, the academic system. The private system can not function without these two components, as there is little probability of attracting foreign specialists, especially in areas under-represented in the national research system. Romania must become a country whose social and economic characteristics are strong enough to allow the development of economic research.

Conclusion

From the study carried out in this article, it follows that research and innovation in Romania have followed an ascending course, have undergone successive stages from the 19th century to the present. Research, development and innovation are necessary elements that have to coexist with the everyday economic activity, the activity of production, the activity in any economic sector, in order to identify and show up the premises for the superior development of the economic activity from our country. Another conclusion is that as a member of the European Union, our country needs to intensify its research activity in all fi elds so as to actively participate in the development of scientifi c projects, economic projects within the Union. We know the dictum that only the specialization gives access to European and international economic and technical-scientifi c cooperation. In this context, the role of research, development and innovation becomes very important, and in this context, the Romanian Academy, the higher education system, the system of scientifi c research institutions must intensify their efforts in order to achieve the results, namely Romania’s participation in international economic projects. The fi nal conclusion is that higher education without research will never yield results. Also, without the intense activity of the Romanian Academy, the supreme forum of Romanian research and culture can not achieve results. The conjugation and fi nancing of these activities I have mentioned are the only ones that can give results and prospects to the evolution of the Romanian economy.

References

1. Anghelache, C. (ediţiile 1998-2017). România – Starea economică, Editura Economică, Bucureşti

2. Brateş, Th. (2014). Economiştii de ieri şi de azi – N.N. Constantinescu, Economistul, nr. 25-26, din 7 iulie 2014


3. Ghiţulescu, I. (2012). Sistemul românesc de cercetare, dezvoltare şi inovare

în context european, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Departamentul de Sociologie, Bucureşti

4. Haiduc, I. (2006). Sistemul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare în contextul

integrării în Aria Europeană a Cercetării, Editura Academiei Române, Bucureşti

5. Iancu, A. (2005). Dezvoltarea economică a României, competitivitatea şi integrarea

în Uniunea Europeană, vol II, Editura Academiei Române, Bucureşti

6. Piketty, Th. (2015). Capitalul în secolul XXI, Editura Litera, Bucureşti

7. Văcărel, I. (coordonator) (2016). Cunoaşte România, Retrospectiva 2007-2013,

Editura Academiei Române

8. Zaman, Gh. and Georgescu, Gr. (2014). Structural and Cohesion Funds Absorption

in Romania, Editura Academiei Române, Bucureşti

9. *** Institutul Naţional de Statistică, Anuarele Statistice ediţiile 1990-2017

10. *** Institutul Naţional de Statistică, Baze de date statistice TEMPO

11. *** Institutul Naţional de Statistică, Comunicate de presă în perioada 2014-2017

12. *** http://www.acad.ro/pag_coms_0325.htm, sesiune omagială dedicată

academicianului N.N. Constantinescu

13. *** http://www. opiniibnr.ro/index.php/macroeconomics46-virgil-madgearu-un-

enciclopedist-al-economiei

14. *** http://www.cooperativag.ro/monografi a-gustiană-a-naţiunii-model-al-

enciclopediei-Romaniei-1938-1943


Analiza populaţiei şi a resurselor mondiale - evoluţie şi perspective


Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din BucureștiProf. univ. dr. Cristian Marian BARBU ([email protected])

Universitatea „Artifex” din BucureștiConf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL ([email protected])


Abstract

Problema dezvoltării economice se pune în mod individual în fi ecare țară, în fi ecare organizație economică internațională, în cadrul organismelor ONU specializate în domeniu și, mai ales, este o temă de actualitate pentru marii cercetători ai lumii. Problema resurselor umane și a resurelor de hrană și de dezvoltare existente pe glob a devenit una de maximă importanță. În primul rând, până în urmă cu un deceniu, două, China era marea problemă mondială din punct de vedere al natalității și al populației. Ulterior, a intrat în scenă India, un alt colos asiatic, cu o populație numeroasă și, mai ales, cu o natalitate ridicată. În evoluția din ultima sută de ani, o problemă care devine îngrijorătoare este evoluția populației din statele aparținând continentului african. În treacăt fi e spus, din 1917 până în 2017 populația acestui continent a crescut de la 100 milioane de locuitori, atât cât se cunoștea, la 1,2 mld. locuitori în anul 2017. Natalitatea în majoritatea statelor lumii, bazată pe fertilitatea feminină este cuprinsă între 2,6 copii/o femeie în țările din nordul Africii la 7,6 copii pe o femeie în Niger. Desigur, dacă am lua numai Nigeria am constata că aceasta va avea o populație de 400 de milioane anticipabili în 2050, ne-am da seama de suprapopularea continentului african, dar și perspectiva efectului indus de o emigrare așteptată în Uniunea Europeană, având ca promotor Germania. Concomitent, putem aborda și problema resurselor naturale, context în care, ne vom referi doar la două-trei domenii de importanță deosebită. Astfel, resursele de apă pe glob au o tendință de scădere. Agricultura, pe plan mondial are limitele ei, chiar dacă sunt rezerve insufi cient exploatate. Resursele minerale descoperite până în prezent sunt în proces activ de epuizare și se va pune problema descoperirii unor noi rezerve pentru a putea asigura un standard de viață și, mai ales, o perspectivă de evoluție economică. Puse la un loc resursele în domeniul populației care se găsesc într-o continuuă creștere față de resursele naturale ale globului, se pune o problemă de maximă importanță și trebuie găsite soluții pentru a


identifi ca o formă de valorifi care superioară și, mai ales, de economisire a resurselor care sunt limitate. În acest articol, autorii se axează pe un studiu complex asupra evoluției populației în contextul resurselor existente pe plan mondial, prefi gurând prin unele sugestii-concluzii, care va fi perspectiva de evoluție economico-fi nanciară pe plan mondial. Cuvinte cheie: fertilitate, natalitate, resurse materiale, valorifi care, emigrare/imigrare Clasifi carea JEL: J13, O15, R23

Introducere

În acest articol, autorii au plecat de la populația existentă în momentul de față pe plan mondial anticipând faptul că, dacă în 2017 această populație se situează la 7,2 mld. de locuitori, este posibil ca în 2050 aceasta să ajungă la 10 mld. din care un sfert, adică 2,5 mld. să se localizeze în țările africane. Din acest punct de vedere, studiul se axează pe trecerea în revistă a principalelor elemente de evoluție a populației în țările africane, studiul evoluției populației în celelalte țări, de pe celelalte continente și apoi, se face un studiu comparativ în legătură cu resursele existente în Europa și în Africa, apoi asupra fertilității extraordinare din Africa, cel mai înalt nivel înregistrându-se în Niger – 7,6 copii născuți-vii/ o femeie – comparativ cu Europa unde fertilitatea medie este de 1,48 copii născuți-vii la o femeie. În studiu se arată și faptul că Asia, care a fost și rămâne și în continuare un izvor de creștere a populației, și-a temperat natalitatea ajungând la 2,2 copii pe o femeie. În continuare sunt inventariate resursele naturale care există pe glob, indiferent unde sunt acestea localizate, pentru ca prin studiu comparativ autorii să desprindă concluzia că trebuie întreprinse măsuri de temperare a creșterii populației, mai ales în Africa, și de economisire a resurselor, de valorifi care superioară a acestora pentru a exista un echilibru între creșterea populației și resursele disponibile pe plan mondial. În cadrul articolului, bazat pe studiul efectuat, sunt prezentate date care ilustrează în mod convingător modul în care evoluează resursele naturale comparativ cu creșterea populației pe plan mondial. Problema imigrării se pune, mai ales pentru Europa, pentru că dinspre Europa putem considera doar o creștere a emigrărilor către Statele Unite și unele state din nordul Africii, mai puțin în Asia și nicidecum în Africa.

Literature review

Anghel and Anghelache (2017) au realizat un studiu privind potențialul fi nanciar al țărilor membre ale Uniunii Europene în domeniul sănătății, ca element esențial în a avea o populație și, ca o consecință, o forță de muncă aptă să desfășoare activități efi ciente. Anghelache and Anghel (2017) au analizat


evoluția populației și a resurselor de muncă la nivelul Uniunii Europene. Anghelache and Anghel (2017) au studiat aspecte privind incluziunea socială, veniturile şi distribuirea acestora, protecţia socială în ţările membre ale Uniunii Europene. Bar and Leukhina (2010) au investigat corelația dintre natalitate, standardul de viață și evoluțiile economice. Brown, Flavin and French (2000) au realizat o analiză a resurselor la nivel mondial și a problemelor cu care se confruntă omenirea. Hall and Jones (2007) au analizat legătura dintre creșterea cheltuielilor pentru sănătate și calitatea vieții. Hili, Lahmandi-Ayed and Lasram (2016) au cercetat piața forței de muncă în contextul globalizării. Klein and Ventura (2009) au cercetat efectele productivității asupra evoluției forței de muncă. Maestas, Mullen and Powell (2016) au prezentat implicațiile îmbătrânirii populației asupra forței de muncă, productivității și a creșterii economice. Marlier and Atkinson (2010) au abordat aspecte privind metode de măsurare a sărăciei și a excluziunii sociale. Pęciak and Tusińska (2015) au analizat efi cacitatea actualei politici europene în domeniul sărăciei și al excluziunii sociale. Saraceno (2015) a discutat despre politicile antisărăcie în contextul Europa 2020. Walker and Maltby (2012) au explicat necesitatea, la nivelul Uniunii Europene, a politicii care vizează „îmbătrânirea activă”.

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii În studiul de față autorii și-au propus să analizeze evoluția creșterii populației pe glob, concomitent cu volumul resurselor atrase în exploatare, în cercetare sau previzibil a fi existente pe Terra. Mulți cercetători, printre care îi pot numi pe Lester Brown, Cristophore Flavin și Hillary French s-au ocupat de analiza situației economice mondiale pornind de la natalitatea medie existentă pe glob, care este în creștere, comparativ cu resursele de orice fel care, prin exploatare, s-au diminuat. În acest context, se fac referiri precise cu privire la ”creația” chimică și a perspectivei de a se obține înlocuitori la resursele naturale. Desigur, astfel de analize au existat și am dat doar un singur exemplu pentru a putea înțelege că pe cercetători îi preocupă și trebuie să îi preocupe mai atent modul în care evoluează omenirea. Luându-le în succesiunea logică, în primul rând ne vom ocupa de nivelul populației mondiale, încercând să desprindem trendul de evoluție al acestui fenomen numit creșterea naturală a populației bazată pe fertilitatea feminină. Când facem acest studiu trebuie să avem în vedere situația concretă a continentelor, Europa, Asia, America de Nord, America de Sud, Africa, Australia și, de ce nu, Oceania. Un studiu bazat pe datele evolutive din ultima sută de ani, adică din anul 1917 până în anul 2017, evidențiază faptul că de-a lungul timpului 2


continente, în speță Europa și America de Nord, au pătruns în sfera civilizației având o dezvoltare economică bazată pe cercetare și tehnologie fără precedent, ajungând să domine situația economică mondială. Nu putem neglija Japonia și China, ca state ale continentului asiatic, în care Japonia, în mod continuu, s-a intercalat printre marile puteri economice și tehnico-științifi ce, bazată pe cercetare și inovare, iar China a constituit dintotdeauna un element de atenție pentru restul competitoarelor europene. America de Sud este interpretată din punct de vedere al populației și al dezvoltării economice ca un continent tranzitoriu, între țările și continentele dezvoltate și cele rămase în urmă din punct de vedere al exploatării resurselor și dezvoltării tehnico-științifi că. Din punct de vedere al populației, China împreună cu India au reprezentat țările cu cea mai mare natalitate, mai ales China care, până în anul 1990 a avut o natalitate/fertilitate feminină cu totul deosebită. De un timp, pe bază pe resurse și forța de muncă colosală de care dispune, China a trecut la o altă strategie de dezvoltare economică, devenind astăzi o putere care nu poate fi neglijată în orice context al analizelor mondiale. China și-a temperat natalitatea, și-a diminuat fertilitatea și, deși are populația cea mai numeroasă ca stat pe glob, a reușit să-și echilibreze natalitatea în ultimele câteva decenii. Dacă până nu de mult China era o țară în care se punea problema de a crea locuri de muncă de orice fel numai pentru a da senzația locuitorilor săi că sunt utili și desfășoară o activitate, în prezent cercetarea a devenit importantă, dezvoltarea economică pe măsură, relațiile comerciale internaționale devenind și ele o preocupare, toate la un loc dând Chinei o altă statură mondială. Populația din China a început să migreze, mai ales în continentul european, unde a trecut la dezvoltarea de afaceri care sunt benefi ce chiar și pentru țările care îi găzduiesc. Cine va avea curiozitatea să studieze piața Statelor Unite ale Americii și cea a Canadei, va constata că o parte imensă din produsele textile, de pielărie și altele provenind din China a invadat piața acestor două mari state din continentul nord-american. De fapt, nu putem neglija aspectul conform căruia China a stat la baza declanșării crizei economico-fi nanciare declanșată în anul 2008, prin aceea că prin eforturile cu totul deosebite, prin exporturile în Statele Unite în principal, a reușit să-și creeze fonduri valutare în dolari americani, pe care i-a blocat, neutilizându-i pentru importuri decât în măsura în care acestea erau convenabile și erau în domeniul tehnologiei de vârf și al altor sectoare economice de care China avea nevoie. Trecând peste toate acestea, vom constata că în continentul asiatic există și India, o țară a paradoxurilor, cu rezultate în unele domenii, de exemplu domeniul informatic în care India are o poziție deosebită pe glob,


dar contrastul între zonele dezvoltate și altele rămase în urmă cu nivelul de introducere a rezultatelor este semnifi cativ. Celelalte țări din zona Asia au rezultate pozitive, utilizează resursele pe care le deține continentul asiatic. Dintr-o scurtă privire rezultă că, în prezent, continentul Asia este pe undeva prin zona de echilibru din punct de vedere al populației și resurselor, având totuși cea mai mare populație de pe glob, dintre toate continentele. Desigur, nu discutăm despre suprafața fi ecărui continent dar, oricum, concluzionăm că densitatea cea mai mare a populației se întâlnește tot pe continentul asiatic. Există în continuare zone confl ictuale, cum ar fi cea inter-coreeană, dar aceasta, conform statisticii care se bazează pe legea numerelor mari, care spune că ”într-o colectivitate sufi cient de mare abaterile într-un sens sau altul se anulează reciproc”, rezultă că există o stare de echilibru pe acest continent. America de Sud are particularitatea că are țări precum Brazilia, Argentina, Chile, de fapt țările principale care ocupă suprafața majoritară a continentului, care au o economie bazată pe resurse, o populație sufi cient de mare și un nivel de civilizație care a pătruns și s-a dezvoltat, a evoluat în aceste state de pe continentul sud-american. Rămân a fi interpretate alte două continente diametral opuse, respectiv Europa și Africa. În Europa și Africa sunt țările care se situează la polii evoluției economice, nivelului de civilizație, de cultură, nivel de dezvoltare economică, tehnico-științifi că și de cercetare. Bătrânul continent are un nivel de emancipare ridicat, mai dispune încă de resurse, are Uniunea Europeană care cuprinde 28 (27) de state, care încearcă să devină „uniunea statelor europene” ca forță de contrapondere în ceea ce privește echilibrul economic, tehnico-științifi c și cultural în lume. Natalitatea în aceste țări este destul de redusă și dacă vom da două exemple privind fertilitatea, Italia și Spania ambele de sorginte latină, vom constata că în cele două state fertilitatea este de 1,39 născuți vii la o femeie în Italia și de 1,27 născuți vii la o femeie în Spania. Și celelalte țări europene au un nivel

redus al fertilității feminine și, pe cale de consecință, și al natalității.

De mai multe decenii populația Europei a stagnat sau este în scădere.

Ne referim la populația europeană ”din toate punctele de vedere” și nu neapărat

la populația acestor țări, deoarece este pusă în discuție și datorită imigrării.

La polul opus se situează continentul african și statele din acest

continent. Continentul african trebuie divizat cel puțin în două, dacă nu trei

zone geografi ce. Partea de nord, ocupată de zona magrebiană (Maroc, Tunisia,

Algeria, Mauritania și Sahara Occidentală), are un nivel de evoluție superior,

este benefi ciara unor relații particulare cu țările europene și, ca atare, un nivel


economic mai ridicat, rezultate economice mai bune și, pe cale de consecință, un trend al populației pe baza fertilității/natalității moderat. Există zona africană a Africii Sahariene, Sub-sahariene, ecuatoriale, în care mai există resurse, dar populația este în explozie a creșterii și apar

probleme acute.

Există și zona Orientului Mijlociu care se situează la confl uența celor trei continente, Africa, Europa și Asia, în care țările au un nivel de dezvoltare pozitiv, natalitatea/fertilitatea este controlabilă și, de aceea, situația este liniștitoare. Mai există și Africa de Sud, acolo unde această țară chiar cu acest nume, Africa de Sud, este o țară cu resurse deosebit de valoroase, de exemplu diamante și minereuri rare, este o țară cu o economie dezvoltată, peste nivelul restului țărilor africane și care trebuie analizată în mod diferit din punct de vedere al populației, al indicatorilor care caracterizează populația, al resurselor și al perspectivelor de evoluție. Despre Australia, analizele conduc la concluzia că este un continent (o țară) echilibrat, care are și resurse și populație și este în anturajul europenilor, dar și al SUA. Mai trebuie precizat faptul că în analiza populației din statele situate pe continente diferite trebuie avut în vedere, în primul rând, faptul că fertilitatea, cea care determină natalitatea, în trei continente, în anul 2017, era după cum urmează: în Africa, în medie 4,7 copii născuți de o femeie, în Asia 2,2 copii născuți de o femeie, iar în Europa 1,48 copii născuți de o femeie. Am luat aceste trei continente pentru că America de Nord, America de Sud, Australia se situează în zona mediană din punct de vedere al natalității. În urma studiului arhivelor mondiale, constatăm că populația pe glob s-a situat la anumite nivele și, de aici, vom adânci analiza plecând de la evoluția populației totale pe glob, comparativ cu evoluția populației de pe continentul african. În acest sens, luând în discuție perioada 100 de ani, din 1917 până în 2017, și estimarea creșterii populației până în anul 2050, sintetizând, datele arată astfel: Africa avea o populație de 100 de milioane de locuitori înregistrați în anul 1917, dintr-o populație totală a globului de 2 miliarde de locuitori. În anul 2017, deci după 100 de ani, populația din Africa a ajuns la 1,2 miliarde de locuitori, dintr-un total de 7,2 miliarde de locuitori existenți pe glob. Constatăm că populația Terrei a crescut de 3,6 ori în timp ce populația Africii a crescut de 12 ori. Extrapolând datele statistice de care dispunem, rezultă că în anul 2050, pe seama menținerii trendului fertilității/natalității așa cum este în 2017 pe toate continentele, populația Africii va ajunge la 2,5 miliarde de locuitori, dintr-un total de 10 miliarde de locuitori de pe glob. Rezultă o


creștere de peste 2 ori a populației statelor din Africa, care va reprezenta 25% din populația globului, comparativ cu creșterea populației în toate celelalte continente, deci populați mondială totală, care va avea o creștere de circa 35%. Iată, deci, o perspectivă interesantă care va pune sub lupă perspectiva evoluției populației pe glob. Cunoaștem că la nivelul Uniunii Europene se pune problema imigrărilor, existând preocupări ca acest fenomen să se dezvolte neîngrădit, existând Germania ca lider al acestui fenomen al imigrării care solicită acceptarea. Macron, președintele Franței, într-un discurs a precizat ”Imigrarea nu va ajuta Africa, va destabiliza Europa și va putea să determine o creștere deosebită a populației din continentul european pe seama imigrărilor”. Acest aspect nu este îmbucurător și ar trebui luate măsuri pentru ca sprijinul acordat statelor africane să fi e unul efectiv și utilizat în scopul dezvoltării acestor state. Analizând cu mai mare atenție Brexit-ul inițiat de Marea Britanie, constatăm că elementul numărul unu îl reprezintă îngrijorarea față de fenomenul imigraționist. Premierul britanic May a spus cu claritate ”Noi, britanicii, avem experiența imigrărilor, a fost un imperiu, acum al New Commonwealth-ului. Avem relații cu un număr important de state din alte continente și din Africa, dar trebuie să considerăm că se impune să ne luăm măsuri de protecție.” Referindu-ne la populația Marii Britanii, precizăm că acesta este singurul stat din lume care are, prin sistemul său legislativ cutumiar, populația împărțită în trei categorii, după naționalitate și cetățenie. Iată, din punct de vedere al cetățeniei, se vorbește despre existența a trei categorii, și anume: cetățeni britanici de gradul 1, cei care sunt britanici la origine, născuți oriunde pe teritoriul insulei Marii Britanii și al Irlandei de Nord; apoi, este populația de gradul 2, născută în fostele colonii (actualul New Commonwealth), care s-a stabilit în Marea Britanie; și populația de gradul 3, a statelor care este născută și locuiește în fostele colonii (țările New Commonwealth), care are privilegiul de a se stabili în Marea Britanie. Pe acest fond, pentru guvernul britanic apare de neacceptat perspectiva acceptării de alți imigranți pe teritoriul său. Fenomenul care a impus această situație a fost în premieră: controlul imigrărilor, păstrarea locurilor de muncă și menținerea macrostabilizării statului britanic În zona europeană, Italia în primul rând, oarecum Spania, Portugalia, Grecia și, mai ales, Turcia, vorbind de imigranții din Orientul Mijlociu, sunt țările cel mai afectate. Precizăm că strategia germană privind imigrările a avut un efect negativ și pe plan intern în această țară (a se vedea rezultatul ultimelor alegeri, în care partidul cancelarului Angela Merkel nu a mai avu majoritatea de altă dată și a fost nevoit să se situeze pe o poziție de conciliere cu celelalte partide, inclusiv cu formațiunile de stânga).


Revenind la populația africană, constatăm că, în anul 2017, populația în vârstă de sub 15 ani era majoritară, datorită exploziei demografi ce. Analizând

evoluția numai a câtorva state de pe continentul african, vom vedea cât de mare a fost creșterea populației în aceste țări. Iată: vom lua populația din anii 1950-1960 comparativ cu populația din 2017 și fertilitatea pe statele care vor fi menționate, care dau un trend pentru anul 2050. Datele sunt cuprinse în Tabelul nr. 1.

Populația unor state din Africa / Europa

Tabelul nr. 1-milioane persoane -

Statul Populația 1950 / 1960 Populația 2017 Fertilitatea

Maroc 9 34 2,6Algeria 11 39 3,2Egipt 20 95 3,34Mauritania 0,85 4 4,6Senegal 3 15 5,10Burkina Faso 4,8 18 5,5Nigeria 45,2 184 5,65Ciad 3 14 6,16Mali 5,2 17,60 6,23Niger 3,4 21,50 7,6Spania 28,0 47,00 1,27Italia 46,5 59,5 1,39Sursa: date prelucrate de autori din sursele bibliografi ce

Din datele prezentate constatăm că Algeria avea în 1960 o populație de 11 milioane, ajungând în 2017 la 39 de milioane de locuitori, cu o fertilitate de 3,2 născuți vii la o femeie; Marocul avea 9 milioane în 1950, ajungând la 34 de milioane în 2017, cu o fertilitate de 2,6 născuți vii la o femeie; Egiptul avea 20 de milioane în 1960, ajungând la 95 de milioane în 2017, cu o fertilitate de 3,34 născuți vii la o femeie; Senegalul a ajuns de la 3 la 15 milioane, cu o fertilitate de 5,10 născuți vii la o femeie în același interval de timp; Mauritania de la 850 de mii de locuitori în 1950 a ajuns la 4 milioane, cu o fertilitate de 4,6 născuți vii la o femeie; Mali, de la 5,2 milioane la 17,6 milioane, cu o fertilitate de 6,23 născuți vii la o femeie; Burkina Fasso de la 4,8 milioane la 18 milioane cu o fertilitate de 5,5 născuți vii la o femeie; Ciad a avut o creștere a populației de la 3 la 14 milioane, cu o fertilitate de 6,6 născuți vii la o femeie; Nigeria a avut o populație de 4,2 milioane în 1950 ajungând la 184 de milioane în 2017, înregistrând cel mai ridicat nivel al fertilității, 5,65 născuți vii la o femeie; Niger de la 3,4 milioane a ajuns la 21,5 milioane cu cea mai înaltă fertilitate din lume, 7,6 născuți vii la o femeie.


Evoluția populației unor state din Africa / Europa

Figura nr. 1

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

200

Popula ia 1950 / 1960 Popula ia 2017 Fertilitatea

Extrapolând datele, vom da doar câteva exemple pentru a înțelege explozia demografi că în continentul african, care va continua. Astfel, Burkina Fasso va ajunge la 60 de milioane de locuitori, iar Nigeria va avea în jur de 400 de milioane de locuitori, adică mai mult decât Statele Unite ale Americii pentru a evidenția un criteriu de echivalență. Iată, deci, că problema creșterii populației din Africa nu este o problemă de neglijat ci una de luat în considerare. Probleme au și celelalte țări din continentele sud-american și asiatic, dar nu la scara pe care o prezenta populația din Africa. Într-un studiu publicat de Worldwatch Institute (SUA), s-a menționat ”dacă exodul populației africane prin imigrările care pot să înăbușe Europa nu pot fi stopate, în scurt timp putem vorbi despre Europa ca fi ind Africa de peste lac”, aceasta arătând că va crește populația statelor din continentul european, adică fi ind ”peste lac”, peste Marea Mediterană. Statele care au avut colonii se îngrijesc, într-o oarecare măsură, de a asigura unele facilități statelor respective din continentul african, dar numai în măsura în care aceasta poate să aducă benefi cii economico-fi nanciare care să asigure o posibilitate de concentrare a situației din continent. În ceea ce privește evoluția situației din Africa, putem concluziona următoarele: - Continentul african rămâne cel care va avea explozia demografi că cea mai ridicată, bazată pe o rată ridicată a fertilității combinată cu un nivel


de educație, de civilizație în plină evoluție, dar încă insufi cient pentru a

asigura planifi carea familială, dezvoltarea economică în consens cu creșterea populației și a oferi locuri de muncă, venituri și tot ceea ce trebuie. - Continentul african și, mai ales, populația din acest continent se va confrunta cu o sărăcie cruntă. Există încă resurse în aceste țări, dar acestea fi e sunt exploatate de statele dezvoltate în interesul lor, ori sunt neexploatate, iar altele încă insufi cient prospectate pentru a se putea stabili care este nivelul real al resurselor. - Nivelul de corupție, pe acest fond, în statele din continentul african este inimaginabil. Vom da în continuare câteva exemple pentru a se înțelege care este situația concretă în această direcție. În unele țări africane a renăscut islamul care se va dezvolta și nu se știe prea cert în ce direcție o va lua. Plecând de la aceste aspecte, vom inventaria câteva din încercările de sprijin economico-fi nanciar care au fost îndreptate către continentul african dar care, în cele din urmă, au fost acaparate de câțiva din cei care conduc statele respective. În perioada 1960-1990 au fost direcționate 220 de miliarde dolari SUA către statele africane, vorbindu-se la timpul respectiv de un mini-plan Marshall. Efectul acestor investiții, sprijin, cum vrem să-i spunem, a fost zero. În Europa, Germania a devenit forță economică ca urmare a planului Marshall deoarece nivelul de dezvoltare pe care îl avea și de sistemul de reconstrucție de care a benefi ciat a putut să devină o țară dezvoltată. Încercarea de dezvoltare a continentului african se lovește de nivelul ridicat al corupției și de imposibilitatea de a valorifi ca eventualele ajutoare pe care le primesc aceste țări. Costurile în infrastructură, pe unități fi zice, școală, spital, este de 3,5 până la 10 ori mai mare decât în Europa. Aceasta deoarece sumele care ajung nu au destinația care se impune. Vom da câteva exemple pentru a se înțelege că sumele primite ajutor, investițiile direcționate către continentul african nu au fost utilizate, PIB-ul fi ind deturnat. Astfel, în Mali a existat un ajutor al FMI, de 46 de milioane dolari SUA, pe trei ani. Președintele Ibrahim Bubakar Reita a cumpărat din acești bani un avion personal de 36 de milioane dolari SUA, a făcut o mulțime de călătorii, în contextul în care un singur zbor necesită cheltuieli de 20.000 de dolari, adică salariul a 2.000 de cetățeni din Mali pe o zi, respectiv suma primită a fost deturnată în interesul unei singure persoane. În Angola, țară producătoare de petrol, președintele Isabel Dos Santos stăpânea petrolul și înregistra o pierdere de 4,2 miliarde de dolari SUA în 3 ani datorită corupției și redirecționării sumelor rezultate. Nigeria, a doua economie după Africa de Sud, ocupând locul cinci în lumea producătorilor de petrol, se prezintă în situația în care 95% dintre


nigerieni au o alocare sub nivelul de nutriție și sărăcie, de doar 2 dolari pe zi. 70% din această populație au chiar 1 dolar pe zi. Statul nigerian se confruntă cu lipsa de resurse de apă, electricitate și alte facilități, fi ind un stat care trăiește într-o cumplită sărăcie și lipsă de civilizație. Guineea Ecuatorială, condusă de Theodoro Nguenna Obiong Mangue, din toate valorile pe care le-a obținut, fi ul președintelui a cumpărat un yacht de 150 milioane dolari, în 2016 și un alt yacht de 100 de milioane dolari SUA ulterior, adică de 10 ori bugetul anual al educației sau de 17 ori bugetul sănătății publice al întregului stat. Condițiile actuale determină un tsunami al emigranților care este fără proporții față de perioadele anterioare când cetățeni africani își folosesc ultima speranță de a pleca și a ajunge în zonele europene mai dezvoltate, cu civilizație și condiții de viață. Amintim că în urmă cu 7 ani, Berlusconi și Ghadaffi au prognozat că Europa va fi asaltată de emigranți africani, fără posibilitatea de control și stopare a acestui fenomen. Africa și Europa sunt despărțite de Marea Mediterană, care va deveni doar bulevardul de direcționare a emigranților africani în Europa. Pericolul imigraționist a determinat, așa cum menționam, Brexit-ul Marii Britanii, iar Polonia, Ungaria, Cehia și Slovenia, împreună, încearcă să se opună acestui fenomen. La timpul respectiv, Ghadaffi și Berlusconi au pus la îndoială unitatea Europei împotriva invaziei africane. Mulți politicieni din continentul european nu consideră emigrare africană ci invazie pur și simplu. Până acum au intrat în Europa 10 milioane de africani, egal cu populația Ungariei sau jumătate din cea a României. De Gaulle afi rma, la timpul său, că „indivizii pot fi integrați, însă popoarele nu pot fi integrate niciodată”. Așadar, marea invazie din anumite țări africane determină un exod despre care putem vorbi că populații compacte dintr-un continent se îndreaptă spre Europa. În anul 2016, 93% din imigranții stabiliți în Europa erau africani, iar în 2017, în 6 luni, au intrat în Italia 100.000 de cetățeni din state sub-sahariene. Antonio Tajani, președintele Parlamentului european, a precizat că zeci de milioane de imigrați africani vor putea emigra în Europa. El propune o strategie pe termen lung pentru a ajuta Africa și a încerca, pe această cale, să stopeze valul previzibil de emigrări. Bill Gates preciza ”Enorma presiune imigraționistă impune măsuri din partea Europei. Milioane de euro sprijin general, planifi care familială, reducerea și controlul familial sunt elemente care trebuie avute în vedere înaintea oricărui sprijin fi nanciar”.

Angela Merkel, la Berlin, le-a spus africanilor că este nevoie de

investiții europene în Africa, dar de la vorbe la fapte este o distanță foarte mare


deoarece continentul african nu numai că nu are investiții, este subinvestit, și problemele devin din ce în ce mai difi cile. Grupul celor 20 de state au lansat proiectul ”Compact with Africa”, în care 13 milioane euro să fi e folosiți pentru lupta împotriva corupției și încercarea ca un Plan Marshall dorit de africani să se dezvolte în acest sens. În termeni de analiză mondială, putem aprecia că dacă Afganistan-ul este „cimitirul imperiilor”, Africa este „cimitirul banilor occidentali” care, dacă nu se iau măsuri de asanare a conducerilor din aceste țări, nu vor avea nici un efect. Am prezentat, în acest sens, perspectiva evoluției populației pe glob. Desigur, aceasta este situația, se vor încerca planuri deosebite dar, în cele din urmă, este greu de prevăzut că o evoluție pozitivă, în scopul de a feri în primul rând omenirea dar, mai ales Europa de efectul dezvoltării acestor țări, va fi destul de difi cil. Evoluția populației sper că a fost într-un fel corect prezentată și înțeleasă de cei care vor binevoi să studieze acest articol. Aceasta trebuie să o punem în strânsă legătură, concordanță și corelație cu resursele de care dispune omenirea. În acest sens putem discuta despre faptul că secolul 21 vine cu noi provocări. În primul rând sunt elemente legate de mediu, care modelează noul secol în sensul că trebuie corelate aspectele economice cu cele ecologice. Trebuie să se urmărească stoparea declinului, trecerea la prospectarea pentru noi resurse, așa încât să ajungem acolo unde ar trebui, adică să mărim nivelul resurselor exploatate/exploatabile care să asigure posibilitatea de dezvoltare economică, dar și capacitatea de hrană a populației globului. Anticipăm o surpriză a mediului înconjurător, în sensul că pădurile tropicale vor trebui corelate, mările și oceanele au vegetația lor, care trebuie exploatată și, nu în ultimul rând, un plan de regândire a dezvoltării țărilor de pe continentul african. Agricultura, care este sufi cient de bine dezvoltată și reprezentată pe glob, este în mare suferință și se va putea obține un salt deosebit numai prin acceptarea agriculturii bazată pe irigații, cea care poate da de câteva ori un nivel mai ridicat al recoltelor ce se pot obține. Aceasta, însă, se va lovi de creșterea defi citelor de apă, de procesul de globalizare climatică, de inversare și de lipsa precipitațiilor, a celor aducătoare de volume necesare irigațiilor. Nu mai vorbim de faptul că irigațiile presupun tehnologie și alte cheltuieli care presupun aplicarea tuturor spre valorifi carea primei resurse naturale de care dispunem, respectiv terenul arabil/agricol. În ultimul timp putem vorbi despre războiul în domeniul apei, resursele de apă diminuându-se. Se pune și problema că irigațiile pot să constituie o soluție, dar ne întoarcem la întrebarea oarecum de acum retorică ”cum putem extinde irigațiile în situația fermierilor


săraci?”. Avem și noi în țară sufi cient de multe exemple în care terenul agricol nu este lucrat, nu numai că nu este irigat, și avem mari difi cultăți în a putea obține producții superioare. Ar fi o soluție, aceea a schimbării politicii în țările respective sau chiar pe plan mondial. Problema solidarității mondiale devine una deosebit de importantă. În continuare, vom arăta că hrănirea celor subnutriți și a celor supraalimentați este o problemă a zilelor noastre. Avem o lume malnutrită, un procent enorm al populației care se afl ă în pragul sărăciei dure, în continentul african există 70% din populație cu venituri de 1 dolar/zi și multe altele. Foametea despre care vorbim este una care nu este o chestiune de o zi sau alta ci este una a evoluției. În continentul african, hrana s-a limitat, iar populația a crescut. Nu putem să nu luăm în considerație apariția supraalimentației în zonele de huzur și lux, comparativ cu o alimentație și asistență socială a sănătății destul de modestă. Costurile sociale ale alimentației sunt incorect repartizate pe glob și efectele sunt ușor de văzut și de anticipat. Se pune problema stabilirii unui nivel de nutriție pe toate meridianele globului, dar acesta este un deziderat teoretic, fi ind greu de pus în practică. Eliminarea poluanților organici existenți este un alt element care trebuie avut în vedere în contextul în care rezervele naturale sunt afectate de poluarea fără precedent a mediului, care duce la afectarea resurselor naturale, în special în domeniul agriculturii, silviculturii și a altor domenii care sunt de sorginte naturală, dar care sunt destul de greu de controlat. Peisajul sistemului forestier a condus prin sistemul defrișărilor iraționale în multe zone ale globului la schimbarea mediului, cu efect asupra resurselor de apă, apă potabilă, apă pentru irigații, a afectat producția care depinde de lemn, în special a hârtiei, a dus la creșterea costurilor de consum, fi ind delicată perspectiva gândirii unei economii durabile. În secolul 21 trăim în secolul informației. Tehnologia informației trebuie utilizată în favoarea mediului. Expansiunea globală este un termen, dar realitatea este una delicată. Ne afl ăm la pragul unei întrebări cu dublu sens: prin tot ceea ce se întreprinde se urmărește salvarea resurselor naturale sau, dimpotrivă, în goana după unele evoluții, afectăm ce a mai rămas din resursele care pot genera și pot constitui o perspectivă de valorifi care superioară a resurselor naturale? Monitorizarea și modelarea ca fenomene statistico-econometrice, dar cu capacitate științifi că de a evidenția tendințe și perspective trebuie utilizate pe larg în conducerea unor guverne, în conducerea unor activități care să aducă măcar o garanție pentru o durabilitate măcar măsurabilă.


Există formule, dar nu rețete unice privind dezvoltarea durabilă, ceea ce înseamnă crearea de instrumente informatice pentru un studiu complet care să dea garanția că strategiile de urmat sunt bine consolidate, sunt bine puse la punct și vor avea efectul așteptat. În perioada actuală ne confruntăm cu dezvoltarea miniaturizată - microcentrale, microhidrocentrale și altele eoliene – care pot aduce un spor de energie care să fi e utilizată în scopurile și binefacerile umanității. În secolul 21 ne punem problema ca populația care este într-o creștere expansionistă, să benefi cieze și de un loc de muncă pe un fond de protecție a mediului. Creșterea productivității muncii, a efi cienței valorifi cării resurselor presupune o conjugare a eforturilor pentru ca resursele care mai sunt să fi e efi cient valorifi cate, iar lucrările de prospectare geologică să aducă la lumină noi resurse care să constituie o posibilitate de a crea măcar perspectiva unor dezvoltări bazate pe valorifi carea superioară a acestora. Restructurarea energiei, recuperarea materialelor și alte acțiuni economice de acest gen trebuie să fi e luate în calcul de cei care se gândesc la perspectiva evoluției economiei mondiale și, pe această cale, de a asigura strategii care să permită valorifi carea superioară a resurselor și obținerea unor condiții de trai cât de cât mai bune. În secolul 21 trebuie să ne gândim și la problema globalizării ecologice. Politica unui stat nu mai poate fi doar a acelui stat în domeniul protecției mediului înconjurător, în a asigura dezvoltarea produselor ecologice așa încât să asigurăm condiții de trai într-o perspectivă de sănătate și cu resurse măcar liniștitoare. Este de dorit ca inovațiile care apar să fi e transpuse în guvernarea ecologică globală, să constituie o verigă a protecției mediului și să asigure în felul acesta o perspectivă a asigurării hranei populației în creștere a globului. Alte resurse naturale minerale, ale oceanelor și mărilor sunt cercetate și pot fi elemente de sprijin în dezvoltarea economică. Crizele economico-fi nanciare nu mai sunt limitate la un teritoriu sau altul ci afectează în grade diferite întreaga populație a globului. Încercând o analiză corelativă a creșterii populației pe glob cu perspectiva diminuării și înlocuirii resurselor naturale, întrebarea fi rească, logică și științifi că este ”încotro se îndreaptă omenirea?” Studiul nu îi recomandă pe autori să fi e profeți, dar câteva idei se desprind. În primul rând este necesară o dezvoltare a civilizației, o impunere adecvată a condițiilor de planifi care și consolidare a familiei, mai ales în zonele unde fertilitatea este explozivă și, pe această cale, să se asigure raționalizarea creșterii naturale a populației. Cooperarea internațională, economică și tehnico-științifi că impune orientarea de fonduri și spre zone cu resurse, dar fără posibilități, dar în condiții de echitabilitate și realism în aceste investiții.


Creșterea nivelului de civilizație, în gradele care se impun pe meridianele și paralele globului trebuie să se facă prin consolidarea sistemului de educație, a introducerii unui sistem corect și cuprinzător în domeniul sănătății, a asigurării condițiilor de viață și a cooperării în scopul de a valorifi ca resursele materiale și umane, așa încât să se obțină acel plus de care omenirea are nevoie. Un plan Marshall în termeni generici nu este posibil pentru Africa, dar un sprijin coordonat, corelat, pentru a determina populația africană să se localizeze, să desfășoare activități aducătoare de venituri, se impune. Europa se afl ă într-un real risc datorită posibilității imigrării din Africa, fără contrapondere în măsuri de a sprijini continentul african, așa încât țările din Africa să se dezvolte și să valorifi ce resursele de care dispun pe plan local. Viitorul omenirii nu este sumbru, dar este sensibil afectat de discrepanța dintre creșterea naturală a populației și îmbunătățirea exploatării, valorifi cării resurselor naturale. O politică globală trebuie să se impună, la care să adere mai ales statele dezvoltate, în primul rând cele care au avut colonii, care să asigure o stabilitate teritorială. Altfel, Europa este prima țintă a degradării, ca urmare a creșterii populației prin imigrări necontrolate, care au o rată ridicată a șomajului, cu resurse diminuate decât ale altor continente din cauza tehnologiei de exploatare a resurselor care a fost destul de profundă, va putea produce o serie de aspecte cu efect negativ. Speranța este că luciditatea liderilor de pe mapamond se va îndrepta către conlucrare, către înțelegerea situației de fapt și întreprinderea unor măsuri coordonate prin care să se încerce, și să se și reușească, stabilizarea situației și, mai ales, perspectiva evoluției omenirii.

Concluzii

În urma acestui studiu se desprind câteva concluzii care în mod normal sunt interesante, dar în același timp sunt și îngrijorătoare. În primul rând, creșterea populației pe continentul african reprezintă un element de pericol pentru continentul european. Politica statelor europene, care alături de Statele Unite, Japonia, Rusia și China sunt țările cele mai dezvoltate, cu cele mai mari avuții naționale de pe glob, trebuie reorientată. Putem preciza și faptul că o serie de resurse încă neexploatate sau altele încă chiar neexplorate, se afl ă și în țări din continentul african. În această ordine de idei se pune problema ca statele europene să-și redimensioneze politica de imigrare, concomitent cu politica de sprijin a țărilor din continentul african. Autorii constată că o serie de țări europene au obligații față de state din Africa care au avut statut de colonii în perioade îndepărtate sau unele chiar mai apropiate. Așa de pildă fostul imperiu britanic, “în care soarele nu apunea niciodată” este acum concretizat în New Commonwealth care cuprinde majoritatea statelor care erau colonii,


aduse însă pe o treaptă apropiată de ceea ce este necesar să se întâmple, adică sprijinirea tehnologică și fi nanciară. Există și puncte de vedere în Uniunea

Europeană, cum ar fi al Franței și altele care consideră că dacă nu se acordă

ajutoare fi nanciare controlate de către europeni statelor din Africa, acestea

sunt pur și simplu neutilizabile sau în ultimă instanță, ajung să fi e elementul de

corupție. Autorii prezintă în câteva exemple modul în care, o serie de ajutoare

fi nanciare ajunse în state de pe continentul african au fost epuizate fără nici o

posibilitate de a îmbunătăți condițiile de viață din acest continent. O concluzie

importantă este și aceea că trebuie adoptate politici de revizuire a atitudinii

statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul imigrărilor și, în același

timp, proiecte care să fi e direcționate către valorifi carea efi cientă a resurselor

de care dispun statele din Africa și chiar din alte zone care sunt încă în pragul

sărăciei accentuate.

Bibliografi e

1. Anghel, M.G. and Anghelache, C. (2017). The cost to have a healthy population

– The European Union’s strategy. Theoretical and Applied Economics, XXIV (4), (613), Winter, 89-96

2. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). Analysis of population

development - labour resources of member states of the European Union.

Management&Gouvernance, 17, January--June 2017, 95-110

3. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). The European Union’s strategy for

increasing the living conditions of the population in the member states. Theoretical and Applied Economics, XXIV (3), (612), Autumn, 5-18

4. Bar, M. and Leukhina, O. (2010). Demographic Transition and Industrial

Revolution: A Macroeconomic Investigation. Review of Economic Dynamics, 13

(2), 424–451

5. Brown, L., Flavin, C. and French, H. (2000). Starea lumii 2000. Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, București

6. Hall, R. E. and Jones, C. I. (2007). The Value of Life and the Rise in Health

Spending. The Quarterly Journal of Economics, 122, 39–72

7. Hili, A., Lahmandi-Ayed, R. and Lasram, H. (2016). Differentiation, labor market

and globalization. The Journal of International Trade & Economic Development, 25 (6), 809-833

8. Klein, P. and Ventura, G. (2009). Productivity differences and the dynamic effects

of labor movements. Journal of Monetary Economics, 56 (8), 1059–1073

9. Maestas, N., Mullen, K. and Powell, D. (2016). The effect of population aging on

economic growth, the labor force and productivity. National Bureau Of Economic Research, Cambridge, Working Paper no. 22452

10. Marlier, E. and Atkinson, A.B. (2010). Indicators of poverty and social exclusion

in a global context. Journal of Policy Analysis and Management, 29 (2), 285–304

11. Pęciak, R. and Tusińska, M. (2015). The fi ght against poverty in the European

Union – expectations versus reality. Journal of International Studies, 8 (2), 114-129

12. Saraceno, C. (2015). The fate of anti-poverty policies between austerity and

Europe 2020 targets. Stato e mercato, 103 (1), 29-52


13. Walker, A. and Maltby, T. (2012). Active ageing: A strategic polity solution to demographic ageing in European Union. International Journal of Social Welfare, 21 (s1), s117-s130

14. *** Populația din Africa subsahariană, după Population Reference Bureau (PRB), ”1999 World Population Data Shett”, (Washington, DC: June 1999); frecvența și numărul celor infestați în Africa subsahariană, după Joint United Nations Programme on HIV/AIDS (UNAIDS), AIDS Epidemic Update: December 1998 (Geneva: December 1998)

15. *** Pomparea apei în India, după David Seckler et al., ”Water Scarcity in the Twenty-First Century” (Colombo, Sri Lanka: International Water Management Institute, 27 July 1998)

16. *** United Nations, World Population Prospects: The 1998 revision (New York: December 1998)


ANALYSIS OF POPULATION AND WORLD RESOURCES - EVOLUTION AND

PERSPECTIVES

Prof. Constantin ANGHELACHE PhD ([email protected])Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of BucharestProf. Cristian Marian BARBU PhD ([email protected])„Artifex” University of Bucharest Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD ([email protected])

„Artifex” University of Bucharest

Abstract

The issue of economic development is made individually in each country, in every international economic organization, within UN bodies specialized in the fi eld, and especially, it is a topical subject for the world’s

great researchers. The issue of human resources and food and development

resources on the globe has become of the utmost importance. First, a decade

ago, China was the world’s biggest problem in terms of birth and population.

Subsequently, India entered, another Asian colossus with a large population

and, above all, a high birth rate. In the course of the last hundred years,

an issue that is becoming worrying is the evolution of the population of the

African continent states. In passing, from 1917 until 2017, the population of

this continent increased from 100 million inhabitants, as it was known, to

1.2 billion inhabitants in 2017. Natality in most states of the world, based

on female fertility, is included between 2.6 children / one woman in North

African countries at 7.6 children per woman in Niger. Of course, if we

only took Nigeria, we will see that it will have a population of 400 million

predictable in 2050, we realize the overpopulation of the African continent,

but also the prospect of the effect of emigration expected in the European

Union, as a promoter Germany. At the same time, we can also address the

issue of natural resources, in which context we will refer only to two or three

areas of particular importance. Thus, global water resources tend to fall.

Agriculture, on a global scale, has its limits, even if there are insuffi ciently

exploited reserves. The mineral resources discovered so far are in an active

process of exhaustion and the problem of discovering new reserves will be

raised in order to ensure a standard of living and especially an economic

development perspective. Putting together the resources in the population that

are in constant growth compared to the natural resources of the globe, there is

a matter of utmost importance and solutions must be found to identify a form


of superior and, above all, resource-saving are limited. In this article, the authors focus on a comprehensive study of the evolution of the population in the context of world-wide resources, outlining some suggestions-conclusions, which will be the prospect of global economic and fi nancial evolution. Key words: fertility, birth, material resources, capitalization, emigration / immigration JEL classifi cation: J13, O15, R23

Introduction

In this article, the authors have gone from the current world population by anticipating that, if in 2017 this population is 7.2 billion inhabitants, it is likely to reach 10 billion in 2050, of which a quarter, ie 2.5 billion to locate in African countries. From this point of view, the study focuses on reviewing the main elements of population evolution in African countries, the study of population evolution in other countries, on the other continents, and then a comparative study on the resources existing in Europe and in Africa, then on extraordinary fertility in Africa, the highest level being recorded in Niger - 7.6 live births / one woman - compared to Europe where average fertility is 1.48 live-births per woman. The study also shows that Asia, which has been, and continues to be, a source of population growth, has moderated its birth rate to 2.2 children per woman. Next, the natural resources that exist in the world are mapped out wherever they are localized, so that through comparative study the authors conclude that measures must be taken to moderate population growth, especially in Africa, and to save resources, to capitalize to achieve a balance between population growth and world-wide available resources. The article, based on the study, presents data that convincingly illustrates how natural resources evolve relative to the world population growth. Immigration is a problem, especially for Europe, because from Europe we can only consider an increase in emigration to the United States and some northern African countries, less to Asia and not to Africa.

Literature review

Anghel and Anghelache (2017) conducted a study on the fi nancial potential of the European Union member states in health as an essential element in a population and as a consequence, a workforce able to conduct effective. Anghelache and Anghel (2017) analyzed the evolution of population and labor resources at European Union level. Anghelache and Anghel (2017) studied aspects of social inclusion, income and distribution, and social protection in the member countries of the European Union. Bar and Leukhina (2010) investigated the correlation between natality, standard of living and


economic developments. Brown, Flavin and French (2000) conducted an analysis of global resources and the problems faced by mankind. Hall and Jones (2007) analyzed the link between rising health expenditures and quality of life. Hili, Lahmandi-Ayed and Lasram (2016) researched the labor market in the context of globalization. Klein and Ventura (2009) investigated the effects of productivity on labor force developments. Maestas, Mullen and Powell (2016) presented the implications of aging populations on labor, productivity and growth. Marlier and Atkinson (2010) addressed aspects of methods of measuring poverty and social exclusion. Pęciak and Tusińska

(2015) analyzed the effectiveness of the current European policy on poverty

and social exclusion. Saraceno (2015) discussed in the context of the Europe

2020 poverty reduction policies Walker and Maltby (2012) explained the

need, at EU level, a policy aimed at „active aging”.


In the present study the authors have proposed to analyze the evolution

of population growth on the globe, at the same time as the amount of resources

attracted to exploitation, research, or predictability to exist on Earth. Many

researchers, including Lester Brown, Cristophore Flavin and Hillary French,

have dealt with the analysis of the world economic situation, starting from

the average birth rate on the globe, which is rising compared to any kind of

resources that by exploitation , diminished.

In this context, precise references are made to chemical „creation” and

the perspective of obtaining substitutes for natural resources. Certainly, such

analyzes existed, and I gave only one example to understand that researchers

are concerned about them and should be more careful about how mankind

evolves.

By taking them in the logical sequence, we will fi rst deal with the

world population, trying to uncover the evolution trend of this phenomenon,

called the natural growth of the population based on feminine fertility.

When making this study, we must take into account the concrete

situation of the continents, Europe, Asia, North America, South America,

Africa, Australia and, why not, Oceania.

A study based on the evolutionary data of the last hundred years, ie

from 1917 to 2017, points out that over time, 2 continents, in this case Europe

and North America, have entered the sphere of civilization with a developed

economic development on unprecedented research and technology, dominating

the global economic situation. We can not neglect Japan and China as states

of the Asian continent, where Japan has continually been interposed among

the great economic and technical-scientifi c powers based on research and


innovation, and China has always been a focus for the rest of the competitors Europe. South America is interpreted from the point of view of population and economic development as a transitory continent, between developed and developed countries and continents, and from the point of view of exploitation of resources and technical-scientifi c development. From the population point of view, China and India were the countries with the highest birth rates, especially China, which until 1990 had a very special female birth rate / fertility. For a while, on the basis of its resources and its colossal labor force, China has moved on to another economic development strategy, becoming today a power that can not be neglected in any context of world analyzes. China has calmed its birth rate, diminished its fertility, and although it has the largest population of the world, it has managed to balance its birth in the last few decades. If until long ago China was a country where it was the question of creating jobs of any kind only to give the feeling of its inhabitants that they were useful and carrying out an activity, research has now become important, and international trade relations are also becoming a concern, all of which give China another world stance. The Chinese population has begun to migrate, especially to the European continent, where it has moved on to developing businesses that are benefi cial even to the host countries. Who will have the curiosity to study the US and Canadian markets will fi nd that a huge part of China’s textile, leather and other products has invaded the market of these two major states in the North American continent. In fact, we can not neglect the fact that China was at the heart of the start of the economic and fi nancial crisis triggered in 2008, that through its particular efforts, through its exports to the United States, it managed to create foreign exchange US dollars, which it blocked, using them for imports only to the extent that they were convenient and were in the fi eld of high technology and other economic sectors that China needed. Going beyond all this, we will fi nd that in the Asian continent there is also India, a country of paradoxes, with results in some areas, for example the IT fi eld in which India has a special position on the globe, but the contrast between developed and other areas with the level of input of results is signifi cant. The other Asian countries have positive results, they use the resources of the Asian continent. From a brief look it follows that the Asian continent is now somewhere in the balance of population and resources, yet with the largest population in the world, from all continents.


Of course, we are not talking about the surface of every continent, but we conclude, however, that the highest population density is also found on the Asian continent. There are still confl icting areas, such as inter-Korean,

but this, according to statistics based on the law of large numbers, which

states that „in a suffi ciently big collectivity, deviations in one sense or another mutually cancel, there is a balance on this continent. South America has the particularity of having countries like Brazil, Argentina, Chile, in fact the main countries that occupy the majority of the continent, which have a resource-based economy, a large enough population and a level of civilization that has penetrated and developed , evolved in these states on the South American continent. Two diametrically opposite continents, namely Europe and Africa, remain to be interpreted. In Europe and Africa there are countries that are at the poles of economic evolution, civilization, culture, level of economic development, technical-scientifi c and research. The old continent has a high level of emancipation, it still has resources, has the European Union comprising 28 (27) states that are trying to become the „union of the European states” as a counterweight in the economic, technical and scientifi c balance and cultural life in the world. Natality in these countries is rather low, and if we give two examples of fertility, Italy and Spain both of Latin origin, we will fi nd that in the two states fertility is 1.39 live births per woman in Italy and 1.27 born live to a woman in Spain. And the other European countries have a low level of female fertility and, consequently, birth rates. For decades, Europe’s population has stagnated or is declining. We refer to the European population „from all points of view” and not necessarily to the population of these countries, because it is also under discussion due to immigration. At the opposite end lies the African continent and states on this continent. The African continent must be divided into at least two, if not three geographical areas. The northern part occupied by the Maghreb area (Morocco, Tunisia, Algeria, Mauritania and Western Sahara) has a higher level of development, it is the benefi ciary of particular relations with the European countries and, as such, a higher economic level, better economic results and, consequently, a population trend based on moderate fertility / birth rates. There is the African area of Saharan Africa, Sub-Saharan, Equatorial, where there are resources, but the population is in the explosion of growth and acute problems appear. There is also the Middle East region that is at the confl uence of the

three continents, Africa, Europe and Asia, where countries have a positive


development level, birth / fertility is controllable and, therefore, the situation is soothing. There is also South Africa, where this country, even with this name, South Africa, is a country with particularly valuable resources, such as rare diamonds and ores, is a developed country, above the rest of the African countries, and which has to be analyzed differently from the point of view of the population, of the indicators that characterize the population, the resources and the perspectives of evolution. About Australia, the analyzes lead to the conclusion that it is a balanced continent (a country) that has both resources and population and is in the entourage of both Europeans and the US. It should also be noted that in the analysis of the population of the states situated on different continents it must fi rst be borne in mind that fertility, which determines the birth rate in three continents in 2017, was as follows: in Africa on average 4.7 children born to a woman in Asia 2.2 children born of a woman and in Europe 1.48 children born to a woman. I took these three continents because North America, South America, Australia is in the middle of the birthplace. As a result of the study of the world’s archives, we fi nd that the world’s population is at certain levels and here we will deepen the analysis based on the evolution of the total population globally as compared to the evolution of the population of the African continent. In this regard, considering the 100-year period, from 1917 to 2017, and the estimation of population growth by 2050, synthesising the data, it looks like this: Africa had a population of 100 million inhabitants registered in 1917, a total population of 2 billion people. In 2017, so after 100 years, the population of Africa has reached 1.2 billion inhabitants, out of a total of 7.2 billion inhabitants globally. We fi nd that the Earth’s population has grown 3.6 times while Africa’s population has grown 12 times. Extrapolating our statistical data shows that in 2050, due to the maintenance of the fertility / birth rate trend as in 2017 on all continents, the population of Africa will reach 2.5 billion inhabitants out of a total of 10 billion inhabitants from the globe. This results in an increase of more than 2 times the population of African countries, which will account for 25% of the world’s population, compared to population growth in all other continents, thus total world population, which will grow by about 35%. So, here is an interesting perspective that will put the perspective of population evolution on the globe. We know that immigration is at the EU level, and there is concern that this phenomenon will develop unhindered, with Germany as the leader of this phenomenon of immigration seeking acceptance. Macron, the French


president, said in a speech that „Immigration will not help Africa, will destabilize Europe and be able to cause a particularly high population growth in the European continent due to immigration.” This is not encouraging and measures should be taken to ensure that support for African states is effective and used in the development of these states. Looking more closely at the Brexit initiated by the UK, we fi nd that the number one element is the concern about the immigration phenomenon. British Prime Minister May said clearly: „We, the British, have the experience of immigration, it was an empire, now the New Commonwealth. We have relations with a large number of states from other continents and from Africa, but we must consider that we need to take protective measures. „ Referring to the UK population, we note that this is the only state in the world that has, through its customary legislative system, the population divided into three categories, by nationality and citizenship. Here, from the point of view of citizenship, there are three categories, namely: British fi rst-class citizens who are British origin, born anywhere on the territory of the island of Great Britain and Northern Ireland; then, is the second-degree population, born in the former Commonwealth colonies, established in the UK; and the third-rank population of states that are born and lives in former New-Commonwealth countries, which has the privilege of settling in the UK. Against this background, for the British Government, the prospect of accepting other immigrants in its territory is unacceptable. The phenomenon that imposed this situation was for the fi rst time: controlling immigration, preserving jobs and maintaining the macrostabilisation of the British state In the European area, Italy, fi rst of all, somewhat Spain, Portugal, Greece, and especially Turkey, speaking of immigrants from the Middle East, are the most affected countries. We would point out that the German immigration strategy also had a negative domestic effect in this country (see the outcome of the last elections, when Chancellor Angela Merkel’s party did not have the majority any other time and was forced to stand in a position conciliation with other parties, including left-wing parties). Returning to the African population, we fi nd that in 2017, the population aged under 15 was the majority due to the demographic explosion. Analyzing the evolution of only a few states on the African continent, we will see how much population growth has been in these countries. Here we will take the population from 1950-1960 compared to the population of 2017 and fertility on the states that will be mentioned, which give a trend for the year 2050. The data are included in Table no. 1.


Population of African / European countries

Table no. 1- millions of people -

State Population 1950 / 1960 Population 2017 FertilityMorocco 9 34 2,6Algeria 11 39 3,2Egypt 20 95 3,34Mauritania 0,85 4 4,6Senegal 3 15 5,10Burkina faso 4,8 18 5,5Nigeria 45,2 184 5,65Chad 3 14 6,16Mali 5,2 17,60 6,23Niger 3,4 21,50 7,6Spain 28,0 47,00 1,27Italy 46,5 59,5 1,39Source: data processed by authors from bibliographic sources

From the data presented we fi nd that Algeria had a population of 11 million in 1960, reaching 20 million to 39 million inhabitants with a fertility of 3.2 live births to a woman; Morocco had 9 million in 1950, reaching 34 million in 2017, with a fertility of 2.6 live births to a woman; Egypt had 20 million in 1960, reaching 95 million in 2017, with fertility of 3.34 live births to a woman; Senegal has reached 3 to 15 million, with a fertility of 5.10 live births to a woman in the same timeframe; Mauritania from 850 thousand inhabitants in 1950 has reached 4 million, with a fertility of 4.6 live births to a woman; Mali, from 5.2 million to 17.6 million, with a fertility rate of 6.23 live births per woman; Burkina Fasso from 4.8 million to 18 million with a fertility of 5.5 live births to a woman; Chad had a population growth of 3 to 14 million, with a fertility of 6.6 live births to a woman; Nigeria had a population of 4.2 million in 1950, reaching 184 million in 2017, with the highest fertility rate, 5.65 live births per woman; Niger from 3.4 million has reached 21.5 million with the highest fertility in the world, 7.6 live births to a woman.


The evolution of the population of some African / European countries

Figure no. 1

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

200

Popula ia 1950 / 1960 Popula ia 2017 Fertilitatea

By extrapolating the data, we will just give some examples to understand the demographic explosion in the African continent, which will continue. Thus, Burkina Fasso will reach 60 million inhabitants and Nigeria will have around 400 million inhabitants, that is, more than the United States to highlight an equivalence criterion. This is why the issue of population growth in Africa is not a matter of neglect but of consideration. Problems also have the other countries in the South American and Asian continents, but not the scale of the African population. In a study published by the Worldwatch Institute (USA), it was mentioned that „if the exodus of the African population through immigration that can stifl e Europe can not be stopped, we can talk about Europe as Africa

over the lake shortly,” he said. increases the population of states in the

European continent, ie being „above the lake” across the Mediterranean Sea.

States that have colonies are taking care of some extent to provide

some facilities to those states in the African continent, but only to the extent

that it can bring economic and fi nancial benefi ts that will provide a way of concentrating the situation on the continent. Regarding the evolution of the situation in Africa, we can conclude that: - The African continent remains the one with the highest demographic explosion, based on a high fertility rate combined with a level of education,


of evolving civilization, but still insuffi cient to provide family planning, economic development in consensus with population growth and provide jobs, income and everything. - The African continent and, above all, the population of this continent will face severe poverty. There are still resources in these countries, but they are either exploited by developed countries in their own interest, or they are unexploited, while others are still insuffi ciently prospected to be able to determine what the real level of resources is. - The level of corruption on this background in African continent states is unimaginable. We will continue to give some examples to understand what the concrete situation is in this direction. In some African countries, it has reborn Islam that will develop and it is not clear what direction it will take. Based on these aspects, we will invent some of the economic and fi nancial support attempts that were directed to the African continent, but which eventually were captured by some of those who run those states. Between 1960 and 1990, US $ 220 billion was directed to African states,

speaking of a Marshall mini-plan at that time. The effect of these investments,

support, as we want to say, was zero.

In Europe, Germany has become an economic force as a result of the

Marshall Plan, because its level of development and the reconstruction system

it has benefi ted from has become a developed country. The attempt to develop the African continent is hampered by the high level of corruption and the inability to capitalize on any aid that these countries receive. Infrastructure costs, per physical unit, school, hospital, are 3.5 to 10 times higher than in Europe. This is because the amounts that arrive do not have the desired destination. We will give some examples to understand that the amounts of aid received, investments directed to the African continent were not used, GDP was hijacked. Thus, in IMF there was an IMF aid of $ 46 million over three

years. President Ibrahim Bubakar Reita bought a $ 36 million personal

airplane from this money, made a lot of trips in the context of a single fl ight

requiring $ 20,000 in spending, that is, the salary of 2,000 Mali citizens on

a day, respectively the amount received was diverted in the interest of one

person.

In Angola, an oil producing country, President Isabel Dos Santos

mastered the oil and recorded a loss of 4.2 billion US dollars in 3 years due to

corruption and redirection of the resulting sums.

Nigeria, the second largest economy after South Africa, ranked fi fth in the world of oil producers, is the situation where 95% of Nigerians have


a nutrition and poverty allocation of just $ 2 a day. 70% of this population

has even $ 1 a day. The Nigerian state is confronted with a lack of water,

electricity and other facilities, being a state that lives in terrible poverty and

lack of civilization.

Equatorial Guinea, headed by Theodoro Nguenna Obiong Mangue, of

all its values, the president’s son bought a yacht of $ 150 million in 2016 and

another $ 100 million yacht later, that is, 10 times the budget annual education

or 17 times the public health budget of the entire state.

Current conditions trigger a migratory tsunami that is out of proportion to

previous periods when African citizens use their last hope of leaving and arriving

in more developed European areas with civilization and living conditions.

We remind that seven years ago, Berlusconi and Ghadaffi predicted that Europe would be assaulted by African migrants without the possibility of controlling and stopping this phenomenon. Africa and Europe are separated from the Mediterranean, which will only become the avenue for directing African migrants to Europe. The dangers of immigration have, as we have seen, caused Britain’s Brexit and Poland, Hungary, the Czech Republic and Slovenia, together, are trying to resist this phenomenon. At the time, Ghadaffi and Berlusconi questioned Europe’s unity against the African invasion. Many politicians in the European continent do not consider African emigration, but simply invasion. Until now, 10 million Africans have joined Europe, equal to the Hungarian population or half that of Romania. De Gaulle states in his time that „individuals can be integrated, but peoples can never be integrated.” So, the great invasion of some African countries leads to an exodus that we can say that compact populations from a continent are heading towards Europe. In 2016, 93% of the immigrants settled in Europe were Africans, and in 2017, in 6 months, 100,000 citizens from sub-Saharan states entered Italy. Antonio Tajani, president of the European Parliament, said that tens of millions of African immigrants will be able to emigrate to Europe. He proposes a long-term strategy to help Africa and try to stop the predictable wave of emigration. Bill Gates says „Enormous immigration pressure requires action on the part of Europe. Millions of euros of general support, family planning, family reunifi cation and control are elements to be taken into consideration before any fi nancial support. „ Angela Merkel in Berlin told African people that there is a need for European investment in Africa, but from words to deeds is a very long distance since the African continent not only has no investment, it is under-invested, and problems are becoming the more diffi cult.


The group of 20 states launched the «Compact with Africa» project, in which 13 million euros will be used to fi ght corruption and the attempt for a Marshall Plan desired by Africans to develop in this respect. In terms of global analysis, we can see that if Afghanistan is the „cemetery of empires,” Africa is „the cemetery of Western money” which, if no steps are taken to rehabilitate the leaders of these countries, will have no effect. We have presented in this sense the perspective of the evolution of the population on the globe. Of course, this is the situation, special plans will be attempted but, ultimately, it is hard to foresee that a positive evolution in order to primarily protect mankind but especially Europe from the effect of the development of these countries will be quite diffi cult. The evolution of the population is hoped to have been somehow properly presented and understood by those who would like to study this article. We need to put it in close relation, concordance and correlation with the resources available to mankind. In this regard, we can discuss the fact that the 21st century comes with new challenges. First, there are environmental elements that shape the new century in the sense that economic and ecological aspects need to be correlated. We must aim at stopping the decline, moving towards prospecting for new resources so that we can get where we are supposed to, ie to increase the exploited / exploitable resources to ensure the possibility of economic development and the ability to feed the population of the globe. We anticipate a surprise of the environment, in the sense that tropical forests will have to be correlated, the seas and oceans have their vegetation to be exploited and, last but not least, a plan to rethink the development of African continent countries. Agriculture, which is suffi ciently well-developed and represented on the globe, is suffering greatly, and it will be possible to obtain a special leap only by accepting agriculture based on irrigation, which can give several times a higher level of harvests that can be obtained . But it will hit the increase in water scarcity, the climate globalization process, the reversal and the lack of rainfall, and the volumes necessary for irrigation. Not to mention the fact that irrigation involves technology and other expenses that involve the application of all to capitalize on the fi rst natural resources we have, namely the arable / agricultural land. Lately, we can talk about the war on water, with water resources diminishing. There is also the question that irrigation can be a solution, but we are returning to the somewhat rhetorical question of how can we extend irrigation to the situation of poor farmers? „ We also have enough examples in the country where agricultural land is not being worked, not only is not irrigated, and we have great diffi culty in obtaining superior produce.


It would be a solution, that of changing politics in those countries or even globally. The problem of global solidarity is becoming particularly important. Next, we will show that feeding the malnourished and the over-energized is a problem of our day. We have a malnourished world, an enormous percentage of the population that is on the brink of poverty, in the African continent there are 70% of the population with incomes of 1 dollar / day and many more. The famine we are talking about is one that is not a matter of day or another, but it is one of evolution. In the African continent, food was limited and the population grew. We can not overlook the emergence of overeating in the areas of huzur and luxury, compared to a fairly modest diet and social assistance. The social costs of eating are incorrectly distributed across the globe and the effects are easy to see and anticipate. It is a question of establishing a nutrition level on all the meridians of the globe, but this is a theoretical desideratum, being diffi cult to put into practice. The removal of existing organic pollutants is another element to be taken into account when natural reserves are affected by the unprecedented environmental pollution, which leads to damage to natural resources, especially in the fi elds of agriculture, forestry and other areas of origin natural but which are quite diffi cult to control. The landscape of the forest system led through the irrational deforestation system in many parts of the world to environmental change, having an impact on water resources, drinking water, irrigation water, affected production dependent on wood, especially paper, has increased costs Consumption being delicate the perspective of thinking about a sustainable economy. In the 21st century we live in the century of information. Information technology should be used for the environment. Global expansion is a term, but reality is a delicate one. We are at the brink of a double-minded question: all that is being done is to save the natural resources or, on the contrary, to the chase after some evolutions, affect what is left of the resources that can generate and can constitute a prospect of superior capitalization natural resources? Monitoring and modeling as statistical and econometric phenomena, but with a scientifi c capacity to highlight trends and perspectives, must be widely used in the governance of governments, in conducting activities that will at least provide a guarantee for a measurable durability. There are formulas but not unique recipes on sustainable development, which means creating IT tools for a complete study to ensure that the strategies to be followed are well consolidated, are well established and will have the expected effect.


In the current period, we are facing miniaturized development - micro-power plants, micro-hydro power plants and other wind - that can bring an increase in energy to be used for the purposes and benefi ts of humanity. In the 21st century, we pose the problem that the population that is in expansionary growth also benefi ts from a job on an environmental protection fund. Increasing labor productivity and resource effi ciency requires a conjugation of efforts for resources to be effi ciently exploited and geological prospecting to bring to light new resources that are a possibility to create at least the prospect of development based on superior valorisation theirs. Energy restructuring, material recovery and other economic actions of this kind must be taken into account by those who are thinking about the prospect of the evolution of the world economy and, in doing so, to provide strategies that allow for the superior capitalization of resources and the achievement of conditions live as good as possible. In the 21st Century we must also think about the issue of ecological globalization. The policy of a state can no longer be just that state in the fi eld of environmental protection, to ensure the development of ecological products so as to ensure living conditions in a health perspective and at least reassuring resources. It is desirable that innovations that appear to be transposed into global environmental governance should be a link to environmental protection and thus provide a prospect of assuring the food of the growing population of the globe. Other natural mineral resources, oceans and seas are researched and can be elements of support in economic development. Economic and fi nancial crises are no longer limited to one territory or another, but affect the entire population of the globe in varying degrees. By attempting a correlated analysis of global population growth with the prospect of diminishing and replacing natural resources, the natural, logical and scientifi c question is „where does mankind go?” The study does not recommend the authors to be prophets, but some ideas break away. First of all, it is necessary to develop civilization, to properly impose the conditions for family planning and consolidation, especially in areas where fertility is explosive and in this way to ensure the rationalization of the natural growth of the population. International, economic and technical-scientifi c cooperation requires funds to be directed to resource-free areas but without opportunities, but in fairness and realism in these investments. Increasing the level of civilization, in the degrees that are imposed on the meridians and parallels of the globe, must be done by strengthening the education system, introducing a fair and comprehensive system of health, living conditions and cooperation in order to harness the resources material and human, so as to obtain the added benefi t that mankind needs.


A Marshall Plan in Generic terms is not feasible for Africa but coordinated support, correlated to determine the African population to locate, carry out revenue-generating activities, is required. Europe is in real risk because of the possibility of immigration from Africa, without countering measures to support the African continent, so that African countries develop and capitalize on the resources they have at the local level. The future of mankind is not gloomy, but it is sensitively affected by the discrepancy between the natural growth of the population and the improvement of the exploitation, the capitalization of the natural resources. A global policy must be enforced, to which especially the developed countries adhere, fi rst of all those with colonies, which ensure territorial stability. Otherwise, Europe is the fi rst target of degradation as a result of population growth through uncontrolled immigration, which has a high unemployment rate, with fewer resources than other continents, due to the technology of resource exploitation that was quite profound, can produce a number of negative aspects. The hope is that the lucidity of the world’s leaders will go towards working together, understanding the facts, and undertaking coordinated measures to try and succeed in stabilizing the situation and, especially, in the perspective of the evolution of mankind.

Conclusion

Following this study some conclusions are drawn that are normally interesting, but at the same time they are also worrying. First, population growth on the African continent is a threat to the European continent. The policy of the European states, which together with the United States, Japan, Russia and China are the most developed countries with the largest national wealth in the world, needs to be reorientated. We can also point out that a number of untapped or still unexplored resources are also in countries in the African continent. In this context, it is the question of European countries re-dimensioning their immigration policy, along with the support policy of African continent countries. The authors note that a number of European countries have obligations towards African states that have had colonial status in distant or even closer seasons. For example, the former British Empire, „where the sun never stood,” is now embodied in the New Commonwealth, which encompasses most of the states that were colonies, but brought to a close to what is needed, that is technological and fi nancial support. There are also points of view in the European Union, such as France, and others who consider that if they are not granted fi nancial aid by Europeans to African countries, they are simply unusable or, ultimately, they become the element


of corruption . The authors present in a few examples the way in which a series of fi nancial aids that have arrived in states on the African continent have been exhausted without any possibility of improving the living conditions on this continent. An important conclusion is that policies must be adopted to review the attitudes of the Member States of the European Union in the fi eld of immigration and, at the same time, projects that are geared towards making effective use of the resources available to African states and even other areas are still on the brink of high poverty.

References 1. Anghel, M.G. and Anghelache, C. (2017). The cost to have a healthy population

– The European Union’s strategy. Theoretical and Applied Economics, XXIV (4), (613), Winter, 89-96

2. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). Analysis of population development - labour resources of member states of the European Union. Management&Gouvernance, 17, January--June 2017, 95-110

3. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). The European Union’s strategy for increasing the living conditions of the population in the member states. Theoretical and Applied Economics, XXIV (3), (612), Autumn, 5-18

4. Bar, M. and Leukhina, O. (2010). Demographic Transition and Industrial Revolution: A Macroeconomic Investigation. Review of Economic Dynamics, 13 (2), 424–451

5. Brown, L., Flavin, C. and French, H. (2000). Starea lumii 2000. Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, București

6. Hall, R. E. and Jones, C. I. (2007). The Value of Life and the Rise in Health Spending. The Quarterly Journal of Economics, 122, 39–72

7. Hili, A., Lahmandi-Ayed, R. and Lasram, H. (2016). Differentiation, labor market and globalization. The Journal of International Trade & Economic Development, 25 (6), 809-833

8. Klein, P. and Ventura, G. (2009). Productivity differences and the dynamic effects of labor movements. Journal of Monetary Economics, 56 (8), 1059–1073

9. Maestas, N., Mullen, K. and Powell, D. (2016). The effect of population aging on economic growth, the labor force and productivity. National Bureau Of Economic Research, Cambridge, Working Paper no. 22452

10. Marlier, E. and Atkinson, A.B. (2010). Indicators of poverty and social exclusion in a global context. Journal of Policy Analysis and Management, 29 (2), 285–304

11. Pęciak, R. and Tusińska, M. (2015). The fi ght against poverty in the European

Union – expectations versus reality. Journal of International Studies, 8 (2), 114-

129

12. Saraceno, C. (2015). The fate of anti-poverty policies between austerity and

Europe 2020 targets. Stato e mercato, 103 (1), 29-52

13. Walker, A. and Maltby, T. (2012). Active ageing: A strategic polity solution to

demographic ageing in European Union. International Journal of Social Welfare, 21 (s1), s117-s130


14. *** Populația din Africa subsahariană, după Population Reference Bureau (PRB), ”1999 World Population Data Shett”, (Washington, DC: June 1999); frecvența și numărul celor infestați în Africa subsahariană, după Joint United Nations Programme on HIV/AIDS (UNAIDS), AIDS Epidemic Update: December 1998 (Geneva: December 1998)

15. *** Pomparea apei în India, după David Seckler et al., ”Water Scarcity in the Twenty-First Century” (Colombo, Sri Lanka: International Water Management Institute, 27 July 1998)

16. *** United Nations, World Population Prospects: The 1998 revision (New York:

December 1998)


Elasticitate şi sensibilitate. Modele şi aplicaţii în economie

Drd. Ștefan Virgil Iacob ([email protected])

Academia de Studii Economice București, Romania

Abstract

Piața materialelor de construcții din Romania s-a confruntat de-a lungul anilor cu perioade incerte în ceea ce privește prețul de promovare și vânzare ale produselor. Astfel au existat perioade de scadere continua a prețului, precum perioada de incertitudini care a precedat criza economica din anii 2009-2010, perioada in care blocajul imobiliar a dus la stoparea construcțiilor noi si înghețarea unora în diferite faze ale construcției. Începand cu anul 2010 prețul materialelor de construcții a înregistrat scaderi line dar si cu pante abrupte care au afectat activitatea producatorilor, importatorilor și a distribuitorilor din domeniu. Aceasta cercetare are în vedere creșterea volumului de munca pentru aceeași cantitate de bunuri distribuite catre utilizatorul fi nal, cresterea necesarului uman (forța de munca), creșterea cheltuielilor logistice și nu în ultimul rând scaderea profi tabilitații. Aceste fenomene au implicații majore precum necesitatea reorganizrii interne și a investițiilor în tehnologie pentru optimizarea activitaților curente în vederea alinierii la noile cerințe dictate de scaderea prețurilor. În analiza de față vom lua în considerare intervalul de timp 2013 – 2016. Dacă la început între anii 2010 si 2011 scăderea prețului a fost de o intensitate redusa în medie de 4% , o perioadă delicata a fost între anii 2013-2014 când scaderea a fost de 22,7%. O perioadă oscilatorie a fost 2014-2015, când prețul a început să urce și să coboare cu valori mici infl uentând activitatea economică in mod direct, decizia achizițiilor devenind din ce în ce mai difi cilă pentru antreprenorii locali. Trendul ascendent al prețurilor a început in anii 2015 -2016 stabilindu-se o creștere medie de 4,67%. Trendul ascendent continuă și în perioada 2016-2017 cu o creștere medie de 23,73% și se pastrează pană in prezent conform datelor din piața de profi l. În acestă cercetare mi-am propus să analizez daca in perioada 2013 – 2016 cererea de produse a fost sau nu a fost sensibilă la modifi carile de preț. În ceea ce privește prețul produselor metalurgice din construcții perioada analizată se caracterizează prin instabilitate: pe de o parte scădrea


prețurilor, pe de alta urmează zona în care prețurile sunt instabile cu fl uctuații de intensitați mici și este urmată de perioada de creștere liniara a acestora. Aria de aplicabilitate a studiului o reprezinta societațile de profi l din domeniul comerțului cu materiale pentru construcții si confecții metalice ușoare, medii si grele active in perioada 2013-2016 in România. Produsele care caracterizează aceasta zonă comerciala cu implicații directe în piața construcțiilor și a imobiliarelor în general sunt cele de tip sârma și plasă de sârmă pentru armături, țevi sudatate longituninal sau laminate, rectangulare sau rotunde, profi le tip cornier, teu, platbanda, benzi si table in diferite forme si dimensiuni, negre sau zincate termic împotriva coroziunii. În urma analizei, am evidențiat faptul că, exista o sensibilitate ridicata a cererii in funcție de modifi carea prețurilor. Nivelul elasticității se menține în timp. Astfel rezulatatele au înregistrat o medie pe perioada de trei ani care a fost supusa analizei având valoarea de -2.29. Cuvinte cheie: elasticitate, sensibilitate, preț, vanzari, cantitate de bunuri, prognoza Clasifi carea JEL: C01, L11, L61

Introducere

În fi zică, elasticitatea este un concept utilizat pentru a descrie proprietatea pe care o poseda corpul de a relua forma inițiala pe care acțiunea unei forțe externe a alterat-o, de îndata ce aceasta îsi încetează acțiunea. (Brenneke R., Schuster G. 1973) Economistul american A. Marshall (1890) a preluat termenul de elasticitate din limbajul fi zicii deturnându-i sensul. Astfel în studiile economice, coefi cientul de elasticitate ofera un mod de a masura variația cererii in funcție de variația prețurilor. Sensul din fi zica și cel din economie nu au nimic in comun decât, poate, reacția inițiala a variabilei ca efect la modifi carea unui factor. Este sugestiv exemplul dat de Badouin Robert: în fi zica, o bila de cauciuc afi rmăm că este elastica atunci când ea sufera un proces de deformare datorat presiunii exercitate asupra ei, fața de o bila de argila, de exemplu, pentru ca bila de cauciuc își reia forma inițiala de îndata ce presiunea înceteaza. Remarcăm că, în fi zica, conceptul de sensibilitate se apropie intr-o mai mare masura de ceea ce economiștii defi nesc prin acest termen. Astfel, o balanța se zice ca este perfect elastica dacă revine in poziție inițială de îndata ce este suprimată forța care temporar a acționat asupra ei. Balanța se afi rmă că

este sensibila când reacționează la cea mai mica infl uența exercitata asupra ei. Cu toate acestea, în economie, cele doua concepte (elasticitate si sensibilitate) exista fară a se identifi ca.


Referitor la prețuri, menționam că A. Marshall a formulat celebra lege a cererii: „este o unica si universala lege a cererii, aceea că cererea crește cand prețul scade si scade cand prețul crește”. Dar raportul dintre aceste doua modifi cari nu este uniform daca ne referim la perioade de timp succesive. Diferența ce privește proporția modifi carii pe produse și pe diverse perioade de timp s-ar datora modifi carii factorilor neluati în calcul, cât și modifi carii utilitații marginale. Marshall face astfel legatura între legea descreșterii utilitații marginale (explicata prin analiza psihologică a individului) și elasticitate (bazată pe datele pieței privind evoluția cererii populației). Daca în fi zică, elasticitatea este un concept utilizat pentru a descrie proprietatea pe care o posedă corpul de a relua forma inițiala pe care acțiunea unei forțe externe a alterat-o, de îndata ce aceasta își încetează acțiunea, în economie elasticitatea este o masura a variației procentuale a unei variabile în raport cu variația procentuală a altei variabile. Estimarile elasticității se fac de regulă pentru variații foarte mici ale variabilelor de unde putem discuta de sensibilitate. De exempu: care este sensibilitatea cantitații cerute dintr-un bun fața de modifi carea prețului altui bun.

Literature review

Gheorghiu, A. (2007) clasifi că diferite modele economice și utilizează o serie de modele din fi zică pentru analiza fenomenelor economice. Gheorghiu, A., Spanulescu, I. (2007) au studiat aspecte referitoare la aplicarea fi zicii și matematicii în teoriile economice. Gligor,M.,Ignat,M. (2003) au analizat aplicațiile fi zicii teoretice în modelarea macroeconomica. Bulinski, M. (2007) abordeză domeniul econofi zicii. Isaic-Maniu A., Mitrut C., Voineagu V. (2004) analizează indici și îi calculează ca raport a daua medii, idici ai valorii, volumului fi zic și ai prețurilor.

Metodologia cercetarii, date, rezultate și discuții Elasticitatea cererii la preț reprezintă sensibilitatea variației cantitații cerute dintr-un bun, în raport cu prețul acestuia și este dată de relația:

în raport cu pre ul acestuia i este dat

Ecp = = [1] [1]

unde: unde: = varia= variația; Pi si Qi = prețul și cantitatea bunului i;


Dacă unde: = varia este mic vorbim de elasticitatea punctuală a cererii, iar daca unde: = varia este mare atunci vorbim de sensibilitatea raspunsului cererii la schimbarea

respectivă de preț, fi ind cunoscută ca elasticitatea de tip arc a cererii. Elasticitatea cererii la venit este un indicator al sensibilitații cantitații cerute dintr-un bun fată de o schimbare a nivelului venitului persoanelor care îl solicită:

Ecv = = [2] [2]

unde: Qi = cantitatea cerută din bunul i; Y = venitul.

Elasticitatea substituirii input-ului este un indicator al gradului de sensibilitate a combinației optime între inputurile forță de muncă și capital, în condițiile variației prețurilor acestora:

acestora:

Es = [3] [3] unde: unde: = raportul optim între capital si for = raportul optim între capital si forță de muncă;

PL si PK = prețurile forței de muncă si al capitalului.

Dacă factorii sunt folosiți în proporții egale, atunci elasticitatea de substitutie este zero, dacă elasticitatea de substitutie este mai mare decat zero, atunci raportul capital / fortă de munca raspunde la schimbările în prețuri relative ale factorilor. Vom analiza in continuare elasticitatea cererii urmare a modifi cărilor de prețuri intervenite în perioada 2013 – 2016 în cadrul societaților comerciale care activeaza în România în domeniul materialelor pentru construcții și confecții metalice ușoare, medii si grele: Conform celor prezentate anterior analiza pornește de la relația:

Ecp = [4] [4]

Q = vânzarile de produse metalurgice

Întrucât vânzarile din perioada t+1 sunt infl uentate de creșterea sau scăderea prețurilor, considerăm că o mai mare acuratețe în ceea ce privește sensibilitatea cererii la modifi carea prețului ar rezulta din vânzările defl aționate din t+1 față de t.


Astfel pentru defl aționare vom folosi relația: ionare vom folosi rela ia: = [5] [5]

unde indicele de defaționare este ionare este =

pt+1 reprezintă prețul modifi cat conform evoluției pieței față de prețul

anterior pt.

Vânzările defl aționate care le vom lua în calcul pentru stabilirea

elasticitații vor fi notate în tabel cu „Vânzări 2014 D”, respectiv „Vânzări

2015 D” și „Vânzări 2016 D”.

Datele referitoare la prețuri, modifi carea acestora, calcularea

elasticitații și prognoza pentru anul urmator sunt centralizate în tabelele de

mai jos (tabelul 1 pentru perioda 2013-2014, tabelul 2 pentru perioada 2014-

2015 și tabelul 3 pentru perioada 2015-2016).

Analiza elasticitații în perioada 2013-2014:

Această perioada este caracterizată de scaderea generala a prețurilor înregistate

la toate societațile cu un procent de 22,7% în 2014 fată de anul 2013. Raportarea

s-a facut luând în calcul prețul mediu de vânzare înregistrat în anul 2014 fața de

prețul mediu de vânzare din 2013 practicat de societațile analizate.

Tabel 1

Vânzări

2013

Vânzări

2014

Vânzări

2014 D

Preț

2013

Preț

2014

Indice

defl ațieElasticitatea

1 5415226 5678326 6841356 682 565 0,83 -1,53

2 74111812 78251395 95428530 609 500 0,82 -1,61

3 213477413 228158884 271617719 682 570 0,84 -1,66

4 115311256 139866950 172675246 603 491 0,81 -2,68

5 76066257 98365630 124513455 670 530 0,79 -3,05

6 182379644 201936427 249304230 627 510 0,81 -1,97

7 166689462 193823809 239288653 629 508 0,81 -2,26

Sursa datelor: http://www.mfi nante.ro/infocodfi scal.html

Analizând datele din perioada 2013-3014 pe fondul scăderii prețurilor,

constatam ca la toate societațile s-au înregistrat creșteri ale vânzărilor fapt ce

indica o creștere a rulajelor cantitative și a volumului de munca.

După calcularea coefi cientului de elasticitate constatam valori

absolute supaunitare ceea ce arata ca vânzările sunt elastice în raport cu prețul

la toate societațile supuse analizei.

Semnul negativ este cel asteptat dată fi ind relația de sens invers între

prețuri si vânzări.


O sensibilitate mult mai ridicata a cererii in funcție de modifi carea prețurilor este înregistrată pentru societațile 4, 5 și 7 în această perioadă, cazuri în care coefi cientul de elasticitate ajunge la valorarea de -3,05.Media elasticitații pentru societațile analizate in această perioadă este de -2,11 ceea ce confi rma o sensibilitate generală ridicată a cererii in funcție de modifi carea prețurilor.

Analiza elasticitații în perioada 2014-2015: Trendul descendent al prețurilor se menține și în această perioadă în care scăderea generală a prețurilor a fost înregistată la toate societațile cu un procent de 11,25% în 2015 fața de anul 2014 calculat ca raport al prețurilor medii din cei doi ani. Anul 2015 a fost caracterizat de oscilații de mica intesitate cu creșteri și descreșteri de preț în jurul procentului de 2% , fapt ce a infl uențat direct deciziile admistratorilor în ceea ce privesc achizițiile și implicit au infl uentat vânzările. În același timp și utilizatorul fi nal a fost afectat de aceste fl uctuații și în foarte multe cazuri proiectele au fost amanate și chiar reportate în anul următor.

Tabel 2

Vânzări

2014

Vânzări

2015

Vânzări

2015 D

Preț

2014

Pret

2015

Indice


1 5678326 6711220 7216365 565 524 0,93 -3,732 78251395 93158145 103509050 500 452 0,90 -3,363 228158884 204649507 235229318 570 498 0,87 -0,254 139866950 155782886 175036950 491 439 0,89 -2,375 98365630 104822820 117778449 530 470 0,89 -1,74

6 201936427 193187951 214653278 510 457 0,90 -0,61

7 193823809 194839532 214109375 508 460 0,91 -0,53


Și în această perioadă toți coefi cienții de elasticitate au semnul minus. Spre deosebire de perioada anterioară avem trei societați din șapte la care coefi cienții de elasticitate sunt subunitari. Cazurile respective sunt înregistrate la societați cu rulaje foarte mari ce depășesc 200.000.000 lei, societați puternic afectate de fl uctuațiile de preț ale anului 2015: • societatea 3 în perioada 2014-2015 E = - 0,25

• societatea 6 în perioada 2014-2015 E = - 0,61

• societatea 7 în perioada 2014-2015 E = - 0,53

Pentru societațile analizate în această perioadă valoarea maxima a coefi cientului de elasticitate este de -3,73 si media elasticitații este de -1,80


ceea ce confi rmă deasemenea o sensibilitate generală ridicată a cererii in

funcție de modifi carea prețurilor.

Analiza elasticitații în perioada 2015-2016:

Această perioadă se caracterizează prin schimbarea trendului

prețurilor, acestea înregistrând creșteri succesive ce au insumat pe toată perioada un procent de 4,67%. Această evoluție pozitivă a prețului a accelerat achizițiile de bunuri și stocarea acestora în vederea comercializării cu adaos

comercial ridicat fată de perioada precedenta chiar dacă cererea utilizatorului

fi nal a scăzut și rezultatul fi nanciar la fi nal de an a fost cel așteptat și anume scăderea vânzărilor în raport cu creșterea prețurilor. În această perioadă societațile se confrunta cu escedent de forță de muncă și lipsa capitalului, fi ind forțate să ia decizii administrative, fi ecare in funcție de capital și performanță astfel încat să nu ajungă în situația micșorarii stocurilor pentru a compensa creșterea prețurilor. În general scăderea stocurilor implica cheltuieli suplimentare în ceea ce privește activitatea curentă ți nu duce societatea decât spre declin.

Tabel 3

Vânzări

2015

Vânzări

2016

Vânzări

2016 D

Preț

2015

Preț

2016

Indice


1 6711220 7087111 6623468 524 560 1,07 -0,19

2 93158145 87449415 84085975 452 471 1,04 -2,32

3 204649507 178183553 174689757 498 509 1,02 -6,63

4 155782886 152507879 142530728 439 462 1,07 -1,14

5 104822820 89883000 86425961 470 490 1,04 -4,12

6 193187951 179931955 173011495 457 475 1,04 -2,65

7 194839532 170375048 163822161 460 480 1,04 -3,66


În general, în perioada analizată vânzările sunt elastice în raport cu prețul cu o singură excepție, aici fi ind vorba de societatea 1 cu E = - 0,19. Societatea a fost cea mai afectată fi ind cea mai mică din punct de vedere al vânzărilor din grupul societaților analizate cu o cifra de afaceri de 7.087.111 lei la sfarșitul anului 2016. În plus creșterea de preț ce a intervenit în perioada 2015-2016 coroborată cu lipsa capitalului pentru investiții absolut necesar pe fondul creșterii prețurilor au limitat vânzările. Apropiată de limită este societatea de pe rândul 4 (tabelul 3) în perioada 2015-2016 E = - 1,14 . Restul societaților au înregistrat coefi cienți mult superiori valorii unitare, ceea ce indica o elasticitate generală ridicată a vânzărilor în raport cu modifi carea prețurilor.


Pentru societațile analizate în această perioada valoarea maxima a coefi cientului de elasticitate este de -6,63 și media elasticitații este de -2,96 ceea ce indica cea mai ridicată sensibilitate generală a cererii în funcție de modifi carea prețurilor pe fondul creșterii acestora. Pentru anii 2015 si 2016, fi ind disponibile datele fi nanciare ale

societaților, s-a calculat prognoza. În condițiile în care este obținut coefi cientul de elasticitate pentru perioada t;t+1, considerând că nivelul acestuia se menține și pentru perioada t+2 prognoza va rezulta astfel:

[6] [6]

Pentru a păstra acuratețea datelor a fost necesar să fi e luat în calcul

„Indicele de infl ație” = , a , așa încat pentru a aduce datele

prognozate (vânzările) să fi e exprimate în prețurile anului de prognoza.

Prognoza pentru anul 2015:Tabel 4

Vânzări

2014 D

Prețț

2014Elasticitatea

Preț

2015

Indice

infl ațiePrognoza Real 2015

1 6841356 565 -1,53 524 0,77 7135070 6711220

2 95428530 500 -1,61 452 0,74 99927272 93158145

3 271617719 570 -1,66 498 0,73 287082883 204649507

4 172675246 491 -2,68 439 0,73 217931509 155782886

5 124513455 530 -3,05 470 0,70 166513515 104822820

6 249304230 510 -1,97 457 0,73 279199664 193187951

7 239288653 508 -2,26 460 0,73 280749958 194839532


Analizând datele obținute pentru perioada 2015 constatăm că pentru societațile situate în tabelul 4 pe rândurile 1 și 2 au rezultat abateri de 6,32% și respectiv 7,24% ale vânzărilor prognozate, raportate la vânzările reale din anul 2015, conform datelor preluate de la Ministerul de Finanțe. Pentru aceste societați putem afi rma că prognoza este sufi cient de precisă deoarece

înregistrează o eroare mai mica de 10%. Pentru celelelalte societați erorile sunt relativ mari, ceea ce semnalează existenta altor factori specifi ci fi rmelor cu cifre de afaceri mari.


Prognoza pentru anul 2016:Tabel 5

Vânzări

2015 D

Preț

2015Elasticitatea

Preț

2016

Indice

infl ațiePrognoza Real 2016

1 7216365 524 -3,73 560 0,99 7380023 7087111

2 103509050 452 -3,36 471 0,94 116260040 87449415

3 235229318 498 -0,25 509 0,89 214955233 178183553

4 175036950 439 -2,37 462 0,94 187566244 152507879

5 117778449 470 -1,74 490 0,92 119491921 89883000

6 214653278 457 -0,61 475 0,93 207984505 179931955

7 214109375 460 -0,53 480 0,95 209345862 170375048


Elasticitatea calculată pentru perioada 2014-2015 a condus la prognozele prezentate in penultima coloană a tabelului 5. O marjă de eroare mai mica de 10% constatăm în cazul fi rmei de pe rândul 1. Pentru restul șase societați analizate considerăm că intervenția altor factori, îndeosebi la marile fi rme, a condus la abateri relativ mari.

Concluzii

Fizica a fost o sursă de inspirație în ultimele secole pentru economiști, iar dezvoltările din ultimele decenii deschid posibilitațile unor abordări noi în economie. În ceea ce privește partea formală a fi zicii, și anume căutarea unor valori constante (coefi cienți), încercarea de a descrie fenomenele cercetate prin ecuații, inclusiv elaborarea unor modele, reprezintă o cale de urmat și pentru economie. Ținându-se seama de particularitățile fi ecărui domeniu, unele concepte și legi specifi ce fi zicii au fost preluate de către economiști în vederea analizei cât mai riguroase a proceselor economice.În cazul sectorului comerțului cu materiale pentru construcții și confecții metalice din perioada 2013-2016 din România, dacă până în anul 2015 prețurile au scăzut iar majoritatea societaților din piața respectivă au înregistrat creșteri ale vânzărilor, se poate observa că în anul 2016 (tabelul 3), când prețurile au început să crească, trendul vânzărilor s-a modifi cat la aproape toate societatile analizate. În ceea pe privește elementele de cunoaștere bazate pe coefi cienții de elasticitate privind evolutia vânzărilor în funcție de modifi carea prețurilor materialelor de costrucții pentru cele șapte societați reprezentative pe piața din România, s-a dovedit că există o sensibiltate ridicată care se regasește în toate cele trei perioade anuale supuse analizei. Media sensibilității pentru prima periaoadă este de -2,11 (Tabel 1), pentru a doua perioadă este de -1,80 (Tabel


2) , iar pentru a treia perioadă de -2,96 (Tabel 3). Prin urmare rezultă o medie generală pentru cei trei ani analizați de -2,29 cu mult peste pragul de -1 indicând o sensibilitate generală ridicată a vânzărilor în raport cu modifi carea

prețurilor. Cea mai mica medie a coefi cientului elasticitații și anume -1,80 (Tabel 2) a fost înregistrată în perioada 2014-2015, perioadă infl uențată în mod direct de oscilațiile de preț de mica amploare din anul 2015, iar maximul mediei coefi cienților de – 2,96 (Tabel 3) a fost înregistrată în perioada 2015-2016 pe fondul creșterii prețurilor. În ceea ce privește prognoza bazată pe elasticitate (tabel 4 și tabel 5) este relevantă îndeosebi pentru fi rmele mici. Pentru fi rmele mari (rândurile

3-7, tabelele 4 și 5) considerăm că îndeosebi intervenția unor factori de natură administrativă a facut ca prognozele să fi e, în general, supraevaluate.

Bibliografi e 1. Gheorghiu, A. – Econofi zica Investiționala, Ed. Victor 2007 2. Gheorghiu, A., Spanulescu, I. – Noi abordari si modele econofi zice, Ed. Econ. 2007 3. Gligor, M.,Ignat,M. – Econofi zica, Ed. Economica, București 2003 4. Bulinski, M. – Econofi zica si complexitate, Ed. Univ. București 2007 5. Brenneke R., Schuster G. – Fizica, Ed. Did. Si pedagogica București 1973 6. Isaic-Maniu A., Mitrut C., Voineagu V. – Statistica, Ed. Universala București 2004 7. Reif, F. – Fizica statistica (Berkeley vol. V), Ed. did. si pedagogica București 1983 8. www.mfi nante.ro (http://www.mfi nante.ro/infocodfi scal.html)


ELASTICITY AND SENSITIVITY. MODELS AND APPLICATIONS IN ECONOMY

Drd. Stefan Virgil Iacob ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies, Romania

Abstract

The Romanian building materials market has faced uncertain times regarding the product promotion and sale price over the years. There were periods of continuous price decline, for example the uncertainty period that preceded the 2009-2010 economic crisis, a time when the real estate blockage led to new construction cessation as well as to the freeze on those being in different stages of construction. Starting with 2010, the price of construction materials has fallen at times steadily but relatively sharply other times in this way affecting the activity of manufacturers, importers and distributors in the fi eld.

In the present article we are considering the increase in workload

for the same amount of goods distributed to the end-user; the increase in

workforce needs; the logistical expense rise; and last but not least profi tability

decrease. Such evolutions on the market have major implications on businesses

concerning the need for internal reorganization and investment in technology

to optimize current activities in order to align with the new requirements

imposed by lower prices.

In the analysis that follows we refer to 2013 - 2016 time span. In

the years 2010 - 2011 there was a slight drop in prices of 4% followed by a

delicate period between 2013 and 2014, when a dramatic decrease of 22.7%

affected the economic activity in the fi eld.

The following oscillating 2014-2015 when the price began to rise

and fall in the context of low economic activity directly infl uencing decision

taking processes which became increasingly diffi cult for local entrepreneurs.

The upward trend in prices began in 2015 - 2016 with an average increase of

4.67%.

This upward trend continued between 2016 and 2017 with an average

increase of 23.73% and is still maintaining course at present according to

data from the market.

In the present research I aim to analyze whether or not the demand for

products was sensitive to price variation between 2013 and 2016.

As for the price of metallurgical products in construction, the analyzed

interval is characterized by instability: a price decrease was follwed by slight

fl uctuations ending up with a steady rise period.


The analysis refers to the trading companies specialized in the fi eld of metallic materials for construction and light, medium and heavy metal fabrications active in Romania between 2013 and 2016. The products belonging to this commercial area with direct implications on the construction and real estate market in general are wire and wire mesh for reinforcement, longitudinally welded or laminated, rectangular or round pipes, profi le type angles, tees, strip, strips and sheets in different shapes and sizes, black or thermally galvanized against corrosion. The present research fi ndings highlight the fact the existence of a high degree of sensitivity in demand related to price change. The level of elasticity is maintained over time. Thus, as a result of the analysis, a -2.29 average was determined over the mentioned three-year period. Keywords: elasticity, sensitivity, price, sales, quantity of goods, forecast JEL Classifi cation: C01, L11, L61

Introduction

In Physics, elasticity is a concept used to describe the property that the body possesses to come back to the initial form that the action of an external force has altered, as soon as the latter ceases its action. (Brenneke R., Schuster G. 1973) The American economist A. Marshall (1890) took over the term elasticity from the language of Physics, changing its meaning. Thus, in economic studies, the elasticity coeffi cient provides a way to measure variance in demand in relation to price variation. The meanings of Physics and Economics have nothing in common but for, perhaps, the initial reaction of the variable as an effect of a changing in the factor. Badouin Robert’s example is suggestive: in Physics, we state that a rubber ball is elastic when it undergoes a deformation process due to the pressure exerted on it, as compared to a clay ball, for instance, as the rubber ball resume its initial form as soon as the pressure ceases. We note that in Physics, the concept of sensitivity is closer to what economists defi ne through this term. Thus, a balance is said to be perfectly elastic if it returns to the initial position as soon as the force that temporarily acted on it is suppressed. The balance is said to be sensitive when reacting to the slightest infl uence exerted on it.

However, in Economics, the two concepts (elasticity and sensitivity)

exist without identifi cation.

With concern to price, A. Marshall formulated the famous law of

demand “there is a unique and universal law of demand, that it increases when


the price drops and falls when the price rises”. But the relation between these two changes is not uniform if we refer to successive periods of time. The difference between the change extent over different time periods and in the case of different products would be due to the change in factors not taken into account as well as to the change in marginal utility. In this way, Marshall’s law establishes a connection between the decrease in marginal utility (explained by psychological analysis of the individual) and elasticity (based on market data on the evolution of consumer demand). If in Physics elasticity is a concept used to describe the bodies’ property to resume its original shape as soon as external forces cease their action, in Economics elasticity measures the degree of a variable’s variation in relation to the percentage variation of another variable. Estimates of elasticity are usually made for very small variations of variables from which we can discuss about sensitivity. For example, we can discuss about the sensitivity of a demanded quantity of a product in relation to the change in price of another product.

Literature review

Gheorghiu, A. (2007) classifi es different economic models and uses a range of physical models to analyze economic phenomena. Gheorghiu, A., Spanulescu, I. (2007) have studied aspects relating to the application of physics and mathematics in economic theories. Gligor,M.,Ignat,M. (2003) analyzed the applications of theoretical physics in macroeconomic modeling. Bulinski, M. (2007) addresses the fi eld of economics. Isaic-Maniu A., Mitrut C., Voineagu V. (2004) analyzes indexes and calculates them as a ratio of two mediums, idioms of value, physical volume and prices.


The elasticity of demand to price is the sensitivity of variance in the demanded quantity of a certain product, in relation to its price, and is expressed by the relation:

Ecp = = [1] [1] where: unde: = varia = variation; Pi si Qi = the price and quantity of the good i;

In the case of a small Δ we refer to a punctual elasticity of demand,

whereas a high Δ, will suppose a sensitivity of the demand response to the

respective change in price, which is known as the spring elasticity of the demand.


The elasticity of demand to income is an indicator of sensitivity of a product demanded quantity in the context of a change in demanding consumers’ income:

Ecv = = [2] [2]

where: E = elasticity; Qi = demanded quantity of product i; Y = income.

Elaticity of input substitution signals the degree of sensitivity experienced by the optimum combination between the inputs labour force and capital in the context of their price variation:

acestora:

Es = [3] [3]

where: unde: = raportul optim între capital si for = the optimum ratio between capital and workforce;

PL = labour force price; PK = capital price.

If the two factors are used in equal proportions, then the elasticity of substitution is zero. In such cases when the elasticity of substitution is higher than zero, it means that the ratio capital-workforce responds to changes in relative prices of input factors. As follows, we aim to analyze the elasticity of demand to price changes that occurred between 2013 and 2016 within the trading companies in the fi eld of metallic materials for building and light, medium and heavy metal fabrications active in Romania at the time. The analysis starts from the relationship:

Ecp = [4] [4] where Q = sales amount of metallurgical products

Since sales in the t + 1 period are infl uenced by price increases

or decreases, we believe that a higher accuracy in describing the demand

sensitivity to price changes would result from defl ated sales from t + 1 as

compared to t.


Therefore, for defl ation we will use the relationship:

ionare vom folosi rela ia: = [5] [5]

where:

the defl ation index is ionare este =

pt+1 stands for the modifi ed price according to the evolution of the market compared to the previous price pt. Defl ationate sales taken into account in determining the elasticity will

be noted in the table as „ 2014 D Sales” , „ 2015 D Sales” and „ 2016 D Sales”

respectively.

The data on prices, their change and the calculation of elasticity are

centralized in the tables below (Table 1 for 2013-2014, Table 2 for 2014-2015

and Table 3 for 2015-2016).

Analysis of elasticity during the period 2013-2014

This period is characterized by an overall drop in prices by 22.7%

in the mentioned market in 2014 as compared to 2013. The reporting has

taken into account the average sales price registered in 2014 compared to the

average sales price in 2013 practiced by the analyzed companies.Table 1

Sales 2013 Sales

2014

Sales

2014 D

Price

2013

Price

2014

Defl ation

indexElasticity

1 5415226 5678326 6841356 682 565 0,83 -1,53

2 74111812 78251395 95428530 609 500 0,82 -1,61

3 213477413 228158884 271617719 682 570 0,84 -1,66

4 115311256 139866950 172675246 603 491 0,81 -2,68

5 76066257 98365630 124513455 670 530 0,79 -3,05

6 182379644 201936427 249304230 627 510 0,81 -1,97

7 166689462 193823809 239288653 629 508 0,81 -2,26

Data source: http://www.mfi nante.ro/infocodfi scal.html

Analyzing the 2013-3014 data registered in the context of sales prices

decline, we fi nd that in all companies increases in sales occured which, as a consequence, indicates a rise in the quantitative turnover and the volume of work. The calculation of the elasticity coeffi cient led to absolute values greater than one, which indicates that sales are elastic to price in the case of all the analyzed companies. The negative sign is the expected one given the reverse relationship between prices and sales. A much higher sensitivity of demand to price variation is registered


for the companies 4, 5 and 7 during the mentioned period, cases in which the coefi cient of elasticity reaches the value of -3.05. Elasticity average for the analyzed companies in this period is -2.11, which confi rms a general high sensitivity of demand to changes in prices.

Analysis of elasticity during the period 2014-2015: The downward trend in prices continued during this period, when an overall price decline by 11.25% was experienced in the case of the mentioned companies in 2015 as compared to 2014. The percentage was calculated as a ratio of average prices among the two years. The year 2015 was marked by low-intensity oscillations with increases and decreases in price by around 2%, which directly infl uenced the decisions

of the managers in terms of acquisitions and implicitly infl uenced sales. At

the same time, the end user was affected by these fl uctuations, and more than

often the projects were postponed and even carried forward the next year.

Table 2

Sales 2014 Sales 2015Sales 2015

D

Price

2014

Price

2015

Defl ation

indexElasticity

1 5678326 6711220 7216365 565 524 0,93 -3,73

2 78251395 93158145 103509050 500 452 0,90 -3,36

3 228158884 204649507 235229318 570 498 0,87 -0,25

4 139866950 155782886 175036950 491 439 0,89 -2,37

5 98365630 104822820 117778449 530 470 0,89 -1,74

6 201936427 193187951 214653278 510 457 0,90 -0,61

7 193823809 194839532 214109375 508 460 0,91 -0,53


During this time all coeffi cients of elasticity also have the minus sign.

Unlike the previous period, we have three societies out of seven

where the coeffi cients of elasticity are subunitary. These cases are registered

in companies with very high turnover fi gures exceeding 200,000,000 lei,

companies heavily affected by the price fl uctuations in 2015:

• Company 3 during the period 2014-2015 E = - 0,25 • Company 3 during the period 2014-2015 E = - 0,61 • Company 3 during the period 2014-2015 E = - 0,53 For the companies analyzed during this period, the maximum value of

the coeffi cient of elasticity is -3.73 and the average elasticity is -1.80, which

also confi rms a high general sensitivity of the demand to price variation.

Analysis of elasticity during the period 2015-2016:


This period is characterized by a change in the trend of prices, with successive increases, amounting to 4.67% over the entire period. This positive price evolution accelerated the purchases of goods and their storage with the purpose of selling with elevated margins compared to the previous period, even if the end user’s demand decreased and the fi nancial result at the end of the year was the expected one, namely the sales decrease originated in the increase in prices. During this time, companies faced workforce and capital shortages, being forced to take administrative decisions depending on capital and yield, in order to avoid such situations as the need to diminish stocks to offset price rises. Roughly speaking, decline in stocks entails additional costs in terms of current business activity, thus leading the company to decline.

Table 3

Sales 2015 Sales 2016Sales 2016

D

Price

2015

Price

2016

Defl ation

indexElasticity

1 6711220 7087111 6623468 524 560 1,07 -0,19

2 93158145 87449415 84085975 452 471 1,04 -2,32

3 204649507 178183553 174689757 498 509 1,02 -6,63

4 155782886 152507879 142530728 439 462 1,07 -1,14

5 104822820 89883000 86425961 470 490 1,04 -4,12

6 193187951 179931955 173011495 457 475 1,04 -2,65

7 194839532 170375048 163822161 460 480 1,04 -3,66


During the analyzed period, sales are broadly elastic to price variation, with the exception of company 1, in whose case E = - 0.19. The respective company was the most affected having recorded the lowest sales amount among the group of companies analyzed, with a turnover of 7,087,111 lei at the end of 2016. Furthermore, the rise in prices ocurring in the period 2015-2016 in conjunction with the lack of capital for investment, absolutely necessary in the respective background, limited sales. Close to the limit is the company on row 4 (Table 3), in 2015-2016 E = - 1,14. The rest of the companies recorded coeffi cients much higher than the unit value, indicating a high overall elasticity of sales to price changes. For the companies analyzed during this period the maximum value of the coeffi cient of elasticity is -6,63 and the average elasticity is -2,96 which indicates the highest general sensitivity of demand to price change, in the bcontext of price increases. For 2015 and 2016, the companies fi nancial data being available, forecast was calculated.


If the coeffi cient of elasticity between t and t + 1 periods is obtained, considering that its level maintais in the t + 2 period as well, the forecast results as follows:

[6] [6] In order to keep the data accurate, taking into account the „Infl ation

Index” became necessary, = , a , so as to express the

predicted data (sales) in terms of prices in the forecast year.

Forecast for the year 2015:

Table 4

Sales 2014 DPrice

2014Elasticity

Price

2015

Infl ation

indexForecast Real 2015

1 6841356 565 -1,53 524 0,77 7135070 6711220

2 95428530 500 -1,61 452 0,74 99927272 93158145

3 271617719 570 -1,66 498 0,73 287082883 204649507

4 172675246 491 -2,68 439 0,73 217931509 155782886

5 124513455 530 -3,05 470 0,70 166513515 104822820

6 249304230 510 -1,97 457 0,73 279199664 193187951

7 239288653 508 -2,26 460 0,73 280749958 194839532


Analyzing data obtained for the period 2015 found that for companies

located in Table 4 on lines 1 and 2 resulted deviations 6.32% and 7.24% of

projected sales, sales relative to actual 2015, according to data taken from

Ministry of Finance. For these companies, we can say that the forecast is fairly

accurate as it records an error of less than 10%.

For the other companies, errors are relatively high, which signals the

existence of other factors specifi c to companies with high turnover.


Forecast for the year 2016:Table 5

Sales 2015 DPrice

2015Elasticity

Price

2016

Infl ation

indexForecast Real 2016

1 7216365 524 -3,73 560 0,99 7380023 7087111

2 103509050 452 -3,36 471 0,94 116260040 87449415

3 235229318 498 -0,25 509 0,89 214955233 178183553

4 175036950 439 -2,37 462 0,94 187566244 152507879

5 117778449 470 -1,74 490 0,92 119491921 89883000

6 214653278 457 -0,61 475 0,93 207984505 179931955

7 214109375 460 -0,53 480 0,95 209345862 170375048


The elasticity calculated for the period 2014-2015 led to the forecasts presented in the penultimate column of Table 5. An error margin lower than 10% is the case for the company on the 1st row. For the remaining six companies we consider that the intervention of other factors, specifi c to big companies, led to relatively large deviations.

Conclusions

Physics has been a source of inspiration for economists throughout the last few centuries, and recent developments revealed the opportunity for new approaches in economics. Regarding the formal part of physics, namely, the search for constant values (coeffi cients), the attempt to describe phenomena researched through equations, including the development of models, represents a research direction in economics as well. Taking into consideration the particularities of each fi eld, certain concepts and laws specifi c to physics were taken over by economists with a view to rigorously analyse economic processes. In the case of trade with metallic materials for building and metal fabrications in 2013-2016 Romania, until 2015 most companies in the fi eld registered sales increases againsta background of price depressions. However, it can be noticed that in 2016 (Table 3), when prices started to go up, the upward trend in sales has changed in the case of almost all analyzed companies. As regards the knowledge items based on the coeffi cients of elasticity related to sales evolutions depending on the change in building materials prices for the seven representative companies on the Romanian market, the research indicates a high degree of sensitivity in each of the analysed periods. The average sensitivity for the fi rst period is -2.11 (Table 1), for the second one, -1.80 (Table 2), and in the third one -2.96 (Table 3). Thus, the resulting general average for the three analyzed years is -2.29, well above the -1 threshold, which suggests a high overall sales sensitivity to price variation.


The lowest average coeffi cient of elasticity, namely -1,80 (Table 2), was recorded in the period 2014-2015, a time span directly infl uenced by the

slight price oscillations in 2015. The maximum average coeffi cients, of -2,96

(Table 3), was determined for the period 2015-2016, due to the increase in

prices.

Regarding the elasticity forecast (Table 4 and Table 5), it is

particularly relevant for small fi rms. For large fi rms (lines 3-7, Tables 4 and

5), we consider that the particular intervention of administrative factors led to

a general overvaluation of the forecasts.

References

1. Gheorghiu, A. – Econofi zica Investiționala, Ed. Victor 2007 2. Gheorghiu, A., Spanulescu, I. – Noi abordari si modele econofi zice, Ed. Econ. 2007 3. Gligor, M.,Ignat,M. – Econofi zica, Ed. Economica, București 2003 4. Bulinski, M. – Econofi zica si complexitate, Ed. Univ. București 2007 5. Brenneke R., Schuster G. – Fizica, Ed. Did. Si pedagogica București 1973 6. Isaic-Maniu A., Mitrut C., Voineagu V. – Statistica, Ed. Universala București 2004 7. Reif, F. – Fizica statistica (Berkeley vol. V), Ed. did. si pedagogica București 1983 8. www.mfi nante.ro (http://www.mfi nante.ro/infocodfi scal.html)


Evoluţia pieţei de capital din România

Prof. univ. dr. Gabriela ANGHELACHE ([email protected])

Academia de Studii Economice din București Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected])


Universitatea „Artifex” din BucureștiDrd. Mariana CHILIMENT ([email protected])


Abstract

Piața de capital a existat în România de mai mult timp deși elemente concrete nu au putut fi identifi cate pentru perioada 1945-1989, dar cu toate acestea, deși nu putem discuta în sensul larg al cuvântului putem concluziona că au existat o serie de activități cu caracter de piață. Desigur în perioada comunistă nu putem vorbi de o piață de capital, economia fi ind etatizată, dar cu toate acestea, despre anumite participări ale României la unele piețe prin intermediul bursei cerealelor au constituit o prezență în acest domeniu al pieței de capital. După 1990, odată cu implementarea pieței libere prin consolidarea acesteia, piața de capital a devenit o piață intermediară, o legătură între emitent și investitor, care își are locul ei de echilibru și de realizarea unor operațiuni de piață. Există intermediari care la rândul lor prestează servicii de investiții fi nanciare, în conformitate cu cerințele și directivele Uniunii Europene, dar și cu ale pieței de capital. Bursa de valori, bursa fi nanciară și celelalte alte instituții specializate în acest domeniu, ..arate faptul că numărul de tranzacții pe piața de capital crește an de an, că evoluția valorii naționale a tranzacțiilor futures la SIBEX este de asemenea una care conduce la rezultate din ce în ce mai bune și în altă ordine de idei, piața de capital fi ind autonomă asigură controlul și direcționarea acesteia. Autorii în cadrul acestui articol au căutat să evidențieze modul în care evoluează activitatea pe piața de capital din țara noastră cu referiri și precizări în ceea ce privește evoluția de la o perioadă de timp la alta. Studiul se bazează pe o serie de date cuprinse în rapoartele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) care relevă consolidarea pieței de capital în țara noastră și perspectiva îmbunătățirii acestei activități. Cuvinte cheie: piață de capital, instrument fi nanciar, capitalizare bursieră, Bursa de Valori București, indici bursieri Clasifi carea JEL: G12, G23, O16


Introducere

În cazul acestui articol, autorii s-au axat pe o serie de aspecte pornind de la evoluția în perioada de până în 1990 a pieței de capital pe plan mondial relevând și o serie de elemente care atestă existența germenilor pieței de capital în România. Analiza este mai profundă și precisă în legătură cu apariția și dezvoltarea activității pieței de capital după anul 1990 în contextul pieței libere. Sunt analizate instituțiile, operatorii care actționează pe piața de capital respectiv RASDAQ, Bursa de Valori, Bursa fi nanciară de la Sibiu și altele arătându-se evoluțiile care au avut loc în această…desigur, sunt prezentați și o serie de indicatori specifi ci pieței de capital, pe baza cărora se evidențiază modul în care a evoluat și s-a dezvoltat piața în cadrul economiei românești. Se relevă rolul important pe care îl are piața de capital în consolidarea privatizărilor, în consolidarea activității efi ciente și mai ales în instituția națională, Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură supravegherea desfășurării activității în condițiile de piață cu respectarea tuturor principiilor pe care le presupune piața de capital. Autorii se axează și pe sistemul alternativ de tranzacționare și multe altele, arătând modul în care funcționează RASDAQ sau bursa de Valori care au esență în atragerea și dirijarea pe piață a unor activități de investiții care sunt și pot să aducă un rol important în evoluția economiei românești.

Literature review

Anghel (2014) a aplicat modelul de regresie pentru studiul pieței de capital din România. Anghelache (2017) a realizat o analiză complexă a economiei României, acordând atenție și pieței de capital. Anghelache (2016) a studiat evoluția pieței de capital românești. Anghelache, Anghelache and Sacală (2016) au abordat o serie de aspecte referitoare la investițiile de capital. Anghelache and Anghel (2015) au realizat o analiză a structurii pieței de capital din România. Anghelache (2009) este o lucrare de referință în analiza pieței de capital. Altig, Christiano, Eichenbaum and Linde (2011) au studiat relația dintre ciclurile economice și capitalul fi rmelor. Atkeson and Kehoe (2005) au prezentat posibilitatea utilizării modelării în măsurarea capitalului fi rmei. Berk, and Walden (2010) au cercetat legătura dintre participarea pe piața de capital și riscul de capital uman. Bonaimé, Hankins and Harford (2014) au discutat despre fl exibilitatea fi nanciară și metode de gestionare a

riscurilor. Malcolm, Taliaferro and Wurgler (2006) au investigat metodele de

previziune a veniturilor utilizate în deciziile manageriale. Savor and Wilson

(2013) au încercat să identifi ce măsura în care investitorii tin seama de riscul

macroeconomic. Tetlock (2011) a studiat dacă investitorii de pe piața de

capital disting în mod corespunzător informațiile noi și vechi despre fi rme.


Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii Piața de capital a existat în România, sub forme incipiente de foarte mult timp. Nu putem considera că au existat elemente concrete ale pieței de capital, dar România a fost în centrul pieței europene, sub formele specifi ce timpului. În perioada comunistă (1945-1989), nu putem vorbi despre o piață de capital, în sensul larg al cuvântului cu segmentele specifi ce. România participa la bursele europene fără a avea o autoritate specială. În principal, țara noastră era activă pe piața cerealelor, cu rezultate bune în veniturile realizate concretizate în crearea Produsului Social, indicatorul apropiat de PIB. După 1990, prin piața liberă afl ată în dezvoltare s-au reluat preocupările

de constituire a pieței de segment al pieței fi nanciare nebancare.

Piața de capital a cunoscut un curs ascendent în cei 24 de ani de la

înfi ințare, înregistrând un salt calitativ după aderarea României la Uniunea

Europeană.

Acesta a fost un moment important în evoluția pieței de capital, atât

din punctul de vedere al deschiderii față de investitorii străini, cât mai ales

prin aplicarea standardelor europene de către toate entitățile reglementate

specifi ce pieței.

Prin intermediul pieței de capital se asigură circuitul fl uxurilor

bănești în procesul de economisire-investire, transformând activele fi nanciare

pe termen scurt în capitaluri disponibile pe termen lung. Emitenții atrag

capitalurile disponibile prin intermediul operațiunilor de piață, cu respectarea

standardelor și practicilor specifi ce.

La rândul lor, investitorii, exponenți ai ofertei de capital, benefi ciază

de condiții de transparență și de protecție a propriilor investiții.

Piața de capital este o piață intermediată, legătura dintre emitenți

și investitori nu este directă, realizându-se prin intermediul societăților de

investiții fi nanciare (SSIF) și a instituțiilor de credit care desfășoară activitate

directă de intermediere pe piața de capital. Intermediarii, la rândul lor,

prestează servicii de investiții fi nanciare numai dacă sunt îndeplinite cerințele

de capital, în conformitate cu directivele Uniunii Europene.

Aceștia au obligația de a respecta regulile de prudențialitate și de

conduită, precum și cerințele de adecvare a capitalului, conform cu legislația

comunitară.

Instrumentele fi nanciare se tranzacționează pe piețe reglementate, pe

platforme multilaterale de tranzacționare sau în cadrul sistemelor alternative

de tranzacționare.

Evoluția pieței de capital este determinată de modifi cările legislative

care pot fi considerate ca un proces continuu de adaptare la cerințele pieței

unice europene, precum și de diversifi carea produselor fi nanciare, a tipurilor


de operațiuni, a numărului de investitori și de emitenți, a valorii tranzacțiilor și a modalităților de acces la piață. Piața instrumentelor fi nanciare s-a extins, cuprinzând nu numai instrumentele fi nanciare care în mod tradițional se tranzacționează la bursă, dar și instrumentele specifi ce pieței monetare. Dezvoltarea pieței internaționale, fenomenele de criză specifi ce pieței fi nanciare, diversifi carea riscurilor sunt tot atâtea motive care au condus la introducerea pe piața de capital a României a unor instrumente fi nanciare noi, cum sunt: derivative având ca suport indici bursieri, contracte pentru diferență, opțiuni binare, produse structurate și altele. De asemenea, la bursă se tranzacționează și titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv. Organismele de plasament colectiv sunt reprezentate prin fonduri închise de investiții emitente de acțiuni (cele cinci SIF-uri și Fondul Proprietatea), precum și fonduri deschise de investiții cu emisiune și răscumpărare continuă al căror activ net este împărțit în unități de fond, fi ecare investitor deținând unități de fond potrivit subscrierii sale. În cei 24 de ani de la reînfi ințare, Bursa de Valori București a înregistrat evoluții pozitive prin diversifi carea instrumentelor fi nanciare tranzacționate, a tipurilor de operațiuni, prin atragerea unor emitenți cu potențial de dezvoltare pe termen mediu și lung, prin crearea unei structuri organizatorice fl exibile

incluzând mai multe segmente și tipuri de piață, prin perfecționarea sistemului de tranzacționare astfel încât să devină compatibil cu cel al burselor dezvoltate și să ofere investitorilor străini condiții de tranzacționare similare celor de pe alte piețe. Evoluția pieței bursiere este caracterizată prin indicatorul capitalizare bursieră. Într-un context internațional destul de volatil, capitalizarea totală a BVB (piața principală și sistemele alternative de tranzacționare) a avut o tendință de creștere, ajungând la sfârșitul anului 2016 să reprezinte 10,7% din PIB. Capitalizarea bursieră a companiilor românești ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe piața principală reprezintă cca 60% din capitalizarea bursieră totală a BVB. Trebuie precizat și faptul că pe fondul creșterii PIB în ultimii trei ani, capitalizarea bursieră a companiilor românești ca pondere în PIB a scăzut. Aceeași evoluție, constând în diminuarea ponderii în PIB a companiilor locale, s-a înregistrat și în alte țări. O analiză a capitalizării bursiere pe un segment de timp îndelungat evidențiază evoluția ascendentă a acestui indicator de la 1,37% în anul 2000 la peste 20% în anul 2007, pentru ca, în ultimii zece ani, criza economică să își pună amprenta asupra evoluției ponderii capitalizării în PIB în sensul scăderii


la 4,63% în anul 2008 și apoi, creșteri treptate. Apreciem că aceeași tendință în evoluția capitalizării bursiere s-a manifestat și în alte țări din regiune. Exceptând Polonia, unde ponderea capitalizării în PIB este în jur de 30%, celelalte țări cum ar fi Ungaria, Republica Cehă și Bulgaria prezintă o evoluție similară cu cea din România. Bursa de Valori București continuă să rămână, în mod preponderent, o piață a acțiunilor, care deține peste 90% în totalul valorii de tranzacționare. Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni a crescut, ceea ce indică creșterea prețurilor de piață ale acțiunilor tranzacționate, deși numărul tranzacțiilor s-a redus. Structura tranzacțiilor după valoarea fi ecărui tip de instrument fi nanciar indică ponderea covârșitoare de peste 89% a valorii tranzacțiilor cu acțiuni. Tranzacțiile

cu titluri de credit dețin o pondere redusă în totalul valorii tranzacțiilor la BVB. În anul 2015 a avut loc prima emisiune de titluri de stat destinată exclusiv investitorilor persoane fi zice, realizată la Bursa de Valori București cu succes, în sensul epuizării rapide a întregii emisiuni prin vânzare către publicul investitor. Produsele structurate, ca instrumente de investiție sintetice, au avut o valoare în creștere. Acestea indică un interes sporit al investitorilor pentru tranzacțiile cu instrumente fi nanciare noi. Alte evenimente corporative derulate se referă la trei oferte publice de preluare și două oferte publice de cumpărare de acțiuni, 18 modifi cări de capital social, două noi emisiuni de obligațiuni, o emisiune de titluri de stat și introducerea la tranzacționare a unui număr de 93 de produse structurate. Produsele structurate, din momentul lansării lor pe piață în anul 2010 până în prezent, au avut o evoluție pozitivă atât prin emisiuni de noi certifi cate, cât și prin creșterea volumului tranzacțiilor. Produsele structurate, ca instrumente de investiție sintetice, bazate pe un coș de active, au ca emitenți instituții fi nanciare. Activitatea burselor de valori este apreciată prin intermediul indicilor bursieri, considerați a fi barometre ale pieței. Bursa de Valori București a creat succesiv, începând din anul 1997, familia de indici BET, completată și cu indicele ROTX, pentru o vizibilitate mai bună pe piața internațională. Din 2014 s-au calculat: BET-TR, care refl ectă randamentul total al BVB și indicele BET-Plus care include în structură emitenții ce îndeplinesc cerințe minime de eligibilitate. S-a renunțat la calcularea indicelui BET-C care includea și companiile listate pe RASDAQ. În familia indicilor BET s-au adăugat alți indici, cum sunt BET-BK, ca un „benchmark index”, care include în structură acțiuni românești și străine. Apoi s-a construit indicele BET-XT-TR folosit ca activ suport pentru

instrumente derivate și produse structurate.


Dintre indicii calculați de BVB, doi sunt indici sectoriali, ceilalți fi ind indici generali ai pieței. Indicii sectoriali sunt BET-FI pentru fonduri de investiții și BET-NG în structura căruia intră acțiuni din domeniul energiei.

Scăderea pieței petrolului și turbulențele de pe piețele de capital

internaționale au infl uențat evoluția tuturor indicatorilor bursieri ai BVB în

sensul scăderii acestora.

Piața RASDAQ, înfi ințată în anul 1996, nu mai corespundea, din

punct de vedere al cerințelor piețelor reglementate, standardelor europene în

vigoare. Legea nr. 151/2014 privind clarifi carea statutului juridic al acțiunilor

care se tranzacționează pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare

necotate a impus rezolvarea problemelor pieței RASDAQ până la sfârșitul

anului 2015. Majoritatea societăților ale căror acțiuni se tranzacționează pe

secțiunea RASDAQ a BVB nu îndeplineau cerințele de piață reglementată.

Emitenții de acțiuni au respectat procedura impusă de lege, astfel

încât a fost fi nalizată restructurarea pieței RASDAQ, după cum urmează:

5 societăți au migrat pe piața reglementată administrată de BVB, 271 pe

sistemul alternativ de tranzacționare al BVB și 35 pe sistemul alternativ de

tranzacționare administrat de SIBEX. Activitatea pieței RASDAQ și a pieței

valorilor mobiliare necotate a încetat de drept la data de 27 octombrie 2015.

Bursa de Valori București, ca operator de sistem, gestionează sistemul

alternativ de tranzacționare ATS-Intl pe care se tranzacționează acțiuni ale

companiilor străine precum și sistemul AeRO pe care se tranzacționează

companii românești, atât cele cu vizibilitate sporită care caută fi nanțare

prin piața de capital, cât și companiile care au migrat de pe RASDAQ. Ca

exemplu, evoluția lunară a valorii și numărului tranzacțiilor derulate pe

secțiunea ATS a BVB în anul 2015 este prezentată în grafi cul de mai jos. S-a

realizat segmentarea pieței AeRO pe două categorii: premium și standard. La

categoria premium sunt tranzacționate 23 de companii, celelalte fi ind înscrise

la categoria standard.


Evoluția lunară a valorii și numărului tranzacțiilor

derulate pe ATS în perioada 2015-2016

Figura nr. 1


Bursa de la Sibiu a luat fi ință în anul 1997, ca piață la termen pe care se tranzacționează instrumente fi nanciare derivate. În prezent, este autorizată și funcționează atât ca piață reglementată spot și la termen, cât și ca operator de sistem alternativ de tranzacționare. Piața reglementată la vedere a fost autorizată în anul 2010, singura companie listată fi ind Sibiu Stock Exchange SA cu propriile acțiuni, simbolizate SBX. Numărul tranzacțiilor este mic, iar valoarea nesemnifi cativă. Sistemul alternativ de tranzacționare, denumit Start, a luat fi ință tot în anul 2010, cu un singur emitent tranzacționat în perioada 2010-2013. Numărul emitenților a sporit în anul 2015, prin transferul celor de pe RASDAQ. Evoluția valorii și a numărului tranzacțiilor derulate pe ATS Sibex, în perioada 2015- 2016 se prezintă în fi gura nr. 2.


Evoluția lunară a valorii și numărului tranzacțiilor

derulate pe ATS SIBEX în perioada 2015-2016

Figura nr. 2


Se constată fl uctuația semnifi cativă a valorii tranzacțiilor de la o lună

la alta.

Instrumentele tranzacționate sunt contractele futures, având ca activ

suport: acțiuni românești, alte acțiuni europene, acțiuni americane, perechi

valutare, indicele Dow Jones și aur. Tranzacțiile cu contracte futures pe Dow

Jones reprezintă aproape 80% din valoarea totală tranzacționată.

Evoluția lunară a valorii tranzacțiilor cu contracte futures este redată

pentru un an în grafi cul din fi gura nr. 3.

Evoluția lunară a valorii naționale a tranzacțiilor futures la Sibex

Figura nr. 3



Din punctul de vedere al suportului, structura tranzacțiilor cu contracte futures este prezentată în fi gura nr.4.

Structura tranzacțiilor cu contracte futures, derulate pe SIBEX în 2016,

după valoarea corespunzătoare fi ecărui tip de activ suport

Figura nr. 4


Entități cu sau fără personalitate juridică, organismele de plasament colectiv (OPC) sunt destinate atragerii economiilor individuale (prin apel public sau privat) în scopul investiției colective a acestora.De exemplu, în anul 2016, entitățile care își desfășoară activitatea în sectorul organismelor de plasament colectiv sunt cele prezentate în tabelul din fi gura

nr. 5.

Evoluția numărului de OPC și SAI; depozitarii activelor SAI

Figura nr. 5



În calitate de depozitari ai activelor organismelor, de plasament colectiv se regăsesc numai instituții de credit autorizate.Administrarea organismelor de plasament colectiv revine unor entități expres autorizate în calitate de societăți de administrare a investițiilor (SAI).Cele mai importante SAI-uri și mărimea activelor administrate sunt prezentate în fi gura nr. 6.

Principalele societăți de administrare a investițiilor și activele

administrate

Figura nr. 6


Se poate constata că SAI-urile care administrează cel mai mare volum al activelor sunt entități afi liate sistemului bancar. SAI-urile pot administra atât fonduri închise de investiții (cele cinci SIF-uri plus Fondul Proprietatea), cât și fonduri deschise, care sunt mai numeroase și cumulează active de valoare mare. Gradul de concentrare al activelor fondurilor deschise este mare, ceea ce se explică prin faptul că primele trei SAI-uri (Erste, Raiffeisen și BRD) dețin o cotă de piață de 81,32%. În cazul fondurilor deschise, s-a înregistrat o creștere a activelor. Fondurile deschise investesc preponderent în instrumente cu venit fi x, în timp ce SIF-urile, FP și fondurile închise investesc în acțiuni, acestea având randamente mai ridicate, dar și un grad mare de risc.

Concluzii

Din studiul efectuat de autori rezultă că piața de capital, ca piață reglementată este importantă pentru evoluția complexă a unei economii în condițiile pieței libere. Din datele prezentate rezultă că activitatea pieței de capital s-a consolidat și a devenit importantă în sistemul economiei țării noastre. Alături de Banca Națională, Autoritatea de Supraveghere Financiară


sunt două entități importante care asigură controlul pentru a nu se ieși din cadrul stabilizării, iar atunci când apar astfel de perspective să se acționeze cu precizie pentru a evita unele derapaje în domeniul pieței fi nanciare și nefi nanciare. Activitatea burselor de valori care au început să funcționeze în 1997 este pozitivă din punctul de vedere al datelor supuse analizei. Rezultă că sistemul pieței de capital din România este activ dar și perfecționabil în sensul că volumul tranzacțiilor trebuie să crească, supravegherea pieței trebuie să fi e adecvată și capitalizarea în produsul intern brut să fi e ceva mai mare, așa cum se întâmplă în alte țări cum sunt Ungaria, Cehia, Bulgaria, sau mai ales Polonia care asigură o capitalizare la PIB în jur de 30%. Produsele structurate pe piața de capital sunt și ele analizate rezultând că există o evoluție pozitivă cu tendințe de creștere în perioadele următoare.

Bibliografi e 1. Anghel, M.G. (2014). Econometric model used in the capital market analysis.

Theoretical and Applied Economics, XXI (10), 59-70 2. Anghelache, C. (2017). România 2017. Starea economică la un deceniu de la

aderare, Editura Economică, Bucureşti 3. Anghelache, C. (2016). România 2016. Starea economică, Editura Economică,

Bucureşti 4. Anghelache, C., Anghelache, G.V. and Sacală, C. (2016). General Aspects on

Developments in Equity Investments in Romania. Romanian Statistical Review Supplement, 4, 83-90

5. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2015). Analysis Model of the Capital Market in Romania. Knowledge Horizons - Economics, 7 (3), 65-73

6. Anghelache, G. (2009). Piaţa de capital în context european, Editura Economică, Bucureşti

7. Altig, D., Christiano, L., Eichenbaum, M. and Linde, J. (2011). Firm-specifi c capital, nominal rigidities and the business cycle. Review of Economic Dynamics, 14 (2), 225-247

8. Atkeson, A. and Kehoe, P. (2005). Modeling and Measuring Organization Capital. Journal of Political Economy, 113 (5), 1026-1053

9. Berk, J. and Walden, J. (2010). Limited capital market participation and human capital risk, Working Paper 15709

10. Bonaimé, A., Hankins, K. and Harford, J. (2014). Financial fl exibility, risk management, and payout choice. Review of Financial Studies, 27, 1074-1101

11. Malcolm, B., Taliaferro, R. and Wurgler, J. (2006). Predicting Returns with Managerial Decision Variables: Is There a Small-Sample Bias?. Journal of Finance, 61 (4), 1711-1730

12. Savor, P. and Wilson, M. (2013). How much do investors care about macroeconomic risk? Evidence from scheduled economic announcements. Journal of Financial and Quantitative Analysis, 48 (2), 343–375

13. Tetlock, P.C. (2011). All the News that’s Fit to Reprint: Do Investors React to Stale Information?. Review of Financial Studies, 24, 1481-1512

14. *** ASF, Raport piețe supravegheate de ASF în 2016


THE ROMANIAN CAPITAL MARKET DEVELOPMENT

Prof. Gabriela ANGHELACHE PhD ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies Prof. Constantin ANGHELACHE PhD ([email protected])


„Artifex” University of BucharestMariana CHILIMENT Ph.D Student ([email protected])


Abstract

The capital market has existed in Romania for some time, although concrete elements could not be identifi ed for the period 1945-1989, but

nevertheless, although we can not discuss in the broad sense of the word, we

can conclude that there were a series of activities with character market. Of

course, in the communist period, we can not talk about a capital market, the

economy being staged, but yet some Romanian participations in some markets

through the cereal exchange were a presence in this area of the capital market.

After 1990, with the deployment of the free market by strengthening it, the

capital market has become an intermediary market, a bond between the issuer

and the investor, which has its place of equilibrium and the realization of

market operations. There are intermediaries who in turn provide fi nancial

investment services, in accordance with the requirements and directives of

the European Union, but also with the capital market. The stock exchange,

the fi nancial exchange and the other institutions specialized in this fi eld,

although the number of transactions on the capital market is increasing year

after year, that the evolution of the national value of the futures transactions

at SIBEX is also one that leads to results from the better and in other ways,

the capital market being autonomous ensures its control and direction. The

authors in this article sought to highlight the way in which the activity on

the capital market in our country evolves with references and explanations

regarding the evolution from one time period to the next. The study is based

on a series of data contained in the Financial Supervisory Authority (ASF)

reports that highlight the strengthening of the capital market in our country

and the prospect of improving this activity.

Key words: capital market, fi nancial instrument, stock market

capitalization, Bucharest Stock Exchange, stock indices

JEL Classifi cation: G12, G23, O16


Introduction

In the case of this article, the authors focused on a number of issues, starting from the evolution of the world capital market in the period up to 1990, also revealing a number of elements attesting the existence of capital market germs in Romania. The analysis is deeper and more precise in relation to the emergence and development of the capital market activity after 1990 in the context of the free market. The institutions, the operators acting on the RASDAQ stock market, the Stock Exchange, the Sibiu Financial Market, etc., are being analyzed, and others are showing the developments that have taken place in this ... of course, there are also a series of indicators specifi c to the capital market, on the basis of which it is highlighted how the market evolved and developed within the Romanian economy. It reveals the important role of the capital market in consolidating privatizations, in enhancing effi cient activity and especially in the national institution, the Financial Supervision Authority ensures the supervision of the activity under market conditions in compliance with all the principles of the capital market . The authors also focus on the alternative trading system and many more, showing how RASDAQ or the stock market works in attracting and directing investment activities on the market that are and can play an important role in the evolution of the Romanian economy.

Literature review

Anghel (2014) applied the regression model for the study of the Romanian capital market. Anghelache (2017) conducted a complex analysis of Romania’s economy, paying attention to the capital market. Anghelache (2016) studied the evolution of the Romanian capital market. Anghelache, Anghelache and Sacala (2016) addressed a number of issues related to capital investment. Anghelache and Anghel (2015) conducted an analysis of the structure of the Romanian capital market. Anghelache (2009) is a reference paper in the capital market analysis. Altig, Christiano, Eichenbaum and Linde (2011) studied the relationship between business cycles and company capital. Atkeson and Kehoe (2005) presented the possibility of using modeling in measuring company capital. Berk, and Walden (2010) investigated the link between capital market and human capital risk. Bonaimé, Hankins and Harford (2014) discussed fi nancial fl exibility and risk management methods.

Malcolm, Taliaferro and Wurgler (2006) investigated methods of revenue

prediction used in management decisions. Savor and Wilson (2013) tried to

identify the extent to which investors take into account macroeconomic risk.

Tetlock (2011) studied whether capital market investors properly distinguish

new and old business information.



The capital market has existed in Romania in very early inception. We can not believe that there were concrete elements of the capital market, but Romania was at the center of the European market, under the time-specifi c forms. During the communist period (1945-1989), we can not talk about a capital market in the broad sense of the word with specifi c segments. Romania participates in European scholarships without a special authority. Mainly, our country was active on the grain market, with good results in the realized revenues that materialized in the creation of the Social Product, the indicator close to GDP. After 1990, the growing free market resumed the preoccupations to set up the non-banking fi nancial market segment. The capital market has seen an ascendant course in the 24 years since its establishment, registering a qualitative leap after Romania’s accession to the European Union. This was an important moment in the evolution of the capital market, both in terms of openness to foreign investors, and especially by the application of European standards by all regulated market-specifi c entities. Through the capital market, the cash fl ow circuit in the saving-

investing process is ensured, transforming short-term fi nancial assets into long-term capital available. Issuers attract available capital through market operations, respecting specifi c standards and practices. In turn, investors who are exposed to capital supply benefi t from transparency and protection of their own investments. The capital market is an intermediary market, the link between issuers and investors is not direct, through fi nancial investment companies (SSIFs) and credit institutions carrying out direct intermediation activity on the capital market. Intermediaries, in turn, only provide fi nancial investment services if capital requirements are met in accordance with EU directives. They have the obligation to observe the rules of prudential and conduct, as well as capital adequacy requirements, in accordance with Community law. Financial instruments are traded on regulated markets, on multilateral trading platforms or on alternative trading systems. The evolution of the capital market is determined by legislative changes that can be considered as a continuous process of adaptation to the requirements of the European single market, as well as the diversifi cation of fi nancial products, types of operations, number of investors and issuers, value of transactions and market access modalities. The fi nancial instruments market has expanded, including not only the fi nancial instruments that are traditionally traded on the stock market,


but also the money market specifi c instruments. The development of the international market, the crisis-specifi c phenomena of the fi nancial market, the diversifi cation of risks are all the reasons that led to the introduction on the Romanian capital market of new fi nancial instruments, such as: derivatives having stock indices, contracts for difference, binary options , structured products and others. Equity investments are also traded on the stock exchange. Collective investment funds are represented by closed-end equity investment funds (the fi ve SIFs and the Fondul Proprietatea) and open-end investment funds with continuous issuance and redemption, the net assets of which are divided into fund units, each investor owning units under its subscription. Over the 24 years since its re-establishment, the Bucharest Stock Exchange has made positive developments by diversifying traded fi nancial instruments, types of operations, attracting issuers with medium- and long-term development potential by creating a fl exible organizational structure

including more many segments and market types by improving the trading

system to make it compatible with the stock market and to provide foreign

investors with trading conditions similar to those in other markets.

The evolution of the stock market is characterized by the stock market

capitalization indicator.

In a rather volatile international context, the total capitalization of the

BSE (the main market and alternative trading systems) had a growing trend,

reaching 10.7% of GDP at the end of 2016. The stock market capitalization of Romanian companies whose shares are traded on the main market represents about 60% of the BSE’s total stock market capitalization. It should also be mentioned that, in the context of GDP growth in the last three years, the market capitalization of Romanian companies as a share of GDP has decreased. The same trend, which is to reduce the share of GDP in local companies, was also recorded in other countries. An analysis of stock market capitalization over a long time segment highlights the upward trend of this indicator from 1.37% in 2000 to over 20% in 2007, so that the economic crisis over the last decade has a bearing on the evolution the weight of GDP capitalization down to 4.63% in 2008 and then gradual increases. We appreciate that the same trend in the evolution of stock market capitalization has manifested itself in other countries in the region. Except Poland, where the share of capitalization to GDP is around 30%, other countries such as Hungary, the Czech Republic and Bulgaria show a similar evolution to that in Romania. The Bucharest Stock Exchange continues to remain, predominantly, a stock market, which holds over 90% of the total trading value.


The value of share transactions has increased, indicating the increase in market prices of traded shares, although the number of transactions has declined. The structure of transactions by the value of each type of fi nancial instrument indicates an overwhelming weight of over 89% of the value of transactions in shares. Transactions in debt securities have a low weight in the total value of transactions on BSE. In 2015, the fi rst issue of state securities exclusively for private investors was successfully carried out at the Bucharest Stock Exchange, in the sense of rapidly exhausting the entire issue through sale to the public investor. Structured products, as synthetic investment instruments, had a growing value. This indicates an increased interest of investors for new fi nancial instruments transactions. Other corporate events include three public takeover bids and two public bids, 18 changes in share capital, two new bond issues, a government bond issue, and the listing of 93 products structured. Structured products since their launch in 2010 to date have had a positive development both through issuance of new certifi cates and by increasing the volume of transactions. Structured products, as synthetic investment instruments, based on a basket of assets, have fi nancial institutions as issuers. The activity of the stock exchanges is appreciated by stock market indices, considered to be barometers of the market. The Bucharest Stock Exchange has created successively, since 1997, the BET index family, supplemented with the ROTX index, for a better visibility on the international market. Since 2014, BET-TR has been calculated, refl ecting the total BSE

yield and the BET-Plus index, which includes the issuers that meet minimum

eligibility requirements. The calculation of the BET-C index, which also

included the companies listed on RASDAQ, was dropped.

Other indices, such as BET-BK, have been added to the BET indices

family as a „benchmark index”, which includes Romanian and foreign stocks.

Then the BET-XT-TR index was used as an active asset for derivatives and

structured products.

Of the indices calculated by BVB, two are sectoral indices, the others

being general market indices. The sectoral indices are BET-FI for investment

funds and BET-NG, which includes energy actions.

The fall in the oil market and the turmoil on the international capital

markets infl uenced the evolution of all BVB stock exchange indices in the

direction of their decline.


The RASDAQ market, set up in 1996, was no longer in line with the requirements of the regulated markets, the European standards in force. Law no. 151/2014 clarifying the legal status of shares traded on the RASDAQ market or on the unlisted securities market required the solving of the RASDAQ market problems by the end of 2015. Most of the companies whose shares are traded on the RASDAQ section of BSE did not meet the market requirements regulated. Issuers of shares have followed the procedure required by law, so that was completed restructuring RASDAQ market, as follows: fi ve companies have migrated to the regulated market administered by BSE, 271 on the alternative trading system of BSE and 35 on the alternative trading system administered by SIBEX. The activity of RASDAQ and the unlisted securities market ended on October 27, 2015. The Bucharest Stock Exchange, as a system operator, manages the alternative trading system ATS-Intl on which shares of foreign companies are traded as well as the AeRO system on which Romanian companies are traded, both those with increased visibility seeking fi nancing through the capital market, as well as companies that migrated from RASDAQ. As an example, the monthly evolution of the value and number of transactions carried out on the ATS segment of the BSE in 2015 is presented in the chart below. The segmentation of the AeRO market was made on two categories: premium and standard. 23 companies are traded in the premium category, the other being listed in the standard category.

The monthly evolution of the value and number of transactions

conducted on ATS during the period 2015-2016

Figure no. 1



The Sibiu Scholarship was set up in 1997 as a futures market on which derivative fi nancial instruments are traded. It is currently licensed and operates both as a spot and on-time regulated market and as an alternative trading system operator. The regulated spot market was authorized in 2010, the only listed company being Sibiu Stock Exchange SA with its own shares, symbolized by SBX. The number of transactions is small and insignifi cant. The alternative trading system, called Start, was also in place in 2010, with only one issuer traded over the 2010-2013 period. The number of issuers increased in 2015 by transferring those from RASDAQ. The evolution of the value and number of transactions carried out on Sibex ATS in the period 2015-2016 is presented in fi gure no. 2.

The monthly evolution of the value and number of transactions

conducted on SIBEX ATS during the period 2015-2016

Figure no. 2


There is a signifi cant fl uctuation in the value of transactions from one

month to the next.

The instruments traded are futures contracts, having as underlying

assets: Romanian shares, other European shares, American shares, currency

pairs, the Dow Jones index and gold. Dow Jones futures transactions represent

almost 80% of the total value traded.

The monthly evolution of the value of futures contracts is shown for

one year in the chart in fi gure no. 3.


The monthly evolution of the national value of futures transactions at

Sibex

Figure no. 3


From the point of view of the support, the structure of the futures contracts is presented in fi gure no.4.

Structure of futures transactions, conducted on SIBEX in 2016, by the

value of each type of underlying asset

Figure no. 4


Entities with or without legal personality, collective investment undertakings (UCIs) are intended to attract individual savings (by public or private call) for the purpose of their collective investment.


For example, in 2016, entities operating in the collective investment scheme are listed in the table in Figure no. 5.

Evolution of the number of OPC and ISA; depositing of SAI assets

Figure no. 5


As depositories of the assets of the bodies, the collective investment is limited to authorized credit institutions. The management of collective investment undertakings rests with entities that are expressly authorized as investment management companies (ISAs). The most important ISAs and the size of the assets under management are shown in Figure no. 6.

Main investment management companies and managed assets

Figure no. 6



It can be seen that the SAIs managing the largest volume of assets are entities affi liated with the banking system. SAIs can manage both closed-end investment funds (the fi ve SIFs plus Fondul Proprietatea) as well as open-end funds, which are more numerous and accumulate high value assets. The degree of concentration of open-end assets is high, which is due to the fact that the fi rst three SAIs (Erste, Raiffeisen and BRD) hold a market share of 81.32%. In the case of open funds, there was an increase in assets. Open-ended funds mainly invest in fi xed income instruments, while SIFs, FPs and closed-end funds invest in shares, with higher returns but also a high risk.

Conclusion

The author’s study shows that the capital market as a regulated market is important for the complex evolution of a free market economy. From the data presented, it results that the activity of the capital market has strengthened and became important in the system of our country’s economy. Together with the National Bank, the Financial Supervisory Authority is two important entities that provide control to avoid becoming stabilized, and when such prospects appear to act with precision to avoid some slippages in the fi nancial and non-fi nancial market. The activity of stock exchanges that began operating in 1997 is positive from the point of view of the data under analysis. It follows that the Romanian capital market system is active but also perfectionable in the sense that the volume of transactions needs to increase, market surveillance must be adequate and the capitalization in gross domestic product is slightly higher, as is the case in other countries like Hungary , The Czech Republic, Bulgaria, or especially Poland, which provides a GDP capitalization of around 30%. Structured products on the capital market are also analyzed, with the result that there is a positive trend with growth trends in the coming years.

References

1. Anghel, M.G. (2014). Econometric model used in the capital market analysis. Theoretical and Applied Economics, XXI (10), 59-70

2. Anghelache, C. (2017). România 2017. Starea economică la un deceniu de la aderare, Editura Economică, Bucureşti

3. Anghelache, C. (2016). România 2016. Starea economică, Editura Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C., Anghelache, G.V. and Sacală, C. (2016). General Aspects on Developments in Equity Investments in Romania. Romanian Statistical Review Supplement, 4, 83-90


5. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2015). Analysis Model of the Capital Market in Romania. Knowledge Horizons - Economics, 7 (3), 65-73

6. Anghelache, G. (2009). Piaţa de capital în context european, Editura Economică, Bucureşti

7. Altig, D., Christiano, L., Eichenbaum, M. and Linde, J. (2011). Firm-specifi c

capital, nominal rigidities and the business cycle. Review of Economic Dynamics,

14 (2), 225-247

8. Atkeson, A. and Kehoe, P. (2005). Modeling and Measuring Organization Capital.

Journal of Political Economy, 113 (5), 1026-1053

9. Berk, J. and Walden, J. (2010). Limited capital market participation and human

capital risk, Working Paper 15709

10. Bonaimé, A., Hankins, K. and Harford, J. (2014). Financial fl exibility, risk management, and payout choice. Review of Financial Studies, 27, 1074-1101

11. Malcolm, B., Taliaferro, R. and Wurgler, J. (2006). Predicting Returns with Managerial Decision Variables: Is There a Small-Sample Bias?. Journal of

Finance, 61 (4), 1711-1730 12. Savor, P. and Wilson, M. (2013). How much do investors care about macroeconomic

risk? Evidence from scheduled economic announcements. Journal of Financial

and Quantitative Analysis, 48 (2), 343–375 13. Tetlock, P.C. (2011). All the News that’s Fit to Reprint: Do Investors React to

Stale Information?. Review of Financial Studies, 24, 1481-1512 14. *** ASF, Raport piețe supravegheate de ASF în 2016


Principalele aspecte teoretice privind defl atarea indicatorilor macroeconomici



Universitatea „Artifex” din București Drd. Andreea – Ioana MARINESCU ([email protected])

Academia de Studii Economice din BucureștiDrd. Tudor SAMSON ([email protected])

Academia de Studii Economice din Bucureștiec. Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ([email protected])

Abstract Indicatorii macroeconomici de rezultate se calculează prin metodele cunoscute și sunt utilizați atât pentru analiza statică cât și pentru analiza comparativă pe o perioadă de timp. Pentru a aduce indicatorii de rezultate la posibilitatea concretă de comparabilitate trebuie să pornim de la faptul că pentru fi ecare perioadă pentru care se calculează indicatorii macroeconomici de rezultate aceștia se exprimă în prețurile curente ale perioadei respective. Desigur, de-a lungul timpului datorită infl ației în primul rând prețurile utilizate nu mai sunt comparabile. În consecință dacă volumele în unități naturale și convenționale pot fi utilizate pentru comparabilitate, în cazul în care se pune problema și a calității lucrurile se complică și devin nesemnifi cative. Pentru aceasta se impune ca prețurile să fi e aduse la un numitor comun prin utilizarea procesului de defl atare. Defl atarea sau defl aționarea presupune transformarea unui agregat dintr-o expresie monetară nominală într-una reală. Simplifi când lucrurile aceasta se realizează prin raportarea agregatului exprimat în prețuri nominale sau curente la indicele prețurilor corespunzător perioadei în care dorim să realizăm această comparabilitate. În mod practic în sistemul conturilor naționale, în fi ecare an, după calculul indicatorilor macroeconomici de rezultate se aplică defl atarea atâtor date utilizând indicii în lanț pentru ca datele să fi e incluse în baze care să poată fi utilizate în comprabilitate. În realizarea defl atării se pun mai multe probleme și anume, în primul rând defl atarea unui agregat nominal cu structură fi xă pentru care utilizăm niște relații statistico-matematice adecvate. A doua este defl atarea unui agregat nominal care nu are o structură fi zică și în acest context relațiile de defl atare sunt diferite. Defl atarea este și trebuie să fi e considerată metodă de eliminare a modifi cării prețului dintr-un agregat nominal. Adică la același


agregat se pune problema ca prin raportare la indicele prețurilor să ajungem la mărimi comparative pe care le putem utiliza în comparațiile internaționale. În acest context de exemplu folosim un indice de tip Paasche și obținem un agregt care presupune defl atarea tuturor agregatelor nominale. În studiul efectuat putem vorbi și de dubla defl atare, aceasta fi ind un procedeu special de defl atare aplicat în calculele macroeconomice când agregatul este în fapt diferența dintre două agregate cu o structură fi zică. De exemplu așa putem interpreta defl atarea valorii adăugate brute și a produsului intern brut. Cu alte cuvinte prin dubla defl atare se elimină din nivelul unui agregat în expresie valorică care nu poate fi descompus direct într-o componentă fi zică și una de preț pentru a identifi ca variația prețurilor. Relația de calcul în acest context este una particulară despre care vom face referiri în continuare. Nu în ultimul rând putem vorbi despre defl atare în calculele macroeconomice întrucât numai defl atarea poate asigura cunoașterea volumului agregatelor cu o structură fi zică realizată prin dublă defl atare. Acest gen de defl atare se recomandă pentru venitul național brut și pentru venitul național net dar nu și pentru PIB sau PIN pentru care se va folosi în continuare dubla defl atare și nu defl atarea prin calcule economice. Clasifi carea JEL: E01, E31, E64 Cuvinte cheie: defl atare, indicator macroeconomic, comparabilitate, infl ație, preț

Introducere În acest studiu, autorii au urmărit să defi nitiveze și să prezinte principalele elemente care sugerează posibilitatea de aducere a indicatorilor macroeconomici la un nivel valoric care să poată fi supus comparabilității în timp. În primul rând se defi nește categoria economică de defl atare, conținutul acestui procedeu metoda statistică apoi se face o incursiune în a prezenta particularitățile pe care le presupune defl atarea unui agregat nominal cu o structură fi zică, defl atarea unui agregat care nu are o structură fi zică precisă, defl atarea care presupune eliminarea infl uenței prețurilor dintr-un agregat nominal, dubla defl atare și modalitățile de utilizare. Autorii se concentrează, după defi nirea conținutului acestor categorii statistice, pe prezentarea principalelor relații statistico-matematice care stau la baza acestui procedeu de defl atare macroeconomică. De asemenea autorii se concentrează pe a prezenta principalele aspecte sau principii care trebuiesc avute în vedere în momentul în care se utilizează defl atarea. Se pune accentul de asemenea pe defl atarea în calcule macroeconomice în sensul că acest gen se practică în prezent pentru cunoașterea volumului agregatelor cu o structură fi zică precisă. Agregatele care nu sunt accesibile acestor procedee se analizează prin prisma


utilizării cu atenție a luării în calcul a valorilor brute sau nete care înseamnă aducerea indicatorilor bruți sau neți la niveluri de comparabilitate. Pe de altă parte autorii studiază și prezintă cu precizie indicele prețurilor utilizat în PIB care măsoară variația medie a prețurilor produselor și serviciilor fi nale realizate de subiecții economici interni. De asemenea se poate recurge și la determinarea produsului național net având în vedere că aici interesează doar subiectele economice care au posibilitatea de a obține rezultate. În acest context se invederează că pentru fi ecare componentă care intră în calculul produsului intern brut se calculează câte un indice de prețuri de tip Paasche utilizat în defl atarea componentei respective. În cadrul acestui studiu autorii au căutat să sintetizeze elementele în ordine cronologică succesivă pentru a putea ajunge la ideea că PIB-ul care rezultă după aplicarea defl atării trebuie să fi e o sumă a componentelor reale, deci defl atate, așa încât defl atarea se aplică și elementelor de structură ale indicatorilor macroeconomici de rezultate, ca pentru ca pe această cale să se poată realiza comparabilitatea nu numai globală ci și structurală a indicatorilor macroeconomici pe care îi avem în vedere.

Literature review

Problema comparabilității internaționale este un aspect important care nu se poate realiza fără defl atarea indicatorilor analizați. Acestui aspect i se acordă atenție, o serie de specialiști acordându-i un spațiu corespunzător. Astfel, Abraham (1969), în lucrarea venitul național și conturile economice, s-a ocupat și de defl atare. Anghelache, Popovici, Solomon and Stanciu (2017) au acordat atenție agregatelor exprimate în indici de prețuri comparabile, utilizând defl atarea. Anghelache, Mitruţ and Voineagu (2013) au analizat sistemul conturilor naționale și aducerea indicatorilor la nivel comparabil prin defl atare, iar Anghelache (2008) și Anghelache, Isaic-Maniu, Mitruţ. and Voineagu (2006), în studiile privind statistica economică și proporții / corelații macroeconomce s-au referit pe larg și la defl atare. Anghelache and Capanu (2004) au abordat și acest aspect, iar Anghelache (1996) a acordat atenție defl atării în tratarea măsurării și comparării dezvoltării economice. Problema defl atării a fost tratată pe larg de Barro (1987) și Biji, Biji, Lilea and Anghelache (2002). Boskin, Dulberger, Gordon, Griliches and Jorgenson (1998) au realizat un studiu al prețurilor de consum, indicelui prețului de consum și costului vieții, reliefând că fără defl atare ar fi imposibil de analizat. Capanu and Anghelache (2000) s-au referit la rolul defl atării, iar Dornbusch, Fischer and Startz (2007) s-au ocupat pe larg de acest aspect. Ferri (2000) a făcut referiri la procesul de defl atare, iar Gilbert and Kravis (1954) a făcut precizări, in extenso, privind compararea internațională a Produsului Național. Smith (1970), Usher (1980) and Turnovsky (2000) au făcut ample referiri la rolul defl atării în studiile internaționale.


Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii Metoda defl atării indicatorilor macroeconomici stă la baza comparabilității în timp și spațiu. Comparabilitatea indicatorilor macroeconomic de rezultate este o activitate complexă, dar necesară și trebuie să conducă la concluzii pertinente. În fi ecare țară, care utilizează sau nu Sistemul Conturilor Naționale, acești indicatori macroeconomici se calculează în prețurile anului considerat, deci prețuri curente. Aceste prețuri sunt infl uențate de o serie de factori care îți exercită infl uența, în mod diferit, de la o perioadă de timp la alta. Așadar, compararea indicatorilor în prețuri curente nu este edifi catoare pentru scopul propus. În același timp, nu este relevantă nici pentru compararea în timp de la un an la altul. Numai prin defl atare, eliminând infl uența factorului „infl ație” (indicele prețurilor) se poate ajunge la date comparabile, care să dea sens comparabilității în timp și spațiu. De aceea, în cele ce urmează, vom prezenta modelul statistic utilizat în defl atarea datelor, în realitate a indicatorilor macroeconomici în mod global sau pe elementele sale de structură. Defl atarea sau defl aţionarea semnifi că transformarea unui agregat în expresie monetară nominal, într-unul real. Transformarea se realizează prin împărţirea agregatului nominal la un indice de preţuri calculat. Indicele preţurilor utilizat trebuie să se bazeze pe preţurile bunurilor specifi ce tipologiei economiei naţionale şi să măsoare modifi carea acestora. La construirea indicelui preţurilor trebuie să se facă distincţie între agregate în expresie monetară care au sau nu structură fi zică (de volum). Din acest punct de vedere, apar trei situaţii, respectiv: agregate care măsoară fl uxurile sau stocurile corespunzătoare unui set de bunuri, caz în care agregatul are o componentă de volum şi una de preţ; agregate care exprimă sume monetare, deci fără o componentă fi zică efectivă și agregate care pot fi interpretate sub ambele aspecte. Metodologia defl atării se referă la construcţia unui indice de preţuri prin care să se asigure transformarea unui agregat nominal într-unul real corespunzător obiectivului cunoaşterii urmărit prin defl atare. Corespunzător obiectivelor cunoaşterii, se optează pentru o anumită metodă de defl aţionare. Dintre cele mai importante metode care stau la baza construirii modelelor de defl atare sunt următoarele:


• Defl atarea unui agregat nominal cu structură fi zică

Transformarea agregatului nominal ( ) ∑= 111 iii qpA într-unul real

( ) ∑= 000 iii qpA (i= m,1 grupe) nu se realizează explicit pe baza expresiei

10 ii qp ⋅ , ci prin împărţirea agregatului nominal Ai(1) la un indice de preţuri care măsoară modifi carea medie a preţurilor bunurilor care compun agregatul respectiv. Indicele de preţ adecvat este o medie armonică ponderată a indicilor de preţuri [ ]01 / ii pp , ponderea fi ind valoarea ( )11 ii qp , deci un indice de

preţuri Paasche (IPP). Relația de calcul este următoarea:

0

110

11

1

0

11

111

1

:1IPP: i

m

iiim

ii

i

i

m

iim

iii Aqp

qi1pp

p

qip

qipA

. (1)

. (1)

Raportul Ai(1):Ai(0) este un indice de volum de tip Laspeyres care izolează modifi carea componentei de volum şi în cazul unei serii de timp. În practică, structura fi zică a indicelui preţului disponibil nu este identică întotdeauna, cu structura fi zică a agregatului Ai(1). Considerăm că este sufi cient ca indicele de preţ disponibil să reprezinte o apropiere de indicele „exact” al preţurilor agregatului Aj(i). Pentru calculul curent (lunar, trimestrial, semestrial, anual) al agregatelor macroeconomice nu sunt disponibili indici Paasche „puri”. Este disponibilă, însă, informaţia statistică necesară calculului indicilor Laspeyres. Aceasta admite o bună soluţie ajutătoare. Dacă agregatul se defalcă în mod cât mai analitic pe grupe de bunuri şi se defl aţionează agregatele parţiale (Ail(i)) cu indici de preţuri Laspeyres corespunzători, suma agregatelor parţiale defl aţionate reprezintă o bună aproximare pentru agregatul defl aţionat printr-un indice Paasche „pur”). Se utilizează relația următoare, notațiile din această formulă de calcul fi ind cele prezentate în text:

( )( )

( )

IPP

AAA

IPL

A 1101

k

1i

*)0(1

1li=≈=∑

=

. (2)

Defl atarea orientată spre cunoaşterea volumului conduce și la rezultate interpretabile, dacă nu s-a modifi cat semnifi cativ structura preţurilor, deci când modifi cările de preţuri derivă din modifi carea generală a nivelului preţurilor. Dacă s-a modifi cat structura preţurilor, nu mai există o justifi care economică reală pentru evaluarea cantităţilor qi1 la preţurile pi0.


• Defl atarea unui agregat nominal fără o structură fi zică Când se urmăreşte măsurarea modifi cării parității puterii de cumpărare

a unui venit (salariu, pensie, dividende etc.) pe baza evoluţiei preţurilor unei

grupe de bunuri care vor fi cumpărate sau se cumpără uzual cu acea sumă de

bani, atunci defl atorul este indicele preţurilor grupei respective de bunuri –

defl atarea porneşte de la utilizarea, şi nu de la crearea agregatului. Dacă grupa

de bunuri care va fi cumpărată cuprinde cantităţile qi , înseamnă că valoarea

acestora este ∑ ii qp 0 în perioada de bază şi ∑ ii qp 1 în perioada curentă.

Indicele preţurilor este de tip Paasche şi, ca atare, agregatul real este dat de

relația:

ii

ii

qp

qp

0

1:11Ai0Ai

. (3)

(3)

Cantităţile care vor fi cumpărate (qi) pot fi acelea efectiv cumpărate în

perioada de bază, caz în care rezultă un indice de preţuri Laspeyres. Această

variantă se foloseşte la defl aţionarea salariului, pensiei, veniturilor etc.

• Defl atarea metodă de eliminare a modifi carii preţurilor dintr-

un agregat nominal

Eliminarea componentei infl aţioniste se realizează prin împărţirea

agregatului nominal la un indice de preţ considerat o măsură adecvată a infl aţiei.

Construirea unui asemenea indice se va baza pe ideea că se estimează factorul

infl aţionist în cazul tuturor preţurilor sau se recurge la un coş generalizat de

mărfuri şi servicii. Putem argumenta în favoarea folosirii indicelui preţurilor

aferent utilizării fi nale interne a bunurilor (consumul fi nal + investiţii brute).

Prin folosirea indicelui de tip Paasche se obţine un agregat real (A1(1):

IPP). Conform acestei metode, toate agregatele nominale se defl aţionează cu

acest indice de preţuri.

• Dubla defl atare este un procedeu special de defl atare aplicat în

calcule macroeconomice, când agregatul Ai(1) este diferenţa (soldul) dintre

două agregate cu structură fi zică. Asemenea agregate sunt Valoarea Adăugată

Brută şi Produsul Intern Brut. Prin acest procedeu se încearcă defl aţionarea

unui agregat-sold după regulile aplicate în cazul agregatelor cu structură fi zică.

Această încercare nu reuşeşte deoarece agregatul-sold nu are o structură fi zică,

deci nu poate fi evidenţiat sub forma ∑ 11 ii qp . Totuși, se poate obţine, pe

cale indirectă, un rezultat (A*1(0)) care este compatibil cu volumul agregatului,

utilizând relația:


( ) ( )( ) ( ) ( )01

*211111

2

211

1

111 AAAIPP

A

IPP

A=−=− ⋅⋅

⋅⋅ . (4)

Notațiile utilizate sunt cele din cuprinsul prezentării. Diferenţa dintre volumul celor două agregate este agregatul real. Acest

model este plauzibil şi simplu din punct de vedere statistic. Problematică este

însă interpretarea economică a rezultatului. Valoarea adăugată brută reală

calculată prin această metodă nu semnifi că nici valoarea unui set efectiv sau potenţial de bunuri care este rezultatul producţiei, nici un venit real al factorilor de producţie şi nici valoarea adăugată brută „curăţată” de infl aţie. Defl atorul implicit A1(1) /A1(0) nu este o medie a IPP1 şi IPP2. Prin dubla defl atare se

amestecă, din punctul de vedere al conţinutului, modifi cările pure de preţuri şi modifi cările structurii preţurilor. La nivelul economiei, dubla defl atare conduce la faptul că PIB în preţuri constante menţine la nivelul perioadei de bază relaţiile de preţ dintre export şi import. Ca urmare, ritmul modifi cării PIB în preţuri constante nu este o măsură adecvată a modifi cării rezultatului producţiei repartizabil în interior, deci a venitului real repartizabil. Aşadar, dubla defl atare este o metodă prin care se elimină din nivelul

nominal al unui agregat în expresie valorică, dar nu poate fi descompus direct într-o componentă de volum (fi zică) şi una de preţ (variaţia preţurilor). Se aplică în calculele macroeconomice în cazul indicatorilor evaluaţi în preţuri curente, care rezultă ca sold între două fl uxuri de bunuri. Aici se pot include valoarea adăugată brută, produsul intern brut şi exportul net. Evaluarea în preţuri constante în cazul unor asemenea indicatori se realizează prin defl atarea independentă a celor doi indicatori din care rezultă mărimea sold. Indicele preţurilor corespunzător mărimii sold rezultă din raportul soldului în preţuri curente şi în preţuri constante. Modifi carea implicită a preţurilor care rezultă poate lua valori neplauzibile dacă preţurile celor două mărimi implicate în diferenţă se modifi că foarte diferit. Metoda dublei defl aţionări corespunde recomandărilor SCN revizuit.

• Defl atarea în calcule macroeconomice

În calcule macroeconomicele se practică, în prezent, numai defl atarea destinată cunoaşterii volumului agregatelor cu o structură fi zică şi dublă defl atare. Agregatele care nu sunt accesibile acestor procedee se prezintă exclusiv ca agregate nominale. Prin SCN revizuit se introduce defl atarea orientată spre cunoaşterea valorilor reale. Defl atarea macroeconomică se recomandă pentru Venitul Naţional Brut (VNB) şi pentru Venitul Naţional Net (VNN), dar nu şi pentru PIB şi PIN, pentru care se va folosi în continuare dubla defl atare. Deosebirea dintre


metodele de defl atare propuse se explică prin faptul că în sistemul revizuit

produsul intern măsoară în esenţă un rezultat al producţiei, în timp ce venitul naţional (brut sau net) reprezintă o sumă de venituri repartizate.

• Indicele preţurilor PIB

IPPIB măsoară variaţia medie a preţurilor produselor şi serviciilor fi nale produse de subiecţii economici interni. Acest indice mai este denumit şi defl ator al PIB, fi ind un indice de preţuri, de tip Paasche (IP

PIB(p)), deoarece nu se determină pe baza cantităţilor şi a preţurilor reclamate de calcularea acestui indice, ci ca un raport între indicele PIB nominal (IPIB

nominal) şi indicele volumului fi zic al PIB de tip Laspeyres (IL

PIB(q)), după relația:

∑

∑

∑

∑

∑

∑==

iii

iii

iii

iii

iii

iii

pq

pq

pq

pq

pq

pq

IPPIB01

11

00

01

00

11

: . (5)

Notațiile din această relație sunt explicitate în conținutul articolului.

În vederea determinării indicelui preţurilor PIB de tip Paasche, se recurge la relaţia dintre indicele PIB nominal şi indicele PIB real de tip Laspeyres, datorită costurilor pentru obţinerea informaţiilor necesare calculării

indicelui de preţuri Paasche, respectiv elementele de preț și volum (qi1 şi pi1). Pentru calcularea indicelui volumului fi zic de tip Laspeyres se cunosc din înregistrările anterioare pi0 şi qi0. Determinarea PIB real (∑ qi1 pi0) presupune defl atarea PIB pe

componente omogene (Cj; j = k,1 componente) şi exprimarea acestora în

preţuri constante (comparabile). Astfel de componente sunt, în cazul utilizării

produselor şi serviciilor fi nale, consumul privat, consumul statului, investiţii brute în capital fi x, variaţia stocurilor, exportul net. Pentru fi ecare componentă (Cj) se calculează câte un indice implicit de preţuri de tip Paasche (Ip

Cj) care serveşte la defl atarea componentei nominale considerate. Indicele de preţuri de tip Paasche rezultă din raportul dintre indicele componentei nominale (ICi nominală) şi indicele volumului fi zic de tip Laspeyres al componentei respective (Iq

Cj, l), utilizând relația:

q

LCj,

nominalCjp

CjI

II

. (6)

unde:

. (6)

unde: Ip

Cj = indice de preț de tip Paasche; Icj nominală = indicele componentelor omogene;

IqCj,L = indice de volum de tip Laspeyres.


La rândul său, fi ecare componentă reală se determină ca un raport între componenta nominală şi indicele preţurilor corespunzător, utilizând relația:

p

Cj

nominalj

realjI

CC

. (7)

(7)

unde: Cj reală = componenta exprimată în termeni reali; Cj nominală = componenta exprimată în prețuri nominale (curente); Ip

Cj = indice de preț de tip Paasche.

În fi nal, PIB real rezultă ca o sumă a componentelor reale (deci defl atate). În contextul prezentului studiu, am evidențiat conținutul elementelor de calcul pentru trecerea PIB de la prețurile curente în prețuri comparabile (constante). Utilizabile în comparațiile interne în dinamică sau internaționale. Cu alte cuvinte, defl atarea este un procedeu statistic prin a cărui utilizare se realizează o corectă analiză în timp și spați a indicatorilor macroeconomci considerați. Modelul supus atenției exprimă în mod clar și succesiunea etapelor necesare pentru a fi urmate în procesul de defl atare.

Concluzii

Din studiul efectuat de autori rezultă că defl atarea este o metodă

statistică necesară și obligatorie pentru a asigura posibilitatea comparabilității în șirul de date în timp. De asemenea, defl atarea ca metodă statistică se aplică nu numai indicatorilor macroeconomici de rezultate ci și componentelor care intră în structura acestor indicatori care în mod real asigură prin însumarea ulterioară determinarea indicatorilor macroeconomici considerați în prețuri comparabile, deci o aduce în termeni reali. De asemenea o altă concluzie este că metoda defl atării este o metodă care pentru a fi aplicată trebuie să țină

seama de structura fi zică a bunurilor și serviciilor, de cunoașterea prețurilor

pe fi ecare structură care este mai realistă decât aplicarea unui indice global.

Așa de pildă în calculul fi e și a indicelui prețurilor de consum pe care adesea îl

rezumăm la indicele infl ației vorbim despre produse alimentare, nealimentare

și servicii. Fiecare dintre cele componente structurale au un anumit indice de

prețuri care nu trebuie aplicat în fi nal la toate agregatele. O ultimă concluzie

este aceea că această comparabilitate în timp, în mod real și precis se poate

realiza numai prin utilizarea de date defl atate.


Bibliografi e 1. Abraham, W.I. (1969). National Income and Economic Accounting, John Wiley

and Sons Co., Londra 2. Anghelache, C., Popovici, M., Solomon, A.G. and Stanciu, E. (2017). Aggregates

in Real Expression and Price Indices by Defl ation. International Journal of Academic Research in Business and Social Sciences, 7, (6), 1053-1060

3. Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2013). Statistică macroeconomică. Sistemul Conturilor Naţionale, Editura Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura Economică, Bucureşti

5. Anghelache, C., Isaic-Maniu, A., Mitruţ, C. and Voineagu, V., (2006). Proporţii şi

corelaţii macroeconomice. Theoretical and Applied Economics, 2 (507), 101-106

6. Anghelache, C. and Capanu, I. (2004). Statistică Macroeconomică, Editura

Economică, Bucureşti 7. Anghelache, C. (1996). Măsurarea și compararea dezvoltării economice,

Editura Economică, Bucureşti 8. Barro, J.R. (1987). Macroeconomics, John Wiley and Sons Co., New York 9. Biji, M, Biji, M.E., Lilea, E. and Anghelache, C. (2002). Tratat de statistică,

Editura Economică, Bucureşti 10. Boskin, M., Dulberger, E., Gordon, R., Griliches, Z. and Jorgenson, D. (1998).

Consumer Prices, the Consumer Price Index and the Cost of Living. Journal of Economic Perspectives 12 (1), 3–26

11. Capanu, I., and Anghelache, C. (2000). Indicatori pentru managementul micro și macroeconomic. Calcul, prezentare, analiză, Editura Economică, Bucureşti

12. Dornbusch, R., Fischer, S. and Startz, R. (2007). Macroeconomie, traducere, Editura Economică, Bucureşti

13. Ferri, P. (2000). Wage Dynamics and The Phillips Curve”, in Blackhouse, R. E. and A. Salanti (eds.), Macroeconomics and the Real World. Volume 2: Keynesian Economics, Unemployment and Policy, chap. 5. Oxford University Press, Oxford

14. Gilbert, M. and Kravis, I. (1954). An International comparison of National Product and Purchasing Power of Currencies, OEEC, Paris

15. Smith, W. (1970). Macroeconomics, Georgetown-Ontario 16. Usher, D. (1980). The measurement of economic growth, Oxford 17. Turnovsky, S. (2000). Methods of Macroeconomic Dynamics-Second Edition,

MIT Press Cambridge, Massachusetts, London, England 18. *** Handbook of National Accounting. Accounting for Production Source

and Methods, Series FN, nr. 39, Națiunile Unite, New York, 1986 19. *** A System of National Accounts, Studies in Methods, Seria F, no 2, Rev.

3, Națiunile Unite, New York, 1968 20. *** Manual of National Accounts at Constant Prices, Nation Unites, Statistical

Paper, Series nr. 64, New York, 1990 21. *** Systeme de compatibilite nationale, Nation Unites, Edutes

methodologiques, Serie F, No 2, Rev. 3, New York 22. *** System of National Accounts – Națiunile Unite, Fondul Monetar

Internațional, OECD, EUROSTAT, Banca Mondială, Paris, Bruxelles, Luxembourg, 1993

23. *** Handbook on Price and Value Measures in Accounts, EUROSTAT, 2001


THE MAIN THEORETICAL ASPECTS REGARDING THE DEFLATION OF THE

MACROECONOMIC INDICATORS



„Artifex” University of BucharestAndreea – Ioana MARINESCU Ph.D Student([email protected])

Bucharest University of Economic StudiesTudor SAMSON Ph.D Student ([email protected])

Bucharest University of Economic Studiesec. Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ([email protected])

Abstract Macroeconomic results indicators are calculated using known methods and are used for both static analysis and comparative analysis over a period of time. In order to bring the result indicators to the concrete possibility of comparability, we must start from the fact that for each period for which the macroeconomic indicators of the results are calculated they are expressed in the current prices of the respective period. Of course, over time, primarily because of infl ation, the prices used are no longer comparable. Consequently, if volumes in natural and conventional units can be used for comparability, if the issue and quality are concerned, things get complicated and become insignifi cant. For this, prices must be brought to a common denominator by using the defl ation process. Defl ation or defl ation involves the transformation of an aggregate from a nominal monetary expression into a real one. To simplify this, this is done by reporting the aggregate expressed in nominal or current prices to the price index corresponding to the period in which we want to achieve this comparability. Practically, in the national accounts system, each year, after calculating the macroeconomic outcome indicators, then defl ating so many data using chain-linked indices is used to ensure that data is included in bases that can be used in comparibility. There are several problems in defl agration, namely, defl ation of a fi xed structure nominal aggregate for

which we use appropriate statistical-mathematical relations. The second is

defl ating a nominal aggregate that does not have a physical structure and

in this context the defl ation relationships are different. Depreciation is and

should be considered a method of eliminating price changes from a nominal

aggregate. That is, in the same aggregate, it is questionable, by reference to


the price index, to reach comparative sizes that we can use in international comparisons. In this context, for example, we use a Paasche type index and obtain an aggregate that defl ates all nominal aggregates. In the study we

can also talk about double defl ation, which is a special defl ation procedure

applied in macroeconomic calculations when the aggregate is actually the

difference between two aggregates with a physical structure. For example, we

can interpret the defl ation of gross value added and gross domestic product. In

other words, by double defl ation it is eliminated from the level of an aggregate

in a value expression that can not be directly decomposed into a physical and

price component to identify the price variation. The relationship of calculation

in this context is a particular one that we will continue to refer to. Last but

not least, we can talk about defl ation in macroeconomic calculations as only

defl ation can ensure knowledge of the volume of aggregates with a physical

structure made by double defl ation. This type of defl ation is recommended

for gross national income and net national income, but not for GDP or PIN,

for which double defl ation will be used and not defl ation through economic

calculations.

JEL Classifi cation: E01, E31, E64 Keywords: defl ation, macroeconomic indicator, comparability,

infl ation, price

Introduction In this study, the authors sought to fi nalize and present the main elements suggesting the possibility of bringing macroeconomic indicators to a value level that could be subject to comparability over time. First, defi ning the economic category of defl ation, the content of this method of statistical

method, then an incurs in presenting the particularities of defl ating a nominal

aggregate with a physical structure, defl ating an aggregate that does not

have a precise physical structure, defl ation which involves the elimination

of the infl uence of prices from a nominal aggregate, the double defl ation

and the modalities of use. The authors focus, after defi ning the content of these statistical categories, on the presentation of the main statistical and mathematical relations that underlie this macroeconomic defl ationary process.

The authors also focus on presenting the main aspects or principles that need

to be considered when defl ating is used. There is also emphasis on defl ation in

macroeconomic calculations in the sense that this genre is currently practiced

in order to know the volume of aggregates with a precise physical structure.

Aggregates that are not accessible to these processes are analyzed by carefully

considering the use of gross or net values, which means bringing gross or net

indicators to comparability levels. On the other hand, the authors study and


accurately present the price index used in GDP, which measures the average price variation of the fi nal products and services produced by the domestic economic subjects. It is also possible to make use of the determination of the national net product given that only economic subjects with the possibility to achieve results are concerned here. In this context, it is stated that for each component that is included in the gross domestic product calculation, a Paasche type price index used to defl ate that component is calculated. In this study, the

authors sought to synthesize the elements in successive chronological order

in order to arrive at the idea that the GDP resulting from the defl agration

should be a sum of the actual components, thus defl ated, so that the defl ation

is applied to the structural elements of macroeconomic indicators of results,

so that in this way we can achieve comparability not only global but also

structural of the macroeconomic indicators that we are considering.

Literature review

The issue of international comparability is an important aspect that

can not be achieved without defl ating the indicators analyzed. This aspect is

given attention, a number of specialists giving him an appropriate space. Thus,

Abraham (1969), in the work of national income and economic accounts,

also dealt with defl ation. Anghelache, Popovici, Solomon and Stanciu (2017)

paid attention to aggregates expressed in comparable price indices using

defl ation. Anghelache, Mitruţ and Voineagu (2013) analyzed the system of national accounts and brought indicators to a comparable level by defl ation,

and Anghelache (2008) and Anghelache, Isaic-Maniu, Mitruţ. and Voineagu (2006), studies on economic statistics and macroeconomic ratios / correlations also referred to defl ation. Anghelache and Capanu (2004) also addressed this

issue, and Anghelache (1996) paid attention to defl ation in the treatment of

the measurement and comparison of economic development. The defl ation

problem was extensively dealt with by Barro (1987) and Biji, Biji, Lilea and

Anghelache (2002). Boskin, Dulberger, Gordon, Griliches and Jorgenson

(1998) conducted a study of consumer prices, the consumer price index and

the cost of living, pointing out that it would be impossible to analyze without

defl ation. Capanu and Anghelache (2000) referred to the role of defl ation, and

Dornbusch, Fischer and Startz (2007) dealt extensively with this aspect. Ferri

(2000) referred to the defl ation process, and Gilbert and Kravis (1954) made

extenso explanations on the international comparison of the National Product.

Smith (1970), Usher (1980) and Turnovsky (2000) have extensively referred

to the role of defl ation in international studies.



The method of defl ating macroeconomic indicators is the basis

for comparability in time and space. The comparability of the results

macroeconomic indicators is a complex but necessary activity and should lead

to pertinent conclusions.

In each country, which uses or does not use the National Accounts System,

these macroeconomic indicators are calculated in the prices of the year considered,

ie current prices. These prices are infl uenced by a number of factors that exert

your infl uence differently from time to time. Therefore, comparing the indicators

in current prices is not enlightening for the intended purpose. At the same time,

it is also not relevant for the comparison over time from year to year. Only by

defl ation, eliminating the infl uence of infl ation factor (price index), can be reached

comparable data, which makes sense in comparability in time and space. Therefore,

in the following, we will present the statistical model used in defl ating data, in fact

the macroeconomic indicators globally or on its structural elements.

Defl ation or defl ation means the transformation of an aggregate into

nominal currency, in a real currency. The transformation is done by dividing

the nominal aggregate at a calculated price index. The price index used should

be based on the prices of goods specifi c to the typology of the national economy and measure their change. When constructing the price index, a distinction must be made between monetary aggregates that have or not a physical volume (volume). From this point of view, there are three situations, namely: aggregates that measure the streams or stocks corresponding to a set of goods, in which case the aggregate has a volume component and a price component; aggregates that express monetary amounts, thus without an effective physical component and aggregates that can be interpreted in both aspects. The defl ation methodology refers to the construction of a price index to

ensure the transformation of a nominal aggregate into a real one corresponding

to the objective of knowledge sought by defl ation. Corresponding to the

objectives of knowledge, it opts for a particular defl ation method. Among the

most important methods underlying the development of defl ation models are

the following:

• Defl ation of a nominal aggregate with physical structure

The transformation of the nominal aggregate ( ) ∑= 111 iii qpA into

a real one ( ) ∑= 000 iii qpA (i= m,1 groups) explicitly made on the basis of

the expression 10 ii qp ⋅ , but by dividing the Ai(1) nominal aggregate at a price

index that measures the average change in the prices of the goods that make up

the aggregate. The appropriate price index is a weighted harmonic average of

price indices [ ]01 / ii pp , the weight being ( )11 ii qp , so a Paasche price index

(IPP). The calculation relation is the following:


0

110

11

1

0

11

111

1

:1IPP: i

m

iiim

ii

i

i

m

iim

iii Aqp

qi1pp

p

qip

qipA

. (1)

(1)

The ratio Ai(1):Ai(0) is a Laspeyres volume index that isolates the change of the volume component for a time series. In practice, the physical structure of the available price index is not always identical, with the physical structure of the aggregate Ai(1). We believe that it is suffi cient that the available price index represents an approximation of the „exact” index of aggregate prices Aj(i). No Paasche „pure” indices are available for the current (monthly, quarterly, semester, yearly) calculation of macroeconomic aggregates. However, the statistical information required for calculating the Laspeyres indices is available. It admits a good solution. If the aggregate is broken down as analytically as possible over groups of goods and defl ated by partial

aggregates (Ail(i)) with corresponding Laspeyres price indices, the sum of

defl ated partial aggregates represents a good approximation for the defl ated

aggregate by a pure „Paasche” ). The following relationship is used, the

notations in this calculation formula being as outlined in the text:

( )

( )( )

IPP

AAA

IPL

A 1101

k

1i

*)0(1

1li=≈=∑

=

. (2)

Volume-orientated defl ation also leads to interpretable results if the

price structure has not changed signifi cantly, so when price changes stem from a general change in price levels. If the price structure has changed, there is no real economic justifi cation for assessing quantities qi1 at pi0 prices.

• Defl ating a nominal aggregate without a physical structure When measuring the change in the purchasing power parity of an income (salary, pension, dividends, etc.) based on the price evolution of a group of goods to be bought or usually purchased with that amount of money, then the defl ator is the price index of that group of goods - the defl ation starts

from the use, not the creation of the aggregate. If the group of goods to be

purchased includes qi quantities, it means that their value is ∑ ii qp 0 in the

base period and ∑ ii qp 1 in the current period. The price index is Paasche

type and as such, the real aggregate is given by the relationship:


ii

ii

qp

qp

0

1:11Ai0Ai

. (3)

(3)

The quantities to be bought (qi) may be those actually purchased during the base period, in which case a Laspeyres price index results. This option is used to defl ate salary, pension, income, etc.

• Clearing method to eliminate price changes from a nominal

aggregate

The elimination of the infl ationary component is achieved by dividing

the nominal aggregate into a price index considered an appropriate measure

of infl ation. Building such an index will be based on the idea that the infl ation

factor is estimated for all prices or a generalized basket of goods and services

is used. We can argue in favor of using the price index for the end use of goods

(fi nal consumption + gross investment). By using the Paasche type index, a real aggregate (A1(1): IPP) is obtained. According to this method, all nominal units are defl ated by this price

index.

• Double defl ation is a special defl ation procedure applied in

macroeconomic calculations, when Ai(1) is the difference (balance) between

two aggregates with physical structure. Such aggregates are Gross Value

Added and Gross Domestic Product. This procedure attempts to defl ate a hump

aggregate according to the rules applied to the physical structure aggregates.

This test fails because the hub-aggregate does not have a physical structure,

so it can not be highlighted as ∑ 11 ii qp . However, an output (A*1(0)) that is

compatible with the volume of the aggregate can be obtained indirectly using

the relationship:

( ) ( )

( ) ( ) ( )01*

211111

2

211

1

111 AAAIPP

A

IPP

A=−=− ⋅⋅

⋅⋅. (4)

The notations used are those in the presentation.

The difference between the volume of the two aggregates is the actual

aggregate. This model is plausible and simple in statistical terms. But the

economic interpretation of the outcome is problematic. The real gross value

added calculated by this method does not mean either the value of an actual or

potential set of goods that is the result of production, no actual input of inputs

or gross value added „cleaned” by infl ation. The default defl ator A1(1) /A1(0)

is not an average of IPP1 and IPP2. The double defl ation mixes, from the point


of view of content, pure price changes and changes in price structure. At the level of the economy, double defl ation leads to the fact that GDP in constant

prices maintains the price relationships between export and import at the base

period. As a result, the rate of change in GDP in constant prices is not an

adequate measure of the change in the output of distributable output, ie of the

real distributable income.

Thus, double defl ation is a method by which it is removed from

the nominal level of an aggregate in value expression, but it can not be

decomposed directly into a volume (physical) and a price component (price

variation). Applies to macroeconomic calculations for indicators measured in

current prices, which result as a balance between two fl ows of goods. This

may include gross value added, gross domestic product and net exports.

The constant price evaluation for such indicators is done by independently

defl ating the two indicators from which the balance value results.

The price index for the balance is based on the current and constant

price balance. The resulting implicit price change may take unpredictable

values if the prices of the two sizes involved in the difference change very

differently. The double defl ation method corresponds to the revised National

Accounts System recommendations.

• Defl ation in macroeconomic calculations

In macroeconomic calculations, nowadays, only the defl ation designed

to know the volume of the aggregates with a physical structure and double

defl ation is practiced. Aggregates that are not accessible to these processes are

presented as nominal aggregates only. The revised SCN introduces a defl ation

oriented towards knowing the real values.

Macroeconomic defl ation is recommended for Gross National

Income (GNI) and National Net Income (GNI), but not for GDP and PIN, for

which double defl ation will continue to be used. The difference between the

proposed defl ation methods is explained by the fact that in the revised system

the domestic product essentially measures output, while the national income

(gross or net) represents a distributed revenue amount.

• GDP price index

IPPIB measures the average price variation of end products and

services produced by domestic economic subjects. This index is also referred to

as the GDP defl ator, being a Paasche-type price index (IPPIB(p)), because it is not

determined on the basis of the quantities and prices claimed by the calculation

of this index but as a ratio between the nominal GDP index (IPIBnominal) and and

the physical volume index of Laspeyres GDP (ILPIB(q)), after the relationship:


∑

∑

∑

∑

∑

∑==

iii

iii

iii

iii

iii

iii

pq

pq

pq

pq

pq

pqIPPIB

01

11

00

01

00

11

: . (5)

The notations in this relationship are explained in the content of the article. In order to determine the Paasche GDP index, the relationship between the nominal GDP index and the Laspeyres real GDP index is based on the cost of obtaining the information necessary to calculate the Paasche price index, ie the price and volume elements (qi1 şi pi1). For the calculation of Laspeyres physical volume index, it is known from the previous records pi0 and qi0. Determining real GDP (∑ qi1 pi0) involves defl ating GDP by

homogeneous components (Cj; j = k,1 components) and expressing them

in constant (comparable) prices. Such components are, in the case of end-

use products and services, private consumption, state consumption, gross

investment in fi xed capital, stock change, net export.

For each component (Cj), a default Paasche (Ip Cj) price index is

calculated which serves to defl ate the considered nominal component. The

Paasche price index results from the ratio between the nominal component

index (ICi nominală) and Laspeyres physical volume index of the respective

component (Iq Cj, l), using the relation:

q

LCj,

nominalCjp

CjI

II

. (6)

unde:

. (6)

where:

IpCj = Paasche type price index;

Icj nominală = the homogeneous component index;

IqCj,L = volume index of the Laspeyres type.

In turn, each real component is determined as a ratio between the

nominal component and the corresponding price index, using the relation:

p

Cj

nominalj

realjI

CC

. (7)

(7)

where:

Cj reală = the component expressed in real terms;

Cj nominală = component expressed in nominal (current) prices;

IpCj = Paasche type price index.


Finally, real GDP results as a sum of actual components (ie defl ated).

In the context of this study, we highlighted the content of the

calculation elements for the shift of GDP from current prices into comparable

(constant) prices. Usable in domestic or international comparisons. In other

words, defl ation is a statistical process through which a correct analysis of

the macroeconomic indicators is made in time and space. The model under

consideration clearly expresses the succession of the steps required to be

followed in the defl ation process.

Conclusion

From the author’s study it follows that defl ation is a necessary and

necessary statistical method to ensure the possibility of comparability in the

data string over time. Also, defl ation as a statistical method applies not only

to the macroeconomic indicators of results but also to the components that are

included in the structure of these indicators, which in fact ensure by subsequent

summing the determination of the macroeconomic indicators considered in

comparable prices, so it brings it in real terms. Another conclusion is that the

method of defl ation is a method which, for application, must take into account

the physical structure of goods and services, price knowledge on each structure

that is more realistic than the application of a global index. For example, in

the calculation of either the consumer price index, which we often sum up at

the infl ation index, we talk about food, non-food and services. Each of the

structural components has a certain price index that should not ultimately be

applied to all aggregates. One fi nal conclusion is that this comparability in time, in real and accurate way, can only be achieved by the use of defl ated

data.

References

1. Abraham, W.I. (1969). National Income and Economic Accounting, John Wiley

and Sons Co., Londra

2. Anghelache, C., Popovici, M., Solomon, A.G. and Stanciu, E. (2017). Aggregates

in Real Expression and Price Indices by Defl ation. International Journal of Academic Research in Business and Social Sciences, 7, (6), 1053-1060

3. Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2013). Statistică macroeconomică. Sistemul Conturilor Naţionale, Editura Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura

Economică, Bucureşti

5. Anghelache, C., Isaic-Maniu, A., Mitruţ, C. and Voineagu, V., (2006). Proporţii şi

corelaţii macroeconomice. Theoretical and Applied Economics, 2 (507), 101-106

6. Anghelache, C. and Capanu, I. (2004). Statistică Macroeconomică, Editura


7. Anghelache, C. (1996). Măsurarea și compararea dezvoltării economice,

Editura Economică, Bucureşti


8. Barro, J.R. (1987). Macroeconomics, John Wiley and Sons Co., New York 9. Biji, M, Biji, M.E., Lilea, E. and Anghelache, C. (2002). Tratat de statistică,

Editura Economică, Bucureşti 10. Boskin, M., Dulberger, E., Gordon, R., Griliches, Z. and Jorgenson, D. (1998).

Consumer Prices, the Consumer Price Index and the Cost of Living. Journal of Economic Perspectives 12 (1), 3–26

11. Capanu, I., and Anghelache, C. (2000). Indicatori pentru managementul micro și macroeconomic. Calcul, prezentare, analiză, Editura Economică, Bucureşti

12. Dornbusch, R., Fischer, S. and Startz, R. (2007). Macroeconomie, traducere, Editura Economică, Bucureşti

13. Ferri, P. (2000). Wage Dynamics and The Phillips Curve”, in Blackhouse, R. E. and A. Salanti (eds.), Macroeconomics and the Real World. Volume 2: Keynesian Economics, Unemployment and Policy, chap. 5. Oxford University Press, Oxford

14. Gilbert, M. and Kravis, I. (1954). An International comparison of National Product and Purchasing Power of Currencies, OEEC, Paris

15. Smith, W. (1970). Macroeconomics, Georgetown-Ontario 16. Usher, D. (1980). The measurement of economic growth, Oxford 17. Turnovsky, S. (2000). Methods of Macroeconomic Dynamics-Second Edition,

MIT Press Cambridge, Massachusetts, London, England 18. *** Handbook of National Accounting. Accounting for Production Source

and Methods, Series FN, nr. 39, Națiunile Unite, New York, 1986 19. *** A System of National Accounts, Studies in Methods, Seria F, no 2, Rev.

3, Națiunile Unite, New York, 1968 20. *** Manual of National Accounts at Constant Prices, Nation Unites, Statistical

Paper, Series nr. 64, New York, 1990 21. *** Systeme de compatibilite nationale, Nation Unites, Edutes

methodologiques, Serie F, No 2, Rev. 3, New York 22. *** System of National Accounts – Națiunile Unite, Fondul Monetar

Internațional, OECD, EUROSTAT, Banca Mondială, Paris, Bruxelles, Luxembourg, 1993

23. *** Handbook on Price and Value Measures in Accounts, EUROSTAT, 2001


Scenarii privind evoluţia sistemului de pensii private din România

Lector univ. dr. Ana CARP ([email protected])Universitatea „Artifex” din București

Abstract

În sistemele de securitate socială la nivel mondial, trecerea de la schema de pensii cu benefi cii defi nite într-o schemă cu contribuţii defi nite este cea mai importantă transformare. În multe state schema de pensii universală a fost completată cu o altă schemă bazată pe conturi individuale sau conturi bazate pe contribuţii teoretice. De la constituirea în România a sistemului de pensii private obligatorii, a Pilonului II de pensii se împlinesc în acest an 10 ani, durată sufi cientă pentru a putea fundamenta o analiză ştiinţifi că. In contextul actual, pe fondul negăsirii soluţiilor de majorare a pensiilor în Sistemul Public, se vehiculează idei şi se confi gurează scenarii, care sunt imposibile sub mai multe aspecte. In acest articol, autoarea prezintă o analiză a Sistemului de Pensii Private din România. Cuvinte cheie: pensii private, Pilonul II, benefi cii defi nite, contribuţii defi nite, securitate socială Clasifi carea JEL: H55, J32

Introducere

Metoda de calcul a benefi ciilor este o trăsătură defi nitorie care stă la baza clasifi cării sistemelor de securitate socială. De la schema de pensii cu benefi cii defi nite, bazată în principal pe principiul solidarităţii, s-au conturat

noi tipuri de scheme atunci când promitentul benefi ciilor a constatat că nu mai

poate asigura pentru marea masă a populaţiei benefi cii la aceleaşi niveluri. Prima transformare a schemei de pensii universale a vizat legarea benefi ciilor de contribuţii în mod direct sau prin intermediul bazei de calcul, respectiv a veniturilor. Astfel s-a conturat schema de pensii cu contribuţii defi nite. Cea mai cunoscută formă de redistribuire este transferul

intergeneraţional de resurse. Aceasta este caracteristica principală a sistemelor

de pensii publice de tip DB (benefi cii defi nite) şi constă în esenţă în faptul că generaţiile actuale active plătesc contribuţii pentru pensiile lor viitoare. În acealşi timp, în prezent, resursele colectate de la salariaţi şi de la alte persoane asigurate în mod individual nu sunt stocate, ci pe calea redistribuirii sunt transformate în pensii pentru generaţiile actuale de benefi ciari.


Între generaţii există un acord tacit, consensual. Regula de bază a redistribuirii este aceea că în prezent copiii plătesc pentru părinţi şi bunici. Copiii nu îşi pun problema să calculeze cât transferă părinţilor şi bunicilor, iar aceştia nu pretind să li se plătească atât cât au plătit ei părinţilor şi bunicilor lor, pentru că nici ei nu au făcut vreodată vreun calcul în acest sens. Aceasta este forma de manifestare a „acordului intergeneraţional”. Constrângerile fi nanciare şi nevoile de dezvoltare ale generaţiilor active actuale fac să apară întrebări fi reşti: Cât plătim ? Care este cota contribuţiilor necesară? Aceste întrebări generează tot atâtea probleme. Un transfer intergeneraţional perfect echitabil ar fi atunci când cotele de contribuţii se menţin egale pe toată durata de viaţă a unui plan naţional de pensii, adică în mod continuu. Acest echilibru perfect între acumulări şi resurse redistribuite ar presupune că factorii de infl uenţă ai sistemului de securitate socială îşi menţin valorile la nivel constant, ceea ce practic este imposibil. Actuarii au argumentat ideea că sistemele de pensii redistributive trebuie să-şi formeze şi un fond de rezervă, ceea ce ar contribui la siguranţa oamenilor că benefi ciile promise le vor fi respectate. Existenţa fondului de rezervă şi al fi nanţării acestuia stă la baza caracterizării şi clasifi cării sistemelor de securitate socială. Relaţia metodă de fi nanţare – schemă de pensii poate fi aprofundată prin analiza defi niţiilor schemelor ”benefi cii-defi nite” şi “contribuţii-defi nite”. In România, prin efectul obligatoriu al Legii nr.411/2004 au fost incluşi in anul 2008 în acest sistem persoanele sub 35 de ani care datorau contribuţii de asigurări sociale la Sistemul Public de Pensii. Acele generaţii au parcurs până la 1/3 din durata de cotizare, fi indu-le necesară încă o perioadă de contribuţie de 20 de ani. Din anul 2008 şi până în prezent asupra nivelului contribuţiei de asigurări sociale la acest fond, s-a intervenit prin mijloace legislative în sensul diminuării procentului contribuţiei.

Literature review

Anghelache, Manole, Carp, Sacală (2016) au efectuat o amplă analiză referitoare la tendinţele în evoluţia sistemului de pensii private din România. Posibilităţile de creştere a veniturilor din salarii şi pensii a fost aboradată de Anghelache, Carp (2017) Anghel, Anghelache, Carp (2016) au abordat problema corelaţiei dintre principalii indicatori macroeconomici. Ortenstein (2008) a pus în discuţie privatizarea sistemelor de pensii în Europa Centrală şi de Est. Carp (2010) a efecuat analiza sistemelor de securitate socială din ţările balcanice şi în Europa de Est. Anghelache, Carp (2016) au propus modelul contribuţiilor voluntare în România în cadrul Sistemului Public de Pensii.


Metodologia cercetării, date rezultate și discuții

• Schema de pensii – contribuţii defi nite (DC)

În schema DC, totalul contribuţiilor se acumulează în general într-un cont individual. Recipientul acumulării cuprinde contribuţiile plătite pe durata vieţii active. Teoretic, schema poate fi lichidată în orice moment de timp. Pensionarii

primesc valorile actuale ale contribuţiilor plătite. Formula simplifi cată a

schemei (Chicon, 2004) DC este:

xxtxtaBALPENS /,,

, unde ))1(/())1((0

t

x

t

t txxiLWLa

unde xtBAL , este balanţa conturilor individuale la vârsta x în anul t; xL este numărul persoanelor care supravieţuiesc până la vârsta x; W este nivelul salariului. Schemele de pensii cu contribuţii defi nite se caracterizează, în

principal, prin:

• contribuţii individuale plătite de angajaţi şi/sau angajatori

• cheltuielile statului sunt fi xe şi reprezintă o parte bine defi nită în

buget

• contribuţiile sunt predeterminate în perioada de acumulare

• pot fi majorate contribuţiile, prin suplimentarea procentului aplicat

asupra bazei

• prin modifi carea tipului de acumulare costurile de administrare sunt

mai mari

• administrarea este complexă şi necesită profesionişti specializaţi în

asigurări şi activităţi fi nanciare

• transferul dreptului de proprietate a valorii contului acumulat către

moştenitori

• degrevarea statului de riscurile demografi ce şi investiţionale

• specialişti în managementul asigurărilor.

Schema este întâlnită ca al doilea pilon în Bulgaria, Letonia, Lituania,

Elveţia, Ungaria, Republica Slovacă.

• Evoluţia cadrului legislative în România

In conformitate cu dispoziţiile art.42 din Legea nr.411/2014,

contribuţia la fondul de pensii administrat privat este parte din contribuţia

individuală de asigurări sociale datorată de asiguraţi la sistemul public de

pensii.

La data începerii colectării contribuţiei, cuantumul acesteia a fost de

2% din baza de calcul. Colectarea contribuţiei la Pilonul II a început în luna

mai 2008, în condiţiile de aplicare a Legii nr.19/2000 în Sistemul Public de


Pensii. Astfel, din contribuţia individuală la asigurările sociale in cuantum de 9,5% din baza de calcul, 2 puncte procentuale se virau la Pilonul II, iar diferenţa de 7,5% rămanea în Sistemul Public de Pensii.

Deşi initial era prevăzută o creştere cu 0,5 puncte procentuale pe an, deci o majorare a cotei contribuţiei la 6% în termen de 8 ani, prin derogare

de la aceste dispoziţii legale, în anul 2009 cota contribuţiei la Pilonul II de

pensii a rămas 2%. Astfel, termenul de 8 ani pentru atingerea cotei de 6% a fost majorat la 9 ani şi modul de creştere a cotei procentuale a fost modifi cat în sensul creşterii cu 0,5 puncte procentuale pe an până în anul 2015 inclusiv

şi cu 0,1 puncte procentuale în anul 2016, respectiv cu 0,9 puncte procentuale în anul 2017. In anul 2016, cota contribuţiei era 5,1%, care s-a păstrat şi în anul

2017.

Pentru anul 2018, cota contribuţiei a fost diminuată la 3,75%, în

contextul includerii contribuţiei angajatorului în baza de calcul, respectiv în

venitul salarial brut.

• Evoluţia numărului de participanţi

Din punct de vedere al numărului de participanţi la Pilonul II de pensii,

se constată că în luna mai 2008 erau înregistrate 4.156,32 mii persoane. La

31 decembrie 2017, numărul participanţilor era de 7.042,18 mii persoane. In

prezent, Pilonul II cuprinde 7.111,26 mii persoane, conform datelor publicate

de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Din reprezentarea grafi că din

Figura nr.1 rezultă că numărul participanţilor la Pilonul II de pensii a avut o

evoluţie lineară. Evoluţia numărului de participanţi este redată de modelul

de regresie 1.1. In ceea ce priveşte numărul de participanţi care au contribuţii

plătite, ecuaţia rezultată este conform relaţiei nr.1.2.:

y = 0.7696x – 26043 (1.1)

unde R² = 0.9921

y = 0.9009x – 31792 (1.2)

unde R² = 0.9631


Numărul participanţilor

Figura nr.1

• Contribuţia medie lunară şi modul de colectare a contribuţiei

Pentru a estima cuantumul pensiei unui participant la acest Pilon de pensii este important să analizăm cuantumul contribuţiei medii lunare. Din analiza datelor publicate de ASF se constată că în perioada mai 2008-februarie 2018, contribuţia medie lunară/participant a crescut de la 27,6 lei la 174,98 lei/participant. Pe fondul includerii contribuţiei de asigurări sociale a angajatorului în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale şi a diminuării procentului contribuţiei la Pilonul II, în luna martie 2018 colectarea contribuţiilor a fost inferioară faţă de luna februarie 2018, respectiv de 146,82 lei. In Figura nr. 2- Contribuţia medie lei/participant (Pillar II Average monthly contribution) este redată în formă grafi că evoluţia contribuţiei medii/participant, din care rezultă că modelul de regresie este ilustrat prin relaţia 1.3.:

y = 0.0396x – 1559 (1.3.)unde R² = 0.943


Contributia medie lei/participant

Figura nr. 2

Colectarea contribuţiilor la Pilonul II se realizează din viramentele lunare ale contribuţiei individuale la asigurările sociale realizate de participanţi către Pilonul I, conform reglementărilor legale. La nivelul lunii februarie 2018 s-a înregistrat o colectare a contribuţiilor pentru luna de referinţă decembrie 2017 în cuantum total de 713,55 milioane lei, care este nivelul maxim înregistrat în perioada mai 2008-februarie 2018. Pentru luna ianuarie 2018, contribuţiille colectate, înregistrate în martie 2018 au fost în valoare totală de 590,02 milioane lei, deşi numărul participanţilor a fost în creştere.


Pilon II Viramente contribuţii lunare - mil.lei

Figura nr. 3

• Activul total şi rentabilitatea

Fondul de pensii private se evaluează pe baza formulei nr.1.4: VA = N x P (1.4) unde:V A = va loarea actuală;N = num ărul de unităţi de valori mobiliare în portofoliu; P = pr eţul de închidere.

Valoarea Activului Total - mil.lei

Figura nr. 4


Din reprezentarea grafi că ilustrată în Figura nr.4 se constată că activul total al fondurilor de pensii private a avut un trend ascendant. La 31 martie 2018, activul total al fondurilor era 42,529.77 milioane lei. Fiecărui fond de pensii private i s-a asociat un grad de risc. In ansamblu, rentabilitatea fondurilor a fost de 5,0803% în martie 2018. Din reprezentarea grafi că ilustrată în Figura nr .5 - Rata medie ponderata de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii private pentru ultimele 24 de luni (Weighted average rate of return for mandatory private pension funds for last 24 months) rezultă o evoluţie fl uctuantă a ratei rentabilităţii fondurilor.

Rata medie ponderata de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii

private pentru ultimele 24 de luni

Figura nr. 5

Concluzii

Pilonul II este un pilon complementar sistemului de securitate socială.

Deşi teoretic schema de pensii bazată pe contribuţii defi nite poate fi

lichidată, prin restituirea contribuţiilor plătite către participant, în contextul

existenţei sistemului de securitate socială se pune problema utilizării

contribuţiilor restituite.

Pe parcursul celor 10 ani, contribuţiile acumulate în Pilonul II au fost

extrase din benefi ciile generaţiilor de peste 70-75 de ani actuale şi practic

toate scenariile posibile necesită o amplă analiză.


Efortul fi nanciar de constituire a Pilonului II de pensii a fost practic susţinut de toate generaţiile, fapt pentru care, eliminarea sau transformarea acestuia doar pentru a găsi soluţii de fi nanţare pentru Pilonul I este în opinia

mea neadecvată.

Bibliografi e 1. Anton, Carp, A. (2010). The Analysis of Social Security Systems in Balkan’ areas,

2nd International Conference “The Economies of Balkan and Eastern Europe

Countries in the changed world”, EBEEC 2010 - KAVALA, May 7-9, 2010,

Greece; „Proceedings of Conference”, 78-93

2. Anton, Carp, A., Gorbe, Perşa,I. (2010). Migration and social security of the migrant workers on crisis time, 2nd International Conference “The Economies

of Balkan and Eastern Europe Countries in the changed world”, EBEEC 2010 -

KAVALA, May 7-9, 2010, Greece; „Proceedings of Conference”, 49-58

3. Anton, Carp, A. (2009). The principle of compulsory contribution and the pension rights’ restitution in the social insurance system of Romania, „International

Conference The Fourth ICMIE 2009”, Politehnica University of Bucharest

Industrial Management Chair, Publicat în Proceedings şi in vol. „Management

in the Worldwide Contemporary Challenges” - Bucharest; Niculescu Publishing

House, 239-247

4. Anton, Carp, A. and Carp, C. (2009). The Evolution of Romania’s Social Insurance Redistribution System, “2nd International Conference on Quantitative and

Qualitative Metodologies in The Economic and Administrative Sciences, QMEAS

2009, “Procedings of Conference”, 52-60

5. Anghel, M.G., Anghelache, C. and Carp, A. (2017). The main correlations between

the monetary-banking indicators. Theoretical and Applied Economics, 2 (611)

6. Anghelache, C. and Carp, A. (2016). The Voluntary Contributions Model – Study

Regarding The Completion Of The Length Of Service Romanian Statistical Review Supplement, Issue 12

7. Anghelache, G., Manole, A., Carp, A. and Sacală, C. (2016). Tendencies in the

evolution of the private pensions system in Romania. Romanian Statistical Review Supplement, 11, 90-112

8. Carp, A. (2017). The Analysis Of Romania’s Public Pensions’ Growth Opportunities,

The 8th International Conference of Management and Industrial Engineering

“Management in the Innovation Society” - ICMIE 2017- Conference Proceedings,

vol. „Management in the Innovation Society” - Bucharest; Niculescu Publishing

House, 289 -299

9. Carp, A. (2012). Acumularea şi distribuirea resurselor în Sistemul Asigurărilor Sociale, Studiu pe bază de modele, Editura Economică, Bucuresti

10. Carp, A. (2011). The Reform’s Management in The Social Security System and Intergenerational Agreement, “International Conference The Fifth ICMIE 2011”,

Politehnica University of Bucharest, Industrial Management Chair, Publicat

în Proceedings , vol. „Change Management in a Dynamic Environment” -

Bucharest; Niculescu Publishing House

11. Orenstein, M. (2008). Out-liberalizing the EU: pension privatization in Central

and Eastern Europe, Journal of european Public Policy, 15 (6), 899-917


12. Plamondon, P., Drouin, A., Binet, G., Chicon, M., McGillivray, W., Bédard, M., Perez-Montas, H. (2004). Actuarial practice in social security, Qauntitative Methods in Social Protections Series, International Labour Offi ce Geneva şi International Social Security Association

13. LEGE nr. 411 din 18 octombrie 2004*) privind fondurile de pensii administrate privat – Republicare

14. LEGE nr. 204 din 22 mai 2006 privind pensiile facultative 15. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 82 din 8 noiembrie 2017 pentru modifi carea

şi completarea unor acte normative


SCENARIOS REGARDING THE EVOLUTION OF THE PRIVATE PENSION SYSTEM IN

ROMANIALecturer Ana CARP PhD ([email protected])

„Artifex„ University of Bucharest

Abstract

In the world social security systems, moving from the defi ned benefi t

pension scheme to a defi ned contribution scheme is the most important

transformation. In many countries the universal pension scheme has been

supplemented with another scheme based on individual accounts or accounts

based on theoretical contributions. Since the establishment in Romania of

the compulsory private pension scheme, Pension Pillar II has reached 10

years this year, suffi cient to be able to substantiate a scientifi c analysis. In the

current context, amid the failure to fi nd solutions for raising pensions in the

Public System, ideas are being circulated and scenarios are set up, which are

impossible in several respects. In this article, the author presents an analysis

of the Private Pension System in Romania.

Keywords: private pensions, Pillar II, defi ned benefi ts, defi ned

contributions, social security

JEL Classifi cation: H55, J32

Introduction

The method of calculating benefi ts is a defi ning feature underlying the classifi cation of social security systems. From the defi ned benefi t pension scheme, based mainly on the principle of solidarity, new types of schemes emerged when the promise of benefi ts found that it can no longer provide for the large mass of the population benefi ts at the same levels. The fi rst transformation of the universal pension scheme was to link the benefi ts of contributions directly or through the calculation base, or revenue. Thus, the defi ned contribution pension scheme was outlined. The most common form of redistribution is intergenerational resource transfer. This is the main feature of DB public schemes (defi ned benefi ts) and consists essentially in the fact that current active generations pay contributions for their future pensions. At the same time, the resources collected from employees and other individually insured individuals are not currently stored, but they are converted into retirement pensions for current generations of benefi ciaries. There is a tacit, consensual agreement between generations. The basic rule of redistribution is that children now pay for parents and grandparents.


Children do not have the problem of calculating how much they transfer to their parents and grandparents, and they do not claim to be paid as much as they paid to their parents and grandparents, because they have never made any calculation to that effect. This is the form of the „intergenerational agreement”. The fi nancial constraints and development needs of current active generations raise natural questions: How much do we pay? What is the share of contributions needed? These questions raise so many problems. A perfectly fair intergenerational transfer would be when the contribution rates remain the same throughout the lifecycle of a national pension plan, ie continuously. This perfect balance between accumulations and redistributed resources would imply that the infl uence factors of the social security system maintain their

values at a constant level, which is practically impossible.

Actuaries have argued that redistributive pension systems should also

form a reserve fund, which would contribute to the safety of people that the

promised benefi ts will be respected. The existence of the reserve fund and its fi nancing lies at the basis of the characterization and classifi cation of social security systems. The relationship between the fi nancing method and the pension scheme can be deepened by analyzing the defi nitions of „defi ned-benefi t” and „defi ned-contribution” schemes. In Romania, the mandatory effect of Law no. 411/2004 included in 2008 the persons under 35 years of age who owed social insurance contributions to the Public Pension System. Those generations have covered up to 1/3 of the duration of their contribution, requiring a further contribution period of 20 years. From 2008 until now on the level of the social insurance contribution to this fund, interventions were made through legislative means in order to reduce the contribution percentage.

Literature review

Anghelache, Manole, Carp, Sacala (2016) conducted a comprehensive analysis of trends in the evolution of the private pension system in Romania. The possibilities of increasing income from wages and pensions was dealt with by Anghelache, Carp (2017). Anghel, Anghelache, Carp (2016) addressed the issue of the correlation between the main macroeconomic indicators. Ortenstein (2008) questioned the privatization of pension systems in Central and Eastern Europe. Carp (2010) conducted analysis of social security systems in the Balkan countries and Eastern Europe. Anghelache, Carp (2016) proposed the voluntary contribution model in Romania within the Public Pension System.


Research methodology, results and discussion

• Retirement benefi t scheme - defi ned contributions (DC)

In the DC schema, the total of contributions is generally accumulated in an individual account. The accumulation container comprises the contributions paid during the active life. In theory, the scheme may be liquidated at any time. Retirees receive the actual amounts of paid contributions. The simplifi ed scheme of the scheme (Chicon, 2004) DC is:

xxtxtaBALPENS /,,

, unde ))1(/())1((0

t

x

t

t txxiLWLa

where xtBAL , is the balance of individual accounts at age x in year t;

xL is the number of people who survive up to age x; W is the salary level. Defi ned contribution pension schemes are mainly characterized by: • Individual contributions paid by employees and / or employers • State expenditures are fi xed and represent a well defi ned part of the

budget • Contributions are predetermined during the accumulation period • Contributions may be increased by supplementing the percentage

applied to the base • By changing the type of accumulation the administration costs are

higher • administration is complex and requires professionals specialized in

insurance and fi nancial activities • the transfer of ownership of the accumulated account value to the

heirs • Relief from demographic and investment risks • insurance management specialists. The scheme is seen as the second pillar in Bulgaria, Latvia, Lithuania, Switzerland, Hungary, Slovak Republic.

• Evolution of the legislative framework in Romania

In accordance with the provisions of Article 42 of Law No 411/144, the contribution to the privately managed pension fund is part of the individual social insurance contribution due by the insured to the public pension system. At the time of collection, the contribution was 2% of the calculation basis. Collecting the contribution to Pillar II started in May 2008, under the conditions of application of the Law no.19 / 2000 in the Public Pension System. Thus, from the individual contribution to social insurance in the amount of 9.5% of the calculation base, 2 percentage points went to Pillar II, while the difference of 7.5% remained in the Public Pension System.


Although initially an increase of 0.5 percentage points per year was envisaged, ie an increase of the contribution rate to 6% within 8 years, by derogation from these legal provisions, in 2009 the share of the contribution to the second pillar of pensions remained 2%. Thus, the 8-year deadline for reaching the 6% quota was increased to 9 years and the percentage increase of the percentage share was changed in the direction of 0.5 percentage point per annum by 2015 inclusive and by 0.1 points in 2016 and 0.9 percentage points respectively in 2017. In 2016, the contribution rate was 5.1%, which was also retained in 2017. For the year 2018, the contribution rate was reduced to 3.75%, in the context of including the employer’s contribution to the calculation base and gross earnings.

• Evolution of the number of participants

From the point of view of the number of participants in Pillar II of pensions, it is noted that in May 2008 there were 4,156.32 thousand persons. At 31 December 2017, the number of participants was 7,042.18 thousand. At present, Pillar II comprises 7,111.26 thousand people, according to data published by the Financial Supervisory Authority. The graphical representation in Figure 1 shows that the number of participants in the second pillar of pensions had a linear evolution. The evolution of the number of participants is given by the regression model 1.1. Regarding the number of participants who have paid contributions, the resulting equation is according to the relation no.1.2.: y = 0.7696x – 26043 (1.1) where R² = 0.9921 y = 0.9009x – 31792 (1.2) where R² = 0.9631


Number of participants (members with contributions)

Figure no.1

• Monthly average contribution and contribution collection

To estimate the amount of a pensioner’s pension in this pension pillar it is important to analyze the amount of the monthly average contribution. The analysis of ASF data shows that between May 2008 and February 2018, the average monthly / participant contribution increased from 27.6 lei to 174.98 lei per participant. Due to the inclusion of the employer’s social insurance contribution in the calculation of the social security contribution and the decrease in the contribution to Pillar II, in March 2018 the collection of contributions was lower than in February 2018, and 146.82 lei, respectively. In Figure no. 2 - The average monthly contribution is shown in graphical form the evolution of the average contribution / participant, from which it follows that the regression model is illustrated by the relation 1.3.:

y = 0.0396x – 1559 (1.3.) where R² = 0.943


Average Leu / Participant Contribution (Pillar II Average monthly

contribution)

Figure no. 2

Collecting contributions to Pillar II is made from the monthly contributions of the individual social insurance contribution made by the participants to Pillar I, in accordance with the legal regulations. At February 2018, a collection of contributions for the reference month of December 2017 was recorded in the total amount of 713.55 million lei, which is the maximum level recorded in May 2008 - February 2018. For January 2018, the collected contributions, recorded in March 2018 amounted to a total of 590.02 million lei, although the number of participants was increasing.


Pillar II Payments Monthly Contributions - millions RON

Figura nr. 3

• Total asset and profi tability

The private pension fund is assessed on the basis of formula no. 1.4: VA = N x P (1.4) where: VA = the present value, N = the number of units in the portfolio; P = closing price.

Total Asset Value - Millions RON

Figure no. 4


The graphical representation illustrated in Figure 4 shows that the total assets of private pension funds had an upward trend. On 31 March 2018, the total assets of the funds amounted to 42,529.77 million lei. Each private pension fund was associated with a degree of risk. Overall, the return on funds was 5,0803% in March 2018. From the graphical representation illustrated in Figure 5 - The weighted average rate of return of all private pension funds for the last 24 months (Weighted average rate of return for mandatory private pension funds for the last 24 months) results in fl uctuating fl uctuations in the rate of return on funds.

The weighted average rate of return of all private pension funds for the

last 24 months

Figure no. 5

Conclusion

Pillar II is a pillar complementary to the social security system.

Although the theoretically defi ned defi ned contribution pension scheme may be wound up, the refund of contributions paid to the participant in the context of the existence of the social security system involves the use of restituted contributions. Over the past 10 years, contributions to Pillar II have been extracted from the benefi ts of generations over the current 70-75 years, and virtually all possible scenarios require extensive analysis.


The fi nancial effort to set up the second pillar of pensions was virtually supported by all generations, which is why its removal or transformation only to fi nd funding solutions for Pillar I is inappropriate.

References

1. Anton, Carp, A. (2010). The Analysis of Social Security Systems in Balkan’ areas, 2nd International Conference “The Economies of Balkan and Eastern Europe Countries in the changed world”, EBEEC 2010 - KAVALA, May 7-9, 2010, Greece; „Proceedings of Conference”, 78-93

2. Anton, Carp, A., Gorbe, Perşa,I. (2010). Migration and social security of the migrant workers on crisis time, 2nd International Conference “The Economies of Balkan and Eastern Europe Countries in the changed world”, EBEEC 2010 - KAVALA, May 7-9, 2010, Greece; „Proceedings of Conference”, 49-58

3. Anton, Carp, A. (2009). The principle of compulsory contribution and the pension rights’ restitution in the social insurance system of Romania, „International Conference The Fourth ICMIE 2009”, Politehnica University of Bucharest Industrial Management Chair, Publicat în Proceedings şi in vol. „Management in the Worldwide Contemporary Challenges” - Bucharest; Niculescu Publishing House, 239-247

4. Anton, Carp, A. and Carp, C. (2009). The Evolution of Romania’s Social Insurance Redistribution System, “2nd International Conference on Quantitative and Qualitative Metodologies in The Economic and Administrative Sciences, QMEAS 2009, “Procedings of Conference”, 52-60

5. Anghel, M.G., Anghelache, C. and Carp, A. (2017). The main correlations between the monetary-banking indicators. Theoretical and Applied Economics, 2 (611)

6. Anghelache, C. and Carp, A. (2016). The Voluntary Contributions Model – Study Regarding The Completion Of The Length Of Service Romanian Statistical Review Supplement, Issue 12

7. Anghelache, G., Manole, A., Carp, A. and Sacală, C. (2016). Tendencies in the evolution of the private pensions system in Romania. Romanian Statistical Review Supplement, 11, 90-112

8. Carp, A. (2017). The Analysis Of Romania’s Public Pensions’ Growth Opportunities, The 8th International Conference of Management and Industrial Engineering “Management in the Innovation Society” - ICMIE 2017- Conference Proceedings, vol. „Management in the Innovation Society” - Bucharest; Niculescu Publishing House, 289 -299

9. Carp, A. (2012). Acumularea şi distribuirea resurselor în Sistemul Asigurărilor Sociale, Studiu pe bază de modele, Editura Economică, Bucuresti

10. Carp, A. (2011). The Reform’s Management in The Social Security System and Intergenerational Agreement, “International Conference The Fifth ICMIE 2011”, Politehnica University of Bucharest, Industrial Management Chair, Publicat în Proceedings , vol. „Change Management in a Dynamic Environment” - Bucharest; Niculescu Publishing House

11. Orenstein, M. (2008). Out-liberalizing the EU: pension privatization in Central and Eastern Europe, Journal of european Public Policy, 15 (6), 899-917


12. Plamondon, P., Drouin, A., Binet, G., Chicon, M., McGillivray, W., Bédard, M., Perez-Montas, H. (2004). Actuarial practice in social security, Qauntitative Methods in Social Protections Series, International Labour Offi ce Geneva şi International Social Security Association

13. LEGE nr. 411 din 18 octombrie 2004*) privind fondurile de pensii administrate privat – Republicare

14. LEGE nr. 204 din 22 mai 2006 privind pensiile facultative 15. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 82 din 8 noiembrie 2017 pentru modifi carea

şi completarea unor acte normative


Analiza evoluţiei cifrei de afaceri din serviciile de piaţă prestate întreprinderilor

Prof. univ. dr. Radu Titus MARINESCU ([email protected])

Universitatea „Artifex” din BucureștiDrd. Cristian OLTEANU ([email protected])

Academia de Studii Economice din BucureștiDrd. Alexandra PETRE (OLTEANU) ([email protected])


Abstract

Activitatea economică se desfășoară, în principalele ramuri ale economiei naționale. Activitatea întreprinderilor, a societăților comerciale autohtone sau multinaționale trebuie să benefi cieze de o serie de servicii. În sistemul conturilor naționale, serviciile reprezintă activități creatoare de valoare nouă. Aceasta deoarece nu toate întreprinderile își pot asigura toate elementele necesare desfășurării în bune condiții a activității. Din acest punct de vedere, cifra de afaceri pentru aceste servicii prestate pentru întreprinderi este importantă deoarece ea relevă modul în care se desfășoară aceste activități pentru a asigura creșterea sau rezultate mai bune ramurile economiei naționale. Analiza efectuată de autori se realizează prin compararea evoluției indicatorului cifra de afaceri în fi ecare lună, dar și față de perioadele similare din anul precedent, 2016, dar și 2015 și, în mod extins, deci, pe perioade semnifi cative de timp. De asemenea, analiza se efectuează pe serii de date brute, precum și pe serii de date ajustate sezonier. În ceea ce privește analiza, aceasta s-a realizat pe total, pe activități de transport, comunicații, activități producătoare de producție cinematografi că, activități de informatică și activități specifi ce unor servicii furnizate întreprinderilor. Din datele analizate se desprinde tendința de creștere a acestui indicator, cifra de afaceri, ceea ce relevă o armonizare mai corectă a preocupărilor pe care le are managementul economic al întreprinderilor. De pildă, comparativ cu luna noiembrie, în decembrie apar și unele scăderi, dar semnifi cativ este faptul că față de anul 2016 creșterile sunt, cu două excepții, evidente. Și în comparația an după an, 2017 față de 2016, înregistrăm creștere la toți indicatorii supuși analizei.


Autorii utilizează serii de date brute sau ajustate sezonier precum și reprezentări grafi ce consistente și relevante care să evidențieze tendința de creștere despre care am amintit. Cuvinte cheie: cifra de afaceri, piață, servicii, ramură economică, indicator Clasifi carea JEL: L10, L80

Introducere

În acest articol, am plecat de la studiul elementelor de care dispunem în acest moment, pentru a evidenția modul în care activitatea întreprinderilor s-a realizat în anul 2017 față de anul 2016. De asemenea, am căutat să evidențiem și serviciile de piață care au fost prestate, în principal, pentru întreprinderi care să își completeze întreaga activitate în scopul de a urma un management concret, pe o perioadă de timp mai îndelungată. Autorii s-au oprit asupra serviciilor de piață realizate în termeni nominali, precum și în termeni reali, pentru a reliefa evoluția concretă. În ultima perioadă de timp s-a ”reactivat” creșterea infl ației, în condițiile în care, în perioada 2015-2016, menținerea constantă a prețurilor sau chiar scăderea unor dintre acestea nu este rezultatul unei dezinfl ații, ci este, mai degrabă, ”o dezinfl ație administrată” deoarece s-a redus taxa pe valoarea adăugată de la 24% la 19%. Deși unele societăți, cum sunt cele din domeniul alimentației publice sau în alte domenii nu au respectat prevederea legală de a diminua prețurile cu 5%, totuși acestea au rămas la un nivel constant, au crescut foarte lent sau

deloc și, astfel, au apărut efecte asupra creșterii reale în economie. Anul 2017 relevă o creștere a infl ației care, probabil, se va stabiliza în jur de 4% pentru anul 2017, după corectarea tuturor erorilor și realizarea estimărilor necesare. În articol sunt prezentate serii de date și reprezentări grafi ce care atestă în mod clar aprecierile la care au ajuns autorii acestui studiu.

Literature review

Anghelache, C. (2015), Anghelache, C. (2014) și Anghelache, C. (2012) tratează într-o abordare exhaustivă și succesivă starea economică a României. Anghelache, C., Anghel, M. G., (2016), Anghelache C. (2008), Anghelache, C., Badea, S.G., Capanu, I., Wagner, P., (2005), Anghelache, C. (2004), Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E., Anghelache, C. (2002, Begu, L. S., Tusa, E. (2000) se preocupă într-o serie de volume și tratate de multiplele aspecte ale statisticii teoretice. Anghelache, C., Mitruţ, C., Voineagu, V. (2013) și


Dornbusch, R. Fischer, S. Startz, R., (2007) descriu problematica statisticii macroeconomice și a sistemului conturilor naționale. Anghelache, Principalii indicatori utilizați în analiza schimburilor de mărfuri sunt prezentați într-un studiu de G. V., Lixandru (Bardașu), G. și alții (2013). Analiza raportului dintre cifra de afaceri si personalul din IMM este prezentată într-un studiu, cu ajutorul unui model de către Lixandru (Bardașu), G. și alții (2013). Metodologia modelării și eșecul prognozelor face obiectul unui studiu al lui Clements, M. P., și Hendry, D. F. (2002). Statistica aplicată reprezintă o preocupare pentru Ţarcă, M., (1998) și Croxton, F.E., Cowden, I.J., Klein, S. (1967) . Prețurile de consum, indicele prețurilor de consum și costul vieții sunt studiate de către Boskin, M., E. Dulberger, R. Gordon, Z. Griliches, and D. Jorgenson (1998). De asemenea, Anghelache, C., (1996) studiază măsurarea şi compararea dezvoltării economice. Klein, L. R. (1983) prezintă o serie de soluții econometrice, iar Silvey, S. D. (1975) cercetează inferența statistică. Chow, G. C. (1960) propune o serie de teste de egalitate între seturi de coefi cienți în două regresii liniare.


Serviciile realizate de unele societăți comerciale pentru întreprinderile naționale și multinaționale sunt importante pentru desfășurarea activității de producție sau construcții ăn cele mai bune condiții. În acest context, un indicator care exprimă activitatea societăților prestatoare de servicii pentru industrie este cifra de afaceri a prestatorilor de servicii. Analiza este efectuată pe un segment scurt de timp. Analizând evoluţia serviciilor de piaţă prestate pentru întreprinderi, constatăm că faţă de anul 2016 acest indicator a crescut cu 12,8%. În luna decembrie 2017, cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor, în termeni nominali, faţă de luna precedentă a crescut atât ca serie brută cu 2,1% cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 1,0%. Faţă de luna corespunzătoare a anului precedent, cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor, în termeni nominali, a crescut atât ca serie brută cu 9,1 % cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 12,2 %. În anul 2017, cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor, în termeni nominali, a crescut faţă de anul 2016 ca serie brută cu 12,8%.În grafi cul următor am prezentat evoluția cifrei de afaceri pe total și pe principalele cinci servicii (transporturi, comunicații, activități de producție cinematografi ce etc., activități informatice și alte servicii) prestate întreprinderilor


Evoluţia lunară a cifrei de afaceri din serviciile de piaţă prestate în

principal întreprinderilor, conform CAEN Rev. 2 (serie ajustată în

funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate)

Grafi cul nr. 1- ianuarie 2010 - decembrie 2017 -

- 2010=100 -

Sursa: INS/ Comunicat de presă 41/14.02.2018

Din analiza valorii serviciilor de piaţă prestate pentru întreprinderi (societăţi comerciale) se constată că acestea au crescut în 2017 faţă de 2016 pe total cu 2,1%. Această evoluţie este prezentată în tabelul următor.


Indicii valorici ai cifrei de afaceri din serviciile de piaţă prestate în

principal întreprinderilor

Grafi cul nr. 2

Activitatea Serie

Decembrie 2017 în % faţă de : Anul 2017 /

Anul 2016

-%-

Noiembrie

2017

Decembrie

2016

Total B 102,1 109,1 112,8

S 101,0 112,2 -

Transporturi B 96,2 117,3 115,7

S 102,3 120,0 -

Comunicaţii

B 99,6 103,3 104,2

S 96,6 105,4 -

Activităţi de producţie

cinematografi că, video,

programe de televiziune;

difuzare şi transmitere de

programe

B 90,8 105,5 114,0

S 94,1 104,2 -

Activităţi de servicii

informatice şi în tehnologia

informaţiei

B 102,3 91,2 104,3

S 97,5 88,0 -

Alte servicii furnizate în

principal întreprinderilor

B 109,5 109,8 115,4

S 102,7 113,3 -

B = serie brută; S = serie ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate


Din studiul datelor cuprinse în acest tabel constatăm că cifra de

afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor, serie brută,

în luna decembrie 2017, comparativ cu luna precedentă, în termeni nominali,

a crescut cu 2,1% ca urmare a creşterilor înregistrate la alte servicii furnizate

în principal întreprinderilor (+9,5%) şi la activităţile de servicii informatice

şi în tehnologia informaţiei (+2,3%). Scăderi au înregistrat activităţile

de producţie cinematografi că, video, programe de televiziune; difuzare

şi transmitere de programe (-9,2%), activitǎţile de transport (-3,8%) şi la

activităţile de comunicaţii (-0,4%).

Situația cu privire la cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate

în principal întreprinderilor, serie ajustată în funcţie de numărul de zile

lucrătoare şi de sezonalitate, arată că în luna decembrie 2017, comparativ cu

luna precedentă, în termeni nominali, a crescut cu 1,0% ca urmare a creşterii

înregistrate la alte servicii furnizate în principal întreprinderilor (+2,7%) şi


la activitǎţile de transport (+2,3%). S-au înregistrat scăderi la activităţile

de producţie cinematografi că, video, programe de televiziune; difuzare

şi transmitere de programe (-5,9%), activităţile de comunicaţii (-3,4%) şi

activităţile de servicii informatice şi în tehnologia informaţiei (-2,5%).

Analizând datele pe bază de serie brută rezultă că cifra de afaceri

din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor a crescut, în luna

decembrie 2017, comparativ cu luna decembrie 2016, în termeni nominali, pe

ansamblu cu 9,1%, datorită creşterilor înregistrate la activităţile de transporturi

(+17,3%), alte servicii furnizate în principal întreprinderilor (+9,8%),

activităţile de producţie cinematografi că, video, programe de televiziune;

difuzare şi transmitere de programe (+5,5%) și la activităţile de comunicaţii

(+3,3%). Activităţile de servicii informatice şi în tehnologia informaţiei au

scăzut cu 8,8%.

Considerând seria de date ajustată în funcție de numărul de zile

lucrătoare și de sezonalitate rezultă că cifra de afaceri din serviciile de piaţă

prestate în principal întreprinderilor, în luna decembrie 2017, comparativ cu

luna decembrie 2016, în termeni nominali, a crescut pe ansamblu cu 12,2%

datorită creşterilor înregistrate la activităţile de transporturi (+20,0%),

alte servicii furnizate în principal întreprinderilor (+13,3%), activităţile de

comunicaţii (+5,4%) și la activităţile de producţie cinematografi că, video,

programe de televiziune; difuzare şi transmitere de programe (+4,2%).

Activităţile de servicii informatice şi în tehnologia informaţiei au scăzut cu

12,0%.

Făcând o analiză comparativă a rezultatelor înregistrate în doi

ani desprindem concluzia că, în anul 2017 comparativ cu anul 2016, în

termeni nominali, cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal

întreprinderilor, serie brută, a crescut pe ansamblu cu 12,8%, datorită

creşterilor înregistrate la transporturi (+15,7%), alte servicii furnizate în

principal întreprinderilor (+15,4%), activităţile de producţie cinematografi că,

video, programe de televiziune; difuzare şi transmitere de programe (+14,0%),

activităţile de servicii informatice şi în tehnologia informaţiei (+4,3%) şi la

comunicaţii (+4,2%).

Din datele analizate se desprinde concluzia că serviciile de piață

prestate, în principal, întreprinderilor de producție au avut același trend general

de creștere ca și Produsul Intern Brut ceea ce demonstrează o bună corelație în

activitățile societăților comerciale producătoare de valoare adăugată brută.


Concluzii

Din studiul cifrei de afaceri a serviciilor de piață prestate în principal întreprinderilor rezultă că pe totalul anului 2017 avem o creștere destul de interesantă, de peste 12,5%. Aceasta s-a realizat atât în termeni nominali, cât și în termeni reali, defl atați, ceea ce conduce la concluzia că avem un spor al creșterii activității de servicii prestate întreprinderilor. Se constată faptul că la creșterea cifrei de afaceri în serviciile de piață prestate în principal întreprinderilor și-au adus contribuția majoritatea societăților specializate în acest domeniu. Creșterea este îmbucurătoare și arată că, atât pe total cât și pe principalele domenii, cum ar fi transporturile, comunicațiile, activitățile informatice sau alte activități, avem creșteri susținute. În 2017 față de 2016, toți indicatorii care exprimă valoric cifra de afaceri din serviciilor de piață prestate întreprinderilor au crescut cu peste 4,2% în domeniul comunicațiilor iar celelalte cu niveluri mult mai serioase, de 12 până la 15,4%. Concluzia este și aceea că în termeni nominali creșterea a fost destul de susținută, mai ales în domeniul transporturilor și putem aprecia că, în contextul în care infrastructura se va îmbunătăți, cifra de afaceri în domeniul transporturilor se va ridica pe baza veniturilor care se pot realiza prin sporirea trafi cului intern în țara noastră dar și internațional pe teritoriul țării noastre.

Bibliografi e

1. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2016). Bazele statisticii economice. Concepte teoretice şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti

2. Anghelache, C. (2015). România 2015. Starea economică în continuă creştere,


3. Anghelache, C. (2014). România 2014. Starea economica pe calea redresării, Editura Economică, Bucureşti;

4. Anghelache, C., Lixandru (Bardașu), G. și alții (2014). The Evolution of the Industry over the Period 2001-2013. Romanian Statistical Review Supplement, 62(4), 54-63

5. Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2013). Statistica macroeconomică. Sistemul conturilor naționale, Editura Economică, București

6. Anghelache, C. (2012). România 2012. Starea economicã în crizã perpetuã, Editura Economicã, Bucureşti;

7. Anghelache, C., Badea, S.G., Capanu, I. and Wagner, P. (2005). Bazele statisticii teoretice şi economice, Editura Economică, Bucureşti

8. Anghelache C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura


9. Anghelache, C. (2004). Statistică teoretică şi economică- Teorie şi aplicaţii,


10. Anghelache, C., (1996). Măsurarea şi compararea dezvoltării economice, Editura



11. Begu, L.S. and Tusa, E. (2000). Statistică teoretică şi economică, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti;

12. Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E. and Anghelache, C. (2002). Tratat de statistică,


13. Boskin, M., E. Dulberger, R., Gordon, Z., Griliches and D. Jorgenson (1998).

Consumer Prices, the Consumer Price Index and the Cost of Living. Journal of Economic Perspectives, 12, 3–26

14. Burridge, P., and Taylor, A.M.R. (2000). On the Properties of Regression-Based

Tests for Seasonal Unit Roots in the Presence of Higher Order Serial Correlation,

mimeo, City University, London

15. Chow, G. C. (1960). Tests of equality between sets of coeffi cients in two linear

regressions, Econometrica, 28

16. Clements, M. P., Hendry, D. F. (2002). Modelling Methodology and Forecast

Failure. Econometrics Journal, 5

17. Dornbusch, R. Fischer, S. and Startz, R., (2007). Macroeconomie - traducere,

Editura Economică, Bucureşti;

18. Klein, L. R. (1983). Lectures in econometrics, Amsterdam, North-Holland

19. Lixandru (Bardașu), G. și alții (2013). Raportul dintre cifra de afaceri si personalul din IMM–Model de analiza. Romanian Statistical Review Supplement, 61(1), 148-152.

20. Anghelache, C., Mitruţ, C. si altii, (2006). Proporţii şi corelaţii macroeconomice,

Theoretical and Applied Economics, 2, 101-106

21. Silvey, S. D. (1975) – „Statistical Inference”. Chapman and Hall, London

22. Ţarcă, M., (1998). Tratat de statistică aplicată, E.D.P., Bucureşti;

23. *** Buletinul Statistic nr. 1-12/2017, editat de Institutul Naţional de Statisticã

(www.insse.ro)

24. *** Institutul Naţional de Statistică – „Buletin Statistic de Industrie” nr. 1-12/2017,

editat de Institutul Naţional de Statistică

25. *** Institutul Naţional de Statistică – „Buletin Statistic de Preţuri” nr. 1-12/2017,


26. *** Institutul Naţional de Statistică – „Buletin Statistic” nr. 1-12/2017, editat de

Institutul Naţional de Statistică


ANALYSIS OF TURNOVER IN MARKET SERVICES PROVIDED TO ENTERPRISES

Prof. Radu Titus MARINESCU PhD ([email protected])„Artifex”University of Bucharest

Cristian OLTEANU PhD Student ([email protected])


Alexandra PETRE (OLTEANU) PhD Student

([email protected])


Abstract

Economic activity is taking place in the main branches of the national

economy. The business of companies, domestic or multinational companies

must benefi t from a range of services. In the national accounts system, services

are new value creation activities. This is because not all businesses can

provide all the necessary elements for the smooth running of their business.

From this point of view, the turnover for these services provided to

enterprises is important because it reveals how these activities are carried out

in order to ensure the growth or better results of the national economy.

The analysis carried out by the authors is done by comparing the evolution

of the turnover indicator in each month, but also compared to similar periods of the

previous year, 2016 and 2015, and thus extended over signifi cant periods of time.

The analysis is also carried out on raw data series as well as on

seasonally adjusted data series. As regards the analysis, this was done on a total

basis, by transport, communications, cinematographic production activities,

computer activities and activities specifi c to services provided to enterprises.

From the data analyzed, the tendency to increase this indicator, the

turnover, reveals a more correct harmonization of the concerns of the economic

management of the enterprises.

For example, as compared to November, there are also some decreases

in December, but signifi cant is the fact that as compared to 2016 the increases

are, with two exceptions, obvious.

And in the year-by-year comparison, 2017 versus 2016, we are

increasing in all indicators under analysis.

The authors use seasonally adjusted gross or seasonal data as well

as consistent and relevant graphical representations that highlight the growth

trend that we have recalled.

Keywords: turnover, market, services, economic branch, indicator

JEL Classifi cation: L10, L80


Introduction

In this article, we left the study of the elements we have at this moment to highlight how the business activity was achieved in 2017 as compared to 2016. We also sought to highlight the market services that were mainly provided for businesses to complete their entire business in order to pursue a tangible management over a longer period of time. The authors stopped on the market services made in nominal terms, as well as in real terms, to highlight the concrete evolution. In the last period of time, infl ation has been „reactivated”, given that in the period 2015-2016

constant price maintenance or even the decline of some of them is not the

result of disinfl ation, it is rather „disinfl ation managed” as value added tax has

been reduced from 24% to 19%.

Although some companies, such as those in the fi eld of food or other areas, have not complied with the legal provision to lower prices by 5%, they have remained at a constant level, have increased very slowly or not at all and thus have had effects on real growth in the economy. The year 2017 reveals an increase in infl ation that will probably

stabilize around 4% for 2017 after correcting all errors and making the

necessary estimates.

The article presents series of data and graphical representations that

clearly show the appreciation of the authors of this study.

Literature review

Anghelache, C. (2015), Anghelache, C. (2014) and Anghelache,

C. (2012) deal with an exhaustive and successive approach to Romania’s

economic condition. Anghelache, C., Anghel, MG, (2016), Anghelache

C., Anghelache, C., Badea, SG, Capanu, , Biji, M., Biji, EM, Lilea, E.,

Anghelache, C. (2002, Begu, LS, Tusa, E., 2000). (2007) describe the issue

of macroeconomic statistics and the system of national accounts. Anghelache,

C., Voineagu, V. (2013) and Dornbusch, R. Fischer, S. Startz, R. the analysis

of commodity exchanges is presented in a study by GV, Lixandru (Bardasu),

G. and others (2013). The analysis of the ratio between turnover and staff in

SMEs is presented in a study, using a model by Lixandru (Bardasu), G. and

others (2013) The modeling methodology and the prognosis failure are the

subject of a study by Clements, MP, and Hendry, DF (2002). is a concern for

Ţarcă, M., (1998) and Croxton, F.E., Cowden, I.J., Klein, S. (1967). Consumer prices, the consumer price index and the cost of living are studied by Boskin, M., E. Dulberger, R. Gordon, Z. Griliches, and D. Jorgenson (1998). Also, Anghelache, C., (1996) studies the measurement and comparison of economic development. Klein, L. R. (1983) presents a series of econometric solutions,


and Silvey, S. D. (1975) investigates statistical inference. Chow, G. C. (1960) proposes a series of tests of equality between sets of coeffi cients in two linear regressions.


Serviciile realizate de unele societăți comerciale pentru întreprinderile naționale și multinaționale sunt importante pentru desfășurarea activității de producție sau construcții ăn cele mai bune condiții. În acest context, un indicator care exprimă activitatea societăților prestatoare de servicii pentru industrie este cifra de afaceri a prestatorilor de servicii. Analiza este efectuată pe un segment scurt de timp. Analizând evoluţia serviciilor de piaţă prestate pentru întreprinderi, constatăm că faţă de anul 2016 acest indicator a crescut cu 12,8%. În luna decembrie 2017, cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor, în termeni nominali, faţă de luna precedentă a crescut atât ca serie brută cu 2,1% cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 1,0%. Faţă de luna corespunzătoare a anului precedent, cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor, în termeni nominali, a crescut atât ca serie brută cu 9,1 % cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 12,2 %. În anul 2017, cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor, în termeni nominali, a crescut faţă de anul 2016 ca serie brută cu 12,8%. În grafi cul următor am prezentat evoluția cifrei de afaceri pe total și pe principalele cinci servicii (transporturi, comunicații, activități de producție cinematografi ce etc., activități informatice și alte servicii) prestate întreprinderilor


Monthly evolution of the turnover of the market services provided

mainly to the enterprises, according to CAEN Rev. 2 (series adjusted by

number of working days and seasonality)

Chart no. 1

- January 2010 - December 2017-- 2010=100 -


Din analiza valorii serviciilor de piaţă prestate pentru întreprinderi (societăţi comerciale) se constată că acestea au crescut în 2017 faţă de 2016 pe total cu 2,1%. Această evoluţie este prezentată în tabelul următor.


Turnover value indices of ma rket services mainly provided to

enterprises

Chart no. 2

ActivitySeries

December 2017 in % vs: Year 2017 /Year 2016

-%-November

2017December

2016

Total B 102,1 109,1 112,8S 101,0 112,2 -

Transport B 96,2 117,3 115,7S 102,3 120,0 -

Communications B 99,6 103,3 104,2S 96,6 105,4 -

Cinematographic production, video, television programs; broadcasting and transmission of programs

B 90,8 105,5 114,0

S 94,1 104,2 -

Computer and information technology services

B 102,3 91,2 104,3

S 97,5 88,0 -Other services provided mainly to enterprises

B 109,5 109,8 115,4S 102,7 113,3 -

B = gross series; S = series adjusted by number of working days and seasonality

Source: INS / Press release 41 / 14.02.2018

From the study of the data in this table we fi nd that turnover in market services provided mainly to enterprises, gross series, in December 2017, compared to the previous month, in nominal terms, increased by 2.1% as a result of the registered increases to other services mainly provided to enterprises (+ 9.5%) and IT and information technology (+ 2.3%). Decreases recorded cinematographic production, video, television programs; broadcasting and transmission of programs (-9.2%), transport activities (-3.8%) and communication activities (-0.4%). The situation regarding the turnover of market services provided mainly to enterprises, adjusted series according to the number of working days and seasonality, shows that in December 2017, compared to the previous month in nominal terms, increased by 1, 0% as a result of growth in other services provided mainly to enterprises (+ 2.7%) and transport activities (+ 2.3%). There have been decreases in cinematographic production, video, television programs; broadcasting and transmission of programs (-5.9%), communication activities (-3.4%) and computer and information technology activities (-2.5%). Analyzing gross series data, turnover in market services mainly provided to enterprises increased in December 2017 compared with December 2016, in nominal terms, as a whole by 9.1%, due to the increases recorded at transport activities (+ 17.3%), other services provided mainly to enterprises (+


9.8%), cinematographic production, video, television programs; broadcasting and transmission of programs (+5.5%) and communication activities (+ 3.3%). Computer service and information technology activities decreased by 8.8%. Considering the series of data adjusted by number of working days and seasonality, turnover in market services mainly provided to businesses in December 2017 compared to December 2016 in nominal terms increased overall by 12 , 2% due to increases in transport activities (+ 20.0%), other services provided mainly to enterprises (+ 13.3%), communication activities (+ 5.4%) and cinema production, video television programs; broadcasting and transmission of programs (+ 4.2%). Computer service and information technology activities decreased by 12.0%. Making a comparative analysis of the results in two years, we conclude that in 2017 compared to 2016, in nominal terms, the turnover of market services provided mainly to enterprises, gross series, increased by 12.8% , due to increases in transport (+ 15.7%), other services mainly provided to enterprises (+ 15.4%), cinematographic production, video, television programs; broadcasting and transmission of programs (+ 14.0%), computer and information technology (+ 4.3%) and communications (+ 4.2%). From the data analyzed it is concluded that the market services provided mainly to the production enterprises had the same general growth trend as the Gross Domestic Product which shows a good correlation in the activities of the companies producing gross value added.

Conclusion

The study of the turnover of the market services provided mainly to the enterprises shows that on the total of 2017 we have a rather interesting increase of over 12.5%. This has been done both in nominal terms and in real terms, defl ated, which leads to the conclusion that we have an increase

in the growth of business services. It is noted that the majority of companies

specialized in this fi eld contributed to the increase in the turnover of the market services provided mainly to the enterprises. Growth is welcome and shows that we have sustained growth both on the whole and on the main areas such as transport, communications, IT activities or other activities. In 2017 as compared to 2016, all indicators that value the turnover of market services provided to enterprises increased by over 4.2% in the communications fi eld and the others with much more serious levels, from 12 to 15.4%. The conclusion is that in nominal terms the growth was very sustained, especially in transport and we appreciate that, in the context of


the infrastructure will improve turnover in the transport sector will rise on earnings that can be achieved by increasing internal traffi c in our country but also internationally in the territory of our country.

References

1. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2016). Bazele statisticii economice. Concepte

teoretice şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti 2. Anghelache, C. (2015). România 2015. Starea economică în continuă creştere,

Editura Economică, Bucureşti 3. Anghelache, C. (2014). România 2014. Starea economica pe calea redresării,

Editura Economică, Bucureşti; 4. Anghelache, C., Lixandru (Bardașu), G. și alții (2014). The Evolution of the Industry

over the Period 2001-2013. Romanian Statistical Review Supplement, 62(4), 54-63 5. Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2013). Statistica macroeconomică.

Sistemul conturilor naționale, Editura Economică, București 6. Anghelache, C. (2012). România 2012. Starea economicã în crizã perpetuã,

Editura Economicã, Bucureşti; 7. Anghelache, C., Badea, S.G., Capanu, I. and Wagner, P. (2005). Bazele statisticii

teoretice şi economice, Editura Economică, Bucureşti 8. Anghelache C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura

Economică, Bucureşti 9. Anghelache, C. (2004). Statistică teoretică şi economică- Teorie şi aplicaţii,

Editura Economică, Bucureşti 10. Anghelache, C., (1996). Măsurarea şi compararea dezvoltării economice, Editura

Economică, Bucureşti 11. Begu, L.S. and Tusa, E. (2000). Statistică teoretică şi economică, Editura

Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti;

12. Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E. and Anghelache, C. (2002). Tratat de statistică,


13. Boskin, M., E. Dulberger, R., Gordon, Z., Griliches and D. Jorgenson (1998).

Consumer Prices, the Consumer Price Index and the Cost of Living. Journal of

Economic Perspectives, 12, 3–26

14. Burridge, P., and Taylor, A.M.R. (2000). On the Properties of Regression-Based

Tests for Seasonal Unit Roots in the Presence of Higher Order Serial Correlation,

mimeo, City University, London

15. Chow, G. C. (1960). Tests of equality between sets of coeffi cients in two linear regressions, Econometrica, 28

16. Clements, M. P., Hendry, D. F. (2002). Modelling Methodology and Forecast Failure. Econometrics Journal, 5

17. Dornbusch, R. Fischer, S. and Startz, R., (2007). Macroeconomie - traducere, Editura Economică, Bucureşti;

18. Klein, L. R. (1983). Lectures in econometrics, Amsterdam, North-Holland 19. Lixandru (Bardașu), G. și alții (2013). Raportul dintre cifra de afaceri si personalul

din IMM–Model de analiza. Romanian Statistical Review Supplement, 61(1), 148-152.


20. Anghelache, C., Mitruţ, C. si altii, (2006). Proporţii şi corelaţii macroeconomice,

Theoretical and Applied Economics, 2, 101-106

21. Silvey, S. D. (1975) – „Statistical Inference”. Chapman and Hall, London

22. Ţarcă, M., (1998). Tratat de statistică aplicată, E.D.P., Bucureşti; 23. *** Buletinul Statistic nr. 1-12/2017, editat de Institutul Naţional de Statisticã

(www.insse.ro) 24. *** Institutul Naţional de Statistică – „Buletin Statistic de Industrie” nr. 1-12/2017,







Studiu privind evoluţia cifrei de afaceri din comerţul cu autovehicule şi din serviciile de piaţă prestate populaţiei

Conf. univ. dr. Florin Paul Costel LILEA (fl [email protected])


Drd. Doina AVRAM ([email protected])


Drd. Doina BUREA ([email protected])


Drd. Radu STOICA ([email protected])


Abstract

Comerțul Cu autovehicule este una dintre cele mai profi tabile activități economice din România. Se constată că în 2017 față de 2016 înregistrăm o creștere susținută a acestei activități. De asemenea, și celelalte servicii au cunoscut un ritm susținut în perioada de referință. În țările dezvoltate, serviciile au o pondere din ce în ce mai ridicată la formarea Produsului Intern Brut. Și în România serviciile capătă o pondere mai ridicată, ca urmare a dezvoltării serviciilor generale prestate pentru întreprinderi sau populației. Autorii și-au propus să evidențieze modul în care aceste activități de prestări servicii au evoluat în anul 2017 față de anul anterior, în țara noastră. Datele sunt analizate pe bază de serii brute și serii ajustate sezonier dar și pe bază de date nominale sau aduse la date reale prin denominare. În studiul efectuat, autorii s-au orientat și asupra altor (evoluția lunară comparativ cu perioade similare etc.) aspecte care dau esență analizei întreprinse. Cuvinte cheie: comerț cu amănuntul, comerț cu ridicata, cifra de afaceri, indici de creștere, evoluție Clasifi carea JEL: L81, O40

Introducere

Comerțul cu autovehicule precum și serviciile de piață prestate populației au, în primul rând, un efect important asupra calității vieții,. Creșterea numărului de autovehicule comercializate, care asigură creșterea numărului autovehiculelor afl ate în circulație, asigură condiții

sporite, mai bune populației pentru deplasările în scop personal dar și în


scopul activității economice, de la o perioadă de timp la alta. Autorii, studiind datele furnizate de Institutul Național de Statistică, corelate și cu unele date oferite de EUROSTAT, au ajuns la concluzia că, de la o perioadă de timp la alta, cifra de afaceri a sporit atât în ceea ce privește comerțul cu autovehicule, cât și în ceea ce privește serviciile prestate populației. Când abordăm categoria serviciilor de piață prestate populației, ne referim în primul rând la activitățile hoteliere și de restaurante, care au avut o creștere însemnată, precum și la celelalte activități de servicii, efectuate în scopul satisfacerii unor nevoi recreative, de înfrumusețare, de curățenie, igienă și altele. Aceste activități au crescut și efectul se constată în creșterea ponderii pe care serviciile efectuate către întreprinderi, populație sau cele din comerțul cu autovehicule o dețin în creșterea produsului intern brut.

Literature review

Anghelache, C. (2015), Anghelache, C. (2014) și Anghelache, C. (2012) face o analiză exhaustivă a stării economice a României. Anghelache, C., Anghel, M. G., (2016), Anghelache C. (2008), Anghelache, C., Badea, S.G., Capanu, I., Wagner, P., (2005), Anghelache, C. (2004), Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E., Anghelache, C. (2002) tratează – în opuri și perioade de timp diferite – problematica statisticii teoretice însoțită de numeroase studii de caz și exemplifi cări. Tematica statisticii macroeconomice și a sistemului conturilor naționale este abordată de Anghelache, C., Mitruţ, C., Voineagu, V. (2013) și Dornbusch, R. Fischer, S. Startz, R., (2007). Anghelache, G. V., Lixandru (Bardașu), G. și alții (2013) prezintă într-o lucrare principalii indicatori utilizați în analiza schimburilor de mărfuri. Lixandru (Bardașu), G. și alții (2013) ne propun un model de analiză cu privire la raportul dintre cifra de afaceri si personalul din IMM. Metodologia modelării și eșecul prognozelor face obiectul unui studiu al lui Clements, M. P., și Hendry, D. F. (2002). Croxton, F.E., Cowden, I.J. studiază particularitățile statisticii aplicate.


În cele ce urmează, vom aborda, în această ordine, modul în care a evoluat comerțul cu autovehicule, precum și a celorlalte servicii de piață oferite populației. Avem în vedere comerțul cu amănuntul, cu ridicata, dar și alte categorii de activități oferite populației. Astfel, în anul 2017, cifra de afaceri din comerţul cu autovehicule şi serviciile de piaţă prestate populaţiei a crescut faţă de anul 2016 cu 11,1%, respectiv 15,5%


Analizând evoluția comerțului cu autovehicule și motociclete rezultă că, în luna decembrie 2017 faţă de luna precedentă, cifra de afaceri a scăzut ca serie brută cu 6,0%. Ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate a crescut cu 2,4%. Cifra de afaceri pentru serviciile de piaţă prestate populaţiei faţă de luna precedentă a crescut, atât ca serie brută cu 5,5%, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 3,3%. Și mai relevantă este analiza comparativă a indicatorului analizat, dacă vom lua în calcul un interval de 12 luni. În acest sens, se va compara nivelul indicatorului din luna considerată, față de luna similară din anul precedent, În acest sens, faţă de luna corespunzătoare a anului precedent, volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu autovehicule şi motociclete a crescut ca serie brută cu 7,1% şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 10,7%. În același timp, volumul cifrei de afaceri pentru serviciile de piaţă prestate populaţiei, faţă de luna corespunzătoare a anului precedent a crescut ca serie brută cu 20,1% şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 19,6%. Comparația evoluției indicatorului pe întregul an relevă că în 2017, volumul cifrei de afaceri din comerţul cu autovehicule şi motociclete a crescut faţă de anul 2016 ca serie brută cu 11,1%. Serviciile de piaţă prestate populaţiei a crescut, ca serie brută, cu 15,5%. În grafi cul nr. 1 am efectuat o prezentare grafi că sugestivă careevidențiază evoluția indicatorului supus analizei pe intervalul 2010-2017.

Evoluţia lunară a cifrei de afaceri în comerţul cu ridicata şi cu

amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor

(serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate)

- ianuarie 2010 – decembrie 2017 --2010=100-

Grafi cul nr. 1

50

70

90

110

130

150

170

190

210

ian..10

feb..10

mar..10

apr..10

mai..10

iun..10

iul..10

aug..10

sep..10

oct..10

nov..10

dec..10

ian..11

feb..11

mar..11

apr..11

mai..11

iun..11

iul..11

aug..11

sep..11

oct..11

nov..11

dec..11

ian..12

feb..12

mar..12

apr..12

mai..12

iun..12

iul..12

aug..12

sep..12

oct..12

nov..12

dec..12

ian..13

feb..13

mar..13

apr..13

mai..13

iun..13

iul..13

aug..13

sep..13

oct..13

nov..13

dec..13

ian..14

feb..14

mar..14

apr..14

mai..14

iun..14

iul..14

aug..14

sep..14

oct..14

nov..14

dec..14

ian..15

feb..15

mar..15

apr..15

mai..15

iun..15

iul..15

aug..15

sep..15

oct..15

nov..15

dec..15

ian..16

feb..16

mar..16

apr..16

mai..16

iun..16

iul..16

aug..16

sep..16

oct..16

nov..16

dec..16

ian..17

feb..17

mar..17

apr..17

mai..17

iun..17

iul..17

aug..17

sep..17

oct..17

nov..17

dec..17

TOTAL AUTO MOTO



De asemenea, în grafi cul nr. 2 am prezentat evoluția lunară a cifrei de afaceri pentru serviciile de piață prestate populației.

Evoluţia lunară a cifrei de afaceri pentru serviciile de piaţă prestate

populaţiei (serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de

sezonalitate) - ianuarie 2010 – decembrie 2017 -

Grafi cul nr. 2 -2010=100-

90

100

110

120

130

140

150

160

170

180

190

ian..10

feb..10

mar..10

apr..10

mai..10

iun..10

iul..10

aug..10

sep..10

oct..10

nov..10

dec..10

ian..11

feb..11

mar..11

apr..11

mai..11

iun..11

iul..11

aug..11

sep..11

oct..11

nov..11

dec..11

ian..12

feb..12

mar..12

apr..12

mai..12

iun..12

iul..12

aug..12

sep..12

oct..12

nov..12

dec..12

ian..13

feb..13

mar..13

apr..13

mai..13

iun..13

iul..13

aug..13

sep..13

oct..13

nov..13

dec..13

ian..14

feb..14

mar..14

apr..14

mai..14

iun..14

iul..14

aug..14

sep..14

oct..14

nov..14

dec..14

ian..15

feb..15

mar..15

apr..15

mai..15

iun..15

iul..15

aug..15

sep..15

oct..15

nov..15

dec..15

ian..16

feb..16

mar..16

apr..16

mai..16

iun..16

iul..16

aug..16

sep..16

oct..16

nov..16

dec..16

ian..17

feb..17

mar..17

apr..17

mai..17

iun..17

iul..17

aug..17

sep..17

oct..17

nov..17

dec..17

TOTAL HOTELURI SI RESTAURANTE


În tabelul nr. 1 sunt prezentate datele privind indicii valorii cifrei de afaceri pe activitățile desfășurate, ca serii brute sau serii ajustate sezonier.


Indicii volumului cifrei de afaceri pentru comerţul cu autovehicule şi

motociclete şi servicii de piaţă prestate populaţieiTabelul nr. 1

Activități SerieDecembrie 2017 în % faţă de : Anul 2017/

Anul 2016-%-Noiembrie

2017Decembrie 2016

Total comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor

B 94,0 107,1 111,1

S 102,4 110,7 -

Comerţ cu autovehiculeB 100,2 108,5 110,4

S 108,0 113,8 -

Întreţinerea şi repararea autovehiculelor

B 93,9 109,2 122,9

S 101,3 113,0 -

Comerţul cu piese şi accesorii pentru autovehicule

B 83,0 103,2 107,3

S 100,6 106,8 -Comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întreţinerea şi repararea motocicletelor

B 83,2 142,7 150,6

S 88,1 157,9 -

Servicii de piaţă prestate populaţiei – total

B 105,5 120,1 115,5

S 103,3 119,6 -

din care:

Hoteluri şi restauranteB 99,5 107,9 113,9

S 100,3 109,7 -

Jocuri de noroc şi alte activităţi recreative

B 113,0 140,3 123,9

S 107,4 141,3 -

Activităţi ale agenţiilor turistice şi a tur-operatorilor; alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică

B 109,8 141,0 112,2

S 106,7 132,8 -

Coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare

B 138,2 89,7 82,5

S 124,1 88,0 -Spălarea, curăţarea (uscată) articolelor textile şi a produselor din blană

B 110,7 112,8 108,9

S 112,4 112,9 -

Notă: B= serie brută; S= serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate



Interpretând datele cuprinse în acest tabel rezultă că volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor, serie brută, în luna decembrie 2017, comparativ cu luna precedentă, a înregistrat o scădere cu 6,0% datorată scăderilor înregistrate la comerţul cu piese şi accesorii pentru autovehicule (-17,0%), comerţul cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întreţinerea şi repararea motocicletelor (-16,8%) şi la activităţile de întreţinere şi repararea autovehiculelor (-6,1 %). Comerţul cu autovehicule a crescut cu 0,2%.

Ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor, în luna decembrie 2017, comparativ cu luna precedentă a înregistrat o creştere cu 2,4%. Adâncind analiza constatăm că serviciile de piaţă prestate populaţiei, serie brută, în luna decembrie 2017, faţă de luna precedentă, volumul cifrei de afaceri a înregistrat o creştere cu 5,5% datorată creşterilor înregistrate la

serviciile de coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare (+38,2%), activitǎţile

de jocuri de noroc şi alte activităţi recreative (+13,0%), activităţile de

spǎlare, curǎţarea şi vopsirea textilelor şi blǎnurilor (+10,7%) şi la activitǎţile

agenţiilor turistice şi tur-operatorilor (+9,8%). Activităţile hotelurilor şi

restaurantelor au scăzut cu 0,5%.

Ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de

sezonalitate, acest indicator a crescut cu 3,3% în luna decembrie 2017 faţă de

luna precedentă.

Volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu ridicata şi cu amănuntul,

întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor, serie brută, în

luna decembrie 2017, comparativ cu luna decembrie 2016 a înregistrat o

creştere cu 7,1% datorată creşterilor înregistrate la comerţul cu motociclete,

piese şi accesorii aferente; întreţinerea şi repararea motocicletelor (+42,7%),

activitǎţile de întreţinere şi repararea autovehiculelor (+9,2%), comerţul cu

autovehicule (+8,5%) şi la comerţul cu piese şi accesorii pentru autovehicule

(+3,2%).

Volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu ridicata şi cu amănuntul,

întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor, serie ajustată în

funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în luna decembrie

2017 a înregistrat o creştere cu 10,7% faţă de luna decembrie 2016.

Activitatea de servicii de piaţă prestate populaţiei, serie brută, în luna

decembrie 2017 a înregistrat o cifră de afaceri cu 20,1% mai mare comparativ

cu luna decembrie 2016, provenită de la activitǎţile agenţiilor turistice şi

tur-operatorilor (+41,0%), activităţile de jocuri de noroc şi alte activităţi


recreative (+40,3%), activităţile de spǎlare, curǎţare şi vopsirea textilelor şi blǎnurilor (+12,8%) şi de la activităţile hotelurilor şi restaurantelor (+7,9%). Scăderi au înregistrat serviciile de coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare (-10,3%). Servicii de piaţă prestate populaţiei, serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în luna decembrie 2017 a crescut cu 19,6% comparativ cu luna decembrie 2016. Pe întregul an 2017 comparativ cu 2016, volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor, serie brută, a crescut cu 11,1% datorită creşterilor înregistrate la comerţul cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întreţinerea şi repararea motocicletelor (+50,6%), întreţinerea şi repararea

autovehiculelor (+22,9%), comerţul cu autovehicule (+10,4%) şi la comerţul

cu piese şi accesorii pentru autovehicule (+7,3%).

Servicii de piaţă prestate populaţiei, serie brută, în 2017 a înregistrat o cifră de afaceri cu 15,5% mai mare comparativ cu 2016, provenită de la activităţile de jocuri de noroc şi alte activităţi recreative (+23,9%), activităţile hotelurilor şi restaurantelor (+13,9%), activitǎţile agenţiilor turistice şi tur-operatorilor (+12,2%) şi de la activităţile de spălare, curăţare şi vopsirea textilelor şi blǎnurilor (+8,9%). Serviciile de coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare au scăzut cu 17,5%. În tabelul nr. 2 sunt prezentate datele sintetice cu evoluția indicilor cifrei de afaceri din comerțul cu ridicata.


Tabelul nr. 2 Indicii cifrei de afaceri din comerţul cu ridicata

Tabelul nr. 2

Activități Serie

Decembrie 2017 în %

faţă de:Anul 2017/

Anul 2016

-%-Noiembrie

2017

Decembrie

2016

TotalB 93,0 106,8 107,5

S 101,0 112,0 -

Activităţi de intermediere în comerţul cu

ridicata

B 96,5 94,8 98,8

S 99,5 97,9 -

Comerţ cu ridicata al produselor agricole

brute şi al animalelor vii

B 82,2 96,6 105,2

S 96,9 99,1 -

Comerţ cu ridicata al produselor alimentare,

al băuturilor şi al tutunului

B 102,8 104,6 105,9

S 99,8 107,0 -

Comerţ cu ridicata al bunurilor de consum,

altele decât cele alimentare

B 97,8 108,5 106,8

S 103,6 110,8 -

Comerţ cu ridicata al echipamentului

informatic şi de telecomunicaţii

B 91,5 95,0 98,6

S 97,5 91,2 -

Comerţ cu ridicata al altor maşini,

echipamente şi furnituri

B 103,5 112,4 105,0

S 103,7 111,0 -

Comerţ cu ridicata specializat al altor

produse

B 80,9 119,0 114,6

S 103,4 123,0 -

Comerţ cu ridicata nespecializatB 87,6 116,6 116,5

S 100,4 127,7 -

Notă: B= serie brută; S= serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate

Sursă INS – Comunicat de presă nr. 40/14.02.2018

Comparând nivelul cifrei de afaceri din comerţul cu ridicata (cu

excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete), ca serie brută, în luna

decembrie 2017, comparativ cu luna precedentă, în termeni nominali,

constatăm că acesta a scăzut pe ansamblu cu 7,0%, pe seama scăderii

comerţului cu ridicata specializat al altor produse (-19,1%), comerţului cu

ridicata al produselor agricole brute şi al animalelor vii (-17,8%), comerţului

cu ridicata nespecializat (-12,4%), comerţului cu ridicata al echipamentului

informatic şi de telecomunicaţii (-8,5%), activităţilor de intermediere în

comerţul cu ridicata (-3,5%) şi comerţului cu ridicata al bunurilor de consum,

altele decât cele alimentare (-2,2%). Au înregistrat creșteri doar comerţul cu

ridicata al altor maşini, echipamente şi furnituri (+3,5%) şi la comerţul cu

ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului (+2,8%).


Cifra de afaceri din comerţul cu ridicata (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete), serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în luna decembrie 2017, comparativ cu luna precedentă, în termeni nominali, a crescut pe ansammblu cu 1,0%, prin creşterea comerţului cu ridicata al altor maşini, echipamente şi furnituri (+3,7%), comerţului cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare (+3,6%), comerţului cu ridicata specializat al altor produse (+3,4%) şi comerţului cu ridicata nespecializat (+0,4%). Scăderi s-a înregistrat la comerţul cu ridicata al produselor agricole brute şi al animalelor vii (-3,1%), comerţul cu ridicata al echipamentului informatic şi de telecomunicaţii (-2,5%), activităţile de intermediere în comerţul cu ridicata (-0,5%) şi la

comerţul cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului

(-0,2%).

Ca serie brută, cifra de afaceri din comerţul cu ridicata (cu excepţia

comerţului cu autovehicule şi motociclete)în luna decembrie 2017, comparativ

cu luna decembrie 2016, în termeni nominali, a înregistrat o creştere cu 6,8%

pe seama creșterii comerţului cu ridicata specializat al altor produse (+19,0%), comerţului cu ridicata nespecializat (+16,6%), comerţului cu ridicata al altor maşini, echipamente şi furnituri (+12,4%), comerţului cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare (+8,5%) şi comerţului cu ridicata

al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului (+4,6%). Scăderi s-a

înregistrat la activităţile de intermediere în comerţul cu ridicata (-5,2%),

comerţul cu ridicata al echipamentului informatic şi de telecomunicaţii

(-5,0%) şi la comerţul cu ridicata al produselor agricole brute şi al animalelor

vii (-3,4%).

Cifra de afaceri din comerţul cu ridicata (cu excepţia comerţului

cu autovehicule şi motociclete), serie ajustată în funcţie de numărul de zile

lucrătoare şi de sezonalitate, în luna decembrie 2017, comparativ cu luna

decembrie 2016, în termeni nominali, a crescut pe ansamblu cu 12,0%, ca

urmare a creșterii comerţului cu ridicata nespecializat (+27,7%), comerţului

cu ridicata specializat al altor produse (+23,0%), comerţului cu ridicata al

altor maşini, echipamente şi furnituri (+11,0%), comerţului cu ridicata al

bunurilor de consum, altele decât cele alimentare (+10,8%) şi comerţului

cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului (+7,0%).

Scăderi au înregistrat comerţul cu ridicata al echipamentului informatic şi de

telecomunicaţii (-8,8%), activităţile de intermediere în comerţul cu ridicata

(-2,1%) şi comerţul cu ridicata al produselor agricole brute şi al animalelor vii

(-0,9%).

Cifra de afaceri din comerţul cu ridicata (cu excepţia comerţului cu

autovehicule şi motociclete), serie brută, în anul 2017 comparativ cu anul

2016, în termeni nominali, a înregistrat o creştere cu 7,5% datorită creşterii


comerţului cu ridicata nespecializat (+16,5%), comerţului cu ridicata specializat al altor produse (+14,6%), comerţului cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare (+6,8%), comerţului cu ridicata al produselor

alimentare, al băuturilor şi al tutunului (+5,9%), comerţului cu ridicata al

produselor agricole brute şi al animalelor vii (+5,2%) şi comerţului cu ridicata

al altor maşini, echipamente şi furnituri (+5,0%). Scăderi s-au înregistrat la

comerţul cu ridicata al echipamentului informatic şi de telecomunicaţii

(-1,4%) şi la activităţile de intermediere în comerţul cu ridicata (-1,2%).

Concluzii

România trebuie să acceseze mai convingător fonduri europene care

sunt destinate activităților din aceste domenii de activitate.

Relevanța pe care o are creșterea activității, prin cifra de afaceri a

comerțului cu autovehicule și a serviciilor de piață prestate populației ne

dă posibilitatea să prognozăm că în perioada următoare, creșterea în acest

domeniu va fi neuniformă, existând unele domenii care nu se vor ridica la

nivelul dorit.

De asemenea, putem concluziona că în anul 2017 față de anul 2016,

creșterile (11,1% la comerțul cu autovehicule și 15,1% la serviciile de piață

prestate populației) sunt cele mai ridicate din ultimii ani.

Se poate trage concluzia că efectele dăunătoare, destul de puternice,

pe care criza economico-fi nanciară le-a avut asupra evoluției economiei

românești au trecut și că aceste activități pot să sporească în perioada următoare

și să contribuie, într-o mai mare măsură, la creșterea Produsului Intern Brut.

Bibliografi e


teoretice şi studii de caz, Editura Economică

2. Anghelache, C. (2015). România 2015. Starea economică în continuă creştere,


3. Anghelache, C. (2014). România 2014. Starea economica pe calea redresării ,


4. Anghelache, C. (2012). România 2012. Starea economicã în crizã perpetuã,


5. Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2013). Statistica macroeconomică.

Sistemul conturilor naționale, Editura Economică, București

6. Anghelache C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura


7. Anghelache, C., Badea, S.G., Capanu, I. and Wagner, P. (2005). Bazele statisticii

teoretice şi economice, Editura Economică, Bucureşti

8. Anghelache, C. (2004). Statistică teoretică şi economică - Teorie şi aplicaţii,



9. Anghelache, C., (1996). Măsurarea şi compararea dezvoltării economice, Editura Economică, Bucureşti

10. Anghelache, G.V. and Lixandru (Bardașu), G. și alții (2013). The Main Indicators Used in the Analysis of Commodity Exchanges. Romanian Statistical Review Supplement, 61(3), 47-52

11. Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E. and Anghelache, C. (2002). Tratat de statistică, Editura Economică, Bucureşti

12. Burridge, P., and Taylor, A.M.R. (2000). On the Properties of Regression-Based Tests for Seasonal Unit Roots in the Presence of Higher Order Serial Correlation, mimeo, City University, London

13. Dornbusch, R. Fischer, S. Startz, R., (2007), „Macroeconomie”- traducere, Editura Economică, Bucureşti

14. Kuznets, S., (2001), „Economic Growth and Structura. Selected Essay”, Hainemann Educational Books Ltd, London

15. Lixandru (Bardașu), G. și alții (2013). Raportul dintre cifra de afaceri si personalul din IMM–Model de analiza. Romanian Statistical Review Supplement, 61(1), 148-152

16. *** Buletinul Statistic nr. 1-12/2017, editat de Institutul Naţional de Statisticã (www.insse.ro)

17. *** Institutul Naţional de Statistică – „Buletin Statistic de Industrie” nr. 1-12/2017, editat de Institutul Naţional de Statistică

18. *** Institutul Naţional de Statistică – „Buletin Statistic de Preţuri” nr. 1-12/2017, editat de Institutul Naţional de Statistică

19. *** Institutul Naţional de Statistică – „Buletin Statistic” nr. 1-12/2017, editat de Institutul Naţional de Statistică


STUDY ON THE DEVELOPMENT OF THE NUMBER OF BUSINESSES FROM THE

COMMERCE OF MOTOR VEHICLES AND OF THE MARKET SERVICE PROVIDED TO THE

POPULATION

Assoc. prof. Florin Paul Costel LILEA PhD (fl [email protected])

„Artifex” University of Bucharest Doina AVRAM Ph.D Student ([email protected])


Doina BUREA Ph.D Student ([email protected])


Radu STOICA Ph.D Student ([email protected])


Abstract

Car Trade is one of the most profi table economic activities in Romania. It is

noted that in 2017 as compared to 2016 there is a sustained increase in this activity.

Also, the other services experienced a sustained pace during the reference period.

In developed countries, services have an increasing share in GDP

formation. In Romania, services also get a higher share as a result of the

development of general services provided to enterprises or the population.

The authors have proposed to highlight how these service activities

evolved in 2017 compared to the previous year in our country.

Data are analyzed based on gross series and seasonally adjusted

series, but also on nominal or real-time data by denomination.

In the study, the authors also focused on others (the monthly evolution

compared to similar periods, etc.) which give the essence of the analysis

undertaken.

Cuvinte cheie: retail, wholesale, turnover, growth indices, evolution

Clasifi carea JEL: L81, O40

Introduction

The trade in motor vehicles and the market services provided to the population have, fi rst of all, an important effect on the quality of life. The increase in the number of vehicles sold, which ensures an increase in the number of vehicles in circulation, ensures better conditions for the population to travel for personal purposes but also for the purpose of economic activity from time to time.


The authors, studying the data provided by the National Institute of Statistics, correlated with some data provided by EUROSTAT, concluded that from time to time the turnover increased both in terms of trade with motor vehicles, and in terms of services rendered to the population. When approaching the category of market services rendered to the population, we refer primarily to hotel and restaurant activities, which have grown signifi cantly, as well as to other service activities carried out in order to satisfy the needs of recreation, beauty, cleaning, hygiene and more. These activities have increased and the effect is seen in increasing the share of services provided to businesses, the population or those in the motor vehicle trade in the growth of gross domestic product.

Literature review

Anghelache, C. (2015), Anghelache, C. (2014) and Anghelache, C. (2012) make an exhaustive analysis of Romania’s economic situation. Anghelache, C., Anghel, MG, (2016), Anghelache C., Anghelache, C., Badea, SG, Capanu, , Biji, M., Biji, EM, Lilea, E., Anghelache, C. (2002). The case of macroeconomic statistics and the system of national accounts is approached by Anghelache, C., Mitruţ, C., Voineagu, V. (2013) and Dornbusch, R. Fischer, S. Startz, R., In the paper, Lixandru (Bardaşu), G. et al. (2013) presents an analysis model for the analysis of commodity exchanges. the modeling methodology and the prognosis failure are the subject of a study by Clements, MP, and Hendry, DF (2002). Ark, M., (1998) and Croxton, F.E., Cowden, I.J. study the peculiarities of applied statistics.


In the following, we will address, in this order, how trade in motor vehicles and other market services offered to the population have evolved. We are considering retail, wholesale, but also other types of activities offered to the population. Thus, in 2017, the turnover from the trade in motor vehicles and the market services rendered to the population increased compared to 2016 by 11.1%, respectively 15.5% Analyzing the evolution of the trade in motor vehicles and motorcycles, in December 2017 compared to the previous month, the turnover decreased as gross series by 6.0%. As series adjusted by number of working days and seasonality increased by 2.4%. Turnover for market services provided to the population over the previous month increased, both as gross series by 5.5% and as series adjusted by number of working days and seasonality by 3.3%. Even more relevant is the comparative analysis of the indicator under review, if we consider a 12-month period. In this respect, the level of the


indicator in the month considered will be compared with the same month of the previous year. In this respect, compared to the corresponding month of the previous year, the turnover volume for the trade of motor vehicles and motorcycles increased as gross series by 7 , 1% and series adjusted by number of working days and seasonality by 10.7%. At the same time, the volume of turnover for market services rendered to the population, as compared to the corresponding month of the previous year, increased as gross series by 20.1% and as series adjusted by number of working days and seasonality by 19.6 %. The year-over-year comparison of the year-over-year indicator shows that in 2017, the volume of turnover in the trade in motor vehicles and motorcycles grew by 11.1% compared to 2016 as gross series. Market services rendered to the population increased, as gross series, by 15.5%. In chart no. 1 we made a suggestive graphical presentation that highlights the evolution of the indicator under analysis for 2010-2017.

. Monthly evolution of turnover in wholesale and retail trade,

maintenance and repair of motor vehicles and motorcycles (series

adjusted by number of working days and seasonality)

Chart no. 1

- January 2010 – December 2017 --2010=100-

50

70

90

110

130

150

170

190

210

ian..10

feb..10

mar..10

apr..10

mai..10

iun..10

iul..10

aug..10

sep..10

oct..10

nov..10

dec..10

ian..11

feb..11

mar..11

apr..11

mai..11

iun..11

iul..11

aug..11

sep..11

oct..11

nov..11

dec..11

ian..12

feb..12

mar..12

apr..12

mai..12

iun..12

iul..12

aug..12

sep..12

oct..12

nov..12

dec..12

ian..13

feb..13

mar..13

apr..13

mai..13

iun..13

iul..13

aug..13

sep..13

oct..13

nov..13

dec..13

ian..14

feb..14

mar..14

apr..14

mai..14

iun..14

iul..14

aug..14

sep..14

oct..14

nov..14

dec..14

ian..15

feb..15

mar..15

apr..15

mai..15

iun..15

iul..15

aug..15

sep..15

oct..15

nov..15

dec..15

ian..16

feb..16

mar..16

apr..16

mai..16

iun..16

iul..16

aug..16

sep..16

oct..16

nov..16

dec..16

ian..17

feb..17

mar..17

apr..17

mai..17

iun..17

iul..17

aug..17

sep..17

oct..17

nov..17

dec..17

TOTAL AUTO MOTO


Also, in chart no. 2 we presented the monthly evolution of the turnover for the market services rendered to the population.


Monthly evolution of turnover for market services rendered to the

population (series adjusted by number of working days and seasonality)

- January 2010 - December 2017 -

Chart no. 2

-2010=100-

90

100

110

120

130

140

150

160

170

180

190

ian..10

feb..10

mar..10

apr..10

mai..10

iun..10

iul..10

aug..10

sep..10

oct..10

nov..10

dec..10

ian..11

feb..11

mar..11

apr..11

mai..11

iun..11

iul..11

aug..11

sep..11

oct..11

nov..11

dec..11

ian..12

feb..12

mar..12

apr..12

mai..12

iun..12

iul..12

aug..12

sep..12

oct..12

nov..12

dec..12

ian..13

feb..13

mar..13

apr..13

mai..13

iun..13

iul..13

aug..13

sep..13

oct..13

nov..13

dec..13

ian..14

feb..14

mar..14

apr..14

mai..14

iun..14

iul..14

aug..14

sep..14

oct..14

nov..14

dec..14

ian..15

feb..15

mar..15

apr..15

mai..15

iun..15

iul..15

aug..15

sep..15

oct..15

nov..15

dec..15

ian..16

feb..16

mar..16

apr..16

mai..16

iun..16

iul..16

aug..16

sep..16

oct..16

nov..16

dec..16

ian..17

feb..17

mar..17

apr..17

mai..17

iun..17

iul..17

aug..17

sep..17

oct..17

nov..17

dec..17

TOTAL HOTELURI SI RESTAURANTE


În tabelul nr. 1 sunt prezentate datele privind indicii valorii cifrei de afaceri pe activitățile desfășurate, ca serii brute sau serii ajustate sezonier.


Indicii volumului cifrei de afaceri pentru comerţul cu autovehicule şi

motociclete şi servicii de piaţă prestate populaţieiTabelul nr. 1

ActivitiesSeries

December 2017 in % vs :Year 2017/Year 2016

-%-November

2017December

2016

Total wholesale and retail, maintenance and repair of motor vehicles and motorcycles

B 94,0 107,1 111,1

S 102,4 110,7 -

Trade in motor vehiclesB 100,2 108,5 110,4

S 108,0 113,8 -

Maintaining and repairing vehiclesB 93,9 109,2 122,9

S 101,3 113,0 -

Trade of parts and accessories for motor vehicles

B 83,0 103,2 107,3

S 100,6 106,8 -

Trade of motorcycles, parts and accessories thereof; maintenance and repair of motorcycles

B 83,2 142,7 150,6

S 88,1 157,9 -

Market services provided to the population - total

B 105,5 120,1 115,5

S 103,3 119,6 -

from which:

Hotels and restaurantsB 99,5 107,9 113,9

S 100,3 109,7 -

Gambling and other recreational activitiesB 113,0 140,3 123,9

S 107,4 141,3 -Activities of travel agencies and tour operators; other booking and tourist assistance services

B 109,8 141,0 112,2

S 106,7 132,8 -

Hairdressing and other beauty activitiesB 138,2 89,7 82,5

S 124,1 88,0 -

Washing, cleaning (dry) textiles and fur products

B 110,7 112,8 108,9

S 112,4 112,9 -

Note: B = gross series; S = series adjusted by number of working days and seasonality


Interpreting the data in this table shows that the volume of turnover for wholesale and retail trade, maintenance and repair of motor vehicles and motorcycles, gross series, in December 2017 compared to the previous month, registered a decrease by 6.0% due to the decreases registered in the trade with


parts and accessories for motor vehicles (-17.0%), trade in motorcycles, spare parts and related accessories; maintenance and repair of motorcycles (-16.8%) and maintenance and repair of motor vehicles (-6.1%). Trade in motor vehicles increased by 0.2%. As series adjusted by number of working days and seasonality, the volume of turnover for wholesale and retail trade, maintenance and repair of motor vehicles and motorcycles, in December 2017, compared to the previous month, registered an increase of 2, 4%. Deepening the analysis we fi nd that the market services rendered to the population, gross series, in December 2017, compared to the previous month, the volume of turnover increased by 5.5% due to the increases registered for hairdressing and other beauty activities (+ 38.2%), gambling activities and other recreational activities (+ 13.0%), washing activities, cleaning and dyeing of textiles and fur (+ 10.7%) and activities of tour operators and tour operators + 9.8%). Hotel and restaurant activities declined by 0.5%. As series adjusted by number of working days and seasonality, this indicator increased by 3.3% in December 2017 compared to the previous month. Turnover volume for wholesale and retail trade, maintenance and repair of motor vehicles and motorcycles, gross series, in December 2017 compared to December 2016 increased by 7.1% due to increases in motorcycle trade, parts and accessories thereof; maintenance and repair of motorcycles (+ 42.7%), maintenance and repair of motor vehicles (+ 9.2%), trade in motor vehicles (+ 8.5%) and trade in parts and accessories for motor vehicles %). Turnover volume for wholesale and retail trade, maintenance and repair of motor vehicles and motorcycles, series adjusted by number of working days and seasonality, in December 2017 increased by 10.7% compared to December 2016. The market services rendered to the population, gross series, in December 2017 recorded a turnover of 20.1% higher compared to December 2016, coming from the activities of tour operators and tour operators (+ 41.0% ), gambling activities and other recreational activities (+ 40.3%), cleaning and dyeing of textiles and fur (+ 12.8%) and hotel and restaurant activities (+ 7.9%) . Declines registered hairdressing and other beauty activities (-10.3%). Market services provided to the population, adjusted by number of working days and seasonality, in December 2017 increased by 19.6% compared to December 2016. For the full year 2017 compared to 2016, the volume of wholesale and retail trade, maintenance and repair of motor vehicles and motorcycles, gross series increased by 11.1% due to increases in trade in motorcycles, spare parts and related accessories ; maintenance and repair of motorcycles (+ 50.6%),


maintenance and repair of motor vehicles (+ 22.9%), trade in motor vehicles (+ 10.4%) and trade in parts and accessories for motor vehicles (+ 7.3%) . Market services rendered to the population, gross series, in 2017 registered a turnover of 15.5% higher compared to 2016, coming from gambling activities and other recreational activities (+ 23.9%), hotel activities and restaurants (+ 13.9%), travel agency and tour operator activities (+ 12.2%) and laundry, cleaning and dyeing of textiles and fur (+ 8.9%). Hairdressing and other beauty services fell by 17.5%. In table no. 2 are presented the synthetic data with the evolution of the turnover indices of the wholesale trade.

Turnover indices of wholesale

Table no. 2

ActivitiesSeries

December 2017 in % vs: Year 2017/Year 2016

-%-November

2017December

2016

TotalB 93,0 106,8 107,5

S 101,0 112,0 -

Wholesale trade intermediation activitiesB 96,5 94,8 98,8

S 99,5 97,9 -

Wholesale of agricultural raw materials and live animals

B 82,2 96,6 105,2

S 96,9 99,1 -

Wholesale of food, beverages and tobaccoB 102,8 104,6 105,9

S 99,8 107,0 -

Wholesale of consumer goods, other than food

B 97,8 108,5 106,8

S 103,6 110,8 -

Wholesale of computer and telecommunication equipment

B 91,5 95,0 98,6

S 97,5 91,2 -

Wholesale of other machinery, equipment and supplies

B 103,5 112,4 105,0

S 103,7 111,0 -

Specialized wholesale of other productsB 80,9 119,0 114,6

S 103,4 123,0 -

Non-specialized wholesale tradeB 87,6 116,6 116,5

S 100,4 127,7 -Notă: B= serie brută; S= serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate

Sursă INS – Comunicat de presă nr. 40/14.02.2018


Comparing the level of turnover in wholesale trade (excluding trade in motor vehicles and motorcycles) as crude series in December 2017, compared to the previous month in nominal terms, we note that it decreased overall by 7.0% (-19.1%), wholesale of raw agricultural products and live animals (-17.8%), non-specialized wholesale trade (-12.4%), trade wholesale of IT and telecommunications equipment (-8.5%), wholesale trade intermediation (-3.5%) and wholesale of non-food goods (-2.2%) . Only wholesale of other machinery, equipment and supplies (+ 3.5%) and wholesale of food, beverages and tobacco (+ 2.8%) recorded increases. Turnover in wholesale (excluding trade in motor vehicles and motorcycles), adjusted series according to number of working days and seasonality, in December 2017, compared to the previous month, in nominal terms, increased by a total of 1 , 0%, by the increase in the wholesale of other machinery, equipment and supplies (+ 3.7%), in the non-food goods (+ 3.6%), the specialized wholesale trade of other products (+ 3.4%) and non-specialized wholesale (+ 0.4%). Decreases were recorded in the wholesale trade of raw agricultural products and livestock (-3.1%), wholesale of information and telecommunications equipment (-2.5%), intermediation activities in wholesale trade (-0 , 5%) and wholesale of food, beverages and tobacco (-0.2%). As gross series, turnover in wholesale (excluding trade in motor vehicles and motorcycles) in December 2017 compared to December 2016, in nominal terms, increased by 6.8% on the back of the increase in wholesale trade (+ 19.0%), non-specialized wholesale (+ 16.6%), wholesale of other machinery, equipment and supplies (+ 12.4%), (+ 8.5%) and wholesale of food, beverages and tobacco (+ 4.6%). Decreases were recorded in intermediation activities in wholesale (-5.2%), wholesale of IT and telecommunications equipment (-5.0%) and wholesale of agricultural raw materials and live animals (- 3.4%). Turnover in wholesale trade (excluding trade in motor vehicles and motorcycles), seasonally adjusted and adjusted series, in December 2017 compared to December 2016, in nominal terms, increased overall 12.0%, as a result of the increase in non-specialized wholesale trade (+ 27.7%), the specialized trade of other products (+ 23.0%), the wholesale of other machinery, equipment and supplies (+ 0%), wholesale of consumer goods, non-food goods (+ 10.8%) and wholesale of food, beverages and tobacco (+ 7.0%). Decreases were recorded in the wholesale of IT and telecommunications equipment (-8.8%), brokering in wholesale (-2.1%) and wholesale of raw agricultural products and live animals (-0, 9%). Turnover in wholesale trade (excluding trade in motor vehicles and motorcycles), gross series, in 2017 compared to 2016, in nominal terms,


increased by 7.5% due to the increase in non-specialized wholesale trade (+16 , 5%), wholesale of other products (+ 14.6%), non-food goods (+ 6.8%), wholesale of food, beverages and tobacco (+ 5.9%), wholesale of agricultural raw materials and live animals (+ 5.2%) and of other machinery, equipment and supplies (+ 5.0%). Decreases were recorded in the wholesale of IT and telecommunications equipment (-1.4%) and in wholesale trade intermediation (-1.2%).

Conclusion

Romania needs to gain more convincing European funds for activities in these areas of activity. The relevance of the growth of activity, the turnover of the trade in motor vehicles and of the market services rendered to the population gives us the possibility to forecast that in the following period, the growth in this fi eld will be uneven, with some areas that will not amount to the desired level. We can also conclude that in 2017 compared to 2016, the increases (11.1% in the motor vehicle trade and 15.1% in the market services rendered to the population) are the highest in recent years. It can be concluded that the damaging, rather powerful, effects that the economic and fi nancial crisis has had on the evolution of the Romanian economy have passed and that these activities may increase in the coming period and contribute to a greater extent to increase Gross Domestic Product.

References


teoretice şi studii de caz, Editura Economică 2. Anghelache, C. (2015). România 2015. Starea economică în continuă creştere,

Editura Economică, Bucureşti 3. Anghelache, C. (2014). România 2014. Starea economica pe calea redresării ,

Editura Economică, Bucureşti 4. Anghelache, C. (2012). România 2012. Starea economicã în crizã perpetuã,

Editura Economică, Bucureşti 5. Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2013). Statistica macroeconomică.

Sistemul conturilor naționale, Editura Economică, București 6. Anghelache C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura

Economică, Bucureşti 7. Anghelache, C., Badea, S.G., Capanu, I. and Wagner, P. (2005). Bazele statisticii

teoretice şi economice, Editura Economică, Bucureşti 8. Anghelache, C. (2004). Statistică teoretică şi economică - Teorie şi aplicaţii,

Editura Economică, Bucureşti 9. Anghelache, C., (1996). Măsurarea şi compararea dezvoltării economice, Editura



10. Anghelache, G.V. and Lixandru (Bardașu), G. și alții (2013). The Main Indicators Used in the Analysis of Commodity Exchanges. Romanian Statistical Review

Supplement, 61(3), 47-52 11. Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E. and Anghelache, C. (2002). Tratat de statistică,

Editura Economică, Bucureşti 12. Burridge, P., and Taylor, A.M.R. (2000). On the Properties of Regression-Based

Tests for Seasonal Unit Roots in the Presence of Higher Order Serial Correlation, mimeo, City University, London

13. Dornbusch, R. Fischer, S. Startz, R., (2007), „Macroeconomie”- traducere, Editura Economică, Bucureşti

14. Kuznets, S., (2001), „Economic Growth and Structura. Selected Essay”, Hainemann Educational Books Ltd, London

15. Lixandru (Bardașu), G. și alții (2013). Raportul dintre cifra de afaceri si personalul din IMM–Model de analiza. Romanian Statistical Review Supplement, 61(1), 148-152

16. *** Buletinul Statistic nr. 1-12/2017, editat de Institutul Naţional de Statisticã (www.insse.ro)

17. *** Institutul Naţional de Statistică – „Buletin Statistic de Industrie” nr. 1-12/2017,






Romanian Statistical Review - Supplement nr. 4 / 2018 Revista Română de Statistică - Supliment nr. 4 / 2018 245244

Revista Român� de Statistic� Supliment, indexat� în bazele de date interna�ionaleCOLEGIUL !TIIN"IFIC

Research Papers in Economics

Index Copernicus International

EMILIAN DOBRESCU - academician, Academia Român!

AUREL IANCU - academician, Academia Român!

MARIUS IOSIFESCU - academician, Academia Român!

LUCIAN ALBU - academician, Academia Român!

GHEORGHE ZAMAN � Prof. univ. dr., membru corespondent al Academiei Române

DAN GHERGU" - Lect. univ. dr. , Universitatea Titu Maiorescu, Bucure"ti

KONRAD PASENDORFER � PhD, Director General al Statistics Austria

MARIANA MIHAILOVA KOTZEVA - EUROSTAT

CONSTANTIN MITRU" � Prof. univ. dr., Pre"edinte al Societ!#ii Române de Statistic!

CONSTANTIN ANGHELACHE � Prof. univ. dr., Vicepre"edinte al Societ!#ii Române de Statistic!

NICOLAE ISTUDOR � Prof. univ. dr., Rector al Academiei de Studii Economice, Bucure"ti

VERGIL VOINEAGU � Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice, Bucure"ti

TIBERIU POSTELNICU � Prof. univ. dr., Institutul �Gheorghe Mihoc-Caius Iacob�

GHEORGHE S#VOIU - Prof. univ. dr. habil., Universitatea Pite"ti

IRINA-VIRGINIA DRAGULANESCU - Prof. univ. dr., University Messina, Italia

DANIELA ELENA !TEF#NESCU - Conf. univ. dr., Institutul Na#ional de Statistic!

ELISABETA JABA � Prof. univ. dr., Universitatea �Alexandru Ioan Cuza� University

EUGENIA HARJA - Prof. univ. dr., Universitatea Vasile Alecsandri, Bac!u

!TEFAN-ALEXANDRU IONESCU - Lect. univ. dr. Universitatea Româno-American!

CLAUDIU HER"ELIU - Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice

ION GHIZDEANU - Dr., cercet!tor "tiin#i$ c gradul I, Comisia Na#ional! de Prognoz!

ILIE DUMITRESCU - Institutul Na#ional de Statistic!

SILVIA PISIC# - Dr., Institutul Na#ional de Statistic!

ADRIANA CIUCHEA - Institutul Na#ional de Statistic! ISSN 2359 � 8972

Punctele de vedere con�inute în articole apar�in exclusiv autorilor �i nu angajeaz� responsabilitatea Institutului Na�ional de Statistic�

The views in the articles belong to the authors and do not engage the responsibility of the National Institute of Statistics

Bun venit la Institutul Național de Statistică ... · Revista Română de Statistică Supliment...

Documents

Transcript of Bun venit la Institutul Național de Statistică ... · Revista Română de Statistică Supliment...