l

;

I

BERCEA, Raluca

Studii: Contbrenlial urriversitar la Facultatea de Dlept a Universitdlii de Vest din'fimiqoara, unde preda dlept eulopean qi drept comparat. Este licenliatd qiabsolventi de studii masterale in drept qi in filologie a Universitdfii de Vest din'l'imigonra;i doctor in drept.

Activitate: A predat ca profesor invitat la Universitatea Paris I Panthion-Sorbonne, in cadrul masteratului Globaiisation et pluralisme juridiques, calitatein oare a lhcut parte din jurii de evaluare a unor teze de diserta{ie qi doctorat.A susqinut conl'erinfe pentru doctoranzii in dlept comparat ca invitati a llritisltAssocicttion of Comparative Law la Universitatea din Kent (Marea Blitanie).A inifiat o qcoald de varf, internalionald in dreptul Uniunii Europene, in oadrulcireia predd la Udine (Italia) de mai bine de zece ani. Este co-fondator alRomanian Jourwtl of Comporative Law. Este director al Centrului de DreptComparat gi lnteldisciplinaritate al F-acdtafii de Drept din Tirniqoara ;i coor'-donator al colecfiei De-a dreptul a Editurii Universitdlii de Vest din Timi;oara.Este avocat qi director al Centrului Timiqoara al Institutului Nafional pentruPregdtirea si Perl'ecfionalea Avocafilor. Ca expert al Consilir,rlui Europei, a

derulat mai rnulte proiecte de pregitire a avoca{ilor in materia drepturilorornului. A participat ca raportor nalional la mai multe congrese intemationale dedre pt 0olnl)al'at.

l'ublica{ii: A tradus crir[i si studii de drcpt comparat si drept european apar(indndrrnor autuli stritini ronurni[i. Toate acestea, precurn ;i rezultatele cercetdrilor;rloprii, au (bst publicate la cdituri interna{ionale sau nalionale prestigioase(l'rcsses [Jnivelsitailes de France, LGDJ, ltoutledge, Bruylant, Springer,llrrnrarritas, C.ll. llcck. Polilom). Cdn\i: Drept comunitar. t'rincipii, Ed. C.H.[]cclr, Ilucurc;ti.20(11: O scurtd introducere tn drept (cu Alexiurdra Mercescu),ljd. Iltrrrranitas, Bucurc;;ti, 2019; Dreptul Uniunii Europene in hotdriiri ;i cozuriprtrctice (cu Sorina Doroga), ed. a 2-a, Ed. Universul Juridio, Bucureqti, 2019.Capitole de calte: Toute comparaison des droits est une fiction, in PielreLegrand (ed.). Comparer les droits, resolument, Presses Universitaires de France,Paris, 2009; 7'he Powerless T'ranslator: An Argument Based On LegalCnlturemes, in Simone Clanelt (ed.), Compalative Law - Engaging Translation,Routledge, Taylor and Francis Group, 2014 Legal Cuhuralism as Resilience,in$erban lonescu (ed.), 1'he 2"d World Congress on Resilience: From Person toSociety, Monduzzi H,dittore, 2014; Sources du droit, in Droit de la Roumttnie(coord. F-lavius A. Baias, Mircea Dan Bob), LGDJ, Paris.20l8. Cdrli editate:Mai este Curtea Europeand a Drepttrilor Omului un mecanism judiciareficace/, Ed. Universul Juridic, Bucurelti, 2013; Comparalia in Stiinlele sociale.Mizele interdisciplinaritdlii, Ed. Universul Juridic, Bucr.rreqti, 2015; DesprejuriSli (.cu Alexandra Mercescu), Ed. Universul Juridic, Bucureqti,20lT; Valori,idei, mentalitdli tn drept de Ia l9lB la 20lB (ou Alexandra Mercescu),Ed. Universitd{ii de Vest, Timiqoara, 2018. Articole: The European Union Lawctnd the Romanian Judge,in Diritlo e Politiche dell'Unione Europea, G. GiappichelliEditore, l'olino, fhscicolo l/2009 Legal Translation trnd Legal Interpretation:The lipistemological Gap, in The Translator, special issue: Zaw in Translation,vol. 20, nr. 3,2014, Rouiledge, Taylor and Franois Group.

Raluca Bercea

$apte dilerne in teoria compara{iei

#Editura C.H. Beck

Bucuregti 2019

Cuprins

PRIMA DILEMAAdevdr gi qtiinfd sau interpretare? " i'i lr,rll;lr

Atomi sau aisberguri? .............. .,,.,,.,."., tr

ADOUADILEMA ;,'"' i;rl!.i.iRealitate sau ficliune? i

Funclie saufracturd? .................. .......37

A TREIA DILEMAMetodh sau metode?Descqrtes sau Feyerabend? ........... ........................64

A PATRA DILEMAObiec(iv) sau subiec(iv)?Clasfficare sau bricolaj? .................. ......................90

A CINCEA DILEMASimilitudine sau diferenfe ?Oaia,vileauasicfunila,decilctrna?... ......................107

A $ASEA DILEMASistbme juridice sau culturi juridice?Soyia, solut Si etnologul? ..................127

A $APTEA DILEMAGlobalizare sau localizare?Big Mac sau Croque McDo? ..................,.......... .... 150

CODAz Pierre Legrand, Compar4lia drepturilorpe inlelesul studenlilor mei, traducere gi notdde Alexandra Mercescu gi Raluca Bercea:.....,.............. ............176

Index..........

PRIMA DILEMA

Adevir ;i ;tiinfn sau interpretare?Atomi sau aisberguri?

fi:€-,,si'fid6$fir

Titlul acestei cdrfi vorbegte de la sine: vd propune sd afla{i cdteceva despre dilemele pe care le au, in legdturd cu propriuldomeniu, juriqtii care se ocupd de comparatia drepturilor. Dacd,insd, pentru rigoare, afi alege sd verificati, totqi, intr-un dicfionar,ce inseamnd pentru oamenii obiEnui{i dilemele (in fond, existd olongevivi publicalie sdptdm6nald numitd Dilema Veche), rezultatulv-ar surprinde. O dilemd este un rafionament care propune douialternative dintre care trebuie aleasi una, de;i ambele duc laaceeaqi concluzie; in sens larg, o dilemd este o incurcd.turd. ?n carese afld cineva c6nd este obligat sd aleaga intre doud alternative cuperspective (aproximativ) egale. in pofida definiliei de dic{ionar,aceasti cafte vd va ardta cd alternativele propuse de comparatiqtiiapa(inAnd curentelor principale nu conduc defel la acelaqi reniltat,titlul cdrfii suger6nd, din acest punct de vedere, doar incurcdtura incare s-ar putea afla un jurist expus teoriilor de drept comparat fdrdun minim de cunoEtinle teoretice prealabile. Altceva ar putea fi,insi, surprinzdtor in definilia de mai sus: in ciuda a ceea ce easusfine, juriEtii sunt obiqnuifi sd caute adevdrul, care este, pentru ei,unul singur qi la care se poate ajunge pe o singurd cale, iar nu prinalternative.

Pornind de la imporlanfa adevd.rului pentru relaliile interumane,art. 1207 C.civ. permite anularea unui contract la cererea pdr{iicare, ,,1a momentul incheierii contractului, se afla intr-o eroare

2 Adevdr ;i ;tiinld sau interpretare?

esenfiald" cu privire la ,,natura" sau ,,obiectul" contractului ori la,,identitatea" sall la o ,,calitate a obiectului prestaliei", cu atat maimult ?n cazul unei ,,erori provocate de manoperele {iauduloase aleceleilalte pdrfi", contbrm art. l2l4 C.civ. Corelativ, art. 244 C.pen.sancfioneazd,,inducerea in eroare a unei persoane prin prezentareaca adevdratd a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasd a uneifapte adevdrale, in scopul de a obline pentru sine sau pentru altulun folos patrimonial injust qi dacd s-a pr.icinuit o pagubd" (s.n.).Atunci cdnd o disputa ajunge in fala instanfei de judecatd, aceastacautd, inainte de toate, adevdrul: potrivit aft. 22 C.proc.civ.,intitulat chiar Rolul judecdtorului in aflarea adevdrului, ,,[]udecd-torul solu{ioneaza litigiul conform regulilor de drept care ii suntaplicabile [...] [avAnd] ?ndatorirea sd stdruie, prin toate mijloacelelegale, pentru a preveni orice greEeald privind aflarea adevdrului incauzla, pe baza stabilirii faptelor qi prin aplicarea corectd a legii, inscopul plonun{drii unei hotd.rdri temeinice Ei legale" (s.n.). La fel,in in't. 32J C.proc.pen., rezolvarea cauzelor depinde de constatareacil irrr lirst lcspectate ,,dispoziliile legale care garanteazl, aflareatulcvirrtlui" (s.n.). Nu doar textele amintite, dar intregul sistem alclrepl.ulr"ri caLrtd, protejeazd sau garanteazd adevdrul si, respectiv,sauolioncazd rninciuna, nicio ?ndoiald neexist6"nd ?n privinfa posibi-lit5tii ca acest deziderat sd fie indeplinit.

Tradilional, adevdrul este Llna dintre valorile generale funda-mentale in ;tiinle si filosofie, deci nu este surprinzdtor cd la fel staulucrurile in drept; dupd cum scrie coordonatorul unui volumcolectiv care se oclrpd chiar cu aceastd problematica, cuvdntuladevdr insu;i ,,posedd o enormf, putere de sugestie simbolicd"(Quilliot, 2018, p.5). Pentru juriqti, adevdrul este unic, imuabil,complet, posibil de atins gi absolut ltecesar. intrebarea este, insd,dacd societatea contemporand in ansamblu, iar nu doar juristii, maiconsiderd aceste calitali ale adevdrului dezirabile sau, dimpotrivd,a;a curn pare sd sugereze Ei definilia noastrd de dicfionar, s-arputea mullumi chiar cu mai pufin: cu modele care vorbesc desprelume propunAnd alternative intre care am fi indreptdfili sd. alegem,desi perspectivele lor ar fi doar aproximativ egale.

Cred ca putem sd fim de acord cd ,,adevdrul" nu mai trimiteastdzi doar la modul in care func{ioneazd ;tiin{a, adicd nu mai

Atomi sau aisberguri? 3

acoperd doar preocupdrile legate de cum putem cunoagte, ci serefer6, de asemenea, la o experienld a adevdrului, impdrliqitd demai mul1i membri aparlinAnd unei comunitdfi. Modernitatea si, maiales, epoca urmdtoare in cronologie, post-modernitatea, admit cdexistd mai multe puncte de vedere din care putem privi ;i explicaorice fapt la un moment dat, cd existd, deci, o pluralitate de inter-pretdri concurente cu privire la faptul respectiv, dar si cd, penrdsuri ce timpul trece, ceea ce era considerat odinioard adevdrat?qi pierde ceftitudinea, relativiz6ndu-se. S-a conturat, astfbl, uncurent de g6ndire, denumit relativism, potrivit cdruia nu ar existaun adevdr obiectiv universal, ci, mai degrabd., fiecare punct dcvedere isi are propriul adevdr. Pe de alti parte, rnodernitalea a lrlslrnarcatd preponderent de pozitivism, o filosofie carc srrs{inc c[singura cunoastere autenticd, adicd sigurd. este cea Etiirrfilicl,bazatd pe fapte pozitive, impuse minfii prin experien(i, adicdverificabile. Chiar Ei in aceastd ipotezd., deci, adevirul absolutpierde teren, in favoarea a ceea ce se poate verifica, ca sd nu maiamintim ci, intre qtiinle, existd unele, precum dleptul, in cazulcirora, pe l6ngd experienfele empirice, interpretarea are un loc{undamental. Discutdnd despre ceea ce putem cunoaste princxperien{d., relativismul atrage atenlia asupra faptului cd nu vomputea niciodatd avea acces la realitatea,,in sine" sau,,ca atare", casi ne verificdm teoriile despre ea; de altfel, cel pufin o parle aacestor teorii este tributard modului in care gtiinlele ?;i construiescobiectul de studiu, astfel cd nu putem sd sus{inem cd. ele suntadevd.rate la modul absolut.

Fireqte, insd, nu vom putea renun{a prea usor la credinfa cdgdndirea noastrd poate ajunge la cunoasterea deplind qi cd teoriilenoastre gtiinlifice pot reprezenta fidel realitatea, o idee care, inprimul rdnd, ne face sd ne simlim puternici, sd avem sentimentul cdputem controla ceea ce ne inconjoard. Cultura post-modernd, pecare o experimentdm in prezent, privilegiazd multiplul, diferenta,discursurile paralele qi uneori contradictorit, fdrd, ca demersurilecare cautd adevdrul sd fi devenit, totuqi, complet lipsite de legiti-rrritate. tn continuare, ca sd il parafrazez pe Dworkin, atunci cdndvoi propune interpretarea a ceva, voi afirma - Ei ceilalli vor infe-lege cd afirm - ceea ce eu consider cd. este adevdrul acelei ches-

4 Adevdr ;i ;tiinld sau interpretare?

tiuni (Dworkin,2011, p. 131). in fond, cum s-a scris dej4 incasubzista ,,ideea cL orice cultoaEtere presupune posibilitateaadevdrului gi presupune chiar sd ne dorim adevdrul. Problematicaepistemologicd a adevdrului ramdne fundamentald" (s.n.) (Pouivet,2018, p. 168). Definitd succint, epistemologia este o ramurf, a filo-sofiei care se ocupd cu origine4 natllra, scopurile Ei metodelecunoagterii, preponderent ale cunoasterii stiinlifice. Ea ?si pune,deci, intrebdri care tind sa defineascd si sa precizeze statutul pecare se cuvine sa il atlibuirn studiului disciplinelor care emit pre-tenlia de a fi;tiinfe (Decauwert,2018, p. 167). Teoria adevdrului-coeren{d, care, prin tradi{ie, a prins rddacini in drept, in{eles cadisciplina ,,qtiin{ific6", a fost, insd, la modul explicit criticata llrddrept de apel: termenul ,,coeren{d" ar fi ingeld.tor, intrucdt primulsdu sens este cel de ,,absen{d a contradic{iei", or, simpla absen[d acontradic{iei in gdndire nu este semnul de netlgdduit al adevarului.lritril a fi contradictoriu, ceea ce afirmdm nu este in mod necesararlovtlr'at ;;i nici real (Vidal-Rosset, 2018, p. 119).

Sri lclinem, din aceste sculte considerente despre ce (mai)inseamnd adevdrul, ca filosof1a a depaEit ideea ca acesta ar fi o pro-plietate substanliald a realitdtii care ne inconjoard sau o proprietatea unui anumit tip de enun{uri, respectiv o relalie stabild intre lume

;i gAndire. Adevarul ar putea rezida, pe de alta parte, in acordulasupra unei probleme la care ajunge o comunitate de speciali;ti (deexemplu, cea a juri;tilor sau cea a jurigtilor care fac drept com-parut), nefiind deloc desuete teama de a ne in;ela ;i dorin{a de agdsi adevarul, citd vreme acordul despre care arninteam prezintdinteres - pentru juriEti - numai in mdsura in care este un acordasupra a ceea ce, simbolic, ,,adev[rul" inseamnd pentru ei.

i i'ii."=.....: i'-'' " $.d# kAm deschis acest capitol cu o disculie asupra adevarului pentru

cd, iatd., ne lovim de o primd dilemd in comparafia drepturilor.intr-unul din textele fundamentale pentru acest domeniu, piof'esoriiKonrad Zweigert gi Hein Kcitz scriu cd ,,dreptul comparat este o6cole de vdriti", adicd o ,,Ecoal6 a adevdrului" - sintagma subli-

Atonti sau aisberguri? 5

niata fiind inseratd, in limba francezd, atiil irr tcxlrrl 11cr.rnan,originar, al cdrJii, cAt;i ?n traducerea in linrbir (rnglczil it rrr:sslt:ia-,respectiv cd,,dreptul comparat oferd singurrrl rrrotl plilr r:irrc clrcptulpoate deveni international qi, in consecin[r1, o;itiirr(r"r". l)xpliclind dece adevdrul este o valoare atdt de impollirnlil ltclrlr.tr conrparaJiadrepturilor, Zweigert;i Kiitz anunfd cir accstir uc pcr.rrrite ,,sd. ne?ntdrim credinla in existenla unui sens unitar ll cll.cplir!ii", respectivcd, prin intermediul comparafiei, ,,dupd o pclioadi de dezvoltdrijuridice nafionale, producdnd structuri so{lsticate din punct devedere academic si doctrinar, fiecare aparcnt particulard si incom-parabild, dreptul privat poate redeveni, aga cum a fost odinioard, inepoca dreptului natural, un obiect potrivit pentru cercetarea inter-nalionald, frrd sd-;i piardd pretentia de exactitate qi obiectivitategtiinfificd" (Zweigert,I(ijtz, 1998, p. 15,3,44). Adevdrul, deci, arreprezenta esenfa insdqi a comparaliei drepturilor, un demers careasigurd accesul la dreptul natural, bazatpe unitate, exactitate, obiec-tivitate ;i qtiintificitate, calitdfi ale unei justifii care depaqeqte siste-mele na{ionale de drept. Chiar pdrdsind aceastd perspectivd trans-cendentd asupra adevdrului (aflata, adicd, deasupra lumii reale sidincolo de ea), ?n far.oarea uneia care valideazd, adevdrul ca opinio.juris, profesorul Leontin-Jean Constantinesco, in prefata lucrdrii saleintitulate $tiinfa dreptului comparat, scrie cd ,descoperireaadevdrului ?n cadrul unei ;tiinfe sau al unei discipline presupunetotdeauna o incercare de aproximare gradatd., rezultdnd din efortulprogresiv qi colectiv aI mai multor gdnditori care isi corecteazd qiiqi completeazd, reciproc eforlurile, remodeldndu-;i gi perfecfio-ndndu-gi astfel obserualiile" (s.n.) (Constantinesco, 200l, ix-x).

Dilema apare, ins5, atunci c6nd un al patrulea comparatistinfluent, profesorul Pierre Legrand, anunJd, in prima notf, de subsola textului sdu: ,,Nu inten{ionez sd promovez nicia certitudineintempestivd (cum ar fi neutralitatea), nici o dogm6 netemperatd,(cum ar fi obiectivitatea) sau vreun credo imperios (cum ar fiadevdrul - n.n.) - nimic din inlelegerile subterane ale epistemo-logiei" (Legrand, 2017a, p. 6). Dacd am ?ntreprinde o cercetare mailargd, am vedea cd aceasti. idee este reluatd sistematic ;i cd, intr-operfectd antitezd, cu opinia pe care profesorii Konrad Zweigerl EiHein Kdtz o exprimaserb in fragmentele citate mai sus, Legrand

6 Adevdr ;i ;tiinld sau interpretare?

aratl ca in dreptul comparat ,,nu se pune problema, de exemplu, deneutralitate, imparfialitate, obiectivitate sau adevdr" (Legrand,2014, p.30).

intre altele, Legrand susline sustragerea intervenfiei compa-ratistului de sub autoritatea ,,adevdrului". Explicdnd cd, oricdteeforturi ar face comparatistul, compara{ia va rdmdne intotdeaunainegald cu dreptul strdin, el aratd, cit este preferabil, pentru dreptulcomparat, un regim ai ,,autenticitdtii". Opliunea pentru ,,autenti-citate" trebuie infeleasd, cred, gi in sensul asumdrii de cdtre compa-ratist a interpretdrii pe care el insusi, prin comparafia sa, o oferddreptului strdin, tocmai pentru cd nu existd un ,,adevdr" al primuluila care s-ar putea ajunge fdr[ probleme: ar trebui s[ ne eliberdm deiluzia cd dreptul ar putea sd, se bazeze pe ceva care ni se ofer[dincolo de orice arnbiguitate si care ar fi prezent in mod exhaustiv.Autenticitatea, in schimb, nu este o calitate a ceva, ci o judecatddespre ceva, care aparline unei surse indreptalite de autoritate (incazul nostru, comparatistul), care iqi asurna in mod responsabilpozi[ia de putere in care se afld ;i intemeiazd, prin actul sdu,

,,adevdrul" (Mihdilescu, 2016, p.153-154). Autenticitatea nu coin-cide, deci, in mod necesar cu adevdrul. Dimpotrivd, de;i nu ne-ama;tepta la aga oeva, invocarea ,,adevdrului" poate reprezenta ofornrd de deresponsabilizare: comparati;tii ar putea recurge la oastfel de nofiune metafizicd doar pentru ca, sub masca obiectivitafiiqi a neutralitdfii, sa nu i;i asume construcfia ,,adevdrului" propriu-lui text. Invers, pentru cd orice gAndire juridicd, inclusiv cea carese rnanifestd in comparafia drepturilor, este relativd, ea neexpri-mdnd adevaruri, ci reprezentdnd o strategie cu o anumit1 mizd,angajamentul etic al comparatistului este esen{ial (Legrand,2014,p. viii-ix, 85, 114, 423).

Sprijinindu-se pe textele filosofului Michel Foucault, Legrandsubliniazd, deci, cd orice a;a-zisd descoperire a adevdrului este, defapt, doar o rnodalitate de instituire, adicd de fabricar"e a acestui4care trimite direct la ficliLrne. Mai mult, preferinfa pentru unanumit mod de fabricare a adevdrului si pentru un anumit tip deadevdr (sau de fic{iune) line de cultura in care a fost format fiecarecomparatist. Spre exemplu, vom putea remarca faptul c[ juriqtii dintradifia romano-germanicd, intetneiatd pe textul normativ, mai

Atomi sau aisberguri?

degrabd decAt cei din tradilia de common latu, ir-ttemeiati pe fapte;i jurisprudenf5, sunt cei care exprimil o predilecJie pentru,,adevdr"; or, am putea expiica acest lucru prin aceea cd textul legis-lativ, mai degrabd decdt faptele qi .jurisprudenfa, intreJine iluziainvariabilitdlii, a impersonalftAtii, a existen{ei unui adevdr- absolut, pecare il putem gdsi dincolo de toate situafiile individuale care vorcddea sub incidenfa sa. S-a mai observat, de altfel, cd, printr-un efectsubstitutiv, ,,norma juridicd tinde sd fie luatl drept realitatea insbqi,capabild sd facd sd apard ceea ce ea enunti" (Chevallier,2010,p. 59). Ficliunea - sau adevdrul fabricat de comparatiEti - nutrebuie in{eleasd, insi, ca ,,minciund" (aqa cum ne-aln a;teptqamintindu-ne cd ?n exemplele pe care le-am oferit in prima paginda acestui capitol juriEtii opun minciuna adevdrului). ci ca un altmod de infelegere, diferit de cel pur qtiinlific cu care suntem inmod tradifional obiqnuiJi atunci c6nd vorbim despre drept.

De fapt, insistd Legrand, demersul comparatistilor consti, celmai adesea, in punerea in perspectivd a unor texte legale; or, nuexistd un ,,adevdr" al textelor juridice, iar dacd acesta ar exista,comparatistul nu ar putea avea acces la el decdt prin interpretare,care nu poate fi ,,adevdratd". Ideea insdEi de interpretare exclude,in fapt, spunerea adevdrului. De aceea, noliunea de ,.adevdr', nupoate fi utild atunci c6.nd, in dreptul comparat, in drept, in general,ne confruntdm cu interpretdri diverse oferite aceluiaqi text. DupdLegrand, ar trebui sd continu[m sd susfinem valoarea adev[rului incomparalie numai dacd ar fi acceptabil sd concepem ,,adevdrul" cafiind ,,plural" (un non-sens pentru aceastd valoare, a.Ea cum este eainleleasd in mod tradifional) ori dacd am putea vorbi de ,,ade-vdruri" ale aceluiasi text (ceea ce am putea admite, de fapt, doardacd folosim termenul ,,adevt:r" in sens figurat). prin urmare, de;i,tradifional, oamenii au nevoie de adevdr, ,,ar trebui sd ne intrebdmdacd, in mdsura in care nu ar exista decdt adevdruri, la infinit, nu arfi mai coerent, in orice caz, in contextul care ne preocupd (aldreptului comparat), sd renuntd.m la cuvdntul 'adevdr' o datd pentrutotdeauna" (Legrand, 2014, p. 25, 7 1).

8

wt)i

Adevdr $i $tiinld sau interpreture?

Pe care dintre aceqti comparati$ti sd ii credem? Observafi cd,prin chiar modul in care am formulat aceastd intrebare, nu ?mi punproblema cd unii dintre'ei sus{in ,,adevdrul", iar ceilalli nu. Pe dealtd parle, verbul ,,a crede" pe care l-am folosit aratd, cd pAnd ;ijuristul trebuie sa iqi asume preferinla pentru o teorie sau alta,construitd in domeniul sf,u, interpretirile despre drept nefiind egalecu Dreptul, acesta, la rdndul sdu, neoferindu-se spre o cunoa$teresigurl, unicd sau adevalatd. in flne, este clar cd trebuie sd facem oalegere, caci opiniile suslinute de autorii pe care i-am amintit,diametral opuse, nu sunt conciliabile. Un criteriu pe care l-amputea folosi in decizia noastrd referitoare la una dintre cele dou6paradigme, adicd atunci cdnd alegem intre cele dou6 modelepropuse de teoreticienii dreptului comparat in privinla adevdrului,este criteriul notorietdfii. inairrte sd dezvdlui la ce se referd acestoriteliu, deschid o parantezd, pentru a explica inJelesul cuvdntului,,paradignrd", ltu numai pentru cd este un termen prefios, des folosit;i rar in[eles, dar Ei pentru cd se va dovedi relevant pentru discufianoastrd ulterioard. in 1962, filosoful Thomas I(uhn a folositexpresia ,,stiinfd normald", dorind sd sugereze cd modul in care,,oamenii de qtiinjd fac Etiin{a" este determinat in mare mbsuri deun model teoretic Ei practic (adica de o ,,paradigmd", in exprimarealui Kuhn) rigid, inflexibil, la care aceqtia trebuie sd se conformeze(aceasti constatare nu este o criticd!), care delimiteazd tematicadisciplinara, identifi cd problematica disciplinard relevzurtd, impunecriteriile de validare a rdspunsurilor care se ofer6 intrebdrilordintr-un domeniu, ba chiar influenfeaza stilul in care i;i conceptdiscursurile membrii aceluia;i domeniu. Pe scurt, Kuhn aratd cd

,,omul de ;tiinld trebuie sd fie descris ca membru al unei comu-nitaJi, iar nu ca fintrupare a idealului abstract de] individ ralional ;ilucid" (Stengers, 2001, p. 9).

O irrtrebare pe care am putea sd ne-o punem, deci, in rezolvareadilemei noastre, este urmdtoarea: care dintre autorii de mai sus(Konrad Zweigeft Ei Hein Kcitz sau Pierre Legrand) este maiinfluent in cadrul disciplinei de drept comparat? Care dintre celedoua paradigme in care ei se inscriu este paradigma disciplinari

Atomi sau aisberguri?

dominanti azi in comparalia drepturilor? Am propus aceastdintrebare mai ales pentru cd ea are un rdspuns extrem de simplu:Konrad Zweigert qi Hein l(<itz, adicd pozitivismul. Ne vom punemai tdrzht problema dacd, pdnl la unrd, intrebarea noastri este ointrebare bund sau nu si ce relevanfd ar putea avea, in acestcontext, eventualitatea ca cei doi sd se fi inqelat (adicd posibilitateaca, in timp ce pozilia lor de cornparatigti eminen{i se consolida,intre momentul in care si-au expus teoria si cel de azi, presu-poziliile acestei teorii sd fi fost contrazise nu de ,,qtiin{a" dreptului,ci de miEcarea generald din alte domenii, spre exemplu dinfilosofia qtiinfei). Pentru moment, sd notdm, de asemenea, cusurprindere, cd cel care teoretizeazd, preeminenla lui KonradZweigeft ;i Hein Kcitz in cdmpul dreptului comparat este chiarPierre Legrand, a cdrui voce, pe care nu doresc sd o falsificre-prezentdnd-o, spune literalmente aEa: ,,[S]e poate susfine desprecomparatiEtii-in-drept ceea ce s-a spus despre oameni ?n general:'Suntem conduqi de texte'. ln cazul studiilor juridice comparative,textul conducdtor este, fbrd indoiald, cel al lui Hein K<itz',(Legrand, 2005-2006, p. 636).

Pentru Legrand, dreptul comparat reprezintd,, incontestabil, odisciplind, qi ?ncd una consideratd. azi o ,,disciplind juridicd larnodd". Ca ;i Kuhn, amintit mai sus, Legrand apreciazd. ci disci-plina se caractertzeazd printr-un mod specific de a rafiona Ei prinscopurile - cel pu{in in parte - comune ale celor care activeazd, incadrul sdu, astfel incdt, in prezent, putem vorbi de un cdmp struc-turat al dreptului comparat, care ne este, de altfel, semnalat declemente precum programe de studiu, catedre, institute, conferinfe,congrese, reviste, in care sunt impdrtd;ite aceleaqi obiective cogni-tive, presupozi{ii epistemologice, piactici discursive. Desi no{iuneainsdqi de ,,disciplind" este pluridisciplinard, put6nd sb beneficiezelie de o abordare epistemologicd, fie de una sociologicd ori filoso-licd, antropologicd sau psihologicd, o definifie de dic{ionar simpldtrimite la totalitatea regulilor de compoftare ;i de ordine obligatoriipentru membrii unei colectivitdfi ;i considerd sinonime cudisciplina: ,,ordinea", ,,spiritul de ordine", ,,deprinderea cu o ordinestrictd." (este interesant cd doar ca sens secundar al cuvdntului estesemnalat cel de ,,ramurd a unei gtiinfe").

I 0 Adevdr ;i ;tiinld sau interpretare?

Pe de altd pafte, profesorul Legrand vorbeqte de bdtdlia care se

poarta in cadrul disciplinei dreptului comparat: astfel, in pofidaexistenlei unor valori de bazd, gi a unor scopuri disciplinarecolnune, are loc o permanentd lupti pentru ,,capital intelectual"(exprimat, spre exemplu, in ceea ce-l prive;te pe juristul compa-ratist, prin prestigiu intelectual, autoritate asupra colegilor, recu-noastere financiard, statut social, competenle lingvistice, profilinternalional, calitdli academice...) intre cei care ocupa pozi{iacentrald in cadrul disciplinei (care urmdresc sd iqi rnenJindcapitalul) si cei care afla{i pentru monent intr-o pozi{ie perifericd,marginald (;i dintre care cel pulin unii doresc sd dobdndeascd oparte din acest capital). Faptul cI orice disciplind - nu doar adreptului comparat, nu doar a dreptului, in general - este irnpermanent cdmp de rdzboi ne atrage atenfia asupra diferen{ei dintreepisldmd (cunoa;tere) qi doxa (versiunea asupra cunoa;terii cel mailarg ?rnpdrta;ita de mernbrii unei discipline, de cei care delinpozilia centrald. in cadrul acesteia, bucurdndu-se de cea mai mareparte dirr capitalul intelectual). Or, pentru profesorul Legrand, nuexistd nicio indoiald cd doxa in dreptul comparat este reprezentatdde o carte: I(onrad Zweigeft, Hein Kcitz, Eiffihrung in dieRechtsvergleichung. Pozi[ia remarcabild a textului amintit in cadruldisciplinei dreptului comparat se datoreazd," dupd Legrand, deopo-trivd unui suport institufional impecabil si unor caracteristici aletextului ?nsqi. Din prima categorie fac parte pozilia pe careprofesorul Zweigefi o ocupa la dala apariliei cd(ii in limbagermand (era directorul Institutului Max Planct din Hamburg, unpost pe care, dupd moafiea sa, avea sd il ocupe ;i Hein Kdtz),reputafia ;i pozifia institufionala de care traducitorul in limbaenglezd. a ca(ii se bucura (Tony Weir era el insusi un apreciatcomparatist, profesor la Cambridge gi absolvent al TrinityCollege), respectiv reputaJia Oxford University Press, editura carea publicat traducerea. in cea de-a cloua categorie s-ar inscrie longe-vitatea textului, care a cunoscut mai multe edilii, accesibilitatea sa,

caracterul abordabil pentru cititor, care se vede expus unei puredescrieri, grija expresd acordatd problemelor metodologice, undetaliu apreciat de juriEti, excluderea atentd din analizit a oricdrorelemente non-juridice Ei eludarea constantS, de la o edilie la alta, a

Atomi sau aisberguri? I I

oricdrei referiri la criticile adusc lucrdrii, pe care textul nu leintegreazd. in reeditdrile sal e s ucces i ve.

Afi putea, firqte, sd remarcafi c[ toate aceste elemente pe careLegrand le menJioneazd ca fiind unele care justificd succesulprofesorilor Zweigeft;i Kdtz sunt non-juridice, ba chiar cd unelesunt cu totul exterioare textului pe care il propun cei doi, deci parirelevante. Vd voi da, insi, un exemplu desprins din drept, carearatd. cdt de mult conteazd, cum opereazd juriqtii in raport cu cespun aceqtia in mod efectiv. Ne-am obi;nuit sd numim ,,doctrind."textele care au ca obiect dreptul qi pe care, de pildd, ne-am aqteptasd le gdsim in biblioteca unei facultdfi de drept. Doi profesorifrancezi, Philippe Jestaz qi Christophe Jamin, ne atrag atenlia cd, inspatele acestei coleclii de texte, care sunt relevante pentru cd.

reprezintd instrumentul prin care se exprimd dogmele (in sensul dedicfionar,,,tezd ;tiinfifi cd consideratd imuabil d, acceptatd" necriticEi aplicatd rigid") sau teoriile juridice, Se afld autorii lor, o,,entitate", in sensul de,,grup informal, dar omogen [...] corp care

{ine in acelaqi timp de corpora{ie, societate savantd ;i club degentlemeni" (Jestaz qi Jamin, 1997, p.175). Importanta autorilorpentru drept este indiscutabild, deqi, fireste, nu ei exercitd puterealegislativd: ,,Dat fiind cd autorii elaboreazd. o dogmaticd ?n sensulpropriu al termenului, adicd o explicalie globald a dreptului cuvocalie normativd qi in formd de sistem, ei participd la aceastdoperd de ansamblu pe care o numim in.fine drept [...] ;i deciexercitd, c[ vrem sau nll, o putere colectivd". Pentru a ardta ce arinsemna dreptul ftrd opera doctrinei, Jestaz qi Jamin compard unl<ilogram de cireqe (dreptul legiLritorului qi al judecitorului,const6nd intr-o juxtapunere brutd de texte de lege) cu o prdjiturd cucirese servitd la deserl de stapdna casei (Tratatul de drept civil alprofesorului Marian Nicolae, spre exemplu). Iatd cum explicd ceidoi profesori, ?n aceastd cheie amuzantd, contribufia doctrinei:,,Aceasta [...] face o muncd dubld. Pe de o parte, spald cireEele EiIe scoate sdmburii, dupd ce le-a rupt codifele: altfel spus, elimindcontradic{iile, obscuritdJile sau insuficien{ele dreptului in starebrutd. Pe de altd parte, elaboreazd, un aluat (dogmatica) pentru aingloba cireEele (a clasifica soluliile normative) Ei a face din toateacestea prdjitura (sistemul). Dupd care, legiuitorul, cdt ar fi el de