1

Muzeul industrial: Fabrica de frânghii Vallois

A- adresa sitului :Musée industriel de la Corderie Vallois185, route de Dieppe76960 Notre-Dame-de-Bondeville (Seine–Maritime) Franţa

B- contact :Mylène BeaufilsChargée des collections et des expositionsMusée Industriel de la Corderie Vallois – Notre-Dame-de-Bondeville.+33 (0)2 35 74 35 35

http://www.corderievallois.fr

C- scurtă descriere (la origine) :La origine, este vorba de o mică întreprindere familială, « LesEtablissements Jules Vallois », fabrică de cabluri, de frânghii împletite şicorzi din bumbac. Instalată în această comună de trei generaţii, fabricafuncţiona cu un echipament tehnic neschimbat de la sfârşitul secolului alXIX-lea. Originalitatea acestei întreprinderi este că ocupa cele două primeniveluri ale clădirii unei vechi filaturi hidraulice de bumbac, construită dinpanouri de lemn în 1821/1822 de către doamna Fouquet-Cuit, peamplasamentul unei mai vechi mori de hârtie. Pe de altă parte, pentru aalimenta dinamul care îi procura electricitatea, a menţinut în activitateroata Poncelet, roată de 7,30 m diametru şi lată de 3,88 m.

D- localizare :Fabrica de corzi Vallois este situată la aproximativ doisprezece kilometride centrul oraşului Rouen, pe malul râului Cailly, afluent al Senei. Acestrâu, a avut, pînă în secolul al XX-lea, pe o lungime de cca. treizeci dekilometri, o mare importanţă economică pentru întreaga regiune Rouen.Industria bumbacului s-a instalat aici din secolul al XVIII-lea, deoarececererea de ţesături de bumbac devenise atît de intensă, încât negustorii şifabricanţii din Rouen au organizat producţia în zona rurală, graţieprezenţei unei numeroase mâini de lucru. Numărul de muncitori rurali caretrăiau din torsul, urzitul şi ţeserea bumbacului, era de mai multe zeci demii la sfârşitul secolului. Această industrie beneficia de prezenţa a douăporturi : Rouen şi Havre, veritabile platforme comerciale pentruprofesioniştii industriei textile.

E- datare şi arhitecţi :- 1821/1822 : construcţia filaturii hidraulice de bumbac- 1836 : M.Rondeaux, fabricant de indiene de la Bolbec, cumpără

fabrica şi o închiriază filatorului Pierre Petit.- 1856 : instalarea une maşini cu aburi în ajutorul roţii hidraulice

http://www.corderievallois.fr/

2

- 1880 : filatura închiriată lui Jules Vallois este transformată în fabricăde frânghii

- 1897 : Jules Vallois devine proprietar al fabricii de frânghii- 1975 : inscrierea în Inventarul suplimentar al Monumentelor Istorice- 1978 : depunerea de bilanţ al întreprinderii- 1990 : arhitectul Jean-Marie Lépinay din Nantes devine

responsabilul proiectului de renovare- 1994 : inaugurarea şi deschiderea pentru public

F- analiza tipologică a sitului :Este vorba de o « fabrică de frânghii », adică de o întreprindere careproduce frânghii împletite şi mici corzi de bumbac, utilizate înindustria textilă, mai ales pentru tapiserii Aubusson.

G-întinderea sitului : 0,56 ha

H-compoziţia sitului : (vezi planul anexat)Cuprinde : clădirea principală, care adăposteşte muzeul pe patru niveluri,o construcţie nouă (primire, birouri administrative, sală de activități şigrupuri sanitare), casa paznicului. În anexe : vechea cameră a cazanelor.

I-promotori şi motivaţii :Închiderea progresivă care a avut loc la începutul anilor 1970 a lăsat săplaneze riscul închiderii definitive a întreprinderii în care nu mai lucraudecât câţiva muncitori. Terenul din jurul uzinei este promis în 1974 unuisindicat intercomunal în vederea construirii unei piscine, fapt careameninţa grav existenţa uzinei.Responsabilul regional al Monumentelor istorice, alertat de deameninţarea dispariţiei sitului, în caz de faliment al întreprinderii, obţine în1975 inscrierea ei în « Inventaire supplémentaire des Monumentshistoriques » permiţând astfel protecţia acestei clădiri. Trei ani mai târziuintreprindrea depune bilanţul.Din iniţiativa CILAC (Comité d’information et de liaison pour l’archéologie,l’étude et la mise en valeur du patrimoine industriel), reprezentat înregiune de Serge Chassagne, director atunci al noului Muzeu Naţional alEducaţiei din Rouen, la Camera de Comerţ şi Industrie are loc o reuniunecare încearcă sensibilizarea responsabililor pentru conservarea şivalorificarea acestui sit excepţional. În paralel, este creată o asociaţie cunumele de « Association pour le Musée de l’Homme et de l’Industrie enHaute-Normandie ». O tranzacţie prin bună înţelegere permiteconservarea în ansamblu a terenului şi salvarea aproape în întregime amaşinilor şi a materialelor pentru suma de 125 000 franci şi, înconsecinţă, sunt cedate asociaţiei, înainte de vînzarea publică. Autorităţilepublice, care au manifestat mai curând indiferenţă, sfârşesc prin a se puneîn mişcare. Regiunea acceptă, în 1983, să subvenționeze protecţiaclădirilor împotriva apei. Vor fi necesari încă mulţi ani înainte de a vedeasfârşitul lucrărilor de reabilitare şi finalizarea unui proiect de muzeu.

3

J-starea reconversiei :Cîteva jaloane :

- 1988 : reluarea dosarului de către Regiunea Haute-Normandie careîncredinţează tinerei arhitecte Isabelle Roulier elaborarea« Programului arhitectural de transformare a vechii fabrici defrânghii Vallois în muzeu industrial » ;

- 1989 : concurs de arhitectură. Sunt reţinuţi trei laureaţi.Proiectul ales respectă integralitatea clădirii. Arhitectul dinNantes Jean-Marie Lépinay devine responsabilul proiectului,definitivat pe parcursul anului 1990. Sindicatul intercomunalrenunţă atunci la proprietatea sitului, iar asociaţia la dreptul eide contract de închiriere, în favoarea regiunii, pentru a permitecoordonarea lucrărilor pe şantier. Opţiunea muzeografică adestinat primele două niveluri ale acestui « loc al memoriei »unui muzeu al sitului, evocator al muncii din ultima perioadă deactivitate a uzinei. Al doilea etaj va evoca prezentareaactivităţiilor şi transformărilor succesive al peisajului din valeaCailly, de la Renaştere până în perioada de dezindustrializarecontemporană. Se va accentua evoluţia tehnicilor hidrauliceutilizate din secolul XV în această vale pentru a producesuccesiv hîrtie, timp de trei secole, ţesături de bumbac, timp depatruzeci de ani şi frânghii de bumbac timp de aproape unsecol, din 1880 până în 1978.

- 1991 : dosar de consultare al întreprinderilor şi recrutarea uneipersoane salariată de către Regiune pentru a face inventarul tuturorobiectelor depozitate în întreprindere înainte de transferul lor într-unlocal provizoriu pe durata lucrărilor, cu excepţia celor mai marimaşini conservate la parter ;

- 1992 : punerea oficială a primei pietre a şantierului de cătreAntoine Ruffenacht, vice-preşedintele Consiliului régional cândlucrările sunt deja avansate ;

- 1992-1994 : lucrări, amenajări şi pregătirea expoziţiei inaugurale ;

- 1994 (11 februarie) : inaugurarea şi deschiderea pentru public.

K- memorie a lumii muncii :Arhivele contabilităţii întreprinderii, fotografii, dosare privind Jules Vallois,etc.

L- reuşiteConservarea şi renovarea acestui sit este o reuşită. Este vorba de una dinrarele uzine unde conservarea s-a făcut integral, în starea în care segăsea la închidere şi care funcţiona cu maşini, în majoritate de origine

4

engleză, datând dela sfârşitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului alXX-lea. Cîteva puncte importante ale sitului :

· Adausul discret de clădiri contemporane este în armonie cu locul ;· Maşinile, acţionate de o roată hidraulică, funcţionează în faţa

publicului şi produc frânghii de bumbac în timpul demonstraţiei ;· Parcul de maşini reprezintă 90 de unităţi tehnice de producţie ;· Muzeul este un loc plin de viaţă care propune numeroase activităţi şi

expoziţii temporare ;· Vizitele în grupuri pot fi pregăite şi exploatate graţie unor dosare

pedagogice de calitate ;· Muzeul găzduiește ocazional expoziţii de artă;· Muzeul primeşte cca 10 000 vizitatori pe an.

M- costuri şi investiţii :125 000 franci pentru cumpărarea de către Asociaţia Musée de l’Hommeet de l’Industrie en Haute-Normandie a ansamblului de maşini şi deutilaje (cca 45 000 € astăzi).Costurile de reabilitare şi de transformare în muzeu au fost evaluate la 20de milioane de franci (cca 4 066 000 € astăzi).

N- bibliografie :

Chassagne, Serge, Perrin-Laouette, Xavière, Un Musée à visiter : LaCorderie Vallois à Notre-Dame-de-Bondeville, in L’Archéologie industrielleen France n° 26, Iulie 1995.

Notre-Dame de Bondeville : la corderie Vallois / Direction régionale desaffaires culturelles de Haute-Normandie. Service régional de l'Inventaire ;Red. Emmanuelle Leroy-Réal, Xavière Perrin-Lalouette ; fotografii. DenisCouchaux, Yvon Miossec. - Rouen : Connaissance du Patrimoine de Haute-Normandie, 1996. - 16 p. : il. în culori. ; 23 cm.- (Itinéraires duPatrimoine, ISSN 1159-1722 ; 18). - ISBN : 2-910316-12-2.

Belhoste, Jean-François, Smith, Paul : Architectures et paysagesindustriels: l'invention d'un patrimoine, La Martinière, 2012, 271 p.(capitol privind corderia Vallois).

O- Autorul şi data elaborării fişei :Geneviève DUFRESNEMaître de Conférences d’HistoireVice-présidente du CILAC (Comité d’information et de liaison pourl’archéologie, l’étude et la mise en valeur du patrimoine industriel)

Martie 2013

5

Triunghiul de supravieţuire :

Fabrica de corzi Vallois (fotograf : Yohann Deslandes)

6

Photo 1 : Faţada

Photo 2 : Vedere de ansamblu a atelierului cu maşini de împletit la primul etaj

7

Photo 3 : « Cantre »

Photo 4 : Răsurcitoare cu aripi

8

Photo 5 : Roată hidraulică

Photo 6 : Vizita muzelui condusă de un conferenţiar pentru un public compus din copii

9

Photo 7 : Vedere axonometrică

Photo 8 : Plan