hm curs.doc

8/20/2019 hm curs.doc

http://slidepdf.com/reader/full/hm-cursdoc 1/116

CAPITOLUL 1

OBIECTUL ŞI LOCUL HIDROGRAFIEI. NOŢIUNIFUNDAMENTALE DE GEODEZIE ELIPSOIDALĂ

1.1. Introdu !r! "n #$dro%r&'$!. Lo u( )$ o*$! tu( #$dro%r&'$!$. I+tor$ . Şt$$n,! on!-!1.1.1. Definiţie. Scurt istoric

Hidrografia este cea mai veche ştiinţă care studiază marea şi este definită, conformD$ ,$on&ru(u$ H$dro%r&'$ ca „ramură a ştiinţei aplicate care se ocupă cu măsurarea şidescrierea trăsăturilor fizice ale porţiunilor navigabile ale suprafeţei păm ntului şi a zonelor de coastă adiacente, cu referiri specifice la utilitatea lor !n scopuri navigabile.

Hidrografia a !nceput odată cu transporturile maritime şi călătoriile de"a lungul

ţărmurilor sudice ale #uropei şi ale $ceanului %ndian !n vremurile biblice vechi. &ncă din anii'((( !. e. n. marinarii cretani şi fenicieni din )area )editerană au dezvoltat schimbul şicomerţul maritim şi după unii istorici hiduşi, chinezi şi arabi, erau de asemenea implicaţi !ncomerţul din zona $ceanului %ndian şi !n #stul &ndepărtat cu mult timp !nainte.

&n secolul *%%% !. e. n. profetul +mos a scris „+şa stătea Domnul pe un zidreprezent nd o linie dreaptă !n m na lui . -n secol mai t rziu #zichel a scris „a e/istat unom cu o sfoară de in !n m nă şi o trestie măsurătoare . 0rin (2 !. e .n. geograful grec+le/andru din )ilet, a realizat una din primele hărţi marine ale lumii, av nd )area)editerană !n centru.

&n secolul *, istoricul grec Herodot a scris despre cei „care au !ncercat să descriecontururile uscatului fără a se ghida după date3 de e/emplu, cei care reprezintă oceanul ca şi

c nd ar cuprinde !ntreaga lume !n 4urul său, sau cei care reprezintă !ntreaga lume ca şi cum ar fi trasa"o cu compasul. Herodot a scris şi despre mareele de la )area 5oşie spun nd că !nfiecare zi marea scade şi se retrage !năuntru. )ai departe Herodot a scris despre importanţaliniei măsurătoare !n „G!o%r&'$& E%$ tu(u$/.+propiindu"se de el 6de fluviul 7il8 pe mare,c nd este o zi de navigat p nă la ţărm, dacă cobori !n apă, o linie măsurătoare o vei scoate plină de nămol şi te vei afla navig nd pe o apă cu o ad ncime de 11 st n4eni, ceea ce !nseamnăcă solul inundat de apă măreşte acea distanţă.

0rin anul 1( !. e. n. istoricul grec Scila/ din 9ariadna a e/plorat drumul dintre Hindusşi )area 5oşie. $ relatare a acestei călătorii este făcută de +ristotel !n0Po($t$ $/şi ne"a fosttransmisă prin0P!r$ (u( (u$ S $(&- d$n C&r$&dn&/care spune ca a fost scris !n ' ( !. e. n.+cesta este unul din primele0G#$dur$ d! $(ot&r! )$ n&2$%&,$!/.#nciclopedia :ritanicăsusţine că „această lucrare este mai mult dec t un simplu ghid marinăresc al locurilor şidistanţelor .

&n secolul %* i. e. n. , geograful şi istoricul grec 0itias a dat primele descrierigeografice ale lumii despre coastele #uropei *estice şi )arii :ritanii. 0itias, a fost deasemenea, printre primii care au cunoscut micile maree ale )editeranei şi le"a atribuitinfluenţei lunii.

0 nă !n secolul % !. e. n. romanii erau de4a stăp nii )ării )editerane, iar 5oma adevenit principalul centru de producţie a hărţilor lumii. +ceştia dezvoltaseră de4a prima rutăde comerţ mondial din !ntinsă din 9hina p nă pe coastele )arii :ritanii.

0unctul culminant al navigaţiei antice şi geografiei greco"romane a fost atins !n 1 ( !.e. n. c nd 0tolemeu a publicat lucrarea sa „G!o%r&'$&/.;ratatul acestuia se a/ează, !n principal pe astronomie, geografie şi navigaţie dar conţine şi un set propriu de tabele stelare, bazate pe teoriile proprii privind mişcarea aştrilor < teorie care a fost dezbătută şi definită ca

1



eronată de 9pernicus !n 1 ='. Hărţile lui 0tolemeu au fost primele hărţi geodezice ale lumii,care au fost desenate pe o proiecţie cu paralele şi meridiane, cu trăsături terestre trasate dupăobservaţii astronomice ferme.

Din secolul *, c nd a căzut %mperiul 5oman, navigaţia !n :azinul )editeranean astagnat p nă !n secolul >%% c nd busola magnetică a fost introdusă !n %talia pentru prima dată.

0rin secolul >%%% italienii scriseseră indicaţii de navigaţie pentru zona mediterană de vest0APorto(o&no/şi publicaseră primul volul dintr"o serie de hărţi0P$+&n C&rt&/.+ceastă hartăveche era poziţionată pe un sistem de roză a v nturilor şi foarte important include şi noţiuneade scară a hărţii.

Secolul al >*"lea a !nsemnat renaşterea hidrografiei !n #uropa *estică. &n 1=1 , prinţul 0ortugaliei a !nfiinţat renumita şcoală de navigaţie de la Sagres, anga4 nd cei mai buniastronomi, matematicieni, geografi şi navigatori, producători de hărţi şi instrumente denavigaţie. -n secol mai t rziu hidrografia se separă ca ştiinţă de navigaţie şi geografie iar !nsecolul >*%%% este recunoscută ca profesie.

&n 1 ?@, geograful flamand Aerhard Bramer, cunoscut sub numele de )ercator aconceput prima hartă modernă de navigaţie iar !n 1C(1 #dmound Hale publică0H&rt&3&%n!t$ 4 & P435ntu(u$/, asemănătoare cu cea cunoscută astăzi.

0uncte importante !n poziţionarea corectă a detaliilor pe hartă au fost descoperirea, !nsecolul >*%%%, a se/tantului de către 7eEton şi a celui de"al patrulea cronometru a luiHarison cu marşă diurnă de (,1 secunde ceea ce duce la calculul precis al longitudinii.

&n secolul al >%> < lea ma4oritatea ţărilor maritime aveau servicii hidrografice dar standardizarea internaţională !n domeniu a prins contur abia !ncep nd cu anul 1@1@, c nd aavut loc prima 9onferinţă %nternaţională de Hidrografie, organizată de Franţa şi )area:ritanie. Ga aceasta au participat de ţări iar 1@ 1 a fost !nfiinţat :iroul Hidrografic%nternaţional cu sediul la )onaco.

+ctul de constituire al Serviciului ;opografic )ilitar din armata rom nă modernă !lreprezintă„Înaltul Ordin de Zi nr.83 din 12 noiembrie 1859, către toată puterea armată a României din Principatele nite! dat de domnitorul +le/andru %oan 9uza.

&n perioada 12 @"12C numărul ofiţerilor care au făcut specializare !n domeniulgeodeziei, !n străinătate a crescut foarte mult. Serviciul ;opografic )ilitar a trecut !ncep ndcu anul 12C la elaborarea primei concepţii de realizare prin măsurători de teren a originaluluihărţii topografice a ţării la scara 1 ( (((.

Serviciul ;opografic )ilitar a !ntocmit !nainte de 5ăzboiul de independenţă hartagenerală la scara 1 C?((( pe teritoriul propriu şi a procurat hărţi pentru !ntreg teatrul deoperaţii din :alcani. &n anul 12@ s"a promulgat o nouă „ "e#e a$upra %er&iciului de %tat 'a(or! care prevedea printre altele transformarea Serviciului ;opografic )ilitar !n %nstitutulAeografic al +rmatei ce răm ne !n structura Statului )a4or Aeneral p nă !n anul 1@1(, c nd a

devenit Serviciul Aeografic al +rmatei subordonat direct ministerului de război.Gucrările e/ecutate de Serviciul Aeografic al +rmatei !n primul război mondial auconstat !n tipărirea şi distribuirea la trupe a hărţilor la scările 1 1(((((, 1 ((((( şi 1 C ((((,a planurilor directoare de tragere 1 (((( !n proiecţie Gambert, e/ploatarea fotografiilor aeriene şi e/ecutarea unor lucrări topografice e/peditive.

&n anul 1@'( a fost elaborat un nou regulament prin care Serviciul Aeografic al armateişi"a schimbat denumirea !n %nstitutul Aeografic )ilitar.

&n timpul celui de"al doilea război mondial sau folosit fotoplanuri, fotoscheme,fotografii aeriene şi terestre pentru actualizarea planurilor directoare şi hărţilor. Dupăterminarea celui de"al doilea război mondial e/ista un enorm volum de date geodezice,adunate pentru nevoi militare.



+v nd !n vedere noua concepţie geodezică, la 1 ianuarie 1@ 1 se !nfiinţează Direcţia;opografică )ilitară cu scopul de a realiza !n decurs de 1( ani o hartă unitară pe !ntregteritoriul ţării !n proiecţie Aauss"Bruger interconectabilă cu hărţile ţărilor vecine.

După terminarea lucrărilor de teren pentru harta topografică la scara 1 (((, !n perioada 1@ @"1@C( s"au realizat şi planurile pentru !ntocmirea planurilor topografice ale

oraşelor precum şi realizarea proiectelor pentru obiective economice ma4ore bara4e şi lacuride acumulare, canale şi căi de comunicaţii.&n prezent, Direcţia ;opografică )ilitară participă la colaborări bilaterale cu servicii

topografice străine, viz ndu"se !n special alinierea lucrărilor rom neşti de topogeodezie ladatum"ul geodezic, standardele cartografice şi informatice ale ţărilor 7+;$.

&n ţara noastră instituţia hidrografică este denumită Direcţia Hidrografică )aritimă şi afost !nfiinţată !n anul 1@ iar !n anul ((? devine membru cu drepturi depline a %H$ 6;he%nternatioanal H drographic $rganization8.

1.1. . Itiinţe cone/eItiinţele cone/e hidrografiei sunt geografia, geologia, geodezia, oceanografia,

hidrologia, topografia, cartografia şi navigaţia.*om defini mai 4os unele dintre acestea cu scopul diferenţierii lor şi stabilirii concrete

a locului şi rolului hidrografiei.)eo#ra*ia este ştiinţa care se ocupă cu studiul !nvelişului terestru, cu toate elementele

sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic, etc.)eolo#ia este ştiinţa care se ocupă cu modul de formare, alcătuire şi istoria dezvoltării

globului terestru.)eode+ia este ştiinţa aplicată ce se ocupă cu studiul formei şi dimensiunilor

0ăm ntului, cu tehnica măsurării şi reprezentării cartografice sau numerice a suprafeţei lui.opo#ra*ia este ramura geodeziei ce se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porţiuni a

scoarţei 0ăm ntului cu determinarea poziţiei elementelor scoarţei terestre pe suprafeţe mici6considerate plane8, precum şi cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafeţeimăsurate, !n scopul !ntocmirii de hărţi şi planuri.

-arto#ra*ia este disciplina care se ocupă cu tehnica şi arta !ntocmirii hărţilor şi planurilor topografice.

idrolo#ia este ramură a geografiei fizice care se ocupă cu studiul proprietăţilor apelor din natură, legile generale sub acţiunea cărora se petrec fenomenele hidrologice şi influenţareciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă şi biosferă.

Oceano#ra*ia este ramura hidrologiei ce se ocupă cu studiul fenomenelor fizice şichimice din oceane şi din mări şi al reliefului fundului oceanelor şi mărilor.

1.1.'. Gocul şi obiectul hidrografiei şi asigurării hidrograficeDupă cum s"a văzut, !n scurtul istoric de mai sus, dezvoltarea hidrografiei a fost

impulsionată de dezvoltarea navigaţiei, acesta fiind principalul scop al hidrografiei dar dupăcum vom vedea nu singurul.&n funcţie de particularităţile apelor navigabile, hidrografia se poate referi la

" oceane şi mări3" ape continentale fluvii, lacuri navigabile, rade, bazine portuare.

/$i#urarea 0idro#ra*ică este o componentă de bază a asigurării de navigaţie. 7avigaţia este de neconceput fără hărţi şi documente nautice, iar acestea se realizează !n primul r nd prinridicări 0idro#ra*ice.

0entru ca navigaţia să se desfăşoare !n siguranţă se realizează un ansamblu de măsuricuprinse !n ceea ce se numeştea$i#urarea na&i#a iei.

+sigurarea hidrografică şi de navigaţie are ca scopuri

" !nzestrarea navelor cu hărţi şi documente nautice3

'



" instalarea la uscat şi pe mare a mi4loacelor de semnalizare de navigaţie 6faruri, balize,geamanduri, etc.83

" informarea din timp cu prognoze şi date hidrometeorologice < asigurareahidrometeorologică3

" !nzestrarea navelor şi asigurarea bunei funcţionări a aparaturii de navigaţie < asigurarea

tehnică3" instituirea unor reglementări la scară internaţională sau locală pentru siguranţa navelor 6prevenirea coliziunii, baliza4ul maritim, ordinea !n rade şi porturi, etc.8 < asigurarea 4uridică.

1.1.=. Destinaţia şi caracterul lucrărilor hidrografice)ăsurătorile e/ecutate de hidrografi !n vederea !ntocmirii hărţilor şi documentelor

nautice se numesc, !n mod obişnuit,lucrări 0idro#ra*ice sauridicări 0idro#ra*ice.Gucrările hidrografice reprezintă o e/tindere pe mare, pe lacuri şi fluvii a lucrărilor

geodezice şi topografice cu deosebirea că ele se e/ecută de pe o platformă mobilă 6navă,şalupa, etc8, iar aparatura şi instrumentele sunt adaptate lucrului !n aceste condiţii.

Specialistul hidrograf trebuie să aibă o calificare corespunzătoare, să posedecunoştinţe de geodezie, topografie, fotogrametrie şi cartografie. ;otodată, el trebuie să fie un bun navigator pentru a cunoaşte condiţiile de lucru pe mare şi !n special cerinţele ce se impundocumentelor finale.

Scopul principal al lucrărilor hidrografice este obţinerea de date necesare !ntocmiriihărţilor şi documentelor nautice. 0e l ngă acest scop principal, ridicările hidrografice au unimportant rol ştiinţific economic 6prospecţiuni submarine, instalarea de cabluri şi conducte, etc8şi militar 6desfăşurarea submarină, minare, deminare, etc.8.

Studierea completă a unei zone din punct de vedere hidrografic presupune efectuareadea8 lucrări iniţiale" crearea reţelei de spri4in 6 a bazei geodezice83" ridicarea topografică 6fotogrametrică8 a f şiei de litoral, a malurilor, fluviilor sau lacurilor,

a incintelor portuare83" determinarea nivelului de referinţă. b8 lucrări de bază" e/ecutarea sonda4elor3" determinarea naturii fundului submarin3" culegerea datelor pentru !ntocmirea documentelor descriptive.c8 lucrări finale" realizarea rapoartelor hidrografice pe baza cărora se redactează şi editează hărţile şi

documentele nautice.

d8 lucrări suplimentare" draga4ul hidrografic3" studiul curenţilor3" măsurări ale magnetismului terestru.

1.6. F$%ur& 3&t!3&t$ 4 & 435ntu(u$. S$+t!3! d! r!'!r$n,4. Pro*(!3& %!od!7$ 4d$r! t4 )$ $n2!r+4.

1. .1. Figura matematică a păm ntului. Sisteme de referinţă.5elieful suprafeţei 0ăm ntului are o formă neregulată, care nu este susceptibilă

vreunei definiţii geometrice. 7eregularităţile acestui relief sunt !nsă ne!nsemnate !n raport cudistanţele la centrul 0ăm ntului.

=



Itiinţele aplicate, care au ca obiect de studiu 0ăm ntul sau aplicarea cunoştinţelor despre 0ăm nt !n diferite domenii, necesitau asimilarea formei planetei noastre cu aceea a unuicorp geometric regulat. $ asemenea suprafaţă geometrică regulată, imaginară, cea maiapropiată de cea reală, avea să ofere acestor ştiinţe, !ntre care enumerăm geodezia, astronomia,cartografia, navigaţia etc., posibilitatea stabilirii unor relaţii matematice riguroase pentru

calcularea diferitelor elemente necesare.9a un prim pas !n intenţia asimilării reliefului 0ăm ntului la o formă geometricăregulată, s"a imaginat că suprafaţa sa se confundă cu nivelul mediu al oceanelor prelungit pesub continente şi !nvelind !ntreg globul terestru 6fig. 1"183 această suprafaţă fictivă poartădenumirea de #eoid . Aeoidul constituie obiectul de studiu al geodeziei.

Fig. 1.1. AeoidulSuprafaţa geoidului este normală !n orice punct al ei la verticala locului şi constituie

nivelul de referinţă faţă de care se e/primă altitudinile punctelor de pe suprafaţa terestră3 deaceea, geoidul se mai defineşte ca fiind suprafaţa de nivel de altitudine zero.

0oziţia unui punct de pe suprafaţa 0ăm ntului deci, !n raport cu geoidul, se determină prin proiecţia punctului pe suprafaţa de nivel a geoidului şi altitudinea lui faţă de aceastăsuprafaţă.

Aeoidul se obţine prin determinarea verticalei locului !n diferite puncte ale globuluiterestru, faţă de care suprafaţa geoidului se consideră normală şi prin stabilirea nivelului mediual mării, acolo unde această operaţiune este posibilă. $bservaţiile geodeziei au relevat !nsăfaptul că direcţia verticalei locului, ca şi intensitatea c mpului gravitaţional, nu variază regulat pe suprafaţa 0ăm ntului, datorită repartiţiei neuniforme a densităţii maselor din constituţia planetei noastre, at t din compoziţia scoarţei terestre, c t şi !n profunzime. +cest fapt face cageoidul să nu prezinte o suprafaţă geometrică regulată3 !n aceste condiţii, determinareamărimilor unghiulare şi a distanţelor !ntre diferitele puncte terestre reprezentată pe geoid ar implica anumite dificultăţi, ca urmare a faptului că geoidul nu se poate supune unor relaţiigeometrice precise. Studiul atent al geoidului conduce la concluzia că acesta se apropie foarte mult de osferă, care prezintă o oarecare bombare la ecuator şi o uşoară turtire la poli. +stfel, !n cadrulştiinţelor aplicate, din r ndul cărora face parte şi navigaţia, !ntr"o primă apro/imaţie, 0ăm ntulse consideră de forma unei sfere3 c nd calculele sau operaţiunile de efectuat impun o mai mare precizie, cum este cazul !n geodezie, astronomie sau hidrografie, !ntr"o a doua apro/imaţie,0ăm ntul se consideră de forma unui elipsoid de revoluţie, denumit elipsoid terestru. Dacă

geoidul se !nscrie !ntr"un elipsoid se constată că aceste corpuri sunt foarte apropiate, diferenţele



de nivel măsurate pe verticala locului put nd fi practic considerate ca negli4abile 6nedepăşind1 ( m8. &n concluzie, elipsoidul este corpul geometric regulat cel mai apropiat de geoid.

#lipsoidul de revoluţie reprezent nd elipsoidul terestru se obţine prin rotirea elipsei0J0KJK !n 4urul a/ei mici 00K 6fig. 1" 8.

Fig. 1. . #lipsoidul terestru+/a mică a elipsoidului terestru 00K reprezintă a/a de rotaţie a 0ăm ntului de la vest la

est şi se numeşte a/a polilor tereştri. 0unctele de intersecţie ale a/ei 00K cu suprafaţaelipsoidului terestru se numesc poli tereştri 0olul nord 608 şi 0olul sud 60K8.

%ntersecţia elipsoidului terestru cu un plan care conţine a/a polilor determină o elipsădenumită elipsă meridiană 60J0KJK83 4umătăţile de elipsă cuprinse !ntre cei doi poli 60J0K şi0JK0K8 se numesc meridiane. )eridianul care trece prin observatorul astronomic din AreenEich6de l ngă Gondra8 se numeşte meridian AreenEich, meridian zero, primul meridian saumeridian internaţional.

Semia/a mare 6a8 a elipsei, prin rotaţie, determină planul ecuatorului terestru3intersecţia acestui plan cu suprafaţa elipsoidului determină un cerc, denumit cercul mareecuatorial sau ecuatorul terestru.

%ntersecţia elipsoidului terestru cu un plan perpendicular pe a/a polilor, paralel cu planul ecuatorului terestru, determină un cerc denumit cerc paralel sau paralel.

Suprafaţa elipsoidului terestru generată prin rotirea elipsei meridiane !n 4urul a/ei salese consideră determinată, dacă se cunosc elementele acestei elipse. 0entru determinarea elipseimeridiane s"a procedat la stabilirea lungimii arcului de meridian de 1L, la diferite latitudini, dincare s"au dedus valorile cele mai probabile ale elementelor ce caracterizează elipsoidul terestru,şi anume"semia/a mare 6a83"semia/a mică 6b83

"turtirea 6M8 1a b ba a

α −= = −

"e/centricitatea 6e8H

HH

a

bae −

=

După cum se poate vedea din relaţiile de mai sus, pentru determinarea elipseimeridiane a elipsoidului terestru este suficient să se cunoască lungimea celor două semia/e,lungimea uneia dintre semia/e şi turtirea sau e/centricitatea elipsoidului.

+utorul +nul Semia/a marea 6!n metri8

Semia/amicăb 6!n

metri8

;urtirea

#verest 12'( ?'CC C2 ?' ?(C 1N'((.2:essel 12=1 ?'CC'@C ?' ?(C@ 1N @@.+ir 12=@ ?'CC ?' ?' ? C 1N @.'9larOe 12?? ?'C2 (? ?' ? 2= 1N @ .(Helmert 1@(? ?'C2 (( ?' ?212 1N @2.'

?



Ha ford 1@1( ?'C2'22 ?' ?@1 1N @C.(BrasovsOi 1@=( ?'C2 = ?' ?2?' 1N @C.(PAS 2= 1@2= ?'C21'C ?' ?C 1N @2. C 11(%nternaţional1@ = 6#D (8

1@ = ?'C2'22 ?' ?@1 1N @C.(

0Q @( 1@2 ?'C21'? ?' ?C 1 1N @2, C2'@'(';abelul 1"1 #lementele principalilor elipsoizi tereştri utilizaţi !n hidrografie

9onferinţa internaţională de geodezie şi geofizică de la )adrid din anul 1@ = aadoptat elementele elipsoidului terestru stabilite de către Ha ford, fiind folosite !n multe stateca elemente ale elipsoidului terestru de referinţă, cunoscut sub denumirea de elipsoidulinternaţional. +poi după diverse variante şi măsurători din ce !n ce mai precise s"a a4uns laPAS"2=, elipsoid utilizat pentru editarea a =(R din hărţile e/istente, pentru poziţionarea A0Sşi pentru hărţile electronice.

După cum se poate vedea din datele tabelului 1.1., turtirea elipsoidului terestru estemică, diferenţa dintre semia/a mare şi semia/a mică " după elementele elipsoidului

internaţional, fiind de numai 1=C? m3 practic, deci, se poate afirma că elipsoidul terestru seapropie foarte mult de o sferă. De aceea, elipsoidul terestru mai este cunoscut şi sub denumireade sferoid terestru. +spectul de sferoid este scos !n evidenţă şi de comparaţia care se poate face!ntre lungimea ecuatorului terestru şi cea a elipsei meridiane circumferinţa ecuatorului este de=( (CC Om, iar conturul elipsei meridiane de =( ((@ Om.

+similarea geoidului cu elipsoidul de revoluţie s"a făcut din raţiunea obţinerii uneisuprafeţe regulate, care poate fi supusă unor relaţii matematice riguroase, necesitate reclamatăde ştiinţele aplicate.

+similarea elipsoidului terestru cu sfera terestră se face pe baza constatării diferenţei, practic ne!nsemnate, !ntre cele două suprafeţe, !n scopul simplificării rezolvării problemelor !nnavigaţie şi a anumitor probleme ale cartografiei, ştiut fiind faptul că proprietăţile geometriceale sferei sunt considerabil mai simple dec t ale elipsoidului.Sfera terestră se consideră drept o sferă, care are volumul egal cu cel al elipsoiduluiterestru. 5aza sferei terestre 658 se calculează deci din egalitatea dintre volumul sferei terestreşi cel al elipsoidului terestru ba R '

'=

'= π π =

de unde ba R '=

+ceastă valoare a razei sferei terestre, cu o diferenţă de ordinul metrilor, se poateobţine şi dacă se consideră egalitatea suprafeţei elipsoidului cu cea a sferei. &n sf rşit, o valoareapropiată pentru raza sferei terestre se obţine şi dacă se calculează din semisuma semia/elor

elipsoidului terestru de referinţă 2mba R ?'?2≅

+=

1. . . #lementele sferei terestre. Determinarea poziţiei unui punct pe suprafaţa sferei terestre 1. . .1. #lementele sferei terestreSfera terestră, !n mod analog cu elipsoidul terestru, este definită de următoarele

elemente de referinţă 6fig. 1"'8

C



Fig. 1.'. #lementele sferei terestre" a a polilor 4P P%6 !n 4urul căreia 0ăm ntul e/ecută mişcarea de rotaţie de la vest la est. +/a polilor !nţeapă sfera terestră !n două puncte 0olul nord 6078, !ndreptat spre Steaua 0olară 6sau polul de unde 0ăm ntul se vede rotindu"se !n sens direct8 şi 0olul sud 60S8, la e/tremitateaopusă3" planul ecuatorului tere$tru, perpendicular pe a/a polilor ce trece prin centrul păm ntului.%ntersecţia acestui plan cu suprafaţa sferei terestre determină un cerc mare denumit ecuatorulterestru. 0lanul ecuatorului !mparte sfera terestră !n două emisfere emisfera nordică, ce conţine0olul nord şi emisfera sudică, ce conţine 0olul sud. %ntersecţia sferei terestre cu un planoarecare paralel cu planul ecuatorului terestru, perpendicular deci pe a/a polilor, determină uncerc mic denumit cerc paralel sau paralel.

%ntersecţia sferei terestre cu un plan care conţine a/a polilor determină un cerc mare607J 0sJK8" Semicercul cuprins !ntre cei doi poli se numeşte meridian 607J 0s83 semicerculopus, cuprins !n acelaşi plan, se numeşte antimeridian 607JK 0s8 " )eridianul AreenEich

6meridianul zero, primul meridian sau meridianul internaţional8 !mparte sfera terestră !n douăemisfere emisfera estică şi emisfera vestică. 9onsider ndu"ne !ntr"un punct oarecare almeridianului AreenEich, st nd cu faţa spre 0olul nord, emisfera estică este situată !n dreapta,iar emisfera vestică !n st nga.

+ntimeridianul meridianului AreenEich este denumit meridianul 12(L sau meridianulde schimbare a datei. 1. . . . 9oordonate geografice

0oziţia unui punct oarecare pe suprafaţa sferei terestre se determină !n raport de douăcercuri mari ale căror plane sunt reciproc perpendiculare 6fig. 1"'8"ecuatorul terestru3"meridianul AreenEich.

$rice punct 6e/. + sau :8 de pe suprafaţa sferei terestre se află la intersecţia unui paralel cu un meridian, denumite paralelul locului şi, respectiv, meridianul locului.0oziţia punctului + pe sfera terestră, de e/emplu, se obţine prin determinarea paralelului şimeridianului locului, la intersecţia cărora se află punctul respectiv.

0aralelul locului se determină prin latitudinea sa, iar meridianul locului prinlongitudine. 0oziţia unui punct pe suprafaţa 0ăm ntului se determină deci cu a4utorul a douăcoordonate latitudinea şi longitudinea, denumite coordonate geografice.

"atitudinea unui punct pe suprafaţa 0ăm ntului este arcul de meridian sau unghiul lacentru corespunzător, măsurat de la ecuator p nă la paralelul locului.

;oate punctele situate pe acelaşi paralel au aceeaşi latitudine3 de aceea, cercurile paralele pe sfera terestră mai poartă şi denumirea de paralele de latitudine.

2



Gatitudinea poate lua valori cuprinse !ntre (L 6 la ecuator8 şi @(L 6la poli83 latitudinea seconsideră nordică sau pozitivă dacă punctul este situat !n emisfera nordică şi sudică saunegativă, dacă locul se află !n emisfera sudică.Deoarece verticala locului, normală la suprafaţa sferei terestre !n punctul considerat, trece princentrul 0ăm ntului mai poate fi definită şi ca unghiul dintre verticala locului şi planul

ecuatorului. "on#itudinea unui punct pe suprafaţa 0ăm ntului este arcul de ecuator terestru sauunghiul la centru corespunzător, măsurat de la meridianul AreenEich, spre est sau spre vest, p nă la meridianul locului. ;oate punctele situate pe acelaşi meridian au aceeaşi longitudine.Gongitudinea mai poate fi definită şi ca unghiul sferic 6la pol8 cuprins !ntre planul meridianuluiAreenEich şi planul meridianului locului, contat spre est sau spre vest.Gongitudinea poate lua valori de la (L 6punctele situate pe meridianul AreenEich8 p nă la 12(K6punctele situate pe meridianul 12(L83 longitudinea este considerată estică sau pozitivă, dacălocul este situat !n emisfera estică şi vestică sau negativă, dacă punctul se află !n emisferavestică.

)eridianul AreenEich a fost stabilit ca meridian de origine pentru măsurarealongitudinilor la 9onferinţa internaţională de la Pashington, din anul 122=.

Ga intersectarea paralelului locului, determinat de latitudine, cu meridianul locului,determinat de longitudine, se obţine poziţia punctului considerat pe sfera terestră.

&n navigaţie, coordonatele geografice ale poziţiei navei se e/primă la precizie de (Kl3 !nsituaţiile !n care coordonatele geografice sunt folosite ca elemente de calcul, se recomandă săfie notate cu semnele lor algebrice 6 sau "8 şi nu cu sensurile de contare 67, S, #, P8, pentru auşura efectuarea operaţiunilor.

1. .' 9oordonate geodezice0oziţia unui punct pe elipsoidul terestru !n sistemul de coordonate geodezice, !n mod

analog cu sistemul de coordonate geografice sferice, se determină cu a4utorullon#itudiniişi latitudinii.!n figura 1"C, considerăm punctul / şi normala Z/ la suprafaţa elipsoiduluiterestru !n /.

"on#itudinea #eode+ică 476se defineşte la fel ca !n cazul sferei terestre, ca arcul deecuator terestru sau unghiul la centru corespunzător, măsurat de la meridianul AreenEich spreest sau spre vest p nă la meridianul locului 6Fig. 1.=.8. Gongitudinea punctului /, dee/emplu, este '8 'O8= S

Fig. 1.=. 9oordonate geodezice

@



"atitudinea #eode+ică6T8 este unghiul dintre normala la elipsoidul terestru !n punctul considerat / cu planul ecuatorului terestru3 latitudinea geodezică a punctului /este /S . Gatitudinii geodezice i se dă sensul 74%6, respectiv semnul 6"8, ca !n cazullatitudinii geografice sferice.

7ormala la elipsoidul terestru !ntr"un punct dat face un anumit unghi cuverticala locului 6direcţia firului cu plumb8, de valoare redusă, care poartă denumirea dede&ia ia &erticalei :n planul meridianului.

-nghiul fiind de o valoare redusă, pentru simplificarea prezentării acestor noţiuni, se consideră că cele două direcţii " normala cu verticala locului, se confundă.*erticala locului nu trece prin centrul elipsoidului, aşa cum se consideră !n cazul sfereiterestre. -nghiul format !ntre direcţia la centrul elipsoidului terestru4O/6 şi planulecuatorului se numeştelatitudine #eocentrică6TK83 latitudinea geocentrică a punctului + este

/OS .-nghiul /O pe care !l face verticala locului 6considerată confund ndu"se cu

normala8 cu direcţia la centrul elipsoidului terestru se numeşteun#0iul &erticalei6U8 sauun#0iul de reducere la centrul Pământului.Din figura 1.=. se observă că

Vϕ ϕ β = +*aloarea apro/imativă !n funcţie de latitudine aun#0iului &erticaleieste dată de

relaţia UW 11K' X.Csin T, av nd valoarea ma/imă de 11 K';.< la latitudinea de = L.1. .=. 9oordonate rectangulare

&n acest sistem de coordonate planul ecuatorului coincide cu planul orizontului ce trece printr"un punct $, considerat origine 6fig. 1. .8

Fig. 1. . 9oordonate rectangulare+/a absciselor se confundă cu direcţia meridianului ce trece prin punctul de origine

sau cu o direcţie paralelă cu un meridian oarecare. +/a ordonatelor este perpendiculară cu a/aabsciselor şi trece prin punctul de origine.

0oziţia unui punct 6)8 se determină prin coordonate rectangulare >) şi Y) ,considerate cu semnul sau < !n funcţie de cadranul !n care s găseşte punctul.

0roiecţia Aauss0entru scopuri practice a fost alcătuit un sistem de coordonate rectangulare mai simplu

şi mai comod, denumit $i$temul de coordonate rectan#ulare )au$$.+ceastă proiecţie a fost concepută !n anii 12 "12'( de către matematicianul germanBarl Friedrich Aauss, iar mai t rziu, !n anul 1@1 , Zohannes Br[ger a elaborat formulele

1(



necesare pentru trecerea coordonatelor punctelor de pe elipsoidul de rotaţie !n planul de proiecţie.

&n 5om nia proiecţia Aauss a fost introdusă !n anul 1@ 1, c nd s"a adoptat şielipsoidul de referinţă BrasovsOi"1@=(. Sistemul de proiecţie s"a folosit la !ntocmirea planuluitopografic de bază la scara 1 1(.(((, a hărţii topografice de bază la scara 1 .(((, precum şi

a hărţilor unitare la diferite scări, p nă !n anul 1@C'.9a principii generale amintim" Se consideră elipsoidul de rotaţie ca formă matematică a 0ăm ntului, iar pentru

proiectare, suprafaţa interioară desfăşurată !n plan a unui cilindru imaginar, tangent la unmeridian, adică !n poziţie transversală 6 figura 1.?.83

" 0entru reprezentarea unitară a elipsoidului terestru !n planul de proiecţie au foststabilite meridianele de tangenţă pentru !ntregul Alob, rezult nd un număr de ?( de fusegeografice de c te ?L longitudine, !ncep nd cu meridianul de origine AreenEich3

" 0entru proiectarea celor ?( de fuse se consideră elipsoidul !nfăşurat !n ?( de cilindrisuccesivi, !n poziţie orizontală, unde fiecare cilindru este tangent la medianul a/ialcorespunzător fusului.

Fig. 1.?. 0roiecţia Aauss&n plan fiecare zonă va fi reprezentată printr"un aşa zis *u$, !n care meridianul a/ial şi

#cuatorul apar ca nişte linii drepte 6nedeformate8, iar restul liniilor sunt deformate proporţional cu depărtarea de origine 6fig. 1.C.8

11



Fig. 1.C. Fusul Aauss0oziţia unui punct ) este determinată de două coordonate rectangulare >) şi Y) ,

denumite şi coordonate Aauss. 0entru a se elimina valorile negative ale coordonatelor, originiii s"a atribuit arbitrar valoarea de (( Bm 6cea mai mare lăţime a unei zone de ?\ nu depăşeşte'2 Bm8. 0entru reprezentarea !ntregii suprafeţe terestre e/istă ?( de fuse cu un număr de ?(

de sisteme de coordonate rectangulare.De e/emplu, coordonatele unui punct ) se vor scrie> ) W?='?2 ,' mY) W'?12 '?, m

+bscisa > reprezintă depărtarea punctului ) faţă de #cuator. $rdonata Y este unnumăr compus, !n care cifra ' reprezintă numărul de ordine al fusului 6contat de la meridianulopus lui AreendEich8, iar următoarele cifre < depărtarea faţă de meridianul a/ial 6!n e/empluldat spre est 112 '?, m8.

&n sistemul de coordonate rectangulare, datorită neomogenităţii scării de reprezentare aliniilor de pe 0ăm nt !n plan, distanţele sunt variabile. +stfel, distanţele calculate cu a4utorulcoordonatelor rectangulare sunt mai mari dec t cele corespunzătoare de pe elipsoid 6ladistanţe mai mari de 2( de Bm, diferenţa poate fi de 1N1((( din distanţa de pe elipsoid8.

0entru o mai bună !nţelegere a relaţiei dintre unele elemente ale punctelor de peelipsoid şi reprezentarea lor !n plan se poate face o comparaţie a acestora 6fig. 1.2.8

Fig. 1.2. 9omparaţie !ntre coordonate pe elipsoid şi plan-n punct oarecare 5 de coordonateφ R, λ R situat pe elipsoid se va reprezenta !n plan

prin punctul 5V de coordonate >5 şi Y5 . Duc nd o paralelă 5) la meridianul a/ial, unghiuldintre aceasta şi meridianul punctului se numeştecon&er#en a meridianelor =. &n plan acestunghi va fi numitcon&er#en a plană a meridianelor =V. -nghiul dintre paralela dusă lameridianul a/ial şi o direcţie la alt punct 6punctul :8 se numeşteun#0i direc ional #eode+ic4 6. &n plan, acest unghi va fi reprezentat deun#0iul direc ional plan >,diferit de unghiul ;datorită corecţiei care se aduce la reprezentarea unei linii curbe !n plan ].

+zimuturile geodezice !n plan vor fi date de relaţia+W;V ^V ]

Pro*(!3!(! %!od!7$ ! d$r! t4 )$ $n2!r+4)ăsurătorile geodezice e/ecutate !n teren, determină unghiuri şi distanţe !ntre diverse

puncte de pe suprafaţa 0ăm ntului. Distanţa cea mai scurtă !ntre două puncte pe elipsoidulterestru se numeşte linie geodezică 6similară ortodromei de pe sferă8.

0roblema esenţială a geodeziei constă !n transformarea coordonatelor geodezice !ncoordonate plane rectangulare pentru a se corela puncte de pe elipsoid cu puncte de pe un plan

1



topografic < calculul unei reţele de puncte legate !ntre ele !ntr"un anumit sistem decoordonate.

0entru distanţele la care se e/ecută măsurători topografice această linie geodezică esteconsiderată o linie dreaptă şi se suprapune, cu erori negli4abile, peste segmentul de dreaptă ceuneşte cele două puncte.

1. .=.1. 0roblema geodezică directăFiind date două puncte 6+ şi :8, pe suprafaţa unui elipsoid de revoluţie, precum şiunghiurile direcţionale 6orientările8, direct şi invers, se cere să se determine coordonatele punctului :.

Fig. 1.@. 0roblemele geodezice0entru distanţe mai mici de '( Bm, se consideră negli4abilă corecţia reprezentării

liniei curbe !n plan, ] şi atunci ;1W12(\ ;.#lemente cunoscute >+, Y+, d, ;3Se determină >:, Y:3+lgoritm cos ? d ∆ = × sin@ d , ∆ = ×

/ ? ? ? = ± ∆ /@ @ @ = ± ∆

1. .=. . 0roblema geodezică inversăSe calculează distanţa şi orientarea !ntre două puncte, cunosc nd coordonatele acestora#lemente cunoscute >+, Y+, >:, Y: 3Se determină d, ;3+lgoritm / ? ? ? ∆ = ±

/@ @ @ ∆ = ± d ? @ = ∆ + ∆

@ t# ?

∆=∆ .

CAPITOLUL 6

NOŢIUNI DE CAROGRAFIE FLU8IALĂ ŞI MARINĂ.

6.1. Pro$! ,$$ &rto%r&'$ !. G!n!r&($t4,$.&n general, proiectarea unei suprafeţe curbe 6sferă, elipsoid8 pe un plan nu se poate

face fără apariţia unor deformaţii 6pe unghiuri, distanţe sau suprafeţe8.Ga proiectarea sferei terestre pe un plan se foloseşte noţiunea de $cară, definită ca

raportul dintre un segment infinit mic pe planul de proiecţie şi segmentul corespunzător de pe0ăm nt. Scara variază de la un punct la altul şi uneori chiar şi !n acelaşi punct pe diferitedirecţii 6scara este !n funcţie de poziţia punctului şi de azimutul direcţiei considerate8.

1'



Se deosebesc două noţiuni ale scării generală 6principală8 şi particulară 6locală8.%cara #enerală este raportul dintre un segment infinit mic de pe elipsoidul 6sfera8

redus6ă8 şi segmentul infinit mic de pe 0ăm nt.%cara particulară este raportul dintre un segment infinit mic de pe planul de proiecţie

6hartă8 şi segmentul corespunzător de pe 0ăm nt.

'odulul de de*ormare liniară este raportul dintre un segment infinit mic de pe hartă şisegmentul corespunzător de pe elipsoid 6sferă83 Ae*ormarea liniară reprezintă abaterea modulului de deformare liniară de la unitate

6sau de la scara principală8. #a caracterizează elipsa deformărilor, ale cărei a/e sunt dispuse pe direcţiile principale ale proiecţiei.

'odulul de de*ormare areolară este raportul dintre o suprafaţă infinit mică de pe planulde proiecţie şi suprafaţa corespunzătoare de pe elipsoidul 6sfera8 redus6ă8.

Ae*ormarea areolară reprezintă abaterea modulului de deformare areolară de la unitate. 'odulul de de*ormare un#0iulară este diferenţa dintre unghiurile formate de două

direcţii pe elipsoidul 6sfera8 redus6ă8 şi unghiurile corespunzătoare de pe planul de proiecţie. Ae*orma ia un#0iulară reprezintă abaterea modulului de deformare unghiulară de la

suprafaţă.

6.6 Cr$t!r$$ d! (&+$'$ &r!

Din punct de vedere matematic, numărul proiecţiilor cartografice poate fi foarte mare,fiind o funcţie de planul de proiecţie, punctul de proiecţie şi punctul central al proiecţiei.

Planul de proiec ie este suprafaţa pe care se face proiectarea zonei. 9a plan de proiecţie pot fi considerate suprafeţe plane 6tangente sau secante la elipsoid sau sferă8 şi suprafeţele unor corpuri desfăşurabile 6cilindrul, conul8.

Punctul de proiec iesau punctul de &edere este punctul !n care este situat ochiulobservatorului c nd priveşte zona de proiectat.

Punctul central al proiec ieieste punctul situat !n centrul zonei de proiectat.&n principiu, clasificarea proiecţiilor se face după două criterii caracterul deformărilor

şi aspectul reţelei cartografice 6proiecţia reţelei geografice pe planul de proiecţie8..1. .1 După caracterul deformărilor, proiecţiile cartografice pot fi conforme, echivalente şi

arbitrare. Proiec iile con*ormesunt acele proiecţii !n care unghiurile nu suferă deformări

6valoarea unghiului de pe suprafaţa terestră este egală cu valoarea unghiului corespunzător din planul de proiecţie8. Suprafeţele şi distanţele suferă, !nsă deformări esenţiale.

Proiec iile ec0i&alentesunt acele proiecţii !n care se păstrează egalitatea suprafeţelor din elipsoidul 6sfera8 redus6ă8 şi ariile corespunzătoare de pe planul de proiecţie. Deci ariile de

pe suprafaţa terestră şi de pe planul de proiecţie vor fi echivalente, neav nd, !nsă aceeaşi formă6unghiurile şi distanţele sunt deformate8. Proiec iile arbitrare sunt acele proiecţii pe care deformările le fac să nu fie nici

conforme, nici echivalente, at t unghiurile c t şi distanţele sunt deformate dar !ntr"o măsurămai mică dec t !n celelalte proiecţii.

.1. . După aspectul reţelei cartografice, proiecţiile pot fi azimutale, cilindrice, pseudocilindrice, conice, pseudoconice, policonice, etc.

Proiec iile a+imutale 4+enitale6sunt acele proiecţii !n care proiectarea unei zone de pesuprafaţa terestră se face pe o suprafaţă plană ce poate ocupa diferite poziţii faţă de elipsoidulterestru. Denumirea derivă din faptul că !n 4urul punctului central al proiecţiei se păstreazăvalorile azimuturilor.

1=



0roiecţiile azimutale pot fi la r ndul lor per$pecti&e < ochiul observatorului situat !ncentrul 0ăm ntului3neper$pecti&e < ochiul observatorului ocupă o poziţie determinată faţă deelementele principale ale 0ăm ntului.

0roiecţiile perspective pot finormale, oblice şi tran$&er$ale 6după poziţia planului de proiecţie8 sauorto#ra*ice, centrale, $tereo#ra*ice şi e terioare 6după poziţia punctului de

proiecţie8.0roiecţiile neperspective pot finormale 4polare6, oblice 4ori+ontale6şi tran$&er$ale4ecuatoriale6.

Proiec iile cilindrice sunt acele proiecţii !n care proiectarea unei zone de pe suprafaţaterestră se face pe suprafaţa desfăşurată a unui cilindru. #le pot finormale 6a/a polarăcoincide cu a/a cilindrului8,tran$&er$ale 6a/a cilindrului perpendiculară pe a/a polilor şioblice 6c nd cele două a/e formează un unghi oarecare8.

Proiec iile p$eudocilindrice păstrează numai proprietăţile paralelelor care sunt liniidrepte paralele !ntre ele, meridianele fiind linii curbe simetrice faţă de un meridian centralcare este o linie dreaptă.

Proiec iile conice sunt acele proiecţii la care proiectarea unei zone de pe suprafaţaterestră se face pe suprafaţa desfăşurabilă a unui con tangent sau secant la elipsoid.

Proiec iile p$eudoconicesunt acele proiecţii in care se păstrează unele proprietăţi ale proiecţiilor conice 6paralelele se reprezintă prin arce de cercuri concentrice8, dar meridianelesunt linii curbe simetrice faţă de meridianul central reprezenta de o dreaptă.

Proiec iile policonicesunt acele proiecţii !n care suprafaţa terestră, !mpărţită !n zonesferoidale limitate, este proiectată pe suprafeţele unor conuri tangente la zonele respective.

1



CAPITOLUL 9PROIECŢIA UTM :UNI8ERSAL TRANS8ERSAL MERCATOR;

9.1 G!n!r&($t&t$

+ceastă proiecţie este o variantă a proiecţiei Aauss"Br[ger <vezi cap % 6 a careinomenclatura va fi şi ea prezentată in continuare8 , utilizată !n Statele -nite ale +mericii şi !nalte ţări, av nd o importanţă deosebită !n ultimul timp şi pentru 5om nia datorită integrării !nnoile structuri politice şi militare.

#ste o proiecţie policilindrică transversală, !ntruc t fiecare fus sferic cu o valoare de ?_de longitudine se proiectează separat pe c te un cilindru tangent pe meridianul central 6a/ial8al fusului. #lipsoidul 0ăm ntului !n planul proiecţiei este elipsoidul internaţionalB)% C 8D.

Fig. '.1. 0roiecţia -;)

9.6 S$+t!3u( d! no3!n (&tur4 $n ro$! t$&Gauss –Kruger

1?



Ei#. 3. 2 . %i$temul de nomenclatură pentru 0arta lumii la $cara 1F1 GGG GGG :n proiec ie)au$$ C ru#er

Sistemul de nomenclatură in proiectia)au$$ C ru#er se bazează pe !mpărţireaglobului terestru !n fuse sferice din ?_ !n ?_, plec nd de la meridianul de 12(_ 6din 0acific8spre est şi !mpărţirea !n zone sferice din =_ !n =_, plec nd de la ecuator spre cei doi poli.5ezultă deci un număr de ?( de fuse sferice, numerotate de la 1 la ?( 6#uropa şi +sia suntstrăbătute de fusele de la '1 la ?(8 şi un număr de == zone sferice 6 la nord şi la sud deecuator8, !ntre (_ şi 2=_ latitudine nordică şi !ntre (_ şi 2(_ latitudine sudică, notate cu literema4uscule ale alfabetului latin, de la + la * 6fig. '. .8. Qonele din emisfera sudică se specifică prin litera S, de e/emplu zona G se va nota cu SG, zona ) cu S) şi aşa mai departe.

$ secţiune a reţelei este formată dintr"un trapez curbiliniu de ?_ !n longitudine şi de =_!n latitudine. &ntregul glob va fi acoperit deci de ?( ` == W ?=( secţiuni 6foi la scara 1 1 ((((((8. ;eritoriile situate !ntre poli şi paralelele de 2=_ nord şi 2(_ sud sunt cuprinse pe hărţispeciale, !n proiecţie azimutală polară.

0oziţia unei hărţi la scara 1 1 ((( ((( este dată de litera care indică zona sferică şi decifra care indică fusul sferic al acesteia. De e/emplu ţara noastră este străbătută de zonelesferice B, G şi ) şi de fusele sferice '= şi ' . Foaia 9lu4 6fig. '. . 8, situată la vest demeridianul de =_ longitudine estică, are nomenclatura G"'=, deoarece este dată desuprapunerea zonei G peste meridianul '=.

&n trapezul G"'=, pentru a trece la o hartă cu scara 1 (( ((( 6de două ori mai mare8,se divide foaia G"'= !n patru secţiuni, notate cu +, :, 9 şi D 6;abel '.1., Fig. 8, cudimensiuni de '_ !n longitudine şi _ !n latitudine şi cu nomenclatura G"'=": 6la G"'= trebuiesă mai adăugăm +, :, 9 sau D, !n funcţie de poziţia !n foaia 1 1 ((( (((8.

0entru harta la scara 1 (( ((( se va divide foaia 1 1 ((( ((( 6G"'=8 !n '? de secţiuninumerotate pe r nduri cu cifre romane de la % la >>>*%. 7omenclatura acestor hărţi rezultădin combinarea lui G"'= cu una din cele '? de cifre romane, care indică foaia 1 (( ((( 6e/.

1C



G"'="% pentru harta din colţul de 7*, G"'="*% pentru harta din colţul de 7# şi aşa maideparte8 6fig. '.'.8.

Ei#. 3.3. omenclatura )au$$ C ru#er

0entru o hartă la scara 1 1(( (((, trapezul G"'= se va divide !n 1== de foi, c!te 1 per nd, numerotate de la st nga la dreapta şi de la r ndul de sus la cel de 4os, cu cifre arabe 6dela 1 la 1==8. 7omenclatura unei foi 1 1(( ((( va rezulta din combinarea lui G"'= cu o cifrăarabă de la 1 la 1==, care indică poziţia foii 6e/. G"'="1 , G"'="1 etc.8 6fig. 8.

0entru harta la scara 1 ( (((, se !mparte foaia 1 1(( ((( !n patru secţiuni 6fig. '8,notate cu +, :, 9 şi D. 7omenclatura acestor hărţi rezultă din combinarea nomenclaturii hărţii1 1(( ((( din care fac parte 6G"'="1 8 cu una din cele patru litere ma4uscule latine, careindică poziţia foii 1 ( ((( 6e/. G"'="1 "+, G"'="1 ":, G"'="1 "9 şi G"'="1 "D8 6fig. '.=.8.

12



Ei#. 3.D. omenclatura )au$$ C ru#erHarta 1 ((( se obţine prin divizarea unei foi 1 ( ((( !n patru secţiuni, notate cu a,

b, c şi d 6fig. '8. 7omenclatura acestor hărţi rezultă prin adăugarea la nomenclatura hărţii lascara 1 ( ((( din care fac parte 6G"'="1 ":8 a literei latine a, b, c sau d, care indică poziţiafoii 1 ((( 6e/. G"'="1 ":"a, G"'="1 ":"b, G"'="1 ":"c şi G"'="1 ":"d8 6fig. '.=.8.

Harta la scara 1 1( ((( se obţine prin divizarea unei foi 1 ((( !n patru secţiuni,notate cu cifrele arabe 1, , ' şi =. 7omenclatura acestor hărţi rezultă prin adăugarea lanomenclatura hărţii 1 ((( din care fac parte 6G"'="1 ":"b8 a cifrei arabe 1, , ' sau =, careindică poziţia foii 6e/. G"'="1 ":"b"1, G"'="1 ":"b" , G"'="1 ":"b"' şi G"'="1 ":"b"=8 6fig.'.=.8.

Tabelul 3.1.%cările, numărul *oilor, dimen$iunile, ec0idi$tan a curbelor de ni&el Hinomenclatura 0ăr ilor

9.9. NOMENCLATURA HĂRŢILOR <N PROIECŢIA MERCATOR 0roiecţia -.;.). se pretează pentru reprezentarea !n plan a !ntregului glob păm ntesc.

Deoarece reprezentarea se face pe fuse de c te ?o pe longitudine şi !n cadrul acestor fuse6zone8 se regăsesc foile de hartă la !ntreaga gamă de scări , este necesară o !mpărţire şi oinde/are a acestor foi.

1@



Ca scări de bază , standardele NATO propun scările 1 (((( şi 1 ((((. Fiecarescară are nomenclatură proprie.

9.9.1. No3!n (&tur& 'o$$ d! #&rt4 1= 6>????&mpărţirea suprafeţei elipsoidului !n fuse , corespunde cu scheletul pentru foile hărţii

internaţionale , !n care suprafaţa păm ntului este acoperită de o serie de figuri geometrice alecăror dimensiuni sunt de ?o pe longitudine şi =o pe latitudine. Fusele de ?o pe longitudine !n proiecţia )ercator sunt numerotate de la 1 la ?( !ncep nd cu meridianul de 12(o 6opusmeridianului AreenEich8 , zonele de =o pe latitudine sunt numerotate cu litere mari alealfabetului latin de la + la * !ncep nd de la #cuator .

Harta la scara1=1?????? a fost luată ca bază pentru hărţile la scara 1 ((((. 5ezultăcă , pentru obţinerea unei foi de hartă la scara 1 (((( s"a !mpărţit foaia de hartă la scara1 1(((((( din 1 o !n 1o pe latitudine şi din o !n o pe longitudine. &mpărţirea foii de hartă lascara 1 1(((((( pentru obţinerea foii de hartă la scara 1 (((( , a dus la obţinerea a 1 foide hartă la scara 1 (((( care au fost notate cu cifre arabe de la (1 la 1 . 9a urmare ,nomenclatura unei foi de hartă la scara 1 (((( se compune din nomenclatura foii de hartă lascara 1 1(((((( şi numărul foii de hartă rezultat din !mpărţire.

#/emplu 7G ' " (=

7 W emisfera nordică 3G W zona cuprinsă !ntre ==o şi =2o pe latitudine 6zona 5om niei83' W fusul ' 6al cincilea de la AreenEich spre est8 care este cuprins !ntre =o şi '( o

longitudine3(= W a patra foaie de hartă din zona de =o latitudine şi ?o longitudine9.9.6. No3!n (&tur& 'o$$ d! #&rt4 1 = >???? 7omenclatura foii de hartă la scara 1 (((( are la bază tot harta la scara 1 1(((((( ,

!n schimb denumirile pornesc de la subzona delimitată de interes 7+;$.Dimensiunile cadrului foii de hartă !n zona 5om niei sunt 1 pe latitudine şi 12 pe

longitudine şi provin din !mpărţirea !n patru a foii de hartă la scara 1 1((((( 6dimensiuni '( pe latitudine şi '? pe longitudine8 care, la r ndul ei ,provine din !mpărţirea !n 2( de planşe ahărţii la scara 1 1((((((

7omenclatura foii de hartă se compune din două grupuri de caractere alfanumericedespărţite de simbolul / .

I empluF '<G5 3985 JJ

(



0rimul grup de caractere se compune dintr"o literă şi trei cifre av nd următoareasemnificaţie

primul caracter 6litera8 semnifică regiunea de uscat delimitată de interesul 7+;$6regiunea #uropei centrale şi de sud"est8. 5om nia face parte din regiunea căreia i s"a atribuitlitera ) .

al doilea caracter este o cifră 6C !n e/emplul dat8 care arată că este vorba despre o hartăcare are o anumită scară. +cest caracter poate să ia o valoare !ntre ("@ funcţie de scaracuprinsă !n valorile date mai 4os , astfel

1 scări mai mici de 1 (((((( scara cuprinsă !n intervalul 1 ((((((" 1 ((((((

' scara cuprinsă !n intervalul 1 1((((" 1 ((((((= scara cuprinsă !n intervalul 1 ((( < 1 1((((

scara cuprinsă !n intervalul 1 1 (((( < 1 (((? scara cuprinsă !n intervalul 1 C(((( < 1 1 ((((C scara cuprinsă !n intervalul 1 ' ((( < 1 C((((2 scară mai mare de 1 ' ((( !n afară de planuri de oraş@ planuri de oraşe( fotohărţi

al treilea caracter semnifică o zonă geografică din regiunea dată 6una sau mai multeţări8. 0entru 5om nia ,Arecia, :ulgaria şi fosta %ugoslavie este atribuită cifra ( .

" al patrulea caracter semnifică o subzonă dată 6de regulă o ţară 8. 0entru 5om nia esteatribuită cifra .

+l doilea grup de caractere este format din trei grupuri de cifre primul #rup este format din două cifre reprezent nd numerotarea zonelor de '? pe

longitudine de la est la vest3

al doilea #rup este format din două cifre reprezent nd numerotarea zonelor de '( pelatitudine de la sud la nord.

al treilea #rup este format dintr"o cifră care reprezintă poziţia foii de hartă !n cadrul patrulaterului reprezentat mai sus.

3.4. CAROIA ! "R!#!$!% R!CTANG&$AR! 'N (ROI!C#IA )!RCATOR

9aroia4ele militare constau !n linii paralele ce se intersectează sub unghiuri drepte şicare formează o reţea regulată de pătrate. Giniile 7"S se numesc esturi şi liniile #"* se

1



numesc norduri . %ntervalul dintre două linii succesive ale unei astfel de reţele rectangulare6dimensiunile laturilor unui carou de reţea8 este ales funcţie de scara hărţii.

0entru zonele terestre cuprinse !ntre latitudinile de 2=o 7 şi 2( o S se foloseşte reţeauarectangulară -niversală ;ransversală )ercator şi deci implicit pentru ţara noastră.

Car*ia+ul rectangular ilitar de re-erin ă ")GR/%9aroia4ul este proiectat pentru a putea fi folosit !mpreună cu reţeaua rectangulară

-.;.).Alobul terestru a fost divizat !n ?( de zone 6fuse 8 de ?( şi !n ( de f şii latitudinale dec te 2(. 9a urmare o regiune oarecare este localizată !n sistemul -.;.). prin identificareazonei terestre 6av nd punct de plecare de la antemeridianul AreenEich 8 şi aceea a litereicorespunzătoare f şiei sau zonei de 2( !n latitudine . %dentificarea aceasta unică se mainumeşte Denumirea zonei reţelei .

0enu irea z*nei re elei Gocalizarea unui punct !n cadrul sistemului caroia4ului militar de referinţă 6).A.5.S.8

foloseşte standardul militar de citire a coordonatelor dreapta 6 esturi 8 şi sus 6norduri8 .0rima parte a ).A.5.S. este versiunea alfanumerică a coordonatelor numerice -.;.).

0rimul element al coordonatelor !n sistemul ).A.5.S. este reprezentat de numărulfusului -.;.). +cest număr indică limitele de longitudine ale zonei .-rmătorul element ,oliteră , indică banda 6f şia 8 de latitudine .&ncep nd de la 2(( S şi !naint nd spre 7 se atribuie

litere de la 9 la > 6mai puţin % şi $8 la cele ( de benzi de latitudine cu o lăţime de 2( cue/cepţia benzii > care are o lăţime de 1 (. Giterele +,:,Y şi Q sunt afectate calotelor polare.

Identi-icarea car*ului cu latura de 1 20e l ngă reţeaua de meridiane şi paralele, toate foile de hartă sunt prevăzute cu reţeaua

rectangulară sau caroia4ul Oilometric -.;.). care formează un sistem de pătrate cu latura 1((Om .

9aroia4ul Oilometric sau reţeaua Oilometrică de bază ,imprimată pe hărţile realizate !n proiecţia -.;.). s"a obţinut prin trasarea de linii paralele cu meridianul central şi cu ecuatorulfiecărei zone de ?( longitudine , la distanţa de 1(( Om una de alta .9 nd hărţile au foste/ecutate !n alte proiecţii , caroia4ul poate fi imprimat pe ele , !nsă acest pseudo"caroia4delimitează pătrate de 1(( / 1(( Om mai puţin riguroase dar cu deformări negli4abile . +cestezone formează matrice de linii şi coloane. Fiecare coloană şi fiecare r nd este ulterior identificată unic prin două litere ale alfabetului latin. +ceste litere se numesc identificatorul

caroului de 1((((( metri 61(( Om8.



0rima literă reprezintă coloana iar a doua reprezintă r ndul la !ntretăierea cărora segăseşte pătratul căutat. 7otaţia !ncepe de la antemeridianul AreenEich de 12(_ de undecoloanele sunt notate continuativ cu = litere, de la + la Q 6fără literele % şi $8, de"a lungulecuatorului şi de la vest la est, secvenţele repet ndu"se după c te trei fuse terestre.

5 ndurile sunt evidenţiate numai cu ( de litere de la + la * 6fără literele % şi $8 de laecuator spre nord, secvenţele repet ndu"se una după alta şi !n mod identic din două !n douăfuse terestre. Secvenţa practic se repetă la intervale de .(((.((( m de la ecuator. Giterele , pentru r ndurile de carouri !n fiecare fus par, se citesc !ncep nd cu litera F p nă la * apoi secontinuă cu litera + p nă se a4unge la latitudinea de 2(_ 7 sau S.

Din această cauză notaţiile de r nduri pe două fuse alăturate sunt diferite, !ntre ele păstr ndu"se un decala4 de (( Om la !nceputul şi sf rşitul fiecărei secvenţe de ( de litere.

De asemenea , !ngustarea fuselor pe măsură ce ne !ndepărtăm de #cuator , duce ladispariţia unor coloane marginale. 9a urmare , !n dreptul zonelor de 2o latitudine ; şi - !ncare se găseşte 5om nia şi !n vecinătatea meridianului de =o coloanele H şi Z lipsesc completiar coloanele A şi B sunt foarte !nguste.

&ntrebuinţarea unor grupe diferite de litere pentru coloane şi r nduri , modul derepetare a acestora şi decala4ul dintre secvenţele r ndurilor la fusele alăturate au ca scop!nt lnirea coordonatelor identice la distanţe c t mai mari unele de altele şi de"a lungul

aceleiaşi linii de paralelă sau de meridian. 7otaţia -.;.). repetă referinţele pătratelor doar odată la ? fuse ,adică din '?( !n '? (.

0e de altă parte , omisiunea literelor % şi $ are o mare importanţă !n !nlăturareaerorilor atunci c nd se reportează sau se transcriu coordonate rectangulare . 0entru o mai bună!nţelegere a sistemului de !mpărţire !n carouri de 1(( Om se poate urmări modul de atribuire alidentificatorilor .

3.4. 1 $*calizarea unui unct cu a+ut*rul ).G.R./.

0entru a realiza acest lucru trebuie respectate următoarele etape" stabilirea zonei reţelei3" identificarea pătratului de 1(( Om 6se identifică litera pentru coloană şi pentru

r nd83" determinarea coordonatelor rectangulare < partea numerică a coordonatelor poate

fi e/primată p nă la precizia dorită , adică localizarea unui punct se poate face p nă la 1( m sau chiar 1 m.

!le entele ăr ii t* *gra-ice0rincipalele elemente ale unei hărţi topografice sunt

'



1. suprafaţa reprezentată3. titlul3

'. indicativul sau nomenclatura3=. sistemul de coordonate3

. declinaţia magnetică şi unghiul de convergenţă medie a meridianelor3

?. scara de proporţie3C. schema 4udeţelor cuprinse pe hartă şiNsau poziţia hărţii !n nomenclatura Aauss"Br[ger32. graficul de calculare a pantelor3@. anul ridicărilor topografice, anul imprimării, autorul, instituţia.

CAPITOLUL @MĂSURAREA UNGHIURILOR ORIZONTALE ŞI 8ERTICALE

@.1. Un$t4,$ d! 34+ur4 & un%#$ur$(or

Aeodezia, topografia şi hidrografia !ţi !ntemeiază activitatea pemă$urători. &n oriceridicare 6topografică, hidrografică sau geodezică8 reprezentative sunt măsurătorile de unghiurişi distanţe. Se mai e/ecută şi măsurători de temperatură, presiune atmosferică, gravitaţie, dar ponderea acestora este mică !n cadrul lucrărilor hidrografice.

)ăsurarea unghiurilor se efectuează, de regulă cu instrumente specifice care fac partedin categoria mare a goniometrelor 6„gonios Wunghi8 dar !n hidrografie se folosesc şiinstrumente pentru măsurarea unghiurilor specifice navigaţiei 6se/tantul8.

@.1.1. Un$t4,$ d! 34+ur4 !ntru un%#$ur$ ut$($7&t! "n #$dro%r&'$!0entru măsurarea unghiurilor şi arcelor se utilizează !n principal gradul cu subunităţile

sale minutul şi secunda.)radul $e a#e$imal reprezintă a '?("a parte dintr"un cerc complet şi are ca subunităţi

minutul se/agesimal 6a şaizecia parte dintr"un grad8 şi secunda se/agesimală 6a şaizecia partedintr"un minut8. Se notează, spre e/emplu 1 =L V'=VV. ' .

)radul cente+imalse foloseşte cu precădere !n ridicările topografice şi geodezice şireprezintă a =(("a parte dintru"un cerc complet. +re ca subunităţi minutul centezimal carereprezintă a 1(("a parte dintru"un grad şi secunda centezimală < a 1(("a parte dintr"un minut.Se notează, spre e/emplu '2@g@1c(' cc=' sau '2@.@1('=' .

Radianul definit ca unghiul la centru corespunzător unui arc egal cu raza cercului. Senotează curad sau K.

Se deduc uşor următoarele formule de transformare1 rad W 5N W '?(LN W CL' 31 rad W =((gN W ?'gC3

@.1.6. Un%#$ur$ ut$($7&t! "n to o%r&'$! )$ %!od!7$!&n topografie şi geodezie se utilizează orientarea şi azimutul. +cestea se măsoară cu

a4utorul unor instrumente sau se determină prin calcul.$rientarea 6;8 reprezintă unghiul orizontal format !ntre direcţia de referinţă şi direcţia

de vizare la un reper. Se măsoară !n sensul acelor de ceasornic şi are valori cuprinse !ntre (Lşi '?(L sau !ntre (g şi =((g

.

9a direcţii principale de referinţă se utilizează meridianul geografic 6adevărat, notatcu 78, meridianul magnetic 6notat 7m8 sau o linie paralelă cu a/a $/ a sistemului cartezian

de coordonate 6notată 7o8. &n funcţie de direcţia de referinţă, orientarea poate fiorientare

=



ma#netică m 6măsurată cu busola8 şiorientarea sauun#0iul direc ional #eode+ic măsurat dela 7o.

$rientarea poate fi calculată atunci c nd se cunosc coordonatele geodezice a două puncte cu a4utorul funcţiei tangentă, astfel tg ;+: W 6Y: "Y+8N6>: ">+8.

Ei#. D. 1. n#0iuri utili+ate :n topo#ra*ie Hi #eode+ie$rientarea se notează cu ;+: dacă se măsoară !n sensul acelor de ceasornic sau ;:+ şi

are valoare complementară dacă se măsoară !n sens invers acelor de ceasornic de la punctul :spre punctul +.

&n lucrările geodezice se ia !n considerare şi convergenţa meridianelor, notată cu ^,definită ca unghiul dintre meridianul adevărat şi paralela la a/a $/ ce trece prin punctulconsiderat. 9onvergenţa meridianelor poate fi determinată !n funcţie de Δ şi T sau !n funcţiede S 6distanţa dintre punctele + şi :8 şi T, astfel

^ W Δ sinT, sau^ W SN65 ctgT8 W S (, =( tgT, unde

5 W ?'C1 Bm iar S este distanţa de la + la : !n metri.9onvergenţa meridianelor are valori

" negative c nd 7 este la st nga lui 7o3" pozitive c nd 7 este la dreapta lui 7o3" nulă c nd punctul se află pe meridianul a/ial.

+zimutul 6+8 este definit ca unghiul format !ntre direcţia nord adevărat şi direcţia +:6se ţine cont de ^8 şi are valori cuprinse !ntre (L şi '?(L sau !ntre (g şi =((g

.

@. 6. M4+ur&r!& un%#$ur$(or

@. 6. 1. Con+$d!r&,$$ t!or!t$ !Se consideră trei puncte +, : şi 9, punctul : !n planul orizontului iar punctele + şi 9

de altitudini ++1 şi 99 1, unde +1 şi 91 reprezintă proiecţiile punctelor + şi 9 !n planul

orizontului 6Fig. =. .8. 0unctul : se defineşte ca punct de vizare iar :Q este verticala locului, perpendiculară pe planul orizontului adevărat al observatorului H. 0lanul vertical care conţine



a/a :Q şi punctul + se notează cu 0 iar planul vertical ce conţine a/a :Q şi punctul 9 senotează cu 01.

Se defineşteun#0iul ori+ontal 4L6 , măsurat !ntre punctele + şi 9 ca unghiul diedruformat dintre planurile 0 şi 01 şi un#0iul &ertical 4M6, !n planul vertical ca fiind unghiul cuv rful !n punctul de vizare 6:8 şi av nd ca laturi segmentele :+ şi :+1.

Ei#. D.2. n#0iul ori+ontal Hi un#0iul &ertical

@.6.6. Pro !d!! d! 34+ur&r! & un%#$ur$(orDupă modul !n care se obţin unghiurile orizontale, instrumentele pentru măsurat unghiuri se

clasifică !n" %nstrumente cu două vizări succesive 6teodolitul8. 0entru a se obţine unghiul orizontal se

staţionează cu teodolitul !n punctul de staţie 6:8 şi se vizează succesiv punctele + şi 93 peun cerc gradat se citesc două valori succesiv iar unghiul orizontal se obţine prin diferenţacelor două citiri3

" %nstrumente ce măsoară unghiurile printr"o singură vizare 6se/tantul83" %nstrumente cu a4utorul cărora se obţin direct orientările 6busola topografică ce măsoară

orientările magnetice care se vor corecta cu valoare declinaţiei scoasă din hartă83" %nstrumente ce determină valoarea grafică a unghiurilor 6nu cea numerică8 < planşeta

topografică.

@. 6. 9. T!odo($tu(. Pr$n $ $u d! 'un ,$on&r!.

)ăsoară distanţe şi unghiuri !n sistem centezimal la o precizie de" (, cc < cc 6teodolitul de precizie83

"cc

< 1(cc

3" 1cc < (cc 6tahimetrul8.-n teodolit trebuie să materializeze orizontul adevărat al observatorului prin cercul

orizontal gradat, planul vertical mobil ce conţine verticala locului şi trece prin punctul de staţie,a/a lunetei cu alidada ce se orientează !n plan orizontal pe direcţia de vizare la reper.

;eodolitele au fost concepute la !nceputul secolului al >>"lea de către Pild 6#lveţia8şi realizate !n producţie de serie după primul război mondial la Qeiss"Zenna. %ndiferent de firma producătoare la un teodolit se disting !ntotdeauna" aceleaşi elemente principale

" ambaza 6suportul aparatului83" cercul orizontal sau limbul gradat3

" luneta3" alidada3

?



" cercul vertical." aceleaşi a/e

" a/a principală **V care trebuie să fie verticală !n momentul măsurării unghiurilor3" a/a lunetei GGV3" a/a orizontală HHV !n 4urul căruia se roteşte planul vertical

" elemente secundare" nivelele de calare3" trepiedul3" sisteme de iluminare3" şuruburi micrometrice3" şuruburi de fi/are3" dispozitive de citire3" dispozitivul de centrare optică < firul cu plumb.

Ei#. D.3. eodolitul

@. 6. @. P4r,$(! o3 on!nt! &(! t!odo($tu(u$ t&#$3!tru THEO ?6?

0artea fi/ă a teodolitului se numeşte infrastructură iar porţiunea mobilă, montată pealidadă, ce se roteşte !n 4urul verticalei locului se numeşte suprastructură.;eodolitul tahimetru ;H#$"( ( se compune din1 " luneta teodolitului3

" cercul vertical3' " a/a de rotaţie a lunetei3= " furcile lunetei3

" cercul alidadei3? " cercul gradat orizontal 6limbul83C " a/ul teodolitului32 " coloana tubulară a a/ului teodolitului3@ " ambaza teodolitului31( " şuruburi de calare3

C



11 " placa de tensiune a ambazei31 " placa ambazei31' " şurub de prindere31= " dispozitiv de prindere a firului cu plumb31 " nivela torică a cercului orizontal3

1? " nivela sferică a cercului orizontal31C " dispozitiv de citire a cercului orizontal312 " şurub de blocare a cercului alidadei31@ " şurub de blocare a limbului3

( " şurub de blocare a mişcării lunetei31 " ambaza trepiedului3

** " a/a principala a teodolitului 6verticala83$$ " a/a secundara a lunetei3 77 " directricea nivelei torice3*s*s " a/a nivelei sferice39v " centrul de vizare al teodolitului.Ga vizarea unui obiect !ndepărtat, teodolitul are posibilitatea de mişcare !n 4urul a/ei

principale de rotaţie, *"* si posibilitate de mişcare a lunetei şi cercului vertical !ntr"un planvertical !n 4urul a/ei orizontale secundare $.

9 v

1H' H (

= =

?

C1 @

1 2

@

1 (

2

1 1

1 H

1 '1 =H 1

* s

1 ?1

1 C 1 C

*

$ $

*

7 7

Ei#. D.3. Păr ile componente ale teodolitului IONG2G

2



Lun!t& materializează a/a de viză şi serveşte la vizarea punctelor 6semnelor8. 0unctul6semnul8 poate fi folosit, adică se poate citi valoarea pe cercul orizontal pe direcţia de vizare,atunci c nd este „prins la intersecţia a două fire reticulare firul orizontal 6nivelor8 şi firulvertical 6principal8.

Ei#. D.D. "uneta

0e firul vertical sunt două fire paralele cu firul nivelor numite *ire $tadimetrice,utilizate pentru măsurarea distanţelor. 9itirea unghiurilor rezultate din măsurarea cu a4utorullunetei, !n plan orizontal se cu cele două poziţii marcate pe lunetă cu % şi %%.

9aracteristicile tehnice ale lunetei" puterea de mărire este raportul dintre mărimea imaginii pe care o !nregistrează

ochiul uman prin lunetă şi mărimea imaginii !nregistrate prin vedere liberă3" câmpul de &i+are reprezintă spaţiul conic limitat de generatoarea ce trece prin centrul

pupilei şi marginea interioară a monturii lunetei3" puterea de $eparare" lumino+itatea

" preci+ia de &i+are. Tr! $!du( conţine nivele de calare utilizate pentru aducerea instrumentului !n poziţieorizontală 6nivela sferică sau apro/imativă şi nivela torică sau de precizie.

In+t&(&r!& t!odo($tu(u$ "n +t&,$!;eodolitul se află !n poziţie de lucru atunci c nd a/a principală 6verticală8 se află pe

verticala locului, iar prelungirea ei trece prin punctul topografic marcat. +ceste condiţii serealizează princentrarea Hi calarea teodolitului.

După recunoaşterea punctului de staţie 6bornă, ţăruş sau bulon8 de coordonate binedeterminate !n care urmează a fi instalat teodolitul, se fi/ează trepiedul acestuia astfel !nc ta/ul vertical al teodolitului să cadă pe semnul marcat.

Se fi/ează o !nălţime convenabilă a trepiedului, după care, cu a4utorul dispozitivuluioptic sau cu firul de plumb se centrează definitiv aparatul şi apoi, cu a4utorul şurubului defi/are 61'8 se face corp comun !ntre teodolit şi trepied.

9alarea apro/imativă se realizează cu a4utorul bulei sferice iar calarea definitivă serealizează cu a4utorul bulei torice cu a4utorul şuruburilor de calare 61(8.

@. 6. @. M!tod! d! 34+ur&r! & un%#$ur$(or

$peraţiunile necesare măsurării unghiurilor constau din următoarea succesiuneverificarea şi eventual rectificarea teodolitului3aşezarea !n staţie a teodolitului3vizarea punctului.efectuarea determinărilor propriuzise.

@



&n funcţie de necesităţi, de particularităţile terenului sau de condiţiilehidrometeorologice se măsoară

" un unghi izolat3" mai multe unghiuri din acelaşi punct 6metoda turului de orizont83" o singură direcţie3

" mai multe direcţii.@. 6. @. 1. M4+ur&r!& un%#$ur$(or $7o(&t!

Ei#. D.5. 'ă$urarea un#0iurilor i+olateSe staţionează cu teodolitul !n punctul de staţie S şi se orientează luneta !ntr"o poziţie

6spre e/emplu poziţia %8. )ăsurarea unghiului izolat se poate realiza prin două metode" cu zero !n coincidenţă3" prin diferenţa citirilor.Dacă se vizează reperul 1 cu zero !n coincidenţă, la vizarea celui de"al doilea reper se

va citi direct valoarea unghiului.

Dacă la reperul 1 se citeşte o valoare oarecare 6e/. =2g

(c

(cc

8, iar la reperul seciteşte o altă valoare 6de e/. 2=g=(c@(cc8, valoare unghiului se determină prin diferenţa citirilor 6'?g (c=(cc8. 0entru a e/ecuta controlul măsurătorii se poate repeta măsurarea cu luneta!ntoarsă cu ((g 6poziţia %%8.

0unct destaţie

0uncte vizate 9itire0oziţia lunetei

)edia -nghiul

% %%S 1 =2g (c (cc =2g (c(( cc =2g (c cc

'? g (c(( cc2=g (c1(cc 2=g (c=(cc 2=g (c cc

ab. D.1. 'ă$urarea un#0iurilor prin di*eren a citirilor

0unct destaţie 0uncte vizate 9itire0oziţia lunetei )edia -nghiul

% %%S 1 (( g(( c(( cc ((g(( c (cc (( g(( c cc

CCg2 c(( ccCCg2 c(( cc CCg2 c (cc CCg2 c cc

ab. D. 2. 'ă$urarea un#0iurilor cu +ero :n coinciden ă@. 6. @. 6. M!tod& turu(u$ d! or$7ont#ste o metodă foarte des utilizată !n lucrările topohidrografice şi constă !n următoareasuccesiune de operaţii" se alege o viză de referinţă de plecare 6un semnal care se vede mai bine, spre e/emplusemnul +8 şi !n poziţia % a lunetei se vizează la punctul ales3

'(

S

1

2

3

4



" !n sens retrograd se vizează toate celelalte puncte 6:, 9, D8, inclusiv punctul de plecare pentru control. De fiecare dată se citeşte valoare pe limbul gradat 6cerculorizontal83

Ei#. D. . 'etoda turului de ori+ont " &nchiderea turului de orizont, adică citirea de control pe viza de plecare nu poatedepăşi toleranţa dată de relaţia e n= ± , undee < precizia de măsurare a teodolitului3n < numărul punctelor vizate3#/emplu Se e/ecută măsurări cu teodolitul ;H#$ (1(, ?cce = ± 3 timp favorabil,vizibilitate bună.

? 1',=cc cce n= ± = ± = ± .)ăsurarea este bună dacă ; e." -nghiurile se măsoară şi !n poziţia a %%"a a lunetei, !n sens invers primului tur.&nchiderea trebuie să fie !n aceeaşi toleranţă3

" Se face media citirilor, apoi se compensează, adică se egalizează viza de !nchidere cuviza de plecare prin corectarea tuturor vizelor cu cantitatea eNn, respective corectarea progresivă a vizelor.

0unctde

staţie

0unctede

vizare

$pţiuni )edia 9ompensări!n staţie

9itiri mediicompensate

-nghiuri% 6poziţia lunetei8 %%

S

+ ([email protected]= 2?.C@.@ ([email protected] " ([email protected]: 1= .1?. 2 '= .1?. ? 1= .1?. C 1= .1?. ( 2.'?.'C9 '1.=?. = ('1.=?. 2 '1.=?. ? = '1.=?. (2?.'(. CD '==. 2.=? 1==. 2.=( '==. 2.=' ? '==. 2.'C 11'.11.2+ (2?.C@.@ 2?.2(.(( (2?.C@.@? 2 ([email protected] 1= . 1. 1

;ab. =. '. 9ompensarea unghiurilor !n cazul turului de orizont

@. 6. @. 9. M!tod& or$!nt4r$(or d$r! t!

#ste folosită !n cadrul unor lucrări topografice 6drumuire8 şi !n cadrul lucrărilor hidrografice. Spre deosebire de celelalte metode, aceasta foloseşte aparatul orientat !nmomentul efectuării măsurărilor, iar măsurările !n staţie se efectuează după una din metodele prezentate anterior. +paratul orientat !nseamnă că !n aparat se introduce valoarea orientăriicalculate !ntre punctul de staţie şi alt punct cunoscut 6 coordonate / şi cunoscute8.

%P Qt#

∆= ∆ 3

; S+W;S0 M13; S: W;S0 M3

'1

A

BC

D

a 1a 2

b 1

b 2

c 1c 2

d 1

d 2



; S9W;S0 M' 3; SDW;S0 M=3

Ei#. D.<. 'etoda orientărilor directe

@. 6. >. M4+ur&r!& un%#$ur$(or 2!rt$ &(!

)ăsurarea unghiurilor orizontale se poate e/ecuta cu teodolitul 6utiliz nd pentruaceasta cercul vertical8 sau cu se/tantul 6precizie mai scăzută8. -nghiul vertical este utilizat !nmăsurarea distanţelor şi !n măsurările altimetrice 6nivelment8. 0entru efectuarea măsurătorilor se instalează teodolitul !n punctul de staţie. Se aduce luneta la valoarea unghiulară 1((g(( c(( cc

6p nă la ma/im pe verticală83 se vizează partea de 4os a obiectului la care se efectueazămăsurări apoi partea superioară.

'



Ei#. D.8. 'ă$urarea un#0iurilor &erticaleT < unghiul de !nclinare a lunetei3T1 < unghiul măsurat la partea inferioară a semnului3T " unghiul măsurat la partea superioară a semnului3U < unghiul vertical3Q < unghiul zenital.

@.6. . Pr! $7$& 34+ur4r$(or

0recizia măsurării unghiurilor cu teodolitul este condiţionată de mai mulţi factori" precizia de centrare şi calare a aparatului 6precizia de instalare !n staţie83" metoda de măsurare utilizată3" pregătirea şi atenţia operatorului," condiţiile meteorologice.

#rorile ce afectează măsurările sunt de trei categorii sistematice, accidentale şi grosolane.#rorile sistematice sunt cauzate de factori constanţi şi pot fi eliminate prin aplicareacorecţiilor.#rorile grosolane sunt cele datorate utilizării greşite a aparaturii. +u de obicei valoare mare şi pot fi eliminate prin repetarea măsurărilor.#rorile accidentale sunt cele mai des !nt lnite şi pot fi

" erori de centrare a aparatului es3" erori de centrare a semnului eS3" erori de vizare ev3" erori de citire ec3" erori de diviziune ed.

#fectul acestora asupra unei vize se determină cu relaţia1 & d c $ % e e e e e e= + + + +

Dacă unghiul se măsoară cu luneta !n ambele poziţii, erorile 6cu e/cepţia celor de centrare aaparatului şi de a semnului8 se calculează cu relaţia

N 6 8& d c $ %

e e e e e e e= = ± + + + +

''



Dacă unghiul se măsoară de mai multe ori din origini diferite 6metoda reiteraţiilor8 eroare sedetermină cu formula Nne e n= ± , unde n este numărul reiteraţiilor.

CAPITOLUL >

MĂSURAREA DISTANŢELOR >. 1. G!n!r&($t4,$. Un$t4,$ d! 34+ur4

)etrul este principala unitate de măsură pentru distanţe şi este utilizat pentrumăsurarea ad ncimilor, cotelor, !nălţimea semnalelor de navigaţie şi a semnelor topografice.De asemenea este utilizat pentru măsurarea coordonatelor rectangulare / şi .

Dacă la !nceputuri a fost definit ca 1( milioana parte din meridianul 0arisului datorităevoluţiei preciziei !n măsurări şi pentru a nu mai fi legat de o mărime ce poate suferimodificări periodice s"a redefinit ca fiind egal cu 1? (C'?,C' lungimi de undă !n vid aleradiaţiei ce corespunde tranziţiei atomului de Bripton 2? p şi s.

)ila marină este lungimea arcului de meridian de 1 minut, adică 1 )mW12 ,'"@,'cosT. Ga latitudinea de = L 1 )mW12 ,'. 9onferinţa internaţională de Hidrografie dinanul 1@@ a adoptat ca valoare standard pentru mila marină valoarea de 12 ,( m. +ceastăvaloare a fost adoptată de ma4oritatea ţărilor, inclusiv şi de către 5om nia. Submultiplul mileimarine este cablul 1 cab W 12 , m. ;ransformările de la o unitate de măsură la alta se găsesc!n tablele nautice DH @( ; ', ; =, ; .

0e hărţile topografie distanţele e/primate sunt reduse la orizont. &n realitate pe teren semăsoară distanţa !nclinată 6G+: 8.

Ei#. 5. 1. Reducerea di$tan elor la ori+ont Distanţa redusă la orizont 6D+: 8 reprezintă proiecţia ortogonală a distanţei !nclinate pe

un plan de referinţă. D+: WG+: cos M.

'=



)ăsurarea distanţelor se poate efectua direct, prin calcul din unghi vertical, cua4utorul undelor, etc.

>. 6. M4+ur&r!& d$r! t4 & d$+t&n,!(or

0entru măsurarea directă a distanţelor se utilizează ruleta, panglica de oţel, firul invar şi cablul gradat. Ruleta poate fi din p nză, din metal sau din materiale plastice. +re lungimi cuprinse

!ntre şi ( de metri şi este gradată !n metri, centimetri şi milimetri.Se !ntrebuinţează !n special pentru măsurarea distanţelor mici, la măsurarea !nălţimii

aparatelor, semnelor,etc. Pan#lica de o el 6lanţul8 de ( de m, se !nfăşoară pe un cadru metalic. Diviziunile suntmarcate din metru !n metru, !nscrise pe plăcuţe pe ambele părţi ale panglicii, crescător pe o parte şi descrescător pe cealaltă. Decimetrii sunt marcaţi prin mici orificii. 0rimul metru estegradat !n centimetri şi milimetri. Se foloseşte pentru măsurarea distanţelor mari. 0entru acontoriza numărul de panglici se folosesc fişe 6vergele8 care se !nfig la fiecare măsurare.

Eirul in&areste construit dintr"un alia4 6?=R oţel şi '?R nichel8 care are un coeficientfoarte mic de dilatare !n funcţie de temperatură. Gungimea lui este de = sau =2 de metri şiasigură o precizie ridicată 61 mm la 1 Bm8. +cesta a reprezentat instrumentul principal pentrumăsurarea distanţelor bazelor de triangulaţie. &n prezent este folosit mai mult pentruetalonarea aparaturii electronice de măsurare a distanţelor.

-ablul #radat este utilizat !n special de hidrografi pentru măsurarea distanţelor pe apă,!n bazine portuare, canale navigabile, etc.

9ablul gradat se compune din" -ablul propriuN+i$, confecţionat din s rmă fle/ibilă de oţel zincat. +re lungimi de ((

m3 (( m şi 1((( de metri. #ste gradat din !n metri sau din !n metri 6cu s rmămatisită pe cablu8 iar pentru controlul distanţelor, gradaţiile multiplu de ( sau demetri sunt marcate cu plăcuţe av nd ştanţat numărul de metri.

" amburul serveşte la !nfăşurarea cablului. #ste prevăzut cu manivele pentru manevrare.)anivelele se pot decupla atunci c nd se derulează cablul. 0entru uşurarea manevrei şisiguranţa operaţiunilor, tamburul mai este prevăzut cu o fr nă de picior şi o piedică desiguranţă ce !mpiedică derularea tamburului !n sens invers.

" /ne eF " flotoare pentru menţinerea cablului şi a tamburului !n aliniamentul măsurării3 " ţăruşi metalici pentru fi/area capătului cablului.

>. 6. 1. Modu( d! !-! ut&r! &( 34+ur4r$(or d$r! t!

9 nd distanţele sunt mici 6p nă !n ( m8 instrumentul se instalează !ntre cele două puncte şi se citeşte direct valoare pe panglica de oţel.Dacă distanţele sunt mari este necesar să se instaleze un aliniament 4alonat !ntre

punctul iniţial 6+8 şi cel final 6:8. +liniamentul +: rezultă din intersecţia suprafeţei terenuluicu un plan vertical ce trece prin punctele + şi :. Zalonarea reprezintă marcarea pe teren a unuitraseu cu 4aloane fi/e din loc !n loc astfel !nc t toate să fie cuprinse !n planul vertical.

Zalonarea se face cu ochiul liber c nd distanţele nu sunt prea mari sau cu un instrumenttopografic cu lunetă de către doi operatori unul care diri4ează 6la lunetă8 şi altul caremanevrează 4aloanele 6stadier8.

>. 6. 6. Cor! ,$$(! 34+ur4r$$ d$r! t!

'



-orec ia de etalonare se aplică atunci c nd se cunoaşte că panglica este mai mică saumai mare dec t etalonul cu diferenţae determinată de către o unitate specializată !n etalonări.

6 8 N 6 8e- eA m l m= − , unde" e < diferenţa determinată la etalonare3" D < distanţa măsurată !n metri3" l < lungimea teoretică a panglicii 6de obicei ( m8.

De e/emplu DW2(( m3 eW" (,( m3 lW ( m 5ezultă 9eW(,' m, deci distanţa reală vafi de 2((,' m.

-orec ia de temperatură - t 0anglica se gradează la temperatura de (L9. &ntruc t la fiecare L9 diferenţă de

temperatură panglica se modifică cu lungimea de ' mm, corecţia de temperatură se calculeazăcu relaţia

( ( (6 ( 8 ' 6 8 N 6 8 Nt - t mm A m l m = − g g g

De e/emplu pentru DW2(( m3 tW1(L9 şi lW ( m se obţine 9tW(,(@? m j1( cm. &nacest caz, distanţa reală va fi de C@@,@( m.

-orec ia de :ntindere 69i8 este dată de relaţia1((( 6 8 6 8 Ni

- A m P Pe I % = −g g g , unde# < coeficientul de elasticitate al oţelului3S < secţiunea panglicii !n cm 6de obicei (,( cm830 < presiunea aplicată la măsurare30e < presiunea aplicată la etalonare.0 se măsoară cu dinamometrul.9orecţia de !ntindere este utilizată numai al măsurări de mare precizie.

>. 6. 9. R!du !r!& d$+t&n,!(or (& or$7ont )$ (& n$2!(u( 34r$$

Distanţele măsurate !n teren sunt, de regulă, distanţe !nclinate şi se reduc la orizont curelaţia d1WG+: cosT1

Dacă distanţa conţine mai multe secţiuni se !ntocmesc tabele pentru calcul iar distanţatotală se calculează prin !nsumarea distanţelor parţiale

DWd1 d d' d=

Ei#. 5. 2. Reducerea la ori+ont a di$tan elor pe $ec iuni

'?



Distanţele mari, !n cazul măsurărilor geodezice se reduc şi la nivelul mării 6algeoidului pentru porţiunile terestre8. &n acest caz distanţa redusă la nivelul mării D) este datăde relaţia

N6 8 ' A A R R . = +g , unde

D < distanţa măsurată35 < raza terestră3H < !nălţimea deasupra nivelului mării 6geoidului8.

Ei#. 5. 3. Reducerea di$tan elor la ni&elul mării 4#eoidului6>. 6. @. Pr! $7$& 34+ur4r$$ d$+t&n,!(or

Ga măsurarea pe cale directă a distanţelor pot interveni erori sistematice, accidentalesau grosolane.

Irorile #ro$olane se pot datora formării unor bucle pe aliniamentul de măsurare,evidenţei greşite a rezultatelor, erori de calcul, etc.

Irorile $i$tematice pot fi cauzate de neetalonarea instrumentelor, negli4area corecţiilor,etc.

Irorile accidentale pot fi cauzate de variaţia temperaturii 6faţă de cea măsurată iniţial pe parcursul măsurării8, !ntinderea inegală a panglicii, citirea ine/actă a gradaţiilor pe panglică, etc. +cestea au mărimi şi direcţii diferite şi efectul lor se compensează parţial.

0entru eliminarea erorilor accidentale sau !ncadrarea lor !n toleranţa admisă se potrepeta măsurătorile.

0e cale e/perimentală, s"a stabilit că !n suprafeţe plane sau uşor !nclinate, preciziamăsurării distanţelor cu panglica de ( m este de 1 la ' cm pe 1(( m.

Iroarea accidentală totalăNae e A "= , unde

e " eroarea unitară 6 de e/ ' cm pa 1(( )83D < distanţa totală3G < lungimea panglicii 6 ( m8.

Iroarea de an$amblu 4et 6 cuprinde erorile sistematice neidentificate 6es8 şi eroareaaccidentă de ansamblu

t $ ae e e= ± +Ga stabilirea toleranţei pentru măsurarea directă a distanţelor se iau !n considerare, at t

erorile sistematice c t şi cele accidentale.

>. 9. M4+ur&r!& $nd$r! t4 & d$+t&n,!(or r$n ro !d!! !(! trono o t$ !

'C



>. 9. 1. M4+ur&r!& $nd$r! t4 & d$+t&n,!(or r$n ro !d!! o t$ ! : r$n $ $u(+t&d$3!tr$ ;

0rincipiul măsurării indirecte a distanţelor pe cale optică presupune instalarea unuiaparat topografic dotat cu lunetă !ntr"un punct şi a unui semnal specific miră sau stadie !n alt

punct. )ira sau stadia este o riglă din lemn, metal sau material plastic, gradată, de obicei !ncentimetri grupaţi pe decimetri şi !nscrişi alternativ de o parte şi de alta a liniei centrale astadiei. Aradaţiile sunt colorate alternativ !n roşu şi negru pe fond alb. )irele mai lungi pentruuşurinţa transportului se pot plia.

Distanţa dintre două puncte se obţine pe principiul stadimetriei care se bazează peasemănarea a două triunghiuri ce se formează, pe de"o parte, !ntre aparat şi miră, iar pe de altă parte !n interiorul lunetei aparatului.

Ei#. 5. D. Principiul $tadimetricDin cele două triunghiuri asemenea rezultă

A d 0

= , de unde d A0

= g , unde

D < distanţa !ntre aparat şi miră3d < distanţa corespunzătoare !n luneta aparatului3H < valoarea citită pe miră3h < distanţa !ntre firele stadimetrice ale lunetei5aportul dNhWB se realizează cu a4utorul unei lunete speciale şi are valoare constantă 6 (, ((dar de regulă 1((8.

Ei#. 5. 5. Eirele reticulare Hi $tadimetrice ale luneteiFirele reticulare se mai numesc şi nivelar 6orizontal8 şi principal 6vertical8. -nele

lunete mai au trasate şi fire stadimetrice pe firul nivelar. Distanţa dintre cele două firestadimetrice este astfel calculată pentru a se realiza raportul B 6de obicei 1((8.

>. 9. 6. M4+ur&r!& d$+t&n,!(or u t!odo($tu(

'2



0entru măsurarea distanţelor !ntre două puncte cu teodolitul, acesta se instalează !ntr"unul din puncte iar stadia !n celălalt. 0entru tahimetre cu BW1(( distanţa !n metri !ntre celedouă puncte este egală cu distanţa !n centimetri 6la precizie de milimetru8 citită !ntre firelestadimetrice ale lunetei pe miră.

Ei#. 5. . 'ă$urarea di$tan elor cu teodolitul De e/emplu dacă HW1((,' cm, rezultă DW1((,' m.0entru o citire mai comodă şi mai precisă, a valorii H de pe miră se recomandă, ca

unul din firele stadimetrice să se aducă 6prin manevra şurubului micrometric pentru mişcarea pe verticală a lunetei8 pe o diviziune !ntreagă. ;eoretic pe o stadie de ' metri se pot măsuradistanţe de p nă la '(( de metri dar aceasta poate creşte p nă la ?(( de metri dacă citirea seface !ntre firul nivelar şi unul din firele stadimetrice. ;otuşi la distanţe mai mari de 1 ( demetri nu este recomandată această metodă dec t pentru măsurători de importanţă foarte mică.

>. 9. 6. Pr! $7$& 34+ur4r$$ d$+t&n,!(or ! &(! $nd$r! t4 u t!odo($tu( )$ 3$r& 2!rt$ &(4

Ga măsurarea distanţelor pe cale indirectă se pot produce erori accidentale, sistematiceşi grosolane.

Irorile #ro$olane, datorate operatorului se datorează citirii greşite a valorii număruluigenerator H sau !nregistrarea greşită a acestuia !n carnetul de teren.

Irorile $i$tematice se pot datora constantei stadimetrice 6dacă nu are valoarea rigurosegala cu 1((8 şi erorilor stadiilor.

0entru a verifica constanta stadimetrică se efectuează mai multe măsurători pe un terenorizontal 6 la distanţe !ntre ( şi 1(( de metri8 cu teodolitul şi mire calibrate, apoi se măsoară pe cale directă aceste distanţe. +stfel se obţin mai multe ecuaţii cu o singură necunoscută B,astfel D1WBH1, D WBH, k, DnWBHn. Din acestea se scot valorile lui B iar constantadefinitivă se obţine ca medie a acestor valori.

#rorile provocate de stadii au diverse cauze dilataţia stadiei sau neuniformitateagradaţiilor. Dacă neuniformităţile gradaţiilor sunt mai mici de (, mm la decimetru, erorile pot fi negli4ate. +tunci c nd diviziunile stadiei sunt mai mari sau mai mici dec t valoareaetalon cu o mărime constantă, se poate determina o nouă constantă stadimetrică valabilă pentru acea miră.

Irorile accidentale pot fi datorate condiţiilor de mediu, erorilor mici de citire anumărului generator H şi erorilor datorate neverticalităţii stadiei.

Datorită condiţiilor de mediu pot apare erori de refracţie atmosferică 6cauzate dedensităţii diferite ale straturilor de aer8 şi erori de mira4 6cauzate de !ncălzirea diferită a

'@



straturilor de aer mai ales !n apropierea solului8. +cestea pot fi eliminate prin citiri efectuate laori matinale şi prin vizări de miră la peste ( de cm !nălţime.

#rorile datorate neverticalităţii stadiei sunt !ntotdeauna pozitive. 0entru reducereaacestora se utilizează mire cu nivele sferice de calare, !n special !n terenurile accidentate.

-nghi de pantăD6m8

1(g (g '( g =(g

( m (,1 m (, ( m (, m (,'( m?( m (,1? m (, 1 m (, ? m (,'1 mC( m (,1C m (, m (, C m (,' m2( m (,12 m (, ' m (, 2 m (,'' m@( m (,1@ m (, = m (, @ m (,'= m1(( m (, ( m (, m (,'( m (,' m

ab. 5. 1. oleran e admi$e la mă$urarea indirectă a di$tan elor

>. @. M4+ur&r!& d$+t&n,!(or u +!-t&ntu(

Ei#. 5. <. 'ă$urarea di$tan elor cu $e tantul Se aplică e/clusiv !n măsurările hidrografice.Se măsoară unghiuri verticale la un obiect de !nălţime cunoscută H 6stadie8.Deoarece H este !n general mic 6' la = m8 se măsoară unghiuri orizontale !ntre două repere de

la mal, aşezate la o distanţă cunoscută, aleasă !n mod convenabil 6 ( sau 1(( de metri8. +ceastădistanţă de la reperul + la reperul : se nume,te bază şi se notează cu b.

Ei#. 5.8.Distanţa va fi DWbctgM.0entru uşurinţa utilizării acestei metode se !ntocmesc tabele cu argumente bW ( m sau bW1((

m iar pentru D se consideră valori de regulă din !n metri. bW ( m bW1(( m

D M D M m 2=L1CV' m 2CL(2V

=(



1( m C2L=1V= 1( m 2=L1CV'

1 m C'L12V( 1 m 21L 2Vk.. k..( m = L((V( ( m = L((V(

ab. 5.2.

>. @. M4+ur&r!& d$+t&n,!(or u & utoru( und!(or

După natura undelor purtătoare, aparatele ce servesc la măsurarea distanţelor se !mpart!n două grupe

" #lectrooptice, utilizează lungimi de undă !n spectrul vizibil şi sunt mai bune pe timp denoapte 6 ?1 1(cm A−≤ ± + g 8. Se !nt lnesc sub denumirea de geodimetre sau telemetreoptice3

" +parate de tip laser cu precizie bună şi pe timp de zi şi pe timp de noapte 6?' 1(cm A−≤ ± + g 8.

0rincipiul de măsurare a distanţelor este acelaşi pentru ambele tipuri de aparate.N A t = g , unde

* < viteza de propagare a undelor3t < timpul necesar undelor pentru parcurgerea dublului distanţei de măsurat. +cest timp esteestrem de mic şi se determină prin măsurarea diferenţelor de fază !ntre modulaţia de ieşire şicea de intrare.

*WcNr, undecW @@C@ , OmNs 6viteza luminii83r < indicele de refracţie al undelor 6condiţionat de presiunea atmosferică, temperatură şiumiditate8, astfel

N mt * ϕ π = g , unde

T < unghiul de fază al oscilaţiilor3f m < frecvenţa modulatoare.&n concluzie distanţa este

N = m A * ϕ π = g g* şi f sunt cunoscute, deci pentru măsurarea distanţelor se măsoară diferenţa de fază cu unfazmetru.

=1



Ei#. 5. 9. %c0ema de principiu a unui telemetru electrooptic

# < bloc de emisie35 < bloc de recepţie3Fr < frecvenţmetru3

A%F < generator de !naltă frecvenţă3S < sursa3) < modulator3Fz < fazmetru3Fc < fotocelulă

>. @. 1. E-!3 (! d! & &r&t! d! 34+ur&r! & d$+t&n)!$ r$n ro !d!! !(! troo t$ !

)eodimeter GG < produs de firma +A+ 6Suedia83 măsoară distanţe de p nă la =( Bm6ziua şi noaptea cu o precizie ?1( 11(mm A−≤ ± + g . #ste folosit cu precădere !n geodezie fiindde gabarit mare şi greu de utilizat

Ai$tomat Bild Ai1G < produs de firma Pild 6#lveţia8 măsoară distanţe cuprinse !ntre1( m şi ((( m cu o precizie 1cm≤ ± . 9alculează distanţa redusă la orizont şi diferenşa denivel.

elemetrul electrooptic IO N2GGG produs de firma Barl Qeiss Zena măsoară distanşe şiunghiuri. Distanţele se măsoară cu o precizie1cm≤ ± p nă la ((( m. #ste dotat cu pupitrude comandă şi calculator cu a4utorul căruia se obţine distanţa redusă la orizont şi diferenţa denivel.

%ta iile electronice totale de tip %oSia, op-O , ZIJ%% Hi "IJ-/măsoară distanţe şiunghiuri, calculează prin metoda radiaţiei puncte !n teren şi le stochează !n memoria internă.

>. @. 6. M4+ur&r!& d$+t&n,!(or u & &r&tur4 !(! troo t$ 4

0entru măsurarea distanţelor cu astfel de aparatură se e/ecută următoarele operaţii

=



e/ecută diferite genuri de lucrări hidrografice şi a poziţiei punctelor !n care se vor e/ecutaobservaţii de la uscat.

&n ţara noastră, reţeaua de spri4in este constituită din punctele reţelei geodezice de state/istentă pe !ntreg teritoriul naţional şi este !mpărţită !n patru ordine" R!,!&u& d! ord$nu( I constituită din 'C= de puncte, care formează ? C triunghiuri si

patrulatere cu vizibilitate reciprocă. Gungimea medie a laturilor este de cca. '( Om.-nghiurile triunghiurilor sunt mai mari de 'g ." R!,!&u& d! ord$nu( II s"a obţinut prin !ndesirea reţelei de ordinul % !n aşa fel !nc t să se

obţină laturi medii de 1' Om si o densitate de un punct la 1 ( < 1 ( Om." R!,!&u& d! ord$nu( III s"a obţinut prin !ndesirea reţelelor de ordinul % si %% asigur nd

!mpreună o densitate de un punct la ( Om cu laturi medii de 2 Om." R!,!&u& d! ord$nu( I8 obţinută prin !ndesirea reţelelor de ordinul %, %% si %%%, asigura un

punct la cca. ( Om, lungimea medie a laturilor fiind !n 4ur de = Om.+ceste reţele geodezice de stat sunt riguros compensate.9ompensarea este un ansamblu de calcule efectuate pentru determinarea unor corecţii

care se aplică mărimilor măsurate !n vederea omogenizării unor valori definitive ale acestor mărimi.

;oate punctele reţelelor de ordinul % < %* au coordonate ce constituie secrete de statsau de serviciu. #le se găsesc !n tabele de coordonate conţinute !n cataloage de coordonate, baze de date electronice. +cestea sunt marcate !n teren cu borne şi semnalizate cu piramide şialte semnale.

&n lucrările topohidrografice se utilizează reţele de !ndesire sau reţele locale şi sefolosesc pentru ridicări topografice şi hidrografice la scări 1 1( ((( şi mai mari. 5eţelele de!ndesire se compensează sau nu, !n funcţie de e/igenţele şi nevoile ce se impun prininstrucţiuni tehnice specifice fiecărei lucrări topohidrografice.

&n concluzie, măsurătorile topohidrografice, cunoscute şi sub numele de ridicăritopohidrografice, nu se pot e/ecuta fără o reţea de puncte precis determinate, care se găsesc lauscat şi care pot fi e/tinse şi pe apă.

+nsamblul de puncte special determinate, care să asigure o desime necesară !n funcţiede metoda de determinare a poziţiei navei sau ambarcaţiunii hidrografice, se numeşteba+a delucru a ridicărilor 0idro#ra*ice.

5ealizarea bazei de lucru este prima faza a e/ecutării lucrărilor hidrografice care, deregulă, precede !nceperea măsurătorilor hidrografice.

. 1. 6. M&r &r!& )$ +!3n&($7&r!& un t!(or "n t!r!n

$rice punct determinat !n teren trebuie marcat şi semnalizat. )arcarea punctelor

6geodezice, topografice8 poate fi" pro&i+orie < se face numai pentru desfăşurarea operaţiunilor de măsurători !n teren sau pentru puncte importante, p nă la marcarea lor permanentă3

" permanentă < pentru o durată nedefinită 6!ndelungată8. 'arcarea pro&i+orie se face cu

" ţăruşi de lemn3" !n locuri asfaltate, betonate 6cheuri, diguri, etc.8 < semne cu vopsea, var, cretă3" unele puncte nu trebuie marcate 6st lpi, colţuri de clădiri, babale, etc.8.

'arcarea permanentă se face cu" borne 6dimensiunile sunt reglementate prin standarde8

" trunchi de piramidă cu baze pătrate !ngropat !n teren3

" la partea superioară, punctul matematic 6coordonatele / şi 8 este materializat prin bulon metalic cu o crestătură⊕3

==



" borne de beton3 borne Oilometrice 6pe şosele, căi ferate83" buloane metalice 6!n asfalt, beton83" mărci de nivelment < !ncastrate !n borne, clădiri, cheuri, etc.

. 1. 9. S!3n&($7&r!&

$rice punct de coordonate cunoscut trebuie văzut de la distanţă.-nele puncte din teren sunt constituite din construcţii !nalte 6castele de apă, turnuri,

antene, mi4loace de semnalizare maritimă şi fluvială8.+lte puncte de la sol trebuie semnalizate, pentru a putea fi văzute de la distanţă.

Semnalizarea poate fi" pro&i+orie, cu a4utorul

" 4aloanelor3 " altor obiecte rame de la barcă, etc. 6este bine să fie colorate alternativ sausă aibă un pavilion care să fie vizibil83" permanentă, cu a4utorul " piramidei propriu"zisă " piramide de sol cu h W ="Cm3 " podurilor " din lemn 6'"?poduri < distanţa !ntre poduri de m, vizibilitatede "1(Om83 " din metal3 " pilaştrilor3 " scărilor pentru urcare3 " semnalelor de v rf 6fluture, cutie neagră8 " balize topografice " pilon din lemn !ngropat !n teren3 " fluture3 " semnale de culori3 " fluturi montaţi pe arbori.

. 1. @. In+t&(&r!& *&7!$ d! (u ru

%nstalarea bazei de lucru include" alegerea şi materializarea punctelor prin borne, ţăruşi, sc nduri, balize, geamanduri3" pichetarea punctelor intermediare3" orientarea liniilor de sonda43" măsurarea distanţelor şi unghiurilor.

De regulă, la dezvoltarea bazei de lucru, se are !n vedere faptul că, punctele ei nu

trebuie să fie depărtate faţă de punctele reţelei de spri4in, la distanţe mai mari de ' Om, pentrua se asigura precizia necesară.)arcarea punctelor bazei de lucru pe apă se face cu aceleaşi mi4loace ca şi punctele

reţelei de spri4in şi anume geamanduri, balize şi şcondrii.

. 6. <nd!+$r!& r!,!(!(or d! + r$ $n

&n realizarea bazei de lucru pentru lucrările hidrografice se e/ecută !ndesirea reţelei deordinul * prin metode şi procedee geodezice şi topografice.

5ezultatul final al acestei activităţi este determinarea coordonatelor unor puncte ceformează baza de lucru, puncte care trebuie marcate !n teren.

)etodele folosite sunt" metoda triangulaţiei3

=



" metoda poligonometrică3" metoda intersecţiilor3" metode specifice pentru ridicarea detaliilor.

. 6. 1. M!tod& tr$&n%u(&,$!$

Se aplică !n zonele cu relief neaccidentat !n care semnalele punctelor geodezice se văd bine.

Dezvoltarea reţelei geodezice, pentru obţinerea reţelei de spri4in şi apoi a bazei delucru, se realizează sub forma unor lanţuri de triunghiuri sau patrulatere spri4inite pe o laturăde bază.

De regulă, punctele iniţiale sunt puncte ale reţelei geodezice de stat 6de ordinul %"%*8.+stfel, dacă !n zonă e/istă un punct de ordinul % sau %% trebuie, neapărat inclus !n reţeaua detriunghiuri.Fie reţeaua de triangulaţie 6de triunghiuri8 din figura ?.1.

Ei#. . 1. 'etoda trian#ula iei

0unctele +3 :3 93 D3 # şi 7 sunt puncte de coordonate cunoscute şi toate elementeletriunghiurilor realizate sunt compensate riguros 6puncte din triangulaţia de stat8.0entru lucrările hidrografice din zonă trebuie să se determine un punct 6 8 !n

interiorul triunghiului 7:9, care să fie folosit pentru crearea bazei de lucru a ridicărilor hidrografice din zonă. 0entru aceasta se alege din reţeaua de triangulaţie triunghiul !n care seface !ndesirea 6triunghiul 7:98.

&n acest triunghi" 7: este o latură de bază 6baza triangulaţiei83" se cunosc coordonatele rectangulare / 7, 7, / : , : . %e calculea+ă la birouF" orientarea ; 7: 3 ;:7 cu a4utorul e/presiilor

=?



Q Qt#

−=−

Q Qt#

−=−

" lungimea laturii 7: D 7: 6!n metri8. "ucrări :n terenF

" se staţionează cu teodolitul !n punctul 7 şi prin metoda turului de orizont se măsoarăunghiul :7 6notat cu M83

" se staţionează !n punctul : şi se măsoară unghiul U şi !n punctul unde se măsoarăunghiurile 7 : 61̂83 : 9 68̂ şi 7 9 6^' 8.

Dacă nu sunt condiţii pentru măsurarea unghiului ^1 , acesta se calculează cu e/presia1̂ W ((g < 6M U8

. 6. 1. 1. Co3 !n+&r!& un%#$ur$(or )$ &( u(u( oordon&t!(or

a6 -ompen$area J Suma unghiurilor !n 4urul unui punct este de =((g 6'?( (8. Deci, ^ W =((gDacă ^ W =((g(( c1 cc deci pozitivă3 se !mparte eroarea care se !ncadrează !n toleranţă

la ' şi se scade din fiecare unghi ^13 ̂3 '̂ , valoarea cc.

b6 -ompen$area JJ Se face suma unghiurilor !n triunghiul 7: care, !n urma măsurătorilor din teren ar să

fie ((g 612(_8. Deci M U ^1 W ((gDacă suma nu este ((g, dar valorile obţinute se !ncadrează !n toleranţă se !mparte

diferenţa la ' şi se atribuie cu semn schimbat fiecărui unghi.De e/empluM U ^1 W 1@@g@@c@=cc , deci semnul este negativ. #roarea se !ncadrează !n toleranţă,

deci se !mparte la ' şi se adaugă la fiecare unghi cc

; W p n unde p " precizia aparatuluin " numărul direcţiilor vizate 6!n turul de orizont8.

c6 -alculul orientărilor 22 Hi 22.

α − = −

Q Qt#

−=−

β − = −

Q Qt#

−=

−d6 -alculul laturilor 22 Hi 22.Se aplică relaţia sinusurilor !ntr"un triunghi oarecare

HH HHsin sin sin

59 5 9

γ β α = = , atunci

sinsin β

γ = şi

sinsin α

γ =

=C



Ei#. . 2. -alculul coordonatelor

e6 -alculul coordonatelor punctului 22./ W / 7 < / 7"

W 7 7"

/ W /: < /:"W : :"

9oordonatele / şi se pot obţine din două seturi de formule. 0entru control se potcompara şi dacă nu diferă prea mult, se face media.Din triunghiul dreptunghic 77K

cos ω −∆ = − g (( # ω −= −

sin Q ω −∆ = − gDin triunghiul dreptunghic ::K

cos ε −∆ = − g (( # ε −= −

sin Q ε −∆ = − g9alculul coordonatelor prin această metodă se foloseşte !n cazul e/istenţei teodolitelor

electrooptice sau a staţiilor totale, care permit măsurarea cu precizie at t a distanţelor c t şi aunghiurilor.

+vanta4e precizie mare, randament, costuri reduse.)etoda se foloseşte, de regulă, pentru verificarea calculelor coordonatelor punctelor

obţinute prin alte metode.Dezavanta4e !n cazul utilizării aparaturii electrooptice

&n teren " trebuie staţionat !n "' puncte3 " trebuie măsurată şi o latură 6pentru o mai mare precizie8.

Ga birou " nu sunt formule care pot fi aplicate !n orice situaţie.

Formulele de calcul diferă !n funcţie de forma triunghiului şi orientarea lui.

=2



. 9. Tr&n+ &( u(&r!& oordon&t!(or

;oate coordonatele punctelor din teren care se calculează prin metode geodezice şitopografice, se obţin !n sistem de coordonate rectangulare 6!n cazul de faţă, sistemul decoordonate rectangulare A+-SS8 / şi .

0e hărţile de marină se trasează punctele !n sistemul de coordonate geografice T şi .Din această cauză apare necesitatea transformării coordonatelor dintr"un sistem !n altul.+ceastă operaţiune se numeşte transcalcularea coordonatelor şi presupune o serie de calcule pe baza unor relaţii de calcul.

&n practică, pentru transcalcularea coordonatelor, formulele se pun !n tabele, !n funcţiede tipul de calcul folosit şi se !ntocmesc tabele cartografice cu coeficienţi dinainte calculaţi.-n e/tras din aceste tabele este dat !n „)anualul de hidrografie " ane/a @ .

. DETERMINAREA NI8ELURILOR DE REFERINŢĂ

.1 NI8ELUL DE REFERINŢĂ PENTRU AD NCIMI

Aradul de evidenţiere a unor elemente de importanţă deosebită pentru navigaţie6de e/."ad ncimi periculoase8 depinde de poziţia planului de raportare a ad ncimilor.&n funcţie de !nălţimea nivelului instantaneu, deasupra unor elemente ale fundului pote/ista ad ncimi periculoase, c nd mareea este 4oasă şi ad ncimi navigabile, c ndmareea este !naltă.

=@



Din această cauză, alegerea planului de referinţă pentru ad ncimi este o problemă hidrograficăfoarte importantă.

0lanul convenţional, faţă de care sunt raportate pe hărţile marine ad ncimile, se numeştenivelul zero al hărţii sau, zeroul hidrografic al ad ncimilor 6Q.H.8.

7u e/istă criterii recunoscute de toţi hidrografii privind stabilirea Q.H. Dar, navigatorul,

beneficiarul hărţilor marine trebuie să ştie că, oricare ar fi planul de referinţă, valorilereale să nu fie mai mici dec t cele de pe hartă. Deci, planul de referinţă ales trebuie săfie situat sub nivelul celor mai 4oase maree.

Qeroul hidrografic al ad ncimilor este un plan de referinţă arbitrar ales şi a cărui poziţiealtimetrică depinde de influenţa factorilor hidrometeorologici şi de amplitudineamareei.

0entru mările fără maree, sau cu amplitudine mică 6cazul )ării 7egre8, aproape toate statelefolosesc ca nivel de referinţă al ad ncimilor, nivelul mediu al mării respective, calculat pe baza unor observaţii şi măsurători efectuate !ntr"o perioadă !ndelungată 6cel puţin1( ani8.

&n mările cu maree, stabilirea nivelului de referinţă nu are la bază criterii precise unanimrecunoscute de toate statele.

in nd seama de cerinţele navigaţiei, lu nd !n calcul !nălţimile mareelor 4oase, diferite stateau stabilit pe hărţile pe care le editează niveluri de referinţă după cum urmează

– 7ivelul mediu al mareelor 4oase la sizigii 6+nglia, %talia, Aermania, 9anada,+rgentina, %ndonezia83

– nivelul celor mai scăzute maree de sizigii 6Franţa, Spania, 0ortugalia,:razilia83

– nivelul mediu al tuturor mareelor 4oase 6S-+ " pentru hărţile din $ceanul+tlantic3 Suedia, $landa83

– cel mai scăzut nivel teoretic rezultat din calcule 65usia8.

1.1 No,$un$ d!+ r! 3&r!!

M&r!!(! sunt mişcări periodice ale nivelului mărilor, oceanelor, determinate de atracţiae/ercitată de Gună şi Soare asupra particulelor de apă.

$scilaţiile pe verticală creează o variaţie a nivelului mării cunoscută sub numele de maree sau'(u- şi r!'(u- , iar cele de pe orizontală creeazăur!n,$ d! 3&r!!.

9reşterea periodică a nivelului apei de la o poziţie minimă la o poziţie ma/imă se numeşte'(u- , iar nivelul ma/im atins de apele oceanului !n timpul flu/ului reprezintă3&r!!& "n&(t43 cobor rea nivelului apei de la poziţia ma/imă la cea minimă se numeşte

r!'(u- , iar nivelul minim atins !n timpul reflu/ului se numeşte3&r!!& o&+4.

(



E(!3!nt!(! r$n $ &(! &(! 3&r!!$: &r! $nt!r+! t!&74 d$n un t d! 2!d!r! &( n$2!(u(u$ d! r!'!r$n,4;

" !nălţimea mareei poziţia reală a nivelului mării la un moment dat3

" amplitudinea mareei diferenţa dintre !nălţimea mareei !nalte şi !nălţimea mareei 4oase.+lte elemente

" ora mareei !nalte3" durata flu/ului3" perioada mareei3" v rsta mareei3

Definiţii 6conform D.#.>.8Sizigie W 0oziţie a Soarelui şi a Gunii c nd cei doi aştri sunt !n con4uncţie sau !n opoziţie3)aree de sizigie W mareea care coincide cu Guna plină sau Guna nouă.

&n aceste momente, amplitudinea mareei este ma/imă, pentru că se !nsumează efectulatracţiei Gunii şi Soarelui. +tracţia Gunii este de ,1C ori mai mare dec t a Soarelui.

+ceastă maree se mai numeşte şi maree !naltă lunisolară.

.1.6 Dur&t& d! t$3 (& &r! +! +t&*$(!+ n$2!(ur$(! d! r!'!r$n,4

" zilnice < pe baza măsurătorilor, la orele fi/ate, se stabilesc nivelurile medii zilnice3" lunare < pe baza mediilor zilnice3" anuale < se calculează pe baza nivelurilor medii lunare3" multianuale < se calculează pe baza nivelurilor anuale pe o perioadă mai mare de 1( ani.

0relucrarea datelor mareelor se face !ntr"un şir de observaţii pe o perioadă de 12,? ani 612 anişi C luni, adică, perioada de nutaţie < perioada !n care polii cereşti efectuează omişcare de revoluţie completă !n 4urul poziţiei medii3 spre deosebire de perioada de precesie a a/ei polilor, care se efectuează !ntr"o perioadă de ?.((( ani8.

+v nd !n vedere că, !n afara mareelor, nivelurile sunt influenţate şi de alţi factorihidrometeorologici 6v ntul, presiunea atmosferică, caracterul reliefului din zonalitorală, ad ncimea mării ş.a.8, perioada de timp pentru prelucrarea nivelurilormultianuale este de 1@ la ani.

0recizia de determinare a nivelului mediu multianual al nivelului mării depinde, deci, de

durata observaţiilor.Durata şirului de observaţii din care se obţine o valoare medie de o anumită precizie este datăde relaţia

P

n ma/ε =

1

n dur&t& )$ru(u$ d! o*+!r2&,$$ :"n &n$;.

=ma/ε d$'!r!n,& 3&-$34 d$ntr! n$2!(u( 3u(t$&nu&( )$ n$2!(ur$(!3!d$$

anuale. 0 W precizia de determinare a nivelului mediu multianual.



$ valoare ma/ε se determină pe baza datelor furnizate de posturile hidrometrice !ntr"o

perioadă de cel puţin 1( ani.0recizia de determinare a nivelului mediu multianual este !n funcţie de mare

– !n mările fără maree saucu amplitudine sub ( cm, precizia este de± la ± 1( cm.

– &n mările cu maree, precizia cerută este de± 1( la ± 1 cm.



.6 ORGANIZAREA OBSER8AŢIILOR ASUPRA NI8ELULUI MĂRII

.6.1 R!,!&u& #$dro3!tr$ 4

+d ncimile măsurate se reduc la nivelul zero al hărţii pe baza observării şi!nregistrării variaţiilor nivelului mării !n puncte fi/e, special amena4ate, numiteo+tur$ #$dro3!tr$ !.

R!,!&u& #$dro3!tr$ 4 a unei zone maritime, a unui bazin hidrografic, reprezintătotalitatea posturilor hidrometrice dispuse !n aşa fel !nc t, să răspundă nevoilor pentrucare au fost instalate.

5educerea ad ncimilor la nivelul de referinţă cuprinde – instalarea posturilor hidrometrice3 – e/ecutarea observaţiilor şi !nregistrărilor3 – determinarea nivelului de referinţă3 – calculul corecţilor pentru reducerea ad ncimilor.

&n funcţie de durata şi scopul observaţiilor asupra nivelului sunt două tipuri de posturihidrometrice

– posturi permanente, !n care se !nregistrează continuu nivelul mării şi sefurnizează date pentru determinarea nivelului de referinţă şi pentru corectareaad ncimilor măsurate.

– posturi temporare instalate !n sectoarele !n care se e/ecută măsurătorihidrografice şi care sunt !n afara razei de acţiune a posturilor permanente.+ceste posturi funcţionează numai !n perioada lucrărilor şi servesc pentrureducerea ad ncimilor la nivelul zero stabilit. 0oziţia sau cota nivelului dereferinţă la posturile temporare se transmite de la posturile permanente.

.6.6 D$+t&n,& d! & ,$un! d$ntr! o+tur$(! #$dro3!tr$ !

Distanţa de acţiune a unui post hidrometric se stabileşte astfel !nc t, diferenţa dintre nivelurileinstantanee simultane e/istente la post şi !n cel mai !ndepărtat punct al raionuluideservit de postul respectiv, să nu influenţeze negativ precizia ad ncimilor.

0entru deducerea formulei de calcul al distanţei de acţiune a unui post hidrometric, analizămsituaţia dintre două posturi hidrometrice + şi :.

A B

F / 9 + + −

/ + ∆ O/ 9 +

E L G D

r H

'



– / + şi 9 + W !nălţimile nivelurilor instantanee, simultane deasupra niveluluizero al posturilor respective3 – D W distanţa !ntre posturi3

– r W distanţa de acţiune a postului hidrometric3 – =∆ diferenţa admisibilă dintre nivelul e/istent la post şi cel de la limita sa de

acţiune.

Din triunghiurile asemenea #AF şi #BG

r

A + + / 9 =

∆

− de unde A

+ + r

/ 9

⋅

−

∆=

Dacăδ

=∆ , !n care =δ precizia de citire a ad ncimilor atunci,

( ) A

+ + r

/ 9

⋅

−=

δ

Ii dacă =ad d distanţa admisă !ntre posturi 6d U 2r 8,

A + +

d / 9

ad ⋅

−=

δ

Diferenţa / 9 + + − reprezintă valoarea ma/imă dintre nivelurile simultane observate la posturile hidrometrice !ntr"o perioadă de 1 zile favorabile sonda4elor.

Dacă !n raionul lucrărilor nu e/istă posturi hidrometrice permanente se recomandă ca posturile hidrometrice temporare să fie amplasate unele faţă de altele la următoareledistanţe

– C( Om < 1(( Om !nsectoarele de litoral !n care linia coastei are sinuozităţi mici şi ad ncimilecresc uniform3

– ( Om < C( Om !nsectoarele cu coasta puţin dantelată şi cu !ntinsuri mari3

– '( Om < =( Om !nsectoarele de litoral cu băi şi golfuri numeroase şi !n zona deltelor.

&n zona noastră de litoral, !n afară de posturile permanente )angalia, 9onstanţa şi Sulina,trebuie să se instaleze posturi temporare la grindul 9hituc, 0eriteasca şi Sf. Aheorghe.

&n mările cu maree, distanţa limită dintre posturile hidrometrice se determină cu aceeaşiformulă, !nsă, / 9 + + − se calculează cu a4utorul constantelor armonice ale undelor principale de maree, care au ca date de bază amplitudinea mareei !n anumite momente!ntr"un punct considerat. &n tablele de mare sunt determinate constantele de maree pentru fiecare post hidrometric permanent.

.6.9 Or%&n$7&r!& o+tur$(or #$dro3!tr$ !

-n post hidrometric este format dintr"o instalaţie pentru măsurarea nivelului şi dintr"un reperde nivelment.

=



%nstalaţiile pentru măsurarea !nălţimii nivelului sunt de tipul mirelor hidrometrice şimaregrafelor.

M$r& #$dro3!tr$ 4este o riglă gradată, fi/ată pe un suport instalat !n apă pe care se citescvariaţiile nivelului mării.

)irele pot fi confecţionate din metal sau din lemn şi sunt gradate din cm !n cm. 0entrucitirea rapidă a nivelului gradaţiile sunt grupate !n decimetri, numerotaţi !n raport cuzeroul mirei.

)ira este vopsită alb, iar gradaţiile !n negru.Gungimea mirelor se stabileşte !n funcţie de amplitudinea variaţiilor nivelului.

1

1=

Fig. C.1

M&r!%r&'u( este un aparat care măsoară şi !nregistrează automat variaţiile nivelului apei.)aregrafele pot fi

– cu flotor3 – de presiune 6de fund8.

M&r!%r&'u( u '(otorse compune, !n principiu din• un tub metalic 618 prevăzut !n partea inferioară cu orificii prin care să

poată circula apa. ;ubul se montează pe piloni sau pe pereţiiconstrucţiilor hidrotehnice.

• mecanismul de transmitere a oscilaţiilor alcătuit din – flotor 6 8cablu 6'83 scripete şi contragreutate 6 83

• mecanismul de !nregistrare format din – cilindru 6?8 pe care se !nfăşoară diagrama !nregistratoare,

numită, maregramă, peniţa 6C8. 0rin intermediul scripetului628, a cablului nedeformabil 6@8 şi al unei contragreutăţi, preia mişcările scripetelui 6=8

• )ecanismul de orologerie 6118, care mişcă uniform cilindrul 6?8.•

#/istă multiple variante de construcţie care diferă – după poziţia cilindrilor3 – după cum este acţionat cilindrul3



R! !ru( d! n$2!(3!nt$rice post hidrometric este prevăzut cu minim două repere unul de bază şi unul de control.5eperul de bază serveşte pentru stabilirea cotei absolute a poziţiei iniţiale a zeroului mirei sau

maregrafului şi pentru verificarea cotei reperului de control.9a repere de bază se folosesc reperele reţelei nivelmetrice de stat. &n caz că nu e/istă un astfel

de reper, se e/ecută un nivelment tehnic la precizia de± cm printr"o drumuire6spri4inită8 sau printr"o drumuire dublă, !nchisă pe reperul nivelmentului de stat.Qeroul mirei 6maregrafului8 se racordează la un reper instalat pe o clădire sau o construcţie

care nu suferă tasări 6clădiri amplasate pe roci dure şi stabile8 sau la o bornă cu cotădeterminată.

C& &

C(4d$r!

B!ton

6.@ A3 (&+&r!& o+tur$(or #$dro3!tr$ !

Gocul de amplasare a unui post hidrometric trebuie să !ndeplinească următoarelecondiţii

– coasta din sectorul său să fie stabilă3 – să e/iste ad ncimi suficient de mari pentru a nu deforma variaţiile

nivelului3 – să fie apărat de v nturile şi valurile predominante şi de deformările

produse de nave şi ambarcaţiuni3 – să fie situat !n apropierea reţelei de nivelment de stat şi a punctelor

populate.9ele mai favorabile locuri sunt băile mici ce comunică liber cu marea.Ga noi, posturile hidrometrice sunt instalate !n porturi )angalia, 9onstanţa, Sulina. Ga Sulina

e/istă şi un post hidrometric pentru fluviu.

6.> E-! ut&r!& o*+!r2&,$$(orGa toate posturile hidrometrice, nivelurile se citesc faţă de un plan orizontal numit plan de

bază al postului care coincide cu gradaţia zero a mirei sau maregrafului.$bservaţiile asupra nivelului se e/ecută astfel" !n mările cu maree, c nd amplitudinea este mai mare de ( cm, citirile se fac din oră !n oră,

iar !n 4urul momentelor de producere a mareelor !nalte sau 4oase, cu '( min !nainte, şidupă momentul respectiv, la fiecare 1( min. )omentele de observare a nivelului semarchează la precizie de 1" min.

" !n mările fără maree, c nd amplitudinea este sub ( cm, se fac "=( observaţii pe zi. Dacă !ntimpul unei zile, din cauze diferite, nivelul variază cu mai mult de 1( cm, observaţiilese fac din oră !n oră.

C

Marcă

6@



0recizia de citire a nivelului este de±1 cm la ± cm. Dacă marea este agitată, se fac "' seriide citiri, fiecare serie const nd din citiri 6!n momentul creşterii ma/ime şi !nmomentul scăderii minime8.

Ga posturile hidrometrice cu maregraf, se scrie pe maregramă valoarea citită la miră şi senotează ora şi minutul.

9oncomitent cu observaţiile de nivel, se fac la orele standard şi observaţii asupra presiuniiatmosferice, elementelor v ntului şi agitaţiei mării.

K PRELUCRAREA NI8ELURILOR

0relucrarea nivelurilor este una din activităţile de bază ale inginerului hidrograf şiconstă din

– reducerea nivelurilor la planul zero al graficului3 – prelucrarea nivelurilor instantanee3 – calculul nivelului zero.

9.1 R!du !r!& n$2!(ur$(or (& (&nu( 7!ro &( %r&'$ u(u$

;oate citirile de nivel se fac faţă de planul de bază al postului hidrometric, corespunzătogradaţiei zero a mirei. )ira poate avea, !n timp, deplasări pe verticală datorită tasărilor cheurilor, pilonului sau altor postamente pe care este fi/ată aceasta.

0entru a verifica şi elimina aceste erori, se utilizează un alt plan de referinţă numit planul zeroal graficului care este situat, de regulă, sub planul de bază al postului hidrometric.

+t t planul ( miră c t şi ( grafic sunt cotate faţă de reperul de bază.Diferenţa ((( + + + #r m

∆=− reprezintă corecţia pentru reducerea nivelurilor instantanee la planul de referinţă. *aloarea ( + ∆ se determină periodic prin măsurători nivelmetrice.

9.6 Pr!(u r&r!& n$2!(ur$(or $n+t&nt&n!!

0rin nivel instantaneu, !nţelegem valoarea nivelului la un moment dat.Sunt două situaţii

– prelucrarea nivelurilor măsurate cu mira hidrometrică3

– prelucrarea nivelurilor măsurate cu maregraful.

&n primul caz, prelucrarea constă !n reducerea nivelului instantaneu la planul zero algraficului. Deci

( + + + m ∆+=

Dacă ( + ∆ este negli4abil, atunci m + + = .&n al doilea caz, prelucrarea nivelurilor constă !n corectarea citirilor !nălţimii şi a momentelor

de citire.

9orecţia de !nălţime c + + + ∆+∆=∆

( !n care, m* mc + + + −=∆ =∆m + indicaţiile mirei

2

z W nivelul redus la zeroul graficuluim + W nivelul instantaneu c t pe miră

( + ∆ W corecţia pentru reducerea nivelului la planul( al graficului.



=m* + indicaţiile maregrafului !n

intervalul detimp scurs de la ultima citire

( + + + m*

∆+= 6 ( + ∆ cu semnul său8

+vanta4ul constă !n faptul că, de pe maregramă putem scoate valoarea nivelului faţă de ultimacitire. &n acest caz,m* + nu va fi cel citit !n momentul observaţiei, ci nivelul !nregistrat pe maregramă !n intervalul de timp scris de la ultima citire.

c + ∆−

m + m* + z ( miră

( grafic ( + ∆

9.9 C&( u(u( n$2!(ur$(or 3!d$$

#ste o activitate care se face pentru a obţine unele date statistice care au o mare importanţă !nactivitatea navelor care !şi desfăşoară misiunile !ntr"o anumită zonă de pe litoral.

0entru aceasta trebuie să se facă mai !nt i – calculul nivelului zilnic,

care constă !n a face media observaţiilor !n = de ore 6 la = observaţii,!n cazul mărilor fără maree şi = de observaţii, !n cazul mărilor cumaree8.

Ga posturile hidrometrice cu maregraf, nivelul zilnic se face pe baza orelor e/istente dinmaregramă.

– nivelul mediu lunar se calculează ca medie aritmetică a nivelurilor mediizilnice. *alorile ma/ime şi minime se e/trag din toate nivelurile

instantanee din luna respectivă. – nivelul mediu anual se deduce, !n mod analog, din nivelurile mediilunare.

9u a4utorul datelor obţinute, se determină grafice de variaţie a nivelului apei care se folosesc!n lucrările hidrografice sau !n activităţile navelor.

9.@ Tr&n+3$t!r!& n$2!(ur$(or (& o+tur$(! t!3 or&r!

+ctivitatea constă !n transmiterea cotei instantanee de la un post permanent la un posttemporar, pentru a stabili valoarea zero a mirei temporare .

;ransmiterea se poate face prin nivelment geometric. 6*ezi cursul despre nivelment8.

@



J DETERMINAREA NI8ELULUI DE REFERINŢĂ LA FLU8IU ŞI PELACURI

@.1 N$2!(u( d! r!'!r$n,4 (& '(u2$u

&n comparaţie cu condiţiile oferite de mediul marin, pentru măsurarea şi prelucrareanivelurilor, acest proces este !ngreunat la fluviu deoarece – nivelul apei este instabil3 – albia fluviului este !n pantă

7ivelurile caracteristice la fluviu depind de – cantitatea de apă ce

alimentează fluviul 6debitul83 – caracteristicile hidraulice

ale fluviului3 – amena4area hidrotehnică a

fluviului3 – condiţiile

hidrometeorologice.Ga Dunăre, nivelul de referinţă se ia !n funcţie de măsurătorile de la posturile hidrometrice

e/istente posturi hidrometrice situate la apro/imativ =( Om, condiţiile care satisfaccerinţele unei ridicări hidrografice.

7ivelurile de referinţă se fac pe baza analizei regimurilor nivelurilor pe o perioadă de cel puţin ani.

+stfel, la fluviu, se deosebesc mai multe niveluri de referinţă – nivelul mediu multianual al celor mai scăzute ape3 – nivelul mediu multianual din perioada de navigaţie3 – nivelul mediu multianual ca medie a nivelurilor medii multianuale.

%mportant pentru hidrografie – planurile şi hărţile au trecute ad ncimile corectate faţă de nivelul zero al

postului hidrometric din zonă. De e/emplu, dacă !n momentul e/ecutăriisonda4elor cota la postul hidrometric din zonă arătă == cm, toatead ncimile care se pun pe plan vor fi scăzute cu == cm. 7avigatorul,c nd citeşte pe hartă !ntr"un punct periculos ad ncimea ' cm, iar cotaeste == cm, !nseamnă că ad ncimea reală !n momentul trecerii este C@cm.

@.6 D!t!r3$n&r!& n$2!(u(u$ d! r!'!r$n,4 (& (& ur$

0osturile hidrometrice sunt instalate şi organizate după aceleaşi principii ca la mare.De regulă, pe timpul e/ecutării măsurătorilor hidrografice

– pentru lacuri cu osuprafaţă mai mică de 1( Om, se instalează un singur post hidrometric3

– pentru lacuri cu suprafaţa!ntre 1( Om la 1(( Om, se instalează "' posturi, iar peste 1(( Om, = posturi3

– dacă lacul este alungit, seinstalează un post hidrometric la '( Om.

9a plan de referinţă pentru ad ncimile !nscrise, pe plan se foloseşte nivelul mediu al laculuideterminat pe baza unor observaţii la faţa locului de către cei ce administrează lacul

6de preferinţă de 9.7 +pele 5om ne8 sau din informaţii culese de localnici.&n orice caz, ad ncimile !nscrise pe plan trebuie să fie faţă de cel mai scăzut nivel cunoscut.

?(



Lu r&r! to o #$dro%r&'$ 4

Gucrăriiniţiale

– crearea reţelei de spri4in 6baza de lucru8 – ridicarea topografică a f şiei de litoral 6malurilor fluviului, lacului8 – determinarea nivelului de referinţă

Gucrăride bază

– ridicarea batimetrică – determinarea naturii solului submarin – culegerea datelor pentru !ntocmirea documentelor descriptive

Gucrărisuplimentare

– studiul curenţilor < dacă este planificat – draga4ul hidrografic – ridicare magnetică

?1



+0G%9+ %# 05+9;%9

D#;#5)%7+5#+ 7%*#G-5%G$5 D# 5#F#5%7

1. 9alculul dat !ntre posturi hidrografice 60.H.8

A + +

d 9 /

ad ⋅

−=

δ

0.H )angalia < Sulina 'an#alia 1a-on$ A −tan W = Om

md ad 2=(((= ((((,(1,(

=⋅=

Sm A %ulina 1a-on$ 1=(tan ≈

−

'2,(=− / 9 + +

md ad '?2=1=(((('2,( 1,( =⋅=

7orme de instalare – litoral fără sinuozităţi 6sinuozităţi mici " Smd ad 1((C( −= 8 – cu sinuozităţi mari Smd ad C(( −=

– zone vărsare fluviu Smd ad =('( −=

. Determinarea cotei reperului de nivelment 65.7.8 al 0.H.

7ivelul Dist.+pro/.

9itiri pe miră9ote 0unctul&napoi 6a8&nainte 6b8

+"1 @= 1, ' , = ,?==1,@

+1

1" 2@ 1,? C ,((2 1,?(1

"' @( ,11= 1, 2 ,1 C '

'": @ ,??( 1,'(@ ', (( :

'? m C,@2= C,1 (

?

ad d W distanţa admisă !ntre 0.H. 6W .58

=− / 9 + + valoarea dintre nivelurile simultane

observate la cele 0.H !ntr"o perioadă

de 1 zile

W

9unoscute ((,'?==,

=

=

9

/

+

+

8=,',16?==,86 11 −+=−+= ba + + /

@,11 = + 8((2,? C,16@,1861

−+=−+= ba + +

?(1,1 = +



2 ?,(?==,((,'2?=,(1 (,C@2=,C

+=−=−

+=−=Σ−Σ

/ 9 + +

ba

( ) ( ) ((2,(2 ?,(2?=,( +=−+=−−Σ−Σ= / 9

+ + bae

e q ; (12,('?,((',((',( ==+= ASm,

(,((2 q (,(12

=a 9b

a b 'a 'b :

+ Ha Hb

57 1

((,(1 =e 6(.((2 =8

9alcule ale hidrografului1. ?1 C,(2,C =−=∆−= + . .r i

2C=i . 3 1 + ∆ W cm

=r . ad ncimea redusă la nivelul de referinţă

=i . ad ncimea instantanee 6măsurată8

=∆ + diferenţa dintre nivelul de referinţă şi nivelul instantaneu

?'



1 + ∆ (>∆ +

( 1 . 1 + ∆ (<∆ +

r . r .

.

K. RIDICAREA BATIMETRICĂ

?=



K.1 G!n!r&($t4,$&n termeni uzuali, procesul de măsurare a ad ncimilor se mai numeşte şi ridicare

batimetrică sau sonda4.#l reprezintă problema de bază a lucrărilor hidrografice. &n cadrul lucrărilor hidrografice

se mai e/ecută- determinarea naturii fundului mării 6fluviului83-culegerea datelor pentru !ntocmirea documentelor nautice

- e/istenţa pericolelor de navigaţie3- delimitarea radelor locurilor de ancora43

-studiul curenţilor marini.Sonda4ul reprezintă lucrarea specială de măsurare a ad ncimii apei !n puncte situate de"a

lungul unor direcţii numite($n$$ d! +ond&.5idicarea batimetrică a unei zone 6maritime, fluviale8 este asemănătoare unei ridicări

topografice prin nivelment geometric folosind metoda combinată a drumuirii şi profilelor saua radierii. &n finalul lucrărilor se obţine un plan !n care relieful este reprezentat prin curbe denivel 6locul geometric al punctelor care au aceeaşi cotă8.

Deosebiri !n cazul ridicării batimetrice-curbele de nivel au valori negative3-cotele negative a reliefului submarin se determină cu mi4loace specifice

măsurarea ad ncimilor cu sonde 6de m nă sau ultrason83-deplasarea pe liniile de sonda4 se face cu nave, ambarcaţiuni3-dacă topograful vede denivelările proeminente din teren, hidrograful nu are

această posibilitate. 0rin metode specifice el trebuie să le descopere3- poziţionarea punctelor !n care se fac măsurătorile prezintă particularităţi distincte.

9alitatea unei ridicări batimetrice, care determină şi calitatea unei hărţi marine estedeterminată !n primul r nd de desimea sonda4elor şi de precizia de măsurare a ad ncimilor şide poziţionare a punctelor !n care s"au e/ecutat sonda4ele. 0rin urmare metodele de ridicare batimetrică trebuie să asigure o acoperire c t mai mare a !ntregii suprafeţe a acvatoriuluicercetat, deci o desime c t mai mare stabilită !n funcţie de criterii ştiinţifice !n aşa fel !nc t săse asigure că nu e/istă pericole de navigaţie nedescoperite.

K.1.1 C(&+$'$ &r!& +ond& !(or In 'un ,$! d! 7on& d! (u ru

sonda4e interioare !n bazine portuare, lacuri navigabile, ape interioare, fluviu. +cestesonda4e trebuie să asigure o precizie foarte mare. De asemenea, aceste sonda4e see/ecută !n folosul unor lucrări şi activităţi hidrografice, draga4ul de fund, construcţii

hidrotehnice, etc.3- se fac pe planuri la scări mari sub 1 1(.(((, chiar 1 1.((( sau 1 ((3 sonda4e costiere, cuprinse !ntre linia coastei şi limită vizibilităţii geometrice a reperelor de

pe litoral- sunt sonda4e de precizie mere, amănunţite, se fac pe planuri la scări mai mari

de regulă 1 1(.((( şi se e/ecută pentru nevoi militare şi economice din zonade litoral3

Sonda4e de larg, dincolo de limita sonda4elor costiere, de regulă p nă la apro/imativ (("'((()m.

Sonda4e oceanice, !n regiuni oceanice-ltimele categorii sunt sonda4e de cercetare.

1 <n 'un ,$! d! 3$ (o& !(! 'o(o+$t!- sonda4e cu nava3

?



- sonda4e cu şalupa3- sonda4e cu barca3- sonda4e pe gheaţă3- sonda4e cu avionul sau elicopterul.

-rmătoarea prezentare reprezintă doar o pagină de istorie !n batimetria aeriană.Folosirea avionului 6elicopterului8, implică folosirea unor metode utilizate la uscat pentru nivelment aerofotogrametric, dar se aplică şi !n măsurătorile hidrografice, mai ales pentru scopuri de cercetare 6nevoi militare8 a unor zone de pla4ă !n care urmează să sedescopere unele pericole de navigaţie, !n zona costieră p nă la ' m ad ncime.

+ceastă metodă are la bază principiul măsurării densităţii aerofotonegativelor. +stfel unavion dotat cu camere speciale e/ecută un zbor de"a lungul coastei !ntre două repere fi/evizibile 6care să apară pe fotograme8 şi e/ecută fotografierea acestei porţiuni de mare. &n finalse obţine un film !n care sunt luate cadre la anumite intervale de timp, intervalul de timp esteastfel calculat !nc t fotografiile să aibă părţi care se suprapun.

0entru aplicarea acestei metode este necesar ca ad ncimea apei să fie mai mică dec t'N= din transparenţa apei. 0entru control se instalează flotoare de ad ncime la 1, , ' m6anterior fotografierii8.

0e fotografia finală vor apare următoarele detalii- linia coastei3- flotoarele de ad ncime.

0e fotografie apar diferite nuanţe de culori. +ceste nuanţe sunt analizate !n laborator cua4utorul stereocomparatorului care conţine un eşantion etalon şi funcţie de calitatea filmului,interpretează gama cromatică a fotografiilor e/ecutate. &n stereocomparator se introduc perechi de fotografii şi !n funcţie de interpretările făcute se trasează limita izobatelor de 1, şi' m.

%mportant este faptul că pe fotograme apar pericolele submarine naturale sau artificialedin zonă.

Sf rşitul paginii de istorie. 6&n prezent se foloseşte batimetria laser < cu măsurareadirectă a apei acolo unde transparenţa apei permite acest lucru8.

Sonda4ele au scop final reprezentarea reliefului submarin pe hărţile marine prin curbe dead ncime numite curbe batimetrice sau izobate.

I7o*&t& r! r!7$nt4 (o u( %!o3!tr$ &( tuturor un t!(or d! & !!&)$ &d5n $3!. #aeste considerată !n navigaţie o linie de poziţie.

0entru ca reprezentarea fundului submarin să fie c t mai fidelă trebuie să se urmăreascăelementele care determină calitatea unei ridicări hidrografice

- desimea sonda4elor3-

direcţia liniilor de sonda43- precizia de măsurare a ad ncimilor3- precizia de determinare a poziţiei !n plan a sonda4elor3- precizia de trasare a izobatelor.

K.6 D!+$3!& +ond& !(or0rin desimea sonda4elor se !nţelege numărul de ad ncimi măsurate pe unitatea de

suprafaţă.%deal ar fi să se e/ecute un număr infinit de măsurători de ad ncime " lucru imposibil de

realizat !n practică. +tunci, !n funcţie de unele criterii ştiinţifice, obiective se stabileştedenumirea sonda4elor care depinde de

- distanţa dintre liniile de sonda43- intervalul dintre ad ncimile măsurate pe aceeaşi linie.

??



Deci ridicarea batimetrică este cu at t mai amănunţită cu c t distanţa dintre liniile desonda4 este mai mică şi cu c t intervalele dintre ad ncimi sunt mai scurte.

0recizare0rin folosirea sondelor ultrason şi !n special a celor cu !nregistrator, intervalul dintre

ad ncimi se poate reduce oric t " practic este o !nregistrare continuă. Din această cauză

desimea sonda4elor e/ecutate este caracterizată doar de distanţa dintre liniile de sonda4. 0entrudescoperirea pericolelor de navigaţie de ad ncimi mici se impune o desime mare a sonda4elorsau folosirea sondelor cu scanare laterală.

K.6.1 D$+t&n,& d$ntr! ($n$$(! d! +ond&Distanţa dintre liniile de sonda4 se stabileşte funcţie de următoarele criterii

- ad ncimile acvatoriului şi caracterul reliefului submarin3- scara planşetei la care se !nscriu ad ncimile3- importanţa de navigaţie, economică, ştiinţifică a zonei3- scopul lucrărilor.

K.6.1.1 D$+t&n,& d$ntr! ($n$$(! d! +ond& "n 'un ,$! d! &d5n $3$ )$ n&tur& r!($!'u(u$+u*3&r$n

Din acest punct de vedere se stabilesc următoarele zone caracteristice 6funcţie de ad ncimi8- zona % se !ntinde de la firul apei p nă la izobata de (m 6considerată ca izobatade avertisment pentru nave83

- zona %%"a de la izobata de (m p nă la izobata de (m 6considerată ca limitasonda4ului costier83

- zona %%%"a de la izobata de (m p nă la izobata de ((m 6marginea platformeicontinentale83

- zona %*"a de la izobata de ((m p nă la cea de (((m3- zona *"a la ad ncimi peste (((m.

Din punct de vedere al structurii reliefului submarin se stabilesc ' categorii- categoria %"a relief uniform, sau zone cu fundul mării relativ neted3- categoria %%"a relief accidentat " zone cu !nălţimi şi depresiuni izolate3- categoria %%%"a relief foarte accidentat " zone cu fundul cu suprafeţe

fragmentate de creste submarine.&n practica hidrografiei !n funcţie de ad ncimi şi categorii de relief s"au !ntocmit norme

pentru determinarea distanţelor dintre liniile de sonda4 6!n prezent !nlocuite de S== $H%8.

+d ncimi 9artografii de relief 6m8 -niform +ccidentat Foarte accidentat

Qone importante pentru navigaţie 6porturi, pase, canale etc.8("1( m ( m m 1( m

1(" ( m 1(( m ( m m(" ( m ( m 1(( m ( mSonda4 costier

(" ( m ( m 1(( m ( m(" ( m (( m ( m 1(( m

peste ( m 1 ((( m (( m ( mSonda4e de larg şi oceanice

(" (( m 1" )m (, "1,( )m (, "(, )m((" ((( m " m 1" )m (, "1,( )m

peste ((( m "1( )m " )m " )m

K.6.1.6 D$+t&n,& "ntr! ($n$$(! d! +ond& "n 'un ,$! d! + &r& (&n)!t!$

?C



De regulă planşetele de sonda4 se !ntocmesc la scări cuprinse !ntre 1 1(.((( la1 ((.(((, astfel

- ridicările costiere se !nscriu pe planşete la scările 1 1(.(((3 1 .(((31 (.((( şi 1 1((.(((3

- ridicările la larg 1 1((.(((3 1 ((.(((3 1 (.((( şi 1 ((.(((, iar - ridicările oceanice se e/ecută pe planşete la scări mai mici de 1 ((.(((.

#/cepţie fac ridicările din bazinele portuare, canale etc., care se e/ecută funcţie descopul lucrărilor batimetrice pe planşete la scări de 1 1(.(((3 1 (((3 1 1((( sau chiar 1 ((.

Scara planşetei se alege astfel !nc t distanţele dintre limitele de sonda4 să fie egale cu1cm la scara planşetei. &n cazul sonda4elor costiere pentru

" scara 1 1(.(((, 1cm pe plan W1((m !n teren, respectiv" scara 1 .(((3 1cm" (m3" scara 1 (.(((, 1cm." ((m," scara 1 1((.(((, 1cm."1(((m.0entru celelalte ridicări 6la larg şi oceanice, distanţele dintre liniile de sonda4 trebuie să

fie egale cu cm la scara planşetei.8. +stfel pentru scara 1 ((.(((, cm " =(((m, scara 1(.(((, cm " (((m, scara 1 ((.(((, cm " 1(.(((.

+ceste distanţe grafice de 1cm şi respectiv de cm se numesc distanţe normale.

K.6.1.9 D$+t&n,& d$ntr! ($n$$(! d! +ond& "n 'un ,$! d! $3 ort&n,& d! n&2$%&,$! ! ono)$ + o u( (u r4r$(or

&n funcţie de aceste criterii, distanţele dintre liniile de sonda4 pot avea valori- 3$n$3!, adică din distanţa normală sau (, cm. şi respectiv 1cm la scara

hărţii3- 3&-$3! de regulă de ori mai mare dec t distanţele normale.

0entru unele ridicări batimetrice, de e/emplu !n activităţile de draga4, normele tehnice prevăd ca distanţa reală dintre liniile de sonda4 să fie 1(m 6şi intervalul dintre ad ncimi pelinie de m8 &n acest scop se alege pentru planşeta de sonda4 scara de 1 1((( unde 1cm. W1(m.

9oncluzii privind distanţa dintre liniile de sonda4- distanţa dintre liniile de sonda4 este elementul de bază ce caracterizează

desimea sonda4elor3- uneori criteriile care stabilesc distanţa dintre liniile de sonda4 nu sunt !n

concordanţă unele cu altele, hidrograful fiind pus !n situaţia de a alege odistanţă optimă care să satisfacă criteriile stabilite mai sus, respect nd

condiţia de a nu afecta precizia lucrărilor şi !n ultimă instanţă de a reduce lama/im riscul nedescoperirii unor pericole de navigaţie.

K.6.9 Int!r2&(u( d$ntr! &d5n $3$ d! & (un%u( ($n$$(or d! +ond&

&n afară de distanţa dintre liniile de sonda4, desimea sonda4elor mai depinde şi de intervaluldintre ad ncimi pe linia de sonda4.

&n cazul măsurătorii ad ncimilor cu sonde ultrason cu !nregistrator acest criteriu nu maireprezintă importanţă, deoarece pe banda !nregistratoare 6batigramă8 apare o !nregistratoarecontinuă din care putem e/trage !n orice moment valoarea ad ncimilor măsurate.

0entru sondele cu indicator şi sondele simple acest criteriu are o mare importanţă,

av nd !n vedere următoarele

?2



- pe planşeta de sonda4 nu se !nscriu toate ad ncimile măsurate, deoarece graficacest lucru nu este posibil3

- pe planşete se vor !nscrie ad ncimile la un interval grafic de '" mm.#/emplu pe o planşetă de sonda4 de scara 1 1(.(((, intervalul de !nscriere

corespunzătoare intervalului grafic de '" mm, la scara planşetei, corespunde unei distanţe

reale din teren de '(" (m., interval !n care pot e/ista pericole de navigaţie neevidenţiate6nedescoperite8.

&n timpul sonda4ului pe acest interval trebuie să măsoare cel puţin un număr n W "=ad ncimi, urm nd ca pe planşetă să se !nscrie doar ad ncimea cea mai mică.

Distanţa dintre ad ncimi 6intervalul8 pe linia de sonda4 se poate determina cu relaţia

=in

c⋅H((

unde c W scara hărţii n W numărul ad ncimilor măsurate, astfel " pentru sondele ultrason cu indicator n W '"=3

" !n cazul sondelor simple n W .#/emplu 0entru o planşetă la scara 1 1(.(((0entru n W =

md .1=(((((.1( =⋅

= 0entru n W '

md ?.1?'(((((.1( =⋅

= 0entru n W 6sonde simple8

md (((((.1( =⋅

= .

&n practica sonda4elor este mai greu să realizezi măsurătoarea ad ncimilor !n funcţie dedistanţă şi atunci ad ncimile se măsoară la intervale de timp egale.;impul !n care o navă 6ambarcaţiune8 parcurge distanţa dintre ad ncimi consecutive

este dat de una din relaţiile

m&d t = sau nd & d t =

unde t W timpul !n secunde3d W distanţa la care se măsoară ad ncimea !n metri3

m W viteza medie a navei3 d W viteza navei !n noduri.

#/emplu dW 1= 7d corespunde unei mV$ec W C mNsec, deci 17d W 1)mNh W 12 mN'?((sec≅

H

1 mNsec

KKC.'CH ==t

0e timpul e/ecutării sonda4elor este greu să se marcheze intervalele de timp care nu suntdivizibile cu . Din această cauză intervalul de timp se rotun4eşte la multipli de sec. Dacă t∠ s se reduce viteza navei.

#/emplu Dacă efectuăm sonda4e cu barca laU D d , adică U 2 mV$ecşi d W m

atunci

?@



H

- de control.

K.9.1 S$+t!3! d! ($n$$ &r&(!(!Sistemul de linii paralele este format din linii drepte paralele !ntre ele şi se

caracterizează prin următoarele elemente

" distanţa dintre linii 6desimea83- direcţia liniilor3- lungimea liniilor.

Hlinie

de control

d 1d

Fig. 1Ginii de sonda4 paralele

+cest sistem se utilizează pentru cercetarea ad ncimilor !n raioanele costiere !n carecoasta este rectilinie sau puţin sinuoasă3 !n sonda4ele de larg şi oceanice, precum şi !nsonda4ele din bazinele portuare 6pe direcţii perpendiculare la cheu8.

0rincipalul avanta4 al acestui sistem constă !n faptul că desimea sonda4elor pe unitateade suprafaţă acoperită este constantă. 5eferitor la lungimea liniilor pentru zone importante pentru navigaţie, p nă la izobata de (m, distanţa dintre linii este minim (. cm iar la larg deaceastă izobată sunt trasate distanţe normale 61cm8, liniile de sonda4 av nd lungimi diferite.

5eferitor la direcţiile liniilor de sonda4, acestea pot fi- perpendiculare pe coastă, c nd ad ncimile cresc repede şi uniform, c nd

coasta este 4oasă, sau perpendicular pe cheu sau digurile porturilor3- sub un unghi de =° !n raioanele cu o coastă !n care liniile batimetrice

6izobatele8 sunt intersectate apro/imativ perpendicular3- arbitrare < c nd fundul are o suprafaţă plană sau foarte puţin !nclinată.

Sonda4ele la larg se e/ecută pe linii paralele, perpendiculare pe direcţia generală a

izobatelor.

C1

1( (



K.9.9 S$+t!3u( d! ($n$$ "n 7$% 7&% are aspectul unei linii fr nte formate din segmenteegale sau diferite ca lungime.

#lementele acestui sistem sunt- lungimea liniilor3- direcţiile3- unghiurile de schimbare de direcţie.

Desimea sonda4ului creşte pe măsura !naintării spre punctul de schimbare de direcţie.De regulă acest sistem se foloseşte pentru !ndesirea sonda4elor !n zonele unde e/istă o

schimbare bruscă de pantă şi prin sistemul de linii paralele răm n zone intermediarenecercetate cu suficientă amănunţime.

- Se foloseşte !n e/ecutarea sonda4ului la fluviu, !n zone curent puternic

d

d

Fig. '

d

curent

d

Fig. =

Cond$,$! o*($%&tor$!- Distanţele d !ntre punctele de fr ngere ale liniilor !n zigzag trebuie să asigure

distanţele normale 6minime sau ma/ime8 dintre liniile de sonda4 pentru aasigura desimea corespunzătoare a sonda4elor 6e/emplu distanţa d trebuie săfie de 1cm pe planşetă la scara acesteia8.

K.9.@ S$+t!3! o3*$n&t!

C'

(

1((



Sistemele combinate sunt formate din două sau mai multe sisteme simple dispuse !n aşafel !nc t să asigure o cercetare amănunţită a pericolelor de navigaţie. -n e/emplu estesistemul din fig. 1 şi anume un sistem de linii paralele şi unul !n zigzag.

Fig. Sisteme combinate de linii de sonda4

K.9.> L$n$$(! d! +ond& d! ontro( Se trasează, prin proiectul tehnic iniţial, !n vederea controlului 6autocontrolului8

preciziei sonda4elor pe liniile normale, !n aşa fel !nc t să intersecteze fiecare linie de sonda4normală !n cel puţin ' puncte.

Giniile de control pot fi linii drepte paralele, !n zig"zag sau să intersecteze liniile

normale sub un anumit unghi.

C=

>

1?



I3 ort&nt sonda4ele se consideră precise c nd diferenţa dintre ad ncimile de pe liniilede sonda4 şi ad ncimile de pe liniile de control !n punctele de control !n punctele de intersecţienu depăşeşte± =R din valoarea ad ncimii măsurate.

#/. Ga punctul de intersecţie a unei linii normale cu linia de control s"a măsurat- 0e linia de control 1(.? m, iar pe linia de control 1(.@ m. +d ncimile măsurate

se !nscriu !n toleranţa de±=R.Dacă mai mult de 1(R din ad ncimile controlate nu se !nscriu !n toleranţă sonda4ul este

considerat imprecis şi trebuie să se repete.

K.@. Pro$! t&r!& d$+ un!r$$ ($n$$(or d! +ond& (& '(u2$u )$ (& ur$

Dispunerea liniilor de sonda4 la fluviu şi pe lacuri depind de- configuraţia malurilor3- curent 6la fluviu83- caracteristicile fluviului sau lacului.

#le pot fi dispuse perpendicular, paralel, oblic sau !n zigzag faţă de firul apei sau chiarradiale.

- liniile de sonda4 se dispun perpendicular pe maluri atunci c nd albia fluviuluieste uniformă şi curentul fluviului nu este puternic, permiţ nd menţinereaambarcaţiunii hidrografice pe linia de sonda4, sau dacă viteza ambarcaţiuniieste destul de mare3

- liniile de sonda4 se dispun oblic 6sau !n zigzag8 faţă de maluri, atunci c ndcurentul este puternic şi ambarcaţiunea nu se poate menţine pe o direcţietransversală pe fluviu3

- liniile de sonda4 paralele cu malurile, atunci c nd se măsoară ad ncimile pe

canale, braţe !nguste ale fluviului 6care nu permit !ntoarcerile ambarcaţiuniihidrografice8 sau c nd se verifică şenalul navigabil3- Giniile de sonda4 radiale se dispun pe lacuri apro/imativ circulare. 0rezenţa

unei insule !n interior poate motiva alegerea poziţiei polului ridicării batimetrice.

K.>. C!r !t&r!& !r$ o(!(or d! n&2$%&,$!0ericol de navigaţie orice obiect natural sau artificial aflat sub apă, la nivelul apei sau

deasupra apei care !mpiedică navigaţia prin periclitarea siguranţei navei.0ericole naturale orice formă de relief submarin aflate la ad ncimi mai mici de 12 m,

st nci, recifuri, bancuri, etc.

0ericole artificiale corpuri plutitoare scufundate, construcţii hidrotehnice scufundatesau alte obiecte voluminoase scufundate.0e hărţile marine, dacă nu au fost bine poziţionate pericolele de navigaţie apar sub

forma07 < poziţie nesigură3#7 < e/istenţă nesigură.

9ercetarea pericolelor de navigaţie " este o parte componentă a ridicărilor hidrografice6este şi o componentă obligatorie8.

0ericolelor de navigaţie pot fi considerate descoperite c nd nu se ştie de e/istenţa lor,iar termenul căutare se referă la pericolele cu poziţie sau e/istenţă nesigură.

Descoperirea se face prin e/ecutarea sonda4elor normale. $biectele de mici dimensiuni,uneori nu pot fi descoperite. De aceea !n zonele de importanţă deosebită se reduce la 4umătate

C



distanţa dintre liniile normale de sonda4. Ga descoperirea unui pericol de navigaţie se !ndesescliniile de sonda4 la distanţe de "' ori mai mici dec t cele normale.

0unctul !n care s"a determinat ad ncimea minimă se balizează şi !n 4urul balizei see/ecută sonda4e, dispuse de regulă, radial. 9ercetarea zonei se face din aproape !n aproape.

9ăutarea se referă la pericolele cu 07 sau #7. &ncă de la proiectarea liniilor de sonda4,

!n zona cu astfel de pericole se !ndesesc liniile de sonda4 !n aşa fel !nc t să asigure găsirea poziţiei pericolului submarin.&n zona respectivă se proiectează sisteme combinate de linii de sonda4. Desimea

sonda4elor 6distanţa !ntre linii8 trebuie să fie mai mică dec t dimensiunile estimate ale pericolului de navigaţie.

K. Cu(!%!r!& d&t!(or !ntru "nto 3$r!& do u3!nt!(or n&ut$ ! d!+ r$ t$2!Documentele principale rezultate din măsurătorile 6ridicările8 batimetrice sunt

- planşeta dare de seamă3- raportul tehnic.

0e baza acestora se !ntocmesc hărţile marine.Dar oric t de complete ar fi ele, apare necesitatea realizării unor documente descriptive

care să completeze datele obţinute din hartă.+ceste documente sunt 9ărţile 0ilot, descrieri de navigaţie, instrucţiuni de navigaţie,

ghiduri de intrare !n porturi etc.9ulegerea acestor date se face concomitent cu ridicarea batimetrică de către specialistul

hidrograf prin procurarea de documente oficiale de la organele competente din zonă, prindiscuţii cu localnicii, observatoarele personale.

%nformaţii neoficiale de la localnici, trebuie verificate personal de specialistul hidrograf.Datele necesare !ntocmirii acestor documente sunt multiple, de regulă ele sunt prevăzute !n proiectul tehnic.

0rincipalele date se referă la- aterizarea navelor de la larg spre coastă şi !nspre port sau locuri de staţionare

la ancoră- caracteristicile coastei, a locului de staţionare la ancoră 6schiţe sau fotografii

de coastă83- construcţii şi amena4ări hidrotehnice, portuare, facilităţii !n porturi, legături

radio, intrarea !n legătură cu autorităţile portuare3- particularităţile hidrometeorologice ale zonei3- pentru porturi dimensiuni cheuri, ad ncimi !n bazinele portuare, serviciul de

pilota4, reguli de 4urisdicţie portuară etc.

K. .1 P(&n)!t& d! (u ru :d! ur34r$r!;0lanşetele de sonda4 pot fi- planşete de lucru 6de urmărire83- planşete dare de seamă.

0lanşeta de lucru sau de urmărire este un document grafic care se !ntocmeşte !nainte de!nceperea ridicării batimetrice. 0e ea s !nscriu sau se desenează toate elementele pe care sespri4ină lucrarea hidrografică. 0lanşeta se ia la navă 6ambarcaţiune8 şi cu a4utorul ei seurmăreşte e/ecutarea c t mai fidelă a măsurătorilor programate.

0lanşeta dare de seamă 6numită şi original de ridicare8 este materialul cartografic pecare sunt reprezentate rezultatele finale ale ridicărilor hidrografice.

Din punct de vedere constructiv, ambele tipuri de planşetă sunt identice

- elementele matematice 6 proiecţia cartografică, scara, cadrul şi formatul planşetelor, reţeaua Oilometrică şi cea geografică8

C?



- baza de lucru a sonda4elor 6totalitatea punctelor de la uscat şi pe apă8 caresunt folosite pentru e/ecutarea sonda4elor funcţie de metoda adoptată.

0e planşeta de urmărire se trasează numai acele elemente strict necesare pentrumenţinerea navei 6ambarcaţiuni8 pe linia de sonda4, pentru poziţionarea sonda4elor, pentrucăutarea şi descoperirea pericolelor de navigaţie.

Dimensiunile planşetelor de mărire pot diferi de cele ale planşetelor dare de seamă. &n primul r nd ele trebuie să aibă dimensiuni convenabile pentru a fi manevrate 6de regulă(/ (cm pentru ambarcaţiuni mici şi C(/C( cm sau C(/1(( cm. pentru nave8.

9 teva elemente care trebuie obligatoriu să fie prezente pe o planşetă de urmărire- liniile de sonda4 < numerotate, av nd scris pe ele valoarea Da 3Dc sau Dg,

sensul de deplasare al navei- pe timpul sonda4elor operatorul 6ofiţerul hidrograf8 trebuie

- să identifice fiecare punct, să"l numeroteze şi să !nscrie ad ncimeaneprelucrată 6marcat⊕ 83

- să unească toate punctele determinate, rezult nd drumul real parcurs denavă 6ambarcaţiune83

- să marcheze punctele de !ntrerupere a lucrului şi de unde s"a reluat liniade sonda4.

- să marcheze zonele cu ad ncimi mici, periculoase, să le scoată !n evidenţăcu a4utorul unor izobate suplimentare.

0entru a fi uşor citite elementele planşetei de urmărire, ele trebuie desenate !n culoridiferite

- !n tuş negru caroia4ul, punctele reţelei, bazei de lucru, linia coastei3- !n tuş verde elementele de hidrografie 6liniile de sonda4, limitele zonei de

sonda483- !n tuş roşu pericolele de navigaţie3- !n alte culori caracteristice 6albastru, sepia8 reţele de izolinii necesare

poziţionării navei 6ambarcaţiuni8.

J. DETERMINAREA AD NCIMILOR

J.1 G!n!r&($t4,$

CC



Determinarea ad ncimii este o sarcină fundamentală pentru un hidrograf şi necesităcunoştinţe despre mediu, despre acustica sub apă, mulţimea de instrumente disponibile pentrumăsurarea şi compensarea mişcărilor navei, precum şi despre procedurile specifice !ndepliniriişi atingerii standardelor internaţionale pentru acurateţe şi acoperire specificate !n publicaţia

specială a $rganizaţiei Hidrografice %nternaţionale 6$H%8 S0"==, ediţia a ="a.Firul cu plumb şi băţul de sonda4 au fost primele instrumente 6metode8 pentru măsurareadirectă a ad ncimii apei. 0rincipiile de utilizare relativ uşoare au asigurat continuitatea folosiriilor de"a lungul secolelor.

Sondele ultrason cu un singur fascicol:SBES" Single:eam #choSounder8, derivate dinsonarele militare au fost o dezvoltare ma4oră şi au fost folosite !n ridicările hidrografice !ncădin anii 1@((.

&n timpul ultimului deceniu, ridicările hidrografice s"au confruntat cu o schimbare deconcepţie !n ceea ce priveşte tehnologia şi metodologia măsurării ad ncimilor. Sondeleultrason multifascicol 6):#S " )ulti:eam #choSounder8 şi sistemele de sondare cu razelaser instalate pe aeronave 6+GS " +irbome GaSer bathimetr 8 asigură acum o acoperireaproape totală a fundului oceanului. Densitatea ridicată a datelor şi ratele mari de culegere aucondus la acumularea unor seturi enorme de date !n domeniul batimetric precum şi a mult maimultor date istorice.

9ele mai bune echipamente de măsurare a ad ncimilor au fost evaluate de grupul celor care au lucrat la S0"== 6$H%"1@@28 astfel

" +ond!(! u(tr&+on 3ono'&+ $ o(au atins o precizie mai bună de un decimetru!n apele mici. 0iaţa oferă o varietate de echipamente cu frecvenţe diferite, rate deeşantionare etc. şi pot satisface cerinţele celor mai mulţi utilizatori şi, !n particular,

cele ale hidrografilor." tehnologia +ond!$ u(tr&+on 3u(t$'&+ $ o(se dezvoltă rapid şi oferă un potenţial mărit pentru o ridicare precisă a fundului mării, dacă este folosită cu proceduri specifice corespunzătoare şi dacă ţinem cont că sistemul este adecvat pentru detecţia pericolelor de navigaţie.

+ond& u( (&+!r &!ro urt&teste o tehnologie nouă ce poate oferi o productivitatesubstanţială pentru supraveghere !n apele mici, curate. Sondele cu laser de pe aeronave suntcapabile să măsoare ad ncimi de p nă la ( m sau mai mult.

!n pofida noilor tehnologii, sonda ultrason monofascicol 6S:#S8 răm ne, pentru moment,!ncă echipamentul tradiţional folosit pentru ridicările hidrografice din !ntreaga lume. +cestesonde au evoluat de la metoda de !nregistrare analogică la cea digitală, cu precizie şi acurateţemai mari, la o calitate care oferă posibilitatea !ndeplinirii mai multor scopuri. Folosireasondelor digitale !mpreună cu senzorii de mişcare, cu poziţionarea prin satelit:GPS; şi cu programele de calculator !n scopul achiziţiei de date au optimizat productivitatea şi, !n acelaşitimp, reducerea de personal !n operaţiile de ridicare. Sondele multifascicol:MBES; audevenit un instrument de valoare pentru determinarea ad ncimilor !n situaţiile c nd se cere overificare completă a fundului mării. -n număr cresc nd de oficii hidrografice au adoptattehnologia multifascicol ca metodologie privind colectarea de date pentru producţia hărţilor

noi.

C2



+cceptarea de date colectate cu tehnologia multifascicol pentru publicarea !n hărţile denavigaţie este un semn de creştere a !ncrederii !n tehnologie. Fără a mai vorbi de calităţile lor impresionante, este vital ca planificatorii, operatorii şi verificatorii să aibă cunoştinţe avansatedespre principiile de operareMBES la fel şi despre practica !n interpretarea datelor.

Sistemele de sonda4 laser de pe aeronave 6+GS8 sunt folosite doar de c teva oficiihidrografice naţionale. +ceste sisteme au de departe cea mai mare rată de achiziţie a datelor şisunt folosite !n particular !n apropierea zonelor de coastă şi !n apele mici. $ricum, costulridicat rezultat din procesul de e/ploatare şi colectare a datelor şi operaţiilor corespunzătoarenu dau posibilitatea folosirii lor pe scară largă.

;erminologia folosită !n acest capitol urmăreşte, pe c t posibil, Dicţionarul Hidrografic6$H%, S0"' , #d. a "a, 1@@=8.

J.6 FUNDAMENTE ACUSTICE

+pa de mare este un mediu !n care au loc măsurătorile hidrografice, de aceea cunoştinţeledespre caracteristicile fizice ale apei de mare şi despre propagarea undelor sunt importante !n!nţelegerea completă a conţinutului ridicărilor hidrografice.

Und!(! & u+t$ ! "n & & d! 3&r! )$ &r& t!r$+t$ $(! (or '$7$ !

9u toate că undele electromagnetice au o propagare e/celentă !n aer şi vid, ele trec cugreu sau deloc prin lichide. %n schimb, undele acustice, at t cele sonice c t şi cele ultrasonice,au o penetrare şi o propagare bună prin toate mediile elastice, odată ce aceste medii pot fifăcute să vibreze atunci c nd sunt e/puse la variaţii de presiune. )a4oritatea senzorilor folosiţi pentru determinarea ad ncimilor sunt de tip acustic.

T!3 !r&tur&

;emperatura de la suprafaţa mării variază !n funcţie de poziţia geografică, anotimpulanului şi momentul de timp al zile 0icOard Hi#mer , 1@@( . 9 mpul de distribuţie al

temperaturii este comple/ şi nu poate fi estimat cu precizie pentru ridicările hidrografice . 0rincoloana de apă, comportamentul temperaturii este de asemenea comple/. +ceastăimpredictibilitate necesită o analiză atentă a distribuţiei vitezei sunetului, at t timp c t şi !nspaţiu, pentru a menţine o valoare precisă a acesteia pentru zona de ridicat.

)ăsurarea ad ncimilor este destul de sensibilă la variaţiile profilului vitezei sunetului ovariaţie de 1L9 !n temperatură corespunde unei variaţii de viteză a sunetului de apro/imativ=. mNs.

*ariaţia temperaturii este factorul dominant pentru variaţia vitezei sunetului !ntresuprafaţă şi limita inferioară a termoclineiC, de unde presiunea devine principală influentă.

" ermoclina e$te numită Hi $tratul de di$continuitate $au $tratul termic. ermoclina core$punde unui #radient detemperatură &ertical ne#ati& :n unele $traturi ale coloanei de apă care e$te mai mare decât #radien ii $uperiori Hi in*eriori. Principalele termocline :n ocean $unt *ie $e+oniere, datorită :ncăl+irii $upra*e ei apei &ara, *ie permanente.

C@



S&($n$t&t!&

Salinitatea este o măsură a cantităţii de sare şi alte minerale dizolvate !n apă. #ste !n modnormal definită ca fiind cantitatea totală de solide dizolvate !n apa de mare, e/primată !n părţi pe mii 6ppt sau Ro8 din greutate.

%n practică, salinitatea nu este determinată direct ci este calculată prin determinareaconţinutului de clor !n apă, a conductivităţii electrice, a inde/ului refle/iv sau din alte proprietăţi care nu sunt bine definite !n raport cu salinitatea. 9a rezultat al legii constantei proporţiilor, pentru a stabili salinitatea apei este folosit nivelul de clor !ntr"o mostră de apă demare2.

Salinitatea medie a apei de mare este de ' Ro. 5ata de modificare a vitezei sunetului estede apro/imativ 1.' mNs pentru o variaţie a salinităţii cu 1 Ro. De obicei salinitatea estemăsurată cu CTD 69onductivit " conductivitate, ;emperature "temperatură, Depth "ad ncime8 folosind observaţiile conductivităţii electrice.

Pr!+$un!&0resiunea are de asemenea un impact mare asupra variaţiei vitezei sunetului !n apă.

0resiunea este o funcţie dependentă de ad ncime iar rata cu care se modifică viteza sunetului!n funcţie de presiune este de apro/imativ 1.? mNs la 1( atmosfere 6de e/emplu la apro/imativ1(( m8.

D!n+$t&t!&Densitatea apei depinde de parametrii prezentaţi mai devreme temperatură, presiune şi

salinitate. Zumătate din apele oceanelor au o densitate !ntre 1( C.C şi 1( C.@ OgNm'. 9ea maimare influenţă asupra densităţii o are compresibilitatea care este dependentă de ad ncime. +pacu densitatea de 1( 2 OgNm' la suprafaţă va avea o densitate de 1( 1 OgNm' la ((( m@.

n comitet interna ional :ntrunit 4J/PO, I%-O, J-I% Hi %-OR6 a propu$ adoptarea uni&er$ală a următoareiecua ii pentru determinarea $alinită ii cuno$când con inutul de clorF % U 1.G8 55 -J

9 /ce$te &alori $e ob in din principiul 0idro$tatic pWZ6 X po Y P # Z

1?. DETERMINAREA NATURII FUNDULUI SUBMARIN

1?.1 G!n!r&($t4,$

7aturii fundului marin reprezintă un aspect important care trebuie reliefat !n detaliisuficiente pe harta de navigaţie, !n funcţie de scara acesteia, !n următoarele scopuri

2(



- spri4inirea navigaţiei prin indicarea caracteristicilor fundului !n raioanele deancora4 pentru a identifica condiţiile de ancora43

- pentru a a4uta !n identificarea stabilităţii locurilor puţin ad nci pentru a face odistincţie !ntre roci şi materialul neconsolidat3

- pentru a indica posibilitatea navelor de a trece !n siguranţă !n zonele afectate de

maree3- pentru a indica pescarilor şi scafandrilor natura fundului !n zonele apelor ad nci3- spri4inirea acţiunilor militare, !n operaţiunile de minare3- spri4inirea acţiunilor civile pentru edificarea de construcţii hidrotehnice, draga4,

pozarea conductelor submarine, e/ecutarea fora4ului !n e/ploatarea resurselor petroliere ş.a. resurse.

M!tod! d! d!t!r3$n&r!& a naturii solului submarin

7atura fundului marin trebuie determinată prin eşantionare 6prelevare de probe8 sau interpretată din analiza răspunsului diferiţilor senzori precum sondaultrason monofascicol, sonarul cu scanare laterală, aparatul pentru determinarea profilului fundului marin etc., p nă la o anumită ad ncime care, !n circumstanţenormale nu poate fi mai mare de (( m.

;ipuri de metodeC(&+$ ! " cu a4utorul unor instrumente mecanice special construite care au avanta4ulcă se obţin probe materiale care pot fi analizate !n laborator3Mod!rn! " cu aparatură electronică specifică geologiei marine sau hidrografiei6oceanografiei8 sonde ultrason monofascicol, sonde cu scanare laterală, echipamentevideo etc.

In+tru3!nt! 'o(o+$t! pentru recoltarea probelor

- +ond& d! 35n4 < prin imprimarea probelor !n orificiul din partea inferioarăumplut cu seu sau praf de cretă sau săpun3 rezultatele sunt doar informative3

- %r!$'!ru( < dispozitiv mecanic folosit pe larg pentru recoltarea probelor. #/istădiferite tipuri constructive, dar !n principiu este format din cupe care laatingerea fundului se !nchid datorită propriei greutăţi şi astfel proba de sol poatefi colectată şi adusă la suprafaţă. Se foloseşte p nă la ad ncimea de '(" (m.

- tu*u( d! r! o(t&t ro*! se foloseşte numai !n zonele cu natura solului moale

6m l, nisip, nisip m los, m l nisipos8 sunt ascuţite la un capăt, şi prin greutatealor se !nfig !n sol. -n dispozitiv special !nchide tubul, scoţ nd astfel la suprafaţă proba de sol.

1?.6 In+tru3!nt! !ntru d!t!r3$n&r!& n&tur$$ 'undu(u$ '4r4 r! o(t&r!& d! ro*! '$7$ !

21



Pr$n $ $u d! 'un ,$on&r! un sonar cu transmitere verticală, !nclinată !nainte sau lateralăemite un semnal ultrasonor prin coloana de apă spre fundul marin. Semnalul reflectat şirefractat de fund are o caracteristică care depinde de natura acestuia.

-n fund plat, solid generează o refle/ie puternică şi o difracţie aproape ine/istentă ce areca efect obţinerea unui răspuns scurt şi de amplitudine mare.

-n fund moale, denivelat va genera o refle/ie slabă şi o difracţie mult crescută, av nd carezultat direct obţinerea unui semnal lung, de amplitudine scăzută.Din aceste refle/ii şi refracţii ale ultrasunetelor la !nt lnirea fundului marin se poate

genera un model fizic care, asociat cu sisteme avansate de procesare a semnalului, poate da posibilitatea interpretării caracteristicilor fundului marin !n funcţie de structura răspunsului primit de sonar.

9alibrarea acestor caracteristici pe un set bine stabilit de eşantioane ne conferă posibilitatea de a realiza clasificarea sedimentelor a unui fund de apă necunoscut. $peraţiuneade calibrare trebuie făcută !n laborator şi dublată de un număr c t mai mare de e/perimente !ncondiţii reale.

#chipamentele şi programele de calcul pentru clasificarea sedimentelor trebuie să seconstituie !n sisteme integrate capabile de procesare !n timp real a informaţiilor dar să permităşi posibilităţi de postprocesare nesupravegheată a clasificării datelor acustice cu următoarelespecificaţii

- selectarea caracteristicilor fundului marin pe baza unei abordări fenomenologicecare compară şi derivă din aspectul !nfăşurătoarei 6anvelopei8 ecoului, utiliz ndnumai primul ecou de la fundul marin. +l doilea ecou, precum şi ecourilemultiple nu vor fi incluse !n proces3

- procesarea digitală a semnalului pentru a creşte calitatea şi consistenţa datelor pe parcursul secvenţelor de procesare3

- informaţiile de clasificare a fundului trebuie să conţină e/presia gradului de!ncredere pentru fiecare !nregistrare 6e/. probabilitatea ca natura fundului să fienisip este de @(R83

- e/istenţa unui număr minim de parametri care să descrie ecoului reflectat pentrua permite deosebirea tipurilor de fund 6e/. sistemele dezvoltate de companiaJuester ;angent permit analiza unui nr. de 1?( de parametri83

- culegerea corectă a părţii din forma de undă care reprezintă caracteristicafundului marin, utiliz nd un algoritm de selecţie de calitate şi verificat 6testat83

- clasificarea datelor e/portate !ntr"un sistem S%A 6Sistem %nformatic Aeograficsau A%S8 sau program pentru !ntocmirea hărţilor3

- vizualizarea brută a imaginii ecoului rezultat !n cadrul unui program de calculator

pentru controlul calităţii datelor. 5ecoltarea probelor se face pe linii proiectate special !n funcţie de geologia fundului

marin. Spaţierea eşantioanelor trebuie să fie a 1("a parte din spaţierea liniilor de eşantionare.&n zonele destinate ancora4ului navelor densitatea eşantioanelor trebuie mărită, iar oricetehnică de eşantionare prin deducţie 6interpretare8 trebuie confirmată prin recoltare fizică de probe. 5ecoltarea probelor este independentă de ridicarea batimetrică, !n punctul de staţie,nava stopează, !şi determină poziţia şi recoltează proba.

Desimea punctelor de staţie pentru recoltare- !n rade, locuri de ancora4, o probă la "1 cm din suprafaţa planşetei3- !n zonele costiere, o probă la "1((cm3

- !n zonele de larg, o probă la =(("?((cm pe planşeta de sonda4.

2



Ga ad ncimi mai mari de 1((m se iau probe numai !n cazuri e/cepţionale.

1?.9 C(&+$'$ &r!& ro*!(or d! +o( +u*& 2&t$ =

După conţinutul mecanic 6granulometric8 al solului distingem- fragmente de agregaţie bolovani, pietroaie, pietriş- depuneri pulverulente < particule mici 6(,(1 < 1(mm8 nisipul, nisipul

m los3-

depuneri v scoase dimensiuni mici sub (, (1mm3- m lul, m lul nisipos, m lul argilos, argila.

Ter in*l*gie r* 5nă 6 interna i*nală 7i abre8ieri

7r.crt. D!nu3$r! "n ($3*&

ro35n4 & t$ u(u$d! +!d$3!nt

Abre8iere 0enu ire 9n li ba engleză ati ului desedi ent

Abre8iere

1. 7isipN

SandS

. 7ămol : )ud ) '. +rgilă 6păm nt galben8 Ag 9la C;=. ) l aluvionar )l Silt /i

. 0ietre ( Stones /t ?. 0ietriş (7 Aravel G C.

G&(!,$Ga 0ebbles (

2. :olovan <* 9obbles Cb@.

St5n 4 / sau R 5ocO R

1(. 5ecif de corali C* 9oral C*11. 9ochilii Cc Shells /1 . +lge Al Peed =d

+lte tipuri de sedimente cretă, calcar, uartz, şist, madrepore, roci vulcanice, lavă, piatră ponce, tuf, zgură, cenuşă, mangan, stridii, scoici, burete, varec, goemon, spicule,foraminifere, globigerine, diatomee, radiolari, pteropode, polizoa, cirripede, fucus etc.

10.4 0escrierea 7i ăstrarea e7anti*anel*r

2'



%mediat ce probele recoltate vor fi scoase din sonda pentru determinarea naturiifundului se vor cerceta şi se va face descrierea lor. Ga descrierea naturii fundului se va arătacomponenţa, culoarea şi consistenţa, cantitatea şi calitatea conţinutului.

9ercetarea probei se va face la bord din ochi şi se vor folosi ca ghid următoareleelemente pa baza cărora se va face clasificarea

0ietriş " material format din elemente separate cu diametrul mai mare de 1 mm 7u esteobligatoriu să se !mpartă pietrişul !n mărunt, mi4lociu şi mare. 7isip " material format din elemente separate cu diametrul mai mic de 1 mm.

Aranulele de nisip se văd cu ochiul liber. ;rebuie făcută deosebirea !ntre granulele de nisip cudiametrul mai mare de (, mm si granulele de nisip ca diametrul mai mic de (, mm.

7isip fin " rocă mobilă necimentată. Aranulele de nisip nu se mai pot vedea cu ochiulliber. Dacă se amestecă cu apă, particulele ce tulbură apa se depun reped si dacă se freacă!ntre degete nu răm n urme3

7isip m los " este o formă de trecere de la roca mobilă 6necimentată8 la ceaconsolidată. +re aspectul nisipului. Deseori formează bulgăraşi sfăr micioşi. %ntrodus !n apă otulbură şi materialul aflat !n suspensie !n apă se depune !ncet. Dacă este ud şi se freacă !ntredegete nu răm ne urme.

) l nisipos " este o rocă consolidată, puţin v scoasă. Aranulele de nisip se simt la pipăit şi se pot vedea ei cu ochiul liber, c nd roca este udă. +re o coeziune foarte slabă, astfelcă nu poate fi modelată !n batoane.

) lul " asta o rocă v scoasă. 0articulele fine de nisip nu se mai văd cu ochiul liber şinu se simt nici la pipăit. +re o oarecare coeziune. Se modelează !n bulgări şi batoane ce se potrupe uşor.

) l argilos " este o rocă compactă, v scoasă, plastică şi cleioasă. Ga pipăit esteunsuroasă. Se modelează !n batoane elastice. -sc ndu"se se cimentează solid !ntr"un singur bloc. -scat prezintă crăpături. ;rebuie să se deosebească m lul argilos, t năr, depus recent, deargila mai veche. De obicei argila se prezintă ca o rocă densă, v scoasă, ce conţine mai puţinăapă dec t m lul argilos. De foarte multe ori conţină nisip, pietriş şi alte materiale.

9uloarea rocilor se va determina prin comparaţie cu scara culorilor.9 nd se determina culoarea rocilor cu particule mari 6pietriş, nisip mare, nisip8 trebuie

să se observe că rocile mobile 6necimentate8, precum şi orice rocă de alt fel, rareori ase oculoare precisă cum ar fit alb, galben, verde, etc. Se obicei culoarea rocii este formată dintr"oculoare principală şi una sau două nuanţe 6policrome8. 9uloarea se e/primă prin cuvinte roşu,gri, verde, albastru etc., iar nuanţele prin cuvintele6 roşiatică, verzuie, cenuşie, albăstruie etc.

9uloarea predominantă se indică la !nceputul e/presiei ce desemnează culoarea, iar nuanţa suplimentară la sf rşit.

De e/emplu pietrişul de culoare galbenă cu o nuanţă cenuşie se e/primă galben <

cenuşiu3 nisipul mare de culoare cenuşie şi galbenă !nsă culoarea predominantă este ceacenuşie se e/primă cenuşiu"galben.9uloarea rocilor se schimbă foarte repede şi brusc după ce proba de fund este scoasă

din apă. De aceea, culoarea rocii trebuie determinată imediat după ce proba de fund a fostscoasă din sonda cu care se vor recolta, fără nici un alt fel de am nare.

0entru determinarea consistenţei rocilor se va folosi următoarea clasificare" fluidă, dacă roca curge3" semifluidă, dacă roca se !ntinde3" moale, dacă degetul pătrunde uşor in ea3" compactă, dacă degetul pătrunde cu greu3

" v scoasă, dacă degetul se lipeşte de rocă.

2=



9a elemente incluse se vor considera diferite fragmente mai mari dec t particulelerocii !n care sunt cuprinse, ce se găsesc !n rocă 6de cele mai multe ori zgură8 rămăşiţe deanimale şi plante, ca da e/emplu crustacee, alge etc. $ri de c te ori se găsesc !n rocă elementeincluse trebuia să se menţioneze !n registru, indic ndu"se natura lor si cantitatea !n stratulrespectiv al fundului. Dacă se poată aprecia greu cantitatea, atunci trebuie să se facă o

apro/imaţia generală puţin, mult, foarte mult.%n afară de aceasta trebuie să se !nscrie culoarea lor, forma sau alta particularităţicaracteristice, ca de e/emplu multe tulpini semiputrezite, două crustacee mari, albe etc.

0oziţia punctului se determină !n mod obligatoriu prin metode specifice adecvatestudiate la poziţionarea sonda4elor.

11. ASIGURAREA HIDROGRAFICĂ A NA8IGA IE.ȚDOCUMENTE NAUTICE ELABORATE IN ROMANIA

11. 1. A8IZE PENTRU NA8IGATORI

2



+vizele pentru navigatori sunt publica ii lunare editate de către Direc ia Hidrograficăț ț)aritimă ce cuprind !n principal informa ii necesare corectării documentelor nautice ce sețreferă la )area 7eagră, )area )armara i )area +zov.ș

0e l ngă publica ia lunară, anual se publică o #di ie specială i o +ne/ă la edi ia specială.ț ț ș ț#di ie specială cuprindeț

1. 0ublicaţia periodicăA2$7! !ntru n&2$%&tor$6. inerea la zi a documentelor nautice9. %ndicaţii privind corectarea documentelor nautice@. 7orme de scriere a numelor geografice şi a termenilor geografici generici>. +brevieri folosite !n avizele pentru navigatori

.Serviciul mondial de avertismente de navigaţie

.Serviciul 7+*;#>K.$ra legală !n 5om nia@. +utoritatea 7avală 5om nă

1(. 5egimul 4uridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zoneicontigue şi al zonei economice e/clusive

11. 5egimul 4uridic privind frontiera de stat1 . Serviciul de ;rafic )aritim

1. PUBLICAŢIA PERIODICĂ 0A8IZE PENTRU NA8IGATORI

Direcţia Hidrografică )aritimă editează !n fiecare lună o publicaţie intitulată„+vize pentru navigatoriX, !n care se dau informaţii privind siguranţa navigaţiei !n)area 7eagră şi )area )armara, precum şi te/tul avertismentelor 7+*+5#+ %%%.

0ublicaţia „+vize pentru navigatoriX se compune din următoarele capitole%. 7otă e/plicativă3%%. +vize3%%%. +vertismente radio de navigaţie3%*. +ctualizarea documentelor nautice3*. +ctualizarea catalogului hărţilor si publicaţiilor nautice

1.1. D!+ r$!r!& u*($ &,$!$

1.1.1. 0e prima pagină a publicaţiei „+vize pentru navigatoriX sunttipărite numărul şi data apariţiei publicaţiei, !n colţul din dreapta sus,

numerele de ordine ale avizelor, !n colţul din st nga sus şi cuprinsul publicaţiei.1.1. . 9apitolul % 7otă e/plicativă face o prezentare succintă a

publicaţiei.1.1.'. 9apitolul %% +vize are următoarele subcapitole

- +vize generale conţine avize care au un caracter informativ, nuaduc corecţii hărţilor marine şi nu afectează alte publicaţii3

- ;abele cu documentele care urmează a fi corectate subcapitolcompus din " un tabel !n care se dau !n ordine cresc ndă numerele hărţilor care urmează a fi aduse la zi3

" un tabel pentru „9artea 0ilot a )ării 7egreX, !n care seindică paginile !n care

2?



trebuie să se introducă corecţia3 " un tabel pentru „9artea farurilor şi semnalelor de ceaţăX,

conţin nd numerelede ordine ale farurilor !n descrierea cărora s"au produs modificări.

" %nde/ geografic conţine titlul şi numărul avizelor pe zone

geografice3- +vize permanente, preliminare si temporare cuprinde te/tulinformaţiilor

prin care se aduc la cunoştinţă navigatorilor modificările survenite !n situaţiade navigaţie şi reprezintă, de fapt, corecţiile pentru actualizarea hărţilor.

7umerotarea avizelor se face anual, !n mod consecutiv, !ncep nd de la!nt i ianuarie. 7umărul unui aviz se compune din numărul publicaţiei şi numărul de ordineal avizuluirespectiv, separat printr"o bară oblică. %n publicaţie, avizele sunt aran4ate !nordinea cresc ndă a numerelor, pornind de la litoralul rom nesc.

)odul de redactare a te/tului 6cu indicarea ţării, sectorului de coastă şi aobiectului la care se referă comunicarea8 permite să se localizeze informaţia şisă se aprecieze natura ei. &n cazul !n care un aviz completează, modifică sauanulează o informaţie anterioară, sub titlul acestuia se face o menţiunecorespunzătoare.

După te/tul avizului sunt tipărite, !n r nduri separate, documentele careurmează a fi corectate şi sursa oficială !n baza căreia s"a !ntocmit avizul. &ncazul !n care pentru anumite raioane din )area 7eagră şi )area )armara nue/istă hărţi rom neşti, atunci se vor face trimiteri la hărţile prevăzute !navizele de bază.

7umerele de ordine ale avizelor originale " 6avizele !ntocmite pe bazaunor informaţii proprii8 sunt precedate de o steluţă 6 8.

+vizele permanente aduc corecţii definitive hărţilor marine.+vizele preliminare şi temporare nu sunt definitive, iar modificările sem"

nalate prin aceste avize nu sunt operate pe hărţile editate de DirecţiaHidrografică )aritimă, !nsă navigatorii au obligaţia să le reprezinte !n creionnegru pe hărţile aflate !n uz. +ceste avize poartă după numărul lor de ordinemenţiunea 608, respectiv 6;8.

1.1.=. 9apitolul +vertismente radio de navigaţie reprezintă o repetare !nlimba rom nă a avertismentelor 7+*+5#+ %%%.

1.1. . 9apitolul 9orecţii pentru actualizarea cărţilor nautice cuprinde

te/tul gata redactat al modificărilor care urmează a fi făcute 9ărţii 0ilot şi9ărţii Farurilor.+ceste corecţii sunt tipărite numai pe o faţă pentru a se putea decupa şi

lipi după cum urmează " corecţiile referitoare la 9artea 0ilot, !n suplimentul la acest

document3 " corecţiile referitoare la 9artea Farurilor, !n documentul respectiv.;e/tul din documentul care urmează a fi anulat, modificat sau completat

se localizează astfel " pentru 9artea 0ilot, prin pagină şi r nd3

" pentru 9artea Farurilor, prin numărul de ordine al mi4locului de

semnalizare, !n descrierea căruia s"au produs modificări 6primul număr

2C



corespunde cu numărul de ordine dat de Direcţia Hidrografică )aritimă, iar cel de al doilea, precedat de litera # < este numărul internaţional8.

9orecţiile pentru actualizarea 9ărţii Farurilor sunt redactate sub formă detabel, cu aceeaşi liniatură ca şi documentul de bază.

&n cazul c nd se modifică numai o parte din caracteristicile unui far, se

publică integral !ntreaga descriere. Gitera 7 din ultima coloană arată că farulla care se referă este nou.1.1.?. -ltimul capitol +ctualizarea catalogului conţine

informaţii despre editarea, reeditarea sau scoaterea din uz a hărţilor şi publicaţiilor hidrografice editate de Direcţia Hidrografică )aritimă.

1.1.C. ;rimestrial, la sf rşitul 9apitolului %%, se va reda un sumar alavizelor temporare !n vigoare şi o listă cu avizele care conţin corecţii pentruhărţi.

11.6 ŢINEREA LA ZI A DOCUMENTELOR NAUTICE

11.6.1. Ţ$n!r!& (& 7$ & #4r,$(or d! n&2$%&,$!

&n funcţie de volum şi importanţă, modificările care se aduc unei hărţi de navigaţiede către organul de editare se !mpart !n ediţie nouă, corecţii mari şi corecţii mici.

.1.1. #diţia nouă este o actualizare a unei hărţi de navigaţie !n limitele căreia s"au produs importante schimbări de conţinut.

Harta ediţie nouă păstrează limitele şi numărul de ordine al hărţii vechi, !nsăconţinutul ei poate să difere considerabil de conţinutul ediţiei precedente.

Data ediţiei noi se tipăreşte !n partea dreaptă a marginii de sus 6după inscripţiareferitoare la prima ediţie8 şi reprezintă data ultimului aviz pentru navigatori folosit !n procesul de actualizare a hărţii. $ hartă ediţie nouă !nlocuieşte şi o anulează pe cea precedentă.

.1. . 9orecţiile mari se folosesc !n cazul c nd schimbările !n conţinutul hărţii nu pot fi publicate !n avizele pentru navigatori şi nu necesită pentru ac tualizarea hărţii o nouăediţie, ci numai refacerea unor porţiuni din originalul de editare.

Data aducerii la zi a hărţii prin corecţii mari se menţionează !n partea st ngă amarginii de sud a hărţii. +pariţia unei hărţi cu corecţii mari atrage după sinescoaterea din uz a hărţii vechi.

.1.'. 9orecţiile mici reprezintă o aducere la zi a unei hărţi e/istente, pe bazainformaţiilor publicate !n avizele pentru navigatori.

Data ultimului aviz al cărui conţinut a făcut obiectul aducerii la zi semenţionează !n partea st ngă a marginii de sud, !n dreptul e/presiei9orecţii mici.

11.6.6. Ţ$n!r!& (& 7$ & 4r,$(or n&ut$ !

11. . .1. 9artea 0ilot se actualizează pe baza corecţiilor publicate !n avizele pentru navigatori şi !n suplimentul la acest document.

Suplimentul conţine toate modificările cu caracter permanent survenitedupă data la care 9artea 0ilot a fost adusă la zi, inclusiv pe cele publicate!n suplimentele anterioare.

22



9orecţiile publicate !n supliment sunt tipărite pe ambele feţe ale filelor,!n ordinea paginilor pe care le corectează. Gocul corecţiei pe pagină esteindicat prin r nd.

11. . . . 9artea Farurilor şi semnalelor de ceaţă se ţine la zi cu a4utorulcorecţiilor publicate !n 9apitolul %* al avizelor pentru navigatori.

11.9. INDICAŢII PRI8IND MODUL DE CORECTARE A DOCUMENTELOR NAUTICE

Documentele nautice editate de Direcţia Hidrografică )aritimă seaduc la zi pe baza informaţiilor publicate !n avizele pentru navigatori, iar in timpul c t nava se află !n marş, pe baza avizelor radio de navigaţie.

Ga primirea unei ediţii de avize pentru navigatori, ofiţerii cunavigaţia sunt obligaţi să corecteze imediat toate hărţile şi cărţile nauticedin colecţia bordului. Folosirea !n navigaţie a documentelor necorectateeste interzisă.

11.9.1. Cor! t&r!& #4r,$(or 3&r$n! d! n&2$%&,$!

11.'.1.1. 9orectarea hărţilor de navigaţie constă !n" stabilirea cu a4utorul listei de la !nceputul avizelor pentru navigatori a

hărţilor care urmează a fi corectate şi a avizelor care conţin corecţiilerespective3

" transpunerea pe hartă a modificărilor semnalate !n 9apitolul %% dinavizele pentru navigatori3

" !nscrierea !n continuarea menţiunii Cor! ,$$ 3$ $ a denumirii şi numerelor avizelor permanente pe baza cărora s"a corectat harta 6e/emplu 1@@2 +723 1@@2 +7 '3 = 83

" consemnarea cu creion negru 6sub formă de fracţie8 l ngă modificăriletemporare reprezentate pe hartă a numărului avizului care a conţinutaceste modificări şi a anului !n care avizul a fost emis 6e/emplu +71( N@283

" !ncercuirea !n lista cu documentele care urmează a fi corectate dinfascicula +vize pentru navigatori a numerelor de ordine ale hărţilor care aufost corectate şi trecerea !n subsolul aceleiaşi pagini a datei şi semnăturii

persoanei care a corectat documentele.

11.'.1. . Dacă hărţile din colecţia bordului nu au fost corectate sistematic sau au fost procurate recent, se stabileşte data de la care trebuie să !nceapă aducerea lor la zi. +ceastădată corespunde cu data ultimului aviz care a stat al baza actualizării hărţii şi este indicată!n dreptul inscripţiilorEd$,$! nou4 Cor! ,$$ 3&r$ +&u Cor! ,$$ 3$ $.

&ntruc t avizele cu numere mai vechi sunt modificate sau anulate de avizele publicate ulterior, operaţia de corectare a hărţilor necorectate sistematic see/ecută !n ordinea inversă a numerelor de ordine a avizelor.

9orecţia hărţilor pe baza avizelor cu caracter temporar se face numai la bord.11.'.1.'. Aradul de detaliere a corecţiilor pe hărţile de navigaţie depinde de

scara acestora" pe planurile şi hărţile la scară mare se reprezintă toate corecţiile pu"

blicate3

2@



" pe hărţile costiere generale se trec pericolele de navigaţie şi mi4loaceledesemnalizare care interesează navigaţia costieră3

" pe hărţile generale se corectează numai mi4loacele costiere de semnalizarecu bătaie mai mare de mile marine, mi4loacele plutitoare de larg şi pericolele de

navigaţie.

11.'.1.=. 9orecţiile pe hărţi se reprezintă cu acurateţe şi precizie, respect ndurmătoarele reguli

" semnele convenţionale şi abrevierile se desenează 6se scriu8 !n conformitatecu cele reprezentate pe hartă3

" corecţiile cu caracter permanent se efectuează cu cerneală violet sau roşie,iar cele temporare se fac cu creionul negru3

" corecţiile temporare prin anulare se şterg, iar prin confirmarea lor ca permanente acestea se reprezintă cu cerneală violet sau roşie3

" inscripţiile originale 6sau numai anumite elemente din inscripţii8 care facobiectul corectării se taie cu o linie subţire3

" semnele convenţionale se anulează cu două linii dispuse !n formă de / 6!ncazul unor semne convenţionale compuse trebuie să se anuleze numai elementulmenţionat !n aviz, de e/emplu pentru transformarea unei geamanduri luminoase !ngeamandură neluminoasă se va anula numai flamura prin care este reprezentatălumina geamandurii83

" contururile şi limitele raioanelor se desfiinţează prin mai multe semne deanulare 6/8 dispuse la intervale regulate de"a lungul laturilor respective.

11.9.6. Cor! t&r!& 4r,$(or n&ut$ !

' 11.'. .1. +ctivitatea de corectare a 9ărţii 0ilot constă !n" decuparea corecţiilor din avizele pentru navigatori şi lipirea lor !n

supliment3" anularea din cartea pilot a te/tului modificat prin avize şi !nscrierea pe

marginea paragrafelor modificate a numărului publicaţiei !n care a fost datăcorecţia.

9 nd se primeşte un nou supliment se procedează astfel" se stabileşte p nă la ce dată suplimentul respectiv completează cartea pilot3" se decupează din aviz sau se scot din vechiul supliment corecţiile

apărute după această dată şi se introduc !n noul supliment3" pe marginea paragrafelor din carte se !nlocuiesc cu litera S trimiterile laavizele ale căror informaţii au fost introduse !n supliment.

9orecţiile cu un te/t din c teva cuvinte se pot opera direct !n 9artea 0ilot,!nsă !n acest caz, pe marginea corecţi ilor din supliment, se va trecemenţiunea ,,operat .

$rice menţiune !n aceste documente se efectuează numai cu creion negru.11.'. . . 9orectarea 9ărţii Farurilor constă !n

" decuparea corecţiilor din avize şi lipirea lor !n 9artea Farurilor !n locurileindicate prin numerele de ordine3

" dacă modificarea se referă la un far e/istent, corecţia se lipeşte peste te/tul

vechi, pe toată lungimea ei sau numai la capete, iar te/tul vechi se anulează3

@(



" !n cazul !n care se dau date despre un nou far 6lumină8, corecţia se lipeşte !n loculindicat,numai la capătul din st nga.

#videnţa corecţiilor se ţine !n tabelul de la !nceputul fiecărui document.

11.@ A(t! do u3!nt! n&ut$ ! !d$t&t! d! 4tr! D$r! $& H$dro%r&'$ 4 M&r$t$34=ț

&. C&rt!& $(ot & M4r$$ N!%r!#ste destinată să furnizeze navigatorului informaţii esenţiale pentru toate situaţiile de

navigaţie.9onţine fotografii color şi informaţii privind pericolele de navigaţie, sistemele de

baliza4, informaţii meteorologice, detalii de pilota4, reguli şi facilităţi portuare şi un ghid pentru intrarea !n porturile importante ale lumii.

Structura generală este următoareaN o parte introductivă care conţine prefaţă, cuprins, note e/plicative, abrevieri,

inde/ul hărţilor3N capitolul 1, cu următoarele elemente

o navigaţie şi regulilimitele cărţii pericole de navigaţietrafic şi operaţiihărţisemne de navigaţie pilota4facilităţi radioregulisemnalesinistre şi operaţiuni de salvare

o ţări şi porturiţări principalele porturi şi locuri de ancora4sumar al serviciilor portuare

o condiţii naturaletopografia maritimăcurenţi, curenţi de maree şi flu/nivelul mării şi mareelecarateristicile apei mării

climatul şi vremeatable climatice*. C&rt!& '&rur$(or $ +!3n&(!(or d! !& 4 $ r&d$o'&rur$(or d! (& M&r!& N!&%r4 ș ț ș ș

M&r!& M&r3&r&Sunt prezentate sub formă de listă toate farurile, navele faruri, mi4loacele plutitoare de

semnalizare cu o !nălţime mai mare de 2 m, mi4loacele sonore de ceaţă şi luminile deimportanţă pentru navigaţie.

0ublicaţia oferă posibilitatea calculării distanţei de vizibilitate a mi4loacelor luminoase cua4utorul unei tabele. Detaliile referitoare la mi4loacele luminoase includ numărul

@1



internaţional, locaţia sau numele, coordonatele geografice, carateristicile şi intensitatea,!nălţimea !n metri, bătaia !n mile marine şi descrierea structurii.

. C&t&(o%u( #4r $(or $ u*($ & $$(or n&ut$ !ț ș ț

9uprinde lista cu hăr ile i publica iile nautice editate de Direc ia Hidrografică )aritimă,ț ș ț ț

i descrierea acestora.ș

16. A+$%ur&r!& #$dro%r&'$ & & n&2$%& $!.ț Do u3!nt! n&ut$ ! $nt!rn& $on&(!ț

@



16. 1 G!n!r&($t4,$

0entru planificarea şi e/ecutarea unui marş de lungă durată care include şi un pasa4

oceanic pe ortodromă, !n afara unei bune practici de navigaţie şi a unor temeinice cunoştinţe!n domeniu, sunt necesare o serie de documente care pun la dispoziţia navigatoruluiinformaţiile necesare şi metodele de lucru ce stau la baza realizării celor două obiectivefundamentale ale oricărei deplasări pe mare siguranţă şi precizie, av nd ca subsidiar eficienţaeconomică

+ceastă concluzie firească are reflectarea !ntr"o convenţie internaţională care a devenitobligatorie pentru statele care au aderat la ea.

&n conformitate cu prevederile capitolului *, regula ( din 9onvenţia %nternaţională privind siguranţa vieţii umane pe mare 6S$G+S 1@C= < %nternational 9onvention for theSafet of Gife at Sea8 k ;oate navele vor avea la bord hărţi adecvate şi corectate, cărţi pilot,cărţi ale farurilor, avize pentru navigatori, table de maree şi toate celelalte publicaţii necesare pentru voia4ul planificat .

$ listă minimă de documente nautice necesare navigatorului la bordul unei nave oceanicear putea cuprinde următoarele elemente

1. $cean 0assages for the Porld3. Ships 5outeing3

'. :roEn s 7autical +lmanac3=. +dmiralt Sailing Direction < 0ilots3

. +dmiralt Gist of Gights and Fog Signals3?. +dmiralt Gist of 5adio Signals3C. +dmiralt ;ide 0ublications32. Auide to 0ort #ntr 3@. +dmiralt Distance ;ables31(. +nnual Summar of +dmiralt 7otices to )ariners3

16.6 . D!+ r$!r!& r$n $ &(!(or do u3!nt! n&ut$ !

1. O !&n P&++&%!+ 'or t#! or(d 670 1'?8

+ceastă publicaţie permite navigatorului să planifice traversada oceanică astfel !nc t

ea să se desfăşoare !n condiţii optime, funcţie de clasa navei şi de anotimpul !n care senavigă. 0ublicaţia are referire directă şi unică la traversada oceanică şi conţine informaţiidespre vreme şi alţi factori care ar putea afecta marşul navei, informaţii privind drumurilerecomandate şi valorile distanţelor pe acestea, astfel !nc t să fie posibil calculul durateivoia4ului.

@'



0ublicaţia se foloseşte !mpreună cu hărţile de navigaţie şi informaţiile furnizate decătre cărţile pilot 6Sailings8.

0artea introductivă cuprinde informaţii generale, de care trebuie ţinut cont algoritmic

!n toate zonele oceanice de pe glob şi aplicate funcţie de condiţiile concrete din arealul denavigaţie respectiv. &n continuarea lucrării se tratează !n mod individual fiecare ocean,destin ndu"se capitole speciale pentru rutele recomandate navelor cu propulsie mecanicăşi capitole care conţin rutele recomandate velierelor.

6. S#$ + Rout!$n%

#ste publicaţia care stabileşte regulile de navigaţie !n zonele cu trafic aglomerat.$biectivul principal al acestor reguli este acela de a spori gradul de siguranţă a navigaţiei !nzonele !n care densitatea traficului este mare sau !n zonele !n care libertatea de manevră anavelor este st n4enită de obstacole de navigaţie, ad ncimi reduse sau condiţii meteo

nefavorabile.0ublicaţia conţine şase părţi +, :,9,D,# şi F.

• 0artea + , intitulată Pre&ederi #enerale cuprinde date şi informaţii referitoare laschemele de separare a traficului obiective, definiţii, proceduri şi responsabilităţi,metode, planificare, criterii de proiectare, a4ustări temporare a schemelor de separare atraficului, folosirea sistemelor de drumuri recomandate, reprezentarea pe hartă aschemelor de separare a traficului.

• 0artea :, intitulată%c0eme de $eparare a tra*iculuicuprinde schemele de separare atraficului pe zece secţiuni !ncep nd cu )area :altică şi termin nd cu +sia, coasta0acificului.

• 0artea 9, intitulată Rutele de apă adâncă cuprinde patru secţiuni stabilite pe criteriigeografice.

• 0artea D, intitulată Zone care trebuie e&itate prezintă detaliat aceste zone şi pericolelecare le conţin.

• 0artea #, intitulată /lte mă$uri de drum cuprinde drumuri recomandate pentru c tevazone deosebite din punct de vedere al traficului.

• 0artea F, intitulată /$$ociated rule$ and recommendation$ on na&i#ation se referă laregulile din Str mtoarea )alacca, din 9analul #nglez şi din Aolful Suez.

@=



9. Bro n + N&ut$ &( A(3&n&

#ste almanahul nautic editat de amiralitatea britanică şi are un cuprins bogat. 0entruuşurarea găsirii elementelor de interes, !n primele pagini este redat un inde/ alfabetic cutrimiteri la paginile !n care sunt cuprinse cuvintele determinative .

0artea % cuprinde elementele de interes pentru navigaţia astronomică efemerideleastronomice pentru anul !n curs, elementele astronomice ale Soarelui, Gunii şi planetelor,unghiul sideral al aştrilor şi declinaţia acestora, table de corecţii, table pentru calculelementelor Stelei 0olare, c teva diagrame a4utătoare pentru identificarea unor aştri.

0artea a %%"a este intitulatăable Hi metode a$tronomice Hi nautice şi cuprinde elementetabelare de a4utor !n efectuarea calculelor de navigaţie la bord.

0artea a %%%"a este intitulatăable de maree şi cuprinde tabelele de maree pentru porturile standard, constantele de timp pentru mareele din porturile secundare, informaţiidespre curenţii de maree.

0artea a %*"a este intitulată drumuri şi distanţe de"a lungul coastei insulelor :ritanice,!n 9analul #nglez şi pe coasta europeană.

0artea a*"a cuprinde table de distanţă din +nglia spre ţările lumii.

0artea a *%"a se intitulează informaţii diverse şi cuprinde table de conversie,

recomandări privind legislaţia internaţională, prevederile 9$G5#A, vocabularul maritimstandard pentru uzul prin mi4loace radio, faruri şi mi4loace de baliza4 pe coasta englezăinformaţii privind pilota4ul.

0ublicaţia se reeditează anual.

@. Ad3$r&(t S&$($n% D$r! t$on Q P$(ot+.

@



+ceste publicaţii sunt adeseori cunoscute sub numele de cărţi pilot. #le sunt destinatesă furnizeze navigatorului informaţii esenţiale pentru toate situaţiile de navigaţie.0ublicaţia este revizuită permanent , conţine C= de volume şi se reeditează la fiecare ' ani.

Fiecare volum conţine fotografii color şi informaţii privind pericolele de navigaţie,sistemele de baliza4, informaţii meteorologice, detalii de pilota4, reguli şi facilităţi portuareşi un ghid pentru intrarea !n porturile importante ale lumii.

Structura generală a fiecărui volum este următoareaN o parte introductivă care conţine prefaţă, cuprins, note e/plicative, abrevieri,

inde/ul hărţilor3N capitolul 1, cu următoarele elemente

o navigaţie şi regulilimitele cărţii pericole de navigaţietrafic şi operaţii

hărţisemne de navigaţie pilota4facilităţi radioregulisemnalesinistre şi operaţiuni de salvare

o ţări şi porturiţări principalele porturi şi locuri de ancora4sumar al serviciilor portuare

o condiţii naturaletopografia maritimăcurenţi, curenţi de maree şi flu/nivelul mării şi mareelecarateristicile apei măriiclimatul şi vremeatable climatice

9apitolele următoare fac descrierea porţiunii de coastă aferente.

@?



>. Ad3$r&(t L$+t o' L$%#t+ &nd Fo% S$%n&(+ Q ALL

+GG cuprinde 11 volume !n care sunt prezentate sub formă de listă toate farurile,navele faruri, mi4loacele plutitoare de semnalizare cu o !nălţime mai mare de 2 m,mi4loacele sonore de ceaţă şi luminile de importanţă pentru navigaţie.

&n fiecare volum denumirea mi4loacelor este redată !n limba engleză şi !n limbile naţionaleale ţărilor !n care acestea sunt instalate. 0ublicaţia oferă posibilitatea calculării distanţei devizibilitate a mi4loacelor luminoase cu a4utorul unei tabele. Detaliile referitoare la mi4loacele

@C

http://www.gustinnautical.com/images/banp74.jpg



luminoase includ numărul internaţional, locaţia sau numele, coordonatele geografice,carateristicile şi intensitatea, !nălţimea !n metri, bătaia !n mile marine şi descrierea structurii.

$ nouă ediţie a +GG este publicată anual. $ listă a celor 11 volume este redată mai 4os

+ 670C=8 :ritish %sles and 7orth 9oast of France: 670C 8 Southern and #astern Sides of the 7orth Sea9 670C?8 :altic SeaD 670CC8 #astern +tlantic $cean, Pestern %ndian $cean and +rabian Sea# 670C28 )editerranean, :lacO Sea and 5ed SeaF 670C@8 :a of :engal and 0acific $ceanA 6702(8 Pestern Side of South +tlantic $cean and #ast 0acific $ceanH 670218 7orthern and #astern 9oasts of 9anada

Z 6702 8 Pestern Side of 7orth +tlantic $ceanB 6702'8 %ndian $cean and 0acific $ceanG 6702=8 7orthern Seas

. Ad3$r&(t L$+t o' R&d$o S$%n&(+ Q ALRS

0ublicaţia +G5S este o sursă de informaţii care acoperă toate aspectele comunicaţiilor radio maritime. 0ublicaţia este actualizată prin+dmiralt 7otices to )ariners 67)s8.

@2

http://www.hydro.gov.uk/notices_to_mariners.html

http://www.ukho.gov.uk/upd_images/pubs/131_lights_large.gif

http://www.hydro.gov.uk/notices_to_mariners.html



%nformaţiile despre maree sunt de asemenea de un interes deosebit pentru studiereafenomenului de poluarea a apei mărilor şi oceanelor, pentru urmărirea dispersiunii petrolului pe suprafaţa apei , pentru studiul sedimentelor marine, pentru prevenirea inundaţiilor marine, pentru cercetătorii din oceanografie şi pentru constructorii hidrotehnici.

+m ales trei dintre cele mai utile publicaţii !n domeniu, /dmiraltQ ide able$ , /dmiraltQ idal %tream /tla$e$ şi 'i$cellaneou$ idal Publication$.

K. Gu$d! to ort !ntr

KAuide to 0ort #ntr K este cea mai precisă şi comprehensivă sursă de informaţii dinactivitatea de e/ploatare a navelor maritime. ;oate informaţiile prezentate !ntr"o ordine logicăsunt rezultatul unei cercetări continue şi a unei !nclinări deosebite spre detaliu.

Gucrarea este de mare anvergură şi conţine peste .((( de pagini.9 teva informaţii legate de conţinutul informaţiilor despre un port oarecare

• 7umele portului şi coordonatele sale geografice3• 0esca4ul ma/im admisibil3• 7umele oficialilor portului3• Descrierea portului din punct de vedere geografic3• %nformaţii care trebuiesc transmise !nainte de sosirea !n port• %nformaţii pentru navigaţie !n vederea apropierii de port3• %nformaţii economice despre port dane, trafic, natura traficului etc3• Detalii privind comunicaţiile prin radio3

• +specte legale cu accent pe legislaţia referitoare la poluare3• Facilităţi portuare3• ;a/e portuare, etc.

J. Ad3$r&(t D$+t&n ! T&*(!+ :NP9>?:1; NP9>?:9;;

0ublicaţia cuprinde tabele de distanţe care acoperă nevoile de navigaţie din !ntreg oceanul planetar şi conţine trei volume. Fiecare volum este !mpărţit funcţie de zonele geografice.0entru uşurinţa folosirii tablelor, au fost prevăzute informaţii privind legătura cu tablele dinalte zone geografice, făc ndu"se trimiteri e/plicite la acestea.

9a element practic, sunt listate cele mai mici distanţe dintre porturile de interes. 0ublicaţiaeste realizată sub formă de te/t şi de diagrame.

1((

http://www.ukho.gov.uk/admiralty_tide_tables.html


http://www.ukho.gov.uk/admiralty_tidal_stream_atlases.html

http://www.ukho.gov.uk/misc_tidal_publications.html




http://www.ukho.gov.uk/admiralty_tidal_stream_atlases.html




9ele trei volume sunt redate !n continuare

70' (618 " +dmiralt Distance ;able, +tlantic $cean " 7orth +tlantic $cean, South +tlantic

$cean, 7orth Pest #urope, )editerranean, 9arribean, Aulf of )e/ico 70' (6 8 " +dmiralt Distance ;able, %ndian $cean" %ndian $cean and part of the Southern$cean from South +frica to 7eE Qealand, 5ed Sea, 0ersian Aulf, #astern +rchipelago

70' (6'8 " +dmiralt Distance ;able, 0acific $cean " 0acific $cean and bordering seas

16. 9 Cor! t&r!& )$ & tu&($7&r!& do u3!nt!(or n&ut$ !9orectarea documentelor nautice se face imediat ce a fost primită comunicarea privind

modificarea unor elemente conţinute de documentele aflate !n uz. 0entru publicaţiile aflate !ndepozite modificările se operează manual de către echipe speciale de lucrători şi modificarease ia !n evidenţă pentru ediţia următoarea publicaţiei, cu condiţia ca modificare să nu fietemporară.

0rin sistemele de comunicaţii, avizele a4ung direct la navele aflate !n marş şi modificărilesunt operate de către ofiţerii cu navigaţia.

9a element de siguranţă, toate avizele din cursul unui an se grupează !ntr<o publicaţieintitulată /nnual %ummarQ o* /dmiraltQ otice$ to 'ariner$.

1?. Annu&( Su33&r o' Ad3$r&(t Not$ !+ to M&r$n!r+

0ublicaţia conţine toate avizele către navigatori din cursul anului precedent. #a esterealizată pe trei mari părţi

• Secţiunea 1 " +nnual 7otice to )ariners• Secţiunea < +vize temporare şi preliminare3• Secţiunea ' < +mendamente la cărţile pilot

Fiecare secţiune are un inde/ al ei cu a4utorul căruia pot fi găsite problemele de interes.

#/emplu secţiunea + a publicaţiei din (( cuprinde = elemente de inde/1. +dmiralt ;ide ;ables < +ddenda and 9orrigenda3

1(1



. supliers of +dmiralt 9harts and 0ublications3'. ..=. ..1C. ;raffic Separation Schemes12. etc.

Secţiunea : are un inde/ geografic şi permite găsirea unor avize apel nd la zonageografică de interes. 0agina următoare permite aflarea paginii avizului select nd numărulavizului. ;e/tul complet al fiecărui aviz este redat !n continuarea cestor prime pagini deidentificare.

Secţiunea 9 cuprinde modificările aduse cărţilor pilot. Ii aici , primele două pagini conţinun inde/ al elementelor de corectat care intră !n vigoare la 1 ianuarie al anului pentru care estetipărită publicaţia. &n dreptul volumului de corectat este trecută şi pagina la care se facecorecţia.

%nformaţiile scrise privind conţinutul avizelor pentru navigatori sunt difuzate şi sub formăde broşuri care se transmit navelor de către autorităţile portuare la sosirea acestora !n port.

9oncluzii• e/istenţa la bord a documentelor şi publicaţiilor nautice este un element

obligatoriu impus de norme internaţionale < S$G+S3• simpla prezenţă la bord a cestora nu este suficientă, corectare lor fiind o obligaţie

permanentă din partea celor care le folosesc pentru uzul navigaţiei3• publicaţiile sunt reeditate de regulă anual cu e/cepţia cărţilor pilot care se

reeditează la trei ani.• %nformaţiile privind corectarea documentelor nautice se primesc imediat, prin

radio, !n format scris sau !n format electronic pe %7;#57#;.

19. REGULILE SISTEMULUI DE BALIZA

1(



1'.1 Aeneralităţi

Sistemul de baliza4 maritim al +sociaţiei %nternaţionale de Semnalizare )aritimă

6%nternational +ssociation of Gighthouse +uthorities %+G+8 este un ansamblu de reguliaplicabile semnelor cardinale şi celor laterale cu roşu la babord pentru 5egiunea + şiroşu la tribord pentru 5egiunea :.

5egulile pentru 5egiunea + au fost elaborate !n anul 1@C? şi au !nceput să fie aplicate!n #uropa, !n +frica, !n +sia 6cu e/cepţia zonelor cuprinse !n 5egiunea :8 şi !n +ustralia, iar regulile pentru 5egiunea : au fost definitivate la !nceputul anului 1@2( şi se introductreptat !n +merica de 7ord, !n +merica de Sud, !n +merica 9entrală, !n Zaponia, !n 9oreeaşi !n Filipine.

5egulile sistemului de baliza4 sunt detaliate !n publicaţia nautică 70 C'

+cordul asupra Sistemului de baliza4 maritim al %+G+ a fost !ncheiat la 0aris, la 1aprilie 1@2 .

Sistemul de baliza4 maritim al %+G+ cuprinde tipuri de semne" semne laterale3" semne cardinale3" semne de pericol izolat3" semne de ape sigure3" semne speciale.Semnele laterale din 5egiunea + diferă prin culoare faţă de cele din 5egiunea :, pe

c nd celelalte patru tipuri de semne sunt absolut identice !n ambele regiuni.

1('



13.2 SEMNE LATERALE

&n funcţie de „sensul convenţional al baliza4uluiX semnele laterale ale 5egiunii +folosesc, at t ziua c t şi noaptea, culoarea roşie pentru a marca partea st ngă a unui şenalşi culoarea verde pentru a marca partea dreaptă. &n 5egiunea : aceste culori suntinversate roşu la tribord şi verdele la babord

I . REGIUNEA A

A% /e,nele de bab*rd

9uloarea roşie3Forma cilindrică, cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf 6dacă e/istă8 un singur cilindru roşu.Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea roşie3" ritmul pot avea orice ritm altul dec t grup de fleşuri 6 18, folosit pentru

şenal preferabil de tribord3

5etroreflector bandă orizontală sau pătrat de culoare roşie.

<% /e ,n ele de tri b* rd

9uloarea verde3Forma conică, cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf 6dacă e/istă8 un singur con verde, cu v rf ui !n sus3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea verde3" ritmul ritmul pot avea orice ritm altul dec t grup de fleşuri 6 18, folosit

pentru şenal preferabil de babord3

1(=



5etroreflector bandă orizontală sau triunghi de culoare verde.

C% /e,nele de 7enal 3re-erabil de bab*rd

9uloarea verde cu o bandă roşie pe mi4loc3Forma conică, cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf 6dacă e/istă8 un singur con verde cu v rful !n sus3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea verde3" ritmul grup de fleşuri 6 183

5etroreflector bandă orizontală sau triunghi de culoare verde.

0% /e,nele de 7enal 3re-erabil de trib*rd

9uloarea roşie cu o bandă verde pe mi4loc3Forma cilindrică, cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf 6dacă e/istă8 un cilindru verde3

Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea roşie3" ritmul grup de fleşuri 6 183

5etroreflector bandă orizontală sau pătrat de culoare roşie.

1(



II REGIUNA B&n funcţie de „sensul convenţional al baliza4uluiX semnele laterale ale 5egiunii :

folosesc, at t ziua c t şi noaptea, culoarea verde pentru a marca partea st ngă a unui şenalşi culoarea roşie pentru a marca partea dreaptă.

A% /e,nele de bab*rd

9uloarea verdeForma cilindrică, cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf 6dacă e/istă8 un singur cilindru verde3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea verde3" ritmul pot avea orice ritm altul dec t grup de fleşuri 6 18, folosit pentru

şenal preferabil de tribord3

5etroreflector bandă orizontală sau pătrat de culoare verde.

<% /e ,n ele de tri b* rd

9uloarea roşie3Forma conică, cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf 6dacă e/istă8 un singur con roşu, cu v rful !n sus3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8 " culoarea roşie3" ritmul pot avea orice ritm altul dec t grup de fleşuri 6 18, folosit pentru

şenal preferabil de babord3

5etroreflector bandă orizontală sau triunghi de culoare roşie.

1(?



C% /e,nele de 7enal 3re-erabil de bab*rd

9uloarea roşie cu o bandă verde pe mi4loc3Forma conică, cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf 6dacă e/istă8 un singur triunghi roşu3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea roşie3" ritmul grup de fleşuri 6 183

5etroreflector bandă orizontală sau triunghi de culoare roşie.

0% /e,nele de 7enal 3re-erabil de trib*rd

9uloarea verde cu o bandă roşie pe mi4loc3Forma cilindrică, cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf 6dacă e/istă8 un singur cilindru verde3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea verde3" ritmul grup de fleşuri 6 183

5etroreflector bandă orizontală sau pătrat de culoare verde

1(C



13. 3 SEMNE CARDINALE

Semnele cardinale arată că apele cele mai ad nci se găsesc !n cadranul care poartănumele semnului respectiv. #le nu au o formă specială ci pot fi geamanduri normale,geamanduri cu şarpantă sau geamanduri"şcondru, piturate !n benzi orizontale galbene şinegre, av nd ca semn de v rf două conuri negre suprapuse. 0oziţiile benzilor colorate se pot reţine uşor lu nd !n considerare dispunerea semnelor de v rf iar ritmul luminilor princomparaţie cu cadranul orar al unui ceas.

Guminile semnelor cardinale sunt albe cu sclipiri, clasificate după cadenţa apariţieiluminii !n

" „deosebit de rapide D5p 6*J8," „rapide 5p 6J83" „sclipire lungă ScG 6GFl8.

9ele patru cadrane 6nord, est, sud, vest8 sunt l imitate de relevmentele adevărate 7P 7#, 7# S#, S# SP, SP 7P a căror origine este punctul de marcat.

-n semn cardinal poartă numele cadranului !n care este instalat.

1(2



A%/ e,n ul card in al de n*r d

9uloarea neagră deasupra culorii galbene3Forma cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf două conuri negre suprapuse cu, v rfurile !n sus3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea albă3" ritmul sclipiri continue deosebit de rapide D5p sau sclipiri continue rapide

5p.5etroreflector Două benzi orizontale, de culoare albastră deasupra şi de

culoare galbenă dedesubt.

< % / e , n u l c a r d i n a l d e e s t

9uloarea neagră cu o singură bandă lată galbenă orizontală3Forma cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf două conuri negre suprapuse, opuse la baze3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea albă3" ritmul grupuri de ' sclipiri rapide 5p6'8 sau deosebit de rapide D5p6'8.5etroreflector Două benzi orizontale,de culoare albastră una sub alta.

C%/e,nul cardinal de sud

1(@



9uloarea galbenă deasupra culorii negre3Forma cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf două conuri negre suprapuse, cu v rfurile !n 4os3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea albă3" ritmul grupuri de ? sclipiri deosebit de rapide D5p6?8 plus o sclipire

lungă, sau grupuri de ? sclipiri rapide 5p6?8 plus o sclipire lungă.5etroreflector Două benzi orizontale, de culoare galbenă deasupra şi de

culoare albastră dedesubt.

0% /e ,n ul ca rd in al de 8es t

9uloarea galbenă cu o singură bandă neagră orizontală3Forma cu şarpantă sau şcondru3Semnul de v rf două conuri negre suprapuse, opuse la v rf3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea albă3" ritmul grupuri de @ sclipiri deosebit de rapide D5p6@8 sau grupuri de @

sclipiri rapide [email protected] Două benzi orizontale, de culoare galbenă una sub alta.

19.@ SEMNELE DE APE SIGURE

11(



Semnele de ape sigure arată că !n 4urul semnului sunt ape nepericuloase. +cestesemne definesc a/ele şi mi4locul şenalurilor sau pot indica o zonă de aterizare care nu afost semnalizată printr"un semn cardinal sau lateral.

9uloarea benzi verticale roşii şi albe3Forma sferică, cu şarpantă sau şcondru cu semn de v rf3Semnul de v rf 6dacă e/istă8 o singură sferă roşie3

Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea albă3" ritmul izofazic, cu ocultaţii sau cu o sclipire lungă la fiecare 1( s sau litera

)orse „+X.

5etroreflector Două benzi orizontale 6roşu deasupra, alb dedesubt8 sau două benziverticale de culoare roşie şi albă.

19.> SEMNELE DE PERICOL IZOLAT

Semnul se instalează pe un pericol izolat !ncon4urat de ape sigure sau seancorează l ngă pericol.

Semnul de v rf două sfere negre suprapuse.9uloarea neagră cu una sau mai multe benzi roşii orizontale3Forma la alegere, dar nu trebuie să se confunde cu semnele laterale. S e preferă

geamandură cu şarpantă şi şcondru3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8" culoarea albă3" ritmul grupuri de sclipiri.

5etroreflector Două benzi orizontale 6albastru deasupra, roşu dedesubt8

111



19. SEMNELE SPECIALE

+ceste semne nu spri4ină direct navigaţia, ci ele indică zone speciale sau anumiteconfiguraţii menţionate !n documentele nautice oficiale. #le pot fi

" Semne pentru marcarea staţiilor de culegere a datelor oceanografice3

" Semne de separare a traficului, acolo unde baliza4ul clasic al şenalului poateduce la confuzii3" Semne pentru marcarea raioanelor de descărcare a materialelor3" Semne ce indică raioanele folosite pentru e/erciţii militare3" Semne ce indică prezenţa cablurilor sau a conductelor3" Semne ce indică zonele rezervate pentru agrement.

9uloarea galbenă3Forma la alegere, dar să nu se confunde cu semnele care dau indicaţii privind

navigaţia3Semnul de v rf 6dacă e/istă8 un singur semn galben !n formă de „>X3Gumina 6dacă semnul are !n dotare8

" culoarea galbenă3

" ritmul oricare, da să nu poată fi confundat cu ritmul altor balize, de e/emplu

5etroreflector o bandă orizontală de culoare galbenă sau o bandă sub forma literei„>X.

&n afară de semnele speciale enumerate mai sus, administraţia responsabilă poateinstala, !n cazuri de e/cepţie şi alte semne, dar care să nu se confunde cu semnele ce dauinformaţii privind navigaţia.

19. PERICOLE NOI

#/presia „pericol nouX defineşte obstacolele descoperite recent nemenţionate !ncă !ndocumentele nautice. Din această categorie fac parte obstacolele naturale 6bancuri denisip, st nci submarine8 sau obstacole rezultate din activitatea omului 6epave8.

0ericolele noi sunt balizate conform prezentelor reguli. &n cazul !n care serviciulresponsabil apreciază că pericolul este deosebit de grav, cel puţin unul din semnelefolosite va fi imediat dublat. Guminile folosite pentru un astfel de baliza4 sunt cusclipiri deosebit de rapide 6D5p8 sau sclipiri corespunzătoare tipului de semn cardinalsau lateral folosit.

Semnul instalat ca dublură trebuie să fie absolut identic cu semnul pe care !ldublează. De asemenea un pericol nou poate fi semnalizat şi cu un racon care emite ca

semnal litera D din codul morse pe o distanţă de o milă marină.

11



BALIZA DE EPAVĂ NOUĂ

Se utilizează pentru semnalizarea epavelor nou apărute i poate fi dublată pentrușvizibilitate mai bună de un racon care sa emită litera D !n codul morse sau de un transponder+%S.

Forma geamandură cu arpantă sau condru piturată cu = la 2 dungi verticale deș șculoare albastră sau galbenăSemn de v rf un singur semn sub formă de cruce de culoare galbenă.Gumina este alternativă pe durata a ' secunde cu următoarea caracteristică 1, s

albastru, (, s !ntuneric, 1, s galben i iar (, s !ntuneric. *izibilitatea luminii trebuie sa fieșde circa = mile marine. &n cazul !n care !n zonă sunt dispuse ma multe asemenea balize, eletrebuie să aibă lumina sincronizată

11'



19.K SIMBOLURI ŞI ABRE8IERI PE HĂRŢILE NAUTICE

S#)7# G+;#5+G#

S#)7# 9+5D%7+G#

S#)7# D# 0#5%9$G %Q$G+;

S#)7# D# +0# S%A-5#

S#)7# S0#9%+G#

11=



11

hm curs.doc

Documents

Transcript of hm curs.doc