Curs 1 Msic 2015

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

1/28

METODE SPECIALE

DE INSPECTIACALITATII

Curs 1 - MSIC

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

2/28

Inspectia Calitatii – generalitati. Obiectivele inspecţiei calităţii (1)

Inspectia calitatii - evaluarea unor caracteristici

ale produsului inspectat în comparaţie cuprecizările unui standard sau ale unor norme

Inspecţia calităţii este efectuată în trei etape distincte:

- inspecţia înaintea începerii procesului , în cadrul căreia seexaminează datele de intrare şi se analizează critic chiarproiectul care stă la baza procesului;

- inspecţia în timpul procesului , care vizează culegerea de

informaţii în scopul stăpânirii procesului şi derulării acestuia în conformitate cu parametri specificaţi;

- inspecţia după încheierea procesului , care permiteacordarea calificativului ADMIS/RESPINS pentru un produsfabricat.

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

3/28

Inspectia Calitatii – generalitati. Obiectivele inspecţiei calităţii (2)

Principalul obiectiv al inspecţiei finale este de a asigura elementelenecesare luării deciziei admis/respins sau conform/neconform.

În afară de acest obiectiv, inspecţia finală mai are următoarele obiective:

• să asigure evaluarea loturilor de produse şi separarea celor conforme decele neconforme;

• din loturile respinse, să separe produsele acceptabile de celeinacceptabile;

• să ofere un instrument de apreciere a stabilităţii şi capabilităţii procesului;

• să determine dacă procesul se desfăşoară în cadrul limitelor specificate;

• să furnizeze informaţii privind calitatea globală a produsului;

• să furnizeze informaţiile necesare adoptării acţiunilor corective;

• să permită aprecierea preciziei instrumentelor de măsură;

• să asigure aprecierea acurateţii activităţii de inspecţie şi a capabilităţiiinspectorilor;

• să furnizeze informaţii pentru îmbunătăţirea proiectului.

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

4/28

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

5/28

Inspectia Calitatii – generalitati

Caracteristici calitative ale produselor (1)

Caracteristică - trăsătură distinctivă. O caracteristică poate fi intrinsecă sauatribuită, de asemenea, poate fi calitativă sau cantitativă. Există diferite clase de

caracteristici cum ar fi:• fizice (caracteristici mecanice, electrice, chimice, magnetice sau biologice);

• senzoriale (cele referitoare la miros, pipăit, gust, văz şi auz);

• comportamentale (cum ar fi: curtoazie, onestitate şi sinceritate);

• temporale (de exemplu, punctualitate, fiabilitate şi disponibilitate);

• ergonomice (caracteristici psihologice sau referitoare la securitateaindividului);

• funcţionale (de exemplu, viteza maximă a unui avion).

Caracteristică a calităţii - caracteristică intrinsecă a unui produs, proces sausistem referitoare la o cerinţă.

“Intrinsec” reprezintă prezenţa în ceva a unei caracteristici permanente.

O caracteristică atribuită unui produs, proces sau sistem (de exemplu: preţul unuiprodus, proprietarul unui produs) nu este o caracteristică a calităţii acelui produs,

proces sau sistem.

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

6/28

Caracteristiciale calităţii

Caracteristicitehnico-funcţionale

Caracteristicieconomice

Caracteristici sociale

Caracteristici psiho-

senzoriale

Tehnice - proprietăţi fizice, chimice,mecanice, electrice, magnetice etc.

Disponibilitate - fiabilitate, mentenanţă

Costul de producţie, preţul, randamentulgradul de valorificare a mat. prime etc.

Costul utilizării la beneficiar, cheltuieli dementenanţă, consumabile etc.

Ergonomice: marfă-om

Ecologice: marfă-om-mediu

Estetice: aspect, culoare etc.

Organoleptice: miros, gust etc.

Inspectia Calitatii – generalitati.


8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

7/28



Caracter ist ic i tehnico- funcţionale - se referă la însuşirile valorii de

întrebuinţare a produsului care conferă acestuia potenţialul de satisfacere autilităţilor consumatorilor.

Carateristicile tehnice au la bază : proprietăţi fizice, chimice, biologice,intrinsece structurii materiale a produsului şi determinate de concepţiaconstructiv-funcţională a acestuia. Caracteristicile tehnice sunt măsurabileobiectiv direct sau indirect, cu o precizie suficientă, prin mijloace tehnice.

Caracteristici de disponibilitate - reflectă aptitudinea produselor de a-şi realizafuncţiile utile de-a lungul duratei de viaţă, aptitudine definită prin douăconcepte fundamentale: fiabilitatea şi mentenabilitatea.

Fiabilitatea reflectă capacitatea unui produs de a-şi îndeplini funcţiile, fără întreruperi datorate defecţiunilor, într -o perioadă de timp specificată şi într -un sistem de condiţii de utilizare dat.

Mentenabilitatea are caracter probabilistic ca şi fiabilitatea şi măsoarăşansa ca un produs să fie repus în funcţiune într -un interval specificat de

timp, în condiţiile existente de întreţinere şi reparaţii.

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

8/28



Caracteristici economice - exprimate printr-o serie de indicatori cum sunt:costul de producţie, preţul, cheltuielile de mentenanţă, randamentul, gradulde valorificare a materiilor prime.

Caracteristici de ordin social general - vizează efectele pe care le ausistemele tehnologice de realizare a produselor, precum şi utilizarea

acestora, asupra mediului natural, asupra siguranţei şi sănătăţii populaţiei.

Caracteristici psiho-senzoriale - vizează efecte de ordin estetic,organoleptic şi ergonomic pe care produsele le au asupra utilizatorilor prinformă, culoare, gust şi grad de confort. Producătorii trebuie să aibă învedere permanent faptul că aceste caracteristici prezintă o marevariabilitate în timp şi spaţiu şi aprecierea lor se află sub incidenţa unorfactori de natură subiectivă.

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

9/28

După modul de măsurarea a caracteristicilor de calitate

distingem:Caracteristici măsurabile direct : greutate, volum, rezistenţă,conţinutul de substanţe utile;

Caracteristici măsurabile indirect : fiabilitatea unui utilajdeterminată pe baza probelor de rezistenţă la uzură;

Caracteristici comparabile obiectiv cu o referinţă sau cu unetalon : numărul de defecte pe unitatea de suprafaţă, deexemplu.

Caracteristici comparabile subiectiv cu o referinţă: grad devopsire, finisajul unei mobile, grad de cromare etc.

În funcţie de modul de exprimare caracteristicile pot fi grupate:

Caracterist ic i cuanti f icabi le : cote, greutăţi, rezistenţe, debite etc.

Caracterist ic i atr ibut iv e , care definesc calitatea prin calificative:corespunzător, necorespunzător.

Inspectia Calitatii – generalitati.


8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

10/28



Documentele referitoare la calitatea produselor seclasifică in:

Documente care presc r iu cal i tatea produselor :

standarde, caiete de sarcini, norme tehnice,specificaţii, planuri ale calităţii;

Documente care confirmă calitatea produselor:buletin de analiză, certificate de omologare,certificat de garanţie, certificat de calitate.

În general, ele constituie aşa numitele înregistrăriale calităţii .

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

11/28

Inspectia Calitatii – generalitati. Indicatori ai calităţii

Indicatorii calităţii produselor constituie expresii

cantitative ale caracteristicilor acestora şi aratămăsura în care un anumit produs, în procesul utilizării, îndeplineşte condiţiile specifice destinaţiei sale.

Dacă un indicator al calităţii se referă la o singurăcaracteristică el se numeşte ind icator simplu ;

dacă se referă la mai multe caracteristici sau la întreg produsul el se numeşte ind icator complex ,

iar dacă serveşte ca bază la caracterizarea calităţiiprin comparare se numeşte indicator de bază.

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

12/28

Încercări pentru evaluareacaracteristicilor tehnice

de calitate

Încercări pentru evaluarea caracteristicilor tehnice de calitate. Incercari distructive. Încercări de materiale şi produse. Încercări distructive. Comparaţie între încercăriledistructive şi nedistructive. Examinări (încercări) nedistructive. Aspecte generale. Scurtistoric. Organizaţii naţionale şi internaţionale cu preocupări în domeniul END. Standardeşi norme în domeniul END. Clasificarea metodelor END. Examinarea vizuala.

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

13/28

Introducere

Încercările materialelor şi produselor Produsele, aşa cum au fost definite, sunt deosebit de variate,

plecând de la un material procesat, de exemplu bare de oţelbeton sau sârmă, ajungând la semifabricate, piese finite,subansambluri sau ansambluri.Pentru toate aceste produse trebuie să existe o posibilitate deconfirmare a calităţii lor prin care să se obţină certitudinea căele îşi vor îndeplini rolul pentru care au fost create. Aşadar vorexista nenumărate metode de încercare a produselor în funcţiede specificul acestora.Un rol deosebit îl au încercările materialelor folosite la

realizarea produselor.

Încercările materialelor au ca scop determinarea proprietăţilor acestora, în corelaţie cu diverse

tipuri de solicitări la care ele pot fi supuse.

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

14/28

Proprietătile materialelor pot fi grupate în următoarele grupeprincipale:

proprietăţi mecanice, - modul de comportare sub acţiunea unorsolicitări mecanice – rezistenţa, elasticitatea, plasticitatea,tenacitatea, fragilitatea, fluajul, rezistenţa la uzare, rezilienţa,duritatea, rezistenţa la oboseală etc.;

proprietăţi tehnologice – modul de comportare al materialelorsupuse diverselor tipuri de procedeee de prelucrare – turnare,laminare, forjare, sudare, aşchiere etc.;

proprietăţi fizice – comportamentul materialelor în corelaţie cu

unele fenomene care au loc în natură – greutatea specifică,densitatea, dilatarea termică, higroscopicitatea etc.;

proprietăţi chimice – capacitatea materialelor de a reacţiona sau dea rezista la diverse tipuri de solicitări chimice în mediul în carelucrează.

Introducere (2)

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

15/28

Încercările sunt clasificate în funcţie de grupa de proprietăţi:

încercări mecanice, pentru a determina sau a verifica:

duritatea, rezistenţa la tracţiune, la compresiune, rezilienţa,fluajul, rezistenţa la oboseală etc.;

încercări tehnologice, pentru a determina sudabilitatea,capacitatea de a se deforma, turnabilitatea, aşchiabilitatea etc.;

încercări fizice, pentru a determina diverse proprietăţifizice, cum ar fi: conductivitatea termică, difuzivitatea,conductibilitatea electrică, capacitatea de a se magnetiza,higroscopicitatea etc.;

încercări chimice, pentru a determina rezistenţa la coroziune,la atacul unor acizi şi alte proprietăţi chimice.

La aceste încercări se adaugă analizele chimice, precum şiexaminările de structură – examinările metalografice –

Introducere (3)

I i di t ti (1)

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

16/28

Incercari distructive (1)

După modul în care afectează integritatea produsului

examinat, încercările materialelor sunt grupate în: încercări distructive şi nedistructive.

Încercările distructive sunt considerate acele

metode care afectează, parţial sau total, integritateaprodusului examinat sau a probei analizate pentru acaracteriza produsul respectiv.

Încercările nedistructive sunt acele metode care nu

afectează produsul analizat, examinările fiinddenumite şi non-invazive.

I i di t ti (2)

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

17/28


Încercările distructive constau în solicitarea probelor saupieselor adesea până la rupere sau distrugere.

Scopul acestor încercări este urmărirea comportamentuluimaterialului analizat pe tot parcursul încercării până ladistrugere, precum şi modul în care se produce ruperea saudeteriorarea, aspecte care conduc la stabilirea concretă şi

directă a unor mărimi caracteristice.Informaţiile obţinute în acest mod sunt utilizate la stabilirea unorelemente necesare în proiectarea pieselor, cum ar fi: naturamaterialului, adecvat pentru o piesă cu un anumit rol funcţional,dimensiunile optime şi diverse aspecte legate de forma piesei.

Cunoaşterea comportamentului unui material sub acţiunea unorforţe permite şi evaluarea tehnologicităţii acesteia, a modului încare piesele vor putea fi prelucrate: capacitatea de deformare,la cald sau la rece, de durificare prin tratament termic, deprelucrare prin aşchiere etc.

I i di t ti (3)

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

18/28


Încercări mecanice de rezistenţă a materialelor

Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii vizează starea detensiuni şi deformaţii a corpurilor solide sub acţiunea unorsarcini exterioare.

Dupa modul în care se aplică solicitarea în timp, se considerăstatică acea solicitare la care viteza de aplicare a forţei estemai mică de 100 N/(mm2.s) şi dinamică solicitarea cu o vitezăde aplicare mai mare de 100 N/(mm2.s).După modul cum variază în timp, solicitarea statică poate fi: progresivă; constantă; regresivă; oscilantă.

Solicitările dinamice se pot produce printr-un singur ciclu sauprin cicluri repetate. Se impun de asemenea, şi anumite condiţiide mediu: presiunea atmosferică, umiditatea şi temperatura.

Încercările mecanice de rezistenţă se execută de regulă peepruvete, piese cu dimensiuni şi formă determinate, obţinute

dintr-o probă prelevată din produsul sau materialul analizat.

P i i l l ti i d î ă i i

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

19/28

Tracţiunea statică sau dinamică, pentru a determina: limita de curgere, rezistenţala rupere, energiei necesare pentru rupere, rezistenţei la oboseală pentru un anumitnumăr de cicluri etc. Principial, încercarea la tracţiune constă în aplicarea unei forţe

axiale crescătoare asupra unei epruvete şi măsurarea alungirii epruvetei.Compresiunea sau f lambajul , pentru a determina: limita de curgere, rezistenţa lacompresiune, rezistenţa la flambaj. Această încercare se aplică în specialmaterialelor de construcţii : beton, ciment, lemn, dar şi unor aliaje metalice.

Încovoierea statică sau dinamică, pentru a determina: rezistenţa la încovoiere,săgeata la încovoiere, energia de rupere, rezilienţa, limita la oboseală. La fel ca şi încercarea la compresiune, încercarea la încovoiere se aplică în special materialelorfragile, deoarece cele tenace se deformează foarte mult fără a se rupe.

Forfecarea , cu o acţiune în timp de scurtă durată sau progresivă, pentru adetermina rezistenţa la forfecare. Se aplică epruvetelor din semifabricate destinateunor piese ce vor fi supuse, în exploatare, unor solicitări la forfecare.

Răsucirea statică sau dinamică pentru a determina rezistenţa la torsiune sauenergia la rupere prin răsucire. Măsurarea momentului de torsiune este asociată cumăsurarea unghiului corespunzător de rotire între două secţiuni ale epruvetei situatela o distanţă prestabilită.

Solicitările compuse, pentru a determina rezistenţa materialului sub acţiunea unor

solicitări sub diverse modalităţi dintre cele precizate mai sus aplicate simultan sausuccesiv pe aceeaşi epruvetă.

Principalele tipuri de încercări mecanice

Î ă i l

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

20/28

Încercări la şoc

Viteza de deformare influenţează atât mărimea caracteristicilormecanice ale materialelor cât şi comportarea acestora.

Prin încercările dinamice la şoc se evidenţiază comportareamaterialelor sub acţiunea unor solicitări aplicate cu viteze mari.

Incercările dinamice prin şoc se concretizează prinruperea dintr-o singură solicitare a epruvetelor de către

un corp solid în cădere liberă sau în mişcare de rotaţie.Cea mai răspândită este încercarea la încovoiere prin şoc,efectuată pe epuvete cu crestătură în U sau în V, cunoscută şisub denumirea de încercare de rezilienţă.

Încercările la tracţiune prin şoc, la răsucire prin şoc sau lacompresiune prin şoc s-au dezvoltat ca urmare a faptuluică numeroase organe de maşini, elemente de construcţiisau componente ale maşinilor de ridicat sau de transportatsunt supuse, în exploatare la diverse solicitări prin şoc.

Î l li ită i i bil i fl j

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

21/28

În cazul solicitărilor variabile se admite faptul că tensiunea esteo funcţie periodică de timp.

Fenomenul de distrugere prin oboseală a pieselor din cauzasolicitărilor ciclice este complex. S-au dezvoltat mai multemetode de determinare a caracteristicilor materialului la solicitărivariabile, dintre care cele mai răspândite sunt cele statistice.

Încercarea la fluajDeformarea în timp a unui material sub acţiunea uneisolicitări constante se numeşte fluaj . Fluajul este omanifestare a comportarii viscoplastice a materialelor şi

depinde semnificativ de temperatură. Încercarea la fluaj constă, în principiu, în menţinerea epruvetei lao tensiune şi la o temperatură constante un anumit interval detimp în vederea determinării deformaţiei remanente sau aduratei de timp până la producerea ruperii.

Încercarea la solicitări variabile si fluaj

Încercări pentru determinarea durităţii materialelor

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

22/28

Încercări pentru determinarea durităţii materialelor

Duritatea este definită ca rezistenţa opusă de un material acţiunii depătrundere mecanică în el, a unui corp mai dur, din exterior.

Principial, încercarea de duritate constă în evaluarea mărimiiurmelor lăsate de un corp de o anumită formă denumit penetrator ,apăsat asupra probei cu o forţă prestabilită.

După viteza de aplicare a forţei asupra penetratorului şi după modulde evaluare metodele de determinare a durităţii se clasifică în:

stat ice : Brinell, Vickers, Rockwell, Knoop;dinamice : Poldi, Steinrück, Baumann;

dinamic - elastic e : Shore, Reindl, Nieberding.

La alegerea netodei de determinare a durităţii trebuie să se ţină contde: precizia necesară, felul materialului supus determinării, dimen-siunile probei, costurile încercării etc.

În cazul determinării durităţii la un număr mare de piese, în specialcând acestea au formă identică, unde durata încercării este importantă

se preferă încercarea Rockwell.

Î ă i t h l i (1)

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

23/28

Încercări tehnologice (1)

Turnabi l i tatea – capacitatea unui material de a umple forma deturnare în scoul obţinerii de piese sau semifabricate, în condiţii

de calitate cât mai bune, cu un consum cât mai mic de energie,cu adaosuri de material mici şi calitate bună a suprafeţelor. Încercările prin care se măsoară capacitatea de turnare suntcele prin care se estimează fluiditatea, contracţia, modul deformare a retasurii etc.

Deformabil i tatea – capacitatea unui material de a lua diverseforme sub acţiunea unor forţe exterioare, pe baza plasticităţiiacestuia, fără apariţia de defecte.

Dintre încercările la cald, mai frecvent utilizate sunt: tracţiunea

la cald, torsiunea, refularea şi deformabilitatea la forjare.Dintre încercările la rece mai răspândite sunt: încercarea la îndoire simplă sau alternantă, refularea la rece, răsucirea larece, înfăşurarea sârmelor, încercarea de aplatisare,răsfrângere, ambutisare Erichsen, ambutisare adâncă ş.a.

Î ă i t h l i (2)

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

24/28

Sudabi l i tatea – capacitatea unui material de a se putea îmbina prinsudare formând structuri sudate cu anumite caracteristici locale şigenerale, conform unor prescripţii tehnice.

Dintre metodele practice de determinare a sudabilitatii, cea maicunoscută este metoda carbonului echivalent, în care seestimează comportamentul la sudare al fiecărui element chimic dinmaterial, prin raportare la elementul carbon ca referinţă.

Prelucrabilitatea prin aşchiere – capacitatea unui material de a fiprelucrat prin aşchiere: cu viteze mari şi uzură mică a sculelor, cuenergie cât mai redusă şi cu o calitate cât mai bună.

Aprecierea prelucrabilităţii prin aşchiere se face pe baza unormetode de încercare grupate în: directe şi indirecte.

Metodele directe constau chiar în aşchierea unei probe şi sebazează pe studiul forţelor de aşchiere, pe studiul formei şi amodului de degajare a aşchiei etc.

Metodele indirecte se bazează pe estimarea prelucrabilităţii prin

caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor prelucrat (duritatea,de exem lu .

Încercări tehnologice (2)

Incercari nedistructive (1)

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

25/28

În practica industrială şi în laboratoarele de cercetări se aplică un numărfoarte mare de metode de END. Numărul acestora depăşeşte cifra de 200.

Incercari nedistructive (1)

Comparaţie între încercările distructive şi cele nedistructive

Specialiştii apreciază că încercările distructive şi nedistructive suntcomplementare.

Pe de altă parte, existenţa concomitentă a unui număr mare demetode evidenţiază ideea că nicio metodă nu este infailibilă şi

dezvoltarea încercărilor de materiale şi produse este impulsionată decerinţele tehnicii actuale.

Pentru a evalua calitatea unui material sau produs, acesta estesupus, in diverse faze ale fabricaţiei lui la un ansamblu de încercări. Acest ansamblu este stabilit fie prin norme sau standarde, fie estegândit de către proiectantul produsului, în faza de concepţie aacestuia.

Este evident faptul că numărul de încercări şi complexitateametodelor selectate afectează în mod hotărâtor costurile calităţii

produsului.

Incercari nedistructive particularitati in comparatie cu incercarile distructive

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

26/28

Incercari nedistructive – particularitati in comparatie cu incercarile distructive

1. Produsul examinat ramâne intact, astfel că se pot verifica acele componente care intră în alcătuirea unuiansamblu important (rachetă cosmică, pod rulant, ascensor, şină de tren, reactor chimic etc.)

2. Asigură obţinerea unor informaţii care permit evaluarea caltăţii unui lot sau unui grup de produse,

exprimată prin proporţia de produse acceptabile faţă de numărul de produse inacceptabile.3. Pot fi aplicate unui număr mare de produse, până la 100% dintr-un lot.

4. Pot fi utilizate atunci când variabilitatea rezultatelor este mare şi predicţia imposibilă.

5. Aceluiaşi produs i se pot aplica diverse metode de examinare, simultan sau succesiv.

6. Aceeaşi metodă de examinare poate fi folosită de mai multe ori pe acelaşi produs.

7. Unele metode pot fi utilizate pentru examinarea în timpul funcţionării produsului.

8. Efectul cumulativ al uzării în funcţiune poate fi măsurat direct.

9. Se poate urmări şi analiza mecanismul ruperii.

10. Cateodata, este necesară pregătirea suprafeţelor de examinat sau prelevarea unor probe.

11. Echipamentul este cel mai adesea portabil, uşor de manevrat pe teren.12. Costurile sunt în general mici, în special pentru încercări repetate sau pentru componente identice.

13. Rezultatele trebuie, cel mai adesea interpretate de persoane cu pregătire adecvată.

14. În absenţa unor date de referinţă, diverse persoane pot da interpretări diferite aceloraşi rezultate.

15. Proprietăţile materialelor sunt măsurate indirect şi adeseori numai calitativ.

16. Unele încercări nedistructive necesită investiţii mari iniţiale.

Incercari distructive particularitati in comparatie cu incercarile nedistructive

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

27/28

Incercari distructive – particularitati in comparatie cu incercarile nedistructive

1. Permit măsurarea directă a proprietăţilor în condiţiile de solicitare, exploatare (de exemplu: încercarea la

tracţiune conduce la o corelaţie directă între solicitarea la tracţiune şi rezistenţa materialului).

2. Măsurările sunt cantitative, ceea ce este în mod uzual necesar pentru proiectarea produselor sau pentruelaborarea unor prescripţii tehnice sau a standardelor.

3. Interpretarea rezultatelor poate fi făcută şi de către o persoană fără o calificare tehnică specială.

4. Corelarea directă între rezultatele încercărilor şi comportarea în exploatare a produselor încercate.

5. Pot fi aplicate numai pe probe sau pe exemplare reprezentative ale unor loturi de produse.

6. De regulă, produsele testate nu mai pot fi puse în funcţiune; sunt parţial sau total distruse.

7. Repetarea încercării pe aceeaşi probă, de regulă, nu este posibilă.

8. Aplicarea mai multor metode de încercare nu este posibilă pe aceeaşi probă

9. Utilizarea largă a încercărilor distructive conduce la consum mare de materiale si alte pierderi economice.

10. Pot fi prohibitive când materialul costă mult are valabilitate limitată.11. Prelucrarea şi/sau pregătirea probelor sunt frecvent necesare şi, de cele mai multe ori, costisitoare.

12. Este dificil sau chiar imposibil de aplicat unor componente în funcţiune.

13. Efectul cumulativ al uzării în funcţiune nu poate fi determinat.

14. Investiţiile în utilaje şi forţă de muncă sunt adeseori mari.

Concluzii

8/16/2019 Curs 1 Msic 2015

28/28

Încercările distructive furnizează informaţii despre unlot de produse, în general, într-un mod indirect. Se

rupe o probă prin solicitare la tracţiune, de exemplu, şise extrapolează valoarea rezistenţei la tracţiune pentru

întreg lotul.

Dar produsele neîncercate pot avea defecte care semanifestă în exploatare.

Încercările nedistructive permit controlul produsuluichiar în timpul exploatării acestuia.

Se poate afirma că aceste două categorii de metodese completează unele pe altele şi informaţiile furnizatepe ambele canale contribuie la evaluarea calităţii

produselor cu un anumit grad de aproximare

Concluzii

Curs 1 Msic 2015

Documents

Transcript of Curs 1 Msic 2015