Post on 07-Jul-2018
8/19/2019 Curs PMACT
1/104
1
UNIVERSITATEA AGRONOMICĂ ŞI DE MEDICINĂVETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI
Facultatea de AGRICULTUR Ă
Prof. univ. Teodor ROBU
PL NTE MEDICIN LE
Ş I ROM TICE
IAŞI2014
8/19/2019 Curs PMACT
2/104
2
CUPRINS
CAPITOLUL I SCURT ISTORIC ................................................................. ................. 3 1.1. ISTORICUL PLANTELOR MEDICINALE SI AROMATICE ......................... ...... 3 1.2. ISTORICUL UTILIZĂRII PLANTELOR MEDICINALE şi AROMATICE Î NROMÂNIA ............................................................ ............................................................ 7 CAPITOLUL II CLASIFICAREA PLANTELOR MEDICINALE şi AROMATICE ... 11
2.1 DUPĂ CRITERII BOTANICE. ................................................................................ 11 2.2. CLASIFICAREA DUPĂ MEDIUL DE VIAŢĂ. ..................................................... 12 2.3. CLASIFICAREA DUPĂ UTILIZĂRILE TERAPEUTICE..................................... 15 CAPITOLUL III PRINCIPIILE BIOACTIVE DIN PLANTELE MEDICINALE ........ 20 3.1. ISTORIC .................................................................................................................. 20 3.2. APA. ........................................................................................................................ 23 3.4. SUBSTANŢELE ORGANICE ................................................................. ............... 23 Clasificarea sumară a ozelor ................................................................. .......................... 24 Clasificarea sumară a ozidelor ............................................................... ......................... 25 CAPITOLUL IV. PROPRIETĂŢILE PRINCIPIILOR ACTIVE……………………. 34 4.1. PRINCIPII CU INFLUENŢĂ ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL. .... 34 4.2. PRINCIPII ACTIVE CU INFLUENŢĂ ASUPRA SISTEMULUI NERVOSVEGETATIV .................................................................................................................. 36
4.3. PRINCIPII ACTIVE CU INFLUENŢĂ ASUPRA GANGLIONILORVEGETATIVI. ................................................................................................................ 37 4.4. PRINCIPII ACTIVE CU ACŢIUNE CURARIZANTĂ .......................................... 38 4.5. PRINCIPII ACTIVE CU INFLUENŢĂ ASUPRA APARATULUICARDIOVASCULAR ..................................................... ............................................... 38 4.6 PRINCIPII ACTIVE CU INFLUENŢĂ ASUPRA APARATULUI RESPIRATOR 40 4.7. PRINCIPII ACTIVE CU INFLUENŢĂ ASUPRA APARATULUI DIGESTIV .... 41 4.8. PRINCIPII CU INFLUENŢĂ ASUPRA APRATULUI RENAL ............................ 43 4.9. PRINCIPII ACTIVE CU INFLUENŢĂ HORMONALĂ ........................................ 43 CAPITOLUL 5 PARTICULARITĂŢI DE CULTURĂ ALE PLANTELORMEDICINALE ŞI AROMATICE .................................................................................. 45 5.1. ROTAŢIA CULTURILOR ...................................................................................... 45 5.2 FERTILIZAREA ........................................................ ............................................... 46
5.3 LUCRĂRILE SOLULUI ................................................................. .......................... 47 5.4 ÎNMULŢIREA .......................................................................................................... 48 5.5 Ingrijirea PMATC
5.6. R ECOLTAREA, ŞI PREGATIREA PMA DIN FLORA SPONTANA ÎNVEDEREA VALORIFICĂRII ............................................................... ......................... 53 5.7. TRANSPORTUL PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE ...................... 58 5.8. CONDIŢIONAREA PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE .................. 59 5.9. USCAREA PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE ................................ 61 5.10. AMBALAREA ŞI PĂSTRAREA PMA ……………………………………….. 63 CAPITOLUL 6 MODUL DE UTILIZARE AL PMA .................................................... 64 CAPITOLUL 7. PLANTE MEDICINALE DIN FLORA SPONTANĂ ........................ 73 TERMENII BOTANICI ................................................................................................. 84 INDEX EXPLICATIV AL TERMENILOR MEDICALI .............................................. 91
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................... 104
8/19/2019 Curs PMACT
3/104
3
CAPITOLUL I SCURT ISTORIC
1.1. ISTORICUL PLANTELOR MEDICINALE SI
AROMATICE
Odată cu luarea în cultură acum 10-15 ani a primelor
plante agricole (porumbul în Mexic, grâul în Orientul Mijlociu)
omului i-au atras atenţia probabil şi unele plante care şi
întâmplător s-au dovedit a avea efect vindecător. Omul primitiv
din instinct din întâmplare sau din disperare a început să-şi aline
unele suferinţe cu anumite plante. Aceste atitudini sunt atestatede manifestările instinctuale ale unor animale bolnave şi ale unor
triburi actuale puţin evoluate, care utilizează plantele medicinale
în scopuri tămăduitoare.
Descoperirea unor seminţe de chimion arse, care datează
din neolitic, atestă faptul că omul acelei epoci le utiliza în scopuri
medicinale sau aromatice.Alte dovezi arheologice, demonstrează că primele
comunităţi umane, utilizau specii cum ar fi: Cânepa, Macul,
Măselariţa, Muştarul, Salvia etc. precum şi unele balsamuri sau
răşini.
Dovezi scrise despre utilizarea plantelor medicinale şi
aromatice datează din jurul anului 6000 ş. e .n. de la sumerieni. în
jurul anului 5000 î.e.n. babilonienii şi asirienii au întocmit un
dicţionar de plante medicinale şi aromatice (Biblioteca lui
Asurbanipal cu 20 000 tăbliţe) şi au înfiinţat în oraşul NINIVE o
grădină botanică cu plante medicinale şi aromatice.
În China şi Egiptul Antic s-au găsit dovezi ce trădează
utilizarea plantelor medicinale şi aromatice încă din mileniile IV-
III î.e.n. Manuscrisele chinezeşti descriu cca. 6000 plante,
folosite pentru vindecare.
8/19/2019 Curs PMACT
4/104
4
La BRITISH MUSEUM din Londra există conservate
tăbliţe din lut de unde reiese că asirienii cultivau macul încă de
pe la anul 2700 î.e.n., aceasta fiind o dovadă de netăgăduit despre
introducerea în cultură a plantelor medicinale şi aromatice.
Pe papirusurile egiptene vechi de 5-6 milenii s-au descifrat
mii de reţete complexe care fac referiri la peste 200 specii printre
care: coriandrul şi ricinul.
În India veche între vestitele VEDE între care şi YADJUR-
VEDA (ştiinţa vieţii lungi) recomandă utilizarea plantelor
medicinale încă de acum 3000 ani. Medicul indian SASRUTA
(sec. IV î.e.n) descrie cca. 700 plante , indicând ecologia, epoca
de recoltare etc.
O vechime asemănătoare au şi dovezile care provin de la
unele triburi amerindiene, de unde rezultă că acestea foloseau în
special amestecurile din plante sau extractele complexe.
Unii cercetători (Dr. J. A. DUKE-1985) consideră că deşi
aflându-se la mari distanţe şi neavând nici o legătură cu
civilizaţia Chinei antice , totuşi amerindienii se bazau pe acelaşi
principiu şi anume: "corpul omenesc este capabil de a selecta
dintr-un complex substanţele care-i sunt necesare".
De o importanţă deosebită se bucurau plantele medicinale
şi aromatice în Grecia antică şi în Imperiu roman.
Hipocrat (460-377 î.e.n.) supranumit părintele medicinii adescris 236 plante medicinale prescriindu-le în diferite boli. El a
propagat ideea lui Asklepios din Tesalia :" întâi cuvântul , apoi
planta şi l a urmă cuţitul" . Lui Hipocrat i-au urmat Teofrast, apoi
Dioscoride (sec. I î.e n.) care este considerat părintele
farmacognoziei, şi care în lucrarea " De materia medica "a
inventariat 500 de droguri de natură minerală, vegetală şi
8/19/2019 Curs PMACT
5/104
5
animală, până în Evul Mediu fiind cartea de căpătâi în
cunoaşterea medicamentelor.
Plinius cel Bătrân (24-79 e.n.) în 37 de volume
" HISTORIA NATURALIS " descrie 250 de droguri numai de
origine vegetală, provenite de la cca. 1000 specii.
Tot cam în aceeaşi perioadă LUCIUS CALUMELLA, care
era un faimos agronom a scris mai multe volume despre
agricultură, descriind cultura speciilor Inula helenium, Canabis
sativa, Crocus sativus.
O parte din aceste cunoştinţe au fost transmise şi
învăţătorilor Imperiului Roman, astfel CELSUS în opera sa " DE
ARTE MEDICA" descrie tot 250 plante medicinale şi aromatice
cu utilizările lor. De remarcat este, că multe din recomandările
învăţătorilor acelor vremuri au valabilitate şi astăzi.
Învăţaţii arabi asimilând cunoştinţele eleno-romane ale
anticilor Orientului îndepărtat şi îmbinându-le cu cunoştinţele
proprii, în operele lor au descris mii de plante medicinale şi
droguri, pe care le-au transmis până în epoca Renaşterii. Astfel se
pot aminti învăţaţi ca RHAZES, SERAPION, MESSUE şi
vestitul AVICENA (IBN-SINA) care a sintetizat în lucrările sale
"CANONUL STIINTEI MEDICALE " multe cunoştinţe în
domeniul fitoterapiei
În Evul Mediu plantele medicinale şi aromatice erau
cultivate mai ales în mănăstiri, iar deţinătorii modului de utilizare
erau călugării.
Stareţa HILDEGRAD VON BINGEN (sec. XII) este autoarea
unei cărţi intitulată " PHISIKA" unde pe lângă alte medicamente
prezintă şi 270 specii de plante medicinale cu utilizările lor
Dezvoltarea cunoştinţelor despre plantele medicinale şi aromatice s-a extins şi la primele Universităţi cum ar fi:
8/19/2019 Curs PMACT
6/104
6
MONTPELLIER (sec. X ); PARIS, BOLOGNA, PADOVA,
NEAPOLE, CAMBRIDGE, TOULOUSE (sec.XI-XIII). Marii
botanişti ai Renaşterii ca Paracelsus, Lobel, Mattioli, Cesalpino
etc. au descris pe larg şi proprietăţile medicinale ale speciilor
cultivate, iar alţi ca JUAN FERNANDEZ, ALPINO CHARLES
LECLUSSE au studiat şi plantele din "LUMEA NOUA"
În 1545 sa înfiinţat prima grădină botanică de plante
medicinale şi aromatice la Padova. Mai târziu (sec. XVIII)
descoperindu-se primele substanţe din plante, a fost necesară
cultivarea acestora pe suprafeţe întinse pentru asigurarea
cantităţii de drog necesară. Pe parcurs s-au elaborat tehnologii
perfecţionate de cultivare a noi plante şi în paralel s-au obţinut
variate medicamente la scară industrială.
Statisticile O.M.S. din ultimii 10 ani apreciază că în ţările
în curs de dezvoltare plantele medicinale reprezintă cca. 80%
dintre alternativele de tratament. în ţările avansate 1/3 din
medicamente sunt de origine vegetală, cele mai multe pentru
terapia afecţiunilor cardio-vasculare, digestive, respiratorii etc.
tendinţa în viitor este de a promova tot mai mult politica
medicamentelor de origine vegetală, pure nepoluate, şi
integrabile în organism.
În prezent sunt izolate peste 55 000 substanţe bioactive din
plantele medicinale şi aromatice.
8/19/2019 Curs PMACT
7/104
7
1.2. ISTORICUL UTILIZĂRII PLANTELOR MEDICINALE şi
AROMATICE Î N ROMÂNIA
În România arta vindecării bolilor prin plante are o veche
şi bogată tradiţie, fapt confirmat şi de unele descoperiri
arheologice care au scos la lumina zilei atât unele medicamente
(colire, unguente), cât şi unele vase speciale în care se preparau
acestea (infuzoare, pâlnii de lut ars etc.)
Datorită poziţiei geografice şi condiţiilor pedo-climatice
teritoriul României a fost mereu leagănul unei vegetaţii
abundente şi variate. Au fost identificate peste 3600 de specii,
cărora strămoşii noştri le-au dat peste 500 de nume.
HERODOT considerat părintele istoriei-menţionează cu
500 de ani î.e.n. că geto-dacii care erau "cei mai viteji şi cinsti ţi
dintre traci", aveau cunoştinţe despre întrebuinţarea plantelor
medicinale şi aromatice
DIOSCORIDE cu patru secole mai târziu, medic fiind în
armata lui Nero semnalează în faimoasa sa lucrare " MATERIA
MEDICA" că pe teritoriul Daciei se utilizau mult plantele
medicinale şi aromatice, fie pentru tămăduirea bolilor, fie în scop
cosmetic sau ca aromatizant alimentar.
Imediat după cu cucerirea Daciei de către romani arsenalul de plante medicinale şi aromatice s-a îmbogăţit cu specii noi
indigene cunoscute mai înainte de greci şi romani.
Numeroase alte documente atestă şi întăresc ideea utilizării
plantelor în medicina empirică a poporului român, Dintre acestea
amintim existenţa a numeroase documente datând din secolul XII
şi până în secolul XVI. Prima carte de plante medicinale şi aromatice a fost tipărită la Cluj în anul 1578 şi s-a numit
8/19/2019 Curs PMACT
8/104
8
" HERBARIUM ". Mai târziu în 1652 se tipăreşte la Târgovişte
" PRAVILA LUI MATEI BASARAB" unde se precizează că
"vraciului şi revine sarcina să cerceteze ierburile spre a
desco peri pe cele cu proprietăţi de vindecare şi î mpotriva
otrăvurilor "
În 1694 apare " LEXICONUL SLAVO- ROMÂN " în care se găsesc
numeroase recomandări privind denumirea şi utilizarea unor
plante medicinale şi aromatice cum ar fi: izma, muştarul,
muşeţelul etc.
În hrisovul domnitorului GRIGORE GHICA emis în 1725
la înfiinţarea spitalului Pantelimon din Bucureşti printre altele
este menţionat rolul farmacistului în cunoaşterea plantelor în
general şi cunoaşterea plantelor medicinale în special, necesare
spitalului nou creat pentru tratarea bolnavilor.
În lucrarea manuscris " HOMINA VEGETABILIUM "
alcătuită în 1783 de preotul calvin BENKO IOSIF sunt
menţionate denumirile româneşti ale unor specii de plante
medicinale colectate în farmaciile din Transilvania şi Muntenia.
Lui P. SIGERUS şi revine meritul în 1791 de a fi publicat
"SIEBENBURGISHE QUARTALSCHRIFT " în mai multe limbi,
printre care şi română, unde apare o listă aproape completă a
plantelor medicinale din Transilvania
La începutul secolului al XIX-lea, SAMUIL VULCAN,
concepe o lucrare manuscris numită "TRACTATUL DESPRE
VINDECAREA MORBURILOR POPORULUI DE LA TIERA" de
unde rezultă că plantele medicinale aveau o pondere importantă
în vindecarea bolilor mai ales în mediul rural din Transilvania.
Toate acestea documente atestă că din cele mai îndepărtate
timpuri, plantele medicinale şi aromatice au avut o largă
8/19/2019 Curs PMACT
9/104
9
întrebuinţare pe teritoriul României şi au constituit mijlocul cel
mai important pentru a preveni şi combate multe boli
Începând cu sfârşitul secolului al XVIII începutul secolului
XIX-lea plantele medicinale şi aromatice utilizate până atunci
mai mult pe bază de tradiţii, încep să formeze în unele ţări din
Europa obiectul unor cercetări cu scopul de a stabili dacă se
confirmă activitatea terapeutică atribuită de medicina empirică, şi
pentru a preciza care sunt substanţele care acţionează.
În 1906 s-a izolat din capsulele de mac opiu din care se
extrage morfina, care este răspunzătoare de acţiunea somniferă a
acestui produs.
Pe parcursul anilor până astăzi plantele medicinale şi
aromatice utilizate empiric au fost supuse studiilor biochimice
descoperindu-se noi şi noi substanţe bioactive. Concomitent
cercetătorii au încercat copierea şi fabricarea sintetică a unor
substanţe bioactive, însă produsele de sinteză, pot avea reacţii
neprevăzute în organism fiind mai greu tolerate. Mai mult chiar
unele din principiile bioactive elaborate de celulele vegetale nu
pot fi înlocuite cu substanţe de sinteză.
În prezent în medicina populară a ţării noastre sunt folosite
cca. 870 de specii. Aproximativ 200 sunt studiate din punct de
vedere chimico-farmacodinamic, iar cca. 100 de plante sunt
utilizate curent în automedicaţiePe măsură ce ştiinţa cucereşte tot mai mult teren, tărâmul
plantelor medicinale şi aromatice este mai profund explorat.
Astfel s-au identificat şi continuă să se identifice nu numai
plantele spontane cu virtuţi terapeutice, dar şi bazinele cele mai
importante şi mai bogate în asemenea specii, iar prin studii de
laborator s-a precizat conţinutul lor în principii active funcţie demediul biologic în care trăiesc.
8/19/2019 Curs PMACT
10/104
8/19/2019 Curs PMACT
11/104
11
CAPITOLUL II CLASIFICAREA PLANTELOR
MEDICINALE şi AROMATICE
2.1 DUPĂ CRITERII BOTANICE.
În această clasificare Plantele medicinale aromatice s-au
clasificat în principal pe baza criteriilor mor fologice, luându-se
ca referinţă Flora R.S.R (cele 13 volume) apărută în intervalul
1952-1976 (24ani).
Determinarea Plantelor medicinale şi aromatice pe baza
Florei R.S.R este greoaie deoarece această lucrare se adresează specialităţilor şi cuprinde toate speciile Pteridofitelor şi
Spermatofitelor. De aceea s-a adoptat o clasificare mai simplă
pentru recunoaşterea plantelor medicinale şi aromatice astfel:
A plante f ăr ă flori;
B plante cu flori B I - arbori, arbuşti;
B II - plante erbacee.
Grupa plantelor erbacee a fost îm păr ţită în 6 subgrupe
după culoarea florilor astfel:
plante f ăr ă învelişuri florare colorate (verzi);
plante cu flori albe ( Achillea, Capsella, Datura, Gypsophyla,
Saponaria, Adonis, Arnica, Calendula);
plante cu flori galbene (Chelidonium, Geum, Hypericum,
Althea, Arctium);
plante cu flori roşii sau roz ( Digitalis, Leunurus);
plante cu flori violacee ( Delphnium);
plante cu flori albastre ( Borogo, Cycorium, Lavandulla,
Hipssopus);
8/19/2019 Curs PMACT
12/104
12
2.2. CLASIFICAREA DUPĂ MEDIUL DE VIAŢĂ.
I.-Stâncării, pajişti alpine:
- Jenuperus communis (ienupăr);
- Vaccinium myrtillus (Afin);
- Alchemilla vulgaris (creţişoar ă);
- Arnica montana (arnică);
- Primulla off . (ciuboţica cucului).
II.-Pajişti şi fâneţe umede de munte şi deal:
- Corylus avellana (alun);
- Betula verrucosa (mesteacăn);
- Achillea millefolium (coada şoricelului);
- Cichorium intybus (cicoare);
- Taraxacum officinalis ( păpădie);
III.Păduri
- Hedera helix (iederă;)
- Prunus spinosa (porumbar);
- Rhamnus frangula (cruşin);
- Sambucus nigra (soc);
- Convalaria majalis (lăcr ămioare);
- Fragaria vesca (fragi);
- Origanum vulgare (sovarf);
- Viola tricolor (trei frati pătaţi);
IV. Tăieturi de pădure
- Rubus fructicosus (mur);
- Rubus idaeus (zmeur);
- Salix capreea (salcie că prească);
- Agnimonia eupotoria (turiţa);
- Atropa belladona (mătrăgună);- Tanacetum vulgare (vetricea);
8/19/2019 Curs PMACT
13/104
13
- Urtica dioica (urzică);
IV. Coaste rupturi de pantă.
- Hippophae rhamnoides (cătină albă);
- Rubus fructicosus, idaeus (mur);
- Melilotus officinalis (sulfină);
- Tusilago farfara (potbal).
VI.Pajişti uscate însorite.
- Achilleia millefolium (coada şoricelului);
- Eringium planum (scai vânăt);
- Gypsophyla paniculata (ipcărige);
- Marubium vulgare (unguraş);
- Tymus sp. (cimbrişor).
VII. Margini de drumuri, căi ferate, teren viran.
- Rosa canina (măceş);
- Sombucus nigra (soc);
- Prunus spinosa (porumbar);
- Agropiron repens (pir medicinal);
- Artemisia absintium (pelin);
- Artemisia vulgaris (pelinăriţă);
- Lamium album (urzică moartă albă);
- Linaria vulgaris (linariţă);
VIII. Buruieni de cultur ă şi r ăzoare. (numai pentru speciile
erbacee)
- Agropyron repens (pir medicinal);
- Capsella bursa pastoris (traista ciobanului);
- Fumaria officinalis (fumariţă);
- Hibiscus triorum (zămoşică);
- Xantim spinosum (holer ă).
IX. Locuri bătătorite.- Malva neglecta (caşul popii);
8/19/2019 Curs PMACT
14/104
14
- Plantago sp. (patlagină);
- Poligonatum aviculare (troscot);
- Potentila anserina (coada racului);
X. Locuri îngr ăşate. (gunoi, stâne)
- Datura stramonium (ciumafaie);
- Hyoscianus niger (măselariţă);
- Rumex alpinum (stevia stânelor );
- Urtica dioica (urzică).
XI. Săr ături.
- Althea officinalis (nalbă mare);
- Ononis hircina.(osul iepurelui);
- Iris halophila. (stanjenei galbeni);
XII. Lunci, zăvoaie, lungul apelor.
- Hippophae rhamnoides (cătină);
- Ribes nigrum (coacăz negru);
- Salix sp. (salcie);
- Viburnum opulus (călin);
- Angelica archangelica (angelică);
- Dryopteris felix -mas-(ferigă);
- Equisetum arvense (coada calului);
- Symphytum officinalis (tătăneasă);
- Tusilago farfara (potbal).
XIII. Locuri cu exces de umiditate
- Rhamnus frangula (cruşin;)
- Populus nigra. (plop);
- Acorus calamus (obligeană);
- Filipendula ulmaria (creţuşcă);
- Lythrum salicania (r ăchitan);
- Gra ţ iola officinalis (vinariţă).
8/19/2019 Curs PMACT
15/104
15
2.3. CLASIFICAREA DUPĂ UTILIZĂRILE TERAPEUTICE.
Acţiunile farmacodinamice ale plantelor medicinale şi
aromatice au fost testate în general întâi pe animale în laborator
pentru a se observa efectele.
În general principiile active au aceleaşi acţiuni şi la om dar mai
există şi excepţii. Exemplu: valeriana pentru pisică este excitant,
iar pentru om este sedativ.
Sparteina din Sarothamnus scoparius care în doze mici
este stimulatoare a centrului respirator, iar în doze mari este
deprimantă a centrului respirator, la iepure şi nu are acelaşi efect.
De cele mai multe ori plantele medicinale şi aromatice
conţin mai multe principii active cu diferite proprietăţi, aşa încât
pot fi încadrate în mai multe grupe terapeutice. Clasificarea
plantelor medicinale şi aromatice pe grupe terapeutice se bazează
pe clasificarea generală a medicamentelor după O. M. S. astfel:
I. Plante recomandate în afecţinile aparatului cardio-
vascular.
Această grupă cuprinde plante utilizate în următoarele afecţiuni:
- aecţiuni cardiace cu substrat nervos. ( Leunurus,
Lavandula, Crategus sp.);
- afecţiuni vasculare ( Melilotus, Salvia, Viscum);
- angină pectorală (Crategus);
- arterioscleroză (Viscum, Capsella, Taraxacum);
- hipertensiune ( Hyssopus, Leunurus, Cynara).
8/19/2019 Curs PMACT
16/104
16
II.Plante recomandate în afecţiunile aparatului
digestiv.
- pentru segmentul buco-faringian (stomatite, abcese,
amigdalite, gingivite) se utilizează dezinfectante şi
antiinflamatorii ( Matricaria, Salvia, Geum, Ocium, Rosa, etc.);
- pentru segmentul gastro-intestinal (anorexie,
antivomitive, calmante, hiper sau hipoaciditate, enterocolite,
meteorism etc.), se recomandă Gen ţ iana (ghinţura), Mentha,
Artemisia, Calendula, Foeniculum etc.;
- pentru segmentul final al intestinelor (colici, constipaţie,
diaree, antihelmintice) se recomandă: Anisum, Rhamnus ( cruşin )
Inula, Achillea;
- pentru disfuncţiile hepato-biliare (calculoza hepato-
biliar ă, colici hepato-biliare, dischinezia biliar ă) se folosesc
specii ca: Arctium, Chelidonium, Hipericum, Achilea, Cichorium,
etc.;
III. Plante Medicinale şi Aromatice recomandate în afecţiuni
ale aparatului genital.
- disminoree (Capsella, Urtica, Pulsatila);
- leucoree ( Lamium, Lytrum (R ăchitan);
- prostatită ( Lamium, Pulsatila etc.
IV. Plante recomandate în afecţiuni ale aparatului respirator.
- pentru tuse - faza incipientă se utilizează specii emoliente
(Verbascum, Althea, Malva, Tusilago, Tilia, Plantago)
expectorante (Primula officinalis, Hyssopus, Eryngium, Inula
etc.;
8/19/2019 Curs PMACT
17/104
17
În bronşită se pot utiliza specii recomandate în tuse la care
se adaugă Foeniculum, Pimpinela anisum, Saponaria, Carum,
Origanum, Marubium (unguraşul);
- astm bronşic se utilizează specii antispasmodice ca:
Timus vulgulgaris, Hyssopus, Leunurus, Valeriana,Tusilago etc.;
- gripă, guturai: Soncus, Tilia, Primula, Fraxinus, Salix,
Rosa;
- laringite , traheite: Althea, Verbascum, Papaver,
Pulmonaria, Cetraria islandica (Lichen de piatr ă).
VI.-Plante recomandate în afecţiuni ale aparatului
urinar
cistite: Achilleia, Vaccinium, Phaseolus, Linum, Populus,
Pinus, Zea;
colica renală: Agropyron, Ienuperus, Populus etc.
diuretice: Cerasus, Equisetum, Betulla, Ononis, Zea,
Centaurea, Polygonum, Prunus spinosa, Taraxacum, Viola
tricolor, Arctium, Gipsophila;
- litiază renală: Vaccinum vitis-ideea (Meri şor) Betula,
Urtica, Pulsatila, Rosa, Agrimonia.
VI . Plante recomandate în afecţiuni dermatologice.
- acnee:Viola, Arctium, Cycorium, Humulus, (toate
utilizate intern);
- eczeme: pentru comprese Matricaria, Achilleia,
Calendula, Saponaria, Juglans;
- furunculoză: -Viola, Cycorium, Arctium. -comprese:
Linnum, Convolvulus.
8/19/2019 Curs PMACT
18/104
18
- arsuri: - Matricaria, Achilleia, Calendula, Soncus,
Hipericum, Cnycus.
- contuzii: Arnica, Equisetum, Leunurus, Melilotus,
Synphitium.
- antiseptice: Arnica, Matricharia, Lavandula, Hyssopus,
Tymus.
- cicatrizante: Arnica, Calendula, Mellisa, Pulmonaria,
Chelidonium, Hyssopus, Syphitium, Hipericum.
VII. Plante recomandate în boli de nutriţe şi
metabolism.
- diabetul zaharat: Cynara, Morus, Juglans, Salvia, Urtica,
Arctium;
- obezitate; Rhamnus (Cruşin) Taraxacum, Soncus,
Convolvus etc.;
- gută: Betula, Fraxinus, Urtica, Pulsatila, Agropiron,
Hiphophae ;
- hidroptizie: Betula, Jenuperus, Soncus, Hyssopus,
Phaseolus, Zea ;
- tonice generale: Tymus, Rosa, Hipophae, Juglans,
Poligonum ;
- remineralizante: Equisetum, Poligonum, Pulmonaria,
Agropiron;
-sudorifice şi depurative: Inula, Arctium, Soncus,
Taraxacum, Viola, Cicorium.
VIII. Plante recomandate în influenţa funcţiilor
glandulare.
8/19/2019 Curs PMACT
19/104
19
antisudorifice; Juglans, Salvia, Hyssopus;
galactogoge: Pimpinela, Feniculum, Carum, Coreandrum,
Soncus, Majorana;
antigalactogoge: Juglans, Salvia, Humulus, Salix,
Querqus.
IX. Plante recunoscute în afecţiuni ale sistemului
nervos
- sedative nervoase: Humulus, TIllia, Lavandula,
Melilotus, Valeriana, Inula, Leunurus, Melisa, etc.;
- anafrodisiace: Humulus, Leunurus, Valeriana, etc.;
- stimulente nervoase: Mentha, Gen ţ iana, Angelica, etc.
- migrene: Lavandula, Matricaria, Synphitium, Mentha,
Hypericum etc.
X .Plante utilizate în cosmetică
- tenuri uscate: Calendula, Matricharia, Hypericum,
Malva;
- tenuri grase:Juglans, Tusilago, Mentha, Salvia, Thymus,
Arctium;
- tenuri iritate: Taraxacum, Pinus;
- tenuri palide: Arnica;
- tenuri ridate: Matricaria, Tusilago, Althea officinalis;
- cosmetica mâinilor: Sinapis, Linum, Iris.
- tonice capilare; Artium, Betula, Urtica.
TEMA 1: Exemplificati câte 5 specii din fiecare zonă aRomâniei;
8/19/2019 Curs PMACT
20/104
20
CAPITOLUL III PRINCIPIILE BIOACTIVE DIN
PLANTELE MEDICINALE
3.1. ISTORIC
Până la sfârşitul secolului XIX-lea începutul secolului XX,
diverse organe din plante, cât şi produsele, obţinute din ele sub
formă de extracte, siropuri şi tincturi, au constituit cea mai mare
parte din arsenalul terapeutic ştiinţific. de-a lungul veacurilor
până în secolul XVIII medicii şi farmaciştii urmăreau în principaldescoperirea a noi remedii eficiente de origine vegetală şi mai
puţin cunoaşter ea principiilor active cu acţiune medicamentoasă.
Datorită influenţei mistico-religioase, efectele de vindecare
se puneau pe seama divinităţii, şi ca atare, atât gânditorii
antichităţii cât şi cei ai Evului Mediu au explorat modest acest
domeniu. Infiltrarea dominaţiei arabe în Europa a dus nu numai
la o revoluţie a întregii gândiri, ci şi a practicii medicale.
Adepţi ai alchimiei şi cunoscând foloasele distilării,
medicii arabi iniţiaţi în tot cei mai bun pe tărâmul ştiinţei
medicale greacă şi latină, şi cunoscând foloasele distilării
introduc în terapeutică apele aromatice şi U. V. obţinute din
plantele aromatice. Se presupune că U. V. este folosit de mii de
ani în terapeutică, şi că a fost primul factor răspunzător de
activitatea medicamentoasă a acestor plante. Tot sub influenţa
culturii arabe se obţine alcoolul etilic prin distilarea vinului, care
era considerat "apa vieţii" deoarece medicii timpului şl
considerau capabil să vindece multe boli.
La începutul secolului XVI-lea, un medic şi chimist elveţian,
PARACELSIUS studiază mai profund factorii răspunzători de
acţiunea terapeutică a plantelor medicinale şi aromatice.
8/19/2019 Curs PMACT
21/104
21
El consideră că fiecare specie şi datorează aceste virtuţi existenţei
în corpul ei a unui "suflet" pe care la numit în termenul general
de "quinta essenţia" al plantelor medicinale şi aromatice. El
atribuie acestei chintesenţe o origine materială, deoarece ea poate
fi extrasă din plante cu ajutorul alcoolului, fundamentând astfel
ştiinţific folosirea în medicină a tincturilor şi extractelor
alcoolice. Din acest motiv fitochimiştii şl consideră pe
PARACELSIUS părintele fitochimiei.
Paracelsius inspirat şi din concepţiile unor medici antici
greci, susţinea că în general aspectul, culoarea, gustul şi
mirosul fiecărei plante indică proprietăţile sale medicinale.
Astfel:
- rostopasca (Chelidonium majus) datorită sucului galben
sugerează utilizarea în terapeutica hepato- biliară;
- plămânărica ( Pulmonaria off ) din cauza frunzelor sale
presărate cu pete albe asemenea unui ţesut pulmonar este utilă în
bolile de plămâni;
- capsulele de mac ( Papaver somniferum) care au forma
unui cap de om pot calma migrenele etc.;
Această analogie între plante şi anumite organe bolnave este
numită în istoria ştiinţei"SIGNATURA".
La sfârşitul secolului XVIII-lea un alt chimist de origine suedeză
SCHEELE obţine primii acizi în stare cristalizată (benzoic,oxalic, tartric) SCHEELE este printre primii care prin
descoperirile sale demonstrează că proprietăţile plantelor
medicinale se datorează unor substanţe chimice elaborate în
celula vegetală, şi nu unor forţe divine, formei culorii mirosului
sau gustului lor.
8/19/2019 Curs PMACT
22/104
22
La scurt timp după descoperirea acizilor organici s-a izolat
morfina din opiu şi chinina din scoarţa arborelui de China.
(Chinchona off .)
În secolul XIX-lea savantul francez CLAUDE BERNARD
experimentează principiile active extrase pe animale vii,
demonstrând efectul acestora în paralel cu extragerea principiilor
active s-a stabilit structura lor chimică şi rotaţia acestora cu
acţiunea terapeutică, fapt ce a dus la obţinerea a numeroase
medicamente din plante medicinale, chiar şi în sistem industrial.
Din numeroasele substanţe sintetizate în plantele
medicinale şi aromatice numai unele au proprietăţi terapeutice.
Acestea se numesc substanţe active şi au structuri chimice foarte
diverse. Astfel unele dintre ele au o structură bine definită, iar
altele sunt amestecuri din mai multe substanţe.
În general un material vegetal are următoarea structură
chimică:
- apă;
- substanţe minerale;
- substanţe organice cu moleculă mică şi cu răspândire
mare (glucide simple, acizi graşi, aminoacizi, acizi
organici etc.);
- substanţe organice cu moleculă mare şi cu răspândirerestrânsă numai la unele specii (alcaloizi, rezine,
saponozide, taninuri, uleiuri eterice etc.).
8/19/2019 Curs PMACT
23/104
23
3.2. APA.
În plantele verzi cantitatea de apă poate varia între 40 şi 90
% funcţie de organ, vârsta plantei şi momentul recoltării. Cele
mai bogate în apă sunt florile, frunzele şi herba (70-85 %), apoi
tulpinile (50-65 %) iar conţinutul cel mai sărac şl au rădăcinile
(50-65 %).
Pentru păstrarea materiei prime în condiţii optime, aceasta
trebuie să conţină apă legată în procent de 10-12 %. Unele organe
foarte sensibile necesită pentru păstrare un procent mult mai mic
de apă legată (frunze de Digitalis purpurea = 3 %).
3.3. SUBSTANŢELE MINERALE
Aproximativ 95 % din substanţa uscată a plantei o
constituie elementele minerale de bază (C, O, H, N). Pe lângă
acestea în plante se mai întâlnesc macroelemente (P, K, Ca, Mg,
S, Na) şi microelemente (B, Cu, Co, Fe, Mn, Mo, Zn) care deşi în
cantitate mult mai mică au rol deosebit în metabolismul plantei.Deşi nu au rol terapeutic, substanţele minerale se implică
direct în creşterea şi dezvoltarea plantelor şi mai ales la sinteza
majorităţii substanţelor bioactive.
3.4. SUBSTANŢELE ORGANICE Valoarea medicinală şi aromatică a unor plante este
conferită de prezenţa anumitor substanţe caracteristice cu efect
terapeutic care deţin o pondere importantă. Funcţie de structura
chimică sau legăturile biosintetice, substanţele organice se îm part
în mai multe categorii:
3.4.1. GLUCIDE
Sunt substanţe organice ternare de bază rezultate în prima
etapă a fotosintezei. Funcţie de complexitatea lor se împart în oze
şi ozide.
8/19/2019 Curs PMACT
24/104
24
Ozele se clasifică funcţie de numărul atomilor de carbon în
pentoze şi hexoze, iar după funcţia de la valenţa liberă a grupării
carbonil în aldehide şi cetone. După poziţia legăturilor
semiacetalice dintre funcţiile aldehidice şi cele alcoolice se
împart în furanoze (C1-C4) şi piranoze (C1-C5). Funcţie de
orientarea în spaţiu a oxidrilului alcoolic de la C4 sau C5 se
diferenţiază în două serii (D şi L).
Clasificarea sumară a ozelor
Prezente în;
Pentoze L- ramnoza Saponozide
heterozide cardiotonice
Flavonoide
D-xiloza Saponozide
D,L-
arabinoza
aloina (forma D)
arabani, gume mucilagii, saponozide
(forma L)
Hexoze aldohexoze D-glucoza în heterozide
D-galactoza în glucoalcaloizi
steroidici, mucilagii, gume,
D-manoza în manane
cetohexoze D-fructoza (fructe)
Gentianoza
Ozidele sunt glucide coplexe care prin hidroliză pun în
libertate oze, în cazul holozidelor sau oze şi o parte neglucidică
(aglicon) în cazul heterozidelor.
8/19/2019 Curs PMACT
25/104
25
Clasificarea sumară a ozidelor
HOLOZI
DE
Oligozide Diholozide omogene maltoza
celobioza
gentiobioza
Mixte zagaroza
primverozida
vicianoza
rutinoza
Triholozide omogene melitrioza
rafinoza
Mixte strofantotrioza
Tetraholozi
de
stachioza
Poliholozide Omogene pentozane xilane
arbane
hexozane amidon
celuloză
inulină
irisină
Mixte
(poliuronid
e)
Pentohexo
zane
gume ( Prunus)
mucilagii
( Althaea)
pectine
HETERO
ZIDE
Dintre toate substanţele organice prezentate cele cu
importanţa terapeutică cea mai mare sunt poliholozidele mixte(poliuronide) şi heterozidele (glicozide)
8/19/2019 Curs PMACT
26/104
26
3.4.2. POLIURONIDE
Sunt compuşi cu întrebuinţări importante în fitoterapie. Se
formează în plante din oze esterificate cu acizi uronici
(glucuronic, galacturonic). Se împart în trei grupe de bază: gume,
mucilagii pectine.
Gumele sunt secreţii ale unor plante în special în urma
unor răniri. Din punct de vedere chimic sunt săruri neutre (de Ca,
Mn, K) ale unor acizi macromoleculari formaţi din resturi de
hexoze, pentoze, metilpentoze şi acizi uronici. Toate gumele
conţin dintre hexoze, D-galactoză şi uneori D-manoză, iar dintre
pentoze toate conţin L-arabinoză şi unele xiloze. Toate gumele
conţin acidul D-glucuronic, mai puţin guma tragacantă care
conţine acid D-galacturonic.
Mucilagiile sunt produşi rezultaţi din transformarea
ansamblului constituenţilor membranelor (celuloze,
hemiceluloze, pectine) formându-se; mucilagii pectice, celulozice
sau mixte. Prin hidroliză formează hexoze (glucoză, galactoză,
manoză) sau pentoze (arabinoză şi xiloză). în fitoterapie sunt
folosite pentru proprietăţile lor emoliente ( Althaea, Malva) şi în
tratamentul constipaţiei (Semen Lini).
Pectinele sunt prezente în mod natural în membrana
celulară mai ales în ţesuturile tinere şi fructe. Sunt formate din
resturi de acid galacturonic în formă piranozică unite prin
legături 1,4. Importanţa lor în medicinală este conferită de
acţiunea lor coagulantă şi hemostatică.
3.4.3. HETEROZIDE (Glicozide)
Sunt un grup de compuşi ce conţin în moleculă una saumai multe fracţiuni glucidice combinată cu o componentă
8/19/2019 Curs PMACT
27/104
27
neglucidică numită aglicon (genină). Agliconul poate foarte
diferit şi imprimă glicozidei caracterul specific motiv pentru care
se îm part astfel:
Cumarine – sunt compuşi heterociclici oxigenaţi ce
provin prin biosinteză de la acidul fenilpiruvic. Se întâlnesc mai
frecvent în diverse organe la speciile din familiile Compozitae,
Leguminoase, Labiate, Rutaceae, Umbeliferae. Cumarinele cele
mai răspândite sunt dicumarolul (Melilotus off . frunze),
umbeliferona ( Matricaria chamomila - flori), esculetina
( Angelica archangelica – rădăcini), scopoletina (Coriandrum
sativum – seminţe).
Furocumarine - sunt derivaţi piranici, heterociclici
oxigenaţi. Cele mai importante fumarocumarine sunt:
bergaptenul, imperatorina, psoralenul, xantotoxina întâlnite
mai ales în Ami majus, pimpinelina în Pimpinela anisum şi
angelicina în Angelica archangelica.
Derivaţi flavonici – sunt compuşi hetertociclici oxigenaţi
şi se găsesc sub formă glicozidică ca derivaţi ai
fenilbenzopiranului. După gradul lor de oxidare se îm part în:
- flavone; apigenina ( Matricaria chamomila), luteolina
( Achillea millefolium)
- flavonoli; cvercetolul şi rutozidul (Sophora japonica),
kemferolul ( Poligonum hydropiper )
- flavonone; lictirivigenolul (Glycyrrizia glabra)
- calcone
- izoflavone ( Iris, Prunus)
Calconele şi flavanonele sunt precursori ai flavonelor şi
flavonolilor. (Paris şi Moise 1976). Derivaţii flavonici sunt
importanţi pentru acţiunea diuretică şi de vitamina P,
8/19/2019 Curs PMACT
28/104
28
ultima proprietate recomandându-le în afecţiunile venelor
şi capilarelor.
Furanocromone – sunt constituienţi naturali heterociclici
oxigenaţi ce rezultă din benzo-- pironă. Cele mai răspândite şi
cunoscute fumarocumarone sunt visnagina, keloglucozida şi
kelina.
Catechinele – compuşi heterociclici oxigenaţi care derivă
prin polihidroxilarea fenil-2-benzodihidropironei. Cea mai
întâlnită este catechina ce se găseşte în materialul vegetal
proaspăt însoţită de taninuri catechice. Are proprietatea de a se
oxida foarte uşor căpătând o culoare brună.
Antocianozide – sunt pigmenţi hidrosolubili ce dau
culoarea unor flori, a unor frunze şi fructe. Culoarea
antocianozidelor poate fi roşie, violetă sau albastră, funcţie de
pH-ul celulelor în care se găsesc. Sunt compuşi heterociclici
oxigenaţi ce derivă din fenil-2-benzopiril. (Paris şi Moyse 1976).
Principalele antocianozide sunt: alteina (Althaea rosea),
malvidina (Malva), pelargonina (Pelargonium) etc.
Antocianozidele favorizează adaptarea vederii ochiului de la
lumină la întuneric şi au proprietăţi de vitamină P.
Taninuri – sunt compuşi de natură polifenolică combinaţi
în majoritatea cazurilor cu fracţiuni glucidice foarte răspândite în
multe specii de plante (10 – 70 %). Se îm part în taninuri galice
(hidrolizabile) şi taninuri catechice (nehidrolizabile). în
fitoterapie taninurile prezintă importanţă prin acţiunea lor
astringentă, antiseptică şi antidiareică.
Antracenozide – sunt derivaţi oxigenaţi ai antracenului,
precursorul lor fiind acidul orselic (Paris şi Moyse 1976). Se
întâlnesc sub formă glicozidică în specii din familiile Leguminoase, Liliaceae, Poligonaceae, Rhamnaceae, Rubiaceae
8/19/2019 Curs PMACT
29/104
29
etc. în terapie sunt importante datorită însuşirilor purgative şi
laxative (Cortex Frangule, Rhizoma Rei).
Glicozide cardiotonice – sunt compuşi la care agliconul
este de natură steroidică. Cele mai valoroase în terapeutică sunt
digitoxozidele din frunzele de Digitalis purpureaea,
lanatozidele A, B, C, şi digoxozidele din frunzele de Digitalis
lanata, etc. Sunt importante prin acţiunea lor cardiotonică.
Saponozidele – sunt substanţe naturale de natură triterpenică, ce
au ca precursor scualenul (Gypsophila, Saponaria) sau steroidică
ce au ca precursor colesterolul ( Digitalis). Sunt răspândite în
specii din familiile Dioscoraceae, Caryophyllaceae,
Leguminoase, Liliaceae, Scrophulariaceae etc. Saponozidele
triterpenice au proprietăţi depurative şi expectorante, iar cele
sterolice sunt importante pentru însuşirile lor hemolitice.
Heterozide cianogenetice – sunt compuşi care conţin azot în
molecula lor, iar prin hidroliză enzimatică eliberează acid
cianhidric şi oze. Cele mai */8/răspândite sunt amigdalozida
(Amygdalus communis), prunazozida (Prunus laurocerasus),
dhurrina (Sorghum spp.), linamarozida şi lotaustralina
(Trifolium repens)
Tioglicozide – sunt compuşi care au ca aglicon o substanţă ce
conţine sulf şi care prin hidroliză pun în libertate senevolul. Au
ca precursor homometionina şi sunt răspândite în specii din
familiile Cruciferae, Capparidaceae, Moringaceae, Resedaceae ,
iar dintre specii Sinapis nigra şi alba conţin cantităţi importante.
Sunt utile pentru acţiunea lor revulsivă.
8/19/2019 Curs PMACT
30/104
8/19/2019 Curs PMACT
31/104
31
E., Stănescu Ursula, 1974). Cel mai frecvent se întâlnesc la
speciile din familiile Coniferae, Labiate, Leguminoase,
Umbelifere etc. Rezinele au proprietăţi antioxidante, antiseptice,
cicatrizante, iar datorită mirosului plăcut unele au o largă
întrebuinţare în cosmetică şi parfumerie.
ULEIURI ETERICE
Sunt amestecuri de substanţe mirositoare complexe,
produse de dif erite organe ale unor plante prin biosinteză,
pornind de la acetil-coenzima A. Din punct de vedere chimic nu
sunt principii active definite, ci sunt amestecuri diverse dintreacizi, alcooli, aldehide, cetone, eteri, esteri, hidrocarburi
aromatice şi alifatice, lactone, compuşi azotaţi terpenoide etc. La
un contact mai îndelungat cu aerul se oxidează şi polimerizează
în alţi compuşi amorfi, semilichizi sau solizi. Dacă acest fenomen
ce are loc în ţesuturi se formează răşini sau rezine. Se întâlnesc în
numeroase plante, însă cel mai des în reprezentanţii familiilor,
Compositae, Labiate, Umbeliferae etc. Uleiurile volatile au
acţiuni antiseptice, antimicrobiene carminative, stimulente etc.
însă datorită mirosului plăcut constituie materia primă pentru
industria cosmetică şi parfumerie. Extracţia din plante se
realizează mai ales prin antrenare cu vapori de apă.
ALCALOIZI
Reprezintă o grupă de substanţe organice azotate care au
proprietăţi farmacodinamice remarcabile chiar atunci când sunt
administrate în doză mică. Conţin între 3 şi 5 elemente minerale
(C, O, H, N, S), au pH alcalin, în combinaţie cu acizii dau săruri,
şi multe dintre ele sunt foarte toxice. în plante se găsesc sub
formă de săruri ale acizilor organici, conţinut mai ridicat având
plantele din zona tropicală, în special în clasa
8/19/2019 Curs PMACT
32/104
32
Dicotiledonate.(Apocynaceae, Leguminoase, Liliaceae,
Loganiaceae, Papaveraceae, Ranunculaceae, Rubiaceae,
Rutaceae, Solanaceae. în plante alcaloizii se sintetizează în
organele subterane, după care migrează în toate organele şi au ca
precursori aminoacizii. Funcţie de aminoacidul din care a derivat
şi structura chimică a nucleului alcaloizii pot fi: (Păun E. şi
colab. 1986)
A. derivaţi din glicocol:
- cu nucleu imidazolic (pilocarpina);
- cu nucleu purinic (cafeina, teobromina).
A.
derivaţi din triptofan:
- cu nucleu indolic (stricnina, alcaloizii din cornul
secării);
- cu nucleu carbonilic (harman, vincamina, cinconidina);
- cu nucleu chinoletic (chinina, chinidina, cinconina,
cinconidina);
A.
derivaţi din fenialanină:
- amine şi amide substituite la nucleul benzenic
(efedrina);
- cu nucleu izochinoletic şi benzil chinoletic (emetina,
papaverina);
- cu nucleu aporfinic (boldina);
- cu nucleu morfinanic (codeina, morfina, tebaina);
- cu nucleu diizochinoletic (protopina, alocriptopina);
- cu nucleu fenantridinic (chelidonina şi sanguinarina;)
- cu nucleu tropolinic (colchicina, demecolcina).
A. derivaţi din lizină-ornitină:
- cu nucleu tropanic (atropina, hiosciamina,
scopolamina);
- cu nucleu pirolidinic (higrina);
8/19/2019 Curs PMACT
33/104
33
- cu nucleu pirolizidinic (coniina, lobelinapeleterina);
- cu nucleu chinolizidinic (senecionina);
A. derivaţi din acetil-coenzima A:
- cu nucleu diterpenic (aconitina, napelina,
pseudoaconitina);
- cu nucleu sterolic (solanina, solanidina, solasonina).
Alcaloizii au proprietăţi terapeutice numeroase, însă se
recomandă ca produsele vegetale ce şi conţin să nu se utilizeze în
mod empiric deoarece sunt foarte toxici. în cele mai multe cazuri
alcaloizii constituie materia primă pentru fabricarea unor
medicamente ce se utilizează cu prescripţie medicală.
VITAMINELE
O mar e parte din plantele medicinale sunt utilizate datorită
conţinutului ridicat în anumite vitamine. Acestea sunt substanţe
organice cu structură complexă cu rol foarte important (vital) în
activitatea metabolică atât la plante cât şi la animale. împreună cu
enzimele şi hormonii fac parte din grupa substanţelor bio-
catalizatoare. Se clasifică în două grupe: hidrosolubile şi
liposolubile.
Vitaminele hidrosolubile catalizează reacţiile de
oxidoreducere care eliberează energie, fiind implicate în
metabolismul tuturor celulelor. Deoarece nu pot fi depozitate în
organism aceste vitamine trebuie ingerate zilnic. Din aceastăgrupă fac parte vitaminele C, P şi din complexul B.
Vitaminele liposolubile pot fi depozitate în ficat, deci nu
este necesară consumarea lor zilnică. Din această grupă fac parte
vitaminele A, D, E K F.
Bogate în vitamine sunt în special fructele unor specii
( Rosa, Hippophae, Sambucus etc.).Tema 2: Realizarea unei retete pentru afecţ iuni hepato-biliare si respiratorii
8/19/2019 Curs PMACT
34/104
34
CAPITOLUL IV. PROPRIETĂŢILE TERAPEUTICE ALEPRINCIPIILOR ACTIVE
Principiile active pot avea influenţe terapeutice asupra unuia saumai multe aparate sau organe din corpul omenesc. În funcţie
modul cum acţionează şi organul sau aparatul asupra căruia are
influenţă substanţele bioactive se clasifica astfel:
4.1. PRINCIPII CU INFLUENŢĂ ASUPRA SISTEMULUI
NERVOS CENTRAL.
4.1.1 Sedativele şi tranchilizantele acţionează prin
inhibarea par ţială a sistemului nervos central (SNC), prin
deprimare totală sau par ţială. Această acţiune are drept
consecinţă o diminuare a activităţii psihomotorii şi cerebrale în
sensul că ameliorează tulbur ările de comportament, diminuează
starea de agitaţie şi excitaţie psiho-motorie, reduc starea de
tensiune psihică, echilibrează coportarea afectivă şi reacţiile
emoţionale (D. Dobrescu 1981)
Din această grupă fac parte alcaloizii carbonilici prezenţi
în r ădăcinile de Rauwolfia (Apocynaceae) cum ar fi ajmalina,
ajmalicina, rezerpina, serpentina (E. Grigorescu şi colab.1974).
Aceştia au atât acţiune separată specifică cât şi acţiune globală.
De asemenea efect tranchilizant au dovedit a avea şi principiile
active din Valeriana off. (Valerianaceae). Acţiunea este dată de
fitocomplexul existent şi de combinaţiilor valeriano-epoxi-
hidroxilice (valeripotriaţi). Acţiune sedativă au şi principiile
active din Melissa off., Humulus lupulus, Tilia sp. Leunurus
cardiaca etc ş
8/19/2019 Curs PMACT
35/104
35
4.1.2. Anestezicile locale sunt substanţe care aplicate în
anumite concentraţii pe nervi sau pe terminaţiile nervoase,
blochează temporar transmiterea influxului, ducând la
diminuarea sau dispariţia sensibilităţii. Anestezicile locale pot
afecta SNC, SNV, aparatul cardiovascular, muşchii netezi etc (D.
Dobrescu 1981). Din această categorie face parte cocaina care
este un alcaloid cu structur ă tropanică ce rezultă din esterificarea
acidului tropin-carbonic şi care se extrage din frunzele de
Erythroxylon coca. Este utilizată în anestezii de suprafaţă pe
mucoase în intervenţii oftalmologice sau ORL.
4.1.3 Excitantele au acţiune stimulativă asupra unor centri
sau segmente ale SNC prin mecanisme reflexe sau direct prin
neuroni. Din această categorie fac parte alcaloizii cu nucleu
purinic cum ar fi cafeina (Cofeea arabica), teobromina
(Theobroma cacao), teofilina Thea sinensis). Cea mai intensă
activitate o are cafeina care este un stimulent psihomotor cu o
durată de cca 5 ore. Un alt alcaloid stimulator este stricnina
extras din seminţele de Strychnos nux vomica care are acţiune
medular ă stimulând cortexul senzitiv.
4.1.4. Antipiretice produc scăderea temperaturii corpului
şi diminuarea percepţiei durerii prin acţiune asupra SNC. În
această categorie se enumer ă alcaloizii din Chinchona
succirubra, C. calissaia, C. officinale (Rubiaceae). În aceste
specii s-au identificat peste 50 alcaloizi însă în cantităţi
reprezentative se găsesc stereoizomerii chinina-chinidina şi
chinconina-chinconidina. Paris şi Moyse 1976)
8/19/2019 Curs PMACT
36/104
36
4.2. PRINCIPII ACTIVE CU INFLUENŢĂ ASUPRA
SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV
SNV acţionează pe baza activităţii reflexe şi reglează
procesele fiziologice fundamentale ale organelor prin controlul
funcţiilor acestora şi a proceselor metabolice.
4.2.1. Simpatomimeticile (adrenergice) au acţiune
stimulativă asupra sistemului nervos simpatic, respectiv asupra
fibrelor nervoase care inervează muşchii netezi, miocardul şi
glandele exocrine. Din această categorie face parte efedrina care
se extrage din frunzele speciilor de Ephedra helvetica şi Ephedra
distachya (Ephedraceae). Efedrina este un alcaloid ce acţionează
ca vasoconstrictor asupra vaselor periferice şi ca antispastic
asupra muşchilor bronhici.
4.2.2. Parasimpatomimeticile au acţiune de stimulare a
sistemulul nervos prin activarea sinapselor neuroefectoare
parasimpatic. Din această categorie face parte pilocarpina care
este un alcaloid cu nucleu imidazolic ce se extrage din frunzele
speciilor Pilocarpus jaborandi şi P. microphyllus. Acest alcaloid
stimulează secreţiile tuturor glandelor exocrine care primesc
inervaţie parasimpatică (salivare, lacrimale, bronhice, gastrice,
intestinale, pancreatice). Se utilizează des în afecţiuni oculare
(glaucom etc) pentru scăderea presiunii intraoculare, contracţia
muşchiului ciliar şi producerea miozei.
4.2.3. Simpatoliticele sunt alcaloizi cu nucleu indolic de
tip ergotamic ce se extrag din scleroţii ciupercii Claviceps
purpurea (Hypocreaceae). Prezenţa în nucleu a unei catene
polipeptidice le confer ă acţiune de inhibare a adrenalinei prin
impedicarea activării ambelor tipuri de receptori adrenergici.Acţiune asemănătoare o are şi alcaloidul rezerpina extras din
8/19/2019 Curs PMACT
37/104
37
r ădăcinile de Rauwolfia serpentina şi R. vomitoria
(Apocynaceae) precum şi alcaloizii extraşi din herba speciei
Vinca minor . În general alcaloizii extraşi din speciile amintite se
utilizează pentru prepararea medicamentelor hipotensoare
(Hiposermil, Raunervil, Hipazin etc)
4.2.4. Parasiompatoliticile au acţiune de inhibare asupra
sistemului nervos parasimpatic prin blocarea receptorilor M-
colinergici. Prin acest mecanism de acţiune relaxează muşchii
netezi, diminuează tonusul parasimpatic al miocardului, şi
secreţiile glandelor exocrine.
Această categorie cuprinde alcaloizi tropanici cum ar fi
atropina, scopolamina, hiosciamina prezenţi în frunzele şi
r ădăcinile speciilor Atropa belladona, Hyosciamus niger, Datura
inoxia, Datura stramonium (Solanaceae).
4.3. PRINCIPII ACTIVE CU FLUENŢĂ ASUPRA
GANGLIONILOR VEGETATIVI.
Sunt substanţe nicotinice şi ganglioplegice extrase din pma
care paralizează temporar transmiterea influxului nervos prin
influenţarea sinapselor N-colinergice. Cele mai importante
substanţe sunt nicotina extrasă din frunzele de Nicotiana
tabacum (Solanaceae) lobelina din herba de Lobelia inflata
(Lobeliaceae), sparteina din sumităţile speciei Spartium
scoparius (Leguminosae).
8/19/2019 Curs PMACT
38/104
38
4.4. PRINCIPII ACTIVE CU ACŢIUNE CURARIZANTĂ
Acţionează prin blocarea transmiterii excitaţiei nervoase
către muşchi paralizând muşchii striaţi şi alte grupe de muşchi
funcţie de sensibilitatea acestora faţă de substanţele curarizante.
Acţiunea se situează la nivelul joncţiunii neuromusculare scăzând
tonusul normal al muşchilor striaţi. Cea mai reprezentativă
substanţă este alcaloidul d-tubocurarina obţinut din curara care la
rândul ei este un extract din scoarţa unor liane din familiile
Menispermaceae şi Loganiaceae.
4.5. PRINCIPII ACTIVE CU INFLUENŢĂ ASUPRA
APARATULUI CARDIOVASCULAR
4.5.1.Cardiotonicile sunt substanţe ce influenţează
tonicitatea, conductibilitatea şi excitabilitatea muşchiului inimii.
Substanţele care fac parte din această grupă sunt
următoarele glicozidele cardiotonice:
; digitalicile prezente în frunzele speciilor
Digitalis purpurea şi D. lanata
(Scrophulariaceae);
adenozida şi adenovernozida din Adonis vernalis
(Ranunculaceae);
convalatoxina şi convalazida din Convallaria
majalis (Liliaceae);
scilarena A şi B din Scilla maritima (Liliaceae);
strofantinele din seminţele de Strophantus sp.
(Apocinaceae);
tevetinul A şi B din seminţele speciei Tevetia
nereiifolia (Apocynaceae).
8/19/2019 Curs PMACT
39/104
39
Din aceste substanţe se fabrică principalele medicamente
utilizate în insuficienţa cardiacă.
4.5.2. Vasoconstrictoarele se manifestă prin constricţia
vaselor sanguine, datorită acţiunii la nivelul SNC, la nivelul SNV
şi fibrelor musculare din pereţii vaselor Dobrescu D. 1981).
Substanţele cu acţiune vasoconstrictoare sunt alcaloizii cu
nucleu izichinoleinic cum ar fi: berberina,
berberastina,canadinahidrastina care se află în rizomii speciei
Hydrastis canadensis (Ranunculaceae). Din aceste substanţe se
obţin medicamentele cu acţiune antihemostatică.
4.5.3. Vasodilatatoare se manifestă prin scăderea tensiunii
arteriale datorită dilatării vaselor. Principalele principii cu acţiune
vasodilatatoare sunt:
kelina care sete o furanocromonă ce se găseşte în fructele de Ami
visnaga (Umbeliferae);
- papaverina, care este un alcaloid cu structur ă izochinolinică cu
acţiune asupra vaselor cerebrale ce se găseşte în capsulele de
Papaver somniferum (Papaveraceae);
reserpina, alcaloid carbonilic prezent în Rauwolfia serpentina
(Apocynaceae);
- vincamina, alcaloid indolic din specia Vinca minor
(Apocynaceae).
4.5.3. Principii active coagulante se manifestă
prin stimularea protrombinei. Principala substanţă este vitamina
K ce se găseşte în frunzele verzi ale speciilor de Plantago sp.
(Plantaginaceae) şi în stigmatele de Zea mais (Gramineae)
4.5.5. Principii cu acţiune anticoagulantă care
întârzie sau opresc coagularea sângelui. Principii cum ar fi
dicumarolul sau bishidroxicumarina inhibă sinteza protrombineila nivelul ficatului şi astfel se manifestă indirect ca un
8/19/2019 Curs PMACT
40/104
40
anticoagulant. Aceste principii sunt prezente în Melilotus
officinalis (Leguminosae) ca urmare a unui proces de
fermentaţie);
4.5.6. Pricipii active cu influenţă asupra
vaselor capilare ce au acţiune de tip vitamina, P, diminuând
permiabilitatea capilarelor şi mărind rezistenţa lor. O substanţă
cu acest tip de acţiune este rutozidul carte este o flavonă extrasă
din bobocii florali ai speciei Sophora japonica (Leguminosae).
Efect asemănător au pigmenţii antocianici ce se găsesc în
frunzele speciei Vaccinus myrtillus (Ericaceae)
4.6 PRINCIPII ACTIVE CU INFLUENŢĂ ASUPRA
APARATULUI RESPIRATOR
4.6.1. Principii analeptice respiratorii ce
acţionează printr-un mecanism reflex sau prin activarea centrului
respirator bulbar. Principiul activ lobelina prezent în specia
Lobelia inflata (Lobeliaceae) acţionează prin ambele mecanisme,
mărind frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei şi intensificându-o.
4.6.2. Principii bronhodilatatoare
(antiasmatice) ce se implică în destinderea muşchilor bronhici şi
mărirea lumenului bronhiilor. Principalele substanţe
bronhodilatatoare sunt:
atropina, scopolamina, din frunzele şi r ădăcinile de
Atropa belladonna şi Datura inoxia;
teofilina din frunzele de Thea sinensis, speciile din
familia Sterculiaceae;
efedrina din herba speciilor de Ephedra (Ephedraceae)
4.6.3. Principii antitusive (deprimante) care calmează receptorii
senzitivi şi inhibă centrul tusei. Principalele substanţe sunt
8/19/2019 Curs PMACT
41/104
8/19/2019 Curs PMACT
42/104
8/19/2019 Curs PMACT
43/104
8/19/2019 Curs PMACT
44/104
44
4.9.3.Galactogogele sunt substanţe care
stimulează secreţia de lapte, cele mai importante fiind principiile
active ale uleiurilor volatile din speciile familiei Umbeliferae.
Tema 3: Să se prezinte principalele specii cu influenţă
asupra aparatului digestiv
8/19/2019 Curs PMACT
45/104
45
CAPITOLUL 5 PARTICULARITĂŢI DE CULTUR Ă ALE
PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE
Pe lângă verigile tehnologice comune tuturor plantelor de
cultur ă, plantele medicinale deţin şi unele elemente specifice ce
le diferenţiază deoarece anumite lucr ări se pretează numai
acestora, iar unele necesită anumite modificări sau o atenţie
deosebită în aplicarea lor.
5.1. ROTAŢIA CULTURILORAceastă verigă tehnologică este absolut indispensabilă
plantelor medicinale, iar pentru realizarea unei rotaţii optime se
v-a ţine cont de următoarele aspecte:
- sensibilitatea ridicată a plantelor medicinale şi
aromatice la îmburuienare. Pentru reducerea
cheltuielilor de combatere a buruienilor în timpul
perioadei de vegetaţie şi pentru evitarea utilizării
erbicidelor, cu implicaţiile nefaste (toxice) ale acestora,rotaţia trebuie să constituie o acţiune primordială.
- evitarea plantelor medicinale toxice ca plante
premergătoare pentru plantele medicinale netoxice.
Plantele medicinale toxice crescute din samulastr ă ar
putea impurifica cultura de bază creând anumite
probleme (intoxicaţii); - evitarea cultivării plantelor medicinale după
premergătoare din aceeaşi familie botanică sau care au
boli şi dăunători comuni. Se evită astfel unele cheltuieli
suplimentare pentru combatere, iar produsul este mai
apropiat de un produs ecologic (f ăr ă tratamente
chimice.
8/19/2019 Curs PMACT
46/104
46
- după premergătoarele care nu săr ăcesc solul în apă şi
substanţe nutritive sau după cele care au fost fertilizate
organic, se vor cultiva plante medicinale şi aromatice
de la care se recoltează herba sau frunzele, asigurându-
se astfel o producţie mai ridicată cu cheltuieli minime.
Bune premergătoare se consider ă a fi cerealele de toamnă
leguminoasele şi pr ăşitoarele bine întreţinute care eliberează
terenul devreme. Pentru speciile cu înr ădăcinare profundă se
recomandă cerealele, iar pentru culturile de la care se recoltează
herba şi frunzele se recomandă leguminoasele deoarece ofer ă un
aport de azot suplimentar.
Neindicate ca plante premergătoare sunt speciile care
consumă multă apă şi substanţe nutritive cum ar fi iarba de Sudan
meiul, sorgul, sfecla de zahăr etc. De asemenea, nu se indică
monocultura cu excepţia muşeţelului. Se recomandă ca o cultur ă
să nu revină pe aceeaşi solă decât după cel puţin 4 ani.
Pentru pma perene de lungă durată se constituie sole
separate, şi vor urma după premergătoare care lasă solul curat de
buruieni şi într-o stare de fertilitate corespunzătoare.
5.2 FERTILIZAREATrebuie să urmărească atât creşterea producţiei la hectar
cât şi creşterea conţinutului în substanţe active. Acest dezideratse poate realiza printr-un raport echilibrat între NPK la care se
adaugă şi microelemente în funcţie de scopul urmărit astfel:
- la plantele de la care se recoltează herba sau frunze ce conţin
substanţe active de natur ă proteică, raportul NPK trebuie să
fie în favoarea azotului;
8/19/2019 Curs PMACT
47/104
47
- la plantele unde principiile active sunt de natur ă glucidică
este indispensabilă prezenţa potasiului alături de N şi P în
raport de 1:1:1;
- la plantele de la care se recoltează r ădăcina şi unele păr ţi
subterane, este necesar de asemenea, un aport suplimentar de
K, care favorizează migrarea substanţelor din frunze spre
aceste organe.
5.3 LUCR ĂRILE SOLULUI
Îndepărtarea sau mărunţirea resturilor vegetale este o lucrare
care asigur ă efectuarea în condiţii corespunzătoare a lucr ărilor
solului şi a unor lucr ări de întreţinere. Resturile vegetale de la
suprafaţa solului împiedică efectuarea unui semănat de bună
calitate şi uniform.
Arătura se efectuează diferenţiat funcţie de speciile ce vor fi
cultivate:
- pentru culturile perene sau care se cultivă pentru organele
subterane ar ăturile trebuie să fie mai adânci (25-30 cm);
- pentru culturile anuale de la care se recoltează păr ţile aeriene
ar ăturile vor fi normale (20 – 25 cm);
- pentru înfiinţarea culturilor de folosinţă îndelungată (Rosa,
Lavandula) se practică o ar ătur ă de desfundare (40-45 cm).Nivelarea este o lucrare esenţială deoarece seminţele
plantelor medicinale şi aromatice fiind foarte mici, adâncimea de
semănat este foarte mică în general. În aceste condiţii pe un sol
denivelat unele seminţe pot r ămâne la suprafaţa solului iar altele
pot fi încorporate prea adânc. În ambele situaţii r ăsărirea este
neuniformă, sau seminţele nu vor r ăsări.
8/19/2019 Curs PMACT
48/104
48
Pregătirea patului germinativ este o lucrare de mare
importanţă deoarece majoritatea plantelor medicinale şi
aromatice au seminţe mici care necesită pentru o germinaţie
optimă un sol bine mărunţit, aşezat şi tasat. Solul prea afânat se
usucă repede în zona seminţelor determinând o răsărire slabă cu o
densitate slabă şi neuniformă. Cea mai bună calitate a patului
germinativ se realizează cu combinatorul.
5.4 ÎNMULŢIREA
Plantele medicinale şi aromatice se pot înmulţi pe cale
generativă sau vegetativă.
ÎNMULŢIREA GENERATIVĂ se realizează prin
seminţe de acest mod beneficiind cele mai multe dintre plantele
medicinale şi aromatice.
La multe specii de plante medicinale şi aromatice
seminţele necesită de la semănat până la r ăsărire uneori peste 20zile, timp în care germenii pot pieri sau atacaţi de boli, sau atacaţi
de dăunători. Pentru a preveni aceste neajunsuri seminţele se
tratează obligatoriu înainte de semănat cu diverse
insectofungicide.
Seminţele unor specii cum ar fi Rosa, Genţiana , Atropa,
Lavandula etc. au un repaus seminal îndelungat r ăsărind eşalonatşi după o lungă perioadă de la semănat. Pentru a preîntâmpina
acest fenomen se recurge la stratificarea seminţelor în nisip umed
şi menţinerea acestora la temperatura de 00C timp de 45-60 zile.
Înainte de stratificare seminţele se umectează în trei etape cu o
cantitate de apă egală cu o jumătate din cantitatea necesar ă
procesului de germinaţie. Sămânţa umectată se amestecă cu nisip
spălat şi sterilizat în propor ţie de 1:3 – 1:5. În vederea
8/19/2019 Curs PMACT
49/104
49
semănatului seminţele se scot cu 2-3 zile înainte, se usucă timp
de 20-30 ore întinse într-un strat subţire, apoi se separ ă de nisip.
Dacă cantitatea de seminţe este mică, acestea nu se mai
amestecă cu nisip ci se aşează în prealabil umectate în lăzi şi se
ţin în jurul temperaturii de 00C timp de 45-60 zile.
Scoaterea seminţelor din repaus se mai poate realiza şi prin
utilizarea unor substanţe chimice de stimulare.
La specii cum ar fi Angelica archangelica, Carum carvi,
Datura inoxia Digitalis lanata etc seminţele îşi pierd repede
facultatea germinativă motiv pentru care se indică utilizarea
seminţei cele mai proaspete.
Semănatul se face direct în câmp, însă multe specii de
plante medicinale şi aromatice se seamănă mai întâi în r ăsadniţe
după care r ăsadul se plantează în câmp.
Sămânţa destinată semănatului trebuie să fie pur ă biologic
şi cu o valoare culturală ridicată (puritate, germinaţie, masa a
1000 de boabe). La unele seminţe se fac tratamente cu insecto-
fungicide (contra bolilor şi dăunătorilor) sau tratamente speciale
pentru a stimula germinaţia şi r ăsărirea. Limitele pentru puritatea
şi germinaţia la plantele medicinale şi aromatice sunt prevăzute
în standard.
Perioada de semănat, densitatea, distanţa dintre r ânduri şi
adâncimea de încorporare a seminţelor, sunt factori care
influenţează esenţial capacitatea de producţie a plantei şi calitatea
materiei prime. Cantitatea de sămânţă folosită la semănat se va
stabili în funcţie de densitate, masa a 1000 de boabe şi valoarea
culturală (puritate, germinaţie). La unele plante cu seminţe mici
se impune amestecarea ei cu material inert pentru o mai bună
repartizare la semănat. La cele care r ăsar greu, se va adăuga şi sămânţă de plantă indicatoare pentru a putea interveni cu lucr ări
8/19/2019 Curs PMACT
50/104
50
de îngrijire (praşile), înainte de r ăsărirea speciei medicinale sau
aromatice (după r ăsărirea, plantelor indicatoare). Cerinţele
specifice privind semănatul se vor ar ăta la fiecare plantă în parte.
Înfiinţarea prin plantarea răsadului
În cazul anumitor specii de plante medicinale, din anumite
cauze, semănatul direct nu este recomandat fiind necesară
plantarea răsadurilor obţinute în răsadniţe. Tehnologia obţinerii
acestor răsaduri este identică cu cea cunoscută în cazul legumelor
timpurii (roşii, varză, ardei etc).
Răsadurile plantelor pretenţioase la căldură sau cele ale
culturilor foarte timpurii se obţin în răsadniţe calde. La baza unei
astfel de răsadniţe se pune un strat de gunoi de grajd gros de 70-
80 cm deasupra căruia se aşează stratul nutritiv compus dintr -o
parte pământ de ţelină, două părţi mraniţă cernută, nisip şi
îngrăşăminte chimice în următoarele doze: superfosfat 65 g/m2,
azotat de amoniu 30 g/m2 şi sare potasică 30 g/m2. Ca mraniţă se
foloseşte gunoi de grajd bine putrezit (bălegar, paie, resturi de
coceni). Ţelina este pământul conţinut în brazde înierbate scoase
din terenuri cultivate cu lucernă sau trifoi. În acest gen de
răsadniţe o parte din căldura necesară germinării, răsăririi şi
creşterii este degajată de stratul de bălegar de la bază şi altă parte
din razele solare.
Răsadniţele reci primesc căldură numai de la soare nefiind
concepute cu strat de bălegar la bază.
ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ se realizează prin
diverse organe vegetative funcţie de particularităţile speciei.
Stolonii şi rizomii sunt păr ţi ale tulpinii subterane care serecoltează toamna, se fasonează lăsându-se la fiecare câţiva ochi
8/19/2019 Curs PMACT
51/104
51
şi se plantează imediat (toamna) sau primăvara însă cu riscul
unor cheltuieli de depozitare şi a reducerii vigorii biologice a
materialului.
Butaşii reprezintă por ţiuni de tulpini sau r ădăcini sau
tulpini care se plantează mai întâi în r ăsadniţe cu nisip iar apoi în
câmp la locul definitiv. Epoca optimă de plantat al butaşilor este
toamna.
Tufele se obţin prin despăr ţirea tufelor bătrâne dintr -o
plantaţie bătrână ce s-a r ărit şi nu mai este rentabilă. Se va urmări
ca tufele obţinute să fie sănătoase să aibă r ădăcini bine dezvoltate
şi să prezinte muguri viguroşi din care vor porni tulpinile.
Plantarea tufelor se va face de preferinţă toamna, sau când
condiţiile din toamnă nu permit, primăvara.
Pentru plantat, organele vegetative trebuie să se încadreze
în indicii de calitate, să fie sănătoşi, iar plantarea să se facă
diferenţiat în funcţie de specie, respectând distanţele şi
adâncimea de plantare.
Înfiinţarea prin plantarea de stoloni
Anumite specii de plante dezvoltă un număr de tulpini sau
de ramuri ale căror ţesuturi de susţinere nu permit menţinerea lor
în poziţie verticală. Acestea se dezvoltă ca tulpini târâtoare pe
suprafaţa solului. La internoduri apar r ădăcini şi tulpini devenind
astfel organe de înmulţire. Recoltaţi, conservaţi şi plantaţi
conform tehnologiilor descrise pentru fiecare caz în parte,
stolonii constituie materialul săditor pentru multe culturi de
plante.
8/19/2019 Curs PMACT
52/104
52
Înfiinţarea culturii prin plantarea de rizomi
Rizomul este o tulpină subterană, lipsită de clorofilă şi
care, la internoduri, are câţiva solizi (frunze rudimentare) din
care pot creşte tulpini subterane şi r ădăcini adventive. Pentru
anumite specii de plante, obţinerea culturilor prin plantare de
rizomi este cea mai indicată. O atenţie deosebită trebuie acordată
tehnologiei de recoltare a rizomilor, păstrar ii acestora, prgătirii în
vederea plantării şi plantării propriu-zise.
5.5 LUCRĂRILE DE ÎNGRIJIRE
În cursul vegetaţiei plantele medicinale şi aromatice
condimentare şi tinctoriale pretind numeroase lucr ări de îngrijire.
Se fac lucr ări de combaterea buruienilor prin praşile, pliviri şi
prin aplicarea unor erbicide selective. O atenţie specială trebuie
acordată şi combaterii bolilor şi dăunătorilor, care la unele specii
pot decima cultura. Trebuie să se facă o combatere integrată.
Folosindu-se atât normele agrotehnice, cele de igienă culturală,
cât şi măsuri de combatere chimică (unde este cazul).
Folosirea pesticidelor se va face cu mult discernământ,
având în vedere că o parte se acumulează în organele plantelor,
care constituie materia primă vegetală. S-a constatat că din
produsele obţinute de la plantele medicinale, cele mai poluate au
fost Flos, Folium şi Herba, mai puţin fiind Semien şi Radix.
Prezenţa şi persistenţa unor pesticide la materia primă, duce la
risc în poluarea produselor farmaceutice, cu implicaţii
nefavorabile asupra organismului uman.
Unele plante pretind şi lucr ări de tăiere, cârnire, ciupire
pentru a favoriza creşterea producţiei de materia primă vegetală.
8/19/2019 Curs PMACT
53/104
53
S-a constatat că prin aplicarea diferiţilor stimulatori fizici
şi chimici s-a obţinut sporuri de producţie şi îmbunătăţirea
calităţii materiei prime de diferite plante medicinale.
5.6. RECOLTAREA, ŞI PREGATIREA PMA DIN FLORASPONTANAÎN VEDEREA VALORIFICĂRII
5.6.1. Momentul recoltării
Cunoaşterea perioadei optime pentru recoltarea PMA din
flora spontană este de mare însemnătate deoarece în acel moment
acestea trebuie să conţină maximul de substanţe bioactive. Pentru
aceasta este necesar ă cunoaşterea epocii optime, a fenofazei, şi a
momentului din zi pentru fiecare organ al plantelor în parte, când
conţinutul în principii active este maxim.
În ce priveşte epoca de recoltare pentru fiecare organ se
pot preciza următoarele:
r ădăcinile (radix) şi rizomii (rhizoma) bulbii (bulbus),
tuberculii, (tubera) se recoltează de preferinţă toamna, dar se
pot recolta şi primăvara înainte de pornirea în vegetaţie a
speciei respective;
scoar ţa (cortex) se recoltează funcţie de specie de pe tulpini,
ramuri sau chiar r ădăcini. Acţiunea se efectuează primăvara
când seva începe să circule, şi desprinderea de pe organul
respectiv este mai uşoar ă;
mugurii (turio) se recoltează primăvara când au dimensiuni
apreciabile dar cu puţin timp înainte de a se deschide;
partea aeriană (herba), frunzele (folium), şi florile (flores) se
recoltează de obicei în fenofaza înflorire la majoritatea
speciilor. Există totuşi şi situaţii când unele specii se
recoltează la îmbobocire, altele la începutul înfloririi, iaraltele la înflorire deplină. Nu se recoltează frunzele foarte
8/19/2019 Curs PMACT
54/104
54
tinere sau foarte bătrâne şi nici florile care s-au trecut şi
scuturat;
fructele se recoltează atunci când sunt ajunse la maturitatea
deplină în cazul fructelor cărnoase şi înainte de deschiderea
lor în cazul fructelor uscate pentru evitarea pierderii
seminţelor;
seminţele se recoltează când au ajuns la maturitate însă în
cazul fructelor dehiscente , înainte de a se deschide, evitându-
se astfel pierderile;
Pentru fiecare specie în parte trebuie să se cunoască exact
luna sau perioada în care se recoltează pentru a se pregăti din
timp cele necesare. Calendaristic există diferenţe dintr-o zonă în
alta a ţării şi uneori de la un an la altul funcţie de starea vremii.
De foarte mare importanţă este şi momentul din zi când se
recoltează anumite păr ţi ale plantei. unele organe se recoltează
dimineaţa devreme ca să nu se scuture, altele se recoltează numai
după ce se ridică roua, unele numai pe timp însorit (frunzele de
Digitalis), iar altele care conţin uleiuri volatile numai pe timp
noros. În general, organele subterane şi scoar ţa se pot recolta în
orice moment al zilei.
Starea vremii în timpul recoltării poate influenţa în mare
măsur ă calitatea plantelor medicinale şi aromatice. Unele păr ţi se
recoltează pe vreme însorită şi uscată, altele pe vreme caldă dar
noroasă iar altele pe vreme noroasă şi r ăcoroasă. Plantele
aromatice nu se recoltează imediat după ploi, ci la un interval de
2 zile pentru aşi acumula uleiurile volatile pierdute în timpul
ploii, iar recoltarea se face numai pe timp noros dar călduros.
8/19/2019 Curs PMACT
55/104
55
5.6.2. Metode de recoltare
La recoltarea plantelor medicinale şi aromatice se
abordează mai multe metode de recoltare în funcţie de partea
supusă acestui proces. Aceste tehnici sunt concepute astfel ca
viteza de lucru, cheltuielile, calitatea produselor şi eficienţa să fie
maxime. Dacă se abordează o tehnică adecvată produsele se
usucă şi se condiţionează mai bine iar calitatea lor este
corespunzătoare.
Părţile subterane se recoltează manual prin smulgere sau cu
cazmaua, iar mecanic cu plugul, grapa sau maşini speciale
(MRC, etc.). Atunci când rădăcinile sunt ramificate şi adânci se
sapă şanţuri care urmăresc traseul acestora după care ternul se
nivelează. La speciile cultivate pe rânduri păr ţile subterane se
dizlocă cu plugul după care se adună cu mâna, grebla, furca sau
grapa. Aceeaşi metodă se utilizează şi la speciile din flora
spontană unde plantele cresc dese , însă în acest caz se lasă în
pământ suficiente plante pentru a asigura înmulţirea şi în
următorii ani, după care se nivelează.
Scoarţa se detaşează de pe tulpini ramuri sau păr ţi subterane
cu ajutorul unor cuţite speciale. La tulpini sau ramuri se
efectuează două crestături inelare între care se detaşează scoar ţa
de-a lungul până la partea tare (lemn) f ăr ă însă a se detaşa de pe
arbori. Scoar ţa de pe r ădăcini se extrage în mod asemănător, însă
planta este sacrificată. Se prefer ă ca scoar ţa de pe păr ţile amintite
să se desprindă în aceeaşi zi deoarece a doua zi desprinderea este
anevoioasă.
Mugurii se recoltează numai cu mâna, culegându-se numai
cei nedeschişi şi de mărime optimă. Pentru arborii înalţi se
utilizează scări duble bine asigurate.
8/19/2019 Curs PMACT
56/104
56
Herba (partea aeriană întreagă) se recoltează manual prin
rupere cu mâna, cu secera, cu coasa şi mecanic cu cositori
diverse. Recoltatul manual se practică in flora spontană pe
terenuri accidentate, păduri sau unde plantele sunt mai rare, iar
recoltatul mecanic se practică la speciile cultivate şi la cele
spontane unde densitatea este corespunzătoare şi terenul este
accesibil. La plantele cu partea bazală lemnoasă se recoltează
numai păr ţile ierboase.
Frunzele sunt recoltate manual prin culegere sau prin strujire,
iar la cele foarte mari şi rezistente, în special de la baza tulpinii,
se poate utiliza secera sau cuţitul. Frunzele de pe ramuri sau
tulpini se recoltează una câte una pe măsur ă ce ajung la
maturitate. Strujirea se efectuează când frunzele se recoltează
toate odată, prin prinderea cu mâna stângă a vârfului plantei şi
tragerea cu mâna dreaptă de sus în jos a frunzelor care se adună
în podul palmei. Frunzele se recoltează cu sau f ăr ă peţiol în
funcţie de specie.
Inflorescenţele şi florile se recoltează manual cu mâna,
foarfeca sau dispozitive speciale.
În general florile mari, anumite păr ţi din floare (petale,
stamine etc.), se recoltează cu mâna, iar inflorescenţele se taie cu
foarfeca. La unele specii florifere se desprind imediat din
inflorescenţe, iar la alte specii numai după uscare prin scuturare
sau strujire. Inflorescenţele de Matricaria chamomilla se
recoltează, manual sau mecanizat cu ajutorul unui peptine
special.
Fructele şi seminţele se recoltează manual, cu mâna sau cu
dispozitive speciale sau prin baterea şi scuturarea plantelor şi
mecanizat cu combine. De exemplu fructele de cătină ( Hippophae rhamnoides) măceşe ( Rosa cannina) porumbar
8/19/2019 Curs PMACT
57/104
57
( Prunus spinosa) se recoltează cu mâna, fructele de afin
(Vaccinium myrtillus) se recoltează cu nişte pinteni speciali,
fructele de ienupăr ( Jenuperus communis) se recoltează prin
scuturarea şi baterea uşoar ă arbuştilor iar speciile de umbeliferae
din culturi se recoltează mecanizat prin treierare cu combina.
5.6.3. Recoltarea plantelor toxice
Acest grup de plante necesită măsuri suplimentare
deoarece pot pune în pericol viaţa şi sănătatea celor care le
recoltează şi le mânuiesc. A