Suport Curs Mcp
-
Upload
ioana-boca -
Category
Documents
-
view
48 -
download
2
description
Transcript of Suport Curs Mcp
Metodologia cercetării în psihologie
Curs introductiv
Abordarea științifică în
psihologie
De ce (să) studiem MCP?
De ce (să) studiem MCP?
1. MCP oferă o bază solidă pentru alte discipline fundamentale (Psihologia
socială, Psihologia dezvoltării, Psihologie organizațională etc.)
!!! MCP - proces de dobândire a informațiilor despre fenomenele
psihologice, care se aplică tuturor domeniilor specifice de conținut
reprezentate de celalte discipline
2. cunoașterea MCP vă va face consumatori mai informați și mai critici de
informație despre comportamentul uman (informație ce vine din surse
variate – psihologi amatori, mass-media)
3. în practica psihologică, abilitățile de cercetare sunt utile pentru a ține
pasul cu ultimele descoperiri în domeniu
4. demersul de abordare a cazurilor clinice, de exemplu, este similar cu
demersul de cercetare (faci o presupunere și apoi încerci să o verifici)
5. abilitățile de cercetare sunt abilități transversale
Cum cunoaștem lucruri
(adevăruri)?
• Gândiți-vă, pentru câteva momente la un lucru pe care îl considerați
adevărat (poate fi o convingere simplă – blondele nu sunt pricepute
la volan, sau o convingere profundă – Dumnezeu există).
• Cum ați ajuns la această convingere?
Cum cunoaștem lucruri
(adevăruri)?
Apelul la autoritate
•Acceptarea validității unei informații pentru că vine de la o sursă pe
care o considerăm expertă sau influentă (părinții, profesorii, cărți,
doctori, prezentatori meteo, etc.)
•Este autoritatea o bună sursă de cunoaștere?
Cum cunoaștem lucruri
(adevăruri)?
Folosirea raționamentelor
•Formularea de concluzii pe baza logicii și a raționamentelor
Exemplu:
1. Primatele sunt capabile să folosească limbajul.
2. Cimpanzeul Bozo face parte din ordinul primatelor.
Concluzia: Bozo este capabil să folosească limbajul.
•Concluzia este fără de greșeală, însă valoarea ei se bazează pe
adevărul premiselor
•Cunoașterea/ convingerea este rezultatul raționamentului logic, înainte
ca persoana să aibă contact direct cu fenomenul psihologic (cunoaștere
a-priori)
Cum cunoaștem lucruri
(adevăruri)? Experiență
•Învățarea/ cunoașterea lucrurilor prin observare sau experiență directă cu acestea și
reflecția asupra acestei experiențe - empirism
•Experiența este cel mai bun profesor? Exemple?
!!! Dificultăți: experiențele noastre sunt limitate, iar interpretarea acestora poate fi
influențată de o serie de biasări cognitive (surse de eroare în judecată care
determină ca inferențele despre persoane sau situații să fie ilogice) (Tversky &
Kahneman, 1972)
•Exemplu 1: confirmation bias – tendința de a căuta și de a acorda atenție specială
informațiilor care susțin convingerile noastre, ignorându-le pe cele care contrazic
această convingere (rasismul, comportamentul persoanei iubite)
•Exemplul 2: accesibilitatea alternativelor – tendința de a supraestima probabilitatea
de apariție a unui eveniment pentru că am trăit recent acest eveniment sau pentru că
experiența a fost una intensă (prăbușirea avioanelor)
Cum cunoaștem lucruri
(adevăruri)?
Știința
• Permite cunoașterea lucrurilor independet de opiniile noastre despre ele –
cunoaștere obiectivă (bazată pe analiza faptelor, observabilă, măsurabilă și care
evită biasările și preconcepțiile)
• Opusă cunoașterii subiective (bazată pe opinia și interpretarea personală, pe
judecăți sau emoții)
Cunoașterea științifică –
descriptori
Determinism
≠ predestinare, predeterminare, liber arbitru
• Fenomenele psihologice au cauze, iar aceste cauze pot fi descoperite
• Comportamentul uman este determinat (are cauze specifice) și acest lucru
ne permite să facem predicții cu o probabilitate mai mare decât șansa
Exemplu: accesele de furie ale copiilor în magazinele de jucării –
cauze?
predicția?
- comportamentul se va repeta în situații similare dacă, în trecut, a adus
beneficii copilului
Cunoașterea științifică –
descriptori
Empirism sistematic
• Se bazeză pe colectarea de date din realitate (empirism) în manieră
sistematică (controlată, structurată) în vederea testării unei teorii
• Un demers complex ce cuprinde:
1. observarea realității prin prisma unei teorii (presupuneri, predicții)
2. generarea unei ipoteze cu scopul de a verifica realitatea observată
3. testarea ipotezei printr-un demers investigativ
4. obținerea unui răspuns care sprijină sau nu teoria formulată
Cunoașterea științifică –
descriptori Empirism sistematic
Exemplu:
1. observarea realității prin prisma unei teorii – Am observat o
creștere în greutate. În aceiași perioadă, am renunțat să mai practic activități
fizice intense. Este posibil ca surplusul de calorii neconsumate să fie cauza
creșterii în greutate
2. generarea unei ipoteze cu scopul de a verifica realitatea observată –
Demararea unui program de activități fizice va reduce tendința de creștere în
greutate (comparând lunile în care nu am făct sport cu lunile în care am făcut
sport)
3. testarea ipotezei printr-un demers investigativ – colectez lunar
datele legate de greutate și fac comparațiile (mențin același regim alimentar
pentru a controla inputul de calorii)
4. obținerea unui răspuns care sprijină sau nu teoria formulată – în
lunile cu activitate fizică, greutatea scade. Astfel, activitatea fizică este una din
modalitățile de echilibrare calorică
Cunoașterea științifică –
descriptori
Produce cunoștințe verificabile public
• Termenii sunt definiți clar iar procedurile sunt suficient de precise și detaliate
pentru ca oricine care ar repeta sistematic studiul să obțină aceleași rezultate
• Dacă rezultatele sunt replicate, încrederea în cunoștințele produse crește
• Atunci când rezultatele nu pot fi replicate, apar întrebări legate de
corectitudinea studiului sau a prezentării rezultatelor
Exemplu: Studiul lui J. Watson - Micul Albert
Cunoașterea științifică –
descriptori
Concluzii bazate pe date
• Concluziile despre comportamentul uman se bazează pe informațiile
obiective colectate în mod sistematic din realitate
Exemplu: Studenții din această promoție sunt mai bine pregătiți decât studenții
din promoțiile anterioare.
- Cum definim mai bine pregătiți?
- Date obiective: mediile de admitere ale studenților din acest an și ale celor
din anii anterior
Cunoașterea științifică –
descriptori
Scepticism (căutarea explicațiilor alternative)
• Concluziile obținute nu reprezintă adevărul absolut, ele trebuie privite cu
scepticism, pot fi supuse revizuirilor în lumina altor cercetări
! Știința este un demers auto-corectiv.
! Cercetătorii au toleranță ridicată la frustrare și ambiguitate, dar și
disponibilitate în a fi răbdători cu progresul științei
Exemplu: preferința pentru Coca-Cola vs. Pepsi
! Atitudinea față de cercetare: deschidere față de date și idei noi, disponibilitatea
de ne schimba perspectiva în fața evidenței
Cunoașterea științifică –
descriptori
Studiul problemelor rezolvabile (sau al întrebărilor care au
răspuns)
• Cunoașterea științifică formulează/răspunde la întrebări empirice – a căror
răspuns poate fi dat pe baza observațiilor sistematice și care sunt suficient de
precise pentru a permite efectuarea de predicții
Exemplu: diminuarea simptomelor depresive prin intermediul realității virtuale
• Ideea de bază: oricât de abstract ar fi, aparent, un concept, dacă identificăm
un indicator observabil al acestuia, atunci poate fi abordat în cercetarea
științifică
Exemplu: inteligența
• Nu orice construct/ întrebare poate fi abordată empiric
Exemplu: Care este sensul vieții?
Cunoașterea științifică –
descriptori
Dezvoltă teorii care pot fi demonstrate ca fiind false
• Teoriile sunt presupuneri pentru care datele culese ne oferă suport fie în
direcția anticipată, fie în direcția opusă = falsificabilitate
Exemplu: Teoria psihanalitică – mecanismele inconștiente de apărare ale eului
(regresia)
Cunoașterea științifică –
descriptori
• Determinism
• Empirism sistematic
• Cunoștințe verificabile public
• Concluzii bazate pe date
• Scepticism
• Studiul problemelor rezolvabile
• Falsificabilitatea
Pseudoștiința
= orice domeniu de cunoaștere care aparent folosește metoda științifică și face
tot posibilul pentru a da această impresie, dar, în realitate, se bazează pe
metode inadecvate, neștiințifice, făcând afirmații care sunt false
Cum recunoaștem pseudoștiința?
• Asocierea cu știința – fie originile pseudoștiinței se regăsesc în cunoașterea
științifică, fie pseudoștiința folosește concepte ale cunoașterii științifice
Exemplu: mesajele subliminale menite să îmbunătățească învățarea unei limbi
străine în timpul somnului (mesaje difuzate la un prag mai mic decât pragul
senzorial minimal care pot fi detectate de către subconștient și care pot, astfel,
influența comportamentul ulterior)
Explicația: Amorsarea (prezența unui stimul anterior influențează reacția la un
stimul prezent) (infant – copil # creion)
Pseudoștiința
Cum recunoaștem pseudoștiința?
• Accentul pe opinii și/sau cazuri particulare – folosirea testimonialelor pentru a
demonstra valoarea cunoașterii
• Absența procesului de falsificabilitate – instrumente care să permită
investigația științifică (cum măsurăm cât percepe persoana pe durata
somnului?), lipsa specificității
• Supra-simplificarea conceptelor complexe (exemplu: cauzele
comportamentului uman sunt reduse la un singur factor – mesajul subliminal)
Exemple?
Metodologia cercetării în psihologie
Curs 2
Dezvoltarea ideilor de
cercetare. Scopul cercetării
psihologice
Identificarea și dezvoltarea temelor de cercetare
Tema cercetării - surse
• Simțul comun – ceea ce considerăm a fi adevărat
Exemple:
• Opusele se atrag atracția interpersonală
• Bătaia e ruptă din rai efectele pedepselor
• O imagine face cât o mie de cuvinte rolul imaginilor
vizuale în învățare
! Valoarea ideilor de cercetare derivate din simțul comun
constă în faptul că forțează o reinterpretare a acestuia, o
verificare/confirmare/invalidare a acestor idei.
Tema cercetării - surse
• Observarea comportamentului uman – observarea a
ceea ce ne înconjoară, a oamenilor, evenimentelor
personale sau sociale
Exemplu:
• ”Am pus actele intr-un loc care atunci mi s-a părut sigur,
dar acum nu le mai găsesc!”
Winograd & Soloway, 1986: oamenii au tendința de a uita
unde au depozitat ceva atunci când sunt prezente două
condiții:
1. locația obiectului este considerată a fi foarte ușor de ținut
minte
2. locația este considerată a fi foarte puțin probabilă pentru
obiectul respectiv
Tema cercetării - surse
• Observarea comportamentului uman
Exemplu: Efectul Zeigarnik (1927/1967) – reținem mai bine
sarcinile neterminate decât pe cele terminate
• Sursa ideii: la una din întâlnirile informale dintre Kurt Lewin și
studenții săi la o cafenea, Bluma Zeigarnik a observat că chelnerița
își amintea ce a comandat fiecare fără să noteze, dar după ce
clienții au plătit, chelnerița nu își amintea nimic din ceea ce s-a
comandat la masă
• Zeigarnik a pus la cale o cercetare în care participanții erau
întrerupți din desfășurarea unei sarcini (asamblare de cuburi,
puzzle, operații mintale) – mai mulți dintre cei întrerupți își
reaminteau cu exactitate sarcina ulterior, comparativ cu cei
neîntrerupți
Tema cercetării - surse
• Observarea comportamentului uman – serendipitate =
descoperirea a ceva în timp ce cercetezi (cauți) altceva
Exemplu: I. Pavlov – reflexul condiționat (un stimul neutru –
clopoțelul, asociat în mod repetat cu un stimul
necondiționat – mâncarea, va produce, ulterior, un
răspuns reflex – salivarea, chiar în absența stimulului
necondiționat)
• Pavlov studia sistemul digestiv la câini și măsura saliva
produsă când aceștia primeau hrană
!!! Astfel de descoperiri apar numai dacă privim lumea cu
curiozitate științifică.
Tema cercetării - surse
• Teoria – un corp sistematic de afirmații despre un
fenomen sau o temă specifică (teoriile învățării, teoriile
memoriei, atenției, personalității etc.)
1. Sumarizează cunoașterea empirică în domeniu
2. Organizează, descrie și explică natura comportamentului
3. Generează cunoaștere și ghidează observarea
comportamentului uman
4. Poate fi îmbogățită prin cercetare
Tema cercetării - surse
• Cercetări anterioare – poate cea mai frecventă sursă de
idei de cercetare: întrebări nerezolvate ale studiilor
anterioare
Exemplu: Cramer et al., 2007 – studiu asupra folosirii
telefoanelor mobile în timpul conducerii autovehiculului de
către studenți: 11% din cei observați vorbesc la telefon în timp ce
conduc, femeile folosesc în mai mare măsură telefonul în timp ce
conduc comparativ cu bărbații, șoferii singuri folosesc mai des
telefonul comparativ cu cei care au pasageri.
Idei de cercetare pe baza acestui studiu?
Tema cercetării - surse
• Probleme practice
Exemple:
• Consumul mare de alcool la vârsta adolescenței (cazul
Finlandei, Estoniei, Norvegiei)
• Adaptarea la mediul școlar a copiilor cu tulburare din
spectrul autist
Ce urmărește cercetătorul ?
1. Care sunt manifestările agresive specifice copiilor
preșcolari?
2. Există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește
manifestarea agresivității?
3. Elevii introvertiți vor avea dificultăți de adaptare școlară?
4. Culoarea roșie influențează percepția atractivității fizice a
unei persoane?
Scopurile cercetării
# 1 & # 2 - Descrierea comportamentului uman
# 3 - Prezicerea comportamentelor viitoare
# 4 - Explicarea comportamentului (identificarea
cauzelor comportamentului uman)
Scopurile cercetării - descrierea
Descrierea comportamentului
- direct observabil (viteza de alergare, volumul vocii)
- indirect observabil (percepția atractivității fizice)
+ identificarea regularităților în apariția/ manifestarea unui
comportament sau eveniment
Exemplu: Cunningham, Druen,& Barbee, 1997 –
identificarea standardelor de frumusețe în perioade
distincte de timp - 1940 vs. 1990 (mărimea ochilor, distanța
oculară, lungimea nasului, proeminența pomeților)
Scopurile cercetării – predicția
• Este posibil să prezicem comportamentul numai după ce
am observat cu regularitate faptul că două evenimente
sunt relaționate în mod sistematic
Exemplu: Efran, 1974 – jurații sunt mai îngăduitori în
condamnarea infractorilor atractivi fizic decât în
condamnarea celor neatractivi fizic, chiar atunci când
aceiași infracțiune este comisă
Scopurile cercetării – explicarea
predicția ≠ explicarea
(predicția = stabilirea probabilității de apariție a unui
comportament sau fenomen)
(explicarea = determinarea cauzelor care au condus la acel
comportament/eveniment)
Exemplu: comportamentul agresiv poate fi prezis de cantitatea
de violență vizionată de copil la TV
dar, dacă nu știm cu exactitate că expunerea la violență este o
cauză a comportamentului – nu avem certitudinea că reducând
numărul scenelor violente la TV, vom reduce și
comportamentele agresive
Este posibil ca: un copil agresiv să caute programe TV cu
conținut violent!!
Scopurile cercetării – explicarea
Exemplu: Elliot & Niesta, 2008: bărbații consideră mai
atractive femeile care poartă culoarea roșie față de cele care
poartă albastru
Culoarea roșie determină percepția atractivității?
sau
Femeile atractive preferă
să poarte culori puternice,
deschise?
Scopurile cercetării
• O explicație care pare satisfăcătoare pe baza unei
cercetări poate fi considerată inadecvată dacă în cercetări
ulterioare sunt evidențiate noi cauze ale comportamentului
!!! Există un anumit grad de incertitudine în cercetarea
științifică – rezultatele unei cercetări sunt punct de placere
pentru cercetări ulterioare
Tipuri de cercetare psihologică
• Datele culese
• Context
• Abordare
• Obiectiv
Descriptivă
Predictivă
Explicativă
Fundamen
tală
Aplicativă
Cantitativă
Calitativă
De teren
De laborator
Abordare - Cercetarea fundamentală
• Încearcă să răspundă unor întrebări fundamentale despre
natura umană
• Abordează problematici teoretice de genul: cogniție,
motivație, emoție, învățare, dezvoltarea personalității, etc.
– pentru a identifica mecanismul psihic explicativ al
comportamentului uman
Exemplu: Rydell, Rydell, & Boucher, 2010 - efectul
stereotipului performanței negative asupra învățării
Participante femei au studiat un tutorial despre o modalitate specifică de
rezolvare a problemelor de matematică. La mijlocul cursului li s-a dat
o problemă de matematică spre rezolvare și a fost invocat stereotipul:
unora dintre participante li s-a spus că scopul experimentului este să
se identifice de ce femeile se descursă atât de prost la matematică.
După a doua parte a cursului, a fost administrată o nouă probă de
matematică. Rezultatele?
Abordare - Cercetarea aplicativă
• Abordează teme ce reflectă o problemă practică
• Este orientată înspre identificarea de soluții la problemă
Exemplu: Braver, Ellman, & Fabricus, 2003 – relocarea
copiilor după divorț
Elevi proveniți din familii dezorganizate prin divorț au fost împățiți în
grupuri în funcție de distanța la care s-au mutat părinții după divorț .
Elevii a căror părinții nu se mutaseră mai departe de o oră de condus
pe șosea au înregistrat mai multe scoruri pozitive în ceea ce privește
adaptarea academică.
Utilitatea rezultatelor?
Cercetare fundamentală vs. aplicativă?
•Este extraversia asociată cu căutarea de senzații?
•Jocurile video (precum Grand Theft Auto) cresc nivelul
agresivității la adolescenți?
•Memoria procesează imaginile vizuale și sunetele
simultan?
•Care sunt cele mai eficiente strategii de a face față
dezastrelor naturale?
Cercetare fundamentală vs. aplicativă?
• Avantaje și dezavantaje?
Cercetare fundamentală vs. aplicativă?
• Ambele tipuri sunt importante pentru dezvoltarea
cunoașterii
• Niciun tip de cercetare nu este superior altuia
• Mare parte din cercetarea aplicativă este ghidată de
modelele teoretice sau rezultatele cercetării fundamentale
Metodologia cercetării în psihologie
Formularea obiectivelor și
a ipotezelor de cercetare
Tipuri de cercetare psihologică
• Datele culese
• Context
• Abordare
• SCOP
Descriptivă
Predictivă
Explicativă
Fundamen
tală
Aplicativă
Cantitativă
Calitativă
De teren
De laborator
Obiectivul cercetării
• Modalitatea esențială pentru a prezenta contribuția
cercetării (De ce facem cercetarea?)
• Direcționează și ghidează demersul de cercetare
• Obiectivul trebuie să fie fundamentat teoretic (justificat):
– Să explice relevanța cercetării în raport cu ceea ce se cunoaște deja
despre temă
– Să prezinte relevanța cercetării pentru un context social larg
Obiectivul cercetării
• Stipulează: ce urmărește cercetătorul (să descrie, să
prezică, să explice), care sunt conceptele psihologice
investigate, care este populația la nivelul căreia se face
cercetarea
• Formularea trebuie să fie clară, concisă, specifică, să
sugereze ce metodă de cercetare va fi folosită
!!! Rezultatele studiului sunt prezentate numai în lumina
obiectivului
Obiectivul cercetării
Exemple:
Cercetare descriptivă: Obiectiv – descrierea principalelor
forme de manifestare a agresivității fizice și verbale la copiii
preșcolari
Cercetare predictivă: Obiectiv – determinarea relației dintre
introversie și adaptarea școlară la elevii din ciclul primar
Cercetare explicativă: Obiectiv – stabilirea efectului pe care
ascultarea muzicii în timpul evaluării îl are asupra
performanțelor în evaluare ale elevilor
Ipoteza de cercetare
• Presupunere referitoare la posibilele rezultate
• Asumpție (afirmație) care exprimă așteptările legate de
obiectivul cercetării
Caracteristici
• Formularea include exprimarea existenței unei relații între două
concepte/ caracteristici psihologice
• Poate fi testată (include o presupunere, conceptele incluse pot
fi măsurate, observate și analizate, ipoteza nu este o judecată
de valoare)
• Se bazează pe un model teoretic (este consistentă cu teoria
sau cu cercetări anterioare)
• Formularea trebuie să conțină: conceptele investigate,
populația studiată, relația presupusă dintre concepte
Ipoteza de cercetare
• Forme distincte de fomulare a unei ipoteze
Exemple:
Întrebarea de cercetare: Elevii introverți vor avea dificultăți de adaptare
școlară?
Obiectiv: stabilirea relației dintre introversie și adaptarea școlară la
elevi.
Ipoteze (variante)
a. Nivelurile ridicate ale introversiei se asociază cu niveluri scăzute ale
adaptării școlare.
b. Introversia se asociază negativ cu adaptarea școlară.
(asocierea negativă dintre două concepte: conceptele variază în direcții
diferite)
(asocierea pozitivă dintre două concepte: ambele variază în aceiași
direcție)
Ipoteza de cercetare
Exemple: (forme variate de formulare a aceleiași ipoteze)
Obiectiv: stabilirea relației dintre introversie și adaptarea școlară la
elevi.
c. Există o relație de asociere negativă între introversie și adaptarea
școlară. - Indică direcția relației
d. Există o relație de asociere între introversie și adaptarea școlară. -
Atunci când nu avem fundamentare pentru a presupune direcția relației
-Ipoteza poate fi formulată și în termeni comparativi:
e.Există diferențe între elevii introverți și cei extraverți în ceea ce
privește adaptarea școlară.
f.Elevii introverți manifestă dificultăți de adaptare școlară în mai mare
măsură decât elevii extraverți.
!!! În funcție de modalitatea de formulare, testarea ipotezei se face prin
teste statistice distincte (pentru formulările a,b,c,d – corelație Pearson,
pentru formulările e,f – teste t pentru eșantioane independente)
Ipoteza de cercetare
Tipuri de ipoteze
• În funcție de obiectivul cercetării:
– Cercetarea descriptivă & predictivă – ipoteze non-cauzale
Exemple de verbe folosite pentru formularea ipotezelor
non-cauzale: se asociază, corelează
– Cercetarea explicativă – ipoteze cauzale
Exemple de verbe folosite pentru formularea ipotezelor
cauzale: influențează, determină, are efect asupra,
conduce la, cauzează
Ipoteza de cercetare
Ipoteze direcționale
(ipoteze unidirecționale)
Cauzale
A determină creșterea
nivelurilor lui B.
Non-cauzale
A se asociază
pozitiv cu B.
Ipoteze bidirecționale
Cauzale Non-
cauzale
A se asociază cu B.
!!! Fără un argument solid preluat din teorie sau din studii
anterioare, ipoteza nu se susține, nu merită să fie investigată.
Obiectivul și Ipoteza de cercetare
• Indică ceea ce este cel mai relevant într-o cercetare
• Direcționează toate demersurile ulterioare din cadrul
cercetării
• Rezultatele unei cercetări au valoare numai în lumina
obiectivelor și a ipotezelor formulate
• Demersul cercetătorului este de a culege date care să
susțină sau să nu susțină ipoteza
Obiectivul și Ipoteza de cercetare
• Dificultăți în formulare?
– Lipsa unui fundament teoretic clar
– Lipsa cunoștințelor despre metodele adecvate de testare a
ipotezelor
Concepte psihologice, variabile și
măsurarea lor • Variabilă = orice caracteristică, comportament, eveniment
care are cel puțin două categorii sau valori (orice
caracteristică care variază)
Exemple: extraversia, timpul de reacție....
! Este ceea ce măsurăm (conceptul măsurat)
Variabila ≠ conceptul
Conceptul ne ajută să înțelegem teoria
Variabila este ceea ce folosim pentru a măsura conceptul
Exemplu: conceptul - adaptare școlară (procesul de adaptare la rolul de
elev și la diferitele aspecte ale mediului școlar)
variabila: nivelul de adaptare școlară (scorul la un inventar de
adaptare școlară)
Variabile de cercetare - tipuri A măsura = a încadra indivizii în categoriile sau valorile unei variabile
În funcție de modalitatea de măsurare:
Nominale
încadrarea indivizilor într-un număr fix de categorii cunoscute; categoriile nu au proprietați numerice
Numerice
Ordinale
ordonarea cazurilor în funcție de
valoarea unei caracteristici
distanța între scoruri (valori)
este egală, fără să avem punctul zero
De interval
De raport
similară cu variabila de interval, dar avem punct
zero
Variabile de cercetare - tipuri
• În funcție de manipularea cercetătorului: dependente și
independente
- Folosite atunci când cercetăm relații cauzale
Exemplu: experimentul lui M. Sheriff privind reducerea
prejudecății prin stabilirea de scopuri supraordonate
Variabila: prejudecată – cercetătorul a dorit să o modifice
și a măsurat-o = variabila dependentă VD
Variabila: scopuri supraodonate – a fost manipulată de
cercetător pentru a determina variația VD =
variabilă independentă VI (cercetătorul poate
manipula valorile/ variația acestei variabile)
VI (cauza) VD (efectul)
Variabile de cercetare Exemplu:
Obiectivul studiului: examinarea efectului pe care muzica îl are asupra
rezultatelor la examen.
Ipoteza: Dacă studenții ascultă muzică lentă vor obține rezultate mai
bune la examen decât dacă nu ascultă muzică.
Procedură: 100 de studenți au fost distribuiți aleatoriu la grupul care
asculta muzică lentă în timpul examenului sau la cel care nu asculta
muzică. La final au fost comparate rezultatele la examen.
Rezultat: Scorurile la examen au fost semnificativ mai bune pentru
studenții care au ascultat muzică lentă față de scorurile celor care nu
au ascultat muzică.
VI? VD?
Alte modalități de manipulare a VI?
Variabile de cercetare - tipuri
În funcție de caracteristicile participanților la cercetare
•Psihologice (personalitate, comportament)
•Demografice (caracteristici demografice)
!! Nu pot fi variabile independente pentru că nu pot fi
manipulate de cercetător
Variabile de cercetare
• Operaționalizarea variabilelor = definirea variabilei în
termenii specifici în care se realizează măsurarea
(definirea variabilei în termeni observabili și măsurabili)
• Presupune tranpunerea conceptelor abstracte în termeni
concreți – dacă variabila este prea vagă, atunci
operaționalizarea este dificilă
• Facilitează înțelegerea clară a intențiilor și rezultatelor
cercetării
Variabile de cercetare
Exemple: variabila agresivitate
Modalități de operaționalizare:
a. Numărul loviturilor aplicate altei persoane
b. Durata loviturilor aplicate altei persoane
c. Numărul loviturilor aplicate unui obiect
d. Numărul crimelor înregistrate într-o localitate pe o durată de timp
e. Numărul de împingeri în mantinelă la hochey
f. Scorul la un chestionar de agresivitate
g. ?
Bibliografie
Cozby, P., & Bates, S. (2011). Methods in Behavioral
Research, 11th ed. New York: McGraw-Hill.
Howitt, D., & Cramer, D. (2011). Introduction to Research
Methods in Psychology, 3rd ed. Harlow, Essex:
Prentice Hall.
Metodologia cercetării în psihologie
Curs 4
Tipuri de cercetări
Tipuri de cercetare psihologică
• Datele culese și modalitatea de analiză
• Context
• Abordare
• Obiectiv
Descriptivă
Predictivă
Explicativă
Fundamen
tală
Aplicativă
Cantitativă
Calitativă
De teren
De laborator
Exemplu
Walker (1996) – diferențele de gen în controlul utilizării
telecomenzii afectează relația de cuplu
Procedură:
• Interviuri cu 36 de cupluri care loauiau împreună de cel puțin un an
• Întrebările au vizat: modul în care decid să urmărească programe
TV, frustrările personale în cadrul acestui proces, ce ar dori să
schimbe la acest mod
• Majoritatea rezultatelor a fost prezentată sub formă narativă însoțită
de citări din răspunsurile participanților
”Cred că ar trebui să o mai las și pe ea uneori să schimbe programul,
dar m-ar deranja să nu am eu controlul” (B, 36 ani)
Concluzia: când ambii parteneri vizionează programe TV,
de obicei bărbații controlează telecomanda, dar această
activitate este una stresantă și generează neînțelegeri
Cercetare calitativă
• urmăreşte înţelegerea modului în care oamenii
interpretează realitatea, experienţa şi a modului în care
structurează lumea.
• Cercetarea calitativă este descriptivă, cercetătorul este
interesat de proces, semnificaţia şi înţelegere.
• Procesul cercetării calitative este unul inductiv,
cercetătorul creează abstracţii, concepte, ipoteze şi teorii
plecând de la detalii.
• Rezultatele sunt prezentate ca analize narative care
sumarizează răspunsurile sau detale înregistrate
Cercetare cantitativă
• Datele sunt colectate și prezentate sub formă de numere
• Se calculează scoruri medii pentru diferiți indivizi sau
grupuri la anumite sarcini, sau procentul de respondenți
care îndeplinesc o anumită caracteristică
Exemplu: Walker, 1996 – 20 % din timp, femeile au control
asupra utilizării telecomenzii, 80% din timp controlul
aparține bărbaților
C. Cantitativă vs. C. calitativă
CERCETAREA CANTITATIVĂ CERCETAREA CALITATIVĂ
Asumpţii
- Faptele sociale au o realitate
obiectivă
- Primacitatea metodelor
- Variabilele pot fi identificate, iar
relaţiile măsurate
Asumpţii
- Realitatea este un construct
social
- Primacitatea problematicii
- Variabilele sunt complexe,
intercalate şi dificil de măsurat
Scop
- Generalizibilitate
- Predicţie
- Explicaţii cauzale
Scop
- Contextualizare
- Interpretare
- Înţelegerea perspectivelor
actorilor
C. Cantitativă vs. C. calitativă CERCETAREA CANTITATIVĂ CERCETAREA CALITATIVĂ
Abordare
- Începe cu formularea
ipotezele şi teoriile
- Manipulare şi control
- Folosesţe instrumente
formale
- Experimentează
- Deductivă
- Analiza componentelor
- Caută consensul, normele
- Reduce datele la indicatori
numerici
- Foloseşte limbajul abstract
în raportare
Abordare
- Se finalizează cu formularea
ipotezelor şi a teoriilor
explicative
- Descrie
- Inductivă
- Caută tipare de comportament
- Caută pluralismul,
complexitatea
- Utilizează foarte puţini
indicatori numerici
- Raportul este descriptiv
C. Cantitativă vs. C. calitativă
CERCETAREA
CANTITATIVĂ
CERCETAREA CALITATIVĂ
Rolul cercetătorului
- Detaşat and imparţial
- Prezintă obiectiv
Rolul cercetătorului
- Implicare personal şi
subiectivă
- Înţelegere empatică
CERCETARE CANTITATIVĂ
Cercetătorul cunoaşte foarte bine
în avans ceea ce caută.
Cercetătorul încearcă să rămână
obiectiv, detaşat de problematica
studiată.
CERCETARE CALITATIVĂ
Cercetătorul cunoaşte în
prealabil în mică măsură ceea ce
caută.
Datele colectate sunt cuvinte,
imagini sau obiecte.
Subiectivă - este importantă
interpretarea pe care individual o
dă evenimentelor.
Datele obţinute sunt bogate,
consumă timp, şi mai dificil de
generalizat
Cercetătorul tinde să se implice
subiectiv în problematica
studiată.
C. Cantitativă vs. calitativă
Abordarea cantitativa Abordarea calitativa
Măsoară faptele obiectiv Construieşte realitatea socială,
acordă semnificaţii culturale
Centrată pe variabile Centrată pe procese interactive, pe
evenimente
Cheia este fidelitatea Cheia este autenticitatea
Independentă de valori Valorile sunt prezente şi explicite
Teoria şi datele sunt separate Teoria şi datele sunt fuzionate
Independentă de context Situaţională
Multe cazuri, număr mare de
subiecţi
Puţine cazuri, număr mic de subiecţi
Analiză statistică Analiză tematică
Cercetătorul este detaşat Cercetătorul este implicat
Cercetare mixtă
• Colectare mixtă de date (calitative și cantitative)
Exemplu: chestionarele cu întrebări închise și deschise
• Analiza datelor
Cercetare cantitativă
Când să folosim? • Întrebarea de cercetare este specifică și restrânsă
• Avem un model teoretic valid al problematicii investigate
• Cercetările anterioare asupra problematici sunt tot
cantitative
• Conceptele psihologice investigate pot fi măsurate și
cercetătorul stăpânește modalitatea de măsurare
Cercetare calitativă
Când să folosim? • Intenția este de a studia complexitatea unui fenomen în
contextul natural de desfășurare
• Întrebarea de cercetare sau modelul teoretic al
problematici nu sunt foarte clare
• Există puține cercetări anterioare (sau deloc)
• Măsurarea cantitativă ar descuraja participanții (sau nu
este adecvată caracteristicilor lor
Design-uri de cercetare
cantitativă I
Ancheta pe bază de
chestionar
Demersul unei cercetări
Identificarea și definirea ideii de cercetare
Documentarea (fundamentarea teoretică și/sau practică)
Obiectivul de cercetare (tipul de cercetare)
Design-ul cercetării (ipoteze, variabile, metodă, instrumente, participanți, procedură)
Colectarea datelor (aplicarea instrumentelor)
Analiza datelor
Rezultate
Demersul unei cercetări
Identificarea și definirea ideii de cercetare
Documentarea (fundamentarea teoretică și/sau practică)
Obiectivul de cercetare (tipul de cercetare)
Design-ul cercetării (ipoteze, variabile, subtipul cercetării, instrumente, participanți, procedură)
Colectarea datelor (aplicarea instrumentelor)
Analiza datelor
Rezultate
Delimitări conceptuale
• Design – planul sistematic pe baza căruia se
desfășoara cercetarea;
- definește: tipul de cercetare derulată,
ipotezele, variabilele, instrumentele folosite, procedura
de colectare a datelor)
- pp. folosirea unei metode specifice de culegere a
datelor de la participanți
• Instrument – termenul generic folosit pentru denumirea
dispozitivului de măsurare a variabilelor (ghid de
observație, chestionar, test de cunoștințe, scale)
• Procedură – punerea în scenă a design-ului de
cercetare
Delimitări conceptuale
Design Metoda Instrument Procedură
Cantitativ
Ancheta pe bază
de chestionar,
Design
corelațional,
Design
experimental
Metoda
chestionarului
Metoda
experimentului
Ex. Chestionarul de
agresivitate Buss&Perry,
1987
- Ordinea aplicării
- Contextul
derulării
cercetării
- Locația aplicării
- Aspecte etice
Calitativ
Cercetarea
observațională
Ancheta pe bază
de interviu
Studiul de caz
Observația
Interviul
Focus-group
Studiu de caz
Analiza
documentelor
Ex. Ghid de observație a
comportamentelor
agresive
- Locul și durata
colectării datelor
- Ordinea
colectării datelor
- Persoanele care
au înregistrat
datele
- Aspecte etice
Ancheta pe bază de chestionar
• Urmărește identificarea atitudinilor, opiniilor,
comportamentelor, intențiilor, intereselor și preferințelor
la nivelul unei populații
• Se folosește cu precădere în studiile sociologice
• Investighează un număr mare de persoane dintr-o
populaţie foarte largă cu scopul este de a generaliza prin
extrapolarea rezultatelor la întreaga populaţie
• Extrapolarea este posibilă numai dacă persoanele care
participă la anchetă reprezintă un eșantion reprezentativ
din populație
Ancheta pe bază de chestionar
• Un eșantion este reprezentativ atunci când reproduce la
nivelul său toate caracteristicile de bază ale populației
din care a fost extras
• Eșantionarea presupune folosirea unor procedee
statistice de calculare a reprezentativității
• Mai multe detalii despre procedeele de eșantionare:
Chelcea, S. (2007). Metodologia cercetării sociologice.
Bucureşti: Economică.
Chestionarul
• CHESTIONARUL (de cercetare) = succesiune logică şi
psihologică de întrebări scrise sau de imagini cu funcţie
de stimul, în raport cu ipotezele cercetării, care
determină din partea celui anchetat un comportament
verbal sau nonverbal care urmează a fi înregistrat
• Dificil de construit și folosit pentru identificarea
motivațiilor sau a caracteristicilor de personalitate
Structura chestionarului
= tipurile de itemi şi la raporturile dintre acestea
•întrebări introductive: - rolul de a sparge gheaţa, de a
încălzi atmosfera, de a da subiectului încrederea în
anchetator şi în el însuşi,
•datele de identificare nu se solicită la începutul
chestionarului (sunt uneori foarte personale)
•prima întrebare este bine să fie închisă
•nu se abordează problema esenţială a chestionarului
Exemplu:
Credeţi că ar fi mai bine să trăim fără a munci?
Da/Nu
xCe aveţi de gând să faceţi după terminarea facultăţii?
•
Structura chestionarului
• Întrebări de trecere: au scopul de a marca, în structura
chestionarului, apariţia unei noi grupe de întrebări, referitoare la o
altă problemă
• stabilesc cadrul de referinţă pentru răspunsurile ulterioare şi se
încearcă motivarea unor răspunsuri oneste
• ideea de bază – într-un chestionar nu avem de-a face cu o
succesiune de stimuli izolaţi, ci cu o înlănţuire de stimuli
intercondiţionaţi
Exemplu:
Credeți că programele TVR ar trebui să cuprindă următoarele
emisiuni: …
si acum câteva întrebări despre emisiunile de divertisment:
La ce ora aţi dori să fie programate?
• -întreb. de trecere pot fi înlocuite cu o adecvată punere în pagină:
distanţarea grupurilor de întrebări din domenii diferite, chenare
etc.
Structura chestionarului
• întrebări filtru: au o funcţie contrară întrebărilor de
trecere, ele opresc trecerea unor categorii de subiecţi la
întrebările succesive (următoare), reprezentând în
acelaşi timp un control al calităţii
Exemplu:
Jurnalul Naţional a publicat anul acesta vreun articol
referitor la domeniul dvs. de activitate? Da/Nu/Nu ştiu.
Pentru cei care aţi răspuns DA
L-aţi citit? Da/Nu
Aţi fost de acord cu felul în care s-a pus problema?
Da/Nu
Structura chestionarului
• întrebări bifurcate: separă sensurile pro & contra, dar nu
opresc subiectul de a urma succesiunea întrebărilor şi
nici nu califică răspunsurile date,
Exemplu:
12) În mod obişnuit aplicaţi copilului dvs. pedepse
corporale? Da/Nu
• Daca răspunsul este DA continuați cu întrebarea13,
dacă răspunsul este NU continuați cu întrebarea 14
13) care este motivul pentru care aplicaţi copilului dvs.
pedepse corporale?
14) care este motivul pentru care nu aplicaţi copilului
dvs. pedepse corporale?
Structura chestionarului
• întrebări „de ce”: au funcţia de a provoca explicaţii în
raport cu diferite opinii exprimate
• cer o justificare a comportamentului, ca si cum acesta ar
fi greşit
• sunt imprecise
Exemplu:
x De ce tragi sfoara? „De capul ei!” „Pentru că nu pot să o
împing!”
• au o valoare informativă scăzută
• valoarea unui chestionar este invers proporţională cu
numărul întrebărilor „de ce” din structura lui
Structura chestionarului
• întrebări de control: nu aduc informaţii noi, ci verifică
fidelitatea, constanţa opiniei respondentului
Exemplu:
Peste 25 de ani rolul şcolii în formarea generală a
oamenilor va fi:
a) mult mai mare, b) mai mare, c) ca şi astăzi, d) mai
mic e) nu ştiu
? de control: Credeţi că peste 25 de ani şcoala va juca
un rol mai însemnat în formarea generală a oamenilor?
Da/Nu/Nu ştiu.
• Date de identificare: gen, vârstă, niv. de şcolarizare,
situaţie profesională
Tehnici de structurare a chestionarelor
Tehnica pâlniei (funnelling)
•presupune trecerea de la general la particular
•presupune mai întâi formularea unor întrebări libere şi, în
final, a unor întrebări închise
•este o metodă foarte bună pentru a realiza o trecere
firească la o întrebare personală şi pentru a evidenţia
raportul dintre comportamentul declarat la nivel verbal şi
comportamentul deschis
Tehnici de structurare a chestionarelor
Tehnica pâlniei răsturnate (reversed funnelling)
•urmăreşte drumul invers, de la particular către genral
•subiectul este ajutat să dea răspunsul la o întrebare care
vizează generalul
•se recomandă această tehnică la chestionarea
persoanelor cu un nivel de şcolarizare scăzut
Formularea întrebărilor
• fiecare întrebare trebuie să vizeze o singură problemă
• fiecare întrebare trebuie analizată din perspectiva următoarelor
aspecte:
– sunt greutăţi de înţelegere a limbajului?
– Întrebarea este prea abstractă?
– Depăşeşte elocvenţa celui anchetat?
– Necesită capacitate de observaţie prea bogată pentru a răspunde?
– Suprasolicită gândirea?
– Este obositoare?
– Este plictisitoare?
– Generează teamă?
– Generează reacţie de prestigiu?
– Tema este prea intimă?
• Întrebările trebuie formulate clar, fără înflorituri stilistice, corect
gramatical
• În formularea întrebărilor se vor evita negaţiile, sugerarea
răspunsului
Influenţe pe care o întrebare le poate
avea asupra celorlalte
Efectul „halo”
•defineşte contagiunea răspunsurilor fie prin iradierea
sentimentelor, fie prin organizarea logică a lor
Efectul de poziţie
•reprezintă în macroplan, ceea ce efectul de halo
reprezintă în microplan
•succesiunea temelor poate influenţa răspunsurile, mai ales
în cazul chestionarelor omnibus
Modalități de aplicare
Aplicarea
chestionarelor
Auto-aplicare
Interviu (operator)
Telefonic (operator)
On-line
Poștă
Avantaje ale chestionarelor
• Răspunsuri sincere (anonimitatea)
• Economice (timp, date colectate)
• Date cantitative (ușor de analizat)
Dezavantaje
• Motivarea respondenților
• Rate mici de răspuns
• Acuratețea răspunsurilor nu poate fi verificată
• Nu permite identificarea de cauze
Analiza datelor
• Datele colectate sunt analizate în funcție de tipul de
întrebare:
– Pentru întrebările închise (cu variante fixe de răspuns) – analiza
frecvenței răspunsurilor, analiza procentajului respondenților
care dau una numit răspuns, asocieri parametrice sau non-
parametrice între răspunsurile la anumite întrebări
– Pentru întrebărie deschise (fără un număr limitat de variante de
răspuns) – listarea tuturor răspunsurilor primite, încadrarea
răspunsurilor în anumite categorii, analiza frecvențelor fiecărei
categorii
Design-uri de cercetare
cantitativă I
DESIGN CORELAȚIONAL
Ce relație credeți că există între...
1. Înălțimea și greutatea unei persoane?
2. Ordinea la naștere și numărul anilor de școală?
3. Poziția în sala de clasă și notele primite?
Ce relație credeți că există între...
2. Ordinea la naștere și numărul anilor de școală?
Kim, 2009: analiza datelor din studiul longitudinal
Wisconsin (10317 participanți investigați din 1957 până
în 2011)
- primii născuți urmează mai mulți ani de educație
comparativ cu cei născuți ulterior
-relația este mai puternică pentru familiile mici (2-3
copii)
-relația este mai puternică atunci cînd primul născut
este băiat
Cum interpretați rezultatele?
Delimitări
• Campbell & Stanley, 1963 – design corelațional -un design
de cercetare care nu presupune manipularea variabilelor
(design de cercetare descriptivă)
• Investigarea asocierii dintre două sau mai multe
variabile
≠ procedurile statistice de testare a corelației (acestea
pot fi aplicate pentru analiza datelor în orice tip de design,
de exemplu în ancheta pe bază de chestionar)
Delimitări
• Cel mai simplu design: două variabile
Caracteristici:
- Relația anticipată dintre variabile trebuie să fie justificată
(modele teoretice sau studii anterioare)
- Variabilele măsurate sunt variabile numerice (cantitative)
- Măsurarea variabilelor se realizează în același timp
pentru mai mulți indivizi (minim 30)
- Măsurarea variabilelor se realizează cu instrumente
verificate și valide (instrumente obiective – metrul,
cronomentul, inventare și teste psihologice validate)
Alegerea unui design
corelațional
• Contextul natural – este o cercetare de teren,
permițand studierea variabilelor în contextul natural de
manifestare
• Variabilele nu pot fi manipulate – uneori manipularea
nu este etică (de exemplu, efectele violenței domestice),
alteori nu este posibilă (de exemplu, efectele
abandonului sau ale divorțului asupra copiilor)
Alegerea unui design
corelațional
• Compararea mărimii asocierii dintre variabile
(exemplu: ce variabile individuale se asociază cel mai
puternic cu performanța școlară: inteligența sau
motivația?)
• Stabilirea relației de asociere dintre variabile –
justifică investigarea ulterioară a relației cauzale
Factori care pot afecta relația
dintre Vs
Stabilitatea măsurătorii variabilelor
• Un instrumente este stabil și valid dacă
- Măsoară cu adevărat ceea ce își propune să măsoare –
validitate
- Este stabil în timp (oferă același rezulat la două
măsurători distincte la același individ – dacă variabila
măsurată nu se maturizează de la M1 la M2) – fidelitate
• Instrumentele de evaluare psihologică cu licență
sunt instrumente valide și fidele
• Dacă un instrument nu are licență, verificăm
calitățile psihometrice ale instrumentului
Factori care pot afecta relația
dintre Vs
• Variația redusă a scorurilor pentru
anumite populații - Reduce marimea corelatiei
Exemplu: relatia dintre inteligenta si creativitate investigata
pe un lot de studenti (admisi pe baza de examen la
facultate)
- Scorurile la inteligenta variaza mai putin pentru acest lot
decat pentru populatia generala
Analiza datelor
• Testarea statistică a corelației (r) Corelație pozitivă - V1 scor ridicat V2 Scor ridicat
Exemplu:
Motivația în muncă – performanța în muncă
r = .50
Corelația negativă – V1 scor ridicat V2 scor scăzut
Exemplu:
Motivația în muncă – numărul de zile de concediu medical
r = -.38
Analiza datelor
• Testarea statistică a diferentei (t) Diferenta dintre scorurile obtinute de doua grupuri pe
aceeasi variabila
Folosim aceasta tehnica atunci cand una din variabilele
investigate nu poate fi masurata pe scala numerica
Exemplu:
- Un cercetator vrea sa afle daca persoanele care au mai
multi prieteni sunt mai sanatoase
V1 – numarul de prieteni, V2 – starea de sanatate
V3 – persoane internate/neinternate in spital
Analiza datelor
• Testarea statistică a predicției • Dacă r este ridicat, atunci cunoscând scorurile la V1
putem prezice, ulterior, scorurile la V2 – procedura
statistică: regresia
Exemplu:
Analiza datelor
• Limite
- nu permite stabilirea unei relații cauzale
- lipsa unei relatii de asociere intre doua
variabile
Interpretarea datelor
• Interpretarea: “ Copiii care stau în ultimele bănci primesc note mai mici comparativ cu cei care stau în primele bănci.”
1. Formularea interpretării implică generalizarea rezultatului (toți copiii...întotdeauna primesc note mai mici)?
2. Folosirea timpului prezent afectează interpretarea?
3. Este posibil ca unpărinte acre citește acest rezultat să infereze o relație de cauzalitate?
Interpretarea datelor
• Interpretarea corectă a rezultatelor: “Cercetătorii au descoperit că acei copii care stăteau în ultimele bănci primeau mai frecvent note mai mici comparativ cu cei care stăteau în primele bănci.”
Design-uri de cercetare
cantitativă
DESIGN EXPERIMENTAL I
Vizionarea de programe TV violente influențează
nivelul agresivității preșcolarilor.
• Care sunt variabilele din această ipoteză?
• Ce tip de relație există între aceste variabile?
• Prin ce modalitate ați testa această ipoteză?
Cercetarea experimentală
• o modalitate de investigare în care cercetătorul
controlează deliberat variabilele pentru a depista
relaţiile dintre ele
• presupune intervenţia activă asupra realităţii cercetate
• este o cercetare explicativă – testează ipoteze cauzale
Exemplu:
Vizionarea de programe TV violente influențează nivelul
agresivității preșcolarilor.
Expunerea la programe TV violente determină creșterea
nivelului de agresivitate la preșcolari.
Cercetarea experimentală
două tipuri de variabile:
•Dependente (VD) - depind de valoarea altor variabile
(creșterea și descreșterea lor poate fi pusă în legătură
directă cu alte variabile),
•Independente (VI) – manipulate de cercetător pentru a
înregistra schimbările la nivelul VD
VI = intervenția, manipularea experimentatorului
VD = răspunsul participantului la intervenție
! distincţia VI – VD este operaţională numai în contextul
sau în situaţia experimentală dată – folosim VD și VI numai
în cercetările experimentale
Cercetarea experimentală
Caracteristici:
• Controlul variabilelor
• Caracterul provocat
• Repetabilitatea - menţinerea unui rezultat în alte
circumstanţe sau cu variabile independente diferite
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila independentă
•prin manipularea stimulului
– cercetătorul prezintă subiecţilor stimuli diferiţi ca
intensitate, complexitate sau cu caracteristici
modificate,
– VD = măsura gradului de recunoaştere, discriminare,
detecţie a acestora.
Exemplu: relația vizionare programe TV - agresivitate
– VI = expunerea la programe TV violente: cu violență
explicită/ cu violență mascată; expunere/non-
expunere
– VD = nivelul de agresivitate
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila independentă
•prin manipularea contextului - menţinerea aceluiaşi
stimul, dar pe fundalul unor contexte variabile: un alt
anotimp, vârstă, perioadă din an, zgomote de fond de
tonalitate sau intensitate diferite;
Exemplu: relația vizionare programe TV – agresivitate la
vârste diferite (preșcolari/școlari mici)
–VI = expunerea la programe TV violente
–VD = nivelul de agresivitate
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila independentă
•prin manipularea consemnului: instructajul dat
participanților, informaţiile despre experiment pot fi foarte
diferite sau chiar nereale, modificând răspunsul sau
performanţa acestora;
Exemplu: relația vizionare programe TV – agresivitate
–VI = expunerea la programe TV violente (cu instructaj
diferit: a. Numărați câte lovituri aplică agresorul victimei;
b. Numărați câți spectatori asistă la scena)
–VD = nivelul de agresivitate
!!! Inducerea în eroare a participanților (v. Studiile lui
Milgram)
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila independentă
•prin folosirea „complicilor” - persoane pe care
cercetătorul le introduce deliberat, dar le face să acţioneze
ca şi cum ar interveni accidental, pentru a genera situaţii
sociale la care se aşteaptă răspunsul subiecţilor
experimentului;
Exemplu: relația vizionare programe TV – agresivitate
– VI = expunerea la imaginea unui participant complice
care agresează un alt participant complice
– VD = nivelul de agresivitate
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila independentă
•prin manipularea nivelului de stres - supraîncărcarea
situaţiei experimentale pentru a deduce din reacţiile
participanților informaţii relevante;
Exemplu: relația vizionare programe TV – agresivitate
– VI = expunerea la programe TV violente + sarcini multiple
pentru participanți
– VD = nivelul de agresivitate
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila independentă
•prin manipularea unor indicatori fiziologici: privarea
senzorială, privarea de somn sau de contacte sociale în
laboratoare special construite, prezentarea stimulului astfel
încât el să fie prelucrat doar de o emisferă cerebrală;
Exemplu: relația vizionare programe TV – agresivitate
– VI = expunerea la programe TV violente – receptarea
numai cu emisfera dreaptă vs. numai cu emisfera stângă
– VD = nivelul de receptare a stimulului
– VD = reacția ulterioară a participantului
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabilă independentă trebuie să aibă validitate:
• de construct (permite deducţii valide din felul cum a fost
operaționalizată/conceptualizată) – exemplu de încălcare: VI =
expunerea la programe TV violente cu două condiții
experimentale, expunere la film de animatie vs. expunere fară
sonor, sau
• de conţinut (evidenţiază realmente o legătură cu variabila
dependentă măsurată) sau
•validitate externă şi ecologică (măsura în care situaţia de
laborator poate fi generalizată la situaţii naturale, reale,
neartificiale) sau
• validitate temporală (măsură în care relaţia observată poate
fi generalizată pe alte secvenţe temporale).
Abordarea şi controlul variabilelor
Instructajul trebuie repetat in forme diferite – pentru a se asigura standardizarea înțelegerii instructajului
Combinarea instrucțiunilor scrise cu cele verbale
Pretestarea manipulării– realizarea intervenției experimentale pe un grup mic de participanți
• Optimizarea impactului VI
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila dependentă trebuie să satisfacă anumite condiţii:
• să fie sensibilă la variaţiile variabilei independente
• să fie bine definită, operaționalizată,
• să fie uşor de măsurat sau de determinat (poate fi
cantitativă sau calitativă),
• efectele ei să fie statornice în timp şi nu episodice,
fluctuante,
• să fie stabilă: în condiţii identice, repetarea experimentului
dă aceleaşi scoruri ale variabilelor dependente, ca şi cele
măsurate anterior.
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila dependentă – modalități de măsurare
• observarea şi măsurarea directă a comportamentului
studiat
Exemplu: vizionare programe TV violente – agresivitate
VD = observarea și înregistrarea video a comportamentului
copilului imediat după expunere
VD = scorul la un chestionar standardizat de agresivitate
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila dependentă – modalități de măsurare
• Parametri fiziologici presupuși a avea legătură cu VD
(atunci când VD este un proces intern ce nu poate fi
observat direct – anxietatea, nivelul de stres)
Exemplu:
VD = rata respiraţiei,
presiunea sanguină,
dilatarea pupilei,
timpul de reacţie,
frecvenţa ritmului cardiac etc.
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila dependentă – modalități de măsurare
• opiniile subiectului (atunci când este apt să le exprime
corect) sau raportarea verbală (descrieri sau comentarii
verbale asupra etapelor pe care le parcurg în rezolvarea
unei probleme)
Exemplu: vizionare programe TV violente – agresivitate
VD = descrierea de către participant a stării lui
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila dependentă
• valoarea experimentului creste când se înregistrează mai
multe variabile dependente simultan (cel puţin două, uneori
până la patru, cinci).
• mai multe variabile dependente creează posibilitatea
controlului lor reciproc:
Exemplu: mai multi indicatori fiziologici ai anxietatii –
exprima mai clar nivelul anxietatii
• supraîncărcarea subiectului cu prea multe sarcini
simultane face ca fidelitatea şi validitatea datelor colectate
să descrească, concomitent cu interesul acestuia pentru
experiment.
Abordarea şi controlul variabilelor
Variabila dependentă
•Controlul VD trebuie să ne asigure că răspunsurile
subiectului reflectă variabila independentă şi nu
experienţa subiectului, influenţele mediului sau ale
experimentatorului.
!!! dezirabilitatea socială
!!! reactivitatea (ştiindu-se observaţi, comportamentul
subiecţilor se modifică).
Tehnici de control a VD: obişnuirea cu sarcina, înainte de
a culege datele, cu aparatele şi tehnica folosită, sau chiar
disimularea aparatelor de înregistrare, măsurările diferite
ale comportamentelor, disimularea variabilei dependente;
un studiu pilot; repetarea probelor, sau chiar a
experimentului în ansamblu.
Tipuri de cercetări experimentale
Experimentul de laborator
• scoaterea participantilor din situaţia obişnuită de viaţă şi
introducerea într-o ambianţă artificială, anume creată
(camere, aparatură, condiţii şi programe special create).
• Avantaje: precizie şi rigurozitate, controlul strict al
variabilelor
• Limite: gradul mare de artificialitate
Tipuri de cercetări experimentale
Experimentul natural sau de teren
• Avantaje: participantii sunt observaţi în condiţiile lor
naturale de existenţă; VI are caracteristici nemodificate;
experimentatorul nu influenţează prin prezenţa sa (care
poate fi chiar disimulată, necunoscută) situaţia
experimentală; motivarea subiecţilor nu este una
extrinsecă (recompensa aşteptată), ci este generată de
situaţia reală, ceea ce poate oferi temeiul unor
generalizări mai valide.
• Limite: intervin factori (externi sau interni) care pot
modifica raspunsul; controlul riguros al variabilelor este
mai dificil; multe din situaţiile naturale sunt ireversibile,
aşa că posibilitatea provocării şi repetării sunt foarte mici
Tipuri de cercetări experimentale
Design between-subject vs. design within-subjects •design between-subjects (inter-subiecti) - distribuirea aleatorie a participanţilor la niveluri diferite ale VI
•design within-subject (intra-subiecti) - toţi participanţii sunt supuşi tuturor nivelurilor VI
! Designurile within subject sunt adesea preferate -necesită un număr mai mic de participanţi pentru a avea o putere suficient de mare a cercetării
(răspunsul fiecărei persoane într-o condiţie este comparat cu răspunsul aceleiaşi persoane în altă condiţie; ţine sub control variabilele ce ţin de diferenţe interpersonale)
Tipuri de cercetări experimentale
Design between-subject vs. design within-subjects
Exemplu:
VI: expunerea la programe TV violente
Valorile VI: expunere la programe TV cu personaje reale vs. expunere la programe Tv cu personaje animate
VD: nivelul agresivitatii
Cum distribuim participantii la un experiment pe aceasta tema:
Intr-un design inter-subiecti?
Iutr-un design intra-subiecti?
Design-uri de cercetare
cantitativă
DESIGN EXPERIMENTAL II
Validitatea unei cercetări experimentale
Validitatea internă
•schimbările survenite la nivelul VD sunt datorate efectului
schimbării la nivelul VI, şi nu ca urmare a altor variabile
externe
•când aceste variabile externe cercetării pot fi controlate -
cercetarea are validitate internă
•variabilele externe ce pot ameninţa validitatea internă a
unei cercetări (Campbell & Stanley, 1973):
Validitatea internă
Istoria
- evenimente specifice, provenite din mediul exterior,
apărute între prima şi a doua măsurătoare a VD
-devin surse de distorsiune, deoarece se supra-adaugă la
variabilele experimentale
Controlul:
-existenţa grupului de control
Validitatea internă
Maturizarea
-procese ce se manifestă în interiorul subiectului ca funcţie a
trecerii timpului: creştere, îmbătrânire, oboseală, înfometare
etc.
-pot fi simultan biologice şi psihologice
Exemplu:
-Creşterea forţei musculare, a coordonărilor de fineţe
-Dezvoltarea vocabularului...
Controlul:
-existenţa grupului de control
-timp mai scurt între T1 și T2
Validitatea internă
Testarea
-„deşteptăciune în testare”- afectează rezultatul la posttest, în
sensul creşterii lui
-respondentul învaţă din faza de pretest să se adapteze la
acel tip de informaţie sau comportament aşteptat de la el
Exemplu:
-testele de atenție
Controlul:
-toţi subiecţii (grup experimental și grup de control) să
parcurgă faza de pretest şi de posttest, ceea ce duce la
efectul de balansare a efectului de învăţare pentru ambele
grupe experimentale.
Validitatea internă
Instrumentele de măsurare a VD
-atunci când există fază de pretest şi de posttest, schimbările
survenite la nivelul VD pot fi datorate instrumentului în sine,
în cazul în care el se schimbă de la o fază a cercetării la alta
Exemplu:
-testele de cunoștințe
-folosirea observației pentru înregistrarea modificărilor VD
Controlul:
-Instrumente standardizate cu validitate convergentă
-Standardizarea sarcinilor observatorilor
Validitatea internă
Regresia statistică
-apare atunci când grupurile au fost selecţionate pe baza
scorurilor extreme (aşa-numitele grupuri de contrast, studenţi
foarte buni şi foarte slabi).
-tendinţa scorurilor extreme de a regresa spre medie
(scăderea lor la faza de posttest având această cauză, şi nu
una ce rezultă din manipularea experimentală)
Exemplu:
-testele de cunoștințe
Controlul:
- Grup de control
Validitatea internă
Erorile de selecţie
•în grupul de control şi în cel experimental se află participanţi
cu particularităţi diferite (vârstă, educație sau gen), rezultatele
constatate putându-se datora nu tratamentului experimental, ci
tocmai acestor particularităţi diferenţiatoare.
Exemplu:
-dacă grupul experimental are elevi cu o medie de vârstă mai
mare, rezultatele lor superioare la probele de citit-scris s-ar
putea datora factorului vârstă
Controlul:
- împărţim participanţii după criteriile reperate a avea
importanţă şi apoi îi repartizăm randomizat (aleator) în grupurile
de control şi experimental
Validitatea internă
Moartea experimentală
-pierderea de participanți din faza iniţială a cercetăriiîn fazele
ulterioare
Controlul:
- introducerea unei faze de pretest pentru a determina dacă cei
care au „dispărut” din cercetare sunt sistematic diferiţi de cei
care au urmat-o până la capăt
Validitatea internă
Difuziunea tratamentului experimental
-atunci când grupul de control este într-o strânsă proximitate cu
cel experimental, este posibil ca cei din grupul de control să fi
identificat idei interesante apărute în cursul comunicării dintre
participanţi şi să le utilizeze ca răspuns la variabila
independentă.
Exemplu:
-Intervențiile experimentale menite să dezvolte abilități
Controlul:
- selecţia grupului de control din locaţii diferite, ori prin
alegerea de secvenţe temporare diferite - reduce posibilitatea
de comunicare între cele două grupuri
Validitatea internă
Rivalitatea compensatorie a grupului de control (efectul
John Henry)
-atunci când vechiul mod de lucru este ameninţat de noua
procedură experimentală propusă, unii subiecţi se vor strădui
din răsputeri să dovedească faptul că vechiul lor procedeu lor
este mai bun
Exemplu:
-Experimentele psiho-pedagogice
Controlul:
- participanţii să nu ştie din ce grup fac parte - experimental
sau de control
Validitatea unei cercetări experimentale
Validitatea externă şi generalizabilitatea rezultatelor
•măsura în care rezultatele obținute în laborator pot fi
extinse şi generalizate la alte situaţii similare - sunt valide
extern
•validitatea ecologică - valabilitatea generalizării datelor de
laborator în condiţii de mediu natural
•Asigurarea validității externe:
Validitatea externă
Descrierea explicită a tratamentului experimental
-VI trebuie descrisă suficient de amănunţit, astfel încât cel
care va relua şi replica experimentul să o poată reproduce
-în intervenţiile terapeutice sau educaţionale acest lucru
este unul foarte greu de realizat.
Interferenţele tratamentelor multiple
- dacă participanţii primesc mai mult decât un tratament
(intervenții) este foarte greu de dovedit care tratament,
sau care combinaţie de tratamente, a dus la rezultatul
apărut
Exemplu:
-Schimbarea atitudinilor prin mesaj persuasiv
Validitatea externă
Efectul Hawthorne:
-o cercetare din anii '40 la Western Electric Company a
arătat că indiferent de condiţiile de iluminare - slabe sau
bune - productivitatea lucrătorilor a crescut
-simpla includere în studiu a generat o puternică
motivaţie, ceea ce a dus la creşterea productivităţii şi la
grupul martor, cel care avea o iluminare mai scăzută
Efectul disruptiv al noutăţii:
- un tratament poate să creeze o perturbare a activităţii
dar, odată asimilat, poate să aibă consecinţe benefice în
mod constant
Validitatea externă
Efectul de examinator:
-eficienţa tratamentului nu este aceeaşi dacă cel care îl
administrează este cercetăror sau student, psiholog sau
profesor, diriginte sau o persoană neutră.
Sensibilizarea la pretestare:
- atunci când subiecţilor li cere să reflecteze sau să-şi
exprime atitudinea faţă de un fenomen, cei care au avut
în prealabil o fază de pretest vor fi mai sensibili la
tratamentul experimental decât ceilalţi.
Sensibilizarea posttest:
- ca şi în cazul precedent, faptul de a administra un test
(în orice fază a experimentului) ajută subiectul să
colecteze informaţii utile într-o manieră în care cei care nu
au participat la testare nu o pot face.
Validitatea externă
Măsurarea variabilei dependente:
- când VD este măsurată printr-un test cu alegere
multiplă sau printr-o grilă de observaţie perceptivă
concluziile reieşite din cele două metode pot fi destul de
divergente.
Interacţiunea dintre timpul măsurătorii şi efectele
comportamentului:
- atunci când posttestul este administrat imediat, el
poate să dea rezultate diferite faţă de administrarea lui
întârziată, la distanţă de săptămâni sau de luni/ani.
DESIGNURI DE CERCETARE
CALITATIVĂ
CERCETAREA OBSERVAȚIONALĂ
• a observa înseamnă a cunoaşte, a examina un obiect sau un proces,
a face constatări şi remarci (critice) referitoare la ceea ce ai privit
cu atenţie – observație neștiințifică
• observaţia ştiinţifică - urmăreşte să dea o semnificaţie lucrurilor şi
proceselor percepute, să verifice ipotezele spre a identifica o
regularitate, o lege de producere a lor
- presupune cu necesitate scopul cunoaşterii,
planificarea, desfăşurarea după reguli bine stabilite şi îndelung
verificate
Observaţia ştiinţifică
• urmărirea sistematică şi înregistrarea exactă atât a manifestărilor
comportamentale ale individului sau grupului, cât şi a elementelor
contextului situaţional în care acestea se produc
Conţinutul observaţiei
• simptomatica stabilă: structura persoanei (înălţimea, greutatea,
perimetrul cranian, perimetrul toracic, lungimea şi grosimea
membrelor etc), trăsăturile fizionomice (forma craniului, a feţei,
relaţia dintre etajele feţei sau dintre elementele ei anatomice: ochi,
nas, gură, apoi frunte, bărbie, obraji etc.)
• simptomatica labilă: comportamentul verbal (vorbirea), non-verbal
(mimica, gestica, pantomimica, mersul, scrierea), paraverbal
(intonația, accent, pronunţie, debit, fluenţă, sonoritate, frazare,
vocabular, lungime a propoziţiilor, adecvarea la context), conduita
expresibă (răs, plâns, etc)
Tipuri de observaţie
• Observaţia nestructurată (spontană) versus observaţia structurată
(sistematizată) (în funcție de gradul de structurare al observației)
Observaţia nestructurată
• constituie adesea primul pas în cercetarea de teren
• nu este fondată pe teorie
• conjuncturală, caz în care nu are o regulă precisă, fiind provocată
oarecum de caracterul aleatoriu al faptului relevant observat
• Datele observate se înregistrează într-un protocol de observație
Tipuri de observaţie
Observaţia nestructurată
Model de notare a
observaţiei (Banister,
Burman, Parker, 1995)
Protocol de observaţie nestructurată Observaţii
Descrierea contextului
Data/ Ora:
Locul:
Context/ Situaţia:
Persoana observată:
Vârstă, Genul, Școala/ Profesie/ Nivel de
educaţie/ Religie/ Mediu de provenienţă
Observator:
Vârstă: Genul, Şcoala/ Profesie/ Nivel de
educaţie/ Religie/ Mediu de provenienţă
Desfăşurare:
Descrierea participanţilor
Descrierea observatorului
Descrierea acţiunii
participanţilor
Comportamente verbale şi nonverbale,
secvenţele comportamentelor,
incidente survenite
Interpretarea situaţiilor Găsirea de semnificaţii
comportamentelor urmărite
Oferirea de interpretări alternative
Analiza reflexivă Explorarea reactivităţii emoţionale a
observatorului
Tipuri de observaţie
Observaţia structurată
•Proiectată intenționat
•Este fundamentată pe un model teoretic
•Presupune formularea unui obiectiv de cercetare și stabilirea
unităților de observat
•Unitățile de observat = clase de comportamente şi fenomene
omogene, în care sunt reuniţi indicatorii relevanţi şi care permit, prin
codificare, analiza statistică a proceselor şi relaţiilor sociale
•Unitățile de observat sunt incluse intr-un ghid (grilă) de observație
care va fi aplicat de cercetător în momentul derulării metodei
Tipuri de observaţie
Grila de observaţie Bales (1951) pentru studierea interacțiunilor în
cadrul discuțiilor de grup:
A. Valenţă socio-afectivă
(reacţii pozitive)
1. Manifestă solidaritate, încurajează, ajută, îi valorizează pe ceilalţi.
2. Destinde atmosfera, glumeşte, râde,se declară mulţumit.
3. Îşi exprimă acordul, acceptă tacit, înţelege.
B. Tipul de intervenţie
(răspunsuri)
4. Face sugestii, indică o direcţie respectând libertatea celorlalţi.
5. Formulează opinii, analizează, îşi exprimă dorinţele.
6. Orientează, informează, repetă, confirmă.
C. Tipul de intervenţie
7. Solicită o orientare, informaţie, repetare, confirmare.
8. Solicită o opinie, evaluare, analiză, exprimarea unui sentiment.
9. Cere sugestii, direcţii, mijloace de acţiune posibile.
D. Valenţa socio-afectivă
(reacţii negative)
10. Dezabropă, refuz pasiv, nu oferă ajutor.
11. Manifestă tensiune, frustare, se retrage de la discuţie.
12. Antagonism, opoziţie, îi denidreagă pe ceilalţi, se afirmă pe el însuşi
în defavoarea celorlalţi.
Tipuri de observație
• Observaţia pasivă versus observaţia participativă (în funcție de
gradul de implicare al cercetătorului în contextul observației)
Observația pasivă – situarea observatorului în afara contextului
observat, observarea comportamentelor care apar în mod natural
• Cercetătorul nu poate interveni, influența sau modifica mediul sau
contextul în care se manifestă comportamentul observat
• Cercetătorul trebuie să aștepte până comportamentul sau fenomenul
investigat se manifestă
• Cei observați nu conștientizează prezența observatorului
! Acest tip de observație oferă rezultate valide, însă nu avem certitudinea
reprezentativității comportamentelor observate
Exemplu: Studiile lui Jane Goodall privind comportamentul companzeilor
http://www.janegoodall.org/janes-story
Tipuri de observație
• Observaţia pasivă versus observaţia participativă (în funcție de
gradul de implicare al cercetătorului în contextul observației)
Observaţia participativă
• Descrierea se face prin oamenilor aflaţi într-o anumită situaţie sau
într-un cadru bine determinat
• se are în vedere viaţa de zi cu zi a oamenilor în mediul în care
aceştia îşi duc existenţa
• Cercetătorul care utilizează observaţia participativă trebuie să joace
rolul de participant la viaţa de zi cu zi a celor observați
• El interacţionează cât mai natural cu cei pe care îi studiază, dar
trebuie să rămână, totuşi, observator
Exemplu: Studiul lui D. Rosenhan (1973) asupra persoanelor cu tulburări mintale
http://www.sagepub.com/newman5study/resources/rosenhan1.htm
Condiţii prealabile observării
• Înainte de începerea cercetării de teren, observatorul își va stabili
obiectivele cercetării;
• Tehnicile de observare şi procedeele de notare a faptelor de
observaţie trebuie precis formulate şi suficient de mult repetate
pentru ca observaţia să fie validă;
• Înainte de a observa, cercetătorul trebuie să memoreze lista
unităţilor de observare (rubricile din ghidul de observație).
• Durata de timp admisibilă între observare şi notare este de ordinul
minutelor, şi în cazuri excepţionale, de ordinul orelor.
Înregistrarea datelor observate
• Se face într-un protocol de observație
• Trebuie să includă: data, ora, durata observaţiei, locul desfăşurării
evenimentelor, circumstanţele observării, aparatele utilizate în
observaţie, factorii de mediu care pot influenţa comportamentele
(temperatura, iluminatul, zgomotele etc.), precum şi modificările
care au survenit în timpul observării;
• În protocolul de observaţie nu-şi au locul opiniile, ipotezele,
remarcile cercetătorului.
• Este greşit să notăm că persoana observată era, de exemplu,
emoţionată. Va trebui să notăm doar expresia facială, paloarea,
contracţia musculară etc.
Condiţiile unei bune observaţii
• stabilirea clară a scopului şi a obiectivului urmărit;
• selectarea formelor de observaţie celor mai potrivite în raport cu
obiectivele
• elaborarea unui ghid riguros de observaţie
• consemnarea imediată a celor constatate în protocoalele de
observaţie anume alcătuite;
• colectarea unui număr optim de observaţii, în condiţii cât mai
variate;
• stabilirea unor repere de control, reieşite din observaţiile
anterioare;
Dificultăţi şi limite ale observaţiei
• Orice observaţie este reactivă
- cel observat își modifică, voluntar sau involuntar, comportamentul
- trebuie să aşteptăm ca faptul studiat să se manifeste sau să se
producă, ceea ce ţine de multe ori de legile hazardului
- fenomenele cele mai relevante pot fi puţin evidente, submanifeste
sau mascate de altele mai puternice, dar nerelevante
- prezenţa observatorului modifică datele observației: variabilele de
natură personală (sexul, talia, aspectul feţei, vocea, vârsta, biotipul
etc.) se repercutează asupra observaţiilor, generând efecte subtile,
greu anticipabile
Dificultăţi şi limite ale observaţiei
• Efectul Rosenthal
- Tendința cercetătorului de a identifica mai rapid (mai pregnant)
acele comportamente (reacții) pe care le-a anticipat și astfel, să nu
observe comportamente relevante pentru obiectivul său
DESIGNURI DE CERCETARE
CALITATIVĂ
Interviul de profunzime
Exercițiu
Urmăriți cu atenție interviul următor
http://stiri.tvr.ro/ce-declara-calin-netzer-
inainte-de-berlinala-interviu-cu-regizorul-care-ne-a-
adus-ursul-de-aur_27225_video.html#view
Exercițiu
Sarcina 1: Observați contextul și comportamentul nonverbal al
intervievatorului (poziția, distanța, privirea, gesturi)
Sarcina 2: Descrieți modul de formulare a întrebărilor (lungimea,
topica, stuctura întrebărilor, formula de adresare)
Sarcina 3: Analizați structura interviului (subteme abordate ordinea
întrebărilor, modalitatea de trecere de la o subtemă la alta)
Delimitări terminologice
• Interviul presupune întrevederea, dar nu se confundă cu aceasta
• Nu există interviu fără convorbire, dar nu orice conversaţie constituie un
interviu. Interviul/Convorbirea presupune schimbul de informaţii în legătură cu o
temă sau alta. Persoanele care conversează schimbă frecvent rolurile de emiţător
şi de receptor. În interviu informaţia este direcţionată într-un singur sens, există
un conducător al convorbirii, ceea ce nu se întâmplă în conversație
• Interviul reprezintă mai mult decât un dialog pentru că nu totdeauna dialogul are
drept scop obţinerea de informaţii
• Interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul, deşi şi într-un caz şi în celălalt
există o persoană care pune întrebări, care dirijează discuţia. Obţinerea
informaţiilor prin interogatoriu evocă obligaţia de a răspunde, constrângerea
exterioară. Din contră, interviul presupune libertatea de exprimare.
Interviul de cercetare
• o tehnică de obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor
verbale de la indivizi şi grupuri umane în vederea verificării
ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor
socioumane
• scopul interviului este de a obţine relatări clare asupra părerilor,
opiniilor, credinţelor, atitudinilor acestuia, care permit culegerea de
informaţii diagnostice în legătură cu concepţia persoanei, valorile
ei, filozofia de viaţă
• presupune relaţia directă, de tipul faţă în faţă între cercetător şi
subiect
Interviul de cercetare
• Prin interviu, cercetătorul caută să descrie și să înțeleagă
semnificația din spatele experienței respondentului
• Permite afalarea unor informații de profunzime asupra temei
abordate
• Specificul interviurilor calitative constă mai ales în utilizarea
întrebărilor deschise şi în acelaşi timp focalizate (open-ended)
Interviul de cercetare
O întrebare de interviu trebuie să fie:
• o întrebare deschisă, adică o întrebare prin care îl stimulăm pe
subiect să ne vorbească liber și detaliat despre tema interviului, să
folosească cuvintele sale, formele sintactice pe care le foloseşte de
obicei, limbajele paraverbale şi nonverbale cu care e deprins;
• o întrebare focalizată, prin care îi comunicăm subiectului
problematica generală care ne interesează şi despre care dorim să
ne vorbească (de exemplu: „Vă rog să-mi povestiţi despre cum aţi
devenit dumneavoastră om de afaceri”).
Interviul de cercetare
O întrebare de interviu trebuie să fie:
• neutră: să nu lase să se vadă punctul de vedere, atitudinea
cercetătorului cu privire la tema discutată sau la cele spuse de
subiect;
• singulară, univocă: să conţină o singură solicitare;
• clară: să-l ajute pe subiect să înţeleagă despre ce anume vrem să ne
vorbească ; să-l facă să se simtă « în largul lui » (nu ignorant,
inconfortabil, confuz etc.) ;
• - este indicat să folosim termenii utilizaţi de subiecţii înşişi în viaţa
lor cotidiană (altfel, riscăm să nu înţeleagă despre ce vorbim sau
înţelegerea să varieze de la un subiect la altul, iar datele să nu mai
fie fiabile)
Tipuri de interviuri
• Grawitz (1996)- în funcție de profunzimea și gradul de
directivitate:
Tip de interviu Caracteristici
Interviul clinic - utilizat
în psihanalizã, psihoterapie
non-directiv (numãr redus deîntrebãri, formulare spontanã a întrebãrilor, volum mare
de informații).
are rol terapeutic, în cercetare are rol explorator și existã posibilitatea creãrii unui
cadru propice pentru manifestarea subiectului
Interviul în profunzime -
utilizat în studiile de
motivație
vizeazã doar un aspect al persoanei și nu persoana în ansamblul ei, are în vedere
profunzimea unui fapt și permite exprimarea liberã a personalității respondentului
Interviul cu rãspunsuri libere tema este mai bine conturatã, interesul pentru persoanã tinde sã scadã în favoarea
celui pentru o temã anume (socialã, de exemplu), însã se pãstreazã un grad ridicat de
non-directivitate
Interviul centrat
sau focalizat
tema este foarte bine conturată, întreaga discuție se desfășoară în jurul temei, non-
directivitatea tinde sã se schimbe spre directivitate
Interviul cu întrebãri deschise un interviu structurat, directivitatea este destul de mare, libertatea respondentului
rãmâne numai la nivelul formulãrii rãspunsului
Interviul cu întrebãri închise Se apropie de structura chestionarului și unii autori considerã acest tip de interviu ca
fiind chiar sinonim cu chestionarul (numai că răspunsurile sunt verbale).
Tipuri de interviuri
• în funcție de gradul de structurare al întrebărilor:
Tip de interviu Caracteristici
Interviul nestructurat
Este un interviu non-directiv (numãr redus de întrebãri, formulare spontanã a
întrebãrilor, volum mare de informații).
Cercetătorul își formulează numai obiectivul înaintea derulării interviului, pleacă de la
o întrebare generală și apoi conduce convorbirea astfel încât să își atingă obiectivul
Interviul va diferi de la o persoană la alta
Interviul semi-structurat Cel mai des folosit în cercetarea psihologică
Se bazează pe folosirea unui ghid de interviu
Ghidul de interviu calitativ constă într-o « deschidere » (sau stimulare /
provocare iniţială) şi o listă de teme şi subteme pe care cercetătorul îşi propune să le
abordeze pe parcurs
Interviu structurat Similar interviului cu întrebări închise
Cercetătorul își pregătește un ghid de interviu standardizat care cuprinde toate
întrebările pe care dorește să le adreseze,
În timpul derulării interviului, cercetătorul respectă c strictețe ghidul de interviu
(inclusiv ordinea întrebărilor)
Toate întrebările sunt adresate în aceiași ordine tutror respondenților
Pregătirea interviului
• Alegerea și amenajarea spațiului în care se va derula interviul
(eliminarea sau reducerea distractorilor și a elementelor ce
blochează fizic comunicarea)
• Explicarea scopului interviului și stabilirea unui raport de încredere
între intervevator și intervievat (bazându-ne pe onestitate și
deschiderea în prezentarea obiectivelor noastre)
• Prezentarea duratei estimate a interviului și obținerea acordului
pentru înregistrarea datelor
Tipuri de întrebări de interviu
• Întrebări referitoare la comportamente sau fapte: ce a făcut sau ce face persoana
Descrie-mi cât mai detaliat ce s-a întâmplat...
Descrie-mi ce faci pe parcursul unei zile.
• Întrebări referitoare la opini, valori, convingeri – ceea ce persoana crede în
legătură cu subiectul
Care crezi că este motivul pentru care un tânăr începe să consume alcool?
Cum vezi problematica vortului în România?
• ƒ Întrebări referitoare la emoții, trăiri
Cum te-ai simțit atunci când....?
Descrie starea ta emoțională din momentul ......
• Întrebări referitoare la cunoștințe, informații în legătură cu subiectul
Ce informații ai despre procedura de adopție din țara noastră?
• Întrebări demografice
Tipuri de întrebări de interviu
• Întrebări care ridică probleme
Întrebările « de ce » trebuie evitate.
Ele implică un număr de presupoziţii :
o că lucrurile se întâmplă întotdeauna din cauze determinate (perspectivă deterministă) ;
o că subiectul cunoaşte aceste cauze ;
o că ni le poate comunica verbal.
Or : în viaţa socială, cauzalitatea e rareori evidentă şi simplă ; întrebarea « de ce » e, de
fapt, una plurală şi neclară (se referă la dimensiuni multiple) ;
o nu întotdeauna subiecţii conştientizează raţiunile pentru care lucrurile se întâmplă sau
se întâmplă aşa şi nu altfel ;
Tipuri de întrebări de interviu
• Întrebări care ridică probleme
Întrebările care presupun presupoziţii trebuie utilizate cu prudenţă.
De exemplu, « Povesteşte-mi despre rivalităţile / conflictele din grupul vostru »
presupune că există rivalităţi / conflicte.
E recomandat să fie utilizate cu prudenţă, pentru că presupun o doză de
directivitate. În exemplul dat, i se sugerează subiectului că trebuie să existe
rivalităţi, incitându-l să interpreteze diferite comportamente ca rivalităţi.
Ordinea întrebărilor
• Introducerea în temă se face prin intermediul unei întrebări
generale, nu foarte intimă
• Se recomandă: adresarea întrebărilor referitoare la fapte sau
comportamente înaintea celor referitoare la emoții, adresarea
întrebărilor referitoare la prezent înaintea celor referitoare la trecut.
Opiniile şi trăirile sunt mai uşor de abordat după ce subiectul şi-a
descris experienţele factuale ;
• Cunoştintele şi deprinderile cer întotdeauna un context, o
introducere, iar relatarea experienţelor creionează acest context;
• Ultimele întrebări ar trebui să invite respondentul să precizeze orice
altă informație pe care dorește să o spună în legătură cu tema și pe
care nu a reușit să o spună până în acel moment
Avantajele utilizării interviului
• flexibilitatea, posibilitatea de a obţine răspunsuri specifice la
fiecare întrebare;
• asigurarea unor răspunsuri personale, fără intervenţia altora;
• asigurarea răspunsului la toate întrebările şi prin aceasta
furnizarea informaţiilor pentru testarea tuturor ipotezelor cercetării;
• studierea unor teme complexe, de profunzime prin utilizarea unor
formulare, chestionare sau ghiduri de interviu mai amănunţite, cu
mai multe întrebări, de o mai mare subtilitate
Dezavantajele utilizării interviului
• costul ridicat, al orelor de intervievare şi al etapelor de proiectare,
realizare și analiză a datelor
• erorile datorate intervievatorului în ceea ce priveşte punerea
întrebărilor şi înregistrarea răspunsurilor
• inconveniente legate de faptul că se cere indivizilor să răspundă,
indiferent de dispoziţia lor psihică, de starea de oboseală etc.;
• În interviurile nestructurate, lipsa de standardizare în formularea
întrebărilor, ceea ce limitează compararea informaţiilor
Aspecte etice implicate în cercetare
Studiu de caz
Experimentul lui S. Milgram privind obediența (1963) – consultați cursul de Introducere în psihologia socială
Participanții au fost supuși vreunui risc?
Tratamentul experimental a fost nociv,
dăunător?
Informația obținută prin intemediul
experimentului merită efortul depus?
Aspecte etice în cercetare
1. Obținerea consimtământului informat
2. Participarea voluntară la cercetare
3. Confidențialitatea datelor și protejarea
intimității
4. Evitarea rănirii fizice sau psihice
5. Debriefing
6. Corectitudinea raportării rezultatelor
Aspecte etice în cercetare
1. Obținerea consimtământului informat
- informarea onestă și completă a participanților în legătură
cu toate aspectele relevante privind participarea lor în
studiu:
Scopul cercetării
Condițiile, durata, procedurile și metodele utilizate
Riscurile și beneficiile
Limitele confidențialității
Dreptul participantului de a se retrage din cercetare fără
consecințe
! În cazul participanților minori, acordul trebuie obținut de la
un părinte sau un reprezentant legal al acestuia
Aspecte etice în cercetare
1. Obținerea consimtământului informat – se recomandă
obținerea în scris a acordului prin intermediul unui formular
Exemplu - Studiu: Analiza de nevoi privind consilierea în carieră
Universitatea Transilvania din Braşov a lansat o structură suport care să susţină studenţii
pe planul dezvoltării personale şi profesionale, Centrul de Informare, Consiliere şi Orientare
în Carieră (C.I.C.O.C.). În vederea identificării celor mai bune modalităţi de dezvoltare şi
implementare a acestui centru, te invităm să participi la o cercetare cu tema Analiză de
nevoi privind consilierea în carieră. Te rugăm să răspunzi la o serie de întrebări ce vizează
activitatea ta ca student, dificultăţile cu care te confrunţi şi intenţiile de viitor. Durata medie
de completare a acestui chestionar este de 20 de minute. Participarea ta este voluntară și
nu implică niciun risc. Te poți retrage în orice moment din cercetare.
Răspunsurile oferite vor fi folosite pentru a elabora programe care să vină în sprijinul
studenţilor. Toate datele pe care le furnizezi vor fi folosite exclusiv în acest scop. Numai
cercetătorii au acces la aceste date.
Aspecte etice în cercetare
2. Participarea voluntară la cercetare
- Participarea nu trebuie condiționată de acordarea unui
beneficiu
- Se acordă beneficii minore pentru a încuraja participarea
- Participanții au dreptul să se retragă în orice moment
(chiar dacă se retrag, beneficiul le va fi acordat)
Aspecte etice în cercetare
2. Participarea voluntară la cercetare
Exemplu: Pentru a studia conformarea la normele grupului, o cercetătoare a
construit un chestionar destinat să măsoare atitudinea faţă de un subiect
controversat. În propunerea de cercetare pe care o înaintează comisiei
de etică descrie procedura de cercetare: va folosi ca participanţi studenţi
la un curs de Introducere în psihologie pe care ea îl susţine. În programa
cursului a introdus următorul paragraf: „Una dintre cerinţele cursului este
să participaţi la un experiment psihologic, prin care veţi fi familiarizaţi cu
metodele cercetării psihologice. Dacă preferaţi să nu participaţi la acest
experiment, puteţi, în schimb, elabora un raport de cercetare de 50 de
pagini pe o temă la alegere din domeniul psihologiei”.
Este etică procedura de colectare a datelor?
Aspecte etice în cercetare
3. Confidențialitatea datelor și protejarea intimității - Asigurarea anonimatului participanților astfel încât aceștia să nu
poate fi identificați de către cei care citesc raportul de cercetare:
Acordarea de coduri participanților (este recomandat să folosim
coduri, și nu numele participanților, în momentul colectării datelor)
Accesul la date aparține numai cercetătorului
Limitele de confidențialitate (accesul la date sau rezultate a altor
persoane) se stabilesc prin acordul de participare
Arhivarea datelor colectate se face în așa manieră încât să nu
permită identificarea participanților
Aspecte etice în cercetare
4. Evitarea rănirii fizice sau psihice - Evaluarea riguroasă a riscurilor la care sunt supuși participanții în
timpul studiului
- Dacă există riscul rănirii fizice sau psihice a acestora, este
recomandat ca studiul să nu se deruleze
Exemplu: Studiul Închisoarea Standford (Zimbardo, 1973)
Codul deontologic: Art. 10. – (1) Psihologul acționează întotdeauna
pentru oameni și în interesul sănătății acestora, valoarea socio-
economică a activității de psiholog fiind recunoscută prin lege în
România. Psihologul este obligat să manifeste preocupare, empatie,
respect și înțelegere față de beneficiari și față de problemele acestora,
acționând întotdeauna fără manifestări de autoritate și fără să
exploateze situația beneficiarului serviciilor psihologice.
Aspecte etice în cercetare
5. Debriefing
În cazul în care a fost folosită inducerea în eroare a participanților
(acestora nu li s-a precizat adevăratul scop al cercetării în momentul
obținerii consimțământului informat), cercetătorul ar trebui să asigure
participanții că experimentul nu adus prejudicii integrității sau
inteligenței lor sau că participanții nu se simt înșelați
Sesiunea de informare trebuie să progreseze lent. Cercetătorii
trebuie să facă toate eforturile pentru a readuce participanții la
aceeași stare în care au fost la începutul proiectului.
Cercetătorul trebuie să repete toate garanțiile de confidențialitate și
anonimat care au fost făcute la începutul proiectului.
Pentru eficiența maximă, cercetătorul trebuie să efectueze sesiunea
de debriefing imediat după participarea la studiu
Aspecte etice în cercetare
6. Corectitudinea raportării rezultatelor
Psihologii nu au voie să fabrice date false
Descoperirea unor rezultate greșite – remedierea
situației - reluarea studiului etc
Nu este permisă ascunderea rezultatelor care nu
confirmă ipotezele
Respectarea drepturilor de autor.
Codul deontologic al profesiei de psiholog:
http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content
&view=article&id=2548&catid=20
Comunicarea rezultatelor cercetării
Raportul de cercetare empirică
- Prezentarea demersului de cercetare şi a rezultatelor
obţinute de către autorii cercetării
- Raportul de cercetare trebuie să fie:
- Suficient de detaliat pentru a permite replicarea
ulterioară a studiului
- Concis şi clar astfel încât să nu creeze confuzie şi să nu
prezinte informaţii redundante
- Scrierea academică este o abilitate care se poate
exersa
Stilul de scriere
Fundamental pentru înțelegerea demersului de cercetare
și pentru aprecierea justă a valorii cercetării
Claritatea
Exprimare clară și precisă, fără ambiguităţi
conceptuale
Adaptarea exprimării la caracteristicile audienței
raportului
Structură coerentă – ideile trebuie organizate într-o
ordine logică, progresivă pentru a facilita înțelegerea
Stilul de scriere
Pentru îmbunătăţirea structurii este recomandat
să stabiliţi, iniţial, un cuprins al raportului
Organizarea pe paragrafe se face în funcţie de
ideile prezentate (o singură idee într-un paragraf)
Recitiţi materialul înainte de a-l preda: greşelile de
gramatică sau de scriere nu sunt permise
Citarea bibliografică
Separarea ideilor personale de cele obţinute din alte surse
Citarea să fie cât mai specifică (raportată la fiecare idee emisă în parte)
Citarea se face exclusiv după normele APA
https://owl.english.purdue.edu/owl/resource/560/01/
Folosiţi opţiunea Word pentru redactarea referinţelor bibliografice
Fiecare titlu trecut în lista bibliografică finală trebuie să se regăsească cu citare în text (şi invers)
Se recomandă folosirea a cât mai puţine citate exacte (cu ghilimele)
Folosirea limbajului
Folosirea diatezei pasive/ diatezei active Exemplul 1:
Într-un studiu desfăşurat de Elliot (1996) s-a descoperit că....
Eliot (1996) a descoperit că ....
Exemplul 2:
Participanţilor li s-au citit instrucţiunile de către autorul prezentei cercetări...
Am citit instrucţiunile participanţilor...
Folosirea persoanei I singular / folosirea persoanei a III plural - ambele forme sunt permise de APA
Exemplul 1:
Cercetătorul a stabilit....../ Am stabilit.....
Folosirea limbajului
Reducerea surselor de eroare
Descrierea specifică a participanţilor (denumirile
generale – tineri, copiii – nu indică clar caracteristicile
participanţilor – copii cu vârsta între ...., preşcolari)
Atenţie la folosirea etichetelor: gen, rasă, etnie,
orientare sexuală (un grup de lesbiene a fost
comparat cu un grup de femei normale), tulburări
(copiii autişti faţă de copii normali sunt...)
Folosirea limbajului
Evitarea abrevierilor (în cazul unei audiențe generale)
– pentru raportarea datelor statistice sunt permise
folosirea abrevierilor sau a simbolurilor (exemplu:
abatere standard – σ, SD)
Folosirea corectă a cuvintelor în relatarea datelor
statistice
Exemplu:
semnificativ = semnificativ statistic
date/ rezultate
verbele care descriu relaţii cauzale
Structura raportului
Titlul, autorul, afilierea
Abstractul
Introducerea (trecerea în revistă a literaturii de
specialitate)
Metodologia de cercetare
Rezultate
Discuţii
Referinţe bibliografice
Anexe
Structura raportului
Titlul va fi o scurtă propoziţie,
nu mai mare de 12 cuvinte, despre subiectul investigat.
Autorii folosesc frecvent propoziţii de tipul "Relația
dintre... la nivelul ... ", care dă deja cititorului indicii
despre variabilele incluse.
Titlul este urmat de numele autorului şi afilierea lui.
Structura raportului
Abstractul
esenţa articolului
nu depăşeşte 150 de cuvinte
Abstractul este desemnat să informeze cititorul şi să
prezinte de asemenea o structură ce contribuie la
înţelegerea ulterioară a articolului.
Structura raportului
Introducerea
Descrierea în detaliu a problemei studiate
Prezintă clar ceea ce se cunoaşte şi încă nu se cunoaşte
despre tema cercetării
Cuprinde informaţii pe baza articolelor de specialitate ce
au legătură directă cu tema
Structura: problematica studiată, trecerea ăn revistă a
literaturii de specialitate, justificarea studiului
Structura raportului
Metodologia
Obiectivul de cercetare
Variabilele investigate şi operaţionalizarea
Ipotezele cercetării
Participanţi
Instrumente
Procedură de colectare a datelor
Aspecte etice
Structura raportului
Rezultate
În ordinea ipotezelor formulate
Modalitatea de testare a ipotezelor
Datele rezultate din analiza statistică
Interpretarea statistică a datelor
Structura raportului
Discuții
Interpretarea psihologică a datelor
Raportarea rezultatelor la modelul teoretic documentat/
susținerea rezultatelor prin raportare la alte studii cu
rezultate similare
Prezentarea onestă a limitelor cercetării și a factorilor
care pot influența validitatea acesteia
!!! Limitele cercetării sunt aspecte care reduc puterea de generalizare a
rezultatelor și pe care cercetătorul le anticipează și asumă înainte de
începerea studiului
!!! Atenție la precizarea unor limite false: onestitatea și seriozitatea
respondenților (cercetătorul trebuie să îi motiveze pe respondenți)
Identificarea de domenii de aplicabilitate a rezultatelor