MUSCA DE CASA

MUSCA DE CASA

Musca de casa este raspandita pe toata suprafata pamantului. Ea patrunde peste tot, imprastiind microbi.

Clasificare stiintifica

Regn Animalia

Increngatura Arthropoda

Clasa Insecta

Subclasa Pterygota

Infraclasa Neoptera

Supraordin EndopterygotaOrdin Diptera

Alcatuirea corpului

Capul este bine separat de torace printr-un gat subtire; este mobil, putandu-se misca in toate partile.

La cap are o trompa foarte scurta. Trompa se termina cu doi lobi carnosi, strabatuti de numeroase canale fine. In repaus, trompa se repliaza in Z si intra intr-un sant de la baza capului.Musca de casa

TORACELE

Musca zboara cu o singura pereche de aripi bine dezvoltate, membranoase, transparente, cu putine nervuri. Perechea a doua de aripi este foarte redusa, ca doua fire maciucate; are o mare importanta in mentinerea echilibrului in timpul zborului, de unde si numele de balansiere.

Fiecare picior se termina cu doua gheare si doua pernite lipicioase. Datorita acestora, musca merge usor, fara sa alunece pe locurile netede si lucioase.

HRANIREA

Cu trompa, musca suge lichide de tot felul. Daca hrana dorita este o substanta solida - zaharul -, ea varsa putina saliva si apoi suge lichidul dulce.

INMULTIREA

Musca depune numeroase oua pe alimente, gunoaie, cadavre, unde larvele gasesc hrana. Dupa cateva ore, din oua ies larvele, cunoscute sub numele de musita. Ele sunt mici, albe, fara ochi si fara picioare, ca niste viermisori.

Larvele cresc repede si dupa vreo doua saptamani se transforma in pupe, de forma unor mici butoiase cafenii. Din ele ies muste tinere. Dupa cum vedem, mustele se inmultesc cu o repeziciune uimitoare; multe sunt mancate de lilieci, pasari, paianjeni, fara a mai socoti bolile si frigul iernii care limiteaza considerabil numarul lor.

COMBATERE

Musca este o insecta daunatoare. De prin gunoaie si cadavre, din saliva bolnavilor, mustele iau microbi pe trompa si pe picioare; se asaza apoi pe paine, pe zahar si pe alte alimente, pe care le infesteaza.

De asemenea, ele mai pot raspandi si ouale unor viermi paraziti. De aceea, impotriva mustelor trebuie sa ducem o lupta necrutatoare, distrugandu-le cu diferite substante otravitoare (insecticide), dar mai ales impiedicand inmultirea lor, prin pastrarea curateniei perfecte in locuinte, in curti, indepartand gunoaiele. Sa acoperim alimentele, pentru ca mustele sa nu ajunga ele. 

ȚÂNȚARUL

Țânțarul este o specie de insectă adaptată la mediul urban. La unele specii, la femelă, nu se produce maturizarea ouălor fără consumarea sângeluide mamifere. Se poate împerechea și în spații restrânse, în care trăiește și în timpul iernii fără să intre în diapauză.

Țânțar

Adultul depune ouăle și iarna, când temperatura apei depășește 10 °C (între sfârșitul lui aprilie și mai); generațiile din primăvară și vară se succed la fiecare 15–20 zile, în funcție de temperatura apei. Dezvoltarea larvelor se realizează în ape stătătoare. Femelele pot transmite malarie, o boală infecțioasă gravă.

MEDIU DE VIAȚĂ

Femelele pot trăi până la 24 de ore, maxim 1 săptămână, iar masculi până la 3 săptămâni, mai ales dacă sunt în preajma apei.

Alcătuirea corpului:

Corpul este alcătuit din cap, torace și abdomen. Prezintă două aripi, iar aparatul bucal este specializat pentru înțepat și supt.

Prezintă schelet extern din chitină.Cap:

doi ochi compuși două antene articulate gură cu piese chitinoase

Toracele prezintă 3 segmente: pe partea dorsală se prind aripile pe partea ventrală se prind trei perechi de picioare articulate

Abdomenul prezintă 8 segmente:la fiecare segment, pe partea ventrală, se află o pereche de orificii respiratorii numite sigme

Orificiu anal.

Respirație: Respirația este traheeană.

REPRODUCEREReproducerea se face prin ouă cu metamorfoză completă și incompletă, urmând unul din ciclurile:

ou→larvă→nimfă (pupă)→adult (metamorfoză completă)ou→larvă→adult (metamorfoză incompletă)

Aspect: lungimea corpului este de 3, 5 – 5mm; corpul are o constituţie fragilă şi o culoare gri maronie; toracele este prevăzut cu dungi longitudinale fine; abdomenul (partea posterioară) are trei linii transversale deschise la culoare; în torace sunt inserate trei perechi de picioare subţiri şi de asemenea o pereche de aripi înguste şi lungi;

aripile posterioare nu sunt concepute pentru zborul propriu-zis, ci servesc la stabilizarea acestuia, de aceea au dimensiuni reduse (tipic pentru diptere);

picioarele sunt acoperite de peri fini; masculii prezintă nişte antene lungi, acoperite de peri aspri; masculii mai au şi două apendice lungi, acoperite la rândul lor cu ţepi fini; trompa masculilor nu este făcută pentru a înţepa; femelele au antene mai scurte şi acoperite totodată de peri aspri; de asemenea cele două apendice sunt mai

mici comparativ cu ale masculilor; între acestea este inserată o trompă folosită la înţepat; spre deosebire de alte specii de ţânţari, corpul speciei Culex pipiens este relativ drept până la bază; în repaus, picioarele posterioare sunt întinse şi îndreptate în sus; larvele au un cap bine delimitat de restul trupului, pe care sunt poziţionate doua antene scurte; corpul larvelor are un torace lat; partea posterioară a trupului, care este segmentată, se îngustează uşor către spate; corpul larvelor este acoperit pe părţile laterale de zone cu peri aspri şi lungi;la capătul părţii posterioare se

află un orificiu tubular, lung, pentru respirat.

Răspândire:ţânţarii sunt răspândiţi în toată lumea.

Larva de Țânțar

BIOLOGIE

După ce se hrăneşte cu sânge o perioadă, femela ţânţar depune 150 -300 de ouă înfăşurate într-un înveliş special, lipicios, pe suprafaţa apei din locurile cu apă stătătoare, de exemplu apa din putinile pentru apa de ploaie, streşinile şi jgheaburile acoperişurilor, băltoacele, mocirlele şi iazurile etc.

Evoluţia embrionară şi larvară se desfăşoară exclusiv în apă. Larvele ajung la suprafaţa apei prin orificiile tubulare, pe care le au inserate în partea posterioară a abdomenului. Prin intermediul acestor orificii ele respiră aer ca printr-un tub de scufundare. Pupele ţânţarilor, care sunt relativ active, stau de asemenea agăţate la suprafaţa apei prin orificiile de respirat, ce sunt poziţionate pe toracele lor şi care le permit să respire sub apă. Larvele se transformă în pupe după 2-3 săptămâni, în apă. Stadiul de pupă durează numai câteva zile.

Ţânţarii adulţi eclozează la suprafaţa apei şi încep imediat să zboare. În condiţii favorabile, specia tinde către înmulţire în masă, populaţia lor cuprinzând un număr deosebit de mare de indivizi.

DĂUNĂTOR

Intră în categoria agenţilor supărători şi a dăunătorilor pentru igienă. Ţânţarii nu provoacă pagube alimentelor sau materialelor, dar devin foarte supărători datorită zgomotului pe care îl fac în timpul zborului. Femelele se hrănesc cu sânge odată la 2 -3 zile, înţepăturile având efecte neplăcute.

Urmările înţepăturii depind de intensitatea reacţiei alergice a fiecărei persoane. În general apar imediat eriteme şi urticarie. In decursul a încă 24 de ore apar pustiile roşii, care se vindecă în câteva zile. În general, în Europa nu reprezintă o problemă transmiterea de către ţânţari a agenţilor patogeni (de boli), precum viruşi, bacterii, protiste etc. În zonele tropicale, însă, specia acţionează şi ca transmiţător al unor agenţi patogeni, cum ar fi viermi, (filariae) şi arboviruşi.

PREVENIRE

Instalarea plaselor împotriva insectelor, la ferestre şi uşi, pentru a împiedica accesul ţânţarilor.

De asemenea pot fi puse la pat plase speciale pentru ţânţari.

Sa se îndepărteze apa de ploaie din locurile în care se adună, din apropierea casei (de exemplu puţine de apă de ploaie, găleţi, jgheaburi etc).

COMBATERE

În bălţi şi iazuri trebuie aduşi peşti, care vor reduce populaţia de larve de ţânţari. În cazul invaziei în masă se pot aplica măsuri biologice de com batere cu ajutorul bacteriei Bacillus Ihuruigiensis israeliensis (preparat BTI). Aceste preparate sunt bătute cu telul până iau forma unor granule (asemănătoare bucăţilor de gheaţă) şi ele blochează tractul digestiv al larvelor de ţânţari. Un dezavantaj al acestei metode este ca afectează şi alte organisme, care nu erau iniţial vizate, precum larvele de musculiţă Chironomidae sau algele verzi.

Combaterea pe cale chimică, în apele populate de larve de ţânţari, se face cu ajutorul substanţelor dimilin şi baythion. Stadiile de pupă pot fi eliminate cu Liparol. Ţânţarii adulţi din camerele apartamentelor pot fi îndepărtaţi în mod eficient cu spray-uri insecticide.

Nu se recomandă aplicarea unei anumite metode de combatere, la care sunt aduse în camere aparate electronice, ce imită zumzetul masculilor şi care prin aceasta ar trebui să alunge femelele. Ipoteza din spatele acestei metode ar fi că femelele care au luat deja parte la actul reproducerii, nu se mai împerechează încă o dată. Acest lucru este adevărat, dar asta nu presupune că ele vor fugi când aud zumzetul masculilor. De fapt acest zumzet nici nu este perceput de femele. De aceea cumpărarea acestor aparate este complet inutilă. Tot in ciuda opiniei generale, nici vitamina Bl, chiar luată în mod regulat, nu înlătura riscul de a fi înţepat.

Click icon to add picture

Țânțar

ALTE SPECII

în Europa există alte patru clase de ţânţari, ce cuprind în total 44 de specii de ţânţari: Aedes sp., Culiseta sp., Anopheles sp. şi Mansonia sp.Ţânţarii din familia Anopheles sunt cunoscuţi drept purtători ai microbilor de malarie (plasmodii). Datorită încălzirii globale a climei, este de aşteptat ca aceştia să se răspândească tot mai mult spre nord.

Tantarul este o specie de insecte foarte bine reprezentanta in Delta Dunarii. Se poate spune ca deja a devenit un simbol al acesteia. Traieste in special in zonele cu vegetatie abundenta, umeda, fiind absent in timpul zilei pe suprafetele descoperite, adapostindu-se la umbra, in vegetatie. Pe timpul noptii, isi face aparitia peste tot. Nu este prezent pe tot parcursul anului ci incepand din luna mai pana la inceputul lunii octombrie.

Culex pipiens 3-6 mm. Tantarul comun. Pozitia in timpul repausului este paralela cu suprafata suportului. Se identifica prin sunetul constant, tiuitor, care in tacerea noptii poate fi auzit perfect. Se inmulteste prin oua, pe care femela le depune in grupe ce plutesc pe suprafata apei . Femela se hraneste cu sange de la mamifere, dar nu transmite malarie. Masculul consuma suc si nectar vegetal.

Anopheles maculipennis 6-7 mm. Gen de tantari caracterizati prin pozitia lor in timpul repausului, facand un unghi cu suprafata suportului. Prezinta un corp fin, aripi lungi si subtiri cu pete. Se inmulteste prin oua, pe care femela le depune pe suprafata apei. Larvele sunt paroase, nu au tub respirator vizibil, hranindu-se cu vietati de mica dimensiune si cu namol.Femela se hraneste cu sange de la mamifere, fiind posibila transmiterea plasmodiul malariei de la omul bolnav la cel sanatos. Masculul consuma suc vegetal.

ÎNŢEPĂTURILE DE ŢÂNŢARI

Ţânţarii sunt cunoscuţi drept insecte care pot răspândi boli prin intermediul sângelui de la o persoană la alta. Ţânţarii nu reprezentau o mare problemă, dacă nu exista nevoia de sânge a femelelor ţânţar.

Masculii, dar uneori şi femelele, se hrănesc din nectarul oferit de plante, însă acestea din urmă au nevoie şi de sânge datorită proteinelor regăsite în acesta, cu ajutorul cărora ele îşi maturează ouăle. Atunci când femela ţânţar ne înţeapă şi perforează pielea, ea ne injectează şi saliva sa, care conţine enzime digestive şi anticoagulanţi.

La prima înţepătură, nu va exista nicio reacţie, însă începând cu următoarele, persoana respectivă devine sensibilă la proteinele străine, iar după 24 de ore apar bubiţe roşii, mici şi mâncărimi la nivelul pielii în zona respectivă. În cazul în care înţepătura este localizată la nivelul feţei, aceasta poate duce la umflarea zonei respective.

Înţepăturile de ţânţari sunt des întâlnite pe perioada de vară, în special în rândul copiilor.

Ţânţarii sunt mai activi în timpul nopţii, iar faptul că “victimele” sale sunt în repaus reprezintă un mare avantaj pentru aceştia.

PREVENIREA ÎNŢEPĂTURILOR DE ŢÂNŢARI SE POATE REALIZA PRIN URMĂTOARELE METODE:

aplică loţiunea anti-ţânţari pe pielea expusă, poţi folosi spray-ul anti-ţânţari şi pe haine. Majoritatea loţiunilor anti-ţânţari sunt recomandate copiilor de peste 2 ani. Noile loţiuni care sunt şi mai eficiente conţin picaridin şi ulei de eucalipt de lămâie.

este recomandat ca la geamuri să îţi pui plasă specială pentru insecte pentru a proteja întreaga casă, iar pentru extraprotejarea copiilor poţi folosi o plasă în jurul patului sau a căruciorului (în cazul în care ieşiţi seara la plimbare).

ţânţarii sunt atraşi de lucruri similare nectarului sau pielii. Dacă ieşi cu copilul tău afară, este indicat să îl îmbraci cu o bluză cu mânecă lungă şi pantaloni lungi pentru o mai bună profilaxie împotriva înţepăturilor de ţânţar.

evită îmbrăcămintea deschisă la culoare sau înflorată. Kaki, bej şi oliv sunt câteva dintre culorile care nu reprezintă niciun interes pentru ţânţari.

ei sunt atraşi de anumite odorizante. Evită pe cât posibil să foloseşti în această perioadă săpunuri, loţiuni sau şampoane mult prea parfumate.

toată lumea are nevoie de potasiu, însă consumul alimentelor bogate în potasiu îi va atrage pe ţânţari cu siguranţă. Pentru că ţânţarii sunt atraşi de potasiu, încearcă să eviţi: fasolea, bananele, ciocolata, pepenele galben, laptele, untul de arahide, cartofii, morcovii cruzi, roşiile sau iaurtul.

CÂND ŢÂNŢARII NE TRIMIT DIRECT LA SPITAL?

De obicei, muşcăturile de ţânţar nu vă pun sănătatea în pericol, ci doar sunt extrem de deranjante. Însă se poate ajunge la situaţii delicate dacă ţânţarul reuşeşte să vă înţepe în limbă, deoarece aceasta se poate umfla extrem de tare ajungându-se la imposibilitatea de a respira.

De aceea, în acest caz e de preferat să mergeţi la spital. De asemenea, înţepătura la nivelul globilor oculari poate provoca infecţii, unele chiar severe.

Un alt caz în care se impune să ajungeţi la spital este reacţia alergică la aceste înţepături. Dacă acestea provoacă dificultăţi de a înghiţi sau de a respira e necesar să apelaţi la serviciile de urgenţă pentru că poate fi vorba de o reacţie alergică severă.