Drept fin _ Lic_Suport curs an II

8/7/2019 Drept fin _ Lic_Suport curs an II

http://slidepdf.com/reader/full/drept-fin-licsuport-curs-an-ii 1/92

Ionel Bostan

- Profesor universitar –● Doctor în Drept ● Doctor în Economie

DREPT FINANCIAR PUBLIC

Iaşi ● 2008



Ionel Bostan ● Drept financiar public

2

CUPRINS

Capitolul 1Definiţia, obiectul şi izvoarele dreptului financiar; normele şiraporturile specifice ………………………………………………... 41.1. Definiţia şi obiectul dreptului financiar ………………………… 4

1.2. Izvoarele dreptului financiar ……………………………………. 41.3. Normele şi raporturile de drept financiar ………………………. 51.4. Poziţia dreptului financiar în cadrul sistemului de drept ……….. 6

Capitolul 2Bugetul public naţional …………………………………………….. 82.1. Prezentare generală ……………………………………………... 82.2. Bugetul statului …………………………………………………. 8

2.2.1. Definirea bugetului de stat; principalele teorii privindnatura sa juridică şi principiile dreptului bugetar ………………… 82.2.2. Cuprinsul bugetului de stat ………………………………… 112.2.2.1. Veniturile bugetului de stat ……………………………… 112.2.2.2. Cheltuielile bugetului de stat ……………………………. 11

Capitolul 3Derularea procesului bugetar ……………………………………... 133.1. Elemente esenţiale pentru înţelegerea procesului bugetar ……… 133.2. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar …………….. 143.3. Procesul bugetar ………………………………………………… 16

3.3.1. Proceduri privind elaborarea bugetelor ……………………. 163.3.2. Calendarul bugetar ………………………………………… 173.3.3. Prevederi referitoare la investiţii publice …………………. 183.3.4. Execuţia bugetar ă …………………………………………. 19

3.4. Finanţele instituţiilor publice …………………………………… 22

Capitolul 4 Bugetul asigurărilor sociale de stat ……………………………….. 244.1. Veniturile bugetului asigur ărilor sociale de stat ……………….. 254.2. Cheltuielile bugetului asigur ărilor sociale de stat ………………. 254.3. Sistemul public de pensii ……………………………………….. 27

4.3.1. Obiective …………………………………………………... 274.3.2. Contribuabilii sistemului public de pensii …………………. 274.3.3. Cotele de contribuţie de asigur ări sociale (C.A.S.) ………... 28

4.4. Procedura bugetului asigur ărilor sociale ……………………….. 30

Capitolul 5Bugetele locale ……………………………………………………… 325.1. Preliminarii ………………………………………….................. 325.2. Reglementări în materie ………………………………………… 32

5.2.1. Veniturile şi cheltuielile bugetare …………………………. 335.2.2. Principii, reguli şi responsabilităţi ………………………… 335.2.3. Procesul bugetar …………………………………………… 365.2.4. Competenţe în stabilirea impozitelor şi taxelor locale …….. 435.2.5. Calendarul bugetar ………………………………………… 48




3

5.2.6. Investiţiile publice locale ………………………………….. 495.2.7. Execuţia bugetar ă ………………………………………….. 505.2.8. Împrumuturi. Fonduri de risc. Verificări. Excedente ……… 53

5.3. Criza financiar ă şi insolventa unităţilor administrativ-teritoriale 575.4. Unele dispoziţii instituţionale (Legea 273/ 2006 privindfinanţele publice locale) …………………………………………….. 60Capitolul 6

Împrumutul public …………………………………………………. 616.1. Aspecte teoretice ……………………………………………….. 616.2. Împrumutul public – tr ăsături şi tipologie ……………………… 626.3. Reglementarea împrumuturilor publice ………………………… 64

6.3.1. Datoria publică internă …………………………………….. 656.3.2. Datoria publică externă ……………………………………. 66

Capitolul 7 Procedura fiscală 677.1. Administrarea creanţei fiscale - Codul de procedur ă fiscală 677.2. Competenţa organului fiscal 717.3. Înregistrarea fiscală 72

7.4. Inspecţia fiscală 757.5. Executarea voluntar ă a obligaţiilor fiscale 777.6. Executarea silită a obligaţilor fiscale 817.7. Soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrativefiscale 89

● Bibliografie …………………………………………………… …. 92




4

Capitolul 1

DEFINIŢIA, OBIECTUL ŞI IZVOARELE DREPTULUI

FINANCIAR; NORMELE ŞI RAPORTURILE SPECIFICE1.1. Definiţia şi obiectul dreptului financiar

Literatura de specialitate relevă faptul că „ştiinţa dreptului financiar public se afirmă într-o interferenţă deosebită cu ştiinţa finanţelor publice”1. De altfel conceptele specifice finanţelor publice2 stau la baza ideilor şiteoriilor dreptului financiar care sunt reflectate în conţinutul reglementărilor juridice privitoare la bugetul public,impozite, taxe, cheltuieli bugetare etc.

În privinţa definirii dreptului financiar, se apreciază3 că acesta este dat de ansamblul actelor normativecare reglementează relaţ iile de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor bă neşti ale statului şi aleinstituţ iilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societ ăţ ii.

Dreptul financiar se concentrează predilect asupra noţiunilor, teoriilor şi reglementărilor juridice

referitoare la

4

:• bugetul de stat şi procedura elabor ării, aprobării şi executării lui;• cheltuielile bugetare şi finanţarea instituţiilor publice;• teoria impozitelor, legislaţia şi procedura fiscală;• cuprinsul şi procedura bugetului asigur ărilor sociale de stat, a bugetelor locale şi fondurilor speciale;• teoria şi operaţiunile creditului public intern şi extern;• controlul financiar.

1.2. Izvoarele dreptului financiarÎntre izvoarele dreptului financiar evidenţiem existenţa a patru categorii de norme juridice:

a) Prevederile constituţionale. Acestea stabilesc competenţa organelor puterii legislative şiexecutive în materie de buget public, cuprinzând şi dispoziţii privitoare la organizarea şi funcţionarea Cur ţii

de Conturi.

b) Legile. Între acestea se detaşează:− legea privind finanţele publice;− legile bugetare anuale;− legile fiscale.

c) Acte normative emise de organele centrale ale autorităţii executive. Aici se includ:− ordonanţele guvernamentale;− hotărârile de guvern;− instrucţiunile, ordinele şi precizările Ministerului de Finanţe.

d) Hotărâri ale consiliilor locale. Prin acestea se aprobă anual bugetele proprii ale unităţilor administrativ-teritoriale, măsurile de executare şi conturile de execuţie a acestor bugete; tot prin hotărâri aleconsiliilor locale se stabilesc cotele unor impozite şi taxe locale şi se acordă anumite înlesniri fiscale.

Unele lucr ări5 aşează între izvoarele dreptului financiar şi regulamentele, normele şi alte acte cu caracter

1I. Gliga, Drept financiar public, Ed. All, Bucureşti, 1994, p. 40.2Se apreciază că ştiinţa finanţelor publice este atât o ramur ă a ştiinţelor economice cât şi o ramur ă a ştiinţei publice care studiază mijloacele şi tehnicilefinanciare - cheltuieli, taxe, impozite, împrumuturi, buget etc., prin care statul intervine nu numai în domeniul economic ci şi în domeniile social şi politic -cf. M. Duverger, Finances publiques, Presses Universitaires de France, Paris, 1978, p. 18-27 apud I. Gliga, ibid.3D.D. Şaguna, Drept financiar şi fiscal , vol. 1, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 794I. Gliga, op. cit., p. 42. 5I. Condor, Drept fiscal şi financiar , Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1996.




5

normativ emise de Banca Naţională a României.

1.3. Normele şi raporturile de drept financiar

Definite drept „reguli de conduit ă stabilite sau recunoscute de stat, care cuprind drepturile şi obligaţ iilesubiecţ ilor participanţ i la raportul de drept financiar şi a că ror respectare este asigurat ă de că tre stat ”6,normele juridice financiare prezintă o anumită specificitate în raport cu ceea ce reprezintă în general normajuridică7, diferenţiindu-se semnificativ prin sancţ iune.

Sancţiunea, care se constată de către organele fiscale şi financiare, în acest context, poate îmbr ăcaforme ca:

• amendă fiscală;• aplicarea major ărilor de întârziere, dobânzilor şi penalităţilor;• suspendarea finanţării etc.Raporturile de drept financiar sunt, de fapt, „relaţii sociale care iau naştere şi se sting în procesul

constituirii, repartizării, şi utilizării fondurilor băneşti ale statului şi care sunt reglementate de normele juridicefinanciare”8, putându-se grupa, în funcţie de sfera de cuprindere a finanţelor publice, în:

• raporturi juridice bugetare;• raporturi juridice fiscale;• raporturi juridice de control financiar şi fiscal;• raporturi juridice de credit public etc.

Raporturile de drept financiar se nasc numai în cadrul activit ăţ ii financiare înf ă ptuite de stat şi organelesale. În cadrul acestor raporturi, f ă r ă excepţ ie, unul dintre subiecte este statul, printr-un organ de specialitatecare intr ă în raportul juridic de pe poziţ ia de purt ă tor al autorit ăţ ii de stat. Aceast ă particularitate creează opoziţ ie de subordonare a tuturor celorlalte subiecte participante, faţă de subiectul purt ă tor al autorit ăţ ii de stat.

Raporturile de drept financiar se nasc, se modifică şi se sting pe baza manifest ă rii unilaterale de voinţă astatului, prin forme specifice prevă zute de normele juridice financiare.

Aceast ă particularitate ofer ă posibilitatea execut ă rii directe a creanţ elor fiscale de că tre organele de stat,f ă r ă a fi necesar ă , în acest sens, o hot ă râre judecă torească .

[ Sursa: D.D. Ş aguna, Drept financiar şi fiscal, vol. I, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1996, p. 83]

În tabelul nr. 1.3.1. redăm pe scurt unele elemente care reflectă faptul că raporturile juridice financiare sedisting, faţă de celelalte raporturi de drept, printr-o serie de particularităţi.

6D.D. Şaguna, op. cit., p. 82. 7Conţinutul normei de drept financiar are aceeaşi structur ă logico-juridică - ipoteză, dispoziţie şi sancţiune - precum şi o construcţie externă dată de modulde exprimare al actelor normative: capitole, secţiuni, articole, alineate, şi paragrafe [cf. D.D. Şaguna, ibid.].8 Ibid., p. 83.




6

Tabel nr. 1.3.1. Repere privind diferenţ ierea raporturilor juridice financiare faţă de celelalte raporturi de drept

Nr.crt.

Elemente departicularizare

Specificaţie

0 1. 2.1. Subiecte participante A. Statul - reprezentat printr-un organ de specialitate în activitatea financiar ă, învestit cu

atribuţii în procesul de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor publice.B. Persoane fizice sau juridice.Persoanele fizice pot fi: cetăţeni români; cetăţeni str ăini rezidenţi (reprezentanţi diplomatici, comercianţi, doctoranzi, studenţi,apatrizi); cetăţeni str ăini nerezidenţi (specialişti, oameni de cultur ă, artişti, sportivi).În cadrul persoanelor juridice se includ: regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiilepublice etc.

2. Conţinutulraporturilor de dreptfinanciar

Este dat de drepturile şi obligaţiile subiectelor participante al căror cuprins este stabilit înlegătur ă cu necesitatea şi importanţa constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor băneştiale statului.

3. Obiectul raporturilor de drept financiar

Este foarte diferit datorită: sferei extinse şi complexe a finanţelor publice (prognoză, organizare bugetar ă, controlfinanciar etc.); actelor normative şi operaţiunilor specifice cu privire la activitatea fiscală.

[Sursa: Adaptare după D.D. Şaguna, op. cit., p. 85]

1.4. Poziţia dreptului financiar în cadrul sistemului de drept

În mod evident, dreptul financiar face parte integrantă din dreptul public9, cuprinzând totalitateanormelor juridice prin intermediul cărora se mobilizează, se administrează şi se repartizează fondurile băneştidestinate satisfacerii nevoilor publice10.

Înţelegerea unei discipline atât de complexă şi, în acelaşi timp, profundă, presupune deţinerea decunoştinţe din aproape toate ramurile de drept, dar şi din economie (finanţe publice). Reprezentarea grafică dinfigura nr. 1.4.1. sugerează existenţa legăturilor dintre dreptul financiar şi alte discipline.

9I. Condor, op. cit., p. 79 „Acea parte a dreptului care trateaz ă constituirea şi funcţionarea organelor centrale şi locale de stat, relaţiile dintre persoane(fizice sau juridice) şi stat, relaţiile dintre persoanele care sunt în legătur ă directă cu statul. Dreptul public cuprinde, în general, dreptul constituţional,dreptul administrativ, dreptul financiar (după unele opinii, dreptul fiscal) şi dreptul penal”.10Problematica financiar ă ce caracterizează agenţii economici, persoanele fizice, societăţile non-profit etc. ţine de dreptul privat.




7

Fig. 1.4.1. Legăturile dreptului financiar cu alte discipline

În prezent, conceptul de drept financiar capătă un contur din ce în ce mai pronunţat, această importantă ramur ă a dreptului impunându-se tot mai mult în cadrul sistemului contemporan de drept.

DREPTCIVIL

DREPTCOMERCIAL

• Se aseamănă, deoarece cuprind norme juridice care reglementează în mod prioritar raporturi patrimoniale având ca obiect drepturi şi obligaţii exprimate în bani.

• Se deosebesc, deoarece dreptul financiar cuprinde norme referitoare la mobilitatea, admi-

nistrarea şi repartizarea fondurilor băneşti necesare satisfacerii nevoilor publice, iar dreptulcivil şi dreptul comercial cuprind norme ce reglementează relaţiile băneşti dintre persoanelefizice şi/sau juridice.

Ştiinţa finanţelor publice cercetează aspecte-le legate de procurarea resurselor necesare,

utilizarea lor în spirit de economie, repartiza-rea sarcinilor fiscale, contractarea şi rambur-sarea împrumuturilor de stat, întocmirea şiexecutarea echilibrată a bugetului, respecta-rea anumitor reguli care ţin de disciplinafinanciar ă şi de buna gestionare a fondurilor.

Corelaţiile dintre cele două ramuri sunt date de: în ambele raporturi, cel puţin unul din

subiecte este un organ al statului; aparatul financiar face parte din sistemuladministrativ de stat;

reglementarea celor două categorii deraporturi se face prin aceeaşi metodă asubordonării păr ţii raportului juridic.

Conexiunilesunt determi-nate deconstatarea şicombatereainfracţiunilor din domeniulfinanciar.

Conexiunilesunt determi-nate deformarea şiutilizareafondurilor pentru asigu-r ările socialede stat.

DREPTPENAL

DREPTULMUNCII

DREPTFINANCIAR

FINANŢEPUBLICE DREPT

ADMINISTRATIV




8

Capitolul 2

BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL

2.1. Prezentare generală

Considerat veriga centrală a sistemului financiar din cadrul unui stat, bugetul public constituie „expresiaunui tip specific de relaţii financiare – relaţiile bugetare – care se manifestă în procesele formării, repartizării şiutilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale de la nivel naţional şi de la nivelul unităţilor saleadministrativ-teritoriale”11.

Structura sistemului bugetar din România corespunde structurii organizatorice a statului.Într-o altă abordare, bugetul public reprezintă document de bază, având putere de lege, prin care se

stabilesc atât natura şi mărimea veniturilor ce se utilizează la dispoziţia statului, dar şi categoriile şi nivelulalocaţiilor bugetare ce se vor dirija de către stat pentru finanţarea diverselor activităţi în cadrul unui exerciţiubugetar (de regulă, un an).

Etimologic, cuvântul buget îşi are originea în latinescul „bulgo” – a cărui semnificaţie este aceea de„pungă cu bani”. Ulterior, în Franţa s-au folosit expresiile „bouge” şi „bougette”, cu sensul de „săculeţ”. În An-glia, prin cuvântul „budget” se înţelegea mapa de piele a Cancelarului Trezoreriei, în care erau aduse laParlament documentele referitoare la situaţia veniturilor şi cheltuielilor statului. În ţările române, folosireaexpresiei „buget” s-a introdus prin Regulamentele organice (1831 - 1832), în care se vorbea despre „biudje” sau„bugea”.

În privinţa conţinutului bugetului public naţional (autohton), la acesta face referire atât Constituţia ţării,cât şi Legea finanţelor publice.

Constituţia României, în art. 137 arată că bugetul public naţional cuprinde „bugetul de stat, bugetulasigur ărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor”. Apoi, în Legea privindfinanţele publice12 se stipulează că resursele financiare publice se constituie şi se gestionează printr-un sistemunitar de bugete, şi anume: bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetelefondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom, bugetulfondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alteconturi se asigur ă din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, în condiţiile asigur ăriiechilibrului financiar.

2.2. Bugetul statului

Locul cel mai important în cadrul actualului sistem bugetar al României îl deţine bugetul de stat 13 care, dealtfel, îndeplineşte un rol major în raport cu celelalte bugete componente.

Situaţia se explică prin faptul că în bugetul de stat regăsim o pondere apreciabilă a veniturilor publice, prinintermediul acestuia finanţându-se importante sectoare şi activităţi: sănătate, cultur ă, artă, învăţământ, apărare,ordine publică, siguranţă naţională etc.

2.2.1. Definirea bugetului de stat; principalele teorii privind natura sa juridică şi principiiledreptului bugetar

Definit drept actul de stabilire şi autorizare a veniturilor şi cheltuielilor anuale ale statului, bugetul destat este şi „un procedeu tehnico-financiar de fixare şi coordonare a veniturilor cu cheltuielile din fiecare an; deasemenea, el este un act de conducere a gestiunii financiare a statului”14.

11I. Talpoş, Finanţ ele României , vol. I, Ed. Sedona, Timişoara, 1995, p. 79.12Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în M.Of. nr. 597/13 august 2002. 13Lucr ările de specialitate utilizează cu acelaşi sens noţiunile de buget de stat şi buget al administraţiei centrale de stat.14Dr. C. Albuţ, C. Diaconu, Drept financiar , Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1998, p. 24.




9

Sub aspectul naturii juridice a bugetului de stat, literatura de specialitate vine cu o serie de teorii regăsiteîn prima parte a secolului douăzeci. Dintre acestea, le prezentăm sintetic pe cele mai importante15:

(1) Teoria bugetului de stat act – condi ţ iune de natur ă administrativă este centrată pe faptul că înstatele moderne, prin bugetele anuale, sunt condiţionate atât veniturile cât şi cheltuielile publice, sub aspectepar ţial diferite, dar comune actelor administrative de acest fel.

(2) Teoria naturii juridice de lege a bugetului statului este fondată pe constatarea că „legea este oricedeciziune emanată de la puterea legislativă, iar în împrejurarea în care bugetul statului este o decizie alegislatorului, el este o lege propriu-zisă”16.

(3) Teoria bugetului de stat lege ( şi simultan) act administrativ susţine, pornind de la deosebirea dintrelegea finală şi legea materială, că bugetul de stat „este lege, în partea lui creatoare de dispoziţii generale, şi act deadministraţie în partea creatoare de acte individuale şi concrete”17.

Apoi, mai există unele teorii care consider ă că bugetul de stat este „un act de planificare financiar ă care, înurma adoptării de către organul suprem al puterii de stat, printr-o lege emisă în acest scop, dobândeşte naturajuridică specifică de lege”18, sau mai simplu, „principalul plan financiar anual cu caracter operativ al statului”19.

Ar ătăm că, deşi este un plan, bugetul de stat are o pregnant ă natur ă juridică de lege, Parlamentuladoptând anual Legea bugetului de stat. Guvernul elaborează proiectele bugetului de stat şi le supune spreaprobare Parlamentului, iar după aprobare r ăspunde de realizarea prevederilor bugetare.

Principiile care stau la baza elabor ării, aprobării, executării şi încheierii bugetului de stat sunt redate încele ce urmează.

• Principiul universalităţii - Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute.- Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi

sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.

• Principiul publicităţii - Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizându-se prin:a) dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul aprobării acestora;c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de aprobare a bugetelor şi

conturilor anuale de execuţie a acestora;d) mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului bugetului,

exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.

• Principiul unităţii - Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea

eficientă şi monitorizarea fondurilor publice.- Toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în

bugetul de stat, urmând regulile şi principiile acestui buget, cu excepţia celor provenite din venituri proprii şisubvenţii din surse publice, precum şi a celor pentru constituirea, potrivit legii, a fondurilor de stimulare apersonalului.

- Veniturile şi cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic şi ale Fondului specialal drumurilor publice se introduc în bugetul de stat ca venituri şi cheltuieli cu destinaţie specială, urmând regulileşi principiile acestui buget.

- În vederea respectării principiilor bugetare, Guvernul va propune Parlamentului modificarea actelor normative pentru desfiinţarea veniturilor şi cheltuielilor cu destinaţie specială incluse în bugetul de stat.

15I. Gliga, Drept financiar public, Editura All, Bucureşti, 1994, pp. 51-52.16Ibid., citându-se după C. de Malberg, Contribution à la théorie generale de l’État , Paris, 1920, p. 154.17Ibid., citându-se după L. Duguit, Traité de Droit constitutionnel , vol. II, Paris, 1923, p. 144. 18D.D. Şaguna, Drept financiar şi fiscal , Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 13.19Ibid.




10

• Principiul anualităţii - Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an, care corespunde

exerciţiului bugetar.20 - Operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget apar ţin

exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.

• Principiul specializării bugetare - Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe

categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.

• Principiul unităţii monetare - Toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională.

• Reguli privind cheltuielile bugetare - Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi

specifice şi în legile bugetare anuale.- Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele publice şi nici angajată şi efectuată din aceste bugete,

dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.- În acelaşi timp, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţă şi plătită dacă nu este

aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

• Limite privind micşorarea veniturilor şi majorarea cheltuielilor bugetare - În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage

micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, iniţiatorii au obligaţia să prevadă şimijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creşterea cheltuielilor. În acest scop iniţiatoriitrebuie să elaboreze, cu sprijinul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii implicate, fişa financiar ă care însoţeşte expunerea de motive sau nota de fundamentare, după caz, şi care va fi actualizată în concordanţă cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act normativ. În această fişă se înscriu efectele financiareasupra bugetului general consolidat, care trebuie să aibă în vedere:

a) schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani;b) eşalonarea anuală a creditelor bugetare, în cazul acţiunilor multianuale;c) propuneri realiste în vederea acoperirii major ării cheltuielilor;d) propuneri realiste în vederea acoperirii minusului de venituri.

- După depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte normative numai încondiţiile ar ătate anterior, dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a major ăriicheltuielilor bugetare, aferente exerciţiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul.

20Referindu-se la datele anului bugetar, I. Talpoş, în op. cit., pp. 105-106, arată că în diverse ţări ale lumii au fost stabilite astfel: - între 1 ianuarie şi 31decembrie în: Austria, Belgia, Brazilia, Franţa, Germania, Grecia, Indonezia, Olanda, Peru, România, Venezuela etc.; - între 1 aprilie şi 31 martie următor în: Canada, Danemarca, India, Iordania, Irak, Japonia, Marea Britanie etc.; - între 1 iulie şi 30 iunie următor în: Australia, Filipine, Italia (din 1964),Pakistan, Suedia etc.; - în fine, între 1 octombrie şi 30 septembrie următor în: S.U.A. - începând din anul 1976 (până la care anul bugetar coincidea cu anulcalendaristic). Fiecare dintre datele menţionate prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje, fiind argumentate pro şi înserate critici diverse. Referindu-ne la data de 1 ianuarie, care este una dintre cele mai obişnuite pentru începerea anului bugetar, menţionăm din criticile care i se aduc şi anume: -parlamentarii dispun de un timp prea restrâns pentru discutarea şi votarea bugetului, ce se limitează la maximum un trimestru - între data reluării sesiuniidupă vacanţa de var ă şi 31 decembrie; - data fixată obligă la efectuarea de previziuni bugetare în primăvar ă, când lipsesc informaţiile cu privire la recolteleagricole ale verii şi ale toamnei. Desigur, acest ultim inconvenient se poate elimina, dar presupune efortul îmbunătăţirii previziunilor bugetare cuprinse înproiectul legii bugetului public, în momentele cunoaşterii nivelului recoltelor. Data de 1 iulie este criticată prin aceea că, valoarea bugetului în ajunulvacanţei parlamentare de var ă obligă, deseori, la dezbateri f ăcute în grabă, având consecinţe asupra cunoaşterii aprofundate de către parlamentari a cifrelor bugetare şi dând câştig de cauză guvernului. Data de 1 aprilie este considerată a fi cea mai avantajoasă, argumentându-se prin aceea că:- ofer ă un timp destul de lung parlamentarilor pentru discutarea şi votarea autorizaţiei bugetare (de la reluarea sesiunii în septembrie-octombrie şi până la31 martie – adică aproximativ două trimestre); - există posibilitatea de a avea la dispoziţie elemente de judecată mai apropiate de realitate, în legătur ă cuproducţia agricolă.




11

2.2.2. Cuprinsul bugetului de stat

Bugetul statului nostru, ca de altfel al oricărui stat, cuprinde în mod constant două păr ţi, şi anumeveniturile bugetare şi cheltuielile bugetare.

2.2.2.1. Veniturile bugetului de stat„Veniturile statului sunt o parte pe care fiecare cet ăţ ean o d ă din bunul să u

pentru a avea siguranţ a celeilalte pă r ţ i r ă masă lui, sau de a se bucura deplin deaceasta”.

[Montesquieu, „Spiritul legilor ”, cartea XIII]

Ansamblul resurselor băneşti care alimentează bugetul de stat constituie sistemul de venituri bugetare.Veniturile bugetare sunt mijloacele de alcă tuire a bugetului de stat care se mobilizează în baza unor

prevederi legale exprese, edictate de fiecare stat în funcţie de politica sa economico-financiar ă privind repartiţiaprodusului intern net şi mobilizarea unor surse externe (accesibile)21.

Constituirea resurselor financiare publice se face pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale, prelevate de la persoane juridice şi fizice, cu luarea în consideraţie a potenţialului lor economic şi aaltor criterii stabilite de lege; apoi, orice sumă care se cuvine statului se face venit la bugetul de stat, dacă legeanu prevede altfel.

Veniturile nefiscale se refer ă la dividendele încasate de stat corespunzător cotei de capital deţinută desocietăţi comerciale, la plăţile către buget din profitul net al regiilor autonome (societăţilor naţionale), la venituride la instituţii publice etc.

Veniturile de capital se refer ă la încasările realizate din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice şidin valorificarea stocurilor rezervelor de stat şi din mobilizare.

2.2.2.2. Cheltuielile bugetului de stat

Conţinutul păr ţii de cheltuieli a bugetului de stat este dat de mai multe categorii de cheltuieli, între caremai importante sunt cele social-culturale, pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pentru organeleputerii de stat, pentru cercetare ştiinţifică, datorie publică etc.

Asemenea cheltuieli (de fapt, cheltuielile publice în general) sunt caracterizate de trei elementeconstitutive22:

• întrebuinţarea unei sume de bani;• de către o persoană juridică (stat, instituţie, comună etc.);• în vederea satisfacerii unei trebuinţe publice.Clasificaţia cheltuielilor (desprinsă din clasificaţia bugetar ă care reprezintă gruparea, numerotarea şi

denumirea legală a veniturilor şi cheltuielilor bugetare) prezintă două faţete: una funcţională şi una economică.În cadrul clasificaţiei funcţionale, cheltuielile bugetare, grupate pe păr ţi, se divizează mai departe pe

capitole şi subcapitole.Clasificaţia economică are menirea să precizeze speciile şi subspeciile de cheltuieli limitativ admise şi

finanţate din bugetul de stat, introducând articolele de cheltuieli.În structur ă economică, cheltuielile bugetului de stat se împart astfel:1. Cheltuieli curente, acestea la rândul lor fiind divizate după cum urmează:

a) cheltuieli de personalb) cheltuieli materiale şi serviciic) subvenţiid) prime

e) transferurif) dobânzi aferente datoriei publice şi alte cheltuielig) rezerve

2. Cheltuieli de capital

3. Împrumuturi acordate

21I. Talpoş, op. cit., p. 176.22După unii autori francezi (G. Jčze, L. Trotabas), apud I. Gliga, op. cit., p. 83.




12

4. Rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioanela credite:a) rambursări de credite externeb) plăţi de dobânzi şi comisioane la credite externe

Ordonatorii principali de credite au obligaţia să se încadreze în cheltuielile de personal, numărul maximde posturi şi în structura acestora, prevăzute pentru fiecare în legea bugetar ă anuală, prin stabilirea şicomunicarea numărului de posturi, salariilor de bază, indemnizaţiilor de conducere şi celorlalte elemente alesistemului de salarizare, prevăzute de lege, ordonatorilor secundari, iar aceştia ordonatorilor ter ţiari de credite

bugetare.În bugetul de stat nu pot fi înscrise cheltuieli f ăr ă stabilirea resurselor din care urmează a fi efectuate; dacă

în cursul execuţiei bugetare se fac propuneri de elaborare a unor acte normative a căror aplicare presupunemajorarea cheltuielilor aprobate prin buget (sau reducerea veniturilor), iniţiatorii au obligaţia să prevadă şimijloacele necesare acoperirii „golului” care s-ar crea astfel.

Cheltuielile prevăzute în bugetul de stat reprezintă paliere maximale ce nu pot fi depăşite, iar modificarealor se poate face numai în condiţiile legii.

În prezent cheltuielilor bugetare le sunt asimilate cheltuielile efectuate din fonduri băneşti speciale23 (pentru sănătate, turism, drumuri etc.) întrucât şi aceste fonduri sunt supuse aprobării Parlamentului, alăturatbugetului de stat.

23Pe măsura stabilizării şi restructur ării sectoarelor economice şi bugetare, Guvernul analizează şi propune Parlamentului desfiinţarea fondurilor specialeconstituite în afara bugetului de stat ori a bugetului asigur ărilor sociale sau includerea acestora în bugetele respective.




13

Capitolul 3

DERULAREA PROCESULUI BUGETAR

3.1. Elemente esenţiale pentru înţelegerea procesului bugetar

Legea finanţelor publice24 stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea,administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publiceimplicate în procesul bugetar.25

Dispoziţiile legii ar ătate se aplică în domeniul elabor ării, aprobării, executării şi raportării:a) bugetului de stat;b) bugetului asigur ărilor sociale de stat;c) bugetelor fondurilor speciale;d) bugetului trezoreriei statului;e) bugetelor instituţiilor publice autonome;f) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau par ţial din bugetul de stat, bugetul asigur ărilor

sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;g) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

h) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigur ă din fonduri publice;i) bugetului fondurilor externe nerambursabile.

Veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc veniturile bugetaretotale, respectiv cheltuielile bugetare totale care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor dintrebugete, vor evidenţia dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru saudezechilibru.

Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanţarea funcţiilor administraţiei publice, programelor,acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare, potrivit scopurilor prevăzute în legi şi alte reglementări, şi vor fiangajate şi folosite în strictă corelare cu gradul previzionat de încasare a veniturilor bugetare.

Legea bugetar ă anuală prevede şi autorizează, pentru anul bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare,precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar (a se vedea Anexa 1).

Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele indicate anterior, în cadrul cărora se angajează, seordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite, iar angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.

Angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag r ăspunderea celor vinovaţi. Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament şi creditele bugetare,iar în vederea realizării acestor acţiuni ordonatorii de credite încheie angajamente legale, în limita creditelor deangajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv.

În cadrul legilor bugetare anuale se includ următoarele:a) legea bugetului de stat, legea de rectificare a bugetului de stat;b) legea bugetului asigur ărilor sociale de stat, legea de rectificare a bugetului asigur ărilor sociale de stat.Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel

mai târziu până la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale, cu excepţia termenelor din calendarul bugetar.

Rezultatele fiecărui exerciţiu bugetar se aprobă prin:a) legea privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat;b) legea privind contul general anual de execuţie a bugetului asigur ărilor sociale de stat.

24Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în M.Of. nr. 597/13 august 2002.25Potrivit lui I. Talpoş, op. cit., p. 119: „Procesul bugetar are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin participarea unui număr de subiecţi,de natur ă diferită (şcoli, spitale, universităţi, departamente, ministere, societăţi comerciale, regii autonome, partide politice), fiecare cu interesele, nevoile şiposibilităţile sale. Procesul bugetar este ciclic, realizându-se succesiv şi după un calendar riguros, potrivit cerinţelor principiilor anualităţii şi publicităţiibugetare. Procesul bugetar este strict reglementat, astfel că în derularea sa concretă se impune respectarea legislaţiei în materie şi a normelor metodologiceelaborate în acest scop de către Ministerul Finanţelor”.




14

3.2. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar

Bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externenerambursabile, bugetul trezoreriei statului şi bugetele instituţiilor publice se aprobă astfel:

a) bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat şi bugetele fondurilor externe nerambursabile, prin lege;

b) bugetele instituţiilor publice autonome, de către organele abilitate în acest scop prin legi speciale;c) bugetele instituţiilor publice finanţate par ţial din bugetele prevăzute la lit. a), prin lege, ca anexe la

bugetele ordonatorilor principali de credite;d) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de către ordonatorul de

credite ierarhic superior al acestora;e) bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii, de către organul de

conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;f) bugetul trezoreriei statului, prin hotărâre a Guvernului.Bugetele prevăzute la lit. d) şi e) se aprobă în termen de 15 zile de la data publicării legii bugetare anuale

sau a legii de rectificare în Monitorul Oficial al României, Partea I.Parlamentul adoptă legile bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul

strategiei macroeconomice asumate de acesta.În cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost adoptate de c ătre Parlament până

cel târziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se refer ă proiectul de buget, Guvernul vasolicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă.

În timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale, care determină majorareanivelului deficitului bugetar. Subliniem că tot Parlamentul adoptă legile contului general anual de execuţie.

Guvernul vizează realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare perspectivele economice şipriorităţile politice cuprinse în Programul de guvernare acceptat de Parlament, asigurând:

a) elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi proiecţia acesteiaîn următorii 3 ani;

b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, încadrul termenului limită prevăzut de prezenta lege;

c) exercitarea conducerii generale a activităţii executive în domeniul finanţelor publice, scop în careexaminează periodic execuţia bugetar ă şi stabileşte măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibruluibugetar;

d) supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare şi a contului general anual deexecuţie;

e) utilizarea fondului de rezervă bugetar ă şi a fondului de intervenţie la dispoziţia sa, pe bază de hotărâri.În domeniul finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, următoarele atribuţii:a) coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, şi anume:

pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobareacontului general anual de execuţie;

b) dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;c) emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora;d) emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru

încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora,încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea;

e) solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice;f) aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;g) analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;h) furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite,

documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale;i) asigur ă monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor şi

cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situaţiei;j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înţelegeri

încheiate cu partenerii externi, precum şi proiectele de acte normative, care conţin implicaţii financiare;k) stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de

credite;




15

l) blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind f ăr ă temei legal sau f ăr ă justificare în bugetele ordonatorilor de credite;

m) dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publicedestinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiar ă externă acordată Guvernului României;

n) colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de plăţi externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi valutar;

o) prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului, împreună cu Banca Naţională a României, informări asupra modului de realizare a balanţei de plăţi externe şi a balanţei

creanţelor şi angajamentelor externe şi propune soluţii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentuluidin contul curent al balanţei de plăţi externe;

p) participă, în numele statului, în ţar ă şi în str ăinătate, după caz, la tratative externe privind acordurilebilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor şi convenţiile de evitare a dublei impuneri şicombatere a evaziunii fiscale şi, împreună cu Banca Naţională a României, în probleme financiare, valutare şi deplăţi;

r) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de dispoziţiile legale.Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale

administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome.Aceştia pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane specialîmputernicite. Prin actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele şi condiţiile delegării.

În cazurile prevăzute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali saupersoanele desemnate prin aceste legi.

Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali decredite sunt ordonatori secundari sau ter ţiari de credite.

Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentrubugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau ter ţiari decredite, după caz, în raport cu sarcinile acestora.

Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentrubugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori ter ţiari de credite, în raport cusarcinile acestora.

Ordonatorii ter ţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizareasarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prindispoziţiile legale.

Ordonatorii principali de credite vor repartiza creditele bugetare, după reţinerea a 10% din prevederileaprobate acestora, pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal şi acelor care decurg din obligaţii internaţionale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute înpropor ţie de 10 % se face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuţiei bugetare pe primulsemestru.

Toate instituţiile publice trebuie să aibă bugetul aprobat conform legii.Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita

prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şicu respectarea dispoziţiilor legale, r ăspunzând de:

a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate;b) realizarea veniturilor;c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei

patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizi ţii publice şi a programului de lucr ări deinvestiţii publice;

g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale.Controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează

fondurile publice şi/sau patrimoniul public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu.Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se aprobă de ordonatorul de credite,

iar plata acestora se efectuează de către contabil, numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu.




16

NOT Ă : Controlul financiar preventiv delegat se exercit ă de Ministerul Finanţ elor Publice, conformlegislaţ iei în domeniu (O.G. nr. 119/1999, cu modifică ri ulterioare).

3.3. Procesul bugetar

3.3.1. Proceduri privind elaborarea bugetelor

Legile bugetare cuprind:

a) la venituri, estimările anului bugetar;b) la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizările conţinute în legi specifice, în structura

funcţională şi economică a acestora;c) deficitul sau excedentul bugetar;d) reglementări specifice exerciţiului bugetar.Anexele aceloraşi legi includ:a) sintezele bugetelor la care face referire legea finanţelor publice;b) bugetele ordonatorilor principali de credite şi anexele la acestea;c) sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi criteriile de repartizare a acestora;

d) alte anexe specifice.Proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul

Finanţelor Publice, pe baza:a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează

proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani;b) politicilor fiscale şi bugetare;c) prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau ale altor acorduri

internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate şi/sau ratificate;d) politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget,

prezentate de ordonatorii principali de credite;e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau

ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programelesunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurileasociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatoriprecişi, a căror alegere este justificată;

g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de transferuriconsolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;

h) posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificaţiei bugetare, veniturile fiind structurate pe

capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe păr ţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate.Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată, iar numărul de salariaţi,

permanenţi şi temporari, şi fondul salariilor de bază se aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. (Numărul de salariaţi aprobat fiecărei instituţii publice nu poate fi depăşit).

Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament şiduratele de realizare a investiţiilor.

Programele se aprobă ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, iar fondurile externenerambursabile se cuprind în anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite şi se aprobă o dată cu acestea.

În bugetul de stat se includ şi Fondul de rezervă bugetar ă la dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie

la dispoziţia Guvernului: Fondul de rezervă bugetar ă la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de crediteai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieliurgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar.

Alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetar ă la dispoziţia Guvernului, pentru bugetele locale, seface prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul destat către bugetele locale pentru investiţii finanţate par ţial din împrumuturi externe.

Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite aibugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor acţiuni urgenteîn vederea înlătur ării efectelor unor calamităţi naturale şi sprijinirii persoanelor fizice sinistrate.




17

NOT Ă : În cursul exerciţ iului bugetar, Fondul de intervenţ ie la dispoziţ ia Guvernului poate fi majorat deGuvern din Fondul de rezervă bugetar ă la dispoziţ ia Guvernului, în funcţ ie de necesit ăţ ile privind asigurareasumelor pentru înl ă turarea efectelor calamit ăţ ilor naturale.

3.3.2. Calendarul bugetar

Indicatorii macroeconomici şi sociali prevăzuţi pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul debuget, precum şi pentru următorii 3 ani, vor fi elaboraţi de organele abilitate până la data de 31 martie a anului

curent şi vor fi actualizaţi pe parcursul desf ăşur ării procesului bugetar.Din punct de vedere metodologic, în etapa elabor ării proiectului bugetului de stat sunt deosebit de

importante evaluarea şi calculul veniturilor şi cheltuielilor bugetare, metodele aplicate în acest scop. Pentru evaluarea şi calculul veniturilor bugetare, cele mai des utilizate metode sunt evaluarea directă şi

reportarea cu anumite majorări a veniturilor din anul precedent. Metoda evaluării directe este preferabilă deoarece ofer ă perspectiva estimării reale a veniturilor, cu

condiţiile de a fi sincer ă şi temeinică. Această metodă se aplică cu preferinţă în special pentru estimareaimpozitelor directe pe veniturile cetăţenilor şi pe profiturile societăţilor capitaliste.

Metoda reportării veniturilor din anul precedent cu anumite majorări este mai operativă însă şiutilitatea ei este condiţionată de stabilirea cât mai judicioasă a propor ţiei cu care se majorează cuantumulveniturilor reportate, deci tot pe baza unei estimări reale a evoluţiei probabile a veniturilor şi a consumurilor supuse impozitelor directe şi respectiv indirecte.

Pentru evaluarea cheltuielilor este mai accesibilă metoda denumită quasi-automatică care constă în a

reporta în mod automat cuantumul cheltuielilor din anul precedent cu excepţia cheltuielilor pentru care se cer modificări motivate.

Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului, până la data de 1 mai, obiectivele politicii fiscale şibugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi următorii 3 ani, împreună cu limitelede cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmând ca acesta să le aprobe până la data de 15 mai şisă informeze comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politiciisale macroeconomice şi ale finanţelor publice.

Ministrul finanţelor publice va transmite ordonatorilor principali de credite, până la data de 1 iunie afiecărui an, o scrisoare-cadru (vezi exemplul de mai jos) care va specifica contextul macroeconomic pe bazacăruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieliaprobate de Guvern.

În cazul în care schimbarea cadrului macroeconomic impune modificarea limitelor de cheltuieli, acesteavor fi adaptate de către Guvern, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice. Până la data de 15 iunie Ministerul Finanţelor Publice comunică ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli, astfelredimensionate, în vederea definitivării proiectelor de buget.

Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună laMinisterul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru următorii 3 ani (comunicate în condiţiilear ătate mai sus), însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate.

Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat, iar autorităţile administraţiei publice locale auaceeaşi obligaţie pentru propunerile de transferuri consolidate şi de sume defalcate din unele venituri alebugetului de stat.

Ministerul Finanţelor Publice examinează proiectele de buget şi poartă discuţii cu ordonatorii principali de

credite asupra acestora, iar în caz de divergenţă hotăr ăşte Guvernul.Proiectele de buget şi anexele la acesta, odată definitivate, se depun la Ministerul Finanţelor Publice până la data de 1 august a fiecărui an.

Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite şi abugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvernpână la data de 30 septembrie a fiecărui an.

Proiectul legii bugetului de stat este însoţit de un raport privind situaţia macroeconomică pentru anulbugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi proiecţia acesteia în următorii 3 ani. Acest raport vacuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice în contextul cărora au fost elaborate proiectele de buget,precum şi strategia Guvernului în domeniul investiţiilor publice.




18

Raportul şi proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal-bugetar ă a Guvernului, precum şialte informaţii relevante în domeniu.

După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget, acesta le supune spre adoptareParlamentului cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an.

Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe păr ţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precumşi alineate şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajamentpentru acţiuni multianuale.

Estimările pentru următorii 3 ani reprezintă informaţii privind necesarul de finanţare pe termen mediu şinu fac obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi.Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar,

Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputânddepăşi de regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinicjustificate de către ordonatorii principali de credite, sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget,în situaţia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.

Instituţiile publice şi acţiunile noi, aprobate în anul curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anuluibugetar următor, vor fi finanţate, până la aprobarea legii bugetare, în limita a 1/12 din prevederile acestoracuprinse în proiectul de buget.

3.3.3. Prevederi referitoare la investiţii publice

Cheltuielile pentru investiţiile publice şi alte cheltuieli de investiţii finanţate din fonduri publice se cuprindîn proiectele de buget, în baza programelor de investiţii publice, care se prezintă ca anexă la bugetul fiecăruiordonator principal de credite.

Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de investiţii publice, pe clasificaţiafuncţională şi vor transmite pentru fiecare obiectiv de investiţii inclus în programul de investiţii informaţiifinanciare şi nefinanciare.

Informaţiile financiare vor include:a) valoarea totală a proiectului;b) creditele de angajament;c) creditele bugetare;d) graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;e) analiza cost-beneficiu, care va fi realizată şi în cazul obiectivelor în derulare;

f) costurile de funcţionare şi de întreţinere după punerea în funcţiune.Informaţiile nefinanciare vor include:a) strategia în domeniul investiţiilor, care va cuprinde în mod obligatoriu priorităţile investiţionale şi

legătura dintre diferite proiecte, criteriile de analiză care determină introducerea în programul de investiţii aobiectivelor noi în detrimentul celor în derulare;

b) descrierea proiectului;c) stadiul fizic al obiectivelor.Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va elabora strategia în domeniul investiţiilor publice, pe

baza propunerilor de programe de investiţii elaborate de ordonatorii principali de credite, iar MinisterulFinanţelor Publice este împuternicit să stabilească conţinutul, forma şi informaţiile referitoare la programele deinvestiţii necesare în procesul de elaborare a bugetului.

Tot Ministerul Finanţelor Publice stabileşte prin norme metodologice criteriile de evaluare şi selecţie aobiectivelor de investiţii publice, analizează programul de investiţii din punct de vedere al încadr ării în limitele

de cheltuieli stabilite, al respectării criteriilor de selecţie şi prioritizare şi a eşalonării creditelor bugetare înfuncţie de durata de execuţie a obiectivelor şi coordonează monitorizarea întregului program de investiţii, scop încare va solicita ordonatorilor principali de credite toate informaţiile necesare.

Documentaţiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investiţii noi care se finanţează, potrivit legii,din fonduri publice se aprobă de către:

a) Guvern, pentru valori mai mari de 130 miliarde lei;b) ordonatorii principali de credite, pentru valori cuprinse între 18 miliarde lei şi 130 miliarde lei;c) ceilalţi ordonatori de credite, pentru valori până la 18 miliarde lei, cu avizul prealabil al ordonatorului

principal de credite.Documentaţiile tehnico-economice aferente investiţiilor publice ce se realizează pe bază de credite externe

contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea acestora, se supun aprobării Guvernului.




19

Limitele valorice privind competenţele de aprobare a documentaţiilor tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi se pot modifica prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia indicilor de preţuri.

Obiectivele de investiţii şi celelalte cheltuieli asimilate investiţiilor se cuprind în programele de investiţiianuale, anexe la buget, numai dacă, în prealabil, documentaţiile tehnico-economice, respectiv notele defundamentare privind necesitatea şi oportunitatea efectuării cheltuielilor asimilate investiţiilor, au fost elaborateşi aprobate potrivit dispoziţiilor legale.

Ordonatorii principali de credite, pe propria r ăspundere, actualizează şi aprobă valoarea fiecărui obiectivde investiţii nou sau în continuare, în funcţie de evoluţia indicilor de preţuri. (Această operaţiune este supusă

controlului financiar preventiv).Pe parcursul execuţiei bugetare, ordonatorii principali de credite urmăresc derularea procesului

investiţional, în conformitate cu dispoziţiile legii, şi întocmesc rapoarte trimestriale de monitorizare, pe care letransmit Ministerului Finanţelor Publice.

În cazul în care, pe parcursul derulării procesului investiţional, apar probleme în implementarea unuiobiectiv, ordonatorul principal de credite consemnează în raportul de monitorizare cauza şi măsurile ce se impunpentru remedierea acestui lucru.

În situaţia în care, din motive obiective, implementarea unui proiect de investiţii nu se poate realizaconform proiecţiei bugetare, ordonatorii principali de credite pot solicita Ministerului Finanţelor Publice, până ladata de 31 octombrie, redistribuirea fondurilor între proiectele înscrise în programul de investiţii anexă la buget,aceştia fiind responsabili de realizarea obiectivelor de investiţii incluse în programele de investiţii.

În privinţa angajamentelor legale, din care rezultă o cheltuială pentru investiţiile publice şi alte cheltuieliasimilate investiţiilor, cofinanţate de o instituţie internaţională, acestea se vor efectua în conformitate cu

prevederile acordului de finanţare.

NOT Ă : În programele de investiţ ii se nominalizează obiectivele de investiţ ii grupate pe: investiţ ii în continuare şiinvestiţ ii noi , iar "alte cheltuieli de investiţ ii" pe categorii de investiţ ii. Poziţ ia “alte cheltuieli de investiţ ii” cuprindeurmă toarele categorii de investiţ ii:

a) achiziţ ii de imobile;b) dot ă ri independente;c) cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate şi a altor studii aferente

obiectivelor de investiţ ii;d) cheltuielile de expertiză , proiectare şi de execuţ ie privind consolid ă rile şi intervenţ iile pentru prevenirea sau înl ă turareaefectelor produse de acţ iuni accidentale şi calamit ăţ i naturale - cutremure, inundaţ ii, alunecă ri, pr ă buşiri şi tasă ri de teren,incendii, accidente tehnice, precum şi cheltuielile legate de realizarea acestor investiţ ii;

e) lucr ă ri de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determină ri seismologice, consultanţă , asistenţă tehnică şialte cheltuieli asimilate investiţ iilor, potrivit legii.

Cheltuielile de investiţ ii de toate categoriile se detaliază şi se aprobă prin liste separate de că tre ordonatorul principal de credite.

3.3.4. Execuţia bugetară

Prin legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiubugetar, precum şi structura funcţională şi economică a acestora.

Alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite şi, în cadrulacestora, pe capitole, nu pot fi majorate şi nu pot fi virate şi utilizate la alte articole de cheltuieli.

Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate şi utilizate pentrufinanţarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fiutilizate pentru finanţarea altui capitol.

Vir ările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare sunt în competenţafiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, şi se potefectua în limita a 10 % din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, careurmează a se suplimenta, cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor.

Pe baza justificărilor corespunzătoare, vir ările de credite de la un capitol la alt capitol al clasificaţieibugetare, precum şi între programe se pot efectua, în limita de 10 % din prevederile capitolului bugetar, lanivelul ordonatorului principal de credite şi, respectiv, de 5% din prevederile programului, care urmează a sesuplimenta, cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor, cu acordul Ministerului Finanţelor Publice.

Vir ările de credite bugetare, în condiţiile sus-ar ătate, se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea alanului bugetar. Aceste vir ări se efectuează dacă nu contravin prevederilor Legii finanţelor publice, legilor bugetare sau legilor de rectificare.




20

Subliniem că sunt interzise vir ările de credite bugetare de la capitolele care au fost majorate din fondurilede rezervă bugetar ă şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului.

Propunerile de vir ări de credite bugetare trebuie să fie însoţite de justificări, detalieri şi necesităţi privindexecuţia, până la finele anului bugetar, a capitolului şi subdiviziunii clasificaţiei bugetare de la care sedisponibilizează şi, respectiv, a capitolului şi subdiviziunii clasificaţiei bugetare la care se suplimentează prevederile bugetare.

Ordonatorii principali de credite transmit lunar Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 5 zile de laînchiderea lunii, situaţia vir ărilor de credite bugetare (aprobate de maniera descrisă mai sus), potrivit

instrucţiunilor aprobate de Ministerul Finanţelor Publice.Veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele

fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externenerambursabile şi bugetele instituţiilor publice autonome se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenelelegale de încasare a veniturilor, de termenele şi posibilităţile de asigurare a surselor de finanţare a deficituluibugetar şi de perioada în care este necesar ă efectuarea cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor aprobate în bugetele respective se aprobă de către:a) Ministerul Finanţelor Publice: pe capitole de cheltuieli şi în cadrul acestora, pe titluri, la propunerea

ordonatorilor principali de credite; pe capitole şi subcapitole la venituri şi pe capitole şi în cadrul acestora, petitluri de cheltuieli, pentru bugetul asigur ărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, la propunereaordonatorilor principali de credite; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi pentrutransferurile din bugetul de stat către bugetele locale, la propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetelelocale, transmise de direcţiile generale ale finanţelor publice ale Ministerului Finanţelor Publice;

b) ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, pentru bugeteleproprii şi pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor ter ţiari de credite,după caz;

c) ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele ordonatorilor ter ţiari decredite bugetare.

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite,repartizarea creditelor bugetare şi/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.

Aprobarea deschiderii de credite se face în limita creditelor bugetare şi potrivit destinaţiilor aprobate pecapitole, subcapitole, titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni ale clasifica ţiei bugetare, după caz, în raport cugradul de folosire a fondurilor puse la dispoziţie anterior, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective, precum şi în funcţie de gradul de încasare a veniturilor bugetare şi deposibilităţile de finanţare a deficitului bugetar.

Deschiderile de credite pentru transferurile către bugetele locale, în cadrul limitelor prevăzute în bugetulde stat, se efectuează de Ministerul Finanţelor Publice prin direcţiile generale ale finanţelor publice, la cerereaordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale şi în funcţie de necesităţile execuţiei bugetare, curespectarea destinaţiei.

În vederea menţinerii echilibrului bugetar Guvernul poate aproba lunar, până la finele lunii în curs pentruluna următoare, limite lunare de cheltuieli, în funcţie de estimarea încasării veniturilor bugetare, în cadrul căroraordonatorii principali de credite deschid şi repartizează credite bugetare pentru bugetul propriu şi pentruinstituţiile publice subordonate.

Ordonatorii principali de credite pot dispune retragerea creditelor bugetare deschise şi neutilizate dinconturile proprii sau ale instituţiilor subordonate numai în cazuri temeinic justificate, cu avizul MinisteruluiFinanţelor Publice, anterior datei de 25 a fiecărei luni.

În situaţiile în care, în timpul exerciţiului bugetar, pe baza dispoziţiilor legale, au loc treceri de unităţi,

acţiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul sau în cadrul aceluia şi ordonator principal decredite, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în bugeteleacestora şi în structura bugetului de stat, f ăr ă afectarea echilibrului bugetar şi a Fondului de rezervă bugetar ă ladispoziţia Guvernului.

Creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au caracter previzional şi se derulează conform acordurilor încheiate cu partenerii externi; fondurile externe nerambursabile vor fi acumulate într-uncont distinct şi vor fi cheltuite numai în limita disponibilităţilor existente în acest cont şi în scopul în care au fostacordate.

În procesul execuţiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare,ordonanţare, plată, execuţia ca atare bazându-se pe principiul separ ării atribuţiilor persoanelor care au calitateade ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de contabil.




21

Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorilor decredite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice, iar platacheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar - contabil în limita fondurilor disponibile.

Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative care au rolul să certificeexactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şi altele asemenea, conformangajamentelor legale încheiate; acestea se semnează de contabil şi şeful compartimentului financiar-contabil.

Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative,întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost lichidate şi ordonanţate potrivit

prevederilor actelor normative privind controlul financiar preventiv (propriu şi delegat).Guvernul poate stabili prin hotărâre, la propunerea ministrului finanţelor publice, acţiunile şi categoriile de

cheltuieli pentru care se pot efectua plăţi în avans de până la 30% din fondurile publice, criteriile, procedurile şilimitele care se vor folosi în acest scop.

Sumele reprezentând plăţi în avans şi nejustificate prin bunuri livrate, lucr ări executate şi servicii prestatepână la sfâr şitul anului, în condiţiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de către instituţia publică care aacordat avansurile şi se vor restitui bugetului din care au fost avansate. În cazul nelivr ării bunurilor, neefectuăriilucr ărilor şi serviciilor angajate pentru care s-au plătit avansuri, recuperarea sumelor de către instituţia publică seface cu perceperea major ărilor de întârziere existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada decând s-au acordat şi până s-au recuperat.

Salariile în sistemul bugetar se plătesc o dată pe lună, în perioada 5-15 a fiecărei luni, pentru lunaprecedentă, iar eşalonarea plăţilor pe zile, pentru ordonatorii principali de credite şi instituţiile publice dinsubordine, se face prin ordin al ministrului finanţelor publice.

NOT Ă : La ordonatorii principali de credite şi instituţ iile publice din subordinea acestora, la caresalariile se pl ă tesc de două ori pe lună , aplicarea celor ar ă tate se face începând cu luna ianuarie 2005.

Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a analiza lunar necesitatea menţinerii unor creditebugetare pentru care, în baza unor dispoziţii legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desfiinţate sau amânate, şide a propune Ministerului Finanţelor Publice anularea creditelor respective.

Pentru ultima lună a anului bugetar termenul limită pentru transmiterea acestor propuneri ordonatorilor principali de credite este 10 decembrie.

Cu creditele bugetare anulate la ordonatorii principali de credite, finanţaţi din bugetul de stat, semajorează Fondul de rezervă bugetar ă la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat.

Ministerul Finanţelor Publice solicită ordonatorilor principali de credite, în cursul anului, rapoarte

periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice în vederea monitorizării execuţiei bugetare.Pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execu ţiade casă a bugetului de stat, bugetului asigur ărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale, prezentate deorganele care, potrivit legii, au această sarcină, şi în urma verificării şi analizării acestora, Ministerul Finanţelor Publice elaborează contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi, respectiv, contul de execuţie abugetului asigur ărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de execu ţie a bugetelor fondurilor speciale şi bugetele ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele la acestea, pe care le prezint ă Guvernului.

Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întocmească şi să anexeze la situaţiile financiare anualerapoarte anuale de performanţă, în care să prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate şicele obţinute, indicatorii şi costurile asociate, precum şi situaţii privind angajamentele legale.

Contul general anual de execuţie a bugetului de stat, bugetului asigur ărilor sociale de stat, precum şiconturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale se întocmesc în structura bugetelor aprobate şi au ca

anexe conturile anuale de execuţie a bugetelor ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele acestora.Guvernul analizează şi prezintă spre adoptare Parlamentului contul general anual de execuţie a bugetului de stat,a bugetului asigur ărilor sociale de stat şi celelalte conturi anuale de execuţie, până la data de 1 iulie a anuluiurmător celui de execuţie, care urmează să se aprobe prin lege după verificarea acestora de către Curtea deConturi.

Conturile anuale de execuţie a bugetului de stat, bugetului asigur ărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite, inclusiv anexele acestora, vor cuprinde:

a) la venituri: prevederi bugetare iniţiale: prevederi bugetare definitive; încasări realizate;b) la cheltuieli: credite bugetare iniţiale; credite bugetare definitive; plăţi efectuate.Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte anual contul general al datoriei publice a statului, care va fi

anexat la contul general anual de execuţie a bugetului de stat, ce se depune la Parlament. Acesta cuprinde




22

conturile datoriei publice interne şi datoriei publice externe directe a statului şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi pentru credite externe primite de către alte persoane juridice.

Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetului asigur ărilor sociale de stat şi al bugetelor fondurilor speciale se stabileşte ca diferenţă între veniturile încasate şi plăţile efectuate până la încheierea exerciţiuluibugetar.

Cu excedentele definitive rezultate după încheierea exerciţiului bugetar şi cu alte surse prevăzute de legese diminuează deficitele din anii precedenţi, respectiv şi datoria publică în situaţia bugetului de stat.

Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin trezoreria statului pe baza

normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice, care asigur ă:a) încasarea veniturilor bugetare;b) efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita creditelor bugetare

şi destinaţiilor aprobate potrivit dispoziţiilor legale;c) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi externă rezultată din

împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scaden ţă şiplata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi altor costuri aferente;

d) efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale.Prin trezoreria statului se pot efectua şi următoarele operaţiuni:a) păstrarea disponibilităţilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau contravaloarea în lei a

acestora, primite pe bază de acorduri şi înţelegeri guvernamentale şi de la organisme internaţionale, şi utilizareaacestora potrivit bugetelor aprobate sau folosirea acestora pe bază de hotărâri ale Guvernului, potrivitdestinaţiilor stabilite de donatori sau pentru cheltuieli de capital în sectoarele publice şi economice;

b) efectuarea de plasamente financiare din disponibilităţile aflate în contul general al trezoreriei statuluiprin Banca Naţională a României;

c) alte operaţiuni financiare prevăzute de lege.Execuţia bugetar ă se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit neîncasat şi orice cheltuială

angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare, şi neplătită până la data de 31 decembrie sevor încasa sau se vor plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor; creditele bugetare neutilizate până laînchiderea anului sunt anulate de drept.

Disponibilităţile din fondurile externe nerambursabile şi cele din fondurile publice destinate cofinanţăriicontribuţiei financiare a Comunităţii Europene, r ămase la finele exerciţiului bugetar în conturile structurilor deimplementare, se reportează în anul următor şi se utilizează în condiţiile prevederilor legii finanţelor publice şipotrivit acordurilor încheiate cu partenerii externi.

În cazul bugetului asigur ărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subvenţii dela bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din execu ţia acestora seregularizează la sfâr şitul exerciţiului bugetar cu bugetul de stat, în limita subvenţiilor primite.

NOT Ă : Prevederile legilor bugetare anuale şi ale celor de rectificare acţ ionează numai pentru anul bugetar respectiv.

3.4. Finanţele instituţiilor publice

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigur ă:a) integral din bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat,

bugetele fondurilor speciale;c) integral, din veniturile proprii.

Instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetelefondurilor speciale varsă integral veniturile realizate la bugetul din care sunt finanţate. Instituţiile publice potfolosi, pentru desf ăşurarea activităţii lor, bunuri materiale şi fonduri băneşti primite de la persoanele juridice şifizice, sub formă de donaţii şi sponsorizări, cu respectarea dispoziţiilor legale; în situaţia instituţiilor publicefinanţate integral de la buget, se varsă direct la bugetul din care se finanţează acestea. Cu aceste sume semajorează creditele bugetare ale bugetului respectiv şi se vor utiliza cu respectarea destinaţiilor stabilite detransmiţător.

Lunar, în termen de 10 zile de la expirarea lunii, ordonatorii principali de credite vor transmiteMinisterului Finanţelor Publice situaţia privind sumele virate ca donaţii şi sponsorizări în vederea introduceriimodificărilor corespunzătoare în volumul şi structura bugetului de stat, bugetului asigur ărilor sociale de stat,bugetelor fondurilor speciale.




23

Cu fondurile băneşti acordate de persoanele juridice şi fizice, în situaţia instituţiilor publice finanţate dinbugetul asigur ărilor sociale şi din fonduri speciale, se vor majora bugetele de venituri şi cheltuieli ale acestora.Aceste instituţii au obligaţia de a prezenta, în anexa la contul de execuţie bugetar ă trimestrială şi anuală, situaţiaprivind sumele primite şi utilizate în aceste condiţii şi cu care a fost majorat bugetul de venituri şi cheltuieli.

Bunurile materiale primite gratuit de instituţiile publice se înregistrează în contabilitatea acestora.Finanţarea cheltuielilor unor instituţii publice, indiferent de subordonare, se asigur ă atât din bugetul de

stat, cât şi din bugetele locale, numai în cazurile în care, prin legea bugetar ă anuală sau prin legi speciale, sestabilesc categoriile de cheltuieli care se finanţează prin fiecare buget.

Veniturile proprii ale instituţiilor publice, finanţate din venituri proprii şi subvenţii, se încasează, seadministrează, se utilizează şi se contabilizează de către acestea, potrivit dispoziţiilor legale; aceste venituriprovin din chirii, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţiieditoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii şi alteleasemenea.

Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice, finanţate din venituri proprii şi subvenţiise regularizează la sfâr şitul anului cu bugetul din care sunt finanţate, în limita sumelor primite de la acesta, iar excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice, finanţate integral din venituri proprii, sereportează în anul următor.

Guvernul poate aproba înfiinţarea de activităţi finanţate integral din venituri proprii pe lângă uneleinstituţii publice sau schimbarea sistemului de finanţare a unor instituţii publice, stabilind totodată domeniul deactivitate, sistemul de organizare şi funcţionare a acestor activităţi, categoriile de venituri şi natura cheltuielilor.

Bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri proprii se întocmesc o

dată cu bugetul instituţiei publice de care apar ţin şi se aprobă o dată cu bugetul acesteia. În situaţia nerealizăriiveniturilor prevăzute în bugetele activităţilor finanţate integral din venituri proprii cheltuielile vor fi efectuate înlimita veniturilor realizate, iar excedentele anuale rezultate din execu ţia bugetelor de venituri şi cheltuieli aleactivităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor. În cazul în care, la înfiinţarea, însubordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituţii publice sau a unor activităţi finanţate integraldin venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, în baza documentaţiilor temeinic fundamentate,ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi f ăr ă dobândă din bugetul propriu, pe bază de convenţie,care vor fi rambursate integral în termen de 6 luni de la data acordării.

Instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile de pe lângă unele instituţii publice, finanţate integral din venituri proprii, efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prinunităţile teritoriale ale trezoreriei statului în a căror rază îşi au sediul şi la care au deschise conturile de venituri,cheltuieli şi disponibilităţi, fiindu-le interzis de a efectua aceste operaţiuni prin băncile comerciale.

NOT Ă : Instituţ iile publice au obligaţ ia de a transmite bugetul aprobat, potrivit prevederilor legiifinanţ elor publice, unit ăţ ii teritoriale a trezoreriei statului.

** *

În privinţa contabilităţii publice, aceasta va cuprinde:a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor şi plata

cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;b) contabilitatea trezoreriei statului;c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, care să reflecte evoluţia

situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi a excedentului sau deficitului patrimonial;d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.Ministerul Finanţelor Publice stabileşte prin norme metodologice procedurile contabile şi sistemul de

raportare privind informaţiile furnizate de contabilitatea publică.Orice sumă care se cuvine statului se face venit la bugetul de stat (dacă legea nu prevede altfel), iar întocmirea şi depunerea declaraţiilor, stingerea obligaţiilor bugetare, soluţionarea contestaţiilor, controlul fiscal,executarea creanţelor bugetare, precum şi cele referitoare la evaziunea fiscală se supun legislaţiei în domeniu.

Sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor rezultate în urma demol ării,dezmembr ării sau dezafectării, în condiţiile prevăzute de lege, a unor mijloace fixe sau din vânzarea unor bunurimateriale, care apar ţin instituţiilor publice finanţate integral de la un buget public, constituie venituri alebugetului de stat, bugetului asigur ărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale, şi se varsă la acestea.




24

Capitolul 4

BUGETUL ASIGUR ĂRILOR SOCIALE DE STAT

Crearea instituţiei asigur ărilor sociale de stat este justificată de faptul că salariaţii, întreprinzătorii,

agricultorii, cooperatorii etc. pot fi puşi în imposibilitatea de a mai presta o muncă în condiţii normale şi înconsecinţă nu-şi vor mai putea asigura mijloacele de trai.Cauzele care pot determina asemenea situaţii sunt multiple: accidentele, bolile, maternitatea, atingerea

unei anumite limite de vârstă etc.În plan autohton, primele forme ale asigur ărilor sociale au luat fiinţă către sfâr şitul secolului al XIX-lea şi

începutul secolului al XX-lea, iar pe măsura dezvoltării for ţelor de producţie şi perfecţionării relaţiilor deproducţie s-a creat un sistem propriu, naţional de asigur ări sociale aflat într-o extindere şi perfecţionarecontinuă26.

În mod evident, asigur ările sociale participă la repartiţia unei păr ţi din produsul naţional brut şi „reprezintă un mijloc de control asupra formării, repartizării şi utilizării acestuia când se alimentează, se repartizează şi seutilizează şi fondurile asigur ărilor sociale”27.

Asigur ările sociale sunt organizate pe baza unor principii cuprinse în tabelul nr. 4.1.

Tabelul nr. 4.1. Principii privind asigurările socialeNr.crt.

Enunţarea principiilor Specificaţii Observaţii

1. Principiul generalităţii Cuprinderea în sistemul asigur ărilor sociale a întregului personal, indiferentde entitate (publică sau economică) încare acţionează.

Practic, astăzi toţi cetăţenii activi ai ţării(inclusiv pensionarii şi membrii lor defamilie) sunt ocrotiţi prin asigur ărilesociale.

2. Ocrotirea cetăţenilor în toatecazurile şi pentru întreaga perioadă de pierdere a capacităţii de muncă.

Mamele se bucur ă de ocrotire socială deosebită în caz de sarcină, lehuzie,când au copii mici bolnavi etc.

3. Salariaţii suportă într-o măsur ă mai redusă plata contribuţieipentru asigur ările sociale de stat.

Fondurile asigur ărilor sociale seconstituie preponderent pe seamacontribuţiei suportate de regiile

autonome, societăţile comerciale,instituţiile publice, unităţilecooperatiste, asociaţii, baronime, deavocaţi, persoanele fizice care folosescpersonal casnic.

Asiguraţii suportă 1/3 din CAS, 2/3 fiindsuportate de angajatori.

4. Principiul ocrotirii cetăţenilor potrivit sistemului de salarizaresau în concordanţă cu venitulrealizat.

Potrivit acestui principiu, nivelulvenitului reprezintă elementul fun-damental în funcţie de care sedetermină nivelul pensiilor,indemnizaţiilor etc.

–

5. Netaxarea actelor procedurale deobţinere a pensiilor de asigur ărisociale

– Cererile de obţinere a drepturilor deasigur ări sociale adresate oricăror instituţii sunt scutite de taxe.

6. Imprescriptibilitatea drepturilor de

asigur ări sociale.

Conform acestui principiu, cetăţenii

care îndeplinesc condiţiile legale audreptul să cear ă oricând stabilireadreptului la pensie, indemnizaţie etc.

–

7. Drepturile de asigur ări sociale nupot fi cedate.

Acestea sunt drepturi personale şi nupot face obiect de tranzacţii, nu pot filimitate şi cedate.

Sunt menite să asigure condiţii decentede viaţă persoanei căreia i-au fostconferite.

[Sursa: Adaptare text de Gh. Bistriceanu, Gh. Ana, op. cit., pp. 143-144]

26Gh. Bistriceanu, Gh. Ana, Finanţ e, EDP, Bucureşti, 1995, p. 142.27Ibid., p. 143.




25

Cât priveşte bugetul asigur ă rilor sociale de stat, acesta este definit drept „planul financiar anual carereflect ă constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bă neşti necesare ocrotirii pensionarilor, salariaţ ilor şimembrilor lor de familie”28. Dacă până în 1990 bugetul asigur ărilor sociale de stat constituia un capitol albugetului de stat, ulterior acesta a devenit autonom, resursele sale utilizându-se integral pentru ocrotireacetăţenilor, iar excedentul se reportează pe anii următori (A se vedea Anexa 2).

Elaborarea şi execuţia acestui buget are la bază principii ca: anualitatea, universalitatea, echilibrarea şirealitatea; elaborarea şi gestionarea lui revine Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale care utilizează o

metodologie proprie, avizată de Ministerul Finanţelor.

4.1. Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat

În principal, veniturile bugetului asigur ărilor sociale de stat le constituie contribuţiile agenţilor economicişi instituţiilor publice, stabilite prin aplicarea unor procente asupra fondului de salarii contributiv. O anumită pondere o deţin şi contribuţiile individuale plătite de asiguraţi, ca şi contribuţiile persoanelor fizice careutilizează muncă salariată, contribuţiile salariaţilor şi pensionarilor pentru trimiteri la odihnă şi tratament,dobânzi bancare pentru disponibilităţile băneşti, amenzi şi penalizări încasate, recuperarea unor sume acordatenecuvenit etc.

Se includ în fondul de salarii contributiv al fiecărei unităţi debitoare următoarele: salariile tarifare ale întregului personal permanent, temporar sau zilier al unităţii debitoare; drepturile băneşti pentru concedii legale şi suplimentare; salariile cuvenite personalului scos activitate pentru calificare profesională; indemnizaţiile ce se plătesc celor ce îndeplinesc funcţii de conducere; sporurile de salarii pentru vechime în munca neîntreruptă, pentru condiţii de muncă grele şi

periculoase, pentru activitatea prestată suplimentar peste programul de lucru cu alte motivaţii asemănătoare; onorariile băneşti plătite specialiştilor pentru expertize; sumele de bani ce se acordă din fondul de participare a personalului la profitul unităţii; premiile băneşti ce se acordă personalului propriu în cursul anului pentru realizări deosebite; alte drepturi băneşti de natur ă salarială acordate personalului propriu în condiţii legale; se are în

vedere şi echivalentul bănesc al avantajelor materiale acordate în natur ă.Nu se cuprind în fondul de salarii contributiv sumele de bani acordate sau plătite personalului în alte

scopuri decât cel salarial şi anume diurnele pentru deplasări şi detaşări în interesul serviciului, indemnizaţiilepentru transfer ări, preavizele legal prevăzute pentru desfacerea contractului individual de muncă, drepturilebăneşti de autor şi pentru colabor ări, precum şi alte plăţi asemănătoare.

Virarea contribuţ iei pentru asigur ă rile sociale de stat de că tre unit ăţ ile pl ă titoare se face după reţ inereadin contribuţ ia calculat ă a sumelor necesare pl ăţ ii drepturilor de asigur ă ri sociale cuvenite personalului pro-priu. Contribuţia pentru asigur ări sociale de stat, constituind o rezervă financiar ă publică, în cazul neîncasării eila termenul legal, se percep major ări de întârziere şi se aplică normele de procedur ă fiscală şi executare silită, aşacum reiese din prevederile actelor normative privind executarea creanţelor bugetare.

Potrivit profesorului Ioan Gliga, natura juridică de obligaţie financiar-bugetar ă a contribuţiei pentruasigur ările sociale de stat29 este dată de faptul că:

• este instituită în mod public, ca principal procedeu de formare a fondurilor băneşti anuale din carese plătesc pensii şi indemnizaţii băneşti de însemnătate deosebită pentru condiţii de trai corespunzătoaresalariaţilor care-şi pierd capacitatea de muncă;

• este reglementată la fel ca impozitul pe salarii şi alte obligaţii fiscale prin dispoziţii care stabilescjudicios calculul fondurilor de salarii asupra cărora se calculează această contribuţie;

• neplata integrală şi la termenele legale a acestei contribuţii atrage atât aplicarea major ării deîntârziere prevăzută pentru toate veniturile bugetare, cât şi executarea silită a plăţilor neefectuate benevol,indiferent de calitatea subiectelor debitoare.

4.2. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat

În concordanţă cu prevederile Codului Muncii referitoare la asigur ările sociale, cheltuielile bugetare pentruasigur ările sociale de stat au următoarele destinaţii:

28Ibid., p. 165.29I. Gliga, op. cit., p. 247.




26

● Pensiile pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă, inclusiv pensia anticipată; pensia pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă sau boală profesională

(invaliditate); pensia pentru pierderea capacităţii de muncă în afara procesului de muncă; pensia de urmaş.

● Trimiterile la tratament balneoclimateric şi odihnă

De această formă de ocrotire a cetăţenilor prin asigur ările de stat beneficiază salariaţii şi pensionarii. Auprioritate salariaţii care lucrează în condiţii grele de muncă, au boli cronice sau profesionale, sunt invalizi sau aufamilii numeroase.

Beneficiarilor de bilete de tratament balneoclimateric şi odihnă li se suportă costul transportului, mesei,cazării şi tratamentului (pentru ei şi membrii familiilor lor) în propor ţie de 70 % (în medie) şi diferenţiat înfuncţie de:

- nivelul veniturilor;- staţiune.

● Indemnizaţiile şi ajutoarele de asigurări sociale indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii; indemnizaţia pentru carantină; indemnizaţia în caz de pierdere temporar ă a capacităţii de muncă din cauza unei boli sau a unui

accident; indemnizaţia de maternitate; indemnizaţia pentru îngrijirea copilului; ajutorul în caz de deces;

● Unele cheltuieli cu ocrotirea sănătăţii.Pensiile30 constituie forma principală de ocrotire a cetăţenilor prin asigur ările sociale, de aceea, în

demersul nostru, vom insista mai mult asupra acestora.Pensiile se acordă în raport cu salariul, tuturor cetăţenilor care au împlinit vârsta prevăzută de lege, au

vechimea necesar ă în muncă, ori şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă datorită unor accidente sau boli, precum şi urmaşilor.

Principiul de bază al sistemului de pensionare îl constituie „îmbunătăţirea raportului dintre pensie şisalariul tarifar”, adică asigurarea unei juste corelări între nivelul pensiilor şi cel al salariilor. Acest principiustimulează perfecţionarea pregătiri angajaţilor şi creşterea aportului lor la dezvoltarea economico-socială a ţării.

La baza sistemului de pensionare se mai află următoarele principii:- fondurile băneşti necesare plăţii pensiilor se formează din contribuţiile agenţilor economici, instituţiilor

publice, ale întreprinzătorilor particulari şi cetăţenilor care folosesc personal casnic, dar şi din contribuţiaasiguraţilor;

- stimularea realizării unei vechimi cât mai mari în muncă;- determinarea cuantumului pensiei în funcţie, în primul rând, de condiţiile existente la locul de muncă;- justa corelare a pensiei de invaliditate cu pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă.Statul român garantează dreptul la pensie fiecărui cetăţean, indiferent de sex şi naţionalitate şi acordă

sprijin material prin asistenţă socială persoanelor inapte de muncă şi lipsite de mijloace de existenţă.

30„Pensiile sunt plăţi lunare ce se fac persoanelor care îşi încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă, invalidităţii pe tot timpulvieţii de la pensionare, copiilor urmaşi până la o anumită vârstă şi soţiei care are calitatea de urmaş, pentru a li se asigura acestora condiţii decente de viaţă”[Gh. Bistriceanu, Gh. Ana, op. cit., p. 151].




27

4.3. Sistemul public de pensii31

4.3.1. Obiective

Noul sistem public de pensii şi alte drepturi de asigur ări sociale vizează, în principal, următoarele:• organizarea întregului sistem de asigur ări sociale ca un sistem public unitar, garantat de stat şi

bazat pe principiul redistribuirii;• obligaţia fiecărui angajator de a-şi asigura angajaţii, dar şi a fiecărui salariat de a se asigura

pentru riscurile prevăzute de lege, plătind, fiecare, pentru aceasta, partea ce-i revine, sub forma contribuţieila fondul de asigur ări sociale;

• mărirea numărului de contribuabili la fondul de asigur ări sociale, prin cuprinderea obligatorie însistemul public, ca efect al legii, a tuturor persoanelor fizice care desf ăşoar ă activităţi ce le aduc venituri caredepăşesc un anumit nivel stabilit prin lege;

• limitarea nivelului veniturilor pentru care contribuţia de asigur ări sociale este obligatorie, astfelîncât şi pensia cuvenită în cadrul sistemului public de pensii să fie o pensie decentă, eliminându-se cazurilede obţinere a unor pensii exagerate. O asemenea soluţie este pusă de acord cu posibilitatea ce se va crea, şianume aceea de a permite fiecăruia să se asigure şi în alte sisteme, obţinând la timpul respectiv o pensiesuplimentar ă , care să se adauge pensiei obţinute prin sistemul public;

• ridicarea treptată a vârstei de pensionare, astfel încât într-o perioadă de 13 ani (după 1 aprilie2001) aceasta să ajungă de la 57 de ani la 60 de ani pentru femei şi de la 62 de ani la 65 de ani pentru

bărbaţi. Această măsur ă va conduce la creşterea treptată şi a stagiului de cotizare, cu efecte favorabile asuprabugetului fondului de asigur ări sociale şi, implicit, a nivelului pensiilor;• introducerea unui nou mod de calcul al pensiei, care să ia în considerare, de fapt, nivelul

contribuţiei de asigur ări sociale plătite de asigurat pe întreaga perioadă de cotizare;• reechilibrarea actualelor pensii şi punerea de acord a acestora cu noile pensii ce se vor stabili în

condiţiile legii, pe baza unor soluţii unitare;• posibilitatea pensionării anticipate în cazul în care unele persoane asigurate, având o anumită

vârstă, din motive personale sau datorită greutăţilor întâmpinate în găsirea unui loc de muncă, optează pentruo astfel de soluţie. Pot solicita pensionarea anticipată par ţială, cu reducerea vârstei standard de pensionare cupână la 5 ani, persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare prevăzut de lege şi acceptă acordarea,până la împlinirea vârstei de pensionare, a unei pensii diminuate fa ţă de cea care se cuvine la împlinireavârstei standard de pensionare;

•

posibilitatea ca pensionarii pentru limită de vârstă să cumuleze pensia cu veniturile realizate

dintr-o activitate profesională, dacă experienţa acumulată, ca şi profesia practicată, determină un angajator să apeleze la serviciile acestora. Beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita recalcularea pensieipentru fiecare stagiu de cotizare de minimum 12 luni;

• menţinerea, în principiu, a reglementărilor cu privire la modul de acordare a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporar ă de muncă, prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţiide muncă, indemnizaţii pentru maternitate, respectiv pentru creşterea sau îngrijirea copilului bolnav, ajutor de deces;

• trecerea întregului sistem public de pensii şi alte drepturi de asigur ări sociale în administrarea şigestionarea Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigur ări Sociale (C.N.P.A.S.).

4.3.2. Contribuabilii sistemului public de pensii

În sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigur ări sociale sunt contribuabili, după caz:

a. asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigur ări sociale;b. angajatorii;c. persoanele juridice la care îşi desf ăşoar ă activitatea persoanele încadrate în funcţii elective sau

sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şiorganizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti;

d. Agenţia Naţională de Ocupare şi Formare Profesională, care administrează bugetul fondului

31Tratarea subcapitolului de faţă are în vedere şi comentariile doamnei economist, expert în probleme de muncă şi protecţie socială, Paula Apătean, cevizează explicarea sistemului public de pensii, reglementat prin Legea pensiilor nr. 19/2000, publicată în M. Of. nr. 140/2000 (Paula Apătean, Noul sistempublic de pensii , Ed. Scripta, Bucureşti, 2000). O abordare “la detaliu” ar presupune consultarea O.G. nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legiinr. 19/2000, aprobată prin Legea nr. 338/31 mai 2002, publicată în M.Of. nr. 446/25 iunie 2002, precum şi toate H.G. şi ordinele M.M.S.S. şi CNAPADASdate în aplicare.




28

pentru plata ajutorului de şomaj;e. persoanele care încheie individual contracte de asigurare cu casele teritoriale de pensii.

● Persoanele obligate prin lege să se asigure şi să contribuie la constituirea fondului de finanţare anoului sistem public de pensii

Din această categorie fac parte:1. persoanele care desf ăşoar ă activităţi pe bază de contract individual de muncă;2. persoanele care îşi desf ăşoar ă activitatea în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii

executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperaţiei dintr-o organizaţiea cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, cu ale persoanelor prevăzute la punctul1;

3. persoanele care beneficiază de ajutor de şomaj; ajutor de integrare profesională sau alocaţie de sprijin,ce se suportă din bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj;

4. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin trei salarii mediibrute pe economie şi care se află într-una dintre situaţiile următoare:

a. asociat unic, asociaţiilor, comanditari sau acţionari;b. administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;c. membri ai asociaţiilor familiale;d. persoanele autorizate să desf ăşoare activităţi independente;e. persoanele angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguratele acestora;f. proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;

g. persoanele care desf ăşoar ă activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private îndomeniul forestier;

h. membrii societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultur ă;i. persoanele care desf ăşoar ă activităţi în unităţile de cult recunoscute potrivit legii şi care nu au încheiat

contract individual de muncă;5. persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic echivalente cu cel puţin trei

salarii medii brute pe economie şi care se regăsesc în două sau mai multe situaţii din cele de mai sus;6. persoanele care desf ăşoar ă activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile şi care realizează un venit brut,

pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin trei salarii medii brute pe economie.

● Obligaţiile asiguraţilor şi ale angajatorilorPersoanele juridice sau fizice, denumite în continuare angajatori, la care îşi desf ăşoar ă activitatea

persoane încadrate cu contract de muncă, persoane încadrate în funcţii elective sau numite în cadrul autorităţiiexecutive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti, precum şiinstituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilitde Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigur ări Sociale, declaraţia privind evidenţa nominală aasiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigur ărilor sociale de stat. Declaraţia se depune la casateritorială de pensii, respectiv a municipiului Bucureşti, în raza căreia se află sediul angajatorului.

Persoanele obligate prin lege să se asigure, menţionate la punctele 4 şi 5 de mai sus, care au împlinit vârstade 18 ani au obligaţia să depună personal declaraţia de asigurare la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, în termen de 30 de zile de la încadrarea în situaţiile menţionate. Persoanele respective seexceptează de la obligativitatea depunerii declaraţiei de asigurare dacă se regăsesc în una dintre situaţiileprevăzute la punctele 1, 2 şi 3 de mai sus, respectiv sunt asigurate la locurile de muncă unde sunt încadrate.

4.3.3. Cotele de contribuţie de asigurări sociale (C.A.S.)

● Stabilirea cotelor de contribuţieCotele de contribuţie de asigur ări sociale sunt stabilite diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă,

respectiv: condiţii normale, condiţii deosebite şi condiţii speciale.

În prezent, conform Legii privind sistemul public de pensii din România (nr. 19/2000), publicată înMonitorul Oficial nr. 140/2000, contribuţia pentru asigur ările sociale de stat se stabileşte, diferenţiat, în funcţie decâştigul brut realizat de salariaţi încadraţi în grupele I, II şi III (condiţii normale).

Locurile de muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumiteperioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor, datorită gradului mare de expunere la risc.

Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărârede Guvern.




29

Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în carenu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectareacriteriilor şi a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

În toate cazurile, încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se face în mod obligatoriu pe bazaavizului emis de inspectoratul teritorial de muncă.

Locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:a. unităţile miniere, pentru personalul care îşi desf ăşoar ă activitatea în subteran cel puţin 50 % din timpul

normal de muncă din luna respectivă;

b. activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi IIde expunere la radiaţii;

c. aviaţia civilă, pentru personalul navigant;d. activitatea artistică desf ăşurată în anumite profesii.● Modul de suportare a C.A.S.Pentru asiguraţii care se află în raporturi de muncă cu un angajator, contribuţia de asigur ări sociale se

suportă astfel:- o treime din cota de contribuţie stabilită pentru condiţii normale de muncă se suportă de către asigurat;- diferenţa faţă de contribuţia individuală suportată de asigurat, până la nivelul cotelor de contribuţie stabilită

anual în funcţie de condiţiile de muncă în care îşi desf ăşoar ă activitatea asiguratul, se suportă de cătreangajator.

Contribuţia de asigur ări sociale pentru asiguraţii care nu se află în raporturi de muncă cu un angajator,cum sunt membrii asociaţiilor familiale, persoanele autorizate să desf ăşoare activităţi independente şi care sunt

obligate să se asigure conform legii, se suportă integral de către persoanele respective, corespunzător condiţiilor de muncă în care îşi desf ăşoar ă activitatea.

Contribuţia de asigur ări sociale pentru şomeri se suportă integral din bugetul fondului pentru plataajutorului de şomaj, la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă.

Contribuţia de asigur ări sociale nu se impozitează.● Baza lunară a calcul a C.A.S. suportată de asigurata. Pentru asiguraţ ii care se afl ă în raporturi de muncă cu un angajator , baza lunar ă de calcul a

contribuţiei de asigur ări sociale pe care sunt obligaţi să o suporte individual o reprezintă salariul brut realizatlunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, respectivindemnizaţia lunar ă a persoanelor care ocupă o funcţie de demnitate publică;

b. Pentru asiguraţ ii care nu se afl ă în raporturi de muncă cu un angajator şi care suport ă integral cota decontribuţ ie de asigur ă ri sociale, baza de calcul a contribuţiei o reprezintă venitul lunar asigurat prevăzut îndeclaraţia sau contractul de asigurare. Venitul lunar la care s-a stabilit că se face asigurarea nu poate fi mai micde o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie.

Baza lunar ă de calcul a contribuţ iei de asigur ă ri sociale datorat ă de asigurat nu poate depăşi plafonul detrei ori salariul mediu brut lunar pe economie.

● Baza lunară de calcul la care angajatorul datorează C.A.S.Această bază de calcul o constituie fondul total de salarii brute realizate de asiguraţii care se află în

raporturi de muncă cu angajatorul respectiv. Ea nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu alasiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a trei salarii medii brutelunare pe economie. Această prevedere se aplică şi în cazul bugetului fondului pentru plata ajutorului de şomaj.

Baza lunar ă de calcul a contribuţ iei de asigur ă ri sociale pentru şomeri o constituie cuantumul ajutoruluide şomaj, ajutorului de integrare profesională sau al alocaţiei de sprijin, după caz.

La determinarea valorii corespunzătoare a trei salarii medii brute lunare pe economie pentru stabilireabazei de calcul maxime a contribuţiei de asigur ări sociale datorate de asigurat şi, respectiv, de angajator, se ia în

considerare salariul mediu brut lunar pe economie prognozat pentru anul respectiv şi f ăcut public de către CasaNaţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigur ări Sociale.● Sumele asupra cărora nu se calculează C.A.S.Contribuţia de asigur ări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:a. prestaţii de asigur ări sociale care se suportă din fondurile asigur ărilor sociale sau din fondurile

angajatorului şi care se plătesc direct de acesta;b. drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă sau al încetării

calităţii de membru cooperator;c. alte drepturi exceptate prin legi speciale.Sumele exceptate de la plata contribuţiei de asigur ări sociale nu se iau în considerare la stabilirea

cuantumului prestaţiilor de asigur ări sociale.




30

Contribuţia de asigur ări sociale, atât cea datorată de asiguraţi, cât şi cea datorată de angajator se calculează şi se virează lunar de către angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia.

Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, au obligaţia să depună în bancă, o dată cu documentaţiapentru plata salariilor şi a altor venituri ale asiguraţilor, şi documentele pentru plata contribuţiilor datoratebugetului asigur ărilor sociale de stat, plăţile efectuându-se simultan, sub control bancar.

4.4. Procedura bugetului asigurărilor socialeDefinită drept succesiunea de „acte şi operaţiuni de elaborare, aprobare şi executare sau îndeplinire a

fiecărui buget anual al asigur ărilor sociale de stat”32 comportă anumite similitudini (reieşite din prevederile Legiifinanţelor publice) cu procedura bugetului de stat.

Particularităţile care apar sunt date de următoarele:• bugetul asigur ărilor sociale de stat are venituri proprii şi o menire specială - cunoscându-se care este

destinaţia cheltuielilor acestor asigur ări;• elaborarea şi gestionarea acestui buget revine Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale33.Propunerile pentru proiectul bugetului asigur ărilor sociale de stat, întocmite potrivit metodologiei şi

condiţiilor stabilite de Ministerul Finanţelor, se vor depune până la 15 iulie a fiecărui an la Ministerul Finanţelor.Aici, după o examinare atentă, se stabileşte nivelul maxim al cheltuielilor (obţinându-se şi acordul primuluiministru), după care propunerile sunt returnate M.M.S.S. în vederea definitivării proiectului de buget. Apoi,proiectul bugetului asigur ărilor sociale de stat (definitivat) se depune la Ministerul Finanţelor până la data de 1august a fiecărui an, însoţit de documentaţii şi fundamentări detaliate, atât pentru venituri cât şi pentru cheltuieli.În cazul apariţiei unor divergenţe M.M.S.S. – M.F., decizia finală apar ţine Guvernului.

După însuşirea de către Guvern a proiectului bugetului asigur ărilor sociale de stat, acesta (Guvernul) lesupune spre aprobare Parlamentului, cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an. Dacă Parlamentulnu adoptă Legea bugetului asigur ărilor sociale de stat cu cel puţin trei zile înaintea încheierii exerciţiului bugetar,Guvernul îndeplineşte sarcinile ce-i revin şi aplică în continuare prevederile bugetului anului precedent până laadoptarea noului buget.

Veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul asigur ărilor sociale de stat se repartizează pe trimestre, înfuncţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesar ă efectuarea cheltuielilor.De asemenea, ca şi în cazul bugetului de stat, este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile bugetuluiasigur ărilor sociale de stat (dacă nu intervin cazuri când legea prevede altfel).

Execuţia bugetului asigur ărilor sociale de stat rezidă în realizarea veniturilor (din sursele ar ătate), încorelaţie permanentă cu plata drepturilor de asigur ări sociale suportate din acest buget.

Execuţia veniturilor bugetului asigur ărilor sociale de stat se desf ăşoar ă pe subcapitole conformprevederilor clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice în conturi distincte34.

Contribuţiile pentru asigur ările sociale se virează de către agenţii economici şi persoanele fizice careutilizează munca salariată în conturile de mai sus, după ce din contribuţia calculată s-au reţinut, în prealabil,sumele necesare plăţii drepturilor de asigur ări sociale la locul de muncă, compensaţiile şi impozitul aferentdrepturilor de asigur ări sociale. De asemenea, în aceste conturi se înregistrează şi dispoziţiile de încasare care seîntocmesc în cazurile în care suma drepturilor de asigur ări sociale la locul de muncă este mai mare decâtcontribuţia pentru asigur ările sociale.

Cheltuielile bugetului asigur ărilor sociale de stat se efectuează pe baza sumelor ce se repartizează Direcţiilor teritoriale de profil35.

Întreaga execuţie a bugetului asigur ărilor sociale este reflectată cu ajutorul instrumentelor contabilităţiipublice şi este impusă controlului financiar întocmai ca în cazul execuţiei bugetului de stat.

După expirarea exerciţiului financiar, pe baza bilanţurilor contabile trimestriale, M.M.S.S. întocmeştecontul anual de execuţ ie a bugetului asigur ă rilor sociale de stat care se supune verificării Ministerului

Finanţelor şi - după însuşirea de către Guvern – Cur ţii de Conturi. Ulterior, se înaintează Parlamentului spreaprobare odată cu contul general de execuţie a bugetului de stat.În cadrul controlului parlamentar asupra Guvernului, acesta va prezenta Parlamentului, până la 30

septembrie, o informare cu privire la realizarea prevederilor bugetului asigur ărilor sociale de stat şi la măsurilece se impun în continuare pentru îmbunătăţirea protecţiei sociale a veniturilor populaţiei.

În urma schimbărilor intervenite în evoluţia indicatorilor macroeconomici, a măsurilor de protecţie socială

32I. Gliga, op. cit., p. 247.33Proiectul bugetului asigur ărilor sociale de stat se elaborează pe baza datelor pe care Direcţia Generală de Asigur ări Sociale şi Pensii (din M.M.S.S.) leprimeşte de la Direcţiile teritoriale.34Gh. Bistriceanu, Gh. Ana, op. cit., p. 166. 35Ibid.




31

şi a adaptării unor noi acte normative, bugetul asigur ă rilor sociale de stat poate fi rectificat prin lege, pe bazapropunerilor Guvernului, până la 30 noiembrie, în fiecare an.




32

Capitolul 5

BUGETELE LOCALE

Bugetele locale sunt incluse în structura bugetului public naţional, elaborându-se, adoptându-se şiexaminându-se de fiecare unitate administrativ-teritorială care are personalitate juridică: comună, oraş,municipiu, sector al municipiului Bucureşti, judeţ, respectiv municipiul Bucureşti.

Autonomia locală - care presupune inexistenţa relaţiilor de subordonare dintre bugetele consiliilor locale şibugetele consiliilor judeţene – este menită să stimuleze iniţiativa locală în vederea satisfacerii cerinţelor socialelocale şi să întărească controlul social asupra utilizării eficiente a fondurilor alocate.

Impozitele şi taxele directe mobilizate la aceste bugete sunt cu mult mai multe, în compara ţie cu acelea cese mobilizează la bugetul administraţiei centrale de stat. De altfel, în cazul bugetelor locale, despre impoziteindirecte nici nu se poate vorbi în termenii folosiţi pentru „bugetul mare”, întrucât acestea includ doar: impozitulpe spectacole - care este unul atribuit bugetelor judeţene sau al municipiului Bucureşti, taxele de timbru de lapersoanele juridice şi major ările de întârziere pentru veniturile nevărsate în termen.

O altă tr ăsătur ă caracteristică a acestei categorii de venituri bugetare se refer ă la faptul că ele provin în

propor ţie covâr şitoare de la populaţie. În legătur ă cu aceasta, sunt percepute mai multe taxe, care presupun şi orelaţie de contraserviciu.

În situaţia actuală din România, cu tot numărul lor relativ mare, impozitele şi taxele directe percepute labugetele locale se află cu mult sub nivelul necesităţilor de resurse ale acestor bugete. Ca urmare, pentru realizareaechilibrului acestora, de la bugetul administraţiei centrale de stat se alocă transferuri şi sume defalcate dinimpozitul pe venituri salariale.

5.1. Preliminarii

Actul normativ care stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea,angajarea şi utilizarea fondurilor publice locale, precum şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publicelocale şi ale instituţiilor publice implicate în domeniul finanţelor publice locale este LEGEA nr. 273 din 29 iunie2006 privind finanţele publice locale36.

Dispoziţiile acesteia se aplică în domeniul elabor ării, aprobării, executării şi raportării:a) bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi

municipiului Bucureşti;b) bugetelor instituţiilor publice, finanţate integral sau par ţial din bugetele locale;c) bugetelor instituţiilor publice, finanţate integral din venituri proprii;d) bugetului împrumuturilor externe şi interne, pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor,

spezelor şi a altor costuri se asigur ă din bugetele locale şi care provin din: împrumuturi externe contractate destat şi subîmprumutate autorităţilor administraţiei publice locale şi/sau agenţilor economici şi serviciilor publicedin subordinea acestora; împrumuturi externe contractate de autorităţile administraţiei publice locale şi garantatede stat; împrumuturi externe şi/sau interne contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale;

e) bugetului fondurilor externe nerambursabile.

5.2. Reglementări în materie37

Veniturile şi cheltuielile bugetelor locale, precum şi celelalte venituri şi cheltuieli evidenţiate în afarabugetului local, cumulate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, alcătuiesc bugetul general al unităţii

36EMITENT: PARLAMENTUL, PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 618 din 18 iulie 2006. Pe data intr ării învigoare a acestei legi se abroga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind finan ţele publice locale, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 ianuarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.108/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.37 Cf. Ibid.




33

administrativ-teritoriale, care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, va reflectadimensiunea efortului financiar public în unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv şi starea de echilibrusau dezechilibru.

Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanţarea funcţiilor administraţiei publice locale,programelor, proiectelor, activităţilor, acţiunilor, obiectivelor şi a altora asemenea, potrivit scopurilor prevăzuteîn legi şi alte reglementări, şi vor fi angajate şi folosite în strictă corelare cu gradul previzionat de încasare aveniturilor bugetare.

Prin aprobarea bugetelor locale se autorizează veniturile şi cheltuielile bugetare. Sumele aprobate, la

partea de cheltuieli, prin bugetele respective, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite.

Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, iar angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag r ăspunderea celor vinovaţi, încondiţiile legii. Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament şi creditelebugetare.

În vederea realizării acţiunilor multianuale, ordonatorii de credite încheie angajamente legale, în limitacreditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv.

5.2.1. Veniturile şi cheltuielile bugetare

Veniturile bugetelor locale se constituie din:a) venituri proprii formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate

din impozitul pe venit;b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;c) subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;d) donaţii şi sponsorizări.Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea şi evaluarea materiei impozabile şi a

bazei de impozitare în funcţie de care se calculează impozitele şi taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate şia veniturilor obţinute din acestea, precum şi pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopulevaluării corecte a veniturilor.

Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale, pe ordonatori de credite, pedestinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanţă cuatribuţiile care revin autorităţilor administraţiei publice locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vedereafuncţionarii lor şi în interesul colectivităţilor locale respective.

Aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu posibilităţile reale de încasare aveniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Trecerea de către Guvern, în administrarea şi finanţarea autorităţilor administraţiei publice locale, a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizării unor activităţi, precum şi a altor cheltuieli publice noi se face prinlege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora, după cum urmează:

a) în primul an, prin cuprinderea distinctă, în anexa la legea bugetului de stat, a resurselor necesarefinanţării cheltuielilor publice transferate sau noilor cheltuieli publice, precum şi a criteriilor de repartizare;

b) în anii următori, prin cuprinderea resurselor respective în ansamblul sumelor alocate unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia celor nominalizate distinct prin anexa la legea bugetului de stat.

5.2.2. Principii, reguli şi responsabilităţi

Principii şi reguli bugetarePrincipiul universalit ăţ iiVeniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi

afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţiidistincte.

Principiul publicit ăţ iiProcesul bugetar este deschis şi transparent, acesta realizându-se prin:a) publicarea în presa locală sau afişarea la sediul autorităţii administraţiei publice locale respective a

proiectului de buget local şi a contului anual de execuţie a acestuia;b) dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării acestuia;




34

c) prezentarea contului anual de execuţie a bugetului local în şedinţă publică.Principiul unit ăţ iiVeniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea

eficientă şi monitorizarea fondurilor publice locale. Se interzic reţinerea şi utilizarea de venituri în regimextrabugetar şi constituirea de fonduri publice locale în afara bugetelor locale, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul unit ăţ ii monetareToate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda naţională.Principiul anualit ăţ ii

Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate, în condiţiile legii, pe o perioadă de un an, carecorespunde exerciţiului bugetar. Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar încontul unui buget apar ţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.

Principiul specializă rii bugetareVeniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe

categorii de cheltuieli grupate după natura economică şi destinaţia acestora.Principiul echilibruluiCheltuielile unui buget se acoper ă integral din veniturile bugetului respectiv.

Reguli bugetare

(1) Este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate, cu excepţia cazurilor în care legeaprevede altfel.

(2) Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute înlegi specifice şi în legile bugetare anuale.

(3) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele locale şi nici nu poate fi angajată şi efectuată dinaceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuiala.

(4) Nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu esteaprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare şi surse de finanţare.

(5) După aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative cu implica ţii asupra acestora, dar cuprecizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a major ării cheltuielilor bugetare aferenteexerciţiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective.

Competenţ e şi responsabilit ăţ i în procesul bugetar

Aprobarea şi rectificarea bugetelor Bugetele locale se aprobă astfel:a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe şi interne şi bugetele fondurilor externe

nerambursabile, de către consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti;b) bugetele instituţiilor publice, finanţate integral sau par ţial din bugetele locale, de către consiliile

respective, în funcţie de subordonarea acestora;c) bugetele instituţiilor publice, finanţate integral din venituri proprii, inclusiv rectificarea acestora, de

către conducerea instituţiei, cu avizul conform al ordonatorului principal de credite.Pe parcursul exerciţiului bugetar consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti

pot aproba rectificarea bugetar ă, în termen de 30 de zile de la data intr ării în vigoare a legii de rectificare abugetului de stat, precum şi ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite.Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleaşi proceduri ca şi aprobării iniţiale a acestora, cu excepţiatermenelor din calendarul bugetar.

Rolul, competentele şi responsabilit ăţ ile autorit ăţ ilor administraţ iei publice locale

Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele competenţe şi responsabilit ăţ i în ceea ce priveştefinanţele publice locale:

a) elaborarea şi aprobarea bugetelor locale, în condiţii de echilibru bugetar, la termenele şi potrivitprevederilor legale;

b) stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor venituri ale unităţilor administrativ-teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, în condiţiile legii;

c) urmărirea şi raportarea execuţiei bugetelor locale, precum şi rectificarea acestora, pe parcursul anuluibugetar, în condiţii de echilibru bugetar;




35

d) stabilirea şi urmărirea modului de prestare a activităţilor din domeniul serviciilor publice de intereslocal, inclusiv opţiunea trecerii sau nu a acestor servicii în r ăspunderea unor agenţi economici specializaţi oriservicii publice de interes local, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul colectivităţilor locale;

e) administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale;

f) contractarea directă de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt, mediu şi lung, şi urmărireaachitării, la scadenţă, a obligaţiilor de plată rezultate din acestea;

g) garantarea de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt, mediu şi lung, şi urmărirea achitării, la

scadenţă, a obligaţiilor de plată rezultate din împrumuturile respective de către beneficiari;h) administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de eficienţă;i) stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor publice locale;j) elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a

unităţilor administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor locale anuale;k) îndeplinirea şi a altor atribuţii, competenţe şi responsabilităţi prevăzute de dispoziţiile legale.

Categorii de ordonatori de credite

Ordonatorii de credite sunt de trei categorii: ordonatori principali, ordonatori secundari şi ordonatoriter ţiari. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt preşedinţii consiliilor judeţene, primarul generalal municipiului Bucureşti şi primarii celorlalte unităţi administrativ-teritoriale. Aceştia pot delega această calitateînlocuitorilor de drept sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare ordonatorii principali

de credite vor preciza limitele şi condiţiile delegării. Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică,cărora li se alocă fonduri din bugetele locale, sunt ordonatori secundari sau ter ţiari de credite.

Rolul ordonatorilor de credite

Ordonatorii principali de credite analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetelelocale şi prin bugetele instituţiilor publice, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau ter ţiari de credite,după caz, şi aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare legal aprobate, pentru bugetul propriu şipentru bugetele instituţiilor publice, ai căror conducători sunt ordonatori ter ţiari de credite, şi aprobă efectuareacheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Ordonatorii ter ţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizareasarcinilor unităţilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prindispoziţiile legale.

Responsabilit ăţ ile ordonatorilor de credite

Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limitaprevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şicu respectarea dispoziţiilor legale.

Aceştia r ăspund de:a) elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget propriu;b) urmărirea modului de realizare a veniturilor;c) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate şi a veniturilor

bugetare posibil de încasat;

d) integritatea bunurilor aflate în proprietatea sau în administrarea instituţiei pe care o conduc;e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţieipatrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;

f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de investiţiipublice;

g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale;i) alte atribuţii stabilite de dispoziţiile legale.




36

Controlul financiar preventiv propriu, auditul public intern şi controlul ulterior

Controlul financiar preventiv propriu şi auditul public intern se exercită asupra tuturor operaţiunilor careafectează fondurile publice locale şi/sau patrimoniul public şi privat şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu.

Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice locale se aprobă de ordonatorul decredite, iar plata acestora se efectuează de către contabil. Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează

numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.Formarea şi utilizarea fondurilor publice locale şi contul de execuţie a bugetelor locale sunt supuse

controlului Cur ţii de Conturi.

5.2.3. Procesul bugetar

Proceduri privind elaborarea bugetelor

Elaborarea bugetelor Proiectele bugetelor locale se elaborează de către ordonatorii principali de credite, având în vedere:a) prognozele principalilor indicatori macroeconomici şi sociali, pentru anul bugetar pentru care se

elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani, elaborate de organele abilitate;

b) politicile fiscale şi bugetare, naţionale şi locale;c) prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale memorandumurilor de

finanţare sau ale altor acorduri internaţionale, semnate şi/sau ratificate;d) politicile şi strategiile sectoriale şi locale, precum şi priorităţile stabilite în formularea propunerilor de

buget;e) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;f) programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu

de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele suntînsoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurileasociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatoriprecişi, a căror alegere este justificată;

g) programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unităţii administrativ-teritoriale, înconcordanţă cu politicile de dezvoltare la nivel naţional, regional, judeţean, zonal sau local.

Conţ inutul şi structura bugetelor

Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificaţiei bugetare aprobate de MinisterulFinanţelor Publice. Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile, pe păr ţi, capitole,subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate şi paragrafe.

Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată; numărul de salariaţi,permanenţi şi temporari, şi fondul salariilor de baza se aprobă distinct, prin anexa la bugetul fiecărei instituţiipublice. Subliniem că numărul de salariaţi aprobat fiecărei instituţii publice nu poate fi depăşit.

Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament şiduratele de realizare a investiţiilor.

În mod obligatoriu, programele se aprobă ca anexe la bugete, iar fondurile externe nerambursabile şi

împrumuturile interne şi externe se cuprind în alte anexe la bugetele locale, urmând a se aproba odată cu acestea.Redăm mai jos structura veniturilor bugetelor locale şi a cheltuielilor acestora.




37

CATEGORIILE DE VENITURI ŞI CHELTUIELIcare se prevăd în bugetele locale

pe anul 2006───────────────────────────────────────────── Nr. Denumirea veniturilor şi cheltuielilor crt.─────────────────────────────────────────────

CAPITOLUL I Veniturile şi cheltuielile care se prevă d în bugetele proprii ale judeţ elor A. Venituri (impozite, taxe şi alte venituri)1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societ ăţ ile comerciale de subautoritatea consiliilor judeţ ene2. Cote defalcate din impozitul pe venit:

a) Cote defalcate din impozitul pe venit b) Sume alocate de consiliul judeţ ean din cotele defalcate din impozitul

pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital:

a) Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital 4. Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă :

a) Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă pentru finanţ areacheltuielilor descentralizate la nivelul judeţ elor

b) Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă pentru subvenţ ionareaenergiei termice livrate populaţ iei

c) Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă pentru sistemelecentralizate de producere şi distribuţ ie a energiei termice

d) Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă pentru drumurie) Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă pentru echilibrarea

bugetelor locale5. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utiliză rii bunurilor sau pe

desf ăşurarea de activit ăţ i:a) Taxa asupra mijloacelor de transport b) Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţ e şi autorizaţ ii defuncţ ionare

6. Venituri din proprietate:a) V ă rsă minte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea

consiliilor judeţ eneb) Restituiri de fonduri din finanţ area bugetar ă a anilor precedenţ i

c) Venituri din concesiuni şi închirierid) Venituri din dividendee) Alte venituri din proprietate

7. Venituri din prest ă ri de servicii şi alte activit ăţ i:a) Venituri din prest ă ri de serviciib) Contribuţ ia lunar ă a pă rinţ ilor pentru întreţ inerea copiilor înunit ăţ ile de protecţ ie social ă

c) Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecat ă , imputaţ ii şidespă gubiri

d) Alte venituri din prest ă ri de servicii şi alte activit ăţ i8. Amenzi, penalit ăţ i şi confiscă ri:

a) Venituri din amenzi şi alte sancţ iuni aplicate potrivit dispoziţ iilor legale

b) Încasă ri din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte

sume constatate odat ă cu confiscarea potrivit legiic) Alte amenzi, penalit ăţ i şi confiscă ri

9. Transferuri voluntare, altele decât subvenţ iile:a) Donaţ ii şi sponsoriză rib) Alte transferuri voluntare

10. Venituri din valorificarea unor bunuri:a) Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţ iilor publiceb) Venituri din privatizarec) Venituri din vânzarea unor bunuri apar ţ inând domeniului privat

11. Subvenţ ii de la bugetul de stat:a) Retehnologizarea centralelor termice şi electrice de termoficare




38

b) Investiţ ii finanţ ate par ţ ial din împrumuturi externec) Aeroporturi de interes local d) Planuri şi regulamente de urbanisme) Finanţ area programului de pietruire a drumurilor comunale şi

alimentare cu apa a satelor f) Finanţ area acţ iunilor privind reducerea riscului seismic al

construcţ iilor existente cu destinaţ ie de locuinţă g) Finanţ area drepturilor acordate persoanelor cu handicaph) Subvenţ ii primite din Fondul de intervenţ ie

i) Finanţ area lucr ă rilor de cadastru imobiliar 12. Subvenţ ii de la alte administraţ ii:

a) Subvenţ ii de la bugetul asigur ă rilor pentru şomaj că tre bugetelelocale, pentru finanţ area programelor pentru ocuparea temporar ă afor ţ ei de muncă

b) Subvenţ ii primite de la alte bugete locale pentru instituţ iile deasistenţă social ă pentru persoanele cu handicap

B. Cheltuieli1. Autorit ăţ i publice şi acţ iuni externe:

a) Autorit ăţ i executive2. Alte servicii publice generale:

a) Fondul de rezervă bugetar ă la dispoziţ ia autorit ăţ ilor administraţ ieipublice locale

b) Fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantatede stat

c) Fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantatede autorit ăţ ile administraţ iei publice locale

d) Servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor e) Alte servicii publice generale

3. Dobânzi4. Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţ iei:

a) Transferuri din bugetele consiliilor judeţ ene pentru finanţ areacentrelor de zi pentru protecţ ia copilului

5. Apă rare:a) Apă rare naţ ional ă (Centre militare)

6. Ordine publică şi siguranţă naţ ional ă :a) Poliţ ie comunitar ă

b) Protecţ ia civil ă şi protecţ ia contra incendiilor 7. Învăţă mânt:a) Învăţă mânt preşcolar şi primar

a1) Învăţă mânt preşcolar a2) Învăţă mânt primar

b) Învăţă mânt special c) Alte cheltuieli în domeniul învăţă mântului

8. S ă nă tate:a) Servicii medicale în unit ăţ ile sanitare cu paturi

a1) Spitale generaleb) Alte cheltuieli în domeniul să nă t ăţ ii

b1) Alte instituţ ii şi acţ iuni sanitare9. Cultur ă , recreere şi religie:

a) Servicii culturale

a1) Biblioteci publice judeţ enea2) Muzeea3) Instituţ ii publice de spectacole şi concertea4) Ş coli populare de arta şi meseriia5) Centre pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţ ionalea6) Consolidarea şi restaurarea monumentelor istoricea7) Alte servicii culturale

b) Servicii recreative şi sportiveb1) Sport

c) Servicii religioased) Alte servicii în domeniile culturii, recreerii şi religiei

10. Asigur ă ri şi asistenţă social ă :




39

a) Asistenţă acordat ă persoanelor în vârst ă b) Asistenţă social ă în caz de boli şi invalidit ăţ i

b1) Asistenţă social ă în caz de invalidit ăţ ic) Asistenţă social ă pentru familie şi copiid) Alte cheltuieli în domeniul asigur ă rilor şi asistenţ ei sociale

11. Locuinţ e, servicii şi dezvoltare publică :a) Alimentare cu apă şi amenajă ri hidrotehnice

a1) Alimentare cu apă a2) Amenajă ri hidrotehnice

b) Alte servicii în domeniile locuinţ elor, serviciilor şi dezvolt ă riicomunale

12. Protecţ ia mediului:a) Salubritate şi gestionarea deşeurilor

a1) Colectarea, tratarea şi distrugerea deşeurilor 13. Acţ iuni generale economice, comerciale şi de muncă :

a) Acţ iuni generale economice şi comercialea1) Prevenire şi combatere inundaţ ii şi îngheţ uria2) Programe de dezvoltare regional ă şi local ă a3) Alte cheltuieli pentru acţ iuni generale economice şi comerciale

14. Combustibil şi energie:a) Energie termică b) Alte cheltuieli privind combustibili şi energie

15. Agricultur ă , silvicultur ă , piscicultur ă şi vână toare:

a) Agricultur ă a1) Protecţ ia plantelor şi carantina fitosanitar ă

16. Transporturi:a) Transport rutier

a1) Drumuri şi podurib) Transport aerian

b1) Aviaţ ia civil ă c) Alte cheltuieli în domeniul transporturilor

17. Alte acţ iuni economice:a) Zone libereb) Turismc) Proiecte de dezvoltare multifuncţ ional ă d) Alte acţ iuni economice

CAPITOLUL II Veniturile şi cheltuielile care se prevă d în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Municipiului Bucureşti

A. Venituri (impozite, taxe şi alte venituri)1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societ ăţ ile comerciale de subautoritatea consiliilor locale2. Cote defalcate din impozitul pe venit:

a) Cote defalcate din impozitul pe venit b) Sume alocate de consiliul judeţ ean din cotele defalcate din impozitul

pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital:

a) Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital 4. Impozite şi taxe pe proprietate:

a) Impozit pe cl ă dirib) Impozit pe terenuric) Taxe juridice de timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarial ă şi alte taxe de timbru

d) Alte impozite şi taxe pe proprietate5. Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă :

a) Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă pentru finanţ areacheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor şimunicipiilor

b) Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă pentru subvenţ ionareaenergiei termice livrate populaţ iei

c) Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă pentru sistemele




40

centralizate de producere şi distribuţ ie a energiei termiced) Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă pentru drumurie) Sume defalcate din taxa pe valoarea ad ă ugat ă pentru echilibrarea

bugetelor locale6. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii:

a) Taxe hoteliere7. Taxe pe servicii specifice:

a) Impozit pe spectacoleb) Alte taxe pe servicii specifice

8. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utiliză rii bunurilor sau pedesf ăşurarea de activit ăţ i:

a) Taxa asupra mijloacelor de transport b) Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţ e şi autorizaţ ii defuncţ ionare

c) Alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utiliză rii bunurilor sau pedesf ăşurarea de activit ăţ i

9. Alte impozite şi taxe fiscale:a) Alte impozite şi taxe fiscale

10. Venituri din proprietate:a) V ă rsă minte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea

consiliilor localeb) Restituiri de fonduri din finanţ area bugetar ă a anilor precedenţ ic) Venituri din concesiuni şi închirieri

d) Venituri din dividendee) Alte venituri din proprietate

11. Venituri din dobânzi:a) Alte venituri din dobânzi

12. Venituri din prest ă ri de servicii şi alte activit ăţ i:a) Venituri din prest ă ri de serviciib) Contribuţ ia pă rinţ ilor sau susţ ină torilor legali pentru întreţ inerea copiilor în creşe

c) Contribuţ ia persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social d) Taxe din activit ăţ i cadastrale şi agricultur ă e) Contribuţ ia lunar ă a pă rinţ ilor pentru întreţ inerea copiilor în

unit ăţ ile de protecţ ie social ă f) Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecat ă , imputaţ ii şi

despă gubiri

g) Alte venituri din prest ă ri de servicii şi alte activit ăţ i13. Venituri din taxe administrative, eliber ă ri permise:a) Taxe extrajudiciare de timbrub) Alte venituri din taxe administrative, eliber ă ri permise

14. Amenzi, penalit ăţ i şi confiscă ri:a) Venituri din amenzi şi alte sancţ iuni aplicate potrivit dispoziţ iilor legaleb) Penalit ăţ i pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a

declaraţ iei de impozite şi taxec) Încasă ri din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sumeconstatate odat ă cu confiscarea potrivit legiid) Alte amenzi, penalit ăţ i şi confiscă ri

15. Diverse venituri:a) V ă rsă minte din veniturile şi/sau disponibilit ăţ ile instituţ iilor publiceb) Alte venituri

16. Transferuri voluntare, altele decât subvenţ iile:a) Donaţ ii şi sponsoriză rib) Alte transferuri voluntare

17. Venituri din valorificarea unor bunuri:a) Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţ iilor publiceb) Venituri din vânzarea locuinţ elor construite din fondurile statuluic) Venituri din privatizared) Venituri din vânzarea unor bunuri apar ţ inând domeniului privat

18. Subvenţ ii de la bugetul de stat:a) Retehnologizarea centralelor termice şi electrice de termoficareb) Investiţ ii finanţ ate par ţ ial din împrumuturi externec) Planuri şi regulamente de urbanism




41

d) Str ă zi care se vor amenaja în perimetrele destinate construcţ iilor de cvartale de locuinţ e noi

e) Finanţ area programului de pietruire a drumurilor comunale şialimentare cu apă a satelor

f) Finanţ area acţ iunilor privind reducerea riscului seismic al construcţ iilor existente cu destinaţ ie de locuinţă

g) Subvenţ ii primite din Fondul de intervenţ ieh) Finanţ area lucr ă rilor de cadastru imobiliar

19. Subvenţ ii de la alte administraţ ii:

a) Subvenţ ii de la bugetele consiliilor judeţ ene pentru protecţ iacopilului

b) Subvenţ ii de la bugetul asigur ă rilor pentru şomaj că tre bugetelelocale, pentru finanţ area programelor pentru ocuparea temporar ă a for ţ ei de muncă

c) Subvenţ ii primite de la alte bugete locale pentru instituţ iile deasistenta social ă pentru persoanele cu handicap

B. Cheltuieli1. Autorit ăţ i publice şi acţ iuni externe:

a) Autorit ăţ i executive2. Alte servicii publice generale:

a) Fondul de rezerva bugetar ă la dispoziţ ia autorit ăţ ilor administraţ ieipublice locale

b) Fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantatede stat

c) Fondul pentru garantarea împrumuturilor externe,contractate/garantate de autorit ăţ ile administraţ iei publice locale

d) Servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor e) Alte servicii publice generale

3. Dobânzi4. Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţ iei:

a) Transferuri din bugetele locale pentru instituţ iile de asistenţă social ă pentru persoanele cu handicap

5. Apă rare:a) Apă rare naţ ional ă (Centre militare)

6. Ordine publică şi siguranţă naţ ional ă :a) Poliţ ie comunitar ă

b) Protecţ ia civil ă şi protecţ ia contra incendiilor 7. Învăţă mânt:a) Învăţă mânt preşcolar şi primar

a1) Învăţă mânt preşcolar a2) Învăţă mânt primar

b) Învăţă mânt secundar b1) Învăţă mânt secundar inferior b2) Învăţă mânt secundar superior b3) Învăţă mânt profesional

c) Învăţă mânt postliceal d) Învăţă mânt special e) Servicii auxiliare pentru educaţ ie

e1) Internate şi cantine pentru elevie2) Alte servicii auxiliare

f) Alte cheltuieli în domeniul învăţă mântului8. S ă nă tate:a) Servicii medicale în unit ăţ ile sanitare cu paturi

a1) Spitale generaleb) Alte cheltuieli în domeniul să nă t ăţ ii

b1) Alte instituţ ii şi acţ iuni sanitare9. Cultura, recreere şi religie:

a) Servicii culturalea1) Biblioteci publice comunale, or ăşeneşti, municipalea2) Muzeea3) Instituţ ii publice de spectacole şi concertea4) Ş coli populare de arta şi meserii




42

a5) Case de cultur ă a6) C ă mine culturalea7) Centre pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţ ionalea8) Consolidarea şi restaurarea monumentelor istoricea9) Alte servicii culturale

b) Servicii recreative şi sportive:b1) Sport b2) Tineret b3) Întreţ inere gr ă dini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de

agrement c) Servicii religioased) Alte servicii în domeniile culturii, recreerii şi religiei

10. Asigur ă ri şi asistenţă social ă :a) Asistenţă social ă în caz de boli şi invalidit ăţ i

a1) Asistenţă social ă în caz de invalidit ăţ ib) Asistenţă social ă pentru familie şi copiic) Ajutoare pentru locuinţ ed) Creşee) Prevenirea excluderii sociale

e1) Ajutor social e2) Cantine de ajutor social

f) Alte cheltuieli în domeniul asigur ă rilor şi asistenţ ei sociale11. Locuinţ e, servicii şi dezvoltare publică :

a) Locuinţ ea1) Dezvoltarea sistemului de locuinţ ea2) Alte cheltuieli în domeniul locuinţ elor

b) Alimentare cu apă şi amenajă ri hidrotehniceb1) Alimentare cu apă b2) Amenajă ri hidrotehnice

c) Iluminat public şi electrifică ri ruraled) Alimentare cu gaze naturale în localit ăţ ie) Alte servicii în domeniile locuinţ elor, serviciilor şi dezvolt ă rii

comunale12. Protecţ ia mediului:

a) Salubritate şi gestionarea deşeurilor a1) Salubritatea2) Colectarea, tratarea şi distrugerea deşeurilor

b) Canalizare şi tratarea apelor reziduale13. Acţ iuni generale economice, comerciale şi de muncă :a) Acţ iuni generale economice şi comerciale

a1) Prevenire şi combatere inundaţ ii şi gheţ uria2) Stimularea întreprinderilor mici şi mijlociia3) Programe de dezvoltare regionala şi local ă a4) Alte cheltuieli pentru acţ iuni generale economice şi comerciale

14. Combustibil şi energie:a) Energie termică b) Al ţ i combustibilic) Alte cheltuieli privind combustibili şi energia termică

15. Agricultur ă , silvicultur ă , piscicultur ă şi vână toare:a) Agricultur ă

a1) Protecţ ia plantelor şi carantina fitosanitar ă

a2) Alte cheltuieli în domeniul agriculturii16. Transporturi:a) Transport rutier

a1) Drumuri şi poduria2) Transport în comuna3) Str ă zi

b) Alte cheltuieli în domeniul transporturilor 17. Alte acţ iuni economice:

a) Fondul Român de Dezvoltare Social ă b) Zone liberec) Turismd) Proiecte de dezvoltare multifuncţ ional ă




43

e) Alte acţ iuni economice

NOTA: Lista cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale poate fi actualizat ă ca urmare a perfecţ ionării legislaţ iei, precumşi prin legile bugetare anuale, în concordanta cu programele de creştere a autonomiei financiare a unit ăţ ilor administrativ-teritorialeşi de descentralizare a serviciilor publice.

5.2.4. Competenţe în stabilirea impozitelor şi taxelor locale

Impozitele şi taxele locale se aprobă de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al MunicipiuluiBucureşti, în limitele şi în condiţiile legii.

Regimul sumelor rezultate din valorificarea mijloacelor fixe şi a unor bunuri materiale, precum şi al sumelor încasate din concesionarea sau închirierea unor bunuri ori din valorificarea unor bunuri confiscate

Sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor rezultate în urma demol ării,dezmembr ării ori dezafectării, în condiţiile prevăzute de lege, a unor mijloace fixe sau din vânzarea unor bunurimateriale care apar ţin instituţiilor publice, finanţate integral din bugetele locale, constituie venituri ale bugetelor locale şi se varsă la acestea.

Sumele astfel încasate de către celelalte instituţii publice constituie venituri ale bugetelor acestora. Sumeleîncasate din concesionarea sau din închirierea unor bunuri apar ţinând domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale constituie venituri ale bugetelor locale. Disponibilul obţinut din valorificarea bunurilor

confiscate se face venit la bugetul local, în funcţie de subordonarea instituţiilor care au dispus confiscarea.

Regimul sumelor rezultate din vânzarea unor bunuri apar ţ inând domeniului privat

Sumele încasate din vânzarea unor bunuri apar ţinând domeniului privat al unităţilor administrativ-teritoriale constituie venituri ale bugetelor locale.

Taxe speciale pentru funcţ ionarea unor servicii publice locale

Pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliilelocale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti aprobă taxe speciale. Cuantumul taxelor specialese stabileşte anual, iar veniturile obţinute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înfiinţarea serviciilor publice locale, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor de întreţinere şi

funcţionare ale acestor servicii.Prin regulamentul aprobat de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti se

vor stabili condiţiile şi sectoarele de activitate în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare şifuncţionare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modalităţile de consultare şi de obţinerea acordului persoanelor fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor respective.

Hotărârile luate de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti în legătur ă cuperceperea taxelor speciale de la persoanele fizice şi juridice plătitoare vor fi afişate la sediul acestora sau vor fipublicate în presă. Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestaţie în termen de 15 zile de laafişarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen consiliul care a adoptat hotărârea se întruneşte şideliberează asupra contestaţiilor primite.

Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publicelocale pentru care s-au instituit taxele respective. Încasarea se face într-un cont distinct, deschis în afarabugetului local, sumele fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiin ţate, iar contul de execuţie al acestora

se aprobă de consiliul local, judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Activit ăţ i de natura economică

Serviciile publice de interes local care desf ăşoar ă activităţi de natur ă economică au obligaţia calculării,înregistr ării şi recuper ării uzurii fizice şi morale a mijloacelor fixe aferente acestor activităţi, prin tarif sau preţ.

Sumele reprezentând amortizarea calculată pentru aceste mijloace fixe se colectează într-un cont distinct,deschis la unităţile Trezoreriei Statului, se utilizează exclusiv pentru realizarea de investiţii în domeniul respectivşi se evidenţiază distinct în programul de investiţii ca sursă de finanţare a acestora.

Activităţile de natur ă economică pentru care se calculează amortizarea mijloacelor fixe se stabilesc prin




44

hotărâre a Guvernului.

Cote defalcate din impozitul pe venit

Din impozitul pe venit, încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, sealocă lunar, în termen de 5 zile lucr ătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 47% labugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, pe teritoriul cărora îşi desf ăşoar ă activitatea plătitorii deimpozite, 13 % la bugetul propriu al judeţului şi 22 % într-un cont distinct, deschis pe seama consiliului jude ţean

pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţului.În execuţie, cota de 22 % se alocă de către direcţiile de specialitate din aparatul propriu al consiliilor

judeţene, în termen de 5 zile lucr ătoare de la încasare, pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor,oraşelor, municipiilor şi judeţului, propor ţional cu sumele repartizate şi aprobate în acest scop în bugetelerespective.

Cota de 82 % din impozitul pe venit, pentru municipiul Bucureşti, se repartizează astfel: 23,5 % labugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, 47,5 % la bugetul propriu al municipiului Bucureşti şi 11% într-un cont distinct, deschis pe seama Consiliului General al Municipiului Bucureşti pentru echilibrareabugetelor locale ale sectoarelor şi municipiului Bucureşti.

În execuţie, cota de 11 % se alocă de către direcţia de specialitate din aparatul propriu al ConsiliuluiGeneral al Municipiului Bucureşti, în termen de 5 zile lucr ătoare de la încasare, pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor şi municipiului Bucureşti, propor ţional cu sumele repartizate şi aprobate în bugetelerespective.

În situaţii deosebite, prin legea bugetului de stat, cotele defalcate din impozitul pe venit pot fi majorate.Operaţiunile de virare a cotelor cuvenite din impozitul pe venit se efectuează de Ministerul Finanţelor

Publice prin direcţiile generale ale finanţelor publice.Plătitorii de impozite şi taxe care au organizate puncte de lucru stabile cu minimum 5 angajaţi pentru

respectivul punct de lucru sunt obligaţi sa solicite înregistrarea fiscală a acestora, ca plătitor de impozit pevenituri din salarii, la organul fiscal în a cărui raza teritorială se afla punctul de lucru. Solicitarea se face întermen de 15 zile de la data infiintarii, pentru punctele de lucru nou-înfiin ţate. Organul fiscal are obligaţia ca întermen de 5 zile de la înregistrarea fiscală sa comunice în scris primarului acest lucru. Plătitorii de impozite şitaxe prevăzuţi în acest alineat au obligaţia sa organizeze evidenta contabila corespunzătoare pentru determinareaimpozitului pe venitul din salarii calculat, reţinut şi vărsat.

Primarul, prin compartimentele de specialitate, poate verifica corecta înregistrare fiscală acontribuabililor la organul fiscal teritorial atât a sediului social principal, cat şi a sediului secundar, avândobligaţia sa sesizeze orice nereguli constatate organului fiscal teritorial al Ministerului Finanţelor Publice.

Alocarea cotelor şi sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

Pentru finanţarea cheltuielilor publice prevăzute la art. 6, precum şi pentru echilibrarea bugetelor localeale unităţilor administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aproba sume defalcate din unele venituri alebugetului de stat, cu destinaţie specială şi, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale.

Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale vor firepartizate pe judeţe, potrivit următoarelor criterii:

a) capacitatea financiar ă determinata pe baza impozitului pe venit încasat pe locuitor, în propor ţie de70%, potrivit următoarei formule de calcul:

Ivm.tj Nr.loc.j-------- x ---------Ivm.j Nr.loc.tj

Sr.j = ------------------------------- x Sr.tj,n Ivm.tj Nr.loc.jΣ [ ------- x --------- ]j=1 Ivm.j Nr.loc.tj

unde:Sr.j - sume defalcate repartizate judeţului;Sr.tj - sume defalcate de repartizat pe total judeţe;




45

Ivm.j - impozitul pe venit mediu pe locuitor încasat pe judeţ în anul anterior anului de calcul;Ivm.tj - impozitul pe venit mediu pe locuitor încasat pe total judeţe în anul anterior anului de calcul;Nr.loc.j - numărul locuitorilor din judeţ;Nr.loc.tj - suma locuitorilor judeţelor;

b) suprafata judeţului în propor ţie de 30%. Sumele defalcate cu destinaţie specială se repartizează conform legii.

Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale,

aprobate anual prin legea bugetului de stat, şi din cota de 22% prevăzută la art. 32 alin. (1), L. 273/ 2006, o cotade 27% se aloca bugetului propriu al judeţului, iar diferenţa se repartizează pentru bugetele locale ale comunelor,oraşelor şi municipiilor, astfel:

a) 80% din suma se repartizează în doua etape, prin decizie a directorului direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, în funcţie de următoarele criterii: populaţie, suprafata din intravilanul unităţii administrativ-teritoriale şi capacitatea financiar ă a unităţii administrativ-teritoriale;

b) 20% din suma se repartizează, prin hotărâre a consiliului judeţean, pentru susţinerea programelor dedezvoltare locală, pentru proiecte de infrastructura care necesita cofinantare locală. Hotărârea consiliuluijudeţean se comunica directorului direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, prefectului şi consiliilor localedin judeţ.

Pentru repartizarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrareabugetelor locale, conform prevederilor alin. (3) lit. a), L. 273/ 2006, direcţiile generale ale finanţelor publicejudeţene procedează astfel:

a) calculează indicatorii "impozitul pe venit mediu pe locuitor/pe unitatea administrativ-teritorială" şi,respectiv, "impozitul pe venit mediu pe locuitor/pe ansamblul judeţului", după următoarele formule:

Ivm.l = Iv.l/Nr. loc.lIvm.j = Iv.j/Nr. loc.j,

unde:Ivm.l - impozitul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe unitatea administrativ-teritorială în anul anterior

anului de calcul;Iv.l - impozitul pe venit încasat pe unitatea administrativ-teritorială în anul anterior anului de calcul;Nr.loc.l - numărul locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială;Ivm.j - impozitul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe ansamblul judeţului în anul anterior anului de

calcul;Iv.j - impozitul pe venit încasat pe ansamblul judeţului în anul anterior anului de calcul, obţinut prin

însumarea impozitului pe venit încasat pe fiecare unitate administrativ-teritorială a judeţului;Nr.loc.j - numărul locuitorilor din judeţ;

b) calculele rezultate conform lit. a) se transmit, pana la data de 31 mai a fiecărui an, MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor;

c) în prima etapa se repartizează sumele calculate potrivit prevederilor alin. (3) lit. a) numai cătreunităţile administrativ-teritoriale al căror impozit pe venit mediu pe locuitor, încasat pe unitatea administrativ-teritorială în anul anterior anului de calcul, este mai mic decât impozitul pe venit mediu pe locuitor, încasat peansamblul judeţului în anul anterior anului de calcul, pe baza următoarelor criterii:

- ponderea populaţiei unităţilor administrativ-teritoriale care participa la aceasta etapa în totalulpopulaţiei acestora, în propor ţie de 75%;

- ponderea suprafeţei din intravilanul unităţilor administrativ-teritoriale care participa la aceasta etapa întotalul suprafeţei din intravilanul acestora, în propor ţie de 25%;d) sumele repartizate în prima etapa unităţilor administrativ-teritoriale sunt limitate, astfel încât media

rezultată pe locuitor, calculată conform formulei de mai jos, sa fie mai mica sau egala cu impozitul pe venitmediu pe locuitor, încasat pe ansamblul judeţului în anul anterior anului de calcul:

Mloc.el = [Iv.l + Sr.el]/Nr.loc.l,

unde:Mloc.el - media rezultată pe locuitor la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, în urma repartizării în

prima etapa;




46

Iv.l - impozitul pe venit încasat pe unitatea administrativ-teritorială în anul anterior anului de calcul;Sr.el - sume repartizate pe unităţi administrativ-teritoriale în prima etapa;Nr.loc.l - numărul locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială.

Sumele r ămase nerepartizate în prima etapa se reportează pentru etapa a doua;e) sumele r ămase nerepartizate în prima etapa se repartizează la toate unităţile administrativ-teritoriale

din judeţ, în funcţie de capacitatea financiar ă a acestora, determinata pe baza impozitului pe venit încasat pelocuitor în anul anterior anului de calcul, folosindu-se următoarea formula:

Ivm.j Nr.loc.l-------- x ---------Ivm.l Nr.loc.j

Sr.e2 = ------------------------------- x Sr.j.e2,n Ivm.j Nr.loc.lΣ [ ------- x --------- ]l=1 Ivm.l Nr.loc.j

unde:Sr.e2 - sume repartizate unităţii administrativ-teritoriale în etapa a doua;Sr.j.e2 - sume de repartizat tuturor unităţilor administrativ-teritoriale din judeţ în etapa a doua;Ivm.l - impozitul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe unitatea administrativ-teritorială în anul anterior

anului de calcul;Ivm.j - impozitul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe ansamblul judeţului în anul anterior anului decalcul;

Nr.loc.l - numărul locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială;Nr.loc.j - numărul locuitorilor din judeţ;

f) sumele stabilite pe fiecare unitate administrativ-teritorială în parte în urma derulării celor doua etapede echilibrare, precum şi pe judeţ şi municipiul Bucureşti vor fi diminuate cu gradul de necolectare, prinînmulţirea cu coeficientul subunitar, calculat ca raport între suma impozitelor şi taxelor locale, chiriilor şiredevenţelor încasate în anul financiar anterior încheiat şi suma impozitelor şi taxelor locale, chiriilor şiredevenţelor de încasat în anul financiar anterior încheiat. La calculul gradului de necolectare nu se iau înconsiderare creanţele fiscale aflate în litigiu;

g) sumele reţinute potrivit lit. f) vor fi repartizate conform alin. (3) lit. b), L. 273/ 2006;

h) repartizarea sumelor conform lit. a)-f) se face de către directorul direcţiei generale a finanţelor publicejudeţene sau al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, după caz, prin decizie ce secomunica prefectului, consiliului judeţean şi consiliilor locale din judeţ;

i) directorii direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, precum şi prefectii au obligaţia publicării deciziei prevăzute la lit. h) pe paginade internet a instituţiilor acestora.

Pentru repartizarea sumelor conform criteriilor prevăzute la alin. (3) lit. b), precum şi a celor prevăzutela alin. (4) lit. f) consiliul judeţean are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la publicarea legii bugetului de stat înMonitorul Oficial al României, Partea I, sa solicite în scris tuturor unităţilor administrativ-teritoriale din cadruljudeţului prezentarea de cereri pentru cofinantarea programelor de dezvoltare locală care necesita cofinantarelocală.

Pentru municipiul Bucureşti, din cota de 11% prevăzută la art. 32 alin. (4) se aloca o cota de 25% pentrubugetul local al municipiului Bucureşti, iar diferenţa se repartizează pentru bugetele locale ale sectoarelor

municipiului Bucureşti, astfel:a) 85% din suma se repartizează prin decizie a directorului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a

Municipiului Bucureşti, utilizându-se în mod corespunzător prevederile, procedura şi criteriile de repartizareprevăzute la alin. (4) lit. a)-f);

b) 15% din suma, precum şi sumele reţinute prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (4) lit. f)se repartizează prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu respectarea procedurii prevăzutela alin. (5), pentru susţinerea programelor cu finanţare externa, care necesita cofinantare locală. HotărâreaConsiliului General al Municipiului Bucureşti se comunica directorului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice aMunicipiului Bucureşti, prefectului şi consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.




47

Nerespectarea prevederilor alin. (3)-(6) atrage nulitatea absolută a deciziilor directorilor direcţiilor generale ale finanţelor publice şi a hotărârilor adoptate de consiliile judeţene, respectiv a hotărârilor ConsiliuluiGeneral al Municipiului Bucureşti, pentru repartizarea sumelor şi a cotelor defalcate din unele venituri alebugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, urmând sa se emita o noua decizie, respectiv o nouahotărâre, în termen de 5 zile lucr ătoare de la data anulării acestora. Nulitatea se constata de către instanta decontencios administrativ, la sesizarea prefectului sau a oricărei alte persoane interesate.

Începând cu data de 1 ianuarie 2009, la determinarea sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale alecomunelor, oraşelor şi municipiilor se au în vedere următoarele aspecte:

a) posibilităţile de acoperire a secţiunii de funcţionare a bugetului local din venituri proprii;b) după cuantificarea sumelor determinate potrivit lit. a), numai acolo unde este cazul, se propun sume

pentru asigurarea echilibrarii secţiunii de funcţionare a bugetului local;c) standardele minime de cost pentru prestarea serviciilor publice către populaţie;d) standardele minime de calitate pentru prestarea serviciilor publice către populaţie;e) după epuizarea etapelor prevăzute la lit. a)-d), în limita sumelor posibil de asigurat de la bugetul de

stat, se stabilesc sume care urmează sa fie prevăzute în secţiunile de dezvoltare ale bugetelor locale.Numărul locuitorilor în toate comunele este cel comunicat de direcţiile judeţene de statistica la data de

31 decembrie a anului anterior anului de calcul.Transferuri consolidabile pentru bugetele localeTransferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se acorda pentru investiţii finanţate din

împrumuturi externe la a căror realizare contribuie şi Guvernul, potrivit legii, şi se aproba anual, în poziţieglobală, prin legea bugetului de stat.

Din bugetul de stat, prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia, precum şi din altebugete se pot acorda transferuri către bugetele locale pentru finanţarea unor programe de dezvoltare sau socialede interes naţional, judeţean ori local.

Colaborare, cooperare asociere, înfr ăţire, aderareAutorităţile deliberative pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor lucr ări şi servicii

publice locale. Colaborarea ori asocierea se realizează pe baza de contracte de asociere, în care se prevăd şisursele de finanţare reprezentând contribuţia fiecărei autorităţi a administraţiei publice locale implicate.Contractele de asociere se încheie de către ordonatorii principali de credite, în condiţiile mandatelor aprobate defiecare consiliu local implicat în colaborare sau asociere.

Autorităţile deliberative pot hotărî asupra participării cu capital sau cu bunuri, în numele şi în interesulcolectivităţilor locale pe care le reprezintă, la constituirea de societăţi comerciale sau la înfiinţarea unor serviciide interes public local ori judeţean, după caz, în condiţiile legii. Autorităţile deliberative pot hotărîachiziţionarea, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, de acţiuni la societăţile la acăror constituire au participat cu aport de capital sau în natura şi pot major ă sau diminua capitalul social alacestora, în condiţiile legii.

Autorităţile deliberative pot hotărî asupra participării cu capital sau cu bunuri, în numele şi în interesulcolectivităţilor locale pe care le reprezintă, la constituirea de asociaţii de dezvoltare comunitara, în limitele şi încondiţiile legii, pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional şifurnizarea în comun a unor servicii publice.

Asociaţiile de dezvoltare comunitara se finanţează prin contribuţii din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale membre, din alte surse atrase pe baza de proiecte, împrumuturi sau parteneriate public-private, în condiţiile legii.

Guvernul derulează programe naţionale de dezvoltare în vederea stimulării asocierii unităţilor administrativ-teritoriale şi a creşterii capacităţii administrative a acestora, finanţate anual din bugetul de stat, prinbugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Obligaţiile financiare rezultate din acorduri de cooperare, de înfr ăţire sau de aderare a unităţilor administrativ-teritoriale la asociaţii interne organizate la nivel naţional ori la organizaţii internaţionale cupersonalitate juridică, hotărâte de autorităţile deliberative, în condiţiile legii, se suporta din bugetele locale aleacestora.

Fondul de rezervă bugetar ă

În bugetele locale se înscrie fondul de rezervă bugetar ă la dispoziţia consiliului local, judeţean şi aConsiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în cotă de până la 5 % din totalul cheltuielilor. Acestase utilizează la propunerea ordonatorilor principali de credite, pe bază de hotărâri ale consiliilor respective,pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în cursul exerciţiului bugetar, pentru înlăturarea




48

efectelor unor calamităţi naturale, precum şi pentru acordarea unor ajutoare către unităţile administrativ-teritoriale în situaţii de extrema dificultate.

Fondul de rezervă bugetar ă poate fi majorat, în cursul anului, cu aprobarea consiliului local, judeţean şiConsiliului General al Municipiului Bucureşti, din disponibilităţile de credite bugetare care nu mai sunt necesarepână la sfâr şitul anului.

5.2.5. Calendarul bugetar

Scrisoare-cadru. Limite de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi de transferuriconsolidabile

Ministerul Finanţelor Publice transmite direcţiilor generale ale finanţelor publice, până la data de 1 iunie afiecărui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmiteproiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din unele venituri alebugetului de stat şi ale transferurilor consolidabile, pe ansamblul judeţului şi municipiului Bucureşti, în vedereaelabor ării de către ordonatorii de credite a proiectelor de buget.

Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, în bugetele c ărora sunt prevăzutetransferuri către bugetele locale, transmit autorităţilor administraţiei publice locale sumele aferente, în termen de10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, în vederea cuprinderii acestora în proiectele debuget.

Propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite

Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite, elaborează şi depun la direcţiilegenerale ale finanţelor publice, până la data de 1 iulie, proiectele bugetelor locale echilibrate şi anexele laacestea, pentru anul bugetar următor, precum şi estimările pentru următorii 3 ani, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor locale pe ansamblul judeţului şi municipiului Bucureşti la Ministerul Finanţelor Publice,până la data de 15 iulie a fiecărui an.

Aprobarea şi centralizarea bugetelor locale

În termen de 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii bugetului de stat,Ministerul Finanţelor Publice transmite direcţiilor generale ale finanţelor publice sumele defalcate din unelevenituri ale bugetului de stat şi transferurile consolidabile, aprobate prin legea bugetului de stat.

Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale, în termen de 5 zile de la comunicare, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precumşi transferurile consolidabile, în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principalide credite.

Pe baza veniturilor proprii şi a sumelor repartizate, ordonatorii principali de credite, în termen de 15 zilede la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I, definitivează proiectulbugetului local, care se publică în presa locală sau se afişează la sediul unităţii administrativ-teritoriale.Locuitorii pot depune contestaţii privind proiectul de buget în termen de 15 zile de la data publicării sau afişăriiacestuia.

În 5 zile de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, proiectul bugetului local, însoţit deraportul primarului, al preşedintelui consiliului judeţean sau al primarului general al municipiului Bucureşti şi decontestaţiile depuse de locuitori, este supus aprobării consiliului local, judeţean sau Consiliului General al

Municipiului Bucureşti de către ordonatorii principali de credite.Consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti în termen de maximum 10 zile dela data supunerii spre aprobare a proiectului de buget, se pronunţă asupra contestaţiilor şi adoptă proiectulbugetului local, după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate şi pe anexe.

Proiectele de buget se aprobă de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureştiîn termen de maximum 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României,Partea I.

În cazul în care consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu aprobă proiectele bugetelor locale în termenul legal, direcţiile generale ale finanţelor publice dispun sistarea alimentăriicu cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi cu transferuri consolidabile, până la aprobareaacestora de către consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti. În această situaţie,




49

din bugetele locale se pot efectua plăţi numai în limita celorlalte venituri încasate.Ordonatorii principali de credite au obligaţia să transmită direcţiilor generale ale finanţelor publice

bugetele locale aprobate de către consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, întermen de 5 zile de la aprobarea acestora. Direcţiile generale ale finanţelor publice, în termen de 10 zile,întocmesc şi transmit Ministerului Finanţelor Publice bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ, respectiv almunicipiului Bucureşti, grupate în cadrul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, pe comune, oraşe,municipii, sectoare ale municipiului Bucureşti şi bugetul propriu, pe structura clasificaţiei bugetare.

Procesul bugetar în cazul neaprobă rii bugetului de stat de că tre Parlament

Dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar,se aplică în continuare bugetele anului precedent, până la aprobarea noilor bugete, limitele lunare de cheltuielineputând depăşi de regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite,temeinic justificate de către ordonatorii de credite, sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget,în situaţia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.

Instituţiile publice şi acţiunile, noi, aprobate în anul curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anuluibugetar următor, vor fi finanţate, până la aprobarea bugetului, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinseîn proiectul de buget.

Direcţiile generale ale finanţelor publice vor acorda unităţilor administrativ-teritoriale sume defalcate dinunele venituri ale bugetului de stat şi transferuri consolidabile, cu încadrarea în limita lunar ă de 1/12 dinprevederile bugetare ale anului precedent.

În cazul în care necesarul de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferuriconsolidabile depăşeşte limita lunar ă de 1/12 din prevederile bugetare ale anului precedent, după utilizareaintegrală a veniturilor şi cotelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, direcţiile generale ale finanţelor publice pot aproba suplimentarea acestora, pe baza analizelor şi fundamentărilor prezentate de ordonatoriiprincipali de credite.

În situaţia în care sumele în cauză sunt propuse în proiectul bugetului de stat mai mici decât cele din anulprecedent, limitele lunare se acordă în cotă de 1/12 din sumele propuse prin proiectul bugetului de stat.

5.2.6. Investiţiile publice locale

Cheltuielile pentru investiţiile publice şi alte cheltuieli de investiţii finanţate din fonduri publice locale secuprind în proiectele de buget, în baza programului de investiţii publice al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, întocmit de ordonatorii principali de credite, care se prezintă ca anexă la bugetul iniţial şi, respectiv,rectificat şi se aprobă de consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Informaţ ii privind programele de investiţ ii publice

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale întocmesc anual programul de investiţii publice peclasificaţia funcţională. Pentru fiecare obiectiv inclus în programul de investiţii sunt prezentate informaţiifinanciare şi nefinanciare.

Informaţiile financiare vor include:a) valoarea totală a proiectului;b) creditele de angajament;c) creditele bugetare;d) graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;

e) analiza cost-beneficiu, care va fi realizată şi în cazul obiectivelor în derulare;f) costurile de funcţionare şi de întreţinere după punerea în funcţiune.Informaţiile nefinanciare vor include:a) strategia în domeniul investiţiilor care va cuprinde obligatoriu priorităţile investiţionale şi legătura

dintre diferite proiecte, criteriile de analiză care determină introducerea în programul de investiţii a obiectivelor noi, în detrimentul celor în derulare;

b) descrierea proiectului;c) stadiul fizic al obiectivelor.Ministerul Finanţelor Publice este împuternicit să stabilească conţinutul, forma şi informaţiile referitoare

la programele de investiţii necesare în procesul de elaborare a bugetului.




50

Aprobarea proiectelor de investiţ ii publice locale

Documentaţiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi, a căror finanţare se asigur ă integralsau în completare din bugetele locale, precum şi ale celor finanţate din împrumuturi interne şi externe,contractate direct sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale, se aprobă de consiliile locale,judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Documentaţiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi, care se finanţează din împrumuturiexterne şi, în completare, din transferuri de la bugetul de stat şi din alte surse, precum şi ale celor finanţate

integral sau în completare din împrumuturi externe contractate ori garantate de stat, indiferent de valoareaacestora, se supun spre aprobare Guvernului.

Documentaţiile tehnico-economice pentru investiţiile destinate prevenirii sau înlătur ării efectelor produsede acţiuni accidentale şi de calamităţi naturale, elaborate şi avizate potrivit dispoziţiilor legale, precum şi notelede fundamentare privind celelalte cheltuieli de investiţii cuprinse în poziţia globală "alte cheltuieli de investiţii"se aprobă de ordonatorii principali de credite.

Ordonatorii principali de credite, pe propria r ăspundere, actualizează şi aprobă valoarea fiecărui obiectivde investiţii nou sau în continuare, indiferent de sursele de finanţare ori de competenţa de aprobare a acestora, înfuncţie de evoluţia indicilor de preţuri. Această operaţiune este supusă controlului financiar preventiv propriu.

Condiţ ii pentru includerea investiţ iilor în proiectul bugetului

Obiectivele de investiţii şi celelalte cheltuieli asimilate investiţiilor se cuprind în programele de investiţii

anuale, anexe la buget, numai dacă, în prealabil, documentaţiile tehnico-economice, respectiv notele defundamentare privind necesitatea şi oportunitatea efectuării cheltuielilor asimilate investiţiilor, au fost elaborateşi aprobate potrivit dispoziţiilor legale.

Ordonatorii principali de credite stabilesc priorităţile în repartizarea sumelor pe fiecare obiectiv înscris înprogramul de investiţii, în limita fondurilor cuprinse în proiectul de buget cu această destinaţie, asigurândtotodată realizarea obiectivelor de investiţii în cadrul duratelor de execuţie aprobate.

În programele de investiţii se nominalizează obiectivele de investiţii grupate pe: investiţii în continuare,investiţii noi şi poziţia globală "alte cheltuieli de investiţii", pe categorii de investiţii.

Poziţia globală "alte cheltuieli de investiţii" cuprinde următoarele categorii de investiţii:a) achiziţii de imobile;b) dotări independente;c) cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate, proiectelor şi altor

studii aferente obiectivelor de investiţii;d) cheltuieli de expertiză, proiectare şi de execuţie privind consolidările şi intervenţiile pentru prevenirea

sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi calamităţi naturale cutremure, inundaţii, alunecări,pr ăbuşiri şi tasări de teren, incendii, accidente tehnice, precum şi cheltuielile legate de realizarea acestor investiţii;

e) lucr ări de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinări seismologice, consultanţă, asistenţă tehnică şi alte cheltuieli asimilate investiţiilor.

Cheltuielile de investiţii se detaliază în anexă distinctă de către ordonatorul principal de credite, pe bază denote de fundamentare, care vor cuprinde elemente referitoare la necesitatea, oportunitatea şi alţi indicatoricaracteristici unor asemenea investiţii, şi se aprobă de consiliul local, judeţean şi Consiliul General alMunicipiului Bucureşti odată cu bugetul local.

În situaţia în care, pe parcursul execuţiei bugetare, din motive obiective, implementarea unui proiect deinvestiţii nu se poate realiza conform proiecţiei bugetare, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot

propune consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, până la data de 31octombrie, aprobarea redistribuirii fondurilor între proiectele înscrise în programul de investiţii.

5.2.7. Execuţia bugetară

Prin bugetele locale se cuprind şi se aprobă veniturile şi creditele bugetare în structura clasificaţieibugetare. Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar, iar cheltuielile de personalaprobate nu pot fi majorate prin vir ări de credite bugetare.

Vir ările de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificaţiei bugetare şi de la un program laaltul se aprobă de consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pe baza justificărilor corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite, şi se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.




51

Vir ările de credite bugetare în cadrul aceluiaşi capitol bugetar, inclusiv între programele aceluiaşi capitolcare nu contravin celor ar ătate, legii bugetului de stat sau legii de rectificare, sunt în competenţa fiecăruiordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice subordonate, şise pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.

Propunerile de vir ări de credite bugetare sunt însoţite de justificări, detalieri şi necesitaţi privind execuţia,până la finele anului bugetar, a capitolului şi subdiviziunii clasificaţiei bugetare, precum şi a programului, de lacare se disponibilizează şi, respectiv, a capitolului şi subdiviziunii clasificaţiei bugetare şi a programului, la carese suplimentează prevederile bugetare.

Veniturile şi cheltuielile aprobate se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele legale de încasare aveniturilor şi de perioada în care este necesar ă efectuarea cheltuielilor.

Aprobarea repartizării se face de către:a) Ministerul Finanţelor Publice, pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi pentru

transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale,transmise de direcţiile generale ale finanţelor publice, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetuluide stat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Sumele astfel aprobate se repartizează pe unităţileadministrativ-teritoriale de către direcţiile generale ale finanţelor publice;

b) ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, în termen de 15 zile de la aprobarea sumelor la carene-am referit mai sus.

Repartizarea pe trimestre a transferurilor se comunică autorităţilor administraţiei publice locale de cătreordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, în termen de 10 zile de la aprobarea decătre Ministerul Finanţelor Publice a repartizării pe trimestre a creditelor bugetare ale acestor bugete.

Deschiderea de credite bugetare

Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de credite efectuate de cătreordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate, potrivit destinaţiei stabilite şi curespectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.

Deschiderile de credite bugetare pentru transferurile de la bugetul de stat sau de la alte bugete c ătrebugetele locale, în cadrul limitelor prevăzute în bugetele respective, se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile generale ale finanţelor publice, la cererea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, în funcţie de necesităţile execuţiei bugetare, cu respectarea destinaţiei, sau de către ceilalţi ordonatoriprincipali de credite, pentru transferurile din competenţa lor.

Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirmeangajamentele contractuale sau din convenţii, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea delucr ări, plata salariilor şi a altor drepturi băneşti, plata obligaţiilor bugetare, precum şi a altor obligaţii.

În situaţiile în care, în timpul exerciţiului bugetar, pe baza dispoziţiilor legale, au loc treceri de instituţii,acţiuni sau sarcini în finanţarea autorităţilor administraţiei publice locale, Ministerul Finanţelor Publice esteautorizat sa introducă modificările corespunzătoare în volumul şi în structura bugetului de stat, f ăr ă afectareaechilibrului bugetar.

Faze specifice execuţ iei bugetare

În procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare,ordonanţare, plată.

Execuţia bugetar ă la oraşe, municipii, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţe şi municipiul Bucureşti se

bazează pe principiul separ ării atribuţiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribu ţiilepersoanelor care au calitatea de contabil.Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorilor de

credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituţiilor publice.Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar-contabil în limita fondurilor

disponibile.Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să

certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şi altele asemenea, conformangajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de contabil şi şeful compartimentuluifinanciar-contabil.

Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative,




52

întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şiordonanţate.

Plata cheltuielilor la comune şi la instituţ iile publice la care compartimentul financiar-contabil are unnumă r de personal mai mic de 5 persoane se realizează de că tre ordonatorul de credite şi persoanaîmputernicit ă cu atribuţ ii financiar-contabile, dar cu respectarea normelor metodologice privind organizarea,evidenţ a şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale.

Pentru anumite categorii de cheltuieli se pot efectua plăţi în avans de până la 30%, în condiţiiledispoziţiilor legale. Sumele reprezentând plăţi în avans, nejustificate prin bunuri livrate, lucr ări executate şi

servicii prestate, până la sfâr şitul anului, în condiţiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de instituţiilepublice care au acordat avansurile şi se vor restitui bugetului din care au fost avansate.

În cazul nelivr ării bunurilor, neefectuării lucr ărilor şi serviciilor angajate, pentru care s-au plătit avansuri,recuperarea sumelor de către instituţia publică se face cu perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere lanivelul celor existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au acordat şi până s-aurecuperat.

Plata salariilor

Salariile se plătesc o dată pe lună, în perioada 5-15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă. Eşalonareaplăţilor pe zile, pentru ordonatorii principali de credite şi instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora,se face de către direcţia generală a finanţelor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.

Regimul creditelor bugetare neutilizate de ordonatorii de credite

Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a analiza lunar necesitatea menţinerii unor creditebugetare pentru care, în baza unor dispoziţii legale sau din alte cauze, sarcinile au fost desfiin ţate sau amânate şide a propune consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti anularea creditelor respective. Pentru ultima luna a anului bugetar termenul limită este 10 decembrie. Cu creditele bugetare anulatese majorează fondul de rezervă bugetar ă la dispoziţia consiliului local, judeţean sau a Consiliului General alMunicipiului Bucureşti.

Contul anual de execuţ ie

Ordonatorii principali de credite întocmesc şi prezintă spre aprobare consiliilor locale, judeţene şiConsiliului General al Municipiului Bucureşti, până la data de 31 mai a anului următor, conturile anuale deexecuţie a bugetelor, în structura următoare:

a) la venituri: prevederi bugetare iniţiale; prevederi bugetare definitive; încasări realizate;b) la cheltuieli: credite bugetare iniţiale; credite bugetare definitive; plăţi efectuate.Trimestrial şi anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situaţii financiare asupra execuţiei

bugetare, care se depun la direcţiile generale ale finanţelor publice; după verificare, acestea întocmesc şi depunla Ministerul Finanţelor Publice situaţii financiare centralizate privind execuţia bugetelor la termenele şi potrivitnormelor stabilite de acesta.

Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întocmească şi să anexeze la situaţiile financiare anualerapoarte anuale de performanţă, în care să prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate şicele obţinute, indicatorii şi costurile asociate, precum şi situaţii privind angajamentele legale.

Situaţiile financiare anuale, inclusiv anexele la acestea, se prezintă de către ordonatorii principali decredite spre aprobare consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Excedentul sau deficitul bugetar

Excedentul anual al bugetului local, rezultat la încheierea exerciţiului bugetar, după efectuarearegularizărilor în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi a transferurilor consolidabile din bugetul de stat sau din alte bugete etc. se utilizează, în ordine, pentru:

a) rambursarea eventualelor împrumuturi restante; plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi a altor costuri aferente acestora;

b) constituirea fondului de rulment.Disponibilităţile fondului de rulment sunt purtătoare de dobândă, se păstrează într-un cont distinct, deschis

pe seama fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului, în afara bugetului




53

local, şi pot fi utilizate, temporar, pentru acoperirea golurilor de casa provenite din decalaje între veniturile şicheltuielile anului curent, precum şi pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la fineleexerciţiului bugetar.

Fondul de rulment poate fi utilizat şi pentru finanţarea unor investiţii din competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale în interesul colectivităţii.

Execuţ ia de casă a bugetelor locale

Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului,evidenţiindu-se în conturi distincte:

a) veniturile bugetare încasate pe structura clasificaţiei bugetare;b) efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita creditelor bugetare

şi destinaţiilor aprobate potrivit dispoziţiilor legale;c) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi externă rezultată din

împrumuturi contractate sau garantate de stat, precum şi cele contractate sau garantate de autorităţileadministraţiei publice locale, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scadenţă şi plata dobânzilor,comisioanelor, spezelor şi altor costuri aferente;

d) efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei publice locale;e) păstrarea disponibilităţilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau contravaloarea în lei a

acestora, primite pe bază de acorduri şi înţelegeri guvernamentale şi de la organisme internaţionale, şi utilizareaacestora potrivit bugetelor aprobate;

f) alte operaţiuni financiare prevăzute de lege.Pentru împrumuturile contractate, altele decât cele din disponibilit ăţ ile contului curent general al

trezoreriei statului, autorit ăţ ile administraţ iei publice locale î şi pot deschide conturi la societ ăţ i comercialebancare, în vederea derul ă rii acestora.

În execuţie, alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se efectuează lunar de cătredirecţiile generale ale finanţelor publice, pe baza fundamentărilor prezentate de ordonatorii principali de credite.

Principii ale încheierii execuţ iei bugetare

Execuţia bugetar ă se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare, şi neplătită până la data de 31 decembrie se vaîncasa sau se va plăti în contul bugetului pe anul următor. Întotdeauna creditele bugetare neutilizate până laînchiderea anului sunt anulate de drept.

Disponibilităţile din fondurile externe nerambursabile şi cele din fondurile publice destinate cofinanţăriicontribuţiei financiare a Comunităţii Europene, r ămase la finele exerciţiului bugetar în conturile structurilor deimplementare, se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.

5.2.8. Împrumuturi. Fonduri de risc. Verificări. Excedente

Aprobarea împrumuturilor

Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot aproba contractarea saugarantarea de împrumuturi interne sau externe, pe termen scurt, mediu şi lung, pentru realizarea de investiţiipublice de interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale.

Aceleaşi Consilii hotăr ăsc, la propunerea ordonatorului principal de credite, contractarea sau garantarea de

împrumuturi, cu votul a cel puţin doua treimi din numărul membrilor ce le compun.Membrii şi secretarul Comisiei de autorizare a contractării sau garantării de împrumuturi externe de cătreautorităţile administraţiei publice locale sunt în drept să primească o indemnizaţie de şedinţă egală cu 20% dinsalariul brut al unui secretar de stat. Indemnizaţia se suportă de la bugetul statului, prin bugetul MinisteruluiFinanţelor Publice.

Autorităţile administraţiei publice locale pot beneficia şi de împrumuturi externe contractate sau garantatede stat.

Datoria publică local ă

Datoria publică locală reprezintă o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor




54

încheiate, din veniturile proprii ale unităţii administrativ-teritoriale. Instrumentele datoriei publice locale sunt:a) titluri de valoare;b) împrumuturi de la societăţile comerciale bancare sau de la alte instituţii de credit.Emiterea şi lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de către autorităţile administraţiei publice locale

sau prin intermediul unor agenţii ori al altor instituţii specializate.Valoarea totală a datoriei contractate de autoritatea administraţiei publice locale va fi înscrisă în registrul

de evidenţă a datoriei publice locale al acestei autorităţi şi se raportează anual prin situaţiile financiare.Registrul de evidenţă a datoriei publice locale va include informaţii care să specifice suma totală a

datoriilor autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi detalierea datoriilor şi alte informaţii stabilite prinnorme metodologice privind registrul de evidenţă a datoriei publice locale, emise de Ministerul Finanţelor Publice.

Valoarea totală a garanţiilor emise de autoritatea administraţiei publice locale se înscrie în registrulgaranţiilor locale al acestei autorităţi şi se raportează anual prin situaţiile financiare.

Registrul garanţiilor locale cuprinde informaţii care să specifice suma totală a garanţiilor emise deautoritatea administraţiei publice locale, precum şi detalierea garanţiilor şi alte informaţii stabilite prin normemetodologice privind registrul de evidenţă a garanţiilor locale, emise de Ministerul Finanţelor Publice.

După contractarea şi/sau garantarea de împrumuturi interne şi/sau externe, autorităţile administraţieipublice locale au obligaţia de a transmite Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 10 zile de la data intr ăriiîn vigoare a contractului respectiv, copii de pe fiecare document primar care atestă, după caz:

a) contractarea/garantarea împrumutului;b) actul adiţional la contractul/acordul de împrumut/garantare, dacă au fost aduse modificări la acesta, cu

respectarea clauzelor contractuale.Pe perioada utilizării şi rambursării împrumutului contractat/ garantat, raportarea la Ministerul Finanţelor

Publice a datelor privind datoria publică locală se efectuează lunar, în termen de 20 de zile de la sfâr şitulperioadei de raportare.

În scopul evaluării datoriei publice locale, orice obligaţie de plată, exprimată în altă monedă decât ceanaţională, este calculată în moneda naţională, utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de BancaNaţională a României pentru ultima zi din perioada la care se face raportarea.

Serviciul datoriei publice locale nu reprezintă obligaţii sau r ăspunderi ale Guvernului şi acesta va fi plătitdin bugetele locale şi din împrumuturi pentru refinanţarea datoriei publice locale.

Condiţ ii pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi

Împrumuturile contractate de unităţile administrativ-teritoriale, precum şi cele contractate de agenţiieconomici şi serviciile publice din subordinea acestora pot fi garantate de către acestea prin veniturile proprii.Orice garantare prin venituri devine valabilă şi se aplică din momentul acordării garanţiei; veniturile care seconstituie în garanţie şi care sunt încasate la bugetul local vor fi supuse condi ţiilor acordului de garantarerespectiv, care se va aplica cu prioritate faţă de orice revendicări ale unor ter ţi către autoritatea administraţieipublice locale respective, indiferent dacă aceste ter ţe păr ţi cunosc sau nu cunosc acordul de garantare.

Documentul prin care se încheie acordul de garantare prin venituri trebuie înregistrat la autorităţileadministraţiei publice locale şi la împrumutător.

Autorităţilor administraţiei publice locale li se interzice accesul la împrumuturi sau să garanteze orice felde împrumut, dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate şi/saugarantate, dobânzile şi comisioanele aferente acestora, inclusiv ale împrumutului care urmează să fie contractatşi/sau garantat în anul respectiv, depăşeşte limita de 20 % din totalul veniturilor bugetare, cu excep ţia cazurilor aprobate prin legi speciale.

În scopul calculării acestei limite, pentru împrumuturile contractate şi/sau garantate, cu o rată variabilă adobânzii, se va efectua calculul folosindu-se rata dobânzii valabilă la data întocmirii documentaţiei, iar pentruîmprumuturile acordate în valuta vor fi luate în calcul cursurile de schimb valutar comunicate de BancaNaţională a României la data efectuării calculului.

Fondul de risc

Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către autorităţile administraţieipublice locale a împrumuturilor contractate de agenţii economici şi serviciile publice de subordonare locală, seconstituie fondul de risc, în afara bugetului local.

Acesta se păstrează în conturi separate deschise la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului şi se




55

constituie distinct pentru garanţii locale la împrumuturi interne şi, respectiv, pentru garanţii la împrumuturiexterne.

Fondul de risc se constituie din: sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiariiîmprumuturilor garantate; dobânzile acordate de unităţile trezoreriei statului la disponibilităţile fondului; dobânzişi penalităţi de întârziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, aplicate pentru neplata în termen decătre beneficiarii împrumuturilor garantate a comisioanelor şi, respectiv, a ratelor scadente, dobânzilor şicomisioanelor aferente, şi, în completare, din bugetul local. În cazul în care se efectuează plăţi din fondul de riscaferente unor scadente neonorate de garantat, veniturile fondului de risc se reîntregesc cu sumele recuperate de la

acesta.Nivelul comisionului de risc se determină de ordonatorul principal de credite şi se aprobă de consiliul

local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Acest comision se aplică asupra valoriiîmprumutului garantat.

Sumele aflate în fondul de risc la sfâr şitul anului se regularizează cu bugetul local în limita sumelor primite de la acest buget, iar diferenţa se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. Contul de execuţie alfondului de risc se anexează la situaţiile financiare.

Împrumuturi din contul curent general al trezoreriei statului

În situaţia în care, pe parcursul execuţiei, apar goluri temporare de casă ca urmare a decalajului dintreveniturile şi cheltuielile bugetului local, acestea pot fi acoperite prin împrumuturi f ăr ă dobândă acordate deMinisterul Finanţelor Publice din disponibilităţile contului curent general al trezoreriei statului, numai după

utilizarea fondului de rulment.Valoarea totală a împrumutului care poate fi angajat de autorităţile administraţiei publice locale este

supusă următoarelor limite:a) nu va depăşi 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului bugetar în care se face

împrumutul;b) în condiţiile prevederilor lit. a), autorităţile administraţiei publice locale nu pot angaja împrumuturi mai

mari decât fondurile pe care le pot rambursa pe durata aceluiaşi an bugetar.Rambursarea fondurilor împrumutate va fi garantată cu veniturile estimate a fi încasate în anul bugetar

respectiv, în condiţiile respectării garantării, prin venituri, a celorlalte datorii publice locale.În situaţia în care împrumutul nu a fost restituit până la 31 decembrie, direcţiile generale ale finanţelor

publice sunt autorizate să execute contul unităţii administrativ-teritoriale în cauză.

Verifică ri excepţ ionale

Activitatea autorităţilor administraţiei publice locale va fi supusă unei verificări excepţionale de cătreCurtea de Conturi, potrivit prevederilor prezentului articol, în următoarele situaţii:

a) autoritatea administraţiei publice locale nu îşi rambursează toate obligaţiile de plată pe termen scurtpână la sfâr şitul anului bugetar în care au fost angajate împrumuturile;

b) dacă, la un anumit moment pe durata anului bugetar, datoriile pe termen scurt ale autorit ăţiiadministraţiei publice locale depăşesc limita legală.

Curtea de Conturi va solicita autorităţilor administraţiei publice locale care se află în una dintre acestesituaţii să întocmească şi să depună un plan de redresare la Curtea de Conturi şi la direcţia generală a finanţelor publice, prin care acestea se obligă să remedieze situaţia în termen de 12 luni.

Ministerul Finanţelor Publice poate acorda din disponibilităţile contului curent general al trezorerieistatului împrumuturi cu dobândă autorităţilor administraţiei publice locale, în cadrul planului de redresare, cu

respectarea prevederilor legale şi cu condiţia ca acestea să se angajeze la rambursarea acestor fonduri într-untermen stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, dar care nu poate depăşi 2 ani.Autorităţile administraţiei publice locale vor raporta lunar la Curtea de Conturi şi la direcţia generală a

finanţelor publice modul de realizare a măsurilor cuprinse în planul de redresare.

Finanţ area instituţ iilor publice

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigur ă astfel:a) integral din bugetul local;b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul local;c) integral din veniturile proprii.




56

Instituţiile publice, finanţate integral din bugetul local, varsă veniturile realizate la acest buget.Veniturile proprii ale instituţiilor publice se încasează, se administrează, se utilizează şi se contabilizează

de către acestea, potrivit dispoziţiilor legale, ele provenind din prestări de servicii, chirii, manifestări culturale şisportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţiproprii sau anexe şi altele.

Instituţiile publice mai pot folosi pentru desf ăşurarea activităţii lor bunuri materiale şi fonduri băneştiprimite de la persoane juridice şi fizice, sub formă de donaţii şi sponsorizări, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Fondurile băneşti acordate de persoanele juridice şi fizice, în situaţia instituţiilor publice, finanţate integral

de la buget, sunt vărsate direct la bugetul local din care se finan ţează acestea. Cu aceste sume se majorează veniturile şi cheltuielile bugetului local, iar fondurile se vor utiliza cu respectarea destina ţiilor stabilite detransmiţător.

Cu fondurile băneşti acordate de persoanele juridice şi fizice se vor major ă bugetele de venituri şicheltuieli ale acestora. Aceste instituţii au obligaţia de a prezenta, în anexa la contul de execuţie bugetar ă trimestrială şi anuală, situaţia privind sumele primite şi utilizate în aceste condiţii şi cu care a fost majoratbugetul de venituri şi cheltuieli. În mod obligatoriu, bunurile materiale primite de instituţiile publice seînregistrează în contabilitatea acestora.

Excedentele bugetelor instituţ iilor publice

Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice se regularizează la sfâr şitul anului cubugetele locale din care sunt finanţate, în limita sumelor primite de la acestea, dacă legea nu prevede altfel.

Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice, finanţate integral din venituri proprii, r ămân ladispoziţia acestora, urmând a fi folosite în anul următor cu aceeaşi destinaţie.

Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot hotărî ca excedentelerezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice subordonate, finanţate integral din venituri proprii, să sepreia ca venit la bugetul local, după deducerea sumelor încasate anticipat şi a obligaţiilor de plată.

Regimul de finanţ are a unor activit ăţ i ale instituţ iilor publice

Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot aproba înfiinţarea deactivităţi integral finanţate din venituri proprii pe lângă unele instituţii publice, stabilind totodată domeniul deactivitate, categoriile de venituri, natura cheltuielilor, sistemul de organizare şi funcţionare a acestor activităţi.

Bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri proprii se aprobă o datacu bugetul instituţiei publice de care apar ţin. În situaţia nerealizării veniturilor prevăzute în bugetele activităţilor finanţate integral din venituri proprii, cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.

Excedentele rezultate din execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale activităţilor finanţate integral dinvenituri proprii se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie sau se preiau ca venit la bugetul local, potrivithotărârii consiliului local, judeţean şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Împrumuturi temporare pentru unele activit ăţ i sau instituţ ii publice

În cazul în care la înfiinţarea, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor institu ţii şiservicii publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fondurisuficiente, în baza documentaţiilor temeinic fundamentate, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General alMunicipiului Bucureşti, pot aproba împrumuturi f ăr ă dobândă din bugetul local, pe bază de convenţie.Împrumuturile acordate vor fi rambursate integral în termen de un an de la data acordării.

În situaţia nerambursării împrumuturilor la termenul stabilit, se vor aplica dobânzile şi penalităţile deîntârziere la nivelul celor existente pentru creanţele bugetare.

Execuţ ia de casă a bugetelor instituţ iilor publice

Instituţiile şi serviciile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţilede pe lângă unele instituţii publice, finanţate integral din venituri proprii, efectuează operaţiunile de încasări şiplăţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în a căror rază îşi au sediul şi unde au deschise conturile devenituri, cheltuieli şi disponibilităţi. Aceleaşi instituţii au obligaţia de a transmite bugetul aprobat la unitateateritorială a trezoreriei statului.




57

Contabilitate publică

Contabilitatea publică a instituţiilor publice cuprinde:a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor şi plata

cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;b) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, care să reflecte evoluţia

situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi a excedentului sau deficitului patrimonial;c) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.

Ministerul Finanţelor Publice stabileşte prin norme metodologice procedurile contabile şi sistemul deraportare privind informaţiile furnizate de contabilitatea publică.

** *

În esenţă, cu privire la execuţia bugetelor locale, trebuie reţinute următoarele:• Exerciţiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic şi se încheie pe baza normelor metodologiei

elaborate de Ministerul Finanţelor;• Execuţia bugetar ă se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit neîncasat şi orice cheltuială

neefectuată până la data de 31 decembrie se vor încasa sau se vor efectua, dup ă caz, în contul bugetului localpe anul următor;

• Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept;• Toate operaţiunile de încasări şi plăţi, efectuate în cursul unui an în contul bugetului local sau jude ţean,

apar ţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv;• Este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate, cu excepţia cazurilor când legea prevede

altfel;• Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul local şi nici nu poate fi efectuată din acest buget, dacă nu

există bază legală pentru asemenea cheltuieli;• Prin bugetele locale şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice locale sunt aprobate credite bugetare în

limita cărora se pot angaja şi efectua cheltuieli şi reprezintă limite maxime, care nu pot fi depăşite;• Utilizarea creditelor bugetare pentru alte destinaţii decât cele aprobate atrage, în condiţiile legii, r ăspunderea

celor vinovaţi;• Este interzis instituţiilor publice locale să efectueze operaţiunile de încasări şi plăţi prin băncile economice,

impunându-se derularea acestor operaţiuni prin unităţile trezoreriei statului;• Dacă bugetele locale nu au fost aprobate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se

aplică în continuare bugetele locale ale anului precedent, până la aprobarea noilor bugete, dar nu mai târziude 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat.

5.3. Criza financiară şi insolventa unităţilor administrativ-teritoriale

Criza financiar ă Unitatea administrativ-teritorială este considerată în criza financiar ă dacă se afla în una dintre următoarele

situaţii:a) neachitarea obligaţiilor de plata, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de zile şi care depăşesc 15% din

bugetul anual;b) neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli pe o perioada mai mare de 90

de zile de la data scadentei;

c) la calculul criteriului prevăzut la lit. a) nu se iau în calcul obligaţiile de plata, lichide şi exigibile, care seafla în litigiu contractual.

Situaţia de criza financiar ă poate fi sesizată de ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale, conducătorul compartimentului financiar-contabil din cadrul aparatului propriu de specialitate alautorităţilor administraţiei publice locale, de ordonatorii secundari de credite şi ordonatorii ter ţiari de credite dincadrul serviciilor publice subordonate consiliului local, de conducătorii societăţilor comerciale sau ai regiilor autonome din subordinea consiliului local, de diversi creditori, de directorul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi de structurile teritoriale ale Cur ţii de Conturi. Sesizarea seface la direcţia generală a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti şi la ordonatorul principal decredite al unităţii administrativ-teritoriale care se afla în situaţia de criza financiar ă.




58

În termen de 30 de zile de la solicitarea oricărei persoane interesate, ordonatorul principal de credite al unităţiiadministrativ-teritoriale are obligaţia furnizarii situaţiei economico-financiare şi a concluziei de încadrare sauneincadrare în prevederile sus-indicate.

Ordonatorul principal de credite, din oficiu sau după ce a primit sesizarea situaţiei de criza financiar ă areobligaţia convocării autorităţii deliberative în termen de 5 zile lucr ătoare.

Autoritatea deliberativa ia act, în condiţiile legii, de existenta situaţiei de criza financiar ă, mandatează ordonatorul principal de credite pentru elaborarea planului de redresare financiar ă şi analizează propuneri care safie cuprinse în planul de redresare financiar ă prezentat de ordonatorul principal de credite.

Planul de redresare financiar ă va fi elaborat de către ordonatorul principal de credite, împreună cu direcţiagenerală a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti şi cu structurile teritoriale ale Cur ţii deConturi, în termen de 30 de zile de la stabilirea stării de criza de către autoritatea deliberativa.

Planul de redresare financiar ă va conţine:a) analiza economico-financiar ă a unităţii administrativ-teritoriale;b) măsurile de menţinere a serviciilor publice esenţiale de către autorităţile administraţiei publice locale pe

toată durata aplicării planului de redresare financiar ă;c) măsurile de creştere a gradului de colectare a veniturilor proprii, precum şi de atragere a altor venituri;d) măsurile pentru reducerea cheltuielilor;e) planificarea economico-financiar ă şi bugetar ă pana la redresare;f) stabilirea sarcinilor pentru îndeplinirea prevederilor din planul de redresare financiar ă pe obiective,

persoane responsabile şi termene.Controlul executării şi îndeplinirii măsurilor cuprinse în planul de redresare financiar ă este în sarcina

structurilor teritoriale ale Cur ţii de Conturi.Planul de redresare financiar ă este supus spre aprobare autorităţii deliberative în termen de 3 zile lucr ătoare de

la elaborare şi va fi adoptat în termen de cel mult 5 zile lucr ătoare de la depunere. În cazul în care planul deredresare financiar ă nu este adoptat, autoritatea deliberativa se întruneşte în termen de 3 zile lucr ătoare de la datadezbaterii în ultima şedinţa pentru reanalizarea acestuia. Dacă planul de redresare financiar ă nu se adopta, acestase considera aprobat în forma propusă de initiator.

Planul de redresare financiar ă poate fi modificat cu aprobarea autorităţii deliberative ori de câte ori va finecesar, în cazul în care apar date, informaţii sau fapte necunoscute la momentul sesizării crizei financiare, dacă acestea pot impiedica procesul de redresare financiar ă.

Ordonatorul principal de credite are obligaţia ca în perioada desf ăşur ării procedurii de redresare a crizeifinanciare sa asigure funcţionarea eficienta şi eficace a serviciilor publice esenţiale.

În condiţiile încetării situaţiei sus-descrise, la propunerea ordonatorului principal de credite şi a structurilor teritoriale ale Cur ţii de Conturi, autoritatea deliberativa aproba încetarea stării de criza financiar ă.

Situaţia de criza financiar ă, respectiv încetarea acesteia, se înregistrează, în termen de 5 zile de la declarareasituaţiei de criza financiar ă, de către ordonatorul principal de credite, respectiv de la aprobarea încetării stării decriza financiar ă, în registrul local al situaţiilor de criza financiar ă a unităţilor administrativ-teritoriale, care estegestionat de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Acestea vor comunica lunar situaţiile de deschidere sau de închidere a crizelor financiare înregistrateMinisterului Finanţelor Publice, pentru a fi înregistrate în registrul naţional al situaţiilor de criza financiar ă aunităţilor administrativ-teritoriale.

Insolvenţ aUnitatea administrativ-teritorială este considerată în stare de insolventa dacă se afla în una dintre următoarele

situaţii:a) neachitarea obligaţiilor de plata, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din

bugetul anual, f ăr ă a se lua în calcul cele aflate în litigiu contractual;b) neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioada mai mare de120 de zile de la data scadentei.

Orice creditor sau grup de creditori care are una ori mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile impotriva uneiunităţi administrativ-teritoriale, cu o valoare insumata care depăşeşte 50% din bugetul acesteia pe o perioada de120 de zile consecutive, poate introduce la tribunalul în a cărui circumscripţie isi are sediul unitateaadministrativ-teritorială o cerere de deschidere a procedurii insolventei acestei unităţi administrativ-teritoriale.

În termen de 30 de zile de la solicitarea oricărei persoane interesate, ordonatorul principal de credite al unităţiiadministrativ-teritoriale are obligaţia furnizarii situaţiei economico-financiare şi a concluziei de încadrare sauneincadrare în prevederile rezentate anterior.




59

Ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale are obligaţia ca, în termen de 15 zile de laconstatarea stării de insolventa care a intervenit să solicite deschiderea procedurii privind insolventa unităţiiadministrativ-teritoriale, prin cerere depusa la tribunalul în a cărui circumscripţie se afla unitatea administrativ-teritorială respectiva. Ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale are obligaţia de anotifica deschiderea procedurii de insolventa creditorilor şi oricăror persoane interesate.

Introducerea prematur ă, cu rea-credinţa, de către ordonatorul principal de credite a cererii în cauză atrager ăspunderea acestuia, în condiţiile legii, pentru prejudiciile pricinuite partii interesate.

Judecătorul-sindic, prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolventa, va numi un administrator.

În termen de 60 de zile lucr ătoare de la numirea administratorului, acesta întocmeşte, împreună cu structurateritorială a Cur ţii de Conturi, un plan de redresare a insolventei unităţii administrativ-teritoriale.

Administratorul sau ordonatorul principal de credite, după caz, are obligaţia ca în perioada desf ăşur ăriiprocedurii de insolventa sa asigure furnizarea eficienta şi eficace a serviciilor publice esenţiale, în condiţiilelegii.

Planul de redresare a insolventei va cuprinde:a) măsurile de restabilire a viabilitatii financiare a unităţii administrativ-teritoriale;b) măsurile de continuare a prestării serviciilor esenţiale ale unităţii administrativ-teritoriale, pe toată perioada

insolventei acesteia;c) planul de achitare a debitelor către creditori.Planul de redresare a insolventei se supune aprobării consiliului local, în termen de 10 zile de la întocmire, şi

devine obligatoriu atât pentru autoritatea deliberativa, cat şi pentru ordonatorul principal de credite al unităţiiadministrativ-teritoriale.

În caz de neadoptare în termen, administratorul va propune judecătorului-sindic emiterea hotărârii de preluarea atribuţiilor de ordonator principal de credite de către administrator.

Administratorul va monitoriza respectarea planului de redresare a insolventei.În caz de nerespectare a planului de redresare a insolventei, administratorul va propune judecătorului-sindic

suspendarea atribuţiilor de ordonator principal de credite şi emiterea hotărârii de preluare a atribuţiilor deordonator de credite de către administrator.

Ordonatorului principal de credite şi autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale le este interzisă exercitarea oricăror atribuţii cu implicaţii financiare pe toată perioada gestionării situaţiei de insolventa, conformprevederilor alin. (11)-(13), atribuţii care se exercita exclusiv de administratorul numit în condiţiile alin. (6), (11)sau (13).

În cazul în care se constata încetarea stării de insolvenţă, judecătorul-sindic, la propunerea administratorului,va pronunţa o sentinta de închidere a procedurii de insolventa a unităţii administrativ-teritoriale. Administratorulare obligaţia de a notifica sentinta de închidere a procedurii de insolventa ordonatorului principal de credite,creditorilor şi oricăror persoane interesate.

Prin închiderea procedurii insolventei, administratorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilităţi cuprivire la aplicarea procedurii fata de ordonatorul principal de credite, fata de patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, precum şi fata de creditori. În termen de 30 de zile de la notificare, între administrator şi ordonatorulprincipal de credite se încheie un proces-verbal de predare-primire cu privire la operaţiunile derulate în timpulprocedurii insolventei.

Unitatea administrativ-teritorială revine la statutul de criza financiar ă, iar ordonatorul principal de credite şiconsiliul local isi reiau atribuţiile şi vor proceda la aplicarea întocmai a planului de redresare financiar ă pentruieşirea unităţii administrativ-teritoriale din criza financiar ă.

Cheltuielile ocazionate cu plata indemnizaţiei administratorului şi îndeplinirea procedurii de redresare ainsolventei reprezintă cheltuieli ale unităţii administrativ-teritoriale şi se suporta din bugetul acesteia.

Situaţia de deschidere a procedurii de insolventa, respectiv de închidere a acesteia, se înregistrează în termen

de 5 zile de la declararea situaţiei de insolventa, respectiv de la notificarea hotărârii judecătoreşti de închidere aprocedurii de către ordonatorul principal de credite, în registrul local al situa ţiilor de insolventa a unităţilor administrativ-teritoriale, care este gestionat de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv amunicipiului Bucureşti. Acestea vor comunica lunar situaţiile de deschidere sau de închidere a procedurilor deinsolventa înregistrate Ministerului Finanţelor Publice, pentru a fi înregistrate în registrul naţional al situaţiilor deinsolventa a unităţilor administrativ-teritoriale.




60

5.4. Unele dispoziţii instituţionale (Legea 273/ 2006 privind finanţele publice locale)

Comitetul pentru finanţ e publice localeComitetul pentru finanţe publice locale se înfiinţează ca organism cu rol consultativ în procesul de elaborare a

unor reglementări cu caracter financiar, care privesc în mod direct bugetele locale şi de stabilire a sumelor deechilibrare ce se aloca anual de la bugetul de stat pentru bugetele locale, structura de tip partenerial, f ăr ă personalitate juridică.

Comitetul pentru finanţe publice locale este compus din câte un reprezentant desemnat de:

a) Parlamentul României;b) Ministerul Administraţiei şi Internelor;c) Ministerul Finanţelor Publice;d) structura asociativa a comunelor din România;e) structura asociativa a oraşelor din România;f) structura asociativa a municipiilor din România;g) structura asociativa a consiliilor judeţene din România.Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin structurile de specialitate, asigura

împreună secretariatul tehnic al Comitetului pentru finanţe publice locale.

*Contabilitatea publică a instituţiilor publice locale, definite potrivit legii indicate, va cuprinde:a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care sa reflecte încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor

aferente exerciţiului bugetar;b) contabilitatea generală, bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, care sa reflecte evoluţia

situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi a excedentului sau a deficitului patrimonial;c) contabilitatea destinată analizarii costurilor programelor aprobate.




61

Capitolul 6

ÎMPRUMUTUL PUBLIC

6.1. Aspecte teoretice

Împrumutul public este „un instrument financiar folosit de stat pentru a repartiza între generaţiile prezenteşi cele viitoare sarcinile rezultate dintr-o cheltuială publică prea mare, care nu poate fi acoperită prin impoziteleşi taxele curente sau prin alte resurse ordinare ale bugetului de stat”38

Altfel spus, „împrumuturile publice sunt venituri extraordinare la care se recurge în caz de dezechilibrubugetar, adică atunci când veniturile ordinare sunt insuficiente pentru a face faţă cheltuielilor, precum şi dinnecesităţi de trezorerie, respectiv când se ivesc unele goluri temporare de resurse bugetare”.39

În astfel de situaţii,40 autorităţile publice centrale şi locale se adresează persoanelor fizice şi juridice caredispun de resurse băneşti temporar disponibile, solicitându-le să le încredinţeze o parte din acestea pentruacoperirea diferenţei dintre cheltuielile şi veniturile bugetului de stat sau bugetelor locale.

Acestui context i se circumscrie conceptul de datorie publică care reprezintă „totalitatea obligaţiilor pecuniare la un moment dat, rezultate din împrumuturi în lei şi în valută, pe termen scurt, mediu sau lung,contractate de stat în nume propriu sau garantate de acesta, precum şi obligaţiile statului către trezoreria proprie,pentru sumele avansate temporar în vederea acoperirii deficitelor bugetului de stat”.41

Împrumuturile contractate de către autorităţile publice pot avea diferite destinaţii,42 cum sunt: acoperirea cheltuielilor publice de interes naţional pentru obiective de investiţii productive care nu

se pot finanţa din resursele bugetare curente; funcţionarea serviciilor publice; scopuri militare; asigurarea ordinii interne; rambursarea datoriei publice scadente; refinanţarea datoriei publice; plata dobânzilor şi câştigurilor corespunzătoare; acoperirea deficitelor bugetare.

Potrivit profesorului Gh.D. Bistriceanu, indiferent ce destinaţ ie se d ă împrumutului, creditorul urmă reşteobţ inerea unui venit care constituie însăşi raţ iunea acord ă rii lui; evident, cuantumul acestui venit difer ă înfuncţie de destinaţia împrumutului, de nivelul dobânzii pe piaţa financiar ă, de durata de timp pentru care seacordă împrumutul etc.

Împrumuturile de stat au la bază solvabilitatea statului. Ele se pot contracta de către stat fie direct cupersoane fizice şi juridice care dispun de mijloace băneşti, fie cu instituţii financiare specializate (case deeconomii, bănci, societăţi de asigurare sau reasigurare etc.), care atrag disponibilităţile băneşti de pe piaţa finan-ciar ă şi le pun la dispoziţia statului pe o anumită perioadă de timp.

Întreaga activitate referitoare la contractarea şi garantarea de împrumuturi interne şi externe rambursabilepe termen mediu sau lung şi gestionarea datoriei publice se exercită de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor,în limita sumei aprobată de Parlament.

Instituţiile publice locale pot angaja împrumuturi pentru necesităţile proprii privind administraţia publică locală. Ministerul Finanţelor are împuternicirea să avizeze contractarea împrumuturilor de către administraţiilepublice locale numai după constatarea existenţei posibilităţilor de rambursare.

Oferta de resurse de împrumut 43 este formată din:

38Gh.D. Bistriceanu, Gh. Ana, Finanţ e, EDP, Bucureşti, 1995, p. 118.39Ibid.40Ibid.41OG nr. 36/25 august 1995, cu privire la perfecţionarea unor reglementări referitoare la datoria publică internă..., (care modifică şi completează Legea nr.91/1993, privind datoria publică), art. 1(1), M. Of. nr. 202/31 august 1995. 42Gh.D. Bistriceanu, Gh. Ana, op. cit., ibid.43Resursele băneşti împrumutate de la diferiţi deţinători publici sau privaţi nu măresc masa monetar ă în circulaţie, ci reprezintă numai o redistribuire, întimp ce resursele împrumutate de la instituţia bancar ă centrală constituie o emisiune de semne băneşti f ăr ă acoperire materială. În schimb, resursele




62

capitalurile băneşti temporar disponibile ale diver şilor agenţi economici activi; veniturile rentierilor; capitalurile şi rezervele libere ale băncilor, ale instituţiilor financiare, de asigur ări şi reasigur ări; economiile băneşti ale diferitelor categorii de populaţie.

Rambursarea împrumuturilor de stat, plata dobânzilor aferente datoriei publice interne, precum şi acheltuielilor ocazionate de emisiunea şi plasarea valorilor mobiliare reprezintă cheltuieli în bugetul de stat şi seefectuează din veniturile bugetare care se încasează ulterior, adică din impozite şi taxe, din eventuale excedentebugetare, din împrumuturi de stat pentru refinanţarea datoriei publice interne, din alte surse.

Împrumuturile de stat se realizează prin emisiuni de valori mobiliare cum sunt:

obligaţiuni; bonuri de tezaur; titluri de rentă sau alte înscrisuri de stat.

Emisiunea de valori mobiliare reprezintă împrumuturi de stat. Vânzarea şi r ăscumpărarea acestora, precumşi plata dobânzilor şi a altor speze aferente se fac direct de către Ministerul Finanţelor sau prin intermediul altor instituţii financiare.

În ceea ce priveşte forma înscrisului (titlului) exist ă titluri: nominative, la purt ător şi mixte (nominativeîn ce priveşte capitalul, dobânda şi la purt ă tor relativ la deţ ină torul înscrisului).

Pentru împrumuturile contractate pe termen scurt, statul poate emite bonuri de tezaur , certificate de

datorie, poli ţ e de tezaur etc. Bonurile de tezaur pot fi lombardate (depuse în gaj) la bă nci şi vândute la licitaţ ie,unde cursurile sunt variabile. Spre deosebire de celelalte înscrisuri, poli ţ ele de tezaur, potrivit dreptuluicambial, pot fi scontate la bă nci, se pot executa silit etc. Bonurile nu sunt purt ă toare de dobând ă , iar deţ ină torii lor le pot folosi şi pentru plata unor furnizori, a impozitelor etc.

În cazul împrumuturilor pe termen mijlociu şi lung, statul emite obligaţ iuni sau titluri de rent ă. Pentruîmprumuturile f ă r ă termen, statul emite titluri de rent ă perpetuă.

Renta perpetuă rezervă statului facultatea de a rambursa împrumutul primit, f ă r ă însă să -l oblige laaceast ă rambursare, subscriitorii având numai dreptul la rent ă .

Unele înscrisuri ale împrumuturilor de stat sunt cu circulaţ ie liber ă şi pot fi negociate, iar altele nu sepot negocia sau lombarda.[Sursa: Gh. Bistriceanu, Gh. Ana, op. cit., p. 126]

Potrivit economistului francez Gaston Jčze,44 autorităţile publice ar trebui să instituie unele reguli în

privinţ a creditului public, deoarece împrumutul nu constituie pentru buget un venit propriu-zis, ci o anticiparede venituri (încărcându-se pe nedrept generaţiile viitoare cu sarcinile generaţiilor prezente).Între aceste reguli, le enumer ăm pe următoarele: împrumutul nu este justificat decât dată cheltuiala este de o utilitate necontestabilă şi dacă suma

împrumutată este în raport cu această utilitate; nu trebuie să se recurgă la împrumut decât dată cheltuiala este prea ridicată pentru a fi acoperită de

impozit sau de alte resurse ordinare ale statului; împrumutul nu trebuie să servească niciodată la plata cheltuielilor ordinare; împrumutul poate fi întrebuinţat pentru acoperirea cheltuielilor extraordinare (de plasament sau

productive – lucr ări publice); împrumutul poate fi folosit, alături de impozit, pentru acoperirea cheltuielilor extraordinare prilejuite

de r ăzboi.

6.2. Împrumutul public – trăsături şi tipologie

● Împrumuturile publice prezint ă o serie de tr ă să turi45 cum sunt: au caracter contractual, exprimând acordul de voinţă al păr ţilor. Statul, prin instituţiile sale de

specialitate, stabileşte condiţiile de emisiune şi de rambursare, mărimea şi formele veniturilor ce se ofer ă laîmprumutul public (dobândă, câştiguri etc.), f ăr ă să consulte în prealabil pe eventualii subscriitori;

statul nu ofer ă o garanţ ie special ă subscriitorilor, în afar ă de veniturile sale bugetare viitoare;

împrumutate de la Banca Naţională constituie o emisiune de monedă f ăr ă acoperire materială care, dacă este de volum mare şi nu se rambursează lascadenţă, are consecinţe negative asupra circulaţiei monetare a ţării, putând conduce la inflaţie [ibid.].44Ibid., p. 121.45Ibid., p. 122.




63

în mod obişnuit, au caracter facultativ, ceea ce înseamnă că subscrierea la aceste împrumuturieste benevolă. În diferite ţări s-au practicat şi împrumuturi for ţ ate, obligatorii, indiferent de voinţasubscriitorilor, în împrejur ări excepţionale (ameninţarea integrităţii teritoriale şi a independenţei ţării, în cazde r ăzboi, pentru refacerea economiei distrusă de r ăzboi sau de calamităţi ale naturii, când au loc crizeeconomice etc.);

au caracter rambursabil , adică suma subscrisă se restituie la un termen fix stabilit sau seamortizează treptat prin tragere la sor ţi periodică a obligaţiunilor.

Prin excepţie, există şi împrumuturi perpetue, la emiterea cărora nu se stabileşte termen de

rambursare, dar la care statul plăteşte numai o anumită dobândă pe o durată de timp nedeterminată. După operioadă de timp, statul poate r ăscumpăra obligaţiunile împrumuturilor respective;

sunt purt ă toare de dobânzi, de câştiguri ori ofer ă ambele forme de contraprestaţ ii, la care seadaugă adesea şi alte avantaje materiale. În unele cazuri, ulterior lansării şi subscrierilor la împrumut, statulpoate recurge la conversiunea46 datoriei contractate.

● Aşa cum se poate intui, fie şi numai în baza expunerii de faţă, împrumutul public prezint ă uneleavantaje, dar şi dezavantaje.47

Între avantaje, le menţionăm pe următoarele: consolidează patrimoniul statului prin valorile viitoare reale create ca urmare a întrebuinţării în folos

public a sumelor de bani împrumutate; sunt mijloace de încurajare a economiilor băneşti şi de activare a unor capitaluri particulare uşurând

plasarea de capital autohton în economia naţională.Aceste avantaje sunt incontestabile însă numai pentru împrumuturile contractate de stat de la cetăţenii şi

agenţii economici autohtoni, în scop de investire în economia naţională.Dezavantajele împrumuturilor de stat sunt următoarele: angajează generaţiile viitoare obligându-le să suporte cheltuielile de rambursare contractate mai ales

pe termene îndelungate; reduc capitalul particular circulant din economia naţională, cu consecinţe de împiedicare a

procesului normal de dezvoltare a producţiei, influenţează creşterea şi micşorarea capacităţiicontributive a cetăţenilor.

● Clasificarea împrumuturilor publice48 (1) În funcţie de piaţa pe care se contractează: Împrumuturile publice interne se contractează pe piaţa financiar ă naţională. Aceste împrumuturi au

ca sursă capitalurile active temporar disponibile, capitalurile rentierilor, veniturile băneşti vremelnicdisponibile, economiile băneşti ale producătorilor mici şi mijlocii şi diferite alte surse.

Împrumuturile publice externe se contractează pe piaţa financiar ă externă. În aceste împrumuturi seplasează capitalurile diferitelor societăţi şi instituţii financiar-bancare internaţionale. Împrumuturilepublice externe se contractează de către ţări care nu au disponibilităţi de capital în interior, care au odobândă prea ridicată pe piaţa internă şi doresc să plătească o dobândă mai mică la împrumuturileprovenite din alte ţări.

(2) Din punctul de vedere al venitului care se acordă subscriitorilor există: Împrumuturi cu dobând ă la care statul acordă subscriitorilor o anumită dobândă pe an. Împrumuturi cu dobând ă şi câştiguri la care statul acordă o dobândă anuală, precum şi câştiguri, dar

numai obligaţiunilor care ies câştigătoare prin tragerile la sor ţi periodice de amortizare. Împrumuturi cu câştiguri pentru care suma ce ar fi putut fi acordată ca dobândă se plăteşte sub formă

de câştiguri, însă numai deţinătorilor de obligaţiuni care ies câştigătoare la tragerile la sor ţi periodicede amortizare. Împrumuturi f ăr ă pierdere sunt acelea în care toate obligaţiunile emise sunt purtătoare de câştiguri.

La fiecare tragere, în suma câştigurilor este cuprinsă şi valoarea obligaţiunilor, iar pe măsura plăţiicâştigurilor împrumuturile se sting.

(3) Din punctul de vedere al termenului pot fi:

46Conversiunea constă în modificarea, de fapt în restrângerea avantajelor acordate la lansare, şi anume: modificarea duratei împrumutului, micşorareadobânzii, a câştigurilor, schimbarea sistemului de amortizare (stingere) a împrumutului etc. De regulă, conversiunea are loc în timpul crizelor economice, adeprecierii monedei, iar obligaţiunile au o putere de cumpărare mai mică faţă de situaţia iniţială [Ibid.]. 47I. Gliga, Drept financiar public, Editura All, Bucureşti, 1994, p. 276.48Cf. Gh. Bistriceanu, Gh. Ana, op. cit., p. 122-124.




64

Împrumuturi pe termen scurt , contractate pe o perioadă de timp până la un an. Împrumuturi pe termen mediu, care se contractează pe 3-4 ani. Împrumuturi pe termen lung , care se contractează pe mai mulţi ani. Împrumuturi f ăr ă termen (perpetue) sunt acelea în ale căror condiţii nu sunt prevăzute termene de

stingere (de amortizare). La un împrumut astfel contractat statul plăteşte un venit anual numit rentă.Întrucât statul nu este obligat să le stingă într-un anumit termen, el se poate limita la un timpîndelungat numai la plata dobânzilor către creditori. Practic, stingerea acestor împrumuturi are loc princumpărarea de către stat a tuturor obligaţiunilor existente pe piaţă.

(4) Din punctul de vedere al caracterului pot fi: Împrumuturi voluntare (patriotice), prin care statul se adresează sentimentului şi spiritului de datorie

al cetăţenilor. „Cunoscut fiind faptul că în materie de venituri (dobânzi şi câştiguri) patriotismul esteuneori destul de redus, în majoritatea cazurilor subscrierile la aceste împrumuturi aduc dezamăgiripentru stat” (Gh. Bistriceanu, 1995).

Împrumuturi for ţ ate (obligatorii), care se contractează de către stat când are nevoie urgentă de bani.Împrumutul for ţat este un act de constrângere din partea puterii publice, f ăcând ca împrumutul să dobândească natura unui impozit.

6.3. Reglementarea împrumuturilor publice

Potrivit Legii finanţelor publice, se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea laemisiune monetar ă sau prin finanţarea directă de către bănci.

Refinanţarea datoriei publice interne şi finanţarea deficitului bugetului de stat se asigur ă prin împrumuturide stat.

Ministerul Finanţelor este autorizat să contracteze şi să garanteze împrumuturi de stat de pe piaţafinanciar ă internă şi externă, în vederea asigur ării fondurilor necesare refinanţării datoriei publice interne,finanţării deficitului bugetar la nivelul înregistrat la finele fiecărui an şi a echilibrului balanţei de plăţi externe, înlimitele aprobate prin lege.

Deficitul bugetului de stat din anul curent şi din anii precedenţi, pentru care nu s-au contractatîmprumuturi de stat, se finanţează din disponibilităţile aflate temporar în contul general al trezoreriei statului.Ministerul Finanţelor este autorizat să stabilească dobânda pentru finanţarea deficitului bugetului de stat prindisponibilităţile aflate temporar în contul general al trezoreriei statului.

Legea anuală privind aprobarea bugetului de stat poate autoriza Ministerul Finanţelor ca, pe parcursulexecuţiei bugetului de stat, pentru a face faţă cheltuielilor statului până la încasarea veniturilor aprobate, dacă vafi necesar, şi cu aprobarea Guvernului, să emită bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice, purtătoare dedobândă şi a căror scadenţă nu poate depăşi sfâr şitul anului financiar.

Bonurile de tezaur sau alte instrumente specifice sunt puse în circulaţie prin Banca Naţională a României,pe baza convenţiei de agent, încheiată de aceasta cu Ministerul Finanţelor, în numele statului.

Totalul bonurilor de tezaur şi al altor instrumente specifice aflate în circulaţie nu va putea depăşi 8 % dinvolumul total al cheltuielilor bugetului de stat aprobat.

Emiterea bonurilor de tezaur şi a altor instrumente specifice se poate face numai în primele 10 luni aleanului financiar, iar retragerea lor trebuie să se facă f ăr ă a depăşi anul financiar în care au fost emise.

Banca Naţională a României poate acorda împrumut f ăr ă dobândă, pentru acoperirea decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat, pe seama resurselor de creditare ale acesteia. Acest împrumuturmează a fi rambursat până la sfâr şitul anului financiar respectiv, pe seama veniturilor bugetare sau a unuiîmprumut de stat efectuat în condiţiile legii. Împrumutul acordat de Banca Naţională a României nu poate depăşiîntr-un an financiar 10 la sută din totalul cheltuielilor bugetului aprobat, precum şi dublul capitalului acesteia şi

al fondului de rezervă constituit.Potrivit Legii finanţelor publice locale,49 consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al MunicipiuluiBucureşti pot aproba contractarea de împrumuturi interne sau externe, pe termen mediu şi lung, pentru realizareade investiţii publice de interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale.

Datoria publică locală reprezintă o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor înche-iate, din resursele aflate la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia transferurilor de la bugetul destat cu destinaţie specială.

● Instrumentele datoriei publice sunt, în principal, următoarele:

49Legea finanţelor publice locale nr. 189/14 oct. 1998, art. 48-54, M. Of. nr. 404/22 oct. 1998.




65

titluri de valoare; împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituţii de credit.

Emiterea şi lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de către autorităţile publice locale sau prinintermediul unor agenţii sau al altor instituţii specializate.

Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot angajaîmprumuturi interne f ăr ă garanţia Guvernului, cu condiţia informării prealabile a Ministerului Finanţelor. Astfel,certificatele de trezorerie, cotate în prezent ca oferind cele mai bune randamente la depozitele b ăneşti, au deja

concurenţă. O dată cu apariţia Legii finanţelor publice locale (nr. 189/1998) şi a administraţiei publice locale (nr.215/2001), primăriile şi consiliile judeţene pot contracta pe piaţa financiar-monetar ă credite prin emisiune deobligaţiuni municipale (începând cu anul 2001).

6.3.1. Datoria publică internă

Datoria publică internă50 reprezintă o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de rambursare aîmprumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente.

● Instrumentele datoriei publice interne a statului includ, f ăr ă a se limita numai la acestea: titlurile de stat în monedă naţională; împrumuturile de stat de la Banca Naţională a României; împrumuturile de stat de la băncile comerciale din România; împrumuturile de stat de la alte instituţii de credit din România şi de la agenţii guvernamentale.

Ministerul Finanţelor este autorizat să emită titluri de stat, exprimate în monedă naţională şi în valută: în formă materializată, ca înscrisuri imprimate, cuprinzând menţiuni obligatorii referitoare la emitent,valoarea nominală, rata dobânzii, scadenţa, modul de transmisiune şi alte elemente specifice fiecăreicategorii de titluri;

în formă dematerializată, ca titluri pentru care emisiunea, probaţiunea şi transmisiunea drepturilor încorporate se evidenţiază prin înscriere în sistemul de înregistrare în cont.

Ministerul Finanţelor poate delega unor agenţi sau altor instituţii desemnate în acest scop atribuţiioperaţionale privind emisiunea de titluri de stat.

Titlurile de stat dematerializate şi cele emise în formă materializată sunt instrumente negociabile.Ministerul Finanţelor elaborează regulamente care stabilesc regimul titlurilor de stat şi care trebuie să

cuprinsă, în special, dar nu exclusiv, norme cu privire la: emisiunea titlurilor de stat în formă materializată sau prin înregistrarea în cont şi la condiţiile de

emisiune;

valoarea nominală, rata dobânzii, prime, scadenţe, r ăscumpăr ări şi plăţi; proceduri de ofertă, condiţii şi modalităţi de vânzare a titlurilor de stat; înregistrarea şi administrarea titlurilor de stat.În legătur ă cu scadenţa titlurilor de stat exprimate în monedă naţională, ar ătăm că acestea pot fi emise pe

termene de tipul: scurt; mediu; lung.

Titlurile de stat pe termen scurt sunt bonurile de tezaur şi certificatele de trezorerie, fie purtătoare dedobândă, fie cu discont, precum şi alte instrumente ce pot fi create de emitent în condiţiile legii.

Titlurile de stat pe termen mediu sau lung sunt obligaţiunile de stat cu o scadenţă de peste un an şimaximum 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, fie purtătoare de dobândă, fie cu discont,emise conform clauzelor împrumutului de stat.

Titlurile de stat vor fi oferite spre vânzare sub condiţia ca oferta să includă cel puţin următoarele elemente: denumirea, data emisiunii şi valoarea titlurilor de stat oferite; forma împrumutului de stat reprezentat prin titlurile aferente – cu discont sau purtător de dobândă; rata dobânzii, metoda de calcul şi datele la care se plăteşte dobânda, dacă este cazul; data scadenţei şi clauza rambursării în avans, dacă este cazul.

Prin lege sunt interzise orice acorduri sau practici concertate ale participanţilor la piaţa titlurilor de stat,care au ca obiect sau ar putea avea ca efect distorsiuni ale concurenţei pe piaţă, în special cele privind:

randamentul şi preţul titlurilor de stat; volumul titlurilor de stat oferite sau cerute;

50Legea datoriei publice nr. 81/1999, art. 7-15, M. Of. nr. 215/17 mai 1999.




66

structura portofoliului de titluri de stat ale fiecărui participant la piaţă şi strategia de gestiune aportofoliului;

implicarea în tranzacţii care ar putea constitui acte de concurenţă neloială faţă de alţi participanţi lapiaţă.

6.3.2. Datoria publică externă

Datoria publică externă51 reprezintă o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de rambursare a

împrumuturilor contractate de pe piaţa externă, de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente.Sursele de plată pentru serviciul datoriei publice externe sunt, după caz, următoarele: cheltuielile prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat; Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului, potrivit legii bugetului de stat; sumele rezultate din recuperarea creanţelor statului român; sumele încasate de către instituţiile financiare mandatate de Ministerul Finanţelor pentru a

administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele şi în contul statului de labeneficiarii finali de împrumuturi, destinate investiţiilor şi importurilor;

sumele încasate de Ministerul Finanţelor de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în bazaacordurilor subsidiare de împrumut, încheiate în condiţiile acordurilor de împrumut intervenite întrestatul român şi organismele financiare internaţionale;

sumele prevăzute în bugetele beneficiarilor de împrumuturi, în baza acordurilor subsidiare deîmprumut şi de garanţie încheiate între Ministerul Finanţelor, consiliile judeţene sau locale şi agenţii

economici de sub autoritatea acestora, în condiţiile acordurilor de împrumut intervenite între statulromân şi organismele financiare internaţionale;

sumele prevăzute în bugetele autorităţilor publice judeţene sau locale pentru împrumuturi externecontractate direct de către acestea, în condiţiile legii;

sumele prevăzute în bugetele agenţilor economici care au contractat împrumuturi externe cu garanţiastatului;

fondul de risc, pentru situaţiile în care sunt executate garanţiile emise de Ministerul Finanţelor pentru împrumuturile externe contractate de agenţii economici.

Instrumentele datoriei publice externe sunt următoarele: titlurile de stat în valută, emise pe pieţele financiare externe; împrumuturile de la guverne str ăine, agenţii guvernamentale str ăine, instituţii financiare

multilaterale sau de alte organizaţii internaţionale; împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung; împrumuturile directe de la investitori privaţi, pe termen scurt, mediu sau lung; împrumuturile de la băncile str ăine sau de la companii str ăine; alte împrumuturi, după caz.

51Ibid., art. 16-18.




67

Capitolul 7

PROCEDURA FISCALĂ

7.1. Administrarea creanţei fiscale - Codul de procedură fiscală (Ordonanţa Guvernului 92din 2003, republicată)

7.1.1. Raportul juridic de drept fiscal

Raportul juridic de drept fiscal constă în relaţia socială, reglementată de norma de drept fiscalprin care se constituie, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii, în sarcina subiectelor de dreptfinanciar.

În această materie distingem între raporturile juridice de drept fiscal material şi raporturilejuridice de drept fiscal procesual. Raporturile juridice de drept fiscal material sunt relaţiile socialeprivind constituirea, modificarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut fiscal. Sediulmateriei este dat de Codul Fiscal, care stabileşte tipurile de obligaţii fiscale, pe titularii acestora, modulşi momentul de stabilire şi de plată a acestor obligaţii. Spre exemplu, impozitul pe profit, impozitul pevenit, impozitul pe teren, clădiri, T.V.A., accize, alte taxe locale.

Raporturile de drept fiscal procesual cuprind, în sensul art. 16 Codul Procedur ă Fiscală, drepturişi obligaţiile, ce decurg din stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor păr ţilor dinraportul de drept fiscal material. Sediul materiei este dat de Codul de Procedur ă Fiscală, carereglementează: înregistrarea fiscală, stabilirea impozitelor şi taxelor, colectarea acestora, precum şisoluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.

Raporturile juridice de drept fiscal material, deşi au existenţă independentă, se grefează pe unraport juridic din altă ramur ă de drept.

La baza oricărei obligaţii fiscale, se află faptul juridic generator al impunerii.Prin fapt juridic generator al impunerii înţelegem, stricto sensu, evenimentul independent de

voinţa omului, care generează efecte juridice (spre exemplu, moartea unei persoane); în sens largnoţiunea de fapt juridic include şi noţiune de act juridic (declaraţie, contract, testament) – manifestarede voinţă a unei persoane, f ăcută cu intenţia de a produce efecte juridice.

În materie fiscală, producerea unui fapt juridic sau încheierea unui act juridic indicat de CodulFiscal, dă naştere dreptului statului sau unităţii administrativ-teritoriale de a percepe un impozit, o taxă sau o altă contribuţie.

Sunt astfel de acte, cele care au ca efect:• dobândirea unui bun printr-un contract de vânzare-cumpărare, donaţie, schimb, rentă-viager ă,

constituie bază de impunere pentru impozit pe teren, clădiri, taxă de asupra mijloacelor de transport;• realizarea unui venit în temeiul unui contract de muncă, un contract de antrepriză, depozit,contract de împrumut, operaţiuni la bursă, contract de vânzare-cumpărare constituie bază de impunerepentru impozitul pe profit (pentru persoanele juridice), impozitul pe venitul din salarii, din pensii,activităţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din investiţii, (pentru persoanele fizice).

• efectuarea unor acte de consum: (contract de vânzare-cumpărare comercială) constituie bază deimpunere pentru T.V.A., accize, taxe vamale.

La momentul constituirii bazei de impunere - raportul juridic de drept civil (contract de vânzare-cumpărare, donaţie, schimb, rentă viager ă), de drept comercial (contract de depozit bancar, de vânzare-cumpărare comercială, de comision, de consignaţie), de dreptul muncii, de drept administrativ - se




68

naşte şi raportul de drept material fiscal, constând în dreptul statului sau al unităţii administrativ-teritoriale de a preleva o cotă-parte din mişcări de capital.

Obligaţii fiscale pot proveni şi din raporturi juridice de tip contravenţional sau infracţional, cândobligaţia de plată priveşte o amendă penală sau contravenţională.

Concomitent se naşte dreptul organului fiscal de a constata existenţa obligaţiei fiscale, de a stabiliîntinderea şi de a asigura stingerea acestor obligaţii fiscale, care dau conţinutul raportului de dreptprocesual fiscal.

7.1.2. Subiectele raportului de drept fiscal

Prin subiect al unui raport de drept se desemnează persoana fizică sau juridică, de drept privat saupublic, titular de drepturi şi obligaţii.

Dreptul fiscal este parte componentă a dreptului financiar, fiind o ramur ă de drept public. Încadrul raportului juridic de drept fiscal întotdeauna va fi parte statul, o unitate administrativ-teritorială sau o instituţie publică, pe de o parte, iar pe de altă parte o persoană fizică sau juridică (societatecomercială, agricolă, asociaţie sau fundaţie) de drept privat.

În sensul art. 17 din Codul de Procedur ă Fiscală, unul dintre subiecte este întotdeauna purtător deautoritate publică, şi anume statul - pentru obligaţiile fiscale centrale - sau unităţile administrativ-

teritoriale - pentru obligaţiile fiscale locale.În cadrul acestor raporturi juridice, statul este reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare

Fiscală şi unităţile din subordinea sa, reprezentanţele teritoriale. La rândul lor, unităţile administrativ-teritoriale (judeţ, municipiu, oraş, comună) sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publicelocale, prin compartimentele acestora de specialitate. De subliniat este faptul că titular al drepturilor şiobligaţiilor, în raporturile de drept fiscal, r ămâne statul, eventual unitatea administrativ-teritorială, şi nuorganul de execuţie (minister, direcţie, agenţie etc.).

Al doilea subiect este reprezentat de contribuabil, denumire generică desemnând orice persoană fizică sau juridică sau orice entitate f ăr ă personalitate juridică, ce datorează impozite, taxe, contribuţii şialte sume bugetului general consolidat.

Putem identifica mai multe categorii de contribuabili, fiecare având obligaţii specifice:1. Persoana fizică – rezidentă sau nerezidentă.

a) Persoana fizică rezidentă este conform C. Fiscal orice persoană fizică, ce îndeplineşte cel puţinuna din următoarele condiţii:

(1) are domiciliu în România, indiferent de cetăţenie;(2) are centrul intereselor sale vitale plasat în România;(3) este prezentă în România o perioadă de peste 183 de zile pe parcursul unui an calendaristic;(4) este cetăţean român, care locuieşte în str ăinătate, ca diplomat sau angajat al statului român;b) Persoana fizică nerezidentă este persoana, care desf ăşoar ă activităţi impozabile în România pe

o perioadă mai mică de 183 de zile, f ăr ă a avea cetăţenia română sau domiciliu în România.2. Persoana juridică de naţionalitate română sau str ăină.a) Persoana juridică de naţionalitate română este orice asociere având personalitate juridică, care

a fost înfiinţată în conformitate cu legislaţia României sau care are locul de exercitare a conduceriiefective în România.

b) Persoană juridică str ăină este orice asociere având personalitate juridică, constituită legal în altstat, care desf ăşoar ă activităţi supuse regimului impozitelor şi taxelor pe teritoriul României.

3. Entitate f ăr ă personalitate juridică – acea asociere de două sau mai multe persoane, care estetitular ă de drepturi şi obligaţii, prin intermediul unui reprezentant, f ăr ă a avea calitatea de subiect dedrept de sine stătător.

Trebuie subliniat faptul că statul, unitatea administrativ-teritorială sau o instituţie publică nudatorează, de regulă, impozite şi taxe. De regulă, subiectul purtător de autoritate publică (statul,unităţile administrativ-teritoriale) are rolul de subiect activ, în cadrul raportului de drept fiscal, fiindtitular de drepturi (dreptul de a stabili cuantumul impunerii, dreptul de a pretinde şi încasa plată, dreptul




69

de realiza acte de executare silită). Totuşi o generalizare ar fi greşită, întrucât în cadrul relaţiilor dedrept fiscal, contribuabilul poate fi titular de drepturi nepatrimoniale (dreptul de a fi ascultat), dar şi dedrepturi patrimoniale (dreptul la restituirea unei taxe plătite f ăr ă temei, dreptul la restituirea de T.V.A.).Astfel, pe cale de excepţie, contribuabilul poate fi subiect activ, titular al unei creanţe în cadrulraportului de drept fiscal.

În sensul art. 25 din Codul de Procedur ă Fiscală, în cadrul raportului juridic de drept fiscal,creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanţă fiscală prevăzute la art. 22, (statul, unitate

administrativ-teritorială, sau contribuabilul), iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, auobligaţia corelativă de plată a acestor creanţe (statul, unitate administrativ-teritorială, saucontribuabilul).

Referitor la condiţiile cerute pentru a fi contribuabil, trebuie reţinut că această calitate nu estecondiţionată de capacitatea de exerciţiu. Deşi s-a susţinut în literatura de specialitate că în cadrulraportului de drept fiscal, este necesar ca subiectul de drept privat să aibă capacitate deplină deexerciţiu, sunt frecvente cazurile, când în patrimoniul unei persoane incapabile sau cu capacitate deexerciţiu restrânsă se regăsesc creanţe şi obligaţii fiscale.

Spre exemplu, o persoană f ăr ă capacitate de exerciţiu, având calitatea de proprietar al unei clădiriva datora impozitul pe clădiri reglementat de Codul Fiscal, chiar dacă nu are exerciţiul acestui drept,sau un minor (de peste 16 ani), care realizează venituri în baza unui contract de muncă, va datoraimpozit pe venitul din salarii.

Aceste subiecte de drept privat îşi pot exercita drepturile şi obligaţiile fiscale în nume propriu sauprin reprezentant. În lumina art. 18 din Codul de Procedur ă Fiscală contribuabilul poate fi reprezentatîn cadrul unui raport de drept fiscal. Reprezentarea poate fi voluntar ă (în baza unui contract de mandat)sau legală.

Reprezentarea voluntar ă se poate realiza numai în baza unui contract de mandat, consemnat înformă autentică, supusă unei proceduri de publicitate prin înregistrarea la organul fiscal. De asemenea,se va înregistra actul de revocare a mandatului, urmând ca acesta să îşi producă efecte de la data luăriiîn evidenţele fiscale.

Pe cale de excepţie, forma şi conţinutul împuternicirii sunt diferite, când reprezentarea se faceprin mandat avocaţial, urmând ca mandatul să îndeplinească condiţiile cerute de legea organizării şiexercitării profesiei de avocat.

Reprezentarea este de regulă opţională, în sensul că un contribuabil, din considerente proprii

poate apela la un reprezentant, în raporturile de drept fiscal. Reprezentarea este obligatorie, în modexcepţional, în situaţia persoanelor fizice incapabile sau cu capacitate restrânsă de exerciţiu, precum şiîn situaţia persoanei, care nu are domiciliu fiscal în România.

Conform art. 18 alin. 4 Codul de Procedur ă Fiscală acest contribuabil va fi reprezentatîntotdeauna printr-un împuternicit domiciliat în România.

În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă,reprezentarea va fi legală, urmând ca exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor fiscale să se facă de cătretutore. În lipsa unei împuterniciri în forma şi cu conţinutul cerut de lege, organul fiscal, pentru a protejainteresele contribuabilului, va solicita instanţei de judecată (judecătoria în raza teritorială a căreia estecompetent organul fiscal) numirea unui curator fiscal. Se va numi un curator fiscal pentrucontribuabilul absent, sau al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, uneiinfirmităţi, bătrâneţii sau unui handicap de orice fel, nu poate să îşi exercite şi să îşi îndeplinească personal drepturile şi obligaţiile, ce îi revin potrivit legii. Plata se va face de către tutorele saureprezentantul acestuia.

Calitatea de creditor sau debitor, în cazul persoanei fizice se transmite universal sau cu titluuniversal, în cazul persoanei fizice prin succesiune, iar al persoanei juridice prin fuziune saureorganizare judiciar ă.

În cadrul raportului de drept fiscal, poate interveni ca titular de drepturi şi obligaţii, pe lângă debitor şi creditor, şi un plătitor – o ter ţă persoană, căreia îi revine obligaţia de a plăti sau de a reţine şide a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare.




70

Spre exemplu, impozitul pe salarii este datorat de către salariat, dar plata acestuia se face de cătreangajator, care va vira sumele de bani către bugetul de stat.

7.1.3. Conţinutul raportului juridic fiscal

Conţinutul raportului juridic de drept fiscal rezidă în totalitatea drepturilor şi obligaţiilor, ce revin

subiectelor de drept. Prin referire la cele două categorii de raporturi juridice – material şi procesual – însarcina păr ţilor se reţin drepturi şi obligaţii diferite, cu caracter personal sau patrimonial.În cadrul raportului juridic material de drept fiscal, art. 21 Codul de Procedur ă Fiscală indică o

serie de creanţe fiscale, drepturi patrimoniale, principale şi accesorii.Sunt creanţe fiscale principale:- dreptul la perceperea impozitelor şi taxelor şi a altor sume, care constituie venituri ale bugetului

general consolidat;- dreptul la rambursarea taxei pe valoare adăugată (titular al acestui drept este contribuabilul,

subiect activ al raportului de drept fiscal);- dreptul la restituirea impozitelor şi taxelor (titular al acestui drept este contribuabilul, subiect

activ al raportului de drept fiscal) atunci când, plata acestor sume s-a f ăcut f ăr ă temei legal. (Mai puţincreanţele fiscale rezultând din amenzi contravenţionale, care se sting la moartea debitorului.)

Sunt creanţe fiscale accesorii – dreptul la perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere; încazul acestor creanţe titular al dreptului – subiect activ va fi statul, unitatea administrativ-teritorială saucontribuabilul, în funcţie de titularul creanţei principale.

Referitor la drepturile de creanţă fiscală şi obligaţiile corelative, acestea se nasc în momentulconstituirii bazei de impunere – dobândirea unui bun, realizarea unui venit sau a unui act de consum. Înmod corespunzător, în cadrul raportului juridic de drept material, legea indică obligaţiile ce revinpăr ţilor – corespunzând etapei de înregistrare, stabilire, executare voluntar ă şi silită:

- obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele şi taxeledatorate;

- obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele şi taxele;- obligaţia de a plăti, la termenele legale, impozitul şi taxa datorată;- obligaţia de a plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere, aferente impozitelor şi taxelor, denumite

obligaţii de plată accesorii;- obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la

termenele legale, impozitele care se realizează prin stopaj la sursă.Pe latur ă procesuală, legea recunoaşte o serie de drepturi şi obligaţii corelative:- dreptul contribuabilului de a fi audiat, în cazul unei proceduri fiscale;- dreptul contribuabilului de a cunoaşte conţinutul dosarului fiscal;- dreptul contribuabilului de a contesta actele administrative fiscale;- dreptul organului fiscal de a avea acces la orice informaţie;- dreptul organului fiscal de a dispune măsuri asiguratorii etc.Creanţele fiscale sunt susceptibile de cesionare numai atunci când titular al acestora este

contribuabilul, (dreptul de rambursare a T.V.A. sau de restituire a unui impozit sau a unei taxe).Cesiunea produce efecte faţă de organul fiscal numai de la data la care i-a fost notificată. Cesiunea decreanţă trebuie să îndeplinească condiţiile de fond şi de formă din dreptul comun.

Obligaţiile fiscale se transmit cu titlu particular în sensul art. 25 alin. 2 lit. c, d ) persoanei, căreiai s-a stabilit r ăspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment sau persoanei, careîşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat înformă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată.




71

7.1.4. Domiciliul fiscal

În dreptul comun, prin noţiunea de domiciliu se desemnează atributul de identificare al persoaneifizice, indicând locuinţa statornică a acestei. Literatura de specialitate distinge forme specifice aledomiciliului, (de drept comun, legal, ales), f ăcând şi o delimitare faţă de noţiunea de reşedinţă – atributde identificare în spaţiu a persoanei fizice, prin indicarea locuinţei vremelnice sau temporare.

În cazul persoanei juridice, în dreptul comun, locul central de desf ăşurare a activităţii, în care se

află şi conducerea efectivă a acesteia este desemnat prin noţiunea de sediu.În dreptul fiscal, domiciliul fiscal este reglementat în art. 31, ca atribut de identificare acontribuabilului şi criteriu de stabilire a competenţei organului fiscal. Noţiunea nu respectă din punct devedere juridic, semnificaţiile din dreptul comun, întrucât desemnează:

• domiciliul persoanei fizice – domiciliu de drept comun sau legal;• sediul persoanei juridice – locul unde se exercită gestiunea, administrarea şi conducerea efectivă

a afacerilor;• adresa persoanei (fizice sau juridice) care reprezintă asocierea sau entitatea f ăr ă personalitate

juridică.În dreptul comun, ca atribut de identificare a persoanei, legea art. 31 alin 2 Codul de Procedur ă

Fiscală indică noţiunea de reşedinţă, cu forma specifică dreptului fiscal – adresa unde locuiesc efectiv – desemnând „locuinţa folosită în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de

scurtă durată nefiind luate în considerare.” Şederea nu poate fi apreciată ca locuinţă efectivă, atuncicând dacă are ca scop exclusiv vizita, tratamentul, concediu şi nu depăşeşte perioada de 1 an.

În situaţia persoanelor juridice, în imposibilitatea de a identifica domiciliul fiscal (adică sediu,sau locul de exercitare a conducerii) acesta este considerat a se afla la locul majorităţii activelor.

Domiciliul fiscal este supus procedurii de înregistrare, contribuabilul fiind obligat să depună acerere de înregistrare a domiciliului fiscal. Înregistrarea se va face iniţial odată cu înregistrareacontribuabilului, acesta fiind ţinut să anunţe modificarea domiciliului fiscal, pentru ca organul fiscal să comunice dosarul fiscal.

7.2. Competenţa organului fiscal

Organele fiscale au atribuite prin lege o serie de îndatoriri specifice în procedura fiscală. Princompetenţă fiscală se desemnează ansamblul atribuţiilor, ce revin unui organ fiscal în procedura deconstatare, stabilire şi executare a obligaţiilor fiscale provenind din impozite, taxe şi alte contribuţiidatorate faţă de bugetul naţional consolidat.

Putem distinge două nivele de exercitare a acestei competenţe, nivelul naţional prin organelefiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi unul local prin organele fiscaleproprii ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Organele fiscale, la orice nivel au competenţă generală privind administrarea creanţelor fiscale.Unele atribuţii pot fi direcţionate pe temeiul competenţei speciale; spre exemplu: organele vamale,inspecţia fiscală.

Competenţa poate fi materială şi teritorială. Prin competenţă materială se înţelege ansamblulatribuţiilor proprii desemnate prin lege unui organ fiscal, în cadrul sistemului ierarhic de organizare aacestora. Se diferenţiază astfel competenţa unei administraţii comunale, a direcţiei judeţene, a agenţieinaţionale.

Prin criteriul competenţei teritoriale se stabileşte prerogativa unui anumit organ fiscal de aexercita atribuţii specifice, în anumite limite determinate teritorial, la nivel local, judeţean. Spreexemplu, se repartizează un anumit dosar de executare silită direcţiei judeţene a finanţelor publice Iaşi,Vaslui sau Cluj.

Criteriul principal de stabilire a organului fiscal competent din punct de vedere teritorial estedomiciliul fiscal. În cazul în care domiciliul fiscal nu este cunoscut, competen ţa teritorială revineorganului fiscal la care se face constatarea actului/faptului juridic generator al impozitului sau taxei.




72

Alte criterii subsidiare pot fi stabilite prin dispoziţii exprese ale legii; spre exemplu, în cadrulprocedurii de executare silită intervine criteriul locului unde se află bunul asupra căruia poartă executare.

Între organe fiscale de acelaşi rang sau de rang diferit poate interveni un conflict de competenţă.Prin conflict de competenţă, în sensul art. 37 Codul de Procedur ă Fiscală se caracterizează situaţia încare două sau mai multe organe fiscale se declar ă deopotrivă competente sau necompetente.

În acest caz organul fiscal învestit primul sau cel care s-a declarat ultimul necompetent va

continua procedura în desf ăşurare şi va solicita organului ierarhic superior soluţionarea conflictului.Conflictul de competenţă suportă o clasificare în conflict pozitiv de competenţă şi conflict negativ decompetenţă. Este conflict pozitiv situaţia în care ambele organe fiscale se declar ă competente.Conflictul este negativ atunci când ambele organe se consider ă necompetente şi îşi declină reciproccompetenţa.

Soluţionarea conflictelor de competenţă se realizează de către organul fiscal ierarhic superior;astfel,

- conflictul ivit între două administraţii din raza aceluiaşi judeţ se soluţionează de către DirecţiaGenerală a Finanţelor Publice judeţeană;

- conflictul ivit între două direcţii judeţene, o administraţie locală şi o direcţie judeţeană sau douaadministraţii din judeţe diferite se soluţionează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

- conflictul ivit între o direcţie judeţeană şi Agenţia Naţională a Finanţelor Publice se

soluţionează de către Ministerul Finanţelor Publice.În mod excepţional, conflictul poate fi mediat; cu acordul organului de drept competent şi al

contribuabilului un alt organ fiscal putând realiza procedura chiar în lipsa competenţei teritoriale.În cadrul procedurii fiscale poate interveni un conflict de interese, în sensul art. 39 Codul de

Procedur ă Fiscală. Conflictul de interese caracterizează situaţia unui funcţionar public, care se află interesat în nume propriu în procedura, pe care o instrumentează.

Legea indică printr-o enumerare limitativă cazurile de conflict şi anume funcţionarul public este:a) contribuabil el însuşi, soţ/soţie al contribuabilului, rudă până la gradul al III-lea inclusiv,

reprezentant legal sau convenţional al contribuabilului;b) Poate dobândi un avantaj sau poate suporta un dezavantaj direct;c) Există un conflict între el/soţ/soţie, rudă până la gradul al III-lea şi una din păr ţi, soţul, soţia

sau rudele păr ţii.

Conflictul de interese se va stinge diferit în funcţie de persoana, care sesizează existenţa acestuia;astfel funcţionarul însuşi poate propune retragerea sa din procedura respectivă – abţinerea; fie una dinpăr ţile interesate poate solicita excluderea funcţionarului din procedura respectivă – recuzarea.

Cererea se adresează conducătorului organului fiscal, care va aprecia asupra existenţei condiţiilor impuse de lege. Cererea nu suspendă procedura, iar decizia de respingere a cererii de recuzare poate fiatacată la instanţa judecătorească.

În cazul verificării conflictului de interese, funcţionarul public va fi înlocuit din procedura înderulare.

7.3. Înregistrarea fiscală

Procedura de realizare a veniturilor bugetare presupune realizarea a 3 etape:1. aşezarea impunerii – asieta;2. colectarea creanţelor fiscale (executare voluntar ă/silită);3. contestarea actelor administrativ fiscale.Aşezarea impunerii reprezintă ansamblul actelor şi operaţiunilor îndeplinite de organul fiscal la

cererea contribuabilului pentru înregistrarea şi evidenţierea obligaţiilor fiscale ale fiecărei persoanefizice sau juridice.




73

7.3.1. Declaraţia de înregistrare fiscală

Codul Fiscal stabileşte categoriile de obligaţii fiscale şi indică pe titularii acestora. Codul deProcedur ă Fiscală organizează împreună cu alte acte normative secundare (ordine, regulamente)evidenţa contribuabililor precum şi evidenţa obligaţiilor acestora.

Înregistrarea fiscală se realizează pe bază de declaraţie de înregistrare fiscală, conform art. 72Codul de Procedur ă Fiscală, care cuprinde elemente specifice pentru categorii de persoane fizice sau

juridice. Condiţia esenţială pentru a avea obligaţia de a se înregistra fiscal este calitatea de subiect dedrept, în cadrul unui raport juridic de drept fiscal. Astfel vor depune declaraţii de înregistrare fiscală:a) persoane fizice, care realizează venituri din activităţi independente;b) persoane juridice şi entităţi f ăr ă personalitate juridică care desf ăşoar ă activităţi f ăr ă scop

comercial (organizaţii nonprofit, societăţi agricole, culte religioase);c) persoane juridice, care au calitatea de comercianţi.Înregistrarea fiscală se face pe bază de declaraţie a contribuabilului. Forma şi conţinutul acesteia

sunt stabilite prin Ordinul Ministrului Finanţelor. În sensul art. 72 din Codul de Procedur ă Fiscală declaraţie se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal dinsubordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Aceasta va conţine, cu titlu obligatoriuurmătoarele elemente:

1. date de identificare a contribuabilului;

2. categoriile de obligaţii de plată datorate conform Codului Fiscal (impozit pe profit, T.V.A,accize, impozit pe teren etc.);

3. date privind sediile secundare;4. date de identificare ale împuternicitului;5. date privind situaţia juridică a contribuabilului şi oricare altă informaţie necesar ă.Declaraţia va fi însoţită la momentul depunerii de o copie după actul de funcţionare, de dovada

sediului permanent şi alte acte doveditoare.Termenul de depunere a acestei declaraţii variază în funcţie de contribuabil:a) 30 de zile de la data înfiinţării pentru persoane juridice. Prin înfiinţare se înţelege orice formă

de înregistrare, autorizare şi aprobare a constituirii unei persoane juridice, de către autoritateadesemnată prin lege specială. Spre exemplu, înregistrarea la Oficiul Registrului Comer ţului, de pelângă Tribunal, încheierea de înfiinţare a unei asociaţii, autorizarea cerută de legea specială;

b) 60 de zile pentru persoane fizice, calculate de la data actului legal de funcţionare (ex. deciziabaroului de primire în profesia de avocat, data începerii activităţi persoanei fizice ce desf ăşoar ă activităţi agricole, data autorizării ca şi angajator).

7.3.2. Codul de identificare fiscală

În temeiul declaraţiei de înregistrare fiscală, oricărui contribuabil i se emite un certificat deînregistrare fiscală prin care este individualizat codul de identificare fiscală. Acest cod prezintă următoarele tr ăsături:

a) unicitatea - însemnând acesta are rol de atribut de identificare (codul atribuit de organul fiscalva fi unic şi personalizat);

b) caracterul atributiv – acest cod este dobândit prin atribuire de către organul fiscal, f ăr ă casolicitantul să se pronunţe asupra formei sau conţinutului;

c) caracterul temporar, el fiind atribuit de organul fiscal numai pe durata îndeplinirii condiţiilor privind calitatea de contribuabil.

Codul de identificare fiscală cunoaşte următoarele cinci forme potrivit art. 68 din Codul deProcedur ă Fiscală, în funcţie de categoria juridică, căreia apar ţine contribuabilului:

- pentru persoane fizice, codul numeric personal atribuit la momentul naşterii dar utilizat şipentru identificare fiscală;




74

- persoane fizice, f ăr ă cod numeric personal (str ăini, apatrizi) – numă rul de înregistrare fiscal ă atribuit de ANAF;

- pentru persoane fizice plătitoare de TVA – codul de înregistrare fiscal ă ;- pentru persoane juridice, care nu sunt comercianţi (asociaţii, fundaţii, societăţi agricole, societăţi

naţionale), pentru asocieri (f ăr ă personalitate juridică) precum şi alte entităţi f ăr ă personalitate juridică – codul de identificare fiscală este codul de înregistrare fiscal ă atribuit de ANAF;

- pentru comercianţi – persoane juridice codul unic de înregistrare fiscal ă .

Pentru plătitorii de T.V.A, codul în scopul identificării va fi întotdeauna precedat de litera R. Spreexemplu, pentru un comerciant R 13788632.Codul de identificare fiscală, potrivit art. 70 Codul de Procedur ă Fiscală va fi înscris ca element

de identificare pe orice facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise decontribuabil.

7.3.3. Certificatul de înregistrare fiscală

În termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei de înregistrare fiscală, organul fiscal dinsubordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală are obligaţia de a emite un certificat deînregistrare fiscală, conform art. 73 Codul de Procedur ă Fiscală.

Certificatul de înregistrare fiscală are valoare de document de identificare. Acesta cuprinde unnumăr redus de elemente: numele/denumirea contribuabilului, domiciliul/sediul, codul de identificarefiscală, temeiul juridic al funcţionării (numărul de înregistrare la registrul comer ţului, numărulautorizaţiei de funcţionare, hotărârea judecătorească), ştampila şi semnătura organului emitent.

Specifică este existenţa unor elemente de siguranţă, precum şi forma şi culoarea diferită pentrucategoriile de contribuabili. Eliberarea certificatului fiscal este scutită de la plata taxei de timbru.Certificatul se emite în dublu exemplar, din care unul va fi înmânat contribuabilului, iar al doilea var ămâne la dosarul fiscal al acestuia.

Pentru contribuabilul care realizează venituri din activităţi de comer ţ, prestări de servicii cătreconsumatori, legea stabileşte obligaţia de a afişa certificatul de înregistrare fiscală la toate puncteleunde îşi desf ăşoar ă acesta activitatea.

În situaţia în care intervine pierderea, distrugerea sau furtul acestui certificat, contribuabilul va

solicita emiterea unui duplicat. Eliberarea acestui duplicat este condiţionată de dovada publicării înMonitorul Oficial, partea a III-a a faptului pierderii, distrugerii sau furtului. Eventualele modificări,care ar interveni în situaţia juridică a contribuabilului trebuie semnalate organului fiscal pe bază dedeclaraţie de menţiuni (declaraţie rectificativă), în termen de 30 de zile de la data producerii acestora.Dacă menţiunile determină modificarea elementelor conţinute de certificatul de înregistrare fiscală (denumire/nume, sediu/domiciliu) acesta va fi depus spre anulare şi emiterea unui nou certificat.

La data încetării condiţiilor, care au generat înregistrarea (dizolvare, fuziune, încetare de contract,excluderea din profesie, etc.) contribuabilul are obligaţia de a depune certificatul de înregistrare pentrua fi anulat. Odată cu anularea se efectuează de către organul fiscal şi radierea din RegistrulContribuabililor.

7.3.4. Declaraţia fiscală

Declaraţia fiscală este actul administrativ fiscal, provenind de la contribuabil, prin care opersoană având această calitate, indică veniturile şi cheltuielile realizare într-o anumită perioadă detimp, precum şi obligaţiile fiscale corespunzătoare.

Declaraţia fiscală se depune conform art. 79 din Codul de Procedur ă Fiscală, prin completarea aunui formular tipizat pus la dispoziţie de ANAF. Contribuabilului îi revine obligaţia de a completaaceastă declaraţie corect, complet şi cu bună credinţă.

Declaraţia fiscală va cuprinde următoarele elemente:




75

- elemente de identificare a contribuabilului;- elemente privind categoriile de obligaţii fiscale;- elemente privind veniturile realizate şi cuantumul acestora;- elemente privind cheltuielile efectuate şi cuantumul acestora;- calculul obligaţiilor fiscale.Aceste elemente de conţinut se completează cu prevederile art. 42 Codul de Procedur ă Fiscală

privind elementele obligatorii ale actului administrativ fiscal.

Sub sancţiunea nulităţii, declaraţia trebuie să fie semnată, eventual ştampilată (pentru persoanelejuridice), de către contribuabil. Declaraţia poate fi depusă în următoarele forme:- forma scrisă înregistrată la registratura organului fiscal;- forma expediată prin poştă (scrisoare recomandată);- format electronic;- forma scrisă trimisă prin alte mijloace de comunicare la distanţă.Declaraţia fiscală, la depunere, va fi însoţită de orice document justificativ cerut de către

prevederile legale (copii registre contabile, bilanţ, balanţă).În mod excepţional, declaraţia fiscală poate lua forma unui proces verbal, atunci când

contribuabilul este în imposibilitatea de a scrie. Data depunerii declaraţiei este date înregistr ăriiacesteia, data poştei sau data procesului verbal.

Nedepunerea declaraţiei fiscale comportă sancţiuni, pe de o parte, amendă contravenţională,

concomitent procedându-se la stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale ale contribuabilului.

7.3.5. Registrul contribuabililor

În urma admiterii declaraţiei de înregistrare fiscală, şi concomitent cu eliberarea certificatulfiscal, organul fiscal va opera înregistrarea şi în Registrul de Evidenţă a plătitorilor de impozite, taxe şialte contribuţii. Acest registru, completat în ordine cronologică cuprinde: datele de identificare acontribuabilului; categoriile de obligaţii fiscale de plată datorate potrivit legii, denumite vector fiscal ;alte informaţii necesare administr ării obligaţiilor fiscale.

Sursele de informaţii pentru această evidenţă sunt declaraţiile contribuabilului, dar şi surseoficiale: Oficiul Registrului Comer ţului, de pe lângă Tribunalul competent, conform criteriuluidomiciliului contribuabilului, Serviciile de Evidenţă a Populaţiei, din subordinea primăriilor,

constatările organului fiscal. Aceste date iniţiale sunt susceptibile de a fi modificate pe bazaconstatărilor organului fiscal.

Pentru acei contribuabili, care o perioadă de 12 luni nu depun declaraţii fiscale sau situaţiifinanciare se instituie o evidenţă specială.

7.4. Inspecţia fiscală

În vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale decurgând din aceasta, Codul deProcedur ă Fiscală instituie, în sarcina contribuabililor obligaţia de a conduce evidenţa fiscală – art. 76,de a depune declaraţii fiscale şi alte documente justificative, la termen şi în condiţiile legii.

Un exerciţiu frecvent al organului fiscal competent va fi inspecţia fiscală, menită să confirmecorespondenţa dintre situaţia de fapt a contribuabilului şi datele declarate de către acesta şi înregistrate.Prin inspecţia fiscală, în sensul art. 91 se desemnează verificarea realizată, după norme metodologiceproprii de către organul fiscal de specialitate.

Inspecţia fiscală prezintă o serie de atribuţii specifice, concretizate în trei etape centrale:- Nu mai există reguli specifice aplicabile Registrului contribuabililor inactivi, materia fiind

abrogată prin O.U.G. nr. 20 din 20 martie 2005.- Examinarea situaţiei de fapt prin constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor

rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei.




76

- Analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cuinformaţiile proprii sau din alte surse.

- Concluziile inspecţiei fiscale, putând presupune şi sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederilelegislaţiei fiscale.

Cu privire la persoanele supuse inspecţiei fiscale, art. 92 instituie regula generală, că oricecontribuabil, fie acesta persoană fizică sau juridică, indiferent de forma de organizare a acestuia poate fi

verificat de către inspectorii fiscali. Competenţa materială se raportează la efectuarea de acteprocedurale privind verificarea documentelor, audierea contribuabilului sau a reprezentantului acestuiasau în caz de refuz de cooperare la estimarea bazei de impunere. Criteriul de stabilire a organului fiscalcompetent teritorial este domiciliul fiscal.

Competent material va fi un organ fiscal aflat în subordinea Agen ţiei Naţionale de AdministrareFiscală, prin intermediul unui compartiment de specialitate. În cazul unităţilor administrativ-teritoriale,inspecţia fiscală va fi organizată prin compartimentele de specialitate din structura acestora.

Referitor la formele inspecţiei fiscale, după criteriul întinderii verificărilor putem distinge întreinspecţia totală, prin care se verifică toate obligaţiile fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă determinată de timp, şi inspecţia par ţială, care se extinde numai asupra uneia sau mai multor obligaţiifiscale pe o anumită perioadă de timp (spre exemplu, accize, T.V.A, taxe vamale etc.).

În raport de procedura de control folosită, inspecţia fiscală se prezintă în următoarele forme:

inspecţia fiscală prin sondaj, caz în care se verifică selectiv, documentele şi operaţiunile semnificativeale contribuabilului; inspecţia fiscală inopinată, urmare a unei sesizări privind încălcarea legislaţieifiscale, f ăr ă anunţarea contribuabilului; inspecţia fiscală încrucişată, constând în verificareadocumentelor şi operaţiunilor contribuabilului în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane (spreexemplu, verificarea unui furnizor al unui contribuabil).

Inspecţia fiscală este limitată în timp, în sensul perioadei, în care un act poate fi verificat, legeastabilind un maxim de 3 ani de la data faptului sau actului juridic, în care acestea pot fi supusecontrolului.

Procedura de desf ăşurare a inspecţiei fiscale debutează cu selectarea contribuabilului supusinspecţiei. Criteriul de selecţie poate fi aleatoriu sau o plângere, apreciată ca fiind întemeiată de cătreorganul fiscal.

Potrivit art. 97 din Codul de Procedur ă Fiscală, contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la

procedura de selectare folosită.În etapa a doua organul fiscal va transmite contribuabilului un aviz de inspecţie fiscală. Acest

document va cuprinde: a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale; b) data de începere a inspecţiei fiscale; c)obligaţiile fiscale şi perioadele, ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale; d) posibilitatea de a solicitaamânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.

Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o singur ă dată, pentru motivejustificate.

Avizul este supus comunicării, în termen de 30 de zile pentru marii contribuabili şi 15 zile pentrucelelalte cazuri, înainte de debutul controlului. În mod excepţional, în cazul inspecţiei bazate pe controlinopinat sau pe solicitarea unei autorităţi publice, avizul nu va fi comunicat.

Conform art. 100 Codul de Procedur ă Fiscală, locul desf ăşur ării inspecţiei fiscale este sediul(principal sau secundar) al contribuabilului, acesta din urmă fiind obligat să asigure spaţiul adecvatnecesar procedurii. Indiferent de locul unde se realizează inspecţia, organul fiscal are dreptul de averifica sediile secundare şi punctele de lucru. Cu privire la durata acestor verificări, Codul stabileşteun termen maximal de 3 luni, lăsând la latitudinea organul fiscal durata minimă a acestor proceduri.

Regulile de procedur ă aplicabile comportă câteva aspecte limitative faţă de puterile organuluifiscal, menite să asigure respectarea drepturilor contribuabilului.

Conform art. 102 Codul de Procedur ă Fiscală inspecţia fiscală este guvernată de o serie deprincipii, şi anume principiul independenţei, autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii, descentralizării şiunicităţii.




77

Astfel, examinarea va avea ca obiect orice raport juridic, şi orice fapt material, care are legătur ă cu impunerea. Cu toate acestea, orice impozit, taxă sau altă contribuţie va fi verificat o singur ă dată. Inextenso, am putea identifica o aplicare a regulii „non bis in eadem”, în sensul că nu poate fi verificat dedouă ori aceeaşi categorie de impozit, pentru aceeaşi perioadă de timp. Regula se aplică numai dacă există dubla identitate, de obiect şi de timp. În mod excepţional, justifică o nouă verificare apariţia unor elemente noi, necunoscute inspectorilor fiscali, la data inspecţiei iniţiale.

La debutul inspecţiei fiscale, inspectorul va prezenta legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu

semnat de conducătorul organului de control, după care va consemna inspecţia fiscală în Registrul Unicde Control al contribuabilului.Codul de procedur ă fiscală instituie o serie de drepturi şi obligaţii în ceea cel priveşte pe

contribuabil; acesta este obligat să comunice informaţiile solicitate de organul fiscal, sau să indicepersoana, care le poate comunica – art. 103 obligaţia de colaborare; contribuabilul are dreptul de abeneficia de asistenţă de specialitate sau juridică; contribuabilul are dreptul de a fi informat cu privirela fiecare etapă a inspecţiei şi la rezultatul final al acesteia; contribuabilul are dreptul de a fi ascultat şide a prezenta opinia sa cu privire la rezultatul verificărilor.

Inspecţia se va finaliza cu întocmirea unui raport, care indicând temeiul legal şi faptic, va conţinerecomandările organului fiscal şi termenele de ducere la îndeplinire a acestora. Se va face referire, subsancţiunea nulităţii la constatările preliminarii şi finale ale organului fiscal şi la consecinţele acestora(r ăspundere contravenţională, r ăspundere penală) precum şi la termenul de contestare a actelor

administrativ-fiscale întocmite.Organele fiscale vor sesiza, prin intermediul deciziei de impunere, organele de urmărire penală în

legătur ă cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elementeconstitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de Codul de Procedur ă Penală.

7.5. Executarea voluntară a obligaţiilor fiscale

Plata – modalitate de executare a obligaţ iei fiscalePrincipala modalitate de stingere a unei obligaţii fiscale o reprezintă executarea voluntar ă. Prin

executare voluntar ă se înţelege, în sens larg realizarea conduitei păr ţilor, constând în a da, a face sau anu face, ceea ce subiectul pasiv al raportului juridic s-a obligat.

Regula generală în materia executării este dată de instituţia plăţii. Deşi, în sens curent prin plată se desemnează remiterea unei sume de bani, în limbaj juridic plata corespunde oricărei forme deexecutare voluntar ă a unei obligaţii.

În literatura de specialitate, „plata” este apreciată ca având natura juridică a unui act juridic (însensul de negotium) încheiat între cel care face plata (debitorul ini ţial, un succesor al acestuia sau unter ţ) şi cel care primeşte plata. Se constituie un acord de voinţă prin o manifestare de voinţă adebitorului în dorinţa de a-şi executa obligaţia şi o acceptare a executării de către creditor.

1. Cine poate face plata ? În dreptul fiscal, ca şi în dreptul comun, regula este că oricine poateface plata. Distingem următoarele situaţii:

• Debitorul face plata, adică execută obligaţia. Debitorul poate acţiona personal sau prinreprezentant , legal sau voluntar.

• O persoană ţ inut ă pentru debitor face plata. Este cazul unui fidejusor (garanţie personală dată,ca măsur ă asiguratorie). Acesta în baza angajamentului asumat va executa obligaţia în locul debitorului,care nu poate sau nu vrea să execute.

• O persoană ţ inut ă al ă turi de debitor , în situaţia codebitorilor solidari, care execută integralobligaţia.

• În cazul persoanelor juridice plata este f ăcută în numele persoanei juridice prin reprezentantullegal.

• Persoana juridică, care lucrează prin mai multe sedii (unul principal şi unul sau mai multesecundare) va face plata impozitelor datorate de oricare din aceste sucursale sau filiale.




78

În mod excepţional, plata impozitului pe salarii se face de către sediile secundare, conform culocul de muncă al salariaţilor.

• Un ter ţ face plata. Ter ţul poate face plata cu valori juridice diferite: în interes propriu, spreexemplu, un locator plăteşte ipoteca pentru a salva soarta bunului, sau în interesul debitorului – oliberalitate.

2. Termenul de plat ă. Cu privire la termenul de plată, se impune a fi f ăcută următoarea distincţie:

orice obligaţie fiscală cunoaşte un moment al constituirii acesteia şi anume data producerii faptuluijuridic generator al impozitului sau taxei, urmat de consemnarea obligaţiei fiscale - data stabilirii -, înbaza unui act administrativ fiscal, declarativ de drepturi şi obligaţii. De la momentul constituiriiobligaţii, legea poate acorda un termen în cadrul căruia se poate face plata - data exigibilităţii.

De cele mai multe ori, de la data exigibilităţii, legea sau organul fiscal dau un nou termen încadrul căruia se aşteaptă executarea voluntar ă a creanţei – data scadenţei. După acest moment, se trecela executarea silită a creanţei.

Spre exemplu, impozitul pe salarii se stabileşte la data plăţii salariului, 14.06.2005, angajatoruleste obligat să facă plata începând cu data de 1.07.2005 (data exigibilităţii) şi până la 25.07.2005 (datascadenţei).

Ca şi regulă, legea - Codul Fiscal - stabileşte expres termenul de exigibilitate şi de scadenţă alobligaţii fiscale. Spre exemplu, art. 34 Codul Fiscal – impozitul pe profit se plăteşte trimestrial până la

data de 25 a lunii următoare; art. 255 Codul Fiscal – impozitul pe teren se plăteşte în patru rate egale ladata de 15.03/15.06/15.09/15.11.

Pentru diferenţele de obligaţii fiscale, termenul de plată se determină în raport de datacomunicării acestora, conform art. 108 Codul de Procedur ă Fiscală: comunicarea în intervalul 1-15 allunii, data plăţii până la 5 a lunii următoare; comunicarea în intervalul 16-31, data plăţii termenul de 20a lunii următoare.

Acest termen este susceptibil de suspendare numai dacă aceasta este dispusă de organul fiscal saude instanţa de judecată. Suspendarea este facultativă şi nu obligatorie, şi se acordă sub rezervaconstituirii de garanţii.

3. Data pl ăţ ii. Plata se poate face în dreptul comun în natura sau când acest lucru nu este posibilprin echivalent. În dreptul fiscal, datorită naturii obligaţiilor patrimoniale, plata se poate face numai în

natur ă. Remiterea sumei de bani, reprezentând obligaţia de plată a unui impozit, taxă sau altă contribuţie sau obligaţia de a restitui o sumă de bani de la bugetul central sau local, se poate face,conform art. 190 Codul de Procedur ă Fiscală în mai multe forme:

• În numerar – la trezorerie sau la un alt organ fiscal;• Prin mandat poştal;• Prin decontare bancar ă:• Prin anulare de timbre fiscale mobile.În funcţie de modalitatea de realizare a plăţii, conform art. 109 alin. 3 putem identifica

următoarele cazuri privind data plăţii:• Pentru plata în numerar – data plăţii este data documentului de atestare a plăţii – chitanţa emisă

de organul fiscal;• Pentru plata prin mandat poştal – data plăţii este data poştei;• Pentru plata prin decont bancar – data plăţii este data debitării contului plătitor conform

documentelor bancare de decontare confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată (a operatoruluibancar);

• Pentru plata prin anulare de timbre fiscale – data înregistr ării la organul fiscal a actului anulat.Stabilirea datei plăţii prezintă importanţă întrucât acesta este momentul la care încetează să curgă

dobânzile şi penalităţile de întârziere. De asemenea, la acest moment se sting obligaţiile fiscaleprincipale şi secundare ale debitorului.




79

4. Ordinea stingerii obligaţ iilor fiscale. În mod frecvent, debitorul fiscal datorează concomitentmai multe tipuri de obligaţii fiscale. Acesta realizând o plată, poate executa creanţele integral saupar ţial. Când volumul plăţii nu este suficient pentru a stinge toate obligaţiile fiscale se pune problemaordinii stingerii obligaţiilor. Sediul materiei este dat de art. 110 Codul de Procedur ă Fiscală. Pentru aaplica regulile în materie este necesar ă îndeplinirea cumulativă a două condiţii: pe de o parte debitorultrebuie să datoreze două sau mai multe tipuri de obligaţii fiscale (impozit pe profit, T.V.A., taxevamale), iar pe de altă parte acesta să facă o plată insuficientă.

Ordinea stingerii obligaţiilor se apreciază în două etape; în primul rând, conform art. 110 alin. 1debitorul va alege tipul de creanţă fiscală principală, care urmează să se stingă. (spre exemplu,impozitul pe profit). În al doilea rând, potrivit art. 110 alin. 2 în interiorul aceleiaşi categorii de impozit,dacă subzistă insuficienţa plăţii se aplică un set de reguli privind ordinea stingerii obligaţiilor.

Au prioritate obligaţiile rezultând din grafice de plată, eşalonări şi amânări. Dacă debitorul nu areastfel de obligaţii sau acestea sunt acoperite integral urmează să se stingă, total sau par ţial obligaţiilefiscale principale cu termen de plată în anul curent, precum şi accesoriile acestora în ordinea vechimii.

În al treilea rând, se sting obligaţiile fiscale datorate la data de 31 decembrie a anului precedent înordinea vechimii f ăr ă accesorii. Urmează a se executa dobânzile şi penalităţile obligaţiilor din anul/aniiprecedenţi.

Pentru restul din plata efectuată, la solicitarea debitorului se pot stinge obligaţiile cu termen descadenţă în viitor.

Comparativ reţinem o inversare a regulilor aplicabile în dreptul civil în materia imputaţiei plăţii:• Se sting întâi obligaţiile principale, şi nu accesoriile – dobânzi şi penalităţi;• Se sting întâi obligaţiile din anul curent, şi apoi cele restante, şi nu în ordinea vechimii, ca în

dreptul comun.Aplicarea acestor reguli privind ordinea stingerii se face conform art. 110 alin 4 Codul de

Procedur ă Fiscală de către debitorul fiscale din oficiu, urmând ca în termen de 10 zile să anunţe pedebitor cu privire la aceasta.

5. Compensarea. O altă modalitate de stingere a obligaţiilor fiscale, în sensul art. 111 Codul deProcedur ă Fiscală este compensarea, care intervine atunci când în două raporturi juridice distinctepăr ţile au concomitent calitatea de debitor şi creditor, unul faţă de celălalt, urmând ca prin manifestarealor de voinţă obligaţiile să se stingă până la concurenţa celei mai mici.

Este necesar ca obligaţia datorată să rezulte din debite faţă de acelaşi buget. Nu intervinecompensarea între o creanţă de la bugetul naţional şi una de la bugetul local. Compensarea se realizează de către organul fiscal din oficiu, sau la cererea debitorului anterior restituirii de sume. Rezultatulcompensării va fi consemnat într-o not ă de compensare, care se comunică contribuabilului.

Pentru a ne afla în prezenţa acestui mod de stingere a unei obligaţii, o condiţie sine qua non, esteexistenţa unor sume de restituit de la bugetul de stat sau bugetul local. Contribuabilul va cumula în modexcepţional şi calitatea de subiect activ a raportului juridic de drept fiscal.

În acest sens art. 21 din Codul de Procedur ă Fiscală indică cu titlu de creanţă fiscală principală dreptul la rambursarea T.V.A. şi dreptul la restituirea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii plătitef ăr ă temei legal.

Există obligaţia (al cărei titular este statul sau unitatea administrativ-teritorială ) de a restitui sumede bani în mai multe situaţii, indicate de art. 112 Codul de Procedur ă Fiscală; când plata s-a f ăcut înmod eronat, f ăr ă existenţa unui titlu de creanţă fiscală; când plata s-a f ăcut, în plus faţă de suma reală;când plata s-a f ăcut datorită unei greşeli de calcul; când obligaţia şi plata au fost stabilite ca urmare aaplicării greşite a legii; în cazul rambursării de T.V.A; sumele r ămase în urma executării silite cadiferenţă între preţul obţinut şi valoarea debitului iniţial.

Pentru situaţia în care contribuabilul nu are obligaţii fiscale restante, organul fiscal va proceda laremiterea sumelor din restituiri.

6. Obligaţ iile fiscale accesorii. Pentru neachitarea la timp a obligaţiilor fiscale, debitorul vasuporta o serie de sancţiuni, datorând după termenul de scadenţă dobânzi şi penalităţi de întârziere.




80

Poate fi vorba despre două categorii distincte de obligaţii fiscale accesorii, fiecare cu natur ă juridică proprie. În dreptul comun, pentru a datora daune-interese moratorii este necesar ca debitorul să fie pusîn întârziere printr-un act al creditorului (cerere de chemare în judecată, somaţie de plată transmisă prinexecutorul judecătoresc).

În dreptul fiscal, (ca de altfel şi în dreptul comercial) punerea în întârziere se face de drept, prinajungerea obligaţiei la scadenţă. Neexecutarea voluntar ă şi la termen a obligaţiei generează unprejudiciu, care se cere a fi acoperit prin plata de daune-interese; astfel, debitorul datorează conform

art. 115 Codul de Procedur ă Fiscală dobânzi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi după termenul de scadenţă. Dobânzile sunt daune-interese moratorii datorate ca echivalent al prejudiciuluicauzat prin întârzierea la executare; nivelul acestora se stabileşte la recomandarea B.N.R. prin Ordin alMinistrului Finanţelor pentru fiecare exerciţiu bugetar.

Dobânzile la executare, voluntar ă sau silită se cumulează cu creanţa principală, f ăr ă a-ţi pierdecaracterul de sine stătător, cu menţiunea că nu se aplică, nici în dreptul fiscal dobânzi la dobânzi.

A doua categorie de obligaţii fiscale accesorii este reprezentantă de penalit ăţ i. Acestea suntdaune-interese cominatorii prevăzute cu titlu de sancţiune pentru neexecutarea în termen a obligaţieifiscale. Spre deosebire de dreptul comun, penalităţile nu se dispun de instanţă prin hotărârejudecătorească, ci prin simplul fapt al prevederii legale. Penalităţile se calculează pentru fiecare lună sau fracţiune de lună înregistrată ca întârziere, conform art. 120 Codul de Procedur ă Fiscală, încuantum de 0,5 %.

Penalităţile şi dobânzile se calculează şi se datorează pentru perioada cuprinsă între termenul descadenţă şi actul de executare voluntar ă sau silită. În mod excepţional, nu se datorează penalităţi pentruperioadele afectate de înlesniri la plată.

Pentru fiecare obligaţie fiscală accesorie curge un termen de prescripţie distinct, începând de la 1ianuarie a anului următor stabilirii. În dreptul fiscal nu se datorează daune-interese compensatorii,întrucât executarea prin echivalent nu este posibilă.

7. Înlesniri la plat ă. Prin înlesniri la plat ă se desemnează facilităţile acordate de creditorul fiscal,debitorului său, la cererea acestuia pentru executarea voluntar ă a obligaţiei fiscale scadente, înainte deînceperea executării silite, cât şi în timpul efectuării acesteia. Art. 121 Codul de Procedur ă Fiscală reglementează următoarele forme de înlesniri:

a. E şalonă ri la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii

datorate la bugetul local;b. Amână ri la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii

datorate la bugetul local;c. E şalonă ri la plata dobânzilor şi penalităţilor de orice fel, cu excepţia dobânzilor datorate pentru

perioadele de eşalonare;d. Amână ri/ scutiri sau reduceri de dobânzi sau penalităţi.e. Scutiri sau reduceri de taxe locale.Deşi enumerarea de mai sus face referire numai la crean ţele datorate faţă de bugetele locale, prin

interpretarea art. 121 Codul de Procedur ă Fiscală putem afirma că aceleaşi forme de înlesniri suntaplicate şi creanţelor bugetare naţionale.

În scopul de a beneficia de una din aceste forme de înlesniri debitorul are obligaţia de a depune laorganul fiscal, concomitent cu cererea de înlesnire şi dovada constituirii unei garanţii conformprevederilor Codul de Procedur ă Fiscală.

8. Constituirea de garanţ ii. În vederea asigur ării unei executări a obligaţiei fiscale, organul fiscalpoate solicita constituirea de garanţii, în ipotezele şi limitele impuse de lege.

În primul rând, Codul de Procedur ă Fiscală recunoaşte debitorului fiscal dreptul de a solicita,pentru motive temeinice, suspendarea executării silite, în sensul art. 143. alin. (6). Este cazuldebitorului persoană juridică, a cărui executare silită prin poprire generează imposibilitatea obiectivă dea-şi desf ăşura activitatea. Suspendarea executării silite se acordă în acest caz de către executorul fiscalnumai în prezenţa unor garanţii acordate de debitor.




81

În al doilea rând, constituirea de garanţii este obligatorie la ridicarea măsurilor asiguratorii.M ă surile asiguratorii sunt măsurile luate de organul fiscal, înainte sau în timpul executării, fie acesteavoluntar ă sau silită, când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să-şi ascundă bunurile sau să-şirisipească patrimoniul periclitând considerabil colectarea creanţei fiscale.

Art. 125-126 din Codul de Procedur ă Fiscală indică trei forme de măsuri asiguratorii, şi anumepoprirea veniturilor debitorului/ punerea sub sechestru asiguratoriu a bunurilor mobile şi punerea subsechestru asiguratoriu a bunurilor imobile.

Se vor constitui garanţii şi în cazul asumării obligaţiei de plată de către altă persoană prinangajament de plată. Codul de Procedur ă Fiscală enumăr ă limitativ, în art. 123 tipurile de garanţiimenite să asigure executarea obligaţiei fiscale. Este cazul: consemnă rii de mijloace bă neşti, scrisorilor de garanţ ie bancar ă , ipoteca asupra bunurilor aflate în proprietatea debitorului, gajul asuprabunurilor mobile, fideiusiunea.

Măsurile executorii şi garanţiile se duc la îndeplinire conform procedurilor similare din materiaexecutării silite.

7.6. Executarea silită a obligaţilor fiscale

Noţiunea de executare desemnează modalitatea de stingere a unei obligaţii fiscale a debitorului,

prin realizarea obiectului raportului juridic. Executarea, ca şi în dreptul comun (dreptul civil) poate fivoluntar ă sau silită.

Prin executare silit ă se înţelege ansamblul mijloacelor procedurale, prin care creditorul, titular aldreptului recunoscut printr-un titlu executoriu sau alt titlu constrânge, cu concursul for ţei coercitive astatului, pe debitor să execute o obligaţie fiscală.

Sediul materiei este reprezentat de art. 127-163 Cod de Procedur ă Fiscală. Pentru a trece laexecutarea silită este necesar ă îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a. Existenţa unui titlu executoriu. Titlu executoriu este actul administrativ fiscal emis în condiţiileart. 42 alin 2. Cod de Procedur ă Fiscală, care consemnează o creanţă fiscală, ajunsă la scadenţă.

b. Obligaţia să fie scadentă. Este necesar ca obligaţia să fi ajuns la termenul prevăzut de legepentru plata acesteia. Nu se poate trece la executarea silită, cât timp debitorul se afla în termenul legalde plată voluntar ă.

c. Plata să nu fi fost realizată în mod voluntar.Executarea silită cunoaşte următoarele modalităţi: executarea silită prin poprire, executarea silită

asupra bunurilor mobile, executarea silită asupra bunurilor imobile.

7.6.1. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a dreptului de a cere compensareasau restituirea

Sediul materiei este dat de art. 127-131 Codul de Procedur ă Fiscală. Termenul de prescripţie,în materie fiscală, pentru orice creanţă principală sau accesorie este de 5 ani. Momentul de la care curgeacest termen, conform art. 127 este data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naşteredreptul respectiv. (Spre exemplu, pentru o creanţă scadentă la data de 24 mai 2004, termenul va curgede la 1 ianuarie 2005 şi se va împlini la 1 ianuarie 2010.)

În cazul creanţelor accesorii, provenind din dobânzi şi penalităţi, dreptul de a cere executareasilită se prescrie după un termen calculat distinct pentru fiecare creanţă accesorie.

Acest termen se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.Termenul de prescripţie este susceptibil de suspendare, în cazurile prevăzute la art. 128 Codul de

Procedur ă Fiscală. Şi anume:a. Cazurile prevăzute de dreptul comun pentru suspendarea prescripţiei dreptului la acţiune (art.

13 şi 14 Decretul 167/1958) şi anume: cazurile de suspendare obiective, • for ţa major ă, • debitorul




82

(persoană fizică) se află în for ţele armate române aflate pe picior de r ăzboi, • introducerea uneireclamaţii administrative.

Sunt aplicabile în materie fiscală şi cauzele de suspendare subiective, însă limitativ dată fiindnatura obligaţiilor fiscale: • împotriva persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate deexerciţiu restrânsă. Celelalte 2 cazuri de suspendare, prevăzute la art. 14 nu se aplică întrucâtîntotdeauna, într-un raport juridic de drept fiscal, statul sau o unitate administrativ-teritorială arecalitatea de subiect de drept, acesta neputând fi soţ sau părinte sau ocrotitor al unei persoane.

b. În cazurile în care: • legea prevede expres, • instanţa acordă suspendarea, • alt organ competent– organ fiscal – acordă suspendarea.c. Pe perioada valabilităţii înlesnirilor – eşalonări, amânări.d. Cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită.e. Alte cazuri prevăzute de lege.Efectul suspendării termenului de prescripţie constă în oprirea curgerii acestui termen pe perioada

existenţei cazului de suspendare, urmând ca la încetarea acestuia, termenul să îşi reia cursul, ţinându-secont de timpul scurs înainte.

Termenul de prescripţie este susceptibil şi de întrerupere, în cazurile prevăzute la art. 129 Codde Procedur ă Fiscală:

a. Cazurile prevăzute de dreptul comun pentru întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune, •recunoaşterea creanţei de către debitor, inclusiv prin efectuarea unei plăţi par ţiale,

• introducerea unei cereri de chemare în judecată, care să fie admisă printr-o hotărârejudecătorească definitivă şi irevocabilă. Cererea de chemare în judecată nu întrerupere termenul deprescripţie, dacă a fost respinsă, perimată, anulată sau s-a renunţat la aceasta.

b. Pe data îndeplinirii de către debitor (înainte de executarea silită sau în timpul acesteia) a unuiact voluntar de plată sau a recunoaşterii în orice mod a datoriei.

c. Pe data îndeplinirii de către organul fiscal (din subordinea Agenţiei Naţionale de AdministrareFiscală) a unui act de executare silită.

d. Pe data întocmirii actului de constatare a stării de insolvabilitate a debitorului. În cazul în careprocedându-se la executarea silită, organ fiscal constată că debitorul nu deţine bunuri sau alte valori,care pot fi executate, acesta va constata insolvabilitatea debitorului.

Efectul întreruperii termenului de prescripţie constă în începerea unui nou curs de la data de 1ianuarie a anului următor.

Efectele împlinirii termenului de prescripţie constau în stingerea dreptului de a solicitaexecutarea silită. Împlinirea poate fi invocată de către contribuabil sau de către organul fiscal. Organulfiscal, constatând împlinirea termenului de prescripţie va proceda la încetarea măsurilor de executaresilită şi întocmirea unui proces-verbal de constatare a prescrierii dreptului de a realiza executarea silită.

Obligaţia fiscală supravieţuieşte ca obligaţie imperfectă, conform art. 130 alin. 2 sumele achitatede debitor în contul unei creanţe prescrise nu se restituie.

7.6.2. Organele de executare silită

7.6.2.1. Competenţa

Regula în materie, este că sunt competente să execute silit o creanţă fiscală, organele fiscale,naţionale sau locale, care administrează creanţa fiscală. Acestea sunt abilitate să ia măsuri asiguratoriişi să efectueze acte de executare silită.

Cu privire la competenţa materială, procedura executării silite este îndeplinită de cătrefuncţionarii publici, din cadrul departamentul de specialitate al organului fiscal, aflat în subordineaAgenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, AdministraţiaFinanţelor Publice Comunală Vaslui etc.). Este competent acelaşi organ fiscal, care a realizatînregistrarea fiscală, constatarea creanţei şi faţă de care s-a putut efectua plata voluntar ă.




83

La nivel de competenţă teritorială, regula este a competenţei organului fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

Dacă executarea silită poartă asupra unor bunuri mobile sau imobile ale contribuabilului, estecompetent să îndeplinească actele de executare silită organul fiscal, în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile, conform art. 132 alin 5. Cod de Procedur ă Fiscală. Spre exemplu, în cazul uneiexecutări silite asupra unei societăţi comerciale, cu sediul în Iaşi, care are ca bunuri în proprietate 6nave în port la Constanţa, va fi competentă teritorial se realizeze acte de executare silită Direcţia

Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, ca şi coordonator, iar asupra bunurilor mobile – navele va efectuaacte de executare Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.Cu titlu de excepţie, atunci când se constată existenţa unui pericol evident de sustragere sau

substituire a acestor bunuri, organul fiscal poate lua orice măsuri de indisponibilizare, indiferent delocul unde se găsesc aceste bunuri.

În toate aceste ipoteze, organul fiscal de la domiciliul fiscal va realiza coordonarea procedurii deexecutare silită şi va comunica orice document sau date utile procedurii de executare (date privinddosarul de executare, situaţia juridică a debitorului, titlul executoriu, contul în care se vor vărsa sumeleîncasate).

Conform art. 133 din Codul de Procedur ă Fiscală atunci, când obligaţia fiscală este solidar ă, fiindţinuţi a o executa doi sau mai mulţi debitori, cu domicilii diferite, competenţa teritorială revine aceluiorgan fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului despre care există indicii că

deţine mai multe bunuri urmăribile. Această regulă este aplicabilă numai creanţelor solidare sauindivizibile, nu şi obligaţiilor conjuncte, (al căror obiect este divizibil). Deoarece debitorii sunt ţinuţipentru întreaga creanţă, organul fiscal va efectua acte de executare pentru a îndestula creanţa iniţială,precum şi orice accesorii.

Organul fiscal realizează acte de executare silită prin intermediul unei categorii specializate defuncţionari denumiţi executori fiscali. Deşi, competenţele acestor funcţionari sunt similare cu cele aleexecutorilor judecătoreşti, cele două categorii de executori nu se identifică. Executorii fiscali suntfuncţionari publici, şi nu liberi-profesionişti (ca executorii judecătoreşti); ei acţionează în baza uneiîmputerniciri din partea organului fiscal, ca autoritate a statului. Calitatea de executor fiscal estecertificată prin legitimaţia de executori fiscal şi prin delegaţia primită.

Executorii fiscali au o serie de atribuţii specifice, conform art. 134 alin. 3 Cod de Procedur ă Fiscală:

a. S ă intre în orice incint ă de afaceri (sediu principal, filială, sucursală, punct de lucru) adebitorului persoană juridică sau în alte locuri unde acesta îşi păstrează bunurile (depozit, domiciliucivil).

b. S ă intre în toate încă perile unde se g ă sesc bunuri ale debitorului persoană fizică . Prin"încăpere" se înţelege orice parte a unei locuinţe, aflate în proprietatea sa sau a altuia, orice spaţiudeţinut în baza unui contract de închiriere, comodat.

c. S ă solicite şi să cerceteze orice document sau element material (în sensul de bun corporal) carepoate constitui probă în procedura fiscală.

Cu privire la exercitarea atribuţiilor de la lit. a şi b, se pot face următoarele menţiuni: intrarea sepoate face numai pe bază de acord al contribuabilului, f ăr ă a fi necesar un alt act de autorizare.Delegaţia este o împuternicire primită în baza unui raport de muncă. În lipsa acordului contribuabilului(acord care poate îmbracă formă expresă sau tacită) este nevoie de autorizarea instanţei judecătoreşti, încondiţiile prevăzute de Codul de procedur ă civilă.

Dacă debitorul fiscal lipseşte de la domiciliu sau nu-şi dă consimţământul, executorul fiscal poatepătrunde în incintă numai în prezenţa (condiţie cumulativă) a unui jandarm, reprezentant al poliţiei sauagent al for ţei publice, şi a doi martori.

Pătrunderea în aceste spaţii se poate face numai pentru identificarea, punerea sub sechestru,ridicarea bunurilor supuse executării silite precum şi pentru obţinerea de elemente probatorii înprocedura fiscală.

Intrarea se poate face numai în intervalul orar 6,00- 20,00, şi numai în zilele lucr ătoare.Executarea începută poate continuată în cadrul aceluiaşi interval orar şi într-o zi nelucr ătoare. Accesul




84

se poate face şi înafara acestui interval zilnic sau orar, doar dacă există pericolul sustragerii acestor bunuri.

Rezultatele acestei "percheziţii" sunt consemnate într-un proces verbal, care va cuprinde elementeprivind desf ăşurarea pătrunderii, descrierea bunurilor, ar ătarea locului, zilei şi orei realizării procedurii.

7.6.2.2. Titlul executoriu

Regula este că la baza oricărei proceduri de executare silită se află un titlu executoriu. În dreptulcivil, este titlu executoriu hotărârea judecătorească, definitivă şi irevocabilă sau alt înscris (acteautentificate de notar, hotărârile arbitrale, cambia, cecul şi biletul la ordin, contractele de credit bancar).În dreptul fiscal, este titlu executoriu orice titlu de creanţă fiscală sau un alt titlu.

Titlul de creanţă fiscală devine executoriu, prin simpla ajungere la scadenţă a termenului prevăzutde lege sau stabilit de organul fiscal pentru executarea creanţei. Astfel, putem identifica în executareaunei creanţe fiscale următoarele momente:

- Data constituirii creanţei şi anume data faptului juridic generator al impozitului sau taxei;- Data stabilirea creanţei, prin declaraţie fiscală, decizie de impunere, proces-verbal de

sancţionare a contravenţiilor;- Data exigibilităţii – data la care creanţa poate fi executată voluntar;

- Data scadenţei – data până la care se putea face executarea voluntar ă şi după care începeprocedura executării silite;

Titlul de creanţă devine executoriu la data scadenţei. Acest titlu va cuprinde pe lângă elementeleprevăzute la art. 42 alin 2., elemente generale pentru actul administrativ fiscal, şi următoarele: codul deidentificare fiscală a debitorului, domiciliul fiscal, cuantumul şi natura sumelor datorate, temeiul legalal puterii executorii.

Titlul executoriu se întocmeşte de către organul de executare pentru fiecare tip de creanţă fiscală în parte; spre exemplu: impozit pe profit, T.V.A., amenzi contravenţionale. Titlul executoriu secomunică, de către organul de executare fiscală şi contribuabilului, în termen de 30 de zile de laemitere. Comunicarea se va face printr-o adresă, care va face referire la: denumirea completă aemitentului, temeiul legal al transmiterii titlului executoriu, numele şi adresa debitorului, alte elementede identificare ale acestuia, natura debitului şi suma de plată.

7.6.3. Procedura de executare silită – condiţii generale

Procedura de executare silită, în una din cele trei modalităţi, consacrate de Codul de Procedur ă Fiscală este constituită din două etape: una generală, şi a doua specială, fiecare cu particularităţileproprii. Etapa generală presupune o serie de acte juridice, pe care executorul fiscal este obligat să leîndeplinească sub sancţiunea nulităţii procedurii:

a. Înştiinţarea de plată Executarea silită propriu-zisă este precedată, în toate cazurile, de emiterea unei înştiinţă ri de

plat ă . Aceasta este un act administrativ fiscal, prin care organul de executare silită competentînştiinţează debitorul cu privire la faptul scadenţei obligaţiei.

Prin acest act administrativ, anterior procedurii de executare silită, se acordă debitorului untermen de 15 zile pentru a executa voluntar creanţa fiscală. Termenul este calculat de la datacomunicării.

b. SomaţiaConform art. 140 Cod de Procedur ă Fiscală, procedura de executare silită, în toate modalităţile

debutează prin comunicarea somaţiei. Somaţia este primul act de executare silit ă , constând într-unînscris cuprinzând, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. 2 numărul dosarului de executaresilită, suma de executat, consecinţele neexecutării. Somaţia este însoţită de o copie a titlului executoriu.




85

Prin comunicarea somaţiei se acordă un nou termen de plată de 15 zile debitorului, urmând ca încaz de neplată, să se continue măsurile de executare silită.

c. Evaluarea bunurilorExecutarea silită poate purta asupra tuturor veniturilor şi bunurilor debitorului, prin valorificarea

acestora pentru a stinge creanţele principale şi accesorii, precum şi cheltuielile de executare.Pentru a fi valorificate corespunzător, bunurile şi veniturile asupra cărora poartă procedura de

executare silită, vor fi mai întâi evaluate. Pentru aceasta executorul fiscal, conform art. 142 Cod de

Procedur ă Fiscală va apela la un expert autorizat. Evaluarea bunului se va concretiza într-o expertiză,anexată procesului-verbal de sechestru.Este de observat faptul că, evaluarea bunurilor apare ca etapă numai în cazul executării silite

asupra bunurilor, nu şi la poprire.

7.6.4. Procedura de executare silită – condiţii speciale

7.6.4.1. Executarea silită prin poprire

Sediul materiei este în art. 144-146 Codul de Procedur ă Fiscală. Prin poprire se înţelegemecanismul de executare silită, prin care sunt urmărite veniturile sau orice sumă bănească, în lei sau în

valută, titlurile de valoare sau bunurile mobile necorporale, deţinute sau datorate debitorului fiscal decătre ter ţe persoane (ter ţ poprit) sau pe care acestea le vor datora în viitor, în temeiul unor raporturijuridice existente.

Spre exemplu, debitorul fiscal (D) datorează conform somaţiei de plată din 4 mai 2005 suma de100 de milioane lei cu titlu de impozit pe profit. Debitorul este creditorul unei creanţe comerciale, faţă de un client al său (C), în valoare de 180 milioane lei, scadentă la 1 aprilie 2005 şi neplătită încă. Prinpoprire, executorul fiscal va urmări creanţa comercială, astfel încât C va face plata către bugetulstatului pentru 100 milioane lei, şi restul faţă de creditorul său (D).

Obiectul popririi poate fi orice sumă provenind din creanţe civile (donaţii, contract de locaţiune,împrumut), creanţe comerciale (contract de vânzare-cumpărare, comision, consignaţie) salariile uneipersoane fizice, pensiile, ajutoarele sociale sau alte indemnizaţii. Aceste venituri ale persoanei fizicepot fi urmărite numai în limitele indicate de art. 455 Codul de Procedur ă Civilă. Poprirea se înfiinţează

prin o adresă de poprire, trimisă ter ţului poprit, împreună cu o copie certificată, după titlul executoriu.Această adresă va face menţiune despre • denumirea şi sediul organului de executare, • numărul

şi data emiterii, • denumirea sau numele, • sediu sau adresa ter ţului poprit, • temeiul legal al executăriisilite, • datele de identificare ale debitorului, • numărul şi data titlului executoriu, • natura creanţeifiscale, • cuantumul popririi, • contul în care se va vira sume, • semnătura şi ştampila. Adresa se trimiteprin scrisoare recomandată, cu dovadă de primire.

Executarea silită se poate întinde asupra mai multor ter ţi popriţi, dacă debitorul urmează să încaseze venituri rezultate din titluri de valoare sau bunuri mobile necorporale de la ter ţe persoanejuridice.

Ter ţul poprit are la dispoziţie un termen de 5 zile de la comunicare adresei pentru a confirma, înscris organului fiscal, dacă datorează cu orice titlu sume de bani sau alte bunuri mobile necorporale,către debitorul fiscal. Confirmarea ter ţ ului poprit este necesar ă, deoarece raportul juridic obligaţionaldintre debitorul fiscal şi ter ţul poprit poate să se fi stins anterior comunicării adresei de poprire.

Data înfiinţării popririi este data confirmării sumelor datorate. După acest moment, ter ţul popriteste obligat să reţină sumele datorate şi să le vireze în contul indicat de executorul fiscal.

O formă specială de poprire prevăzută la art. 144 alin. 11-15 Cod de Procedur ă Fiscală este ceaprivind poprirea conturilor bancare ale debitorului fiscal. În acest caz organul fiscal, comunic ă societăţii bancare, la data somării debitorului o copie de pe titlu executoriu.

La trecerea unui termen de 15 zile (termen acordat de procedura somării pentru a face plata), dela comunicare, unitate bancar ă va indisponibiliza orice sumă din încasările zilnice şi nu va proceda ladecontarea documentelor de plată primite. Astfel, contul debitorului fiscal, poate numai încasa, f ăr ă a




86

face plăţi. Pe cale de excepţie, pe bază de documente justificative, debitorul poate face din contulpoprit, plata drepturilor salariale.

Conform art. 145 ter ţul poprit poate nega măsura de poprire sau poate să nu o respecte, caz încare executorul fiscal se va adresa instanţei judecătoreşti, în a cărei rază teritorială se află domiciliulacestuia. Judecata se va face de urgenţă şi cu precădere. Pe baza hotărârii judecătoreşti, dacă există condiţiile cerute de lege pentru menţinerea popririi, executorul fiscal va trece la executarea silită ater ţului poprit. Astfel, ter ţul poprit va r ăspunde cu bunurile proprii pentru neexecutarea culpabilă a

popririi.

7.6.4.2. Executarea silită a bunurilor mobile

Modalitate a executării silite, în dreptul comun şi în materie fiscală, executarea silită a bunurilor mobile, constă în urmărirea, sechestrarea şi valorificarea oricăror bunuri mobile corporale, aflate înproprietatea debitorului.

Sediul materiei este dat de art. 146-149 Cod de Procedur ă Fiscală. Ca regulă pot fi executate oricebunuri mobile, animate sau neanimate, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile.

Pe cale de excepţie, conform art. 146 alin. 2 Cod de Procedur ă Fiscală, în cazul urmăririi unuidebitor persoană fizică, nu pot fi executate silit anumite categorii de bunuri indicate de lege, acestea

fiind necesare desf ăşur ării traiului zilnic. În acest sens, amintim:a. Bunurile necesare pentru continuarea studiilor, exercitarea profesiei, inclusiv cele necesare

desf ăşur ării activităţii agricole. Spre exemplu, unelte, maşini, furaje, animale de producţie sau de lucru.b. Bunurile necesare uzului personal (săpun, haine, lenjerie) sau casnic (electrocasnice, piese de

mobilier). Pentru a fi protejate de executare silită aceste bunuri trebuie să îndeplinească două condiţii:pe de o parte să fie necesare traiului normal (nu produse de lux), iar pe de altă parte să nu fie mai multede acelaşi fel. La acelaşi tratament juridic sunt supuse şi obiectele de cult religios, pentru debitor şifamilia sa.

c. Alimentele necesare debitorului şi familiei sale pentru timp de 2 luni, iar dacă debitorul seocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă.

d. Combustibilul necesar pentru încălzit şi prepararea hranei socotit pentru 3 luni de iarnă,indiferent de anotimpul în care are loc procedur ă de executare silită.

e. Obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave.În cazul persoanelor juridice, vor fi urmărite orice bunuri mobile indiferent de destinaţia acestora.

Pentru a realiza valorificarea bunurilor mobile se vor parcurge o succesiune de etape procedurale,începând cu procedura comună fiecărei forme de executare silită (înştiinţare de plată – somaţie – evaluare a bunurilor) şi o procedură specifică.

La expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somaţiei de plată, dacă debitorul nu execută voluntar creanţa, se trece la punerea sub sechestru a bunurilor. Sechestrarea se efectuează după evaluarea bunurilor (de către un expert), prin întocmirea de către executorul fiscal a unui proces-verbalde sechestru.

Procesul-verbal de sechestru este actul administrativ fiscal prin care bunul este indisponibilizat,urmând ca la expirarea termenului de 15 zile, în lipsa executării voluntare a obligaţiei să se valorificebunul pentru a stinge creanţa.

Acest act cuprinde o serie de elemente obligatorii: atributele de identificare ale executorului fiscal(numele, prenumele, numărul legitimaţiei şi al delegaţiei), atributele de identificare ale creanţeiexecutate (număr dosar de executare, cuantum creanţă, dobânzi şi penalităţi, temeiul legal alexecutării), descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii acestora, menţiuni privind alte drepturireale existente cu privire la bun, atributele de identificare ale custodelui, menţiunea că, în caz deneplată în termen de 15 zile, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate, semnătura executoruluifiscal care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţă la sechestrare.




87

Procesul-verbal se va preda sau comunica debitorului, precum şi custodelui (dacă este cazul),fiind întocmit, după caz, în două sau trei exemplare. Dacă bunurile sechestrate fac obiectul unor altegaranţii reale, un exemplar de pe procesul-verbal se va comunica şi creditorilor.

Prin punerea sub sechestru se generează o serie de efecte juridice. În primul rând, la data puneriisub sechestru se naşte un drept de gaj al statului/unităţii administrativ-teritoriale asupra bunuluirespectiv. Gajul poate fi f ăr ă deposedare, caz în care bunul r ămâne în posesia debitorului sau cudeposedare, caz în care organul fiscal va numi un custode pentru bunul respectiv. Acesta va semna

procesul-verbal de sechestru şi va r ăspunde ca un depozitar remunerat pentru starea bunurilor – art. 148Cod de Procedur ă Fiscală.În al doilea rând, ca efect al punerii sub sechestru bunurile sunt indisponibilizate; acestea sunt

scoase din circuitul civil, astfel că, potrivit art. 146 alin. 10 Cod de Procedur ă Fiscală actele dedispoziţie cu privire la aceste bunuri sunt lovite de nulitate absolută.

Ca efect al punerii sub sechestru, dacă în termen de 15 zile debitorul nu execută voluntar creanţa,organul fiscal poate trece la valorificarea bunului în una din formele prevăzute de lege.

7.6.4.3. Executarea silită a bunurilor imobile

Sediul materiei este în art. 149-151 Cod de Procedur ă Fiscală. Pentru satisfacerea unei creanţefiscale pot fi urmărite orice bunurile imobile aflate în proprietatea debitorului fiscal. Vor fi executatesilit împreună cu acesta şi bunurile accesorii bunului imobil, şi anume bunurile imobile prin destinaţie,conform Cod Civil. Sunt exceptate de la executarea silită bunurile imobile (construcţii) reprezentândspaţiul minim de locuit pentru debitor şi familia sa, stabilite conform normelor în vigoare.

Pentru aprecierea noţiunii de „spaţiu minim de locuit” pentru debitor şi familia sa facem trimiterela Ordonanţa Guvernului nr. 40/1999, care indică criteriile (numărul de membri ai familiei, componenţafamiliei, persoanele bolnave sau în vârstă) de stabilire a suprafeţei minime de locuit. Această excepţieeste la rândul său afectată de o altă excepţie, caz în care va fi executat şi spaţiul minim de locuit, dacă conform art. 149 alin. 4 Cod de Procedur ă Fiscală creanţa fiscală rezultă din săvâr şirea unei infracţiuni(amendă penală, despăgubiri datorate statului sau unităţilor administrativ-teritoriale).

Procedura executării silite asupra bunurilor imobile parcurge următoarele etape generale şi o serie

de etape particulare, fiind similar ă procedurii de urmărire a bunurilor mobile. Astfel, după comunicareaînştiinţării de plată, somarea debitorului şi evaluarea bunurilor imobile printr-o expertiză se va trece lapunerea bunurilor imobile sub sechestru.

Procesul-verbal de sechestru va avea un conţinut identic cu cel de la bunurile mobile, conformart. 147 Cod de Procedur ă Fiscală, f ăcând referire la atributele de identificare ale executorului fiscal(numele, prenumele, numărul legitimaţiei şi al delegaţiei), atributele de identificare ale creanţeiexecutate (număr dosar de executare, cuantum creanţă, dobânzi şi penalităţi, temeiul legal alexecutării), descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii acestora, menţiuni privind alte drepturireale existente cu privire la bun, atributele de identificare ale custodelui, menţiunea că, în caz deneplată în termen de 15 zile, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate, semnătura executoruluifiscal, care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţă la sechestrare.

În urma punerii sub sechestru a bunului, se va trece la numirea unui administrator-sechestru, carepoate fi creditorul, debitorul sau orice altă persoană, potrivit art. 150 Cod de Procedur ă Fiscală.

Efectele punerii sub sechestru a unui bun imobil constau în: în primul rând constituirea unui dreptde ipotecă legală. Organul de executare silită vor solicita de îndată efectuarea inscripţiei ipotecare decătre Biroul de Carte funciar ă în raza teritorială a căruia se află situat bunului imobil, conform Legii 7pe 1996 - legea publicităţii imobiliare.

Biroul de Carte Funciar ă va efectua înscrierea şi va comunica în termen de 10 zile de la primireaprocesului-verbal de sechestru alte drepturi reale şi sarcini, care grevează bunul urmărit şi pe titulariiacestor drepturi. De la data înscrierii ipotecii în cartea funciar ă a imobilului, aceasta devine opozabilă ter ţilor, care au drepturi reale asupra bunului respectiv. În al doilea rând, prin punerea sub sechestru a




88

unui bun imobil, debitorul beneficiază de un termen de 15 zile pentru a efectua plata voluntar, în cazcontrar bunul va fi supus procedurii de valorificare.

Nu în ultimul rând, bunul aflat sub sechestru va fi indisponibilizat, astfel că orice alt act dedispoziţie asupra bunului va fi lovit de nulitate absolută.

În mod excepţional, organul fiscal de executare poate acorda o suspendare a executării siliteasupra unui bun imobil dacă, la cererea debitorului plata integrală a creanţei se poate face din veniturilebunului urmărit (un contract de locaţiune) sau din alte venituri. Astfel, conform art. 151 Cod de

Procedur ă Fiscală debitorul va oferi pentru un termen de maxim 6 luni veniturile sale din alte surse saudin transmiterea folosinţei bunului (prin constituirea unei popriri).

7.6.4.4. Executarea silită a altor bunuri

Prin art. 152 şi 153 din Codul de Procedur ă Fiscală face referire la executarea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de r ădăcini sau a unui ansamblu de bunuri. În primul caz, fructeleneculese şi recoltele prinse de r ădăcini, vor fi executate ca bunuri imobile, deci nu vor fi apreciate ca îndreptul comun drept fiind bunuri mobile prin anticipaţie. În cazul fructelor culese se va aplicaprocedura proprie bunurilor mobile.

În al doilea caz, anumite bunuri pot fi executate ca un ansamblu (spre exemplu, un fond de

comer ţ) atunci când acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase.

7.6.5. Valorificarea bunurilor puse sub sechestru

La trecerea termenului de 15 zile şi în lipsa executării voluntare bunurile urmează să fievalorificate, f ăr ă efectuarea unei alte formalităţi. Procedura este reglementată de art. 154-163 din Codulde Procedur ă Fiscală; valorificarea se poate face în una din formele prevăzute de lege.

• Art. 155 – Valorificarea bunurilor prin înţelegerea părţilorRolul central în această procedur ă revine debitorului, care, cu acordul organului fiscal va căuta

propuneri pentru cumpărarea bunului respectiv. Acesta va prezenta în scris propunerile primite şinivelul de acoperire a creanţelor fiscale, către executorul fiscal, indicând numele, adresa potenţialuluicumpăr ător, precum şi termenul în care acesta poate face plata. De subliniat este faptul că vânzareabunurilor sechestrate se poate face numai către persoanele fizice sau juridice, care nu au obligaţiifiscale restante.

Organul fiscal va analiza ofertele şi va alege pe una dintre acestea comunicând debitoruluitermenul şi contul bugetar în care va fi virat preţul plătit. Cu privire la preţ trebuie menţionat că acestanu poate fi mai mic decât preţul de evaluare a bunului. La data acceptării ofertei de către organul fiscalse încheie un contract de vânzare-cumpărare (în cazul bunurilor mobile) sau un antecontract devânzare-cumpărare (în cazul bunurilor imobile).

Cumpăr ătorul ales va efectua plata în contul bugetar indicat de organul fiscal. La înregistrareaplăţii, indisponibilitatea prevăzută la art. 146 alin. 9 şi 10 va fi ridicată, iar contractul de vânzare-cumpărare îşi va produce efectul translativ de proprietate. Am putea aprecia că plata preţului întermenul prevăzut, este o condiţie rezolutorie a contractului de vânzare-cumpărare.

În cazul în care bunul este imobil, acceptarea ofertei de către organul fiscal, dă naştere unuiantecontract de vânzare-cumpărare, care va fi perfectat la data consemnării acordului de voinţă înformă autentică. De subliniat este faptul că, efectele contractului de vânzare-cumpărare se produc întredebitorul fiscal şi cumpăr ător.




89

Această modalitate de valorificare a bunurilor sechestrate prezintă avantajul că debitorul poateobţine un preţ echitabil pe bunul său, putând beneficia chiar de o diferenţă dintre preţ şi valoareacreanţei.

• Art. 156 – Valorificarea bunurilor prin vânzare directă Bunurile puse sub sechestru pot fi valorificate în regim de consignaţie sau vândute în mod direct.

Procedura se aplică în mod excepţional atunci când bunurile sunt perisabile sau supuse degradării, cândprin vânzarea lor se va acoperi în întregime creanţa fiscală, iar pe parcursul procedurii de licitaţie dacă bunul nu a fost vândut şi un cumpăr ător ofer ă preţul de evaluare a bunului.

În cadrul acestei proceduri se va realiza de asemenea publicitatea vânzării, iar vânzarea esteconsemnată printr-un proces-verbal care constituie titlu de proprietate.

• Art. 157 - Valorificarea bunurilor prin vânzare la licitaţieRolul central în această procedur ă îl ocupă executorul fiscal, căruia îi revin o serie de obligaţii

impuse de lege, menit să asigure desf ăşurarea normală a procedurii de valorificare.În primă etapă, executorul fiscal va asigura publicitatea vânzării, într-un termen regresiv, de 10

zile, înainte de data fixată pentru desf ăşurarea licitaţie. Ca modalitate, publicitatea se va realiza prinafişarea anunţului la sediul organului de executare, al primăriei la sediul sau domiciliul debitorului, la

locul vânzării, şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de largă circulaţie, într-un cotidian local, înpagina de Internet sau, după caz, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi prin altemodalităţi prevăzute de lege.

Anunţul va cuprinde elemente privind data, ora şi locul licitaţiei, preţul de evaluare ori preţul depornire a licitaţiei, invitaţie de a participa la licitaţie.

A doua etapă a procedurii constă în depunerea de către cei interesaţi a ofertelor cu cel puţin o ziînainte de desf ăşurarea licitaţiei, împreună, copie de după actul de identitate al cumpăr ătorului, dovadaplătii taxei de participare (10 % din preţul de evaluare a bunului), cazierul fiscal (dovada că ofertantulnu are creanţe fiscale scadente).

Preţul de pornire a licitaţiei poate varia, fiind fie cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare, fiepreţul de pornire a licitaţie. La a doua şi a treia licitaţie, preţul iniţial va fi diminuat cu 25 %, respectiv50 %. Vânzarea propriu-zisă se face sub coordonarea unei comisii de licitaţie, alcătuită din 3 membri.

Executorul fiscal la termenul şi locul fixate va da citire anunţului de vânzare şi ofertelor primite. Se vaproceda la strigarea preţurilor. Comisia va reţine oferta cea mai bună şi va desemna pe adjudecatar. Deasemenea, se va întocmi un proces-verbal privind desf ăşurarea şi rezultatul licitaţiei.

Plata preţului (diminuat cu valoarea taxei de participare) se va face în termen de 5 zile, la ounitate a Trezoreriei. În lipsa plăţii o nouă licitaţie va fi organizată în termen de 10 zile de laadjudecare, urmând ca orice costuri să fie suportate de către adjudecatar. Plata se poate face în cazulbunurilor imobile şi în rate de maxim 12 luni, conform art. 160 Cod de Procedur ă Fiscală.

Cheltuielile de executare silită sunt de regulă în sarcina debitorului fiscal, acesta fiind considerata se afla în culpă. Sumele realizate prin valorificarea bunurilor vor servi la stingerea obliga ţiilor fiscalescadente. Restul de sumă se va distribui astfel, pentru stingerea cheltuielilor de executare, pentrustingerea altor creanţe fiscale sau vor fi restituite debitorului.

7.7. Soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale

7.7.1. Actul administrativ fiscal - noţiune, elemente constitutive şi caractere juridice

Actul administrativ fiscal este definit prin art. 41 Cod de Procedur ă Fiscală, reprezentând actulemis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingereadrepturilor şi obligaţiilor fiscale. Sunt acte administrative fiscale: decizia de impunere, declaraţiafiscală, procesul-verbal de sechestru, decizia de soluţionare a unei contestaţii etc.




90

Deşi formele întâlnite în practică sunt multiple, aceste acte administrativ fiscale prezintă o seriede caractere comune, care guvernează materia şi sunt obligatorii pentru organul emitent.

Cu privire la conţinutul actului administrativ fiscal, art. 42 alin 2 Cod de Procedur ă Fiscală stabileşte o serie de elemente obligatorii, care pot fi grupate astfel:

- Elemente de identificare a organului fiscal emitent/eventual ale persoanei împuternicite deacesta.

- Elemente (nume/denumire, domiciliu/sediu) de identificare a contribuabilului;

- Obiectul actului administrativ fiscal;- Temeiurile emiterii – în fapt şi în drept;- Posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contesta ţiei şi organul competent a primi

cererea.- Menţiunea privind audierea contribuabilului şi poziţia acestuia.- Data şi locul emiterii, semnătura şi ştampila emitentului.Raportat la aspecte de formă se aplică regula formei scrise, condiţie cerută ad validitatem, actul

administrativ fiscal având caracter autentic.Tot ca şi condiţie de formă cerută pentru opozabilitatea actului administrativ fiscal, acesta este

supus procedurii comunicării, conform art. 43 Cod de Procedur ă Fiscală. Formele de comunicare suntmultiple şi se raportează la situaţia de fapt şi la tipul actului administrativ fiscal.

În primul rând, actul poate fi adus la cunoştinţa contribuabilului prin prezentarea acestuia la

sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătur ă,data comunicării fiind data ridicării sub semnătur ă a actului. Regula este aplicabilă în cazul persoanelor fizice şi juridice, acestea din urmă acţionând prin intermediul reprezentantului persoană fizică.

În a doua modalitate, comunicarea se poate face înafara spaţiului de lucru al organului fiscal, fieprin persoanele împuternicite de către acesta. Comunicarea se îndeplineşte fie prin poştă, la domiciliulfiscal al contribuabilului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie, prin alte mijloace,cum sunt fax, telefon, e-mail, dacă se asigur ă transmiterea textului actului şi confirmarea primiriiacestuia, iar data comunicării va fi dovedită prin semnătura destinatarului, de pe documentul anexă.

În mod excepţional, comunicarea se poate face prin publicarea unui anunţ într-un cotidiannaţional de largă circulaţie, într-un cotidian local sau în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, atunci cândlipsa contribuabilului de la domiciliul fiscal sau refuzul acestuia de a primi actul fac imposibil ă probarea îndeplinirii procedurii de comunicare.

Faţă de contribuabil actul administrativ fiscal va produce efecte juridice, nu de la data emiterii, cide la data comunicării, probată prin intermediul înscrisurilor întocmite cu ocazia procedurii decomunicare.

Procedura se completează cu prevederile Cod de Procedur ă Civilă privind citaţiile şi comunicareaactelor de procedur ă.

Cu privire la efectele actului juridic fiscal, principala funcţie a acestora este individualizareacreanţei fiscale, în sensul de a constata prin raportare la textul normativ din Codul Fiscal, obliga ţiilefiscale principale şi accesorii în cuantum concret.

Îndeplinesc acest rol, în conformitate cu art. 79 Cod de Procedur ă Fiscală, decizia de impunere,declaraţia fiscală, declaraţia vamală, documentul prin care se stabileşte şi se individualizează datoriavamală, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ordonanţa procurorului, încheiereasau dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

Aceste titluri de creanţă prezintă o serie de caractere juridice:- Sunt acte de drept public, având caracter unilateral. Obligativitatea efectelor juridice ale acestor

acte juridice derivă din puterea publică, exercitată de organul fiscal.- Sunt acte juridice declarative de drepturi. Întrucât funcţia principală a actelor administrative

fiscale este aceea de a constata şi individualiza creanţele fiscale rezultând din raportul juridic generator al impozitului, taxei sau altei contribuţii datorate faţă de bugetul de stat sau bugetul local.

- Sunt acte juridice autentice, fiind emise de un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor deserviciu. Ele fac proba până la înscrierea în fals.




91

- Sunt acte cu caracter executoriu. Executarea silită a creanţelor fiscale se face în temeiul actuluiadministrativ fiscal de individualizare a obligaţiilor fiscale, prin simpla ajungere la scadenţa a acesteia.

7.7.2. Căi administrative şi jurisdicţionale de atac împotriva actelor administrative fiscale

Soluţionarea conflictelor privind actele de individualizare a creanţelor fiscale comportă două

nivele de contestare: contestarea administrativă şi contestarea judiciar ă.Codul de Procedur ă Fiscală consacr ă prin art. 174 dreptul la contestaţie – cale administrativă deatac, a celui ce se consider ă lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsaacestuia, care însă nu înlătur ă dreptul la acţiune. Pot fi contestate deciziile de impunere, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei.Declaraţiile fiscale şi cele vamale pot fi contestate numai în ceea ce priveşte intervenţia organuluifiscal, nu şi cu privire la simplele declaraţii ale contribuabilului.

Controlul administrativ al actelor fiscale se declanşează printr-o contestaţie scrisă, care vacuprinde datele de identificare ale contestatorului; obiectul contestaţiei; motivele de fapt şi de drept;dovezile, pe care se întemeiază; semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şiştampila, în cazul persoanelor juridice.

Prin obiect al contestaţiei în sensul art. 175 alin. 2 Cod de Procedur ă Fiscală se desemnează baza

de impunere - faptele juridice constatate, sumele şi măsurile stabilite prin titlul de creanţă fiscală sau altact administrativ, precum şi refuzul nejustificat al organului fiscal de a emite un act administrativ fiscal.

Contestaţia este întocmită în formă scrisă şi se depune la organul fiscal al cărui act se contestă.Termenul de depunere este de 30 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal. Acest termeneste prevăzut sub sancţiunea decăderii. De subliniat este că procedura este scutită de plata taxelor detimbru.

Contestaţia va fi soluţionată de la nivel central sau local, criteriul de stabilire a acestei competenţefiind valoric – 5 miliarde lei vechi. Decizia organului competent va fi dată în formă scrisă şi va fistructurată, similar unei hotărâri judecătoreşti pe trei componente: preambulul , (cuprinzând: denumireaorganului învestit cu soluţionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia,numărul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent, obiectul cauzei, precum şisinteza susţinerilor păr ţilor atunci când organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul

emitent al actului atacat), considerentele – motivele de fapt şi de drept, care au fundamentat deciziaorganului fiscal şi dispozitivul conţinând soluţia pronunţată, calea de atac şi termenul de exercitare aacesteia.

În sensul art. 185 Cod de Procedur ă Fiscală, organul fiscal de control, în urma analizăriicontestaţiei se va pronunţa prin intermediul unei decizii. Se pot formula în conţinutul acesteia trei tipuride soluţii juridice: de admitere totală a contestaţiei, de admitere par ţială a contestaţiei şi soluţia derespingere a contestaţiei.

În primele două cazuri, admiterea contestaţiei va duce la anularea, după caz totală sau par ţială aactului administrativ fiscal; se va întocmi un nou act administrativ-fiscal, care va avea în vedere strictconsiderentele deciziei de soluţionare.

Respingerea contestaţie, ca soluţie se poate pronunţa pe temei procedural, atunci când nu suntîndeplinite condiţiile impuse de Cod de Procedur ă Fiscală sau pe fond, lipsind temeiurile în fapt şi îndrept ale contestaţiei.

Decizia organului fiscal este susceptibilă de a fi atacată, la instanţa judecătorească de contenciosadministrativ competentă. Procedura va fi guvernată de legea contenciosului-administrativ nr. 554 din02/12/2004.

Contestaţia jurisdicţională, conform legii 554/2004 poate interveni în două modalităţi, caalternativă faţă de contestaţia introdusă la organul fiscal de control sau ca şi cale de atac împotrivadecizie acestuia. În ambele situaţii procedura de soluţionare a cererii va urma etapele specifice dindreptul comun.




● BIBLIOGRAFIE1. Gh. Bistriceanu, Gh. Ana, Finanţ e, EDP, Bucureşti, 19952. Paula Apătean, Noul sistem public de pensii , Ed. Scripta, Bucureşti, 2000.3. Axenciuc, Victor, Istoria economică a României , Ed. Fundaţiei „România de mâine”, Bucureşti, 1997.4. Bistriceanu, Gh., Ana, Gh., Finanţ e, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.5. Bodnar, Maria, Pătr ăşcoiu, Lidia, Roxin, Luminiţa, Finanţ e – moned ă, ASE, Bucureşti, 1994.6. Bostan, Ionel, Control financiar , Ed. Polirom, Iaşi, 2000.7. Bostan, Ionel (et col.),, Drept financiar public, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2006.8. Bostan, Ionel, Controlul fiscal , Ed. Polirom, Iaşi, 2003.9. Bostan, Ionel, Drept bugetar, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.10. Condor, Ioan, Drept fiscal şi financiar , Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1996.11. Drosu-Şaguna, Dan, Drept financiar şi fiscal , Ed. All Beck, Bucureşti, 2006.12. Filip, Gheorghe (et col.), Finanţ ele, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001.13. Gliga, Ioan, Drept financiar public, Ed. All, Bucureşti, 1994.14. Hoanţă, Nicolae, Evaziunea fiscal ă, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1997.15. Lazăr, Costinel (et col.),, Teorie economică general ă, Ed. Economică, Bucureşti, 1993.16. Maurice, Duverger, Finances publiques, PUF, Paris, 1978.17. Moşteanu, Narcisa Roxana, Impozite şi taxe, Ed. Economică, Bucureşti, 2001.18. Niţulescu, G., “Primă riile se împrumut ă ”, în Revista Capital , nr. 41/2001.19. Talpoş, Ioan, Finanţ ele României , Ed. Sedona, Timişoara, 1995.20. Trotabas L., Cortenet J.M., Finances publiques, (quatrième édition) Dalloz, 1981.21. Văcărel, Iulian, (et col.), Finanţ e publice, EDP, Bucureşti, 2002.22. Voinea, Gheorghe, Finanţ e locale, Ed. Junimea, Iaşi, 2002.23. Whitehead, Geoffrey, Economia, Ed. Sedona, Timişoara, 1997.24. Zaharescu, Barbu, Economie politică, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1948.25. *** Legea nr. 81/1999 a datoriei publice, M. Of. nr. 215/17 mai 1999.26. *** Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, publicată în M. Of. nr. 140/2000.27. *** Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în M.Of. nr. 597/13 august 2002.28. *** Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finan ţele publice locale, publicată în M.Of. nr. 618 din 18 iulie

2006.29. *** Legea nr. 486/2006 din 27 decembrie 2006 a bugetului de stat pe anul 2007, publicată în M.Of. nr. 1043din 29 decembrie 2006.

30. *** Legea nr. 487 din 27 decembrie 2006 a bugetului asigur ărilor sociale de stat pe anul 2007, publicată înM.Of. nr. 1047 din 29 decembrie 2006.

31. *** OG nr. 36/25 august 1995, cu privire la perfecţionarea unor reglementări referitoare la datoria publică internă, (care modifică şi completează Legea nr. 91/1993, privind datoria publică), art. 1(1), M. Of. nr.202/31 august 1995.

32. *** O.U.G. nr. 146/31 octombrie 2002, privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreriastatului, publicată în M.Of. nr. 824/14 noiembrie 2002.

Drept fin _ Lic_Suport curs an II

Documents

Transcript of Drept fin _ Lic_Suport curs an II