CENTRUL DE ANALIZ STRATEGIC I PROGNOZ „EST – VEST”
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
MONDIALE (1914 – 1945/1947)
Consultant tiinific – Burian Alexandru, doctor habilitat în tiine juridice, profesor universitar, consul-
tant al Institutului de Istorie, Stat i Drept al AM, preedinte al Asociaiei pentru politic extern i colaborare
internaional, redactor-ef al revistei „Revista moldoveneasc de drept internaional i relaii internaionale”,
în anii 1988-1990 colaborator al seciei pentru afacerile externe a CC PCUS, în perioada 1992-1994 preedinte
a comisiei parlamentare pentru politic extern a Parlamentului RM, între 1994-1995 viceministru de externe
al RM, în anii 1995-1997 Ambasador extraordinar i plenipoteniar al RM în RFG.
Consultant pe problemele militare – Basalin Veaceslav, colonel, veteran al Marelui Rzboi pentru
aprarea Patriei.
Recenzent – Sprîncean Mihai, doctor în istorie, confereniar.
Procesare computerizat – Nazaria Elena.
Redacia lingvistic a fost realizat de autor.
Monografia a fost editat cu suportul PCRM, Ambasadei Federaiei Ruse în Republica Moldova, Centrului
de tiin i Cultur Rus în Republica Moldova, unor ageni economici din Republica Moldova.
Exegeza în cauz reprezint o încercare de analiz istorico-politologic a relaiilor internaionale din epoca
rzboaielor mondiale (1914 – 1945/1947). Ea a fost scris pe o vast baz documentar i istoriografic i con-
stituie concomitent o lucrare de cercetare i un manual pentru studenii specialitilor „relaii internaionale”,
„istorie” etc., o surs pentru specialitii din domeniul relaiilor internaionale i profesorii de istorie din institu-
iile preuniversitare i pentru toi cei ce se intereseaz de problemele relaiilor internaionale.
Refleciile asupra lucrrii pot fi expediate pe adresa: sergnazar@mail.ru
ISBN
Partea I. Apariia i evoluia sistemului de relaii internaionale Versailles-Washington.............................10
Tema Nr. 1. Bilanul primului rzboi mondial…………………………………....………………………..10
1. Revoluia din Octombrie i ieirea Rusiei din rzboi.................................................................................10
2. Coaliiile beligerante la începutul anului 1918. „Cele 14 puncte” ale lui W. Wilson................................16
3. Înfrângerea Germaniei i aliailor ei. Armistiiul de la Compiègne...........................................................19
4. Bilanul rzboiului......................................................................................................................................20
Tema Nr. 2. Crearea sistemului de relaii internaionale Versailles - Washington (1918 – 1922)................21
1. Situaia internaional i planurile învingtorilor în ajunul Conferinei de pace de la Paris......................21
2. Începutul lucrrilor Conferinei de pace i confruntarea intereselor rilor învingtoare.
Crearea Ligii Naiunilor..................................................................................................................................24
4. Semnarea tratatelor de pace cu rile aliate Germaniei..............................................................................35
5. Sistemul de la Versailles i contradiciile lui..............................................................................................36
6. Conferina de la Washington......................................................................................................................38
Tema Nr. 3. „Problema rus” în relaiile internaionale din 1918 – 1920.....................................................45
1. Începutul interveniei militare strine i izolarea diplomatic a Rusiei sovietice......................................45
2. Conferina de pace de la Paris – stat major al interveniei antisovietice....................................................48
3. Sprijinul occidental acordat contrarevoluiei ruse i continuarea luptei cu Puterea sovietic
în anii 1919-1920............................................................................................................................................53
4. Rzboiul sovieto-polonez...........................................................................................................................55
Tema Nr. 4. Evoluia situaiei internaionale în anii ’20...............................................................................61
1. Dou tendine în lumea capitalist fa de Rusia sovietic dup terminarea interveniei..........................61
2. Relaiile dintre statele occidentale i Germania învins în anii 1920-1921................................................64
3. Conferinele de la Genova i Haaga...........................................................................................................67
4. Recunoaterea diplomatic a URSS...........................................................................................................75
5. Planul Dawes..............................................................................................................................................78
6. Locarno i problema „revizuirii panice” a tratatului de la Versailles în anii 1925-1927..........................81
7. Soluionarea definitiv a problemei reparaiilor.........................................................................................84
Tema Nr. 5. Dezvoltarea relaiilor internaionale în prima jumtate a anilor ’30 i începutul
pregtirii celui de-Al doilea rzboi mondial........................................................................................................87
1. Apariia focarului de rzboi în Extremul Orient i politica extern a marilor puteri
în anii 1931-1933.................................................................................................................................................87
2. Apariia principalului focar al rzboiului mondial.....................................................................................91
3. Lupta pentru crearea sistemului de securitate colectiv în anii 1933-1935…………..…………………..94
4. Aciunile agresive ale Italiei i Germaniei................................................................................................101
5. Intervenia italo-german în Spania i politica de neamestec a puterilor occidentale……….………….105
6. Extinderea expansiunii nipone în China...................................................................................................110
7. „Axa” Berlin – Roma – Tokyo.................................................................................................................111
Tema Nr. 6. Agravarea relaiilor internaionale în anii 1938-1939 i criza politic
din ajunul rzboiului..........................................................................................................................................114
2. „Anschlusul” Austriei……………………………………………………….…………………………..116
4. Evoluia situaiei din Europa în primele luni ale anului 1939..................................................................131
5. Negocierile anglo-franco-sovietice din primvara-vara anului 1939.......................................................136
6. Pactul sovieto-german de la 23 august 1939............................................................................................152
4
Tema Nr. 8. Doctrinele militare ale principalelor state ale lumii în perioada interbelic (1918-1939)......................................................................................................................................234
1. Scopurile politicii militare i doctrina militar ale Germaniei naziste.....................................................234 2. Doctrinele militare ale Italiei fasciste i Japoniei militariste....................................................................240 3. Doctrinele i politica militar a statelor occidentale.................................................................................242 4. Concepia militar i practica construciei forelor armate sovietice în anii 1918 – 1941.
Esena politicii militare a URSS........................................................................................................................247
Partea II. Operaiunile militare în anii celui de-Al doilea rzboi mondial..................................................253
Tema Nr. 9. Începutul celui de-Al doilea rzboi mondial i ocuparea Europei Occidentale de ctre statele fasciste.......................................................................................................................................253
1. Nvlirea Germaniei fasciste asupra Poloniei. „Rzboiul straniu”..........................................................253 2. Campania din Vest....................................................................................................................................262 3. Btlia pentru Anglia................................................................................................................................270
1. Planurile antiumane ale nazitilor.............................................................................................................276 2. Despre „teoria” pregtirii URSS de rzboi contra Germaniei în 1941.....................................................282 3. Începutul Marelui rzboi pentru Aprarea Patriei....................................................................................310 4. Btlia de lâng Moscova.........................................................................................................................325 5. Nvlirea Japoniei asupra SUA................................................................................................................339
1. Rolul României în rzboiul antisovietic în prima lui etap (1941 – noiembrie 1942).............................343 2. Unii autori moldoveni i români despre caracterul „de eliberare” al rzboiului României
împotriva URSS i despre politica autoritilor române pe teritoriul ocupat.....................................................348 3. Genocidul populaiei panice pe teritoriile moldoveneti i ucrainene ocupate de
România fascist................................................................................................................................................354 4. Personalitatea lui Ion Antonescu i caracterul dictaturii lui. Interpretrile exterminrii
Tema Nr. 12. Cotitura radical în mersul celui de-Al doilea rzboi mondial.............................................387 1. Lupta coaliiilor beligerante în primvara-toamna anului 1942...............................................................387 2. Distrugerea wehrmachtului i a aliailor lui pe flancul de sud al frontului sovieto-german.....................393 3. Evoluia evenimentelor pe frontul sovieto-german în perioada dintre cele dou mari btlii:
februarie-iunie 1943...........................................................................................................................................406 4. Btlia de la Kursk....................................................................................................................................409
Partea III. Evoluia relaiilor internaionale în anii rzboiului....................................................................455
Tema Nr. 14. Relaiile politice dintre marile puteri în perioada anilor 1939 - 1941….…………...……...455 1. Relaiile anglo-americane, esena i importana lor pentru victoria asupra lui Hitler..............................455 2. Relaiile sovieto-germane în perioada 1 septembrie 1939 – 22 iunie 1941..............................................460 3. Soluionarea definitiv a problemei basarabene.......................................................................................464 4. Misiunea lui Hess.....................................................................................................................................481 5. Relaiile URSS i Japoniei în etapa iniial a rzboiului..........................................................................482 6. Relaiile americano-nipone i pregtirea Japoniei militariste pentru o nou agresiune în zona
Oceanului Pacific...............................................................................................................................................483
5
1. Relaiile dintre puterile fasciste în perioada de pân la Stalingrad...........................................................488
2. Diplomaia Germaniei hitleriste i a sateliilor ei dup înfrângerile grele, suferite pe
toate fronturile....................................................................................................................................................495
Tema Nr. 16. Activitatea diplomatic a statelor antifasciste în anii 1941 – 1945……….………………..501
1. Constituirea Coaliiei antihitleriste...........................................................................................................501
2. Ajutorul aliailor occidentali URSS în cadrul programului Lend-Lease..................................................514
3. Relaiile reciproce dintre aliai din perioada de pân la prima întâlnire a „Celor trei mari”
(vara – toamna anului 1943)…………………………………………...…………………………………...…518
4. Conferina de la Teheran i importana ei istoric………………………………………………………520
5. Între Teheran i Ialta.................................................................................................................................523
7. Conferina din Crimeea.............................................................................................................................530
8. Între Ialta i Potsdam................................................................................................................................537
9. Conferina istoric de la Berlin i importana ei mondial……………………...………………………541
Tema Nr. 17. Problema deschiderii Celui de-al doilea Front......................................................................543
1. Problema declanrii operaiunilor militare de proporii contra lui Hitler în Europa Occidental
în anii 1941 – 1942…………………………………………………………………………………………….543
2. Necesitatea Celui de-al doilea Front dup începutul cotiturii radicale în mersul rzboiului....................561
Tema Nr. 18. Examinarea problemei poloneze în cadrul coaliiei antihitleriste i soluionarea
ei definitiv........................................................................................................................................................570
2. Evenimentele poloneze din anul 1944......................................................................................................574
3. Restabilirea Poloniei independente i recunoaterea ei internaional.....................................................583
Tema Nr. 19. Problema german în anii celui de-Al doilea rzboi mondial…………………….………..587
Tema Nr. 20. Goana înarmrii atomice în anii rzboiului i consecinele ei..............................................591
Încheiere: Bilanul celui de-Al doilea rzboi mondial.................................................................................597
Post scriptum: Noul raport de fore dup terminarea rzboiului i începutul confruntrii
sovieto-americane..............................................................................................................................................602
Lista abrevierilor........................................................................................................................................611
6
Lucrarea este consacrat memoriei veteranilor celui de-Al doilea rzboi mondial care au luptat cu fascis-
mul. Strbunicii copiilor mei (trei în rândurile armatei, iar altul fiind legat cu ilegalitatea antifascist) i unchiul
meu (în rândurile diviziei Tudor Vladimirescu) au fost printre acetia, fiind printre cei aproape 400 de mii de
originari din Moldova mobilizai în Armata Roie. Cel puin patru din fraii lor nu s-au mai întors de pe front.
PREFA
Studiul în cauz reprezint o încercare de analiz istorico-politologic a relaiilor internaionale din epoca
rzboaielor mondiale (1917/1918 – 1945). El a fost scris pe o vast baz documentar i istoriografic, fiind
folosite multiple izvoare de limb rus i român pe aceast problematic. Examinând evenimentele, autorul s-
a bazat în primul rând pe documentele publicate ale epocii respective i pe memoriile, cuvântrile i alte lucrri
ale politicienilor i diplomailor, care au luat nemijlocit parte la viaa politic internaional. De asemenea,
examinând i analizând evenimentele, am studiat lucrrile tiinifice ale savanilor sovietici, rui, englezi,
germani, italieni, nord-americani, niponi, cehoslovaci, români, unguri, polonezi, finlandezi, francezi, bulgari,
unguri, israeliteni, ucraineni, belorui, olandezi i, bineîneles, moldoveni.
Noi nu ne-am pus drept scop examinarea i reflectarea tuturor evenimentelor ce s-au produs în cadrul relai-
ilor internaionale din perioada nominalizat, ci numai a celor, dup prerea noastr, mai importante, în care au
fost direct antrenate marile puteri. Îns ele au fost hotrâtoare în evoluia situaiei internaionale.
Drept suport metodologic al lucrrii ne-a servit concepia materialist a istoriei, iar principiul cel mai
important în procesul de studiu l-a constituit cel materialist-dialectic. Totodat în concluziile noastre ne-am
strduit în msura posibilitilor i subiectivismului propriu s respectm principiul obiectivismului istoric, al
istorismului i s ne cluzim de valorile general-umane. În context noi ne-am permis s ne exprimm deschis
simpatiile fa de forele iubitoare de pace i s-i acuzm pe acei, care tindeau s declaneze un nou rzboi
mondial i pe susintorii acestora. Nici despre un rzboi nu s-a minit atâta cât despre cel de-Al doilea rzboi
mondial, deoarece de bilanul lui au rmas nesatisfcui nici germanii învini, nici aliaii occidentali.
Examinând politica extern a marilor puteri, autorul face aceasta nu de pe poziiile moralizrii dearte, ci
din punctul de vedere al pragmatismului, realismului politic i intereselor naionale ale popoarelor lumii i, în
primul rând, ale naiunilor mari. El ajunge la concluzia c o politic realist, ce ine cont de interesele naionale
adevrate ale popoarelor, de necesitatea pstrrii pcii în lume, respectrii suveranitii i independenei statale
ale tuturor rilor, a colaborrii internaionale este o politic moral i onest. i invers, încercrile elitelor
unor state de a destabiliza pacea, de a-i realiza scopurile lor egoiste din contul altor state, sunt nu numai
amorale, dar i ireale, i, respectiv, antinaionale. Astfel de încercri duc la rzboaie i la unirea tuturor forelor
sntoase ale planetei contra agresorilor. Aceste tentative sunt îndreptate nu numai împotriva altor popoare, dar
i contra intereselor vitale ale popoarelor statelor perturbatoare.
Exegeza dat este prima de felul acesta în limba moldoveneasc/român. În limba rus au fost publicate
mai multe lucrri cu caracter general ce in de istoria relaiilor internaionale. Îns ele sunt în mare msur
învechite conceptual (ultima ediie este din anul 1986) i totodat autorii lor n-au avut posibilitatea s ia
cunotin de multe documente i lucrri tiinifice ale cercettorilor occidentali care au vzut lumina tiparului
în spaiul postsovietic la intersecia secolelor XX – XXI. Totodat, lucrarea în cauz se deosebete de altele
prin faptul c ea nu se limiteaz la examinarea i analiza evenimentelor i faptelor ce au avut loc, dar încearc
s examineze i variantele de alternativ ale evenimentelor derulate, s modeleze unele situaii. Aceasta poate
servi în calitate de exemplu/model pentru analiza evenimentelor din zilele noastre i pentru modelarea celor
mai probabile variante ale situaiei internaionale din viitorul apropiat i relativ mai îndeprtat.
Travaliul respectiv constituie concomitent o surs de cercetare i un curs de prelegeri pentru studenii
specialitilor „relaii internaionale”, „istorie” etc., dar i pentru specialitii din domeniul relaiilor internaio-
nale i profesorii de istorie din instituiile preuniversitare i pentru toi cei ce se intereseaz de problemele rela-
iilor internaionale. Autorul nu pretinde la adevrul absolut, ci doar îi expune viziunea proprie asupra eveni-
mentelor, admiând c ea poate fi în unele cazuri subiectiv. Plus la aceasta, înelegând c tiina istoric i cea
politic sunt în permanent dezvoltare, lucrarea dat peste un anumit timp va necesita o completare i posibil i
o revizuire parial.
7
ÎN LOC DE INTRODUCERE: PRIMUL RZBOI MONDIAL Cauzele rzboiului. La finele sec. al XIX-lea se produc importante modificri în raportul de fore dintre
marile puteri. Germania, care a devenit cea mai dezvoltat ar din Europa din punct de vedere industrial,
strâmtoreaz de pe pieele internaionale alte state, în primul rând pe Anglia, care erau cointeresate în slbirea
puterii statului german, vzând în el un concurent economic periculos. Scopul lor putea fi realizat numai în
urma unei confruntri violente. Cea mai înverunat concuren s-a desfurat între Anglia i Germania care
erau cele mai mari puteri industriale europene. Neînelegeri s-au iscat i între Frana i Germania, Rusia i
Germania, Rusia i Austro-Ungaria, Frana i Italia, Rusia i Turcia.
Marile puteri continentale se grupeaz dup principiul de interese, formând dou coaliii politico-militare
antagoniste. Astfel, în anii 1879-1882 Germania, Austro-Ungaria, Italia constituie Tripla Alian, iar în 1893-
1904-1907 Rusia, Frana i Marea Britanie creeaz Antanta.
Ambele blocuri, prin diferite promisiuni, cutau s atrag de partea lor alte state nealiniate, ceea ce a
agravat i mai mult situaia internaional i a creat pericolul declanrii unui rzboi european. Pentru prima
dat el a devenit real în anii 1912-1913, în perioada celor dou rzboaie balcanice. În Europa s-a dezlnuit o
înverunat curs a înarmrilor, prima finisându-i pregtirile de rzboi Germania, care dorea ca el s înceap
cât mai curând, pentru a profita de superioritatea sa militar vremelnic. Germanii înelegeau c resursele lor
economice, naturale i umane limitate, în comparaie cu cele ale Antantei, nu le vor permite s obin victorie
într-un rzboi de lung durat, cu atât mai mult pe dou fronturi. De aceea intenionau s-i distrug pe rivalii
lor principali pe rând, unul câte unul. Comandamentul german a elaborat concepia „rzboiului fulger”, în baza
ei fiind întocmite planuri concrete.
Planurile militare ale prilor beligerante. Pregtirea forelor armate de rzboi se înfptuia sub influena
concepiilor teoretice despre posibilitatea nimicirii complete a inamicului într-o singur btlie general.
Deoarece statele majore ale armatelor presupuneau un rzboi de scurt durat, mobilizarea economiei rii
pentru necesitile frontului nu putea fi prevzut. Majoritatea planurilor militare se bazau pe-o concepie
greit privind posibilitatea obinerii unei victorii decisive într-un termen scurt. Fora de rezisten a armatei
inamicului, prezena la el a unor mari contingente de rezerv bine pregtite, potenialul lui economic i moral
nu erau luate în calcul, ceea ce le atribuia multor planuri strategice un elementar aventurism. Caracteristic e i
faptul c, fiind membru al unei coaliii militare, fiecare ar avea propriul plan strategic, care reflecta interesele
ei proprii de cotropire. Ca rezultat, puterile aliate tindeau s se eschiveze de la onorarea obligaiunilor de aliat.
Planul strategic al Germaniei era cunoscut ca „planul Schlieffen”. Ideea lui central consta în aplicarea
fulgertoare a unor lovituri de oc iniial Franei, apoi Rusiei, ca astfel s obin o victorie rapid, evitând rz-
boiul pe dou fronturi. Pentru realizarea acestei intenii se preconiza concentrarea eforturilor principale (7 ar-
mate de infanterie) contra Franei. Gruparea de oc (5 armate), desfurat pe flancul drept, trebuia s loveasc
prin surprindere, înaintând prin teritoriul Belgiei neutre în flancul i spatele armatei franceze i s-i organizeze
acesteia nite „Canne grandioase”. Distrugerea armatei franceze era prevzut dintr-o singur operaiune.
Considernd c Rusia nu va fi capabil s realizeze la timp mobilizarea, planul german prevedea aprarea
Prusiei Orientale în prima perioad a rzboiului cu forele unei singure armate. Dup zdrobirea Franei se
preconiza o regrupare rapid a tuturor forelor spre Est i, împreun cu Austro-Ungaria, înfrângerea armatei
ruse. Zdrobirea Franei i Rusiei erau prevzute în timp de 2-3 luni. Planul german se baza pe ipoteza greit
c în timpul ofensivei trupelor germane în Frana, Germania va izbuti s evite operaiunile active în Rsrit.
Plus la aceasta, erau supraapreciate forele proprii i subapreciate cele ale inamicului: zdrobirea fulgertoare a
forelor superioare ale Antantei era una ireal. Cu toate acestea din punct de vedere strategic i operativ
„Planul Schlieffen” avea un ir de momente pozitive: determinarea sigur a direciei loviturii principale;
crearea unei superioriti de fore în direcia hotrâtoare; aprecierea just a rolului iniiativei strategice i
factorului surprinderii; tendina spre aciuni active i decisive. Îns în ansamblu el s-a dovedit unul
neîntemeiat, dac nu aventurist.
Planul strategic austro-ungar era un apendice al celui german. Conform lui, Austro-Ungaria, atâta timp cât
armata german lupta în Vest, trebuia s se apere în Est, iar apoi, împreun cu aliatul su, s loveasc Rusia i
s finiseze victorios rzboiul.
Planul rusesc de rzboi era unul de ofensiv i prevedea aciuni active concomitent contra Austro-Ungariei
i Germaniei. Lovitura principal trebuia dat Austro-Ungariei, înconjurând i nimicind forele ei principale în
Galiia, fapt care va crea condiii prielnice pentru efectuarea unei ofensive împotriva Budapestei i Vienei. Alt
grupare trebuia s invadeze Prusia Oriental, s ias spre gurile Vistulei i s creeze un pericol real pentru ra-
ioanele centrale ale Germaniei. Îns acest plan de-a înainta concomitent în dou direcii strategice nu corespun-
dea posibilitilor militare i economice ale rii. Ba mai mult, guvernul arist s-a obligat s înceap ofensiva în
cea de-a 16-cea – 19-cea zi din momentul inaugural al mobilizrii, pe când pentru realizarea ei i desfurarea
strategic a armatei era nevoie de dou luni. În atare condiii armata rus trebuia s rezolve anume sarcini de
lupt neavând superioritate în fore i mijloace asupra inamicului. Astfel, i planul rus într-o mare msur era
unul aventurist.
8
Planul francez purta un caracter pasiv, de ateptare. Iniiativa strategic era cedat inamicului. Trecerea ar-
matei franceze la ofensiv era prevzut doar dup ce ruii vor sustrage asupra lor forele principale ale Ger-
maniei. Planul strategic al Angliei avea drept scop pstrarea dominaiei maritime engleze. Pentru aciunile pe
uscat se prevedea de îndreptat în Frana o armat expediional (7 divizii). Se întrevedea foarte clar tendina
Marii Britanii de-a transfera povara principal a rzboiului pe umerii aliailor i de-a distruge concurentul su
principal – Germania – cu mâinile altora.
Astfel, planurile marilor puteri militau pentru un rzboi de scurt durat, fapt care a condiionat desfura-
rea armatelor lor (cu excepia celei franceze) într-un singur ealon strategic. Un aa aranjament nu corespundea
nici pe departe sarcinilor de perspectiv i trebuia s conduc la o stingere rapid a operaiunii de ofensiv.
Tendina de-a obine victorie într-o btlie general numai cu ajutorul armatelor mobilizate i rezervelor
pregtite, demonstreaz neînelegerea caracterului viitorului rzboi de ctre conductorii militari i politici din
acel timp.
Începutul conflagraiei. În calitate de motiv al declanrii rzboiului a servit asasinarea motenitorului
tronului Austro-Ungariei, arhiducelui Franz Ferdinand, la Saraievo în ziua de 28 iunie 1914. De acest fapt a fost
învinuit Serbia, aliata Rusiei, creia la 28 iulie Austro-Ungaria i-a declarat rzboi. În Rusia a fost anunat mo-
bilizarea rezervitilor, ceea ce a determinat Germania s-i declare la 1 august 1914 rzboi, iar la 3 august Fran-
ei. Pentru a ataca Frana, armata german invadeaz Belgia neutr. La 4 august Anglia, sub motiv de aprare a
neutralitii Belgiei, declar rzboi Germaniei. În curând rzboiul european se transform într-unul mondial.
De partea Antantei se situeaz dominioanele britanice (Australia, Noua Zeeland, Canada, Uniunea Sud-Afri-
can) i Japonia, iar de partea Germaniei i Austro-Ungariei – Turcia. În conflict au fost antrenate de asemenea
i coloniile britanice. În total în conflagraia mondial au fost atrase 33 de state (împreun cu dominioanele
britanice i India) cu o populaie de 1,5 mlrd de oameni sau 3/4 din populaia planetei. Teatrul principal al
operaiunilor se desfoar îns pe teritoriul european.
Rzboiul, declanat de Germania, a fost pregtit i de cercurile monopoliste ale altor mari puteri, anume aces-
tea fiind cele mai cointeresate în continuarea lui. Dup venirea lui F.D. Roosevelt la putere, în 1933, congresul
american a creat o comisie special pentru examinarea cauzelor intrrii SUA în rzboi. Concluziile erau ocan-
te – vina pentru implicarea în rzboi o purtau marile corporaii, care s-au îmbogit colosal de pe urma lui.
Pentru Serbia i Belgia rzboiul purta un caracter de aprare.
Tratativele guvernului român cu Antanta. Dup începutul rzboiului, prile beligerante s-au strduit s-i
atrag de partea lor pe cei neutri, folosind o reea întreag de mijloace, începând cu promisiunile ademenitoare
urmând cu presiunile brutale. Dup intrarea în rzboi a Italiei i Bulgariei, în 1915, România a devenit obiectul
solicitrilor celor mai presante din partea celor dou coaliii. Puterile centrale îi ddeau seama c în cel mai
fericit caz pentru ele România va rmâne neutr. Antanta, bucurându-se de progres statornic la Bucureti, voia
s grbeasc intrarea României în rzboi pentru a slbi presiunea german pe frontul din Frana. Premierul ro-
mân I. Brtianu r a negociat aproape doi ani, în secret, cu reprezentanii Antantei condiiile cele mai convenabi-
le pentru intrarea armatei române în aciune i pentru a gsi modalitatea cea mai favorabil intereselor Româ-
niei a tratatului de alian cu Antanta. Fa de manevrele i tergiversrile lui Brtianu, Antanta îi va pierde
rbdarea, în vara anului 1916, punând România astfel în faa alternativei: „acum sau niciodat”. Ezitrile i os-
cilaiile elitei româneti referitor la orientarea geopolitic a României sunt bine simite în discuia lui C. Stere
cu I.G. Duca datând din 15 mai 1915: „Rusia nu poate fi decât btut, armatele arului, care acuma se retrag,
nu vor fi niciodat în stare s se reorganizeze... Rusia nu ne va da Transilvania, Rusia vrea Strâmtorile, va trece
peste trupul nostru ca s le obin. Aliana cu dânii nu ne va duce decât la sclavie. Trebuie s fie cineva orb,
incapabil, nu om politic, ca s nu îneleag, ca s nu vad un lucru atât de sigur, de limpede... Voi transformai
[statul independent] într-o gubernie ruseasc. N-au s fie destule blesteme ca s pedepseasc în vecii vecilor
crima ce o pregtii azi împotriva românismului” 1 .
Brtianu a semnat la 4/17 august 1916 tratatul de alian cu Antanta, însoit de-o convenie militar. Româ-
nia se angaja s intre în rzboi împotriva Austro-Ungariei, iar Antanta îi recunotea dreptul de-a alipi teritoriile
româneti din Austro-Ungaria. Aliaii se angajau s declaneze, cu opt zile înainte de intrarea României în
rzboi, o ofensiv pentru a înlesni viitoarele aciuni ale armatei române în Transilvania. Rusia urma s trimit
trei divizii; România urma s primeasc, prin Rusia, zilnic, câte 300 t de muniie i materiale de rzboi.
Intrarea României în rzboi. Îns în pregtirea armatei române pentru rzboi Brtianu a comis mari erori.
Evaluând eronat viitoarea campanie, el îi spunea generalului Averescu în 1915 c eliberarea Transilvaniei se va
desfura în 15 zile! Aprovizionarea armatei a dat natere unui boom afacerist, în care delapidarea banilor publici
i hoia au atins proporii considerabile. Guvernul liberal a angajat România în rzboi cu o armat nepregtit,
subevaluând capacitatea de ripost a adversarului i întemeindu-i planurile de lupt pe promisiunile aliailor.
Corupia i dezordinea din anii neutralitii i-au spus cuvântul la declanarea operaiunilor militare, haosul
r Nota redactorului tiinific: Ion I.C. Brtianu (20 august 1864 – 24 noiembrie 1927), om politic, inginer, prim- ministru al României, preedinte al Partidului Naional Liberal, membru de onoare al Academiei Române. 1 Constantiniu Fl. O istorie sincer a poporului român. Bucureti, 1997. P. 273
cptând, în anumite segmente ale articulaiilor militare i civile, dimensiuni uriae. Generalul Berbelot, eful
misiunii militare franceze, a sintetizat corect situaia real, când a spus c eram „admirabil de dezordonai” 2 .
Foarte drastic aprecia clasa politic româneasc a vremii Octavian Goga, numindu-i pe reprezentanii ei „sec-
turi”, „politicienii ordinari”, „hoi improvizai la drumul mare”, „contrabanditi” 3 .
Începutul campaniei a fost destul de promitor pentru armata român. Unitile române au intrat în Transil-
vania într-o atmosfer de entuziasm. Ocuparea Braovului (16/29 august) a fost punctul culminant al ofensivei
din Transilvania. Îns în curând bucuria i încrederea victoriei din Transilvania au fost spulberate de ruinoasa
înfrângere de la Tertucaia (24 august / 6 septembrie). Incompetena i laitatea comandanilor au fcut ca
trupele române s fie încercuite i anihilate (160 ofieri i 6000 soldai mori i rnii, fa de 480 ofieri i
28000 soldai prizonieri i 5500 militari scpai din încercuire).
Dup o rezisten la trectori, forele Puterilor Centrale au izbutit s ptrund pe valea Jiului, au ocupat
Oltenia i au ptruns apoi în Muntenia (11/24 noiembrie). Cu o zi înainte forele germano-bulgare au trecut
Dunrea. Situaia României a devenit una critic. Autoritile au prsit capitala, în care trupele Puterilor
Centrale au intrat la 23 noiembrie / 6 decembrie.
Moldova în anii Primului rzboi mondial. Dup intrarea României în rzboi i înfrângerea fulgertoare a
armatei ei, Basarabia devine o regiune din apropierea nemijlocit a frontului. Acest lucru s-a rsfrânt negativ
asupra economiei ei i nivelului de via al populaiei. Practic de dou ori s-a micorat numrul întreprinderilor
industriale. Una din particularitile dezvoltrii economice a inutului din anii rzboiului a fost construcia
accelerat a cilor ferate, generat de necesitile rzboiului. Încontinuu scdea salariul real al muncitorilor i
drept rezultat nivelul de via a sczut de 3-4 ori.
Negativ s-a rsfrânt desfurarea rzboiului i asupra agriculturii Moldovei. Din cauza mobilizrii în
armat i la construcia fortificaiilor a populaiei brbteti apte de munc i din cea a ruinei economice, for-
ele productive ale acestei ramuri principale au fost subminate. Ctre luna aprilie 1916 au fost mobilizai în
armat 250 mii de oameni, iar peste un an în armat erau deja peste 300 mii de basarabeni. Rechiziiile
continui de animale pentru necesitile frontului au pricinuit scderea brusc a forei de traciune, s-a micorat
i numrul mainilor agricole care i mai înainte erau puine. Toate acestea au generat degradarea agriculturii,
ceea ce s-a manifestat prin reducerea în anii de rzboi a terenurilor însmânate cu 19% i a colectrilor de
grunoase cu 27%. A crescut în schimb presiunea fiscal asupra rnimii. În afar de aceasta ranii erau
permanent mobilizai la îndeplinirea lucrrilor de reparaie a drumurilor i sparea traneelor.
Cu alte cuvinte, rzboiul a dus populaia inutului, precum i a întregii Europe, în pragul supravieuirii.
2 Ibid. P. 276.
PARTEA I. APARIIA I EVOLUIA SISTEMULUI DE RELAII INTERNAIONALE VERSAILLES-WASHINGTON
Noi am plecat cu convingerea c tratatele, pe care le-am impus dumanilor notri, erau inechitabile i
iraionale.
1. Revoluia din Octombrie i ieirea Rusiei din rzboi
La 7 noiembrie (25 octombrie) 1917 la Petrograd a învins rscoala armat, i puterea de stat în Rusia au
acaparat-o bolevicii 1 . Aceasta a pus începutul unei ere principial noi în istoria universal i a constituit
începutul scindrii lumii în dou sisteme.
Decretul despre pace. Sarcina principal a noii puteri în domeniul politicii externe era „încetarea
rzboiului imperialist”, încheierea unei pci generale democratice, fr anexiuni i contribuii. La 8 noiembrie
(26 octombrie) 1917 Congresul al II-lea al Sovietelor a adoptat Decretul leninist despre pace – document de
program al diplomaiei sovietice 2 . În el pentru prima dat au fost expuse bazele politicii coexistenei panice a
statelor cu orânduire social diferit. Puterea nou-nscut propunea tuturor popoarelor i guvernelor naiunilor
beligerante încheierea imediat a pcii democratice – fr anexiuni i contribuii. Se proclama refuzul deplin
de la orice forme de agresiune, principiul autodeterminrii naiunilor 3 , acuzarea colonialismului, cerina egali-
tii popoarelor mari i mici.
De la tribuna Congresului al II-lea al Sovietelor s-a menionat c Guvernul sovietic nu consider propune-
rile sale drept ultimative. El este de acord s discute orice alte condiii ale pcii i insist asupra prezentrii lor
imediate, asupra claritii lor absolute i excluderii diplomaiei secrete în timpul examinrii lor. Decretul
despre pace propunea încheierea armistiiului minimum pentru trei luni, dând astfel posibilitate tuturor rilor
de-a se pregti pentru tratativele de pace.
Fcând apel de-a se dezice de orice anexiuni, Decretul leninist despre pace nu presupunea încheierea unei
înelegeri referitor la respectarea status-quo-ului internaional. Dimpotriv, însi definiia „anexiunilor” ce se
coninea în el îi atribuia un caracter clar i absolut corespunztor principiului autodeterminrii popoarelor: „În
cazul când o naiune se menine în hotarele statului dat prin violen, dac... nu i se ofer dreptul prin vot liber,
cu evacuarea absolut a trupelor naiunii anexatoare sau în genere mai puternice, s hotrasc fr cea mai
mic constrângere problema privind formele existenei statale ale acestei naiuni, atunci aceasta constituie o
anexiune, deci cotropire i violen”. Decretul stipula c principiul autodeterminrii trebuie s fie egal atribuit
„indiferent... de faptul dac aceast naiune triete în Europa sau în ri îndeprtate de peste ocean” 4 .
Radioul i presa au rspândit foarte repede coninutul lui în toat lumea. Acest document a devenit cel mai
popular în rândurile oamenilor muncii din statele beligerante i îndeosebi printre milioanele de soldai ce
putrezeau în traneele mcelului imperialist. El le-a exprimat aspiraiile lor profunde i tendina spre o pace
imediat. În acest sens Decretul despre pace a avut un puternic efect revoluionar asupra rilor beligerante. În
planurile guvernului bolevic el avea un sens dublu – încetarea rzboiului mondial ca prim scop i populariza-
rea ideii revoluiei printre muncitorii statelor beligerante. Acestui obiectiv i-a servit i adresarea direct ctre
popoare cu scopul de-a înceta mcelul imperialist.
1 Vezi: .. . 3- . ., 1991-1992; . -
. ., 1990; . , . ., 1987; . - . 1917 . ., 1989; . . T. 1. ., 1990; . . ., 2004. . 132-143 etc. 2 .. . . . T. 35. . 13-16.
3 Consolidându-i puterea, bolevicii s-au dezis de acest principiu, dându-i o alt tâlcuire, i anume, „istoric de
clas”. Esena politicii lor naionale consta în „apropierea i contopirea proletarilor i maselor truditoare ale tuturor naiunilor în lupta lor revoluionar pentru rsturnarea burgheziei”. În practic aceasta însemna c bolevicii deja în anii 1919-1921 recunoteau dreptul la autodeterminare numai pentru naiunile „care lupt contra imperialismului” (Afganistan, Turcia) i acelora unde proletariatul se afla la putere. Astfel, în 1921 Armata Roie a invadat Georgia, Armenia i Azerbaidjanul i a stabilit în aceste ri Puterea sovietic. Aceasta însemna exportul revoluiei i distan- area de la principiul autodeterminrii naiunilor, proclamat în 1917. Nu mai vorbim c în epoca stalinist acest principiu a fost înclcat, deoarece teza „autodeterminarea pân la desprire” a fost supus în realitate scopurilor propagandistice peste hotarele rii. // .. . . . T. 38. . 112, 94, 111.
Totodat noi considerm incorect i nefondat afirmaia, precum c chiar de la început principiul autodetermi- nrii popoarelor, proclamat de bolevici, avea un caracter demagogic. // Vezi: de exemplu: Cojocaru Gh. Tratatul de Uniune Sovietic. Chiinu, 2005. 4 ( – ). T. 1. ., 1957. . 12.
11
Se discut, dac acest decret este un act de politic extern sau un manifest de propagand revoluionar.
Doar textul într-adevr era adresat nu numai guvernelor, dar i popoarelor, i „îndeosebi muncitorilor
contieni din cele trei cele mai avansate naiuni ale omenirii i celor mai mari state ce particip la actualul
rzboi, Anglia, Frana, Germania” 5 . Iat opinia istoricului italian D. Boffa în aceast chestiune: „În realitate
decretul reprezint prin sine ceva mai mult. Ar fi greu s divizam un aspect al lui de cellalt: ambele s-au
contopit într-un tot întreg, sunt fuzionate de-o idee profund internaionalist... Aceast idee nu se oprea în
pragul închipuirilor diplomatice «clasice» despre relaiile internaionale, ci înainta mai departe, impunând
viziunea lumii ca o aren a confruntrii gruprilor politice prin esena sa dumnoase, de clas, hotarele crora
nu coincideau deloc cu hotarele statelor, chiar dac era vorba de state naionale. Aceast idee rmânea una
dominant i în cazul examinrii problemei despre stabilirea celor mai largi drepturi naionale ale popoarelor:
conform convingerilor i experienei lor politice bolevicii erau internaionaliti hotrâi” 6 .
Ca o continuare a Decretului despre pace Puterea sovietic a adoptat înc o serie de hotrâri. Astfel, la 15
(2) noiembrie 1917 a fost publicat „Declaraia drepturilor popoarelor din Rusia” prin care popoarelor neruse li
se acorda dreptul la autodeterminare pân la desprire i crearea statelor independente 7 . La 31 (18) decembrie,
prin hotrârea Consiliului Comisarilor Poporului (CCP), confirmat de cel de-al III-lea Congres general al
Sovietelor, Rusia Sovietica a recunoscut independena statal a Finlandei 8 . Prin decretul din 29 august 1918
Guvernul sovietic a anulat toate tratatele i actele Rusiei ariste cu Prusia i Austria „ce se refereau la
împririle Poloniei” i a recunoscut „dreptul inalienabil al poporului polonez la independen i unitate” 9 . În
.
La 3 decembrie (20 noiembrie) 1917 a urmat adresarea CCP „Ctre toi truditorii musulmani din Rusia i
Orient” 11
, prin care colonialismului i-a fost dat o lovitur grav, iar toate tratatele jefuitoare ale arismului despre
împrirea Iranului i Turciei se anulau. Au fost abrogate de asemenea toate actele guvernului arist ce lezau
suveranitatea Chinei. Una din sarcinile urgente ale Comisariatului Poporului pentru Afacerile Externe (CPAE)
a fost publicarea tratatelor secrete. Prin decretul despre pace a fost desfiinat diplomaia secret. În primele
sptmâni de dup revoluie au fost date publicitii i declarate nule toate tratatele secrete ale guvernului
arist, îndreptate spre acapararea teritoriilor strine i supunerea altor popoare 12
. În acelai timp Lenin a meni-
.
se înfura în toga dumanilor intolerani ai „imperialismului hrpre german”. Scopurile lor proprii, date
publicitii la Petrograd, s-au dovedit tot atât de departe de idealul nobleei. Imperialismul lor costa la fel cât i
cel german. A devenit clar caracterul comun al rzboiului – o încierare imperialist pentru dobând.
Adresrile Guvernului sovietic de-a înceta rzboiul. La 20 (7) noiembrie 1917 guvernul bolevic a tri-
mis în Cartierul comandantului suprem al vechii armate generalului Duhonin o indicaie de-a se adresa coman-
damentului armatelor inamice cu propunerea încetrii imediate i reciproce a aciunilor militare. La 21 (8) no-
iembrie CPAE s-a adresat ambasadorilor statelor aliate cu o not. Anexând la ea textul Decretului despre pace,
CPAE propunea de a-l privi ca „o propunere formal de armistiiu imediat pe toate fronturile i deschiderii ime-
diate a negocierilor de pace, propunere cu care guvernul împuternicit al Republicii Ruse se adreseaz concomi-
tent ctre toate popoarele beligerante i guvernele lor” 14
.
Deoarece Duhonin a refuzat s îndeplineasc indicaia lui Lenin din 20 noiembrie, el a fost înlturat din
funcie i în locul lui a fost numit N.V. Krîlenko 15
. Pentru o înelegere mai bun a dispoziiilor soldailor, vom
meniona c din cauza refuzului lui Duhonin de-a începe tratativele de pace, el a fost sfâiat stihiinic de-o
gloat de soldai.
5 Ibid. . 13.
6 . . T. 1. ., 1990. . 79-80.
7 . T. 1. . 14-15.
8 Ibid. . 71.
9 Ibid. . 458-460.
11 Ibid. . 34-35.
12 Vezi: . T. 3. ., 1965. . 57-58; . T. 1. ., 1976.
. 34-35; . T. 1. ., 1986. . 24-25. Din noiembrie 1917 pân în februarie 1918 au fost publicate 7 volume cu tratate secrete. Funcionarii fostului
MAE i diplomaii strini cumprau i nimiceau aceste culegeri de documente, îns ele au ptruns peste hotarele Ru- siei i au fost publicate atât în ziarele ruseti, cât i în cele strine. // .. - (1917 – 1918 .) // . 2003, 2. . 118. 13
.. . . . T. 35. . 20. 14
. T. 1. . 17. 15
.. . . . T. 35. . 79-80.
12
În context, inevitabil se nate întrebarea: Rusia era capabil s continue desfurarea rzboiului? Dup
cum e bine tiut, pe parcursul tuturor celor trei ani i jumtate de rzboi armata rus era înarmat i echipat nesatisfctor cu toate cele necesare, iar la sfâritul anului 1916 situaia s-a agravat i mai mult. Armata era dezbrcat, descul i flmând. La 10 împucturi de artilerie germane, ruii rspundeau cu una, iar la fiecare 10 gloane germane – cu 4. Nu erau rare cazurile când la o arm reveneau 2-3 soldai. Ostaii, cu lunile fr schimb, se aflau în tranee pân la brâu în glod, nu fceau baie; râia i pduchii reprezentau un fenomen gene- ral. Între soldai i ofieri era o prpastie de neînvins. Primii îi urau pe ultimii, iar acetia din urm îi tratau pe
ostai ca pe nite dobitoace i vorbeau cu dânii în „limbajul pumnului”. În asemenea condiii, dup Revoluia din Februarie, care a pus începutul democratizrii generale a
societii, armata nu se putea menine în continuare pe disciplina „bului”. Dezertarea în toi anii rzboiului era o durere de cap permanent a comandamentului rus, dar ctre sfâritul anului 1916 – începutul lui 1917 ea a atins un nivel amenintor, care submina capacitatea de lupt a armatei. Pierderile trupelor ruse pe front erau înspimânttoare, fapt ce se reflecta catastrofal asupra capacitii ei de lupt.
Ctre sfâritul anului 1916 economia rii deja nu mai fcea fa sarcinilor aprovizionrii i satisfacerii ne- cesitilor civile. Din cauza mobilizrii brbailor din sate, gospodria agricol rus, i fr asta subdezvoltat, s-a pomenit într-un declin total. Aceasta s-a rsfrânt nefast asupra aprovizionrii cu alimente a oraelor i frontului.
Mii de fabrici i uzine staionau din cauza lipsei de materie prim, care nu ajungea la destinaie din pricina distrugerii sistemului de transport. Parcul de locomotive i vagoane, fiind foarte uzat, s-a micorat simitor, dar
i mainile existente nu puteau fi utilizate pe deplin din cauza lipsei de combustibil. S-a creat un cerc vicios – transportul nu funciona eficient din lips de combustibil, iar combustibil nu ajungea, deoarece transportul funciona ru. Din aceeai cauz, cu întreruperi, se efectuau relaiile economice între Moscova i Petrograd, pe de-o parte, i provincii, pe de alta, între ora i sat, între front i spatele lui. Rusia s-a împotmolit în ruinarea economic care devenea cu adevrat una atotcuprinztoare. Pe acest fundal se întensifica micarea de protest a maselor populare contra rzboiului în interiorul rii. În aa condiii deja spre finele anului 1916 a devenit
evident incapacitatea Rusiei de-a continua rzboiul „pân la sfâritul victorios”. Toate procesele acestea s-au intensificat în anul 1917, iar spre sfâritul verii i în toamna aceluiai an au c-
ptat un caracter absolut. Regimente i divizii întregi prseau stihiinic traneele i plecau de pe front în interi- orul rii. Intenia de-a sfâri rzboiul a devenit o necesitate urgent pentru zeci de milioane de oameni i niciun fel de guvern nu-i putea menine pe soldai în tranee. Chiar dac bolevicii n-ar fi fost prtaii încetrii rzboiu- lui, ei, sau oricine alii în locul lor, în orice variant n-ar fi putut menine frontul. Rusia nu mai putea continua
rzboiul! Aceasta o recunotea i premierul britanic D. Lloyd George, care meniona: „Rusia probabil a pierdut mai muli oameni, decât oricare alt stat. Trupele ei luptau fr armament i obuze, fiind mârav înelate de guvernul propriu i nu-i de mirare c poporul rus, fiind înrit, s-a rsculat contra Antantei”. El se îndoia, „dac oricare alt ar ar fi suportat atât de mult ca Rusia i ar fi continuat atât de îndelungat s participe la rzboi”
16 .
Poziia rilor Antantei i Germaniei. Îns Guvernele imperialiste ale statelor Antantei au ignorat propu- nerile Guvernului sovietic. Ele cutau s nu admit ieirea Rusiei din rzboi, cu toate c foarte bine tiau c ea
nu mai poate lupta. Reprezentanii Antantei s-au pronunat fi contra Puterii sovietice. La 22 (9) noiembrie diplomaii statelor aliate au hotrât s nu rspund la nota sovietic din 21 (8) noiembrie i s nu intre în con- tact cu guvernul lui Lenin-Troki. În ziua ce-a urmat efii misiunilor militare strine pe lâng Cartierul general, însrcinai de guvernele lor, au înaintat un protest contra înclcrii tratatului din 5 septembrie (23 august) 1914, încheiat între Rusia, Anglia i Frana, conform cruia aliaii se obligau s nu încheie un armistiiu, decât doar prin înelegere comun. Pe 27 (14) noiembrie un demers analogic l-a înaintat i ataatul militar al SUA.
Aceasta a fost o încercare de-a preîntâmpina încetarea operaiunilor militare pe Frontul de Est. Dar protestul aliailor occidentali era neîntemeiat, deoarece în acel moment Guvernul sovietic nu propunea
o pace separat. Guvernele Antantei se gândeau nu la acceptarea propunerii sovietice, ci cum s rstoarne Guvernul sovietic i, astfel, s continue participarea Rusiei în rzboi.
Cu toate c guvernul caizerului era nu mai puin anticomunist decât cele ale Antantei, el a reacionat îns altfel la propunerea sovietic de pace. La baza aciunilor Germaniei i aliailor ei se aflau factori economici i
politici. Epuizarea resurselor i oboseala populaiei acestor ri de rzboi cptaser proporii amenintoare. Cercurile guvernante ale Germaniei sperau s-i uureze situaia prin încheierea pcii separate cu Rusia, fapt ce-ar fi pus capt necesitii luptei pe dou fronturi. Nu puteau fi ignorate nici dispoziiile antibelice ale poporului german, nici pericolul revoluiei în Germania în cazul continurii rzboiului la nesfârit. La 27 (14) noiembrie guvernul german i-a dat acordul de-a începe negocierile despre armistiiu.
Primind acest rspuns, Guvernul sovietic a întreprins o nou încercare de-a încheia nu doar o pace ruso-
german, ci una general. El le-a propus nemilor s amâne începutul tratativelor cu cinci zile, pentru a mai propune o dat guvernelor Antantei participarea la ele. La 28 (15) noiembrie guvernul bolevic s-a mai adresat o dat guvernelor i popoarelor rilor beligerante cu propunerea de-a se altura tratativelor de pace
17 , sublini-
16
. . T. I, ., 1957. . 279. 17
. T. 1. . 28-32.
13
ind c „Puterea sovietic tinde spre o pace general i nu separat”. Îns guvernele rilor Antantei iari n-au
dat niciun rspuns, i Rusia sovietic a început de una singur aceste tratative. Începutul tratativelor de la Brest-Litovsk. Delegaia sovietic în frunte cu A.A. Ioffe s-a îndreptat la
Brest-Litovsk, care a fost propus de partea german în calitate de loc al negocierilor. Delegaia german a fost
condus de M. Hoffmann r . Tratativele au început la 3 decembrie (20 noiembrie) 1917. La prima edin repre-
zentantul delegaiei sovietice a propus în calitate de baz a tratativelor Decretul despre pace, la ce Hoffmann a
rspuns c nu este împuternicit s duc tratative despre scopurile rzboiului: pe el îl intereseaz numai aspectul
militar al armistiiului i poate fi vorba doar de-un armistiiu separat, fiindc delegaia rus nu are împuterniciri
de-a purta negocieri în numele Angliei i Franei.
La urmtoarea edin, din 4 decembrie (21 noiembrie), delegaia sovietic a prezentat condiiile sale:
armistiiul se încheie pe un termen de 6 luni; aciunile militare se întrerup pe toate fronturile; nemii elibereaz
insulele Moonzund i oraul Riga; este interzis orice transfer al trupelor germane pe Frontul de Vest 18
. Se
sublinia c e vorba despre încetarea rzboiului în genere, dar nu de-o înelegere separat. Delegaii sovietici
insistau îndeosebi asupra acceptrii articolului despre interzicerea transferrii trupelor austro-germane pe
Frontul de Vest. Hoffmann a respins aceasta, declarând c asemenea condiii se propun numai prii învinse, i
a înaintat un contraproiect care conserva situaia creat pe front.
La 5 decembrie (22 noiembrie) partea sovietic a cerut o întrerupere a tratativelor în vederea contradiciilor
ieite în vileag. Nemii s-au nelinitit. Ei se temeau c delegaia sovietic nu se va mai întoarce la Brest. A fost
semnat un armistiiu pe 10 zile, din 7 pân la 17 decembrie, conform cruia se pstrau poziiile ocupate, dar
nemii încetau orice transportri de trupe. Delegaia sovietica s-a întors la Petrograd. Guvernul sovietic a folo-
sit repausul pentru o nou propunere rilor Antantei de-a iniia tratative generale de pace. Dar ele continuau s
pstreze tcerea.
La 15 (2) decembrie negocierile s-au finisat cu semnarea armistiiului pentru 28 de zile, din 17 (4) decem-
brie 1917 pân la 14 (1) ianuarie 1918, între Rusia i blocul qwadripartit. În caz de încetare a lui, ambele pri
se obligau s anune inamicul cu 7 zile înainte. Transportarea trupelor germane de pe Frontul de Est pe cel de
Vest se interzicea. În timpul armistiiului Sovnarcomul iari s-a adresat ctre guvernele rilor Antantei s se
determine în privina tratativelor de pace, prevenindu-le c, dac aliaii nu vor adera la ele, Rusia le va purta de
sine stttor.
Planurile Antantei faa de Rusia. Îns occidentalii urmreau alte scopuri – de-a continua rzboiul „pân
la un final victorios”. În vreme ce la Brest-Litovsk continuau tratativele, ei îi reorganizau forele pentru
rsturnarea insuportabilei Puteri sovietice. La 30 noiembrie la Paris a fost convocat o conferin interaliat
pentru discutarea „problemei ruse” i elaborarea planului interveniei armate în Rusia. Puterile occidentale au
susinut forele antisovietice din interiorul rii. Este semnificativ c, intervenind în afacerile interne ale Rusiei,
iniial Occidentul încerca s-o fac în tain.
La 23 decembrie 1917 englezii i francezii au încheiat o convenie secret despre împrirea sferelor de
influen în Rusia. În zona englez au fost incluse Caucazul i teritoriile czceti de lâng râurile Cubani i
Don; în cea francez – Basarabia, Ucraina, Crimeea 19
. Statelor Unite le-a fost trimis un memorandum englez,
în care se preconiza participarea lor la cheltuielile pentru ocuparea Rusiei 20
. Dar în acel moment Antanta nu
avea fore armate mai mult sau mai puin suficiente pentru a organiza o intervenie serioas contra Rusiei. De
aceea ea încerca s confrunte Rusia sovietic cu Germania i prin aceasta s-i doboare pe bolevici.
Continuarea tratativelor de la Brest. Tratativele de pace au început la Brest-Litovsk la 22 (9) decembrie
1917 i au parcurs trei etape: prima – din 22 pân la 28 decembrie 1917; a doua – din 9 ianuarie pân la 10
februarie 1918; a treia – din 1 pân la 3 martie 1918. Comandamentul german insista în faa guvernului asupra
finisrii urgente a negocierilor, deoarece pentru a doua jumtate a lunii martie era planificat ofensiva general
pe Frontul de Vest.
Primele emoii au fost simite în sal, când partea sovietic în frunte cu Ioffe a cerut ca edinele s fie pub-
lice i ca fiecare parte s aib dreptul s publice deplin procesele-verbale ale edinelor. Chiar de la începutul
lucrrilor conferinei delegaia sovietic a înaintat în calitate de temelie a tratativelor de pace ase propuneri:
refuzul de la alipirea forat a teritoriilor ocupate în perioada rzboiului; evacuarea armatelor de pe aceste teri-
torii; restabilirea independenei politice a popoarelor, lipsite de ea în timpul rzboiului; garanii determinrii li-
bere (pe calea referendumului) a apartenenei statale sau independenei de stat pentru toate gruprile naionale,
lipsite de independen; asigurarea legislativ a drepturilor minoritilor naionale la autonomie cultural i
r Nota redactorului tiinific: Max Hoffmann – militar german, general-maior, din septembrie 1916 comandant-ef al trupelor germane de pe Frontul de Est. 18
Vezi: . T. 3. . 68; . T. 1. . 31. 19
. // . 1997, 10. . 110; vezi de asemenea: . T. 3. . 72; ... T. 1. . 34; . T. 1. . 72; . 1917 . . // . 1997, 10. 20
Vezi: . . T. V. ., 1938. . 94-95.
14
coloniale în baza principiului autodeterminrii popoarelor 21
.
eful delegaiei germane la conferin R. Kuhlmann r la 25 (12) decembrie a declarat în numele puterilor
Blocului celor patru c principiile propuse sunt admisibile ca baz a tratativelor, dac toate prile beligerante,
fr excepii i rezerve, într-un termen determinat, se vor obliga s respecte aceste condiii. Înaintând aceast
reticen, Germania i aliaii ei rezultau din faptul c puterile Antantei nu vor lua parte la tratative, fapt care-i
va permite Blocului celor patru s înainteze Rusiei sovietice condiii anexioniste de pace.
Camuflându-se cu referirea la autodeterminarea naiunilor, nemii au încercat s întemeieze continuarea
ocupaiei rilor Baltice i Poloniei. Aceste regiuni conform principiului autodeterminrii s-au desprit chipu-
rile de Rusia i soarta lor de mai departe este afacerea lor proprie. În condiiile când aceste teritorii erau ocupa-
te de germani, cuvintele lui Kuhlmann însemnau numai o încercare demagogic de-a pstra aceast ocupaie.
El a întrebat, dac nu va fi de acord Guvernul sovietic s-i retrag trupele din partea neocupat a Liflandei i
Estlandei, pentru a permite populaiei locale s se uneasc cu consângenii si, care triau în regiunile ocupate
de nemi.
Întreruperea lucrrilor conferinei, anunat la 28 (15) decembrie, a fost folosit de Guvernul sovietic pen-
tru o nou adresare ctre rile Antantei cu propunerea de-a adera la negocierile pentru încheierea pcii genera-
le 22
i a încercat s obin transferarea tratativelor într-o ar neutr cu scopul crerii unor condiii favorabile
pentru continuarea lor. În determinarea sarcinilor sale la tratativele de pace guvernul bolevic rezulta din starea
armatei i din situaia creat pe fronturi. V.I. Lenin a conturat tactica tratativelor, îndreptat spre trgnarea
lor maximal. La negocierile începute la 9 ianuarie 1918 reprezentanii germani au respins propunerea despre
transferarea lor într-o ar neutr i au declarat c, deoarece alte ri n-au aderat la ele, recunoaterea principii-
lor generale îi pierde sensul.
La începutul lui ianuarie 1918 la Brest-Litovsk au sosit reprezentanii Radei centrale ucrainene. La edina
din 10 ianuarie, Kuhlmann i-a pus lui L. Trokii, numit în fruntea delegaiei sovietice la cea de-a doua etap a
tratativelor, întrebarea dac intenioneaz bolevicii, de acum încolo, s rmân „unicii reprezentani ai întregii
Rusii”. Rspunsul a fost c partea sovietic „nu are niciun fel de obiecii împotriva participrii delegaiei ucra-
inene la negocierile de pace”. Nemii au fcut uz de declaraia lui Trokii pentru forarea tratativelor separate
secrete cu delegaia Radei centrale, care ctre acel moment nu mai poseda de fapt puterea pe teritoriul Ucrai-
nei. Puterea real se afla deja în mâinile Sovietelor. rile blocului celor patru au declarat despre recunoaterea
independenei delegaiei Radei centrale care chipurile reprezint statul ucrainean. Concomitent Rada central
purta negocieri cu reprezentanii Antantei, de la care primea sprijin financiar, i cu Sovnarcomul. S-a creat o
situaie curioas, când Rada central negocia în paralel cu trei pri reciproc dumnoase.
Nemii s-au agat de astfel de diplomai „universali” i au grbit venirea lor la Brest-Litovsk. Tratativele
prealabile cu ei le-a purtat Hoffmann. Naionalitii cu fiece zi îi pierdeau poziiile în Ucraina, i în schimbul
înaintrii urgente a armatei germane în Ucraina le-au promis nemilor pâine, alimente, minereuri, controlul
asupra cilor ferate. La 12 ianuarie Hoffmann a declarat c Germania nu intenioneaz s-i retrag trupele de
pe teritoriile ocupate. Reprezentanii sovietici au protestat categoric contra acestei denaturri brutale a
principiului autodeterminrii naiunilor pân la desprire, indicând c pe teritoriile ocupate de nemi nu poate
avea loc niciun fel de exprimare liber a voinei populaiei.
La 14 (1) ianuarie Kuhlmann a prezentat delegaiei sovietice condiiile germane de pace: trupele Germaniei
i ale aliailor ei rmân în regiunile ocupate; Germania nu va petrece referendumul pe aceste teritorii. La 18 (5)
ianuarie Hoffmann a înaintat nite condiii, conform crora peste 150 mii km 2 de teritoriu ocupat erau smulse de
la Rusia. În caz de refuz din partea sovietic – rzboi. Germania i Austro-Ungaria ocupau Polonia, Lituania, o
parte din Belarusia, Ucraina, Estonia i Letonia. În mâinile nemilor rmâneau insulele Moozund i golful Ri-
ga, ce le garanta controlul asupra comunicaiilor maritime spre golfurile Botnic i Finlandez. Sub controlul Ger-
maniei treceau porturile Mrii Baltice, prin care trecea 27 % din exportul maritim rusesc i 20% din import.
Delegaia sovietic a cerut o nou întrerupere pentru 10 zile la conferina de pace i a revenit la Petrograd.
Germania i Austro-Ungaria s-au folosit de pauza creat pentru finisarea tratativelor cu Rada ucrainean,
guvernarea creia ctre acel timp s-a transformat într-o ficiune. Teritoriul ei s-a redus la odaia pe care o ocupa
la Brest-Litovsk. Îns nemii i austriecii recunoteau numai delegaia Radei centrale.
i totui izgonirea din Ucraina a Radei centrale a pus Germania într-o situaie delicat: nu mai exista
guvernul cu care se purtau negocieri. De aceast dat nemii au cerut un repaus în edinele conferinei de pace.
La 3 februarie (21 ianuarie) Kuhlmann i Czernin r au plecat la Berlin. La consftuirea comun a diplomailor i
comandamentului militar a fost pus în discuie chestiunea posibilitii semnrii pcii cu guvernul inexistent al
21
. T. 1. . 43-44. r Nota redactorului tiinific: Richard Kuhlmann – ministrul afacerilor externe al Germaniei.
22 . T. 1. . 67-70.
r Nota redactorului tiinific: Ottokar Czernin – ministrul afacerilor externe al Austro-Ungariei, conductorul delegaiei austro-ungare.
15
Ucrainei. La 9 februarie (27 ianuarie ) reprezentanii Alianei celor Patru au semnat la Brest-Litovsk pacea cu
„sufletele moarte”. La baza ei a fost pus obligaia Radei centrale de-a furniza pân la 31 iulie 1918 Germaniei
i Austro-Ungariei, în schimbul ajutorului militar contra bolevicilor, 1 mln tone de pâine, 400 mln ou, 50 mii
tone de carne, slnin, zahr, cânep, minereu de mangan etc. Czernin în legtur cu aceasta spunea: „Noi am
.
Wilhelm al II-lea i-a ordonat lui Kuhlmann s înainteze delegaiei sovietice un ultimatum referitor la
acceptarea condiiilor germane i în afara regiunilor ocupate de cerut Guvernului sovietic curarea imediat de
ctre armatele ruseti a teritoriilor Liflandei i Estlandei ocupate de trupele germane, dar concomitent fr
realizarea dreptului popoarelor lor la autodeterminare. Executând acest ordin, Kuhlmann a prezentat delegaiei
sovietice o cerere categoric de acceptare a condiiilor germane de pace, fr s pomeneasc de Liflanda i
Estlanda. Dând citire acestei formule, el adug c acceptarea ei este absolut obligatorie.
La 10 februarie (28 ianuarie) delegaia sovietic urma s dea rspuns la ultimatumul german. Lenin a cerut
categoric semnarea pcii în baza condiiilor germane 24
. Înclcând îns aceast directiv, Trokii în aceeai zi a
anunat c Rusia sovietic înceteaz rzboiul, demobilizeaz armata, dar nu semneaz pacea – „nici rzboi, nici
pace” 25
. Aceast poziie a lui Trokii era determinat de faptul c el, precum i muli ali bolevici ateptau de
zi pe zi începutul revoluiei mondiale, considerând c urmtoarea ei explozie va avea loc în Germania. Iar
declaraia despre demobilizarea armatei trebuia, dup prognozele lui Troki, s grbeasc începutul revoluiei.
Trebuie s menionm c în acest caz simul realismului l-a prsit pe „demonul revoluiei”.
Astfel Trokii a torpilat tratativele. Aciunile lui i-au uimit chiar i pe acei reprezentani germani, care
pledau pentru tratatul de pace. Fr acordul Sovnarcomului, el i-a trimis lui N.V. Krîlenko o telegram, în care
a cerut încetarea strii de rzboi i demobilizarea armatei. Poziia lui Trokii era favorabil liderilor partidului
militarist – Hindeburg, Lüdendorff, Wilhelm al II-lea etc., care de mult cereau întreruperea negocierilor. Pe 13
februarie a avut loc consftuirea conducerii militaro-politice a reichului, unde a fost adoptat hotrârea de-a
reîncepe ofensiva. La 18 februarie acest lucru s-a întâmplat.
Imediat cum a aflat despre începutul ofensivei germane, Lenin a propus semnarea pcii. În noaptea spre 19
februarie el trimite la Berlin urmtoarea radiogram: „Consiliul Comisarilor Poporului se vede obligat, în
condiiile create, s declare despre consimmântul su, s semneze formal pacea, conform acelor condiii,
asupra crora insista la Brest-Litovsk guvernul german” 26
. Îns i dup aceasta ofensiva german a continuat.
La 21 februarie Guvernul sovietic a declarat „Patria socialist în pericol!” 27
. Lâng Pskov i Narva regimentele
Armatei Roii nou-nscute au barat calea i au oprit înaintarea trupelor caizerului.
La 23 februarie la ora 10 30
a sosit în sfârit rspunsul nemilor. Acesta era un ultimatum, ce coninea pretenii
teritoriale i cerine economice incomparabil mult mai grave, decât cele înaintate la Brest: nimereau sub ocupa-
ia german întreaga Letonie i Estonie; Germania cerea demobilizarea armatei ruse, inclusiv a unitilor formate
de Guvernul sovietic. Flota trebuia dezarmat; se cerea evacuarea urgent a trupelor ruseti din Ucraina,
Finlanda i Turcia; încheierea pcii cu Rada ucrainean etc. Dar i ofensiva german în principiu se epuizase.
La 23 februarie CCP a acceptat condiiile germane. Pentru semnarea tratatului de pace Guvernul sovietic a
desemnat o delegaie nou. Ea a ajuns la Pskov la 25 februarie la ora 21 i a declarat un protest categoric
contra continurii aciunilor militare, care îns a rmas fr rspuns. Ajungând la 28 februarie la Brest-Litovsk,
delegaia sovietic a reluat protestul. La 1 martie a avut loc prima edin a conferinei de pace, la care eful
delegaiei germane, trimisul fon Rozenberg r , a anunat c operaiunile militare pot înceta numai dup semnarea
tratatului de pace.
Delegaia sovietic a refuzat s discute condiiile pcii, deoarece discuia ar fi dus la acapararea noilor
teritorii de ctre armatele germane. Reprezentanii sovietici au indicat caracterul violent al tratatului impus
Rusiei, menionând c el nu este rezultatul înelegerii. La 3 martie a avut loc semnarea tratatului de pace de la
Brest cu anexele economic, juridic i un supliment 28
.
Tratatul de pace al Rusiei sovietice cu statele centrale era alctuit din 14 articole. A fost condiionat c
prile declar despre încetarea rzboiului. Rusia înfptuiete demobilizarea complet a armatei sale; navele
militare ale Rusiei se transfer în porturile ruse pân la încheierea pcii generale sau imediat se dezarmeaz.
Conform tratatului, de Rusia se desprindeau Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, i în mâinile nemilor
rmâneau toate teritoriile ocupate în acel moment pân la încheierea pcii generale. Suprafaa total a
teritoriilor ocupate constituia circa 1 mln km 2 , iar numrul populaiei atingea cifra de 50 mln de oameni.
23
. T. 3. . 88; . T. 3. . 1. ., 1967. . 529-530. 24
.. . . . T. 36. C. 30. 25
. T. 3. . 1. . 529-530 26
.. . . . T. 35. . 339. 27
Ibid. . 357-360. r Nota redactorului tiinific: Minitrii de externe, care în etapele precedente ale tratativelor se aflau în fruntea delegaiilor, s-au deplasat la Bucureti pentru încheierea pcii cu România. 28
. T. 4, ., 1971. . 26. Ciachir N. Istoria relaiilor internaionale de la Pacea Westfalic (1648) pân în contemporaneitate (1947). Buc. 1998. P. 241.
16
Acestea erau regiuni economic dezvoltate, unde era amplasat o mare parte a industriei metalurgice i
carbonifere, alte întreprinderi industriale, importante regiuni agricole. În Caucaz Rusia ceda Turciei Carsul,
Ardaganul i Batumul. Ucraina i Finlanda erau recunoscute drept state independente. Cu Rada central
ucrainean Rusia sovietic se obliga s încheie un tratat de pace i s recunoasc tratatul de pace între
Germania i Ucraina. Din Finlanda se evacuau armatele ruseti.
Din nou intrau în vigoare unele articole ale tratatului comercial ruso-german din 1904, nefavorabil prii
ruse. Rusia, sub pretextul întreinerii prizonierilor rui, trebuia s plteasc puterilor centrale o contribuie
uria. La 15 martie Congresul al IV-lea extraordinar al Sovietelor din toat Rusia a ratificat tratatul de pace.
La 17 martie el a fost ratificat i de partea german. Cu un pre extrem de mare Rusia bolevic a ieit din
rzboi i a primit un rgaz atât de necesar. Înfrângerea Germaniei în rzboi i revoluia ce s-a început în ar au
.
2. Coaliiile beligerante la începutul anului 1918. „Cele 14 puncte” ale lui W. Wilson 30
Situaia prilor la începutul anului 1918 31
. Odat cu ieirea Rusiei din rzboi, Antanta s-a lipsit de
armata rus, care numra milioane de combatani. La începutul anului 1918 raportul de fore s-a constituit în
favoarea coaliiei germane: contra 274 divizii ale Antantei ea dispunea de 295 divizii (plus 75 de divizii pe
frontul rus), avea superioritate în artilerie. Numai în aviaie i tancuri supremaia era de partea occidentalilor.
Armatele germane i austriece controlau vaste teritorii în Frana i România, ocupând în întregime Belgia,
Serbia, Muntenegru i aproape toat Albania. Victoria trupelor austro-germane lâng Kaporetto în octombrie
1917 a fcut inactiv pe mult timp armata italian. Îns sub aspect economic i politic, coaliia german se afla
în condiii mai dificile decât rile Antantei. Trei ani de rzboi au adus Germania în pragul foametei. Blocada a
redus cu mult importul german, fapt care a cauzat un deficit acut de materiale strategice: metale colorate, man-
gan, combustibil lichid, uleiuri etc. Jaful teritoriilor ocupate n-a dat rezultatele scontate din cauza rezistenei
populaiei locale.
Calitile combative ale armatei germane au sczut brusc în comparaie cu perioada iniial a rzboiului.
Rezervele existente, cu care putea fi completat armata, nu depeau 100 mii de oameni. Transportul feroviar
i auto era la maximum uzat i posibilitile restabilirii lui lipseau. S-a micorat catastrofal i numrul cailor.
Contactul cu revoluia rus întrea dispoziiile antibelice ale armatei i populaiei germane. Cretea i numrul
dezertorilor. Lüdendorff avea s scrie ulterior în memoriile sale: „Voina de-a lupta avea o importan hotrâ-
toare, dar anume ea ne-a prsit” 32
.
Aliaii Germaniei treceau printr-o criz i mai profund. Economia Austro-Ungariei era dezorganizat la
limit. În ar domnea foametea. Dezertarea a cptat un caracter de mas. În Turcia de asemenea nu ajungeau
alimente, transportul era ruinat, finanele dezorganizate, foametea domnea pe front i în spatele lui. Numrul
dezertorilor era mai mare decât numrul soldailor care luptau. i situaia Bulgariei era extrem de grav. În ar
se lrgea micarea împotriva rzboiului. În general, s-a creat o situaie de aa natur, încât comandamentul
suprem german considera posibil ieirea neateptat a aliailor si din rzboi.
Anglia, Frana i Italia la fel resimeau greuti alimentare, dar într-o msur mult mai mic decât rile
blocului german. Eforturile Germaniei, care a încercat în 1917 pe calea rzboiului subacvatic s înceteze livr-
rile de peste ocean de armament, de materie prim i alimente în Anglia i Frana, au euat. Nu erau epuizate
nici rezervele umane ale acestor ri. Un izvor important de completare a armatelor englez i francez erau
coloniile. În afar de aceasta, având de partea sa resursele economice ale Statelor Unite i sperând la sosirea în
viitorul apropiat în Europa a armatelor americane, comandamentul aliat putea, în caz de necesitate, s-i
arunce-n lupt mult mai încrezut rezervele sale.
Reacia Occidentului la Decretul despre pace. Intensificarea dispoziiilor antibelice ale maselor populare
i creterea influenei evenimentelor revoluionare din Rusia asupra oamenilor muncii din întreaga lume tre-
zeau o mare îngrijorare guvernelor imperialiste. Ele contientizau necesitatea formulrii unui program „panic”,
cu ajutorul cruia s slbeasc influena propunerilor bolevice referitor la încheierea pcii generale democrati-
ce i s continue rzboiul „pân la sfâritul victorios”.
O activitate maxim în acest domeniu au manifestat-o SUA i Anglia. În noiembrie 1917 consilierul lui
W. Wilson, colonelul House, i-a recomandat preedintelui s fac o declaraie urgent despre scopurile rzbo-
iului: „În vederea unor importante propuneri de pace i cerinelor crescânde din partea elementelor liberale i
muncitoreti ale rilor aliate, trebuie garantat ca rzboiul s nu mai continue în numele scopurilor imperia-
liste” 33
. La 3 ianuarie 1918, în convorbirea sa cu ambasadorul englez, preedintele SUA a declarat c Decretul
29
. T. 1. . 565-567. Ciachir N. Istoria relaiilor internaionale.. . 241. 30
. . . 160-175. 31
Rusu N. Armistiiul din 11 noiembrie 1918. // Historia. Revist de istorie. 2006, Nr. 10. P. 41. 32
. T. 8. ., 1961. . 79. 33
Ibid. . 81.
despre pace exercit o influen puternic asupra dispoziiilor oamenilor din rile Antantei. El a menionat c
„este evident faptul c, dac nu vom întreprinde nimic pentru neutralizarea aciunii agitaiei, influena ei va
crete i va fi în cretere permanent” 34
. Comentând aceste dispoziii, cunoscutul istoric american Arno Mayer
remarca: „Fiind absolut convins în justeea tezei precum c ideile sunt o arm puternic, Wilson era hotrât s
nu-i permit lui Lenin s stabileasc monopolul asupra reconstruciei lumii postbelice înc i din cauza c
.
Revoluia din Octombrie a trezit discuii aprige în anturajul imediat al lui Wilson. Colonelul House
considera c aliaîi nu au alt ieire, decât s-i adapteze scopurile lor militare la cele ale noii Rusii. Aceasta
era o reflectare a speranei naive c datorit iscusinei diplomatice scopurile revoluiei proletare pot fi împcate
cu cele ale aliailor, i Rusia va fi pstrat ca parte beligerant.
O alt abordare venea din partea secretarului de stat R. Lansing. El considera foarte periculoas schimbarea
„din mers” a scopurilor rzboiului, deoarece aceasta putea s consolideze poziiile partidelor liberale i de
stânga din rile Antantei, care în fine ar fi contribuit nu în favoarea „revenirii” Rusiei, ci le-ar fi fost „de folos
forelor avântului socialist din Europa”. De aceea Lansing era contra „cochetrii” cu bolevicii i pleda pentru
consolidarea forelor din interiorul Rusiei ce luptau contra lor. Aceasta era calea pe care în curând s-a situat i
preedintele, i ea ducea spre intervenie.
Ctre începutul lui decembrie 1917 Lansing i Wilson au ajuns la concluzia c recunoaterea Guvernului
sovietic nu poate fi un obiect de discuie. Ei au considerat c e necesar acordarea ajutorului urgent forelor
antisovietice ale generalului Kaledin. Dar liderii imperialismului american nu puteau respinge fi noile
principii, declarate de revoluie. Se cerea de interceptat iniiativa sovietic pe arena internaional, deoarece, în
opinia lui House, vechea Europ imperialist era incapabil s genereze scopuri mai atragtoare ale rzboiului.
Printr-o lovitur preedintele a încercat, în primul rând, mcar parial s neutralizeze efectul publicaiilor
sovietice; în al doilea rând, s indice Angliei i Franei c de azi înainte deja SUA determina caracterul rzbo-
iului; în al treilea rând, s-i asigure sprijinul rilor mici; în al patrulea rând, s creeze un nou mediu ideologic
pentru forarea eforturilor militare. Bineîneles c s-au lsat simite i ambiiile personale ale lui Wilson, doar
acum anume el „determina” scopul giganticei încierri globale.
Cele 14 puncte ale lui W. Wilson. Importana revoluiei în diplomaie pe care au efectuat-o bolevicii era
imposibil de ignorat. Rspunzând la aceast chemare, Wilson pregtea principalul discurs al carierei sale diplo-
–
„carta american a pcii” – preedintele s-a pronunat ca un iscusit avocat al clasei sale, a elitei guvernante a
rii sale. El n-a anatemizat publicaiile de la Petrograd, din contra, le-a apreciat ca noi standarde foarte înalte
în relaiile internaionale, în primul rând, ca metode ale diplomaiei deschise. Wilson i-a opus diplomaia
secret, tratatele tinuite de popoare. El i-a declarat adevrai maetri ai diplomaiei secrete nu pe „mieii
smerii” din tabra Antantei, ci pe „lupii hrprei” de la Berlin i Viena. Vorbind de Rusia, Wilson a remarcat
c evenimentele de acolo trezesc admiraia tuturor prietenilor omenirii. Va trece puin timp i preedintele
SUA va caracteriza Rusia sovietic cu totul altfel.
Primul dintre cele 14 puncte coninea acuzarea diplomaiei secrete. Aceasta a fost o lovitur i împotriva
planurilor hrpree ale Puterilor centrale i contra tratatelor secrete ale aliailor. Punctul al doilea era îndreptat
împotriva hegemoniei maritime a Marii Britanii i revendica libertatea mrilor. Pentru SUA, care construiau o
flot militar egal cu cea britanic, aceasta nu era o fraz goal. Marea Britanie deja nu mai putea menine
poziiile dominante de odinioar în oceanul mondial. În acest sens, lumea antibelic a rmas în trecut. Dar
englezii s-au împotrivit categoric acestui punct. Lloyd George a declarat: „Anglia va cheltui tot, pân la ultima
.
În cel de-al treilea punct Wilson a propus lichidarea barierelor economice i stabilirea libertii relaiilor
comerciale dintre toate rile. Monopolul întotdeauna e pe placul posesorului su. Dar pentru cea mai puternic
economie din lume nu era periculos s-i deschid piaa concurenilor mai slabi. i în acelai timp a deschide
pieele concurenilor însemna începutul deschiderii pentru sine a lumii întregi. Bizuindu-se pe economia sa
avansat, SUA nu aveau team de concuren din partea rilor europene slbite economic în urma rzboiului.
Punctul patru a anunat necesitatea dezarmrii. Încercuite de oceane, Statele Unite nu aveau temeri de Ca-
nada sau Mexic. În primul rând, aceast lozinc atrgtoare cerea dezarmarea acelor ce puteau concura cu
SUA, dac nu în plan economic, apoi în sfera militar – a statelor europene principale: Germaniei, Angliei,
Franei. Ba mai mult, forele armate erau pe atunci unicul argument al acestor ri superior puterii americane.
Pentru egalarea Americii în for militar cu statele europene existau dou variante: a cheltui suplimentar zeci
de miliarde de dolari pentru înarmare, sau dezarmarea concurenilor. Bineîneles, pentru SUA cea de-a doua
variant era mai convenabil.
.. . ., 1989. . 167. 35
Citat din: .. 80 . // . 1999, 8. . 92. 36
( ). ., 1957. . 53-54. 37
. T. 8. . 97.
18
Punctul al cincilea invoca reglementarea liber i deschis a preteniilor coloniale. E necesar de amintit care
era situaia din lume la sfâritul anului 1917 – începutul anului 1918, când puterile Antantei voiau s-i ps-
treze imperiile i s împart între ele posesiunile germane i turceti. Bineîneles c SUA nu doreau s serveas-
c în calitate de garant al posesiunilor strine, ci tindeau s se infiltreze în aceast lume a privilegiilor strine,
s capete acce