Revista Școlii Profesionale comuna Sîngeru și a Școlii Gimnaziale Mireșu Mare Anul I, nr. 1, octombrie 2018
Steluța Dinoiu
CUPRINS 1. Reportaj - Sîngeru – comuna mea! ………………………………………...1
2. Colțul verde…………………………………………………………………3
3. Primii pași în poezie ………………………………………………………..4
4. Scriitorul lunii octombrie …………………………………………………...6
5. Rubrica de sănătate …………………………………………………………8
6. Profesor la ascultat ……………………………………………………… 10
7. Artă Culoare Pasiune ……………………………………………… ..12
8. Praf de litere ……………………………………………………………….13
9. Atenție la ... neatenție! …………………………………………………….16
10. Cum se face? ……………………………………………………………...17
11. Asigurarea potenţialului productiv şi creator al elevului în cadrul orelor de
Educaţie Tehnologică ……………………………………………………..19
12. În straie de sărbătoare ……………………………………………………..22
13. Lume, lume, hai la glume ! ………………………………………………. 24
14. Pagina părinților ………………………………………………………….26
15. Scrisoare de recunoștință …………………………………………………28
16. Vă recomand o carte! ……………………………………………………...30
1
Sîngeru – comuna mea!
În rândurile care urmează ne
propunem să aducem în atenția cititorului
câteva file din viața comunei noastre de ieri
și de azi, un loc ce merită să fie descoperit și
redescoperit de fiecare dintre noi.
Repere geografice
Situată în județul Prahova, regiunea
Muntenia, România, comuna Sîngeru este
formată din satele: Butuci, Mireșu Mare,
Mireșu Mic, Piatra Mică, Sîngeru (reședința)
și Tisa. Dacă vrei să o găsești pe hartă,
această comună se află în estul județului la
limita cu județul Buzău, pe malurile
Cricovului Sărat și ale afluenților acestuia,
Salcia și Sărățica. Dacă îți dorești să mergi
cu mașina pe meleagurile noastre, GPS-ul îți
va arăta două căi: pe drumul județean 102C
care leagă comuna spre sud-vest de
Apostolache, Gornet-Cricov, Iordăcheanu,
Urlați, Albești-Paleologu (unde începe
DN1B) , sau spre nord-est pe drumul din
localitatea Cislău (județul Buzău) care se
ramifică la Butuci în DJ235 care duce spre
est la Lapoș și DJ 238 care duce spre sud la
Tătaru.
Acolo unde istoria și legenda se împletesc
Izvoarele istorice vorbesc despre
existența unei așezări dacice în satul Tisa
încă din secolul al IV-lea î. Hr , pe vârful
unui deal fiind găsite mai multe cioburi din
vase de lut datând din acea perioadă. Dintr-
un hrisov dat de Matei Basarab mânăstirii
Apostolache la 25 iulie 1652 reiese că
vechiul nume al localității Sîngeru era
Fundeni. Legenda spune că vatra satului s-a
format în locul unde exista un sânger falnic
ce depășea proporțiile normale ale unui
arbust din acest soi. Înalt de patru metri, cu
ramuri purpurii (uneori, pe o parte, verzui)
frunze opuse, ovale sau eliptice, flori albe
dispuse sub forma unor umbreluțe și cu
fructe sferice, negricioase, acest sânger
adăpostea o dejugătoare în centrul satului
unde oamenii obișnuiau să-și lase boii la
adăpat. Denumirea actuală a comunei se
pare că a fost atestată documentar în 1750
când deja toți cei care lăsau boii la
dejugătoare spuneau: ”Mă duc să las boii la
sânger!”
Plaiurile pitorești au fost și sunt locuite de
oameni de seamă, lucru vizibil și din
prezența unui monument de piatră pe care
sunt cioplite numele țăranilor care s-au
răsculat la 1907. În dimineața zilei de 15
martie 1907 câteva sute de țărani s-au strâns
la primărie și, după ce au rupt contractele de
învoieli agricole luate cu forța din mâinile
secretarului , au devastat mai multe
proprietăți boierești, făcându-și singuri
dreptate. Se povestește adesea că, în acea zi,
curgea pe șanțurile satului vinul
boierilor...și, ca în mai toate colțurile țării,
țăranii din Sângeru nu au rămas nepedepsiți,
unii dintre ei fiind arestați și devenind astfel
eroi de a căror jertfă mai vorbește și astăzi
bucata de piatră cioplită din centrul
localității.
Un alt monument istoric de o deosebită
importanță pentru partimoniul arhitectural
2
național este curtea boierului Bozianu, un
ansamblu alcătuit din conacul Bozianu,
biserica Sfântul Andrei, turnul clopotniței și
zidul de incintă. Boier cu importante funcții
în aparatul de stat la vremea lui, Bozianu își
ținea averea ascunsă în scorbura unui boziu
(plantă erbacee asemănătoare cu sângerul),
iar când țăranii s-au răzvrătit împotriva lui și
au vrut să-i fure banii, boierul înspăimântat
s-a rugat lui Dumnezeu să-l scape cu
promisiunea că îi va construi o biserică.
Astfel, din mila divinității, a luat ființă
primul așezământ creștin-ortodox din
Sîngeru, biserica Sfântul Andrei.
Acestea sunt numai câteva dintre
monumentele istorice și culturale ce au
rezistat testului timpului în comuna noastră.
În numerele viitoare veți găsi alte informații
de un real interes legate de locurile, istoria,
tradițiile, cultura și oamenii care viețuiesc pe
aceste meleaguri într-o simbioză deplină a
noului cu vechiul.
(Alexe Denisa, Dedu Alexandru, Dulcă Rosalinda,
Palaș Robert, Șerban Marius)
Biserica Sfântul Andrei, comuna Sîngeru
3
Unii o numesc Natura … alții … Mama
Natură. Indiferent ce nume îi dăm,
certitudinea ne arată că Ea este aici de peste
4,5 miliarde de ani…De 22.500 de ori mai
mult decât specia umană…Ea nu are nevoie
de oameni, dar oamenii au nevoie de Ea.
Viitorul nostru și al Ei sunt legate unul de
celălalt…Când Ea prosperă și oamenii
prosperă, când Ea se prăbușește, oamenii
sunt distruși … Dar Ea e aici dintotdeauna
… a hrănit și a înfometat specii mai mari
decât noi. Oceanele, solul, apele învolburate,
pădurile Ei pot susține viața sau o pot
distruge … numărul în creștere al oamenilor
de pe Planeta Pământ, felul cum aceștia aleg
să trăiască , dacă o respectă sau nu … toate
acestea nu contează pentru Mama Natură …
într-un fel sau altul acțiunile oamenilor vor
determina soarta lor … Nu pe a Ei … Ea e
Natura … Ea va supraviețui … Ea e
pregătită să evolueze … Întrebarea e dacă
suntem și noi, oamenii … Natura nu are
nevoie de oameni. OAMENII AU NEVOIE
DE NATURĂ! (Text preluat de pe www.
natureisspeaking.org)
În ultima vreme au apărut și în țara
noastră organizații și inițiative cetățenești
care susțin implicarea tuturor pentru
protejarea mediului înconjurător. O astfel de
inițiativă este Campania Let's do it România,
un proiect de voluntariat care s-a desfășurat
pe 15 septembrie la nivel național. Totul a
început în anul 2009 când un grup de
voluntari pasionați a avut o idee nebunească:
și-au propus să curețe România într-o
singură zi. Pe parcursul unui curs de
pregătire, această idee i-a însufletit și le-a
dat bucuria si puterea să continue. România
a fost a patra țară din comunitatea "Let's do
it,World!" care a avut curaj să organizeze o
astfel de acțiune și este și astazi o referință
pentru alte țări de pe planetă.
Anul acesta elevii Școlii Profesionale
Sîngeru și cei ai Școlii Gimnaziale Mireșu
Mare au spus prezent la apelul profesorilor
și al autorităților locale venind la școală într-
o zi de sâmbătă ca să curețe ulițele satului.
Întrebați de ce au ales să se implice într-un
astfel de proiect, un grup de elevi din clasa a
VII-a B au declarat: ”Avem o țară extrem de
frumoasă, dar, din păcate, mulți consideră că
natura este o groapă de gunoi. Părerea
noastră e că natura e unică și toți trebuie să o
îngrijim, să o respectăm, să trăim în armonie
cu ea. ”
De ce este important să protejăm
natura? Putem găsi o mulțime de răspunsuri:
pentru sănătatea noastră, pentru ca pădurea
să ne ofere un aer curat, nepoluat, pentru
aspectul frumos și îngrijit al locurilor în care
trăim și, mai ales, pentru că este o dovadă de
civilizație. Așa cum acasă fiecare își curăță
casa și curtea ducând gunoiul într-un loc
special amenajat, la fel trebuie să se
întâmple și în natură, pe străzi, în curtea
instituțiilor unde ne desfășurăm activitatea,
în locurile publice. Nimeni nu este dator să
strângă gunoiul după noi, dar fiecare trebuie
să se străduiască să mențină natura curată
pentru binele comun.
(Nicoleta Matei, Mădălina Smărăndoiu, Soledad
Năstase, Maria Cristea David Militaru, Florin
Dragomir – clasa a VII a B)
4
Pe patine
Pe patine e ușor,
Ușor ca un fulgișor.
De vrei și tu să înveți,
Ai grijă, să nu greșești!
Visul tău e patinajul
Ia-ți patinele să zbori,
Sus, în cer, către un nor
Înspre țara viselor.
(Maria Fânaru, clasa a III-a)
Toamnă
Toamna a venit
Și frigul la fel.
Școala a-nceput
Sunt iar școlărel.
Peste dealuri și câmpii
Frunzele au ruginit.
Păsările au plecat
Și ne-au părăsit.
(Beatrice Dobroslav, clasa a III-a B)
Privește-mă, iubește-mă
Privește-mă ca pe o stea
Ca pe o apă, ca pe-o zână…
Privindu-mă, privirea ta
Mă face să mă simt mai bună.
Iubește-mă precum în vis
Tu dezveleai a ta iubire
Și mă primeai în ea deschis,
Purtându-mă spre nemurire.
(prof. Ștefan Catia)
Te-am aflat
Stam tristă într-un colț pe cerul înnorat;
Uitându-mă în gol, pe-o rază te-am aflat.
Erai ca o lumină... Ca într-un vis ușor
Am mers spre fericire prinzând al tău picior.
Și te-am aflat aproape de mine și de viață;
Ai reușit să sfarămi inima mea de gheață,
Să o prefaci în taină în dragoste și foc
Și să găsim în lume al vieții magic joc.
(prof. Ștefan Catia)
Primii pași în
poezie
5
Ochii tăi
Ochii tăi, de rouă parcă
M-au înconjurat de bine
Și plutesc ca pe o barcă
Atunci când mă uit la tine.
Vreau să-i prind în nemurire
Ca pe-o pagină de carte
Și să fac a ta privire
Zbor de aer și de șoapte.
(prof. Ștefan Catia)
Visare
Trezit-am arcuri de triumf în ceață
Și am văzut cum râd timid copacii,
Dar viața noastră strânsă-n cap de ață
Și-atârnă buze sângerii ca macii.
Aștept visarea unei unde repezi
Ce din cuvânt se-nalță-n infinit
Și nu visez a nemuririi lespezi,
Ci doar culoarea veche de granit...
(prof. Ștefan Catia)
Înfrigurare
Când singurătatea apare cu glasul ei suav
Și mă îmbie-n versuri de mână să mă iau,
Visez la piatra vie cu ochiul ei concav
Și la eternii antici ce libertăți știau.
Și dorul nemuririi îmi strânge pieptul gol...
Nu văd nici braț, nici umbre, nici cocori,
Ci doar eternul, înfriguratul pol
Ce tainic mă îndeamnă: Vino cu mine, zbori!
(prof. Ștefan Catia)
Ieri
Când glasul culorilor capătă sens
în beatitudinea sorții,
Mă trezesc șovăind spre un câmp
luminat de fantezie.
Brândușele omenirii aștern
clipe eterne peste împărăția gândurilor.
Glasul stelelor devine suav
ca un cântec de dragoste.
Nimic nu mai mișcă
pe umerii goi ai zilei de mâine.
(prof. Ștefan Catia)
6
“Sănătatea nu reprezintă totul, dar fără sănătate nimic nu contează”. – Schopenhauer
“Oamenii se roagă zeilor să le dea sănătate, fără să ştie că stă în puterea lor s-o menţină şi că
luptând împotriva ei prin lipsa de măsură, o trădează prin goana lor după plăceri. “– Democrit
Anticii gândeau idealul perfecţiunii umane ca echilibru armonios între facultăţile
intelectuale şi cele ale corpului. Dacă trupul este bolnav, spiritul pierde din vigoare.
Sănătatea este primul lucru pe care trebuie să îl avem în vedere în viaţa noastră.
Conform dictonului mens sana in corpore sano se înţelege că sănătatea corpului se va
reflecta automat şi asupra minţii. Acest lucru este valabil şi în sens invers: unei minţi sănătoase îi
corespunde un corp sănătos.
În fiecare an pe 15 octombrie marcăm la nivel mondial ,,Ziua mondială a spălatului pe
maini”, iar pe 16 octombrie marcăm tot la nivel mondial ,,Ziua mondială a alimentaţiei”.
Tema pentru 15 octombrie, anul 2018 este: ,,Mâini curate, o reţetă pentru sănătate”.
Simplul act de spălare a mâinilor cu săpun poate reduce riscul de boli diareice la copii cu până la
47 la sută potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Spălarea mâinilor are efecte pozitive nu
doar asupra sănătăţii şi a nutriţiei, dar şi asupra educaţiei, economiei şi a veniturilor proprii.
Spălarea corectă a mâinilor cu săpun trebuie să devină un obicei, fiind cea mai eficientă şi ieftină
metodă de prevenire a bolilor. O igienă corectă ne poate feri de 200 de boli. Spălatul pe mâini
salvează vieţi. Tema din acest an ne aminteşte şă ne curăţăm mâinile înainte de fiecare masă.
Şcolile se implică în desfăşurarea de activităţi de promovare a igienei, a alimentaţiei şi
nu numai.
9
Pe parcursul lunii octombrie ,în şcoala noastră s-a desfăşurat proiectul educaţional ,,Stil de
viaţă sănătos”. Scopul acestui proiect constă în formarea deprinderilor de alimentaţie sănătoasă
şi dezvoltare armonioasă prin artă şi sport în rândul elevilor, concomitent cu implicarea activă a
părinţilor pentru consolidarea comportamentelor sănătoase.
Printre obiectivele urmărite pot aminti: promovarea igienei corporale şi a alimentaţiei
sănătoase fiind punctul de plecare prin reducerea consumului de alimente nesănătoase în rândul
populaţiei şcolare, promovarea unor comportamente artistice ale elevilor şi cultivarea gustului
estetic, adoptarea unui comportament sănătos privind mişcarea zilnică susţinută, conştientizarea
de către elevi a faptului că un mediu poluat ne afectează sănătatea.
Activităţile proiectului sunt în număr de trei:
1.Suntem ceea ce mâncăm/ cum mâncăm.
2.Minte, suflet şi literatură.
3.Sportul, izvor de sănătate.
După ce li s-au prezentat unele materiale power point, filmuleţe, elevii au venit cu
completări în zilele următoare şi anume cu desene, afişe, postere, ghicitori, proverbe ,etc.
Pentru a doua activitate elevii au luat parte la un atelier de creaţie pe tema dată.
A treia activitate s-a desfăşurat în aer liber punând accent pe atitudinea pozitivă faţă de
sport şi beneficiile lui privind mişcarea zilnică susţinută.
Proiectul oferă elevilor şansa modificării mentalităţii şi consolidării cunoştinţelor
referitoare la o igienă şi o alimentaţie sănătoasă.
Prof. înv. primar Gherghe Ana Angela
10
PROFESOR LA ASCULTAT Pentru că profesorii noștri sunt în primul rând oameni, ne-am gândit că un interviu ne-ar
putea ajuta să-i cunoaștem mai bine. În rândurile care urmează l-am avut ca interlocutor pe unul
dintre cei mai îndrăgiți, domnul profesor de fizică Duță Marian.
Reporter: Ce v-a determinat să alegeți această profesie?
Duță Marian: Am ales-o pentru că îmi place să lucrez cu copiii și-mi doresc să îi ajut să-și
depășească mai ușor greutățile.
R: Cu toții știm că sunteți o persoană veselă, dar, în același timp fermă. Cum reușiți să mențineți
această atitudine care-i face pe elevi să vă respecte și să vă îndrăgească?
D.M: Am fost, sunt și voi fi un optimist, convins că totul de poate rezolva dacă știi cum să
abordezi lucrurile. Greutăți au fost, sunt și vor fi mereu în munca didactică, dar supărările și
nemulțumirile trebuie lăsate la poarta școlii, în clasă trebuie să predomine un climat destins
pentru ca elevul să se simtă întotdeauna în largul său. Consider că e bine să mai și glumim, să ne
mai distrăm, dar să o facem cu responsabilitate.
R: Dacă ați putea, ce ați schimba în școala noastră? Dar în regulamentul școlar?
D.M: În orice unitate școlară pot apărea situații care nu sunt pe placul tuturor, dar atâta timp cât
domnesc ordinea, disciplina și respectul față de muncă, toate se pot rezolva. În privința
regulamentului pot spune că aș elimina o serie de ”hârtii ” , m-aș axa mai mult pe activitatea cu
copiii lăsându-i pe aceștia să se orienteze spre ceea ce le place mai mult.
R: Care sunt pasiunile dumneavoastră?
D.M: În afară de faptul că sunt profesor de fizică-chimie, îmi place mult sportul; am practicat
fotbalul, handbalul și voleiul.
R: Dacă nu ați fi profesor de fizică și chimie, ce meserie ați practica?
D.M: Dacă nu aș fi fost profesor, medic veterinar cred că mi s-ar fi potrivit.
R: Povestiți-ne puțin despre Duță Marian, elevul; cum era la școală pe atunci și ce fel de elev ați
fost?
D.M: Sunt născut la mijlocul secolului al XX-lea ... septembrie 1949 într-un sat din județul
Dâmbovița cu oameni harnici și respectuoși de la care am învățat numai lucruri bune. La
grădiniță nu am fost pentru că nu exista în vremea aceea, școala elementară de șapte clase am
făcut-o în sat, apoi am susținut examenul de absolvire și de admitere la Liceul teoretic din
11
Topoloveni, județul Argeș. După examenul de bacalaureat am fost admis prin examen la
Facultatea de fizică-chimie din cadrul Institutului Pedagogic Constanța. În 1970 am susținut
examenul de absolvire a facultății și am fost repartizat la Școala cu clasele I-X din Sângeru,
Prahova, unde am funcționat neîntrerupt până în prezent. În tot acest timp am căutat să-mi fac
datoria în mod exemplar atât ca elev, student, cât și ca profesor. Am fost un elev cuminte, nu am
creat niciodată probleme; de la liceu am stat la internat unde ordinea și disciplina erau aproape de
tip militar. Nu regret nimic, deoarece atunci m-am format ca om.
R: Ați avut vreun model în viață care v-a inspirat?
D.M: Desigur...în școala elementară modelul meu era profesoara de științele naturii , doamna
Maria Marinescu, în liceu profesoara de chimie, Cecilia Ștefan, iar în facultate, profesorul de
fizică inginer doctor docent Luciu Săveanu.
R: Care a fost cel mai amuzant moment la catedră?
D.M: Au fost multe...dar acum o să amintesc două dintre ele...La o teză la fizică un elev a făcut
lucrarea de acasă și toată ora s-a prefăcut că scrie. La final mi-a adus lucrarea, eu am deschis-o ,
m-am uitat peste cele patru pagini scrise și i-am pus nota 2. Toată clasa a izbucnit în râs, iar
elevul respectiv nu a comentat...Un alt moment amuzant a fost în laboratorul de fizică la o clasă
de a opta. Făceam un experiment în care era nevoie să se ridice continuu tensiunea electrică din
comutatorul unui aparat. Când i-am cerut unui elev să ridice tensiunea, el a început să ridice
aparatul de pe masă; eu i-am cerut să o ridice mai sus, el a ridicat aparatul mai sus până când a
constatat că nu ajunge mai sus...râsete serioase și de data asta!
R: Ce mâncați întotdeauna cu plăcere?
D.M: Nu sunt pretențios la masă, dar cu mare plăcere mănânc fructe, mai ales mere.
R: În încheiere, aveți un mesaj pentru elevii dumneavoastră?
D.M: Da! Învățați să vă faceți în fiecare seară un inventar a ceea ce ați făcut în ziua respectivă.
Dacă e ceva ce nu ați reușit, reprogramați lucrul respectiv pentru a doua zi. Și încă un sfat ...dacă
nu-i puteți face bine unui coleg, nu-i faceți rău niciodată!
(Reporteri: Alexandru Dedu, Christina Grancea și Bălțescu Crai – clasa a VI-a A)
12
13
”În umbra destrămată de toamnă a parcului, toți copacii ning pete de aur: frunze desprinse de crengi flutură viața de o clipă a unui efemer vegetal și, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aștern covor moale sub pașii întârziați ai trecătorului plictisit de banalul vieții cotidiene.”
(Cișmigiu & Comp. – Grigore Băjenaru)
În timp ce stăteam în leagănul de lângă casă, în apropierea lacului cu pești multicolori,
umbrit de coroanele înalte ale copacilor, un vânt ușor mi-a pieptănat părul, făcându-mă să tresar.
Era o zi melancolică de toamnă ce trezește în sufletul fiecăruia gânduri legate de viața toată...Pe
mine, aceste momente statice mă linișteau, și , întrerupte uneori de zgomotul frunzelor care se
desprindeau alene, mă făceau parcă să zbor prin văzduh. Adierile subțiri și reci mă trezeau în
răstimpuri, făcându-mă să revin în fața vechiului lac...Precum un cristal, veșnic albastru, acesta
oglindea razele soarelui creând un peisaj plin de gingășie și originalitate, parcă pictat din pensula
unui veritabil artist natural – Toamna.
(VIS DE TOAMNĂ - Alexandru Brăslașu)
Un vânt năprasnic apare din senin și zguduie copacii parcă moleșiți de foșnetul
frunzelor ce cad rând pe rând. Un semn ce ne spune că toamna se apropie. Peste un ceas mă duc
la ușă, pun mâna pe clanța rece , deschid încet și văd că afară s-a așternut o ceață ca un covor.
Cobor scările și zăresc o vrăbiuță ce încearcă, fără succes, să se adăpostească de vânt. Vine
aproape de mine, o iau îi fac un adăpost provizoriu și-i dau o bucățică de pâine. Mai trece un
timp și soarele speriat iese din nori... vrăbiuța își luă zborul și se pierdu.
( FURTUNA - Rareș Stan)
14
Ani și ani și ani...fiecare clipă trece, fiecare om trece, golind inima de sufletul toamnei,
așa cum orice munte ajunge să se tocească în timp, la fel, orice copil ajunge la maturitate. Fiece
toamnă e un început pentru elevi și un sfârșit pentru natură. Timpul trece, nu stă în
loc...amintirile nu mor, ard ca o flacără vie în sufletele noastre, făcând ca cei opt ani de prietenie
și loialitate să devină un basm și să creioneze un alt fel de viitor. De când ne-am împrietenit am
creat o carte a amintirilor care urma să fie scrisă și să lase o amprentă importantă asupra noastră,
așa cum toamna își lasă amprentele peste natură, an de an. Împreună am împărtășit momente
unice, am depășit limitele înțelegerii, am îndrăznit și am cooperat în orice situație ne-am fi aflat –
la fel și frunzele ruginii ale copacilor, dansează în sincron, cu mișcări prestabilite, făcând echipă
bună cu adierea ușoară a vântului.
(Luiza Smărăndoiu, Rareș Stan, Maria Țapu, Diana Vlăduță )
De fiecare dată când privești pe fereastră și simți cum toate gândurile îți vin unele după
altele, începi să realizezi cât de mult timp ai pierdut încercând să cauți lucruri mărunte: rochia
pentru petrecere...un nasture căzut ieri pe jos...și observi că de fapt , lucrurile cele mai importante
trec ușor, pe nevăzute, pe lângă tine. Cu vremea ajungi să le uiți, dar niciodată nu vei uita cât te-
ai chinuit să găsești rochia perfectă sau accesoriile potrivite. Și de ce? Doar pentru faptul că ne
axăm pe lucrurile inutile, când esențialul trece pe lângă noi razant... Nu interesează pe nimeni
cum arăți sau cum ai pierdut ieri patru ore căutând un nasture... totul stă în subconștientul
nostru... Dar, noi, de cele mai multe ori, facem alegerile greșite...să stai pe gânduri timp de o oră
poate fi cel mai bun lucru, decât să acționezi greșit din impuls.
(EXTREMA - Elena Lazăr)
Fiecare dintre noi o poate spune...sau doar eu, în felul meu?...te-ai gândit vreodată cât
timp te preocupi de exprimarea sentimentelor și a gândurilor tale?
Sunt zile în care prefer să stau singură pentru a mă gândi și a-mi aranja interiorul. Am
nenumărate întrebări în minte pe care nu le rostesc niciodată, dar care mă frământă și pentru
răspunsul cărora aș cutreiera întreaga lume...Am temeri pe care nici eu nu le cunosc de fapt,
gânduri care îmi pătrund în minte și noaptea, și în timpul orelor, oriunde și oricând, făcându-mă
să pierd noțiunea timpului și distrăgându-mă în totalitate de la ceea ce fac. Simt că în interior,
15
doar în interior, avem cu adevărat drepturi: dreptul de a ne enerva, dreptul de a țipa, dreptul de a
fi trist, de a plânge, de a râde, de a fi optimist, de a fi empatic...asta ne face ceea ce suntem, asta
ne face unici, speciali. Cred că noi suntem asemănători anotimpurilor care se succed fără oprire:
toamna frunzele cad veștejite așteptând creșterea altora, primăvara apar ghioceii, se ofilesc, apoi
apar din nou; iarnă de iarnă puzderii de fulgi se topesc...iarna următoare se aștern unii noi...chiar
și vacanța de vară e urmată de alta când se termină. Eu, noi...doar oameni ce trecem prin timp și
admirăm surorile anotimp...
(PRINTRE GÂNDURI ȘI SENTIMENTE – Alexandra Țârlea, cls. a VI-a A)
O nouă etapă. Da, un nou început pentru viața mea în școala gimnazială. Colegii mei
sunt dezamăgiți, poate, de greutățile care privesc temele și subiectele de învățătură, dar un lucru
este sigur și nu am de gând să-l trec cu vederea. Anul a început și atât se știe, ȘCOALA, cu
majuscule. Ducă-se alte poveri!
Vineri, 2 noiembrie, facem un fel de ,,Festival al Toamnei”, în care profesorii vor
degusta preparatele de toamnă pe care le-am creat noi și ne vor admira sau critica proiectele.
Pe 5 octombrie am sărbătorit ”Ziua Educației”. Împreună cu domna dirigintă am elaborat
un panou pe care fiecare a scris citate reprezentative pentru educație; apoi am intrat în lumea
cadrelor didactice pentru 5 minute. Încercând să fiu profesor am avut un sentiment plăcut dar și
sentimentul că este foarte dificil să menții atenția unei clase întregi de copii. Am realizat că și
pentru profesorii noștri trebuie să fie la fel de greu, mai ales când unii elevi par veniți, nu la
școală , ci într-un ring de box și de lupte care pe care. Poate de aceea unii sunt prea blânzi, iar
alții au exigențe excesive, dar școala nu-i o joacă.
Pentru mine școala nu-i nici o corvoadă, nici o plimbare în parc. Loc de mai bine este
întotdeauna, dar sunt sigură că în timp mă voi acomoda cu toate: cu ”catalogul profesorilor”, cu
succesele și neajunsurile, cu ceea ce înseamnă ȘCOALA în întregul ei. Am dezbătut subiectul
”Școala” prin minunăția metaforelor mele. An școlar cu succese tuturor!
(O NOUĂ ETAPĂ IN VIAŢA MEA – Luciana Avramescu, cls. a V-a B)
16
V-ați aflat vreodată în situația de a nu ști cum să vă exprimați? Vi s-a
întâmplat vreodată să nu vă găsiți cuvintele? Ați fost vreodată
corectați de către cineva în exprimare?
Cu toții putem greși…important este să ne corectăm! În această
rubrică ne propunem să vă dăm câteva sugestii legate de cele mai
frecvente greșeli de exprimare în comunicarea de zi cu zi.
CORECT / INCORECT
VOIAM
AȘAZĂ
NU A MAI VENIT
MI-AR PLĂCEA
VROIAM
AȘEAZĂ
NU MAI A VENIT
MI-AR PLACE
17
Trandafiri de carton
Avem nevoie de:
Carton colorat de diferite culori
Lipici
Foarfecă
Creion
Primul pas: luăm două cartoane colorate și
desenăm cu un creion 50 de cercuri de
mărimea unui ou pe toată coala.
Al doilea pas: decupăm cerculețele de pe
cartoane.
Al treilea pas: lipim cercurile în ce ordine
de culori dorim.
Al patrulea pas: rulăm cercurile și le lipim
la capăt pentru a le fixa în formă de
trandafir.
Ultimul pas: ornăm trandafirul cu pietricele,
bucățele de hârtie, sclipici, după preferință.
Dacă doriți puteți repeta procedeul și forma
un aranjament.
Bentițe personalizate
Avem nevoie de:
O bentiță veche fără accesorii
Biluțe de diferite culori și mărimi
Super glue
Lipim biluțele pe bentiță în ce ordine dorim
și bentița este gata de purtat!
18
Brățări din biluțe colorate
Avem nevoie de:
Ață subțire și ac
Biluțe de diferite culori
Primul pas: punem ața în ac și o legăm la
capăt. Ața trebuie să fie lungă cât
circumferința încheieturii voastre.
Al doilea pas: Adăugăm pe ață, prin ac,
biluțe de diferite culori, în ce ordine vrem.
Când terminăm, legăm capătul rămas liber
ca să nu se destrame brățara.
Ultimul pas: cereți ajutorul cuiva pentru a
lega brățara la mână. Dacă vă place cum a
ieșit, repetați procedeul pentru a avea cât
mai multe brățări.
(Articol și fotografii realizate de Irina
Grancea, cls a V-a B)
19
Asigurarea potenţialului productiv şi creator al elevului prin
valorifcarea capacităţilor sale cognitive şi productive în cadrul orelor de
Educaţie Tehnologică
Implicarea elevului în descoperirea mediului în care trăieste asigură satisfacţia efortului
de muncă prin lucrările practice realizate, şi totodată îi oferă cunoştinţe urmărind formarea de
priceperi şi convingeri, de a învăţa şi munci, cunoscând că munca constituie sursa vitală pentru
propria persoană şi pentru societate.
Lucrările practice îi ajută pe elevi să-şi dea seama de valoarea operatională a teoriei, să
trateze cunoştinţele ştiinţifice ca instrumente puse în slujba practicii, să conştientizeze faptul că
numai datorită cunoştintelor acumulate în şcoală şi familie acţiunile lor sunt eficace, utile şi
invers, că practica este indispensabilă asimilării de noi cunoştinţe, verificării şi corectării
cunoştinţelor achiziţionate.
Proiectul „ Macheta unui adăpost primitiv” - prin lucrările realizate de elevii : Istrate
Cătălin, Istrate Adrian, Ghidia Adrian, Vlad Mario, Chiriţă Georgiana, Pleşea Andreea,
Bălăceanu Delia, Andrei Claudia, Sîrbu Paula, Sîrbu Simona, Ciulea Daris, Vologa Constantin,
Barbu Maria, Tuchel Andreea, Dinoiu Steluţa, Goea Ana din clasa a VI-a de la Şcoala
Gimnazială Mireşu Mare, demonstrează că prin folosirea lucrării practice se dezvoltă gândirea
critică, simţul estetic, deprinderile şi abilităţile practice, precum şi creativitatea, conform noii
programe.
La clasa a VI-a competenţele specifice şi activităţile de învăţare privind realizarea
practică de produse utile sau lucrări creative pentru activităţi curente şi valorificarea acestora
prin construirea unor machete, inclusiv utilizarea achiziţiilor de baza din matematică şi ştiinţe
(exerciţii de efectuare de masurători, calculul bugetului de timp, exerciţii de orientare în teren cu
ajutorul hârtiilor , elaborare schiţe, planuri, venituri, cheltuieli, etc) şi promovarea unui mediu
tehnologic favorabil dezvoltării durabile, având conţinuturi în domenii ca : tehnologii, design
calitate, economie, antreprenoriat , activităţi , ocupaţii şi meserii.
În acest sens, elevilor li se cultivă gustul pentru frumos, comportamentul ecologic prin
folosirea materialelor din natură, inclusiv a deşeurilor reciclabile, capacitatea de a lucra în echipă
cu colegii de clasă, precum şi spiritul competiţional.
Caracterul specific interdisciplinar şi totodată dual: teoretic şi practic, ştiinţific şi
tehnologic, formează la elevi o nouă percepţie şi atitudine practică asupra omului şi sensului
vieţii, prin promovare tehnologică, precum şi o înţelegere a rolului tehnologiei în progresul
omenirii.
Prof.ing. gr I .DINOIU D. FLORIN
20
21
22
Da! Este adevărat ! Și la noi este
sărbătoare ! Sărbătoare Mare..... în școla
noasrtră!!! Ne- am adunat toți în acest loc
binecuvântat de Dumnezeu cu oameni
frumoși: elevi, părinți, dascăli....
Am tras aer în piept și am respirat
aerul de sărbătoare... Cu emoție în glas ,în
fața tuturor, am început să scriu pe tabla :
AN CENTENAR, 100 DE ANI DE LA
MAREA UNIRE 1918- 2018. Mâinile îmi
tremurau , iar inima îmi bătea cu putere...
misiune dificilă.... frumoasă misiune.... Pot,
oare, să-i fac să înțeleagă ce înseamnă acest
an, cu ce este el deosebit de alți ani ... câți s-
au scurs.
An deosebit, sfânt, plin de simbol,
istorie, cultură și civilizație. Încep să glorific
trecutul și pe români, care, acum un veac, au
facut posibile actele istorice de la 27 martie,
28 noiembrie și 1 decembrie 1918, când
Basarabia, Bucovina și Transilvania, s-au
unit cu Țara Mamă, România. Liniștea te
inunda... timpul curgea.... Am menirea de a
le aduce aminte, mereu și mereu, lupta de
veacuri a românilor pentru unitate și
integritate națională.
Eroii... să nu uit.... gânduri, gânduri
răvășite...să umbresc acest prilej de
bucurie... dar trebuie fără ei nu s-ar fi putut
realiza acest ideal... ei ...eroii au făcut
sărbătoarea de azi... pentru ei ne- am
adunat.. Au fost eroi și înc- or să mai fie...
aici.. la Sîngeru, la Mireș... peste tot... prin
jertfa lor s-a realizat Romania Mare, liberă și
independentă. Comemorăm eroii , pe aceia
care nu s-au mai întors acasă, ci doar un
petic de hârtie îngălbenită, pe care erau
scrise cuvintele: Căzut la datorie... E lungă
lista , mult prea lunga listă a eroilor
neamului.....
Numele soldaților morți,încrustate pe
monumentele eroilor, nu trebuie să pară
pentru noi abstracte și generale, fără legătură
cu comunitatea sau familiile noastre.Îi
îndemn pe elevi să-și identifice eroii din
familiile lor , să le pomenească numele, să
reclădească legături ample și puternice cu
aceștia , cu trecutul. Îi îndemn pe elevi să se
implice în realizarea unei istorii vii, legată
de trecut, să devină părtași la istoria
românilor prin afirmarea sentimentului
patriotic, îi indemn să fie purtătorii valorilor
și tradițiilor românești. Să recupereze
amintirile propiilor familii despre aceste
evenimente. Cred că de la asta ar putea să
înceapă inclusiv pasiunea pentru o
sărbătoare, care să devină responsabilitatea
visului împlinit.
Școala este principala furnizoare de
educație a tinerilor din comună,fapt
demonstrat de atașamentul elevilor față de
tot ceea ce înseamnă dragoste de școală,
locuri natale și țară.
La mare sărbătoare am avut
deosebita onoare ca una din cele 5 școli
selecționate la nivel național pentru a-și
promova activitățile din anul centenarului,
să fie școala noastră. Proiectul Educațional
s- anumit : Sîngeru – pe harta României – la
ceas aniversar.
Activitățile desfășurate în colaborare
cu întreaga comunitate, de la mic , la mare,
ne- au apropiat și mai mult de cunoașterea
23
faptelor istorice naționale, ne- au încălzit
inimile cu sentimentele bucuriei și mândriei
că suntem români. Participarea la
activitățile centenarului ne ajută să
conștientizăm importanța momentului, să le
trăim și să facem din ele adevărate sărbători
ale sufletului.
La un secol de la cea mai măreață
pagină din istoria poporului nostru, avem
șansa de a ne dovedi vrednici urmași ai celor
care au înfăptuit Marea Unire.
Îi omagiem pe cei care, acum 100 de
ani, au reușit să realizeze un vis aparent
imposibil: Unirea Tuturor Românilor.
Suntem uniți și acum și mâine și în viitor și
peste multe alte mii de ani sub simbolul
identității naționale...Am încredere că
generațiile viitoare vor duce mai departe
această tradiție și au datoria să păstreze și să
promoveze valorile acestui neam, fiindcă tot
ce-i românesc nu piere....
Aștept de la voi, cei mulți, ai
locului , de pretutindeni, mesaje pentru
România Noastră.......
Vă mulțumesc tuturor, mai ales lui
Dumnezeu pentru că mi-a ales o țară atât de
frumoasă, pentru a mă naște, a trăi si poate,
de ce nu, și să mor pe pământ românesc...
Românie fii binecuvântată și să ne
trăiești multe mii de ani de aici înainte în
pace și-n unitate!
LA MULȚI ANI!
Cu emoţie,
Prof. Director Adj. Ioniță Liliana
24
Lume ,lume ,hai la glume !
Parinţii îşi duc la doctor fetiţa care de la o vreme avea un zâmbet mare, mare pe faţă. - Domnule doctor, nu ştim ce are de stă aşa toată ziua... Doctorul o consultă, se gândeşte câteva momente şi apoi zice:
- Dar codiţele aţi încercat să i le slăbiţi?
La grădina zoo, un hipopotam întreabă zebra: - Auzi, de ce ai dungi? - Pentru că la magazin nu mai aveau buline.
Profesorul meu m-a pedepsit pentru ceva ce nu am făcut... - Dar ce nu ai făcut? - Tema pentru acasă...
La ora de gramatică, învăţătoarea îl întreabă pe Gigel: - Care este viitorul verbului „eu casc”? Gigel răspunde: - „Eu dorm”, doamnă învăţătoare!
25
Valentin Dragomir, Angel Miroiu, Marius Șerban cls. a VI-a A
Întrebare la istorie: - Cine l-a bătut prima dată pe Ştefan cel Mare?
- Mama lui !
La ora de geografie, profesorul întreabă: - Ce capitală are Marea Britanie?
O voce din spatele clasei răspunde: - Dar ați spus să învățăm capitalele de țări, nu de mări!
Cum se uită o rață în beci?
Iei rața, o duci în beci și o uiți acolo!
Frizerul îl întreabă pe client:
- Cum să vă tund ca să fiți mulțumit?
- Gratis!
26
27
28
Doamna învățătoare,
Suntem în clasa a VI-a și încă nu
putem spune că ne-am obișnuit fără
dumneavoastră ... sigur că ne străduim zi de
zi să ne ridicăm la standardele domnilor
profesori, să fim atenți, să răspundem
prompt și corect ... dar ceva ne lipsește ...
plutește în aer o nevoie, o dorință de a regăsi
liniștea din clasele primare ... de multe ori
pe parcursul orelor ne amintim de
dumneavostră și de tot ce ne-ați învățat. Într-
o zi ne-a venit ideea să vă mulțumim într-un
mod inedit – în paginile acestei reviste,
pentru că gândurile și sentimentele sunt
întotdeauna mai ușor de așternut pe hârtie
decât de exprimat în cuvinte.
”În anii petrecuți împreună ați fost ca
a doua mamă pentru mine, mi-ați pus stiloul
în mână și m-ați învățat să citesc. Când
aveam o nelămurire erați prima la care
apelam. Vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut
pentru mine, mereu o să păstrez un loc în
inimă pentru dumneavoastă.”(Vali) ” Când
intrați pe ușa clasei păreați mereu fericită și
zâmbitoare, o persoană puternică și de
încredere, foarte ambițioasă și mereu
pregătită cu un sfat folositor. Când vă
dezamăgeam ne certați asemenea unei
mame, dându-ne de înțeles că aveați
așteptări mai mari de la noi ... acum știm de
ce ... îmi vin în minte ultimele momente
petrecute împreună la școală ... după o zi în
care am râs, ne-am distrat și am povestit , i-
au dat lacrimile și cuvintele s-au împuținat
... încă o dovadă a felului ei de-a fi cald și
apropiat de copii” (Alexandra) ”Deși nu mai
suntem elevii dumneavoastră , ați rămas
doamna noastră dragă pe care o iubim și o
prețuim.”(Denisa Dicu) ” Ne repetați lecția
de mai multe ori, până când înțelegeam toți.
Nu ne dădeați mult de scris și dacă se
întâmpla să nu scriem, ne iertați. Făceam
Destinatar :
Avramescu Marilena
29
multe serbări și de ziua copilului ne aduceați
multe bomboane...mi-amintesc și acum când
îmi spuneați că învăț bine la matematică și
sunt deștept. Nu o să vă uit niciodată pentru
că de la dumneavostră am învățat tot ce
știu.”(Sorinel) ”Vreau să vă mulțumesc
pentru cei cinci ani frumoși, pentru tot ce
ne-ați învățat și pentru că era mereu liniște
în clasă!”(Robert) ”Undeva prin clasa a III-a
doamna învățătoare făcea pregătire cu noi la
matematică și gradul de dificultate al
exercițiilor creștea pe măsură ce ne
apropiam de sfârșitul anului școlar. Într-o zi
ne spune doamna să rezolvăm cele mai
dificile probleme din cartea dânsei...aveam
de ales între a pica de rușine că nu știm sau
să ne sfătuim pentru a reuși. Într-un final,
după ce am discutat între noi, dăm
răspunsurile corecte...dacă alegeam să
spunem că nu știm să rezolvăm, nu scăpam
de rușine până în ziua de azi. Pentru că așa
ne-a învățat doamna, să fim mereu la
înălțime.”(Marius) ”Pe mine m-ați învățat
mai mult decât să scriu, să citesc și să
socotesc. M-ați învățat să mă port frumos, să
fiu respectuos cu vârstnicii și cu profesorii.
Vă mulțumesc că m-ați învățat și m-ați
educat. Ați fost cea mai bună
învățătoare!”(Becali) ”Vă mulțumim pentru
excursii, pentru tot ce ne-ați învățat și pentru
căldura cu care ne-ați îndrumat. Sper să fiți
mereu mândră de noi și de rezultatele
noastre.” (Denisa Alexe) ”Vă mulțumim că
ne-ați împins de la spate ca să învățăm, că
ne-ați fost alături și că ne-ați îngrijit ca o
mamă.”(Ariana) ”Îmi sunt dragi și acum
momentele petrecute cu dânsa, și uneori,
când o întâlnesc pe holurile școlii mi-aș dori
să o pot chema, să fie iar doamna noastră.
Odată am plantat copăcei...unul al fetelor și
unul al băieților și eram tare mândră de fapta
noastră. Simțeam că domna ne învață mai
mult decât litere și cifre, ne învăța să fim
oameni.” (Rosalinda)”O să rămâneți mereu
în sufletul meu pentru că dumneavostră
sunteți învățătoarea pe care eu am îndrăgit-o
cel mai mult. Vă iubim!”(Ana Barbu) ” Ani
frumoși am petrecut împreună cu
dumneavostră, ani în care învățam, dar ne și
distram. Nu o să uit niciodată excursiile și
locurile minunate pe care le-am vizitat.”
(Alex Dedu) “Cu dăruire și înalt
profesionalism ne-ați insuflat dragostea de
carte, ne-ați crescut în cultul muncii și al
onoarei. Punctuală, conștiincioasă, mândră
de noi, cu un caracter puternic și frumos, ne-
ați fost un model demn de urmat. Să fiți
sigură că investiția dumneavostră va da
roade și peste ani vă veți putea mândri cu
rezultatele noastre.”(Ana Dragomir)
Cu drag,
Colectivul clasei a VI-a A
30
Sunt Alexandra Țârlea, elevă în clasa
a VI-a A la Școala Profesională din comuna
Sîngeru și aș vrea să vă recomand o carte pe
care am terminat-o de citit recent și care m-a
impresionat în mod deosebit. Cartea se
numește Coraline, este scrisă de Neil
Gaiman și are 166 de pagini. Este povestea
unei fete de vârsta noastră care se mută într-
o casă nouă cu familia. Ea era nemulțumită
de faptul că părinții ei nu aveau timp să-i
acorde prea multă atenție și, într-o zi, în
timp ce rătăcea prin camerele noii locuințe,
găsește în spatele unei uși ”alți părinți” care
doreau să o țină captivă în lumea lor. Cea
de-a doua mamă era o vrăjitoare vicleană
care se hrănea cu sufletele copiilor pe care îi
captura. Continuând să citesc am aflat că
fetița găsește trupurile celorlalți copii.
Pentru a se putea întoarce în lumea ei,
Coraline este supusă la o provocare: să
găsească trei bile în schimbul cărora
vrăjitoarea își va da mâna dreaptă. Dând
dovadă de curaj, copila reușește să
îndeplinească sarcina, dar când se întoarce
acasă descoperă că părinții ei fuseseră luați
și ei de vrăjitoare. În continuare…vă las pe
voi să descoperiți, dacă vi se pare interesant.
Eu știu cum s-a terminat cartea și vă pot
spune că lectura ei m-a învățat să-mi iubesc
și să-mi apreciez părinții, să fiu curajoasă și
să lupt întotdeauna pentru a-mi atinge
scopurile. Sper să vă placă și vouă!
Alexandra Țârlea, cls. a VI-a A
31
Echipa de redacție:
Coordonatori : Prof. Tudor Irina Mihaela
Prof. Înv. Primar şi Bibliotecar Avramescu Marilena
Prof. Ștefan Catia Mihaela
Tehnoredactare: Prof. Vlad Andra
Colaboratori: Prof. Ing. Dinoiu Florin
Prof. Ioniță Liliana
Prof. înv. Primar Gherghe Ana Angela
Prof. înv. Primar Mohor Mădălina
Prof. înv. Primar Dinoiu Zenaida
Prof. Înv. Primar Dinoiu Vasile
Top Related