Tate Modern: La momentul picturii Tate Modern: At...
1
l 124 l arta l expozi]ii interna]ional // exhibitions abroad 125 l Pagina al`turat`, de sus \n jos: 1. Stuart Brisley 2. Lucy McKenzie Dreapta, de sus \n jos: 1. Geta Br`tescu 2. Stuart Brisley Tate Modern: At the Moment of Painting text by SIMONA NASTAC In 1951, filmed in the surroundings of his studio in Springs, New York, Pollock affirmed: “My painting is direct. I want to express my emotions, not to illus- trate them”. At the same time, Motherwell empha- sised: “Pollock's concern is to discover what his true subject is. And since the painting is the medi- um of his consciousness, the resolution must result from the process of painting itself”. This appears to be the very premise of the exhibition A Bigger Splash. Painting after Performance, recent- ly opened at Tate Modern, which examines the rela- tionship between painting and performance after the '50s. Pollock, de Kooning, and Rothko initiated at the time a radical process of redefining the painting as “an arena, a space of action, of event”. At the moment of painting, the artists become performers, confronting the classical codes of the language – figure, line, colour – in order to produce a synthesis free of values external to the medium itself. Pollock's canvas Summertime is presented in the exhibition alongside Hockney's iconic painting A Bigger Splash (1967) and Jack Hazan's docu-fiction from 1974. Whilst Pollock's canvas is a real time document of the emergence of the painting in 50 minutes, Hockney's work is a masterpiece of arti- fice. The water drops may seem painted in an instant, but in fact they were meticulously painted over a period of two weeks; likewise, the film reflects the same polished theatricality, transforming Hockney's paintings into a stage set for his various mundane roles. Niki de Saint Phalle and Yves Klein are the exponents of the painting-performance rap- port in the'60s. de Saint Phalle' Shooting Paintings were created in public performances photographed and filmed by the media. Similarly, Yves Klein crea- ted the Anthropometries in front of the audience, using female models (living brushes), who impreg- nate the canvas with the pure blue of the idea, the IKB. The Viennese Actionism is illustrated by the works of Nitsch, Muehl, Brus and Schwarzkogler. The extremism of their bodily transgressions along with the radical critique of the state generated seri- ous conflicts with the authorities. For them, “art is not art, but politics that creates new aesthetics, new ways of interaction” (Muehl, 1964). The '70s include a collection of artists for whom painting absorbs media that both highlights and conceals, such as costumes, masks, and stage design. Alongside Oiticica, Kusama and Nauman, we find Geta Br`tescu's performance Towards White that presents the gradual obliteration of the artist by the white of an installation in her studio in Bucharest. A Bigger Splash is conceived in two distinct sec- tions: the 1950-1980 period of experiments against the natural limitations of the painting, and the con- temporary artists who continuously extend the pos- sibilities of the medium, such as Karen Kilimnik, IRWIN and Lucy McKenzie. Although it is difficult to encompass the complex dynamics of the painting- performance relationship, the exhibition offers a memorable answer to the permanent anxiety about the limits of the painting and of space and time. Aceasta pare s` fie [i premisa expozi]iei A Bigger Splash. Painting After Performance, recent deschis` la Tate Modern, care examineaz` rela]ia dintre pic- tur` [i performance dup` anii '50. Pollock, de Kooning, Newman [i Rothko au ini]iat la vremea respectiv` un proces radical de redefinire a picturii ca „o aren`, un spa]iu al ac]iunii, al evenimentului” (Harold Rosenberg). Afla]i la momentul picturii, arti[tii în[i[i devin actan]i, confruntând cu violen]` afazic` codurile clasice ale limbajului – figura, linia, culoarea – în procesul articul`rii unei sinteze libere de valori externe picturii înse[i. Pictura lui Pollock Summertime [i filmul asociat rea- lizat în 1951 sunt juxtapuse în spa]iul expozi]iei cu pictura lui Hockney A Bigger Splash (1967) [i filmul cu acela[i titlu de Jack Hazan din 1974. În timp ce pânza lui Pollock este un document în timp real al apari]iei picturii în 50 de minute, pictura lui Hockney este o capodoper` a iluziei [i artificiului. Stropii împro[ca]i de un personaj imaginar plonjat în azuriul piscinei din Los Angeles apar, ca la Pollock, pro- dusul unui gest dinamic de proiectare a culorii pe Tate Modern: La momentul picturii A Bigger Splash. Painting After Performance Tate Modern, Londra 14 noiembrie – 1 aprilie 2013 Curator: Catherine Wood text de SIMONA NASTAC Î În n 1 19 95 51 1, , f fi il lm ma at t î în n î îm mp pr re ej ju ur ri im mi il le e s st tu ud di io ou ul lu ui i s s` `u u d di in n S Sp pr ri in ng gs s, , N Ne ew w Y Yo or rk k, , P Po ol ll lo oc ck k a af fi ir rm ma a: : „ „P Pi ic ct tu ur ra a m me ea a e es st te e d di ir re ec ct t` `. . V Vr re ea au u s s` `- -m mi i e ex xp pr ri im m e em mo o] ]i ii il le e, , n nu u s s` ` l le e i il lu us st tr re ez z. .” ” Î În n a ac ce el la a[ [i i t ti im mp p, , M Mo ot th he er rw we el ll l s sp pu un ne ea a: : „ „p pr re eo oc cu up pa ar re ea a l lu ui i P Po ol ll lo oc ck k e es st te e s s` ` d de es sc co op pe er re e c ca ar re e e es st te e a ad de ev v` `r ra at tu ul l s s` `u u s su ub bi ie ec ct t. . [ [i i c cu um m p pi ic ct tu ur ra a e es st te e m me ed di iu ul l c co on n[ [t ti ii in n] ]e ei i l lu ui i, , r re ez zo ol lv va ar re ea a t tr re eb bu ui ie e s s` ` r re ez zu ul lt te e d di in n p pr ro oc ce es su ul l p pi ic ct tu ur ri ii i î în ns se e[ [i i” ”. . suprafa]a pânzei; când, în fapt, au fost picta]i minu]ios în dou` s`pt`mâni. Filmul lui Hazan reflect` acela[i teatralism stilizat care suprim` limita dintre real [i fictiv: picturile lui Hockney devin scenografia unui spectacol flamboiant, în care artistul performea- z` diverse roluri cotidiene. Niki de Saint Phalle [i Yves Klein sunt exponen]ii aceleia[i problematiz`ri a raportului pictur`-ac]iune în anii '60. de Saint Phalle a creat celebrele Shooting Paintings în performan]e publice fotografiate [i filma- te de pres` [i televiziuni. În mod similar, Yves Klein creeaz` Antropometriile în fa]a audien]ei, folosind modele feminine vii (living brushes), care impreg- neaz` suprafa]a pânzei cu albastrul pur al ideii, IKB. Premisa sa artistic` a [ocat Parisul la vremea respectiv` – arta conceptual` era în gesta]ie. Andy Warhol, Jeff Koons sau Damien Hirst n-ar fi existat f`r` geniul lui. Ac]ionismul vienez este ilustrat prin lucr`rile lui Nitsch, Muehl, Brus [i Schwarzkogler. Extremismul transgresiunilor corporale (autopictarea, automuti- larea, uzul propriilor excremente [i al sângelui ani- malelor sacrificate), al`turi de critica radical` a statu- lui au generat conflicte grave cu autorit`]ile vremii. Practica lor artistic` poate fi definit` ca o form` de purificare a corpului [i mentalului reprimate de politic` [i societate: „Arta nu este art`, ci politic` care creeaz` noi estetici, noi stiluri de comunicare” (Muehl, 1964). Anii '70 includ o pleiad` de arti[ti pentru care pictura se redefine[te distinct, prin încorporarea de medii care fac vizibile [i totodat` disimuleaz` suprafe]ele pe care se aplic` culoarea, precum costumul, m`[tile, machiajul [i decorul de teatru. Al`turi de Oiticica, Kusama [i Nauman, o reg`sim pe Geta Br`tescu într-o expunere comparativ` cu artistul bri- tanic Stuart Brisley. În ac]iunea „C`tre alb” din 1975, artista este gradual obliterat` de alb, într-o instala]ie care reconfigureaz` spa]iul atelierului. Brisley fuzioneaz` similar cu spa]iul în care performeaz`: în 1975, în Var[ovia, artistul încearc` s` urce un perete al studioului, a c`rui podea este inundat` de vopsea. Artistul este ghidat la fiecare încercare de fotograful care documenteaz` ac]iunea [i care-i spune unde se afl` în rela]ie cu zidul. Deloc întâm- pl`tor, acela[i fotograf îl ghidase pe Brisley cu un an mai devreme la prima sa incursiune de cealalt` parte a zidului, în Berlinul de Vest. Expozi]ia este gândit` în dou` sec]iuni distincte: prima reflect` experimentele anilor '50-'80 împotriva constrângerilor uzuale ale picturii [i reinventarea ei ca ac]iune, ritual [i proces participativ, în timp ce a doua sec]iune este dedicat` arti[tilor contemporani care integreaz` aceste dezvolt`ri în practica lor [i extind continuu posibilit`]ile picturii, precum Karen Kilimnik, IRWIN [i Lucy McKenzie. Dinamica rela]iei pictur`-performance este dificil de cuprins, chiar într-o expunere generoas` precum cea de la Tate Modern, desf`[urat` în 13 s`li. Curatoarea Catherine Wood consider` esen]ial` examinarea rela]iei artelor „majore” (pictura [i sculp- tura) cu cele „minore” (performance [i film), chiar în spa]iul muzeului. A Bigger Splash ofer` un r`spuns memorabil la permanenta nelini[te despre limitele picturii [i ale spa]iului-timp.
Transcript of Tate Modern: La momentul picturii Tate Modern: At...
-
l 124 l arta l expozi]ii interna]ional // exhibitions abroad 125 l
Pagina al`turat`, de sus \n jos:1. Stuart Brisley2. Lucy McKenzie
Dreapta, de sus \n jos:1. Geta Br`tescu2. Stuart Brisley
Tate Modern: At theMoment of Painting text by SIMONA NASTAC
In 1951, filmed in the surroundings of his studio inSprings, New York, Pollock affirmed: “My painting isdirect. I want to express my emotions, not to illus-trate them”. At the same time, Motherwell empha-sised: “Pollock's concern is to discover what histrue subject is. And since the painting is the medi-um of his consciousness, the resolution must resultfrom the process of painting itself”.This appears to be the very premise of the exhibitionA Bigger Splash. Painting after Performance, recent-ly opened at Tate Modern, which examines the rela-tionship between painting and performance after the'50s. Pollock, de Kooning, and Rothko initiated atthe time a radical process of redefining the paintingas “an arena, a space of action, of event”. At themoment of painting, the artists become performers,confronting the classical codes of the language –figure, line, colour – in order to produce a synthesisfree of values external to the medium itself. Pollock's canvas Summertime is presented in theexhibition alongside Hockney's iconic painting ABigger Splash (1967) and Jack Hazan's docu-fictionfrom 1974. Whilst Pollock's canvas is a real timedocument of the emergence of the painting in 50minutes, Hockney's work is a masterpiece of arti-fice. The water drops may seem painted in aninstant, but in fact they were meticulously paintedover a period of two weeks; likewise, the filmreflects the same polished theatricality, transformingHockney's paintings into a stage set for his variousmundane roles. Niki de Saint Phalle and Yves Kleinare the exponents of the painting-performance rap-port in the'60s. de Saint Phalle' Shooting Paintingswere created in public performances photographedand filmed by the media. Similarly, Yves Klein crea-ted the Anthropometries in front of the audience,using female models (living brushes), who impreg-nate the canvas with the pure blue of the idea, theIKB. The Viennese Actionism is illustrated by theworks of Nitsch, Muehl, Brus and Schwarzkogler.The extremism of their bodily transgressions alongwith the radical critique of the state generated seri-ous conflicts with the authorities. For them, “art isnot art, but politics that creates new aesthetics, newways of interaction” (Muehl, 1964).The '70s include a collection of artists for whompainting absorbs media that both highlights andconceals, such as costumes, masks, and stagedesign. Alongside Oiticica, Kusama and Nauman,we find Geta Br`tescu's performance TowardsWhite that presents the gradual obliteration of theartist by the white of an installation in her studio inBucharest.A Bigger Splash is conceived in two distinct sec-tions: the 1950-1980 period of experiments againstthe natural limitations of the painting, and the con-temporary artists who continuously extend the pos-sibilities of the medium, such as Karen Kilimnik,IRWIN and Lucy McKenzie. Although it is difficult toencompass the complex dynamics of the painting-performance relationship, the exhibition offers amemorable answer to the permanent anxiety aboutthe limits of the painting and of space and time.
Aceasta pare s` fie [i premisa expozi]iei A BiggerSplash. Painting After Performance, recent deschis`la Tate Modern, care examineaz` rela]ia dintre pic-tur` [i performance dup` anii '50. Pollock, deKooning, Newman [i Rothko au ini]iat la vremearespectiv` un proces radical de redefinire a picturiica „o aren`, un spa]iu al ac]iunii, al evenimentului”(Harold Rosenberg). Afla]i la momentul picturii, arti[tiiîn[i[i devin actan]i, confruntând cu violen]` afazic`codurile clasice ale limbajului – figura, linia, culoarea– în procesul articul`rii unei sinteze libere de valoriexterne picturii înse[i. Pictura lui Pollock Summertime [i filmul asociat rea-lizat în 1951 sunt juxtapuse în spa]iul expozi]iei cupictura lui Hockney A Bigger Splash (1967) [i filmulcu acela[i titlu de Jack Hazan din 1974. În timp cepânza lui Pollock este un document în timp real alapari]iei picturii în 50 de minute, pictura lui Hockneyeste o capodoper` a iluziei [i artificiului. Stropiiîmpro[ca]i de un personaj imaginar plonjat în azuriulpiscinei din Los Angeles apar, ca la Pollock, pro-dusul unui gest dinamic de proiectare a culorii pe
Tate Modern: La momentul picturiiA Bigger Splash. Painting After PerformanceTate Modern, Londra14 noiembrie – 1 aprilie 2013Curator: Catherine Wood
text de SIMONA NASTAC
ÎÎnn 11995511,, ffiillmmaatt îînn îîmmpprreejjuurriimmiillee ssttuuddiioouulluuii ss`̀uu ddiinn SSpprriinnggss,, NNeeww YYoorrkk,, PPoolllloocckk aaffiirrmmaa::„„PPiiccttuurraa mmeeaa eessttee ddiirreecctt`̀.. VVrreeaauu ss`̀--mmii eexxpprriimm eemmoo]]iiiillee,, nnuu ss`̀ llee iilluussttrreezz..”” ÎÎnn aacceellaa[[iittiimmpp,, MMootthheerrwweellll ssppuunneeaa:: „„pprreeooccuuppaarreeaa lluuii PPoolllloocckk eessttee ss`̀ ddeessccooppeerree ccaarree eesstteeaaddeevv`̀rraattuull ss`̀uu ssuubbiieecctt.. [[ii ccuumm ppiiccttuurraa eessttee mmeeddiiuull ccoonn[[ttiiiinn]]eeii lluuii,, rreezzoollvvaarreeaa ttrreebbuuiiee ss`̀rreezzuullttee ddiinn pprroocceessuull ppiiccttuurriiii îînnssee[[ii””..
suprafa]a pânzei; când, în fapt, au fost picta]iminu]ios în dou` s`pt`mâni. Filmul lui Hazan reflect`acela[i teatralism stilizat care suprim` limita dintrereal [i fictiv: picturile lui Hockney devin scenografiaunui spectacol flamboiant, în care artistul performea-z` diverse roluri cotidiene.Niki de Saint Phalle [i Yves Klein sunt exponen]iiaceleia[i problematiz`ri a raportului pictur`-ac]iune înanii '60. de Saint Phalle a creat celebrele ShootingPaintings în performan]e publice fotografiate [i filma-te de pres` [i televiziuni. În mod similar, Yves Kleincreeaz` Antropometriile în fa]a audien]ei, folosindmodele feminine vii (living brushes), care impreg-neaz` suprafa]a pânzei cu albastrul pur al ideii, IKB.Premisa sa artistic` a [ocat Parisul la vremearespectiv` – arta conceptual` era în gesta]ie. AndyWarhol, Jeff Koons sau Damien Hirst n-ar fi existatf`r` geniul lui.Ac]ionismul vienez este ilustrat prin lucr`rile luiNitsch, Muehl, Brus [i Schwarzkogler. Extremismultransgresiunilor corporale (autopictarea, automuti-larea, uzul propriilor excremente [i al sângelui ani-
malelor sacrificate), al`turi de critica radical` a statu-lui au generat conflicte grave cu autorit`]ile vremii.Practica lor artistic` poate fi definit` ca o form` depurificare a corpului [i mentalului reprimate depolitic` [i societate: „Arta nu este art`, ci politic`care creeaz` noi estetici, noi stiluri de comunicare”(Muehl, 1964).Anii '70 includ o pleiad` de arti[ti pentru care picturase redefine[te distinct, prin încorporarea de mediicare fac vizibile [i totodat` disimuleaz` suprafe]elepe care se aplic` culoarea, precum costumul,m`[tile, machiajul [i decorul de teatru. Al`turi deOiticica, Kusama [i Nauman, o reg`sim pe GetaBr`tescu într-o expunere comparativ` cu artistul bri-tanic Stuart Brisley. În ac]iunea „C`tre alb” din 1975,artista este gradual obliterat` de alb, într-o instala]iecare reconfigureaz` spa]iul atelierului. Brisleyfuzioneaz` similar cu spa]iul în care performeaz`: în1975, în Var[ovia, artistul încearc` s` urce unperete al studioului, a c`rui podea este inundat` devopsea. Artistul este ghidat la fiecare încercare defotograful care documenteaz` ac]iunea [i care-ispune unde se afl` în rela]ie cu zidul. Deloc întâm-pl`tor, acela[i fotograf îl ghidase pe Brisley cu un anmai devreme la prima sa incursiune de cealalt`parte a zidului, în Berlinul de Vest. Expozi]ia este gândit` în dou` sec]iuni distincte:prima reflect` experimentele anilor '50-'80 împotrivaconstrângerilor uzuale ale picturii [i reinventarea eica ac]iune, ritual [i proces participativ, în timp ce adoua sec]iune este dedicat` arti[tilor contemporanicare integreaz` aceste dezvolt`ri în practica lor [iextind continuu posibilit`]ile picturii, precum KarenKilimnik, IRWIN [i Lucy McKenzie.Dinamica rela]iei pictur`-performance este dificil decuprins, chiar într-o expunere generoas` precumcea de la Tate Modern, desf`[urat` în 13 s`li.Curatoarea Catherine Wood consider` esen]ial`examinarea rela]iei artelor „majore” (pictura [i sculp-tura) cu cele „minore” (performance [i film), chiar înspa]iul muzeului. A Bigger Splash ofer` un r`spunsmemorabil la permanenta nelini[te despre limitelepicturii [i ale spa]iului-timp.
