Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3...

155
Studiul Noului Testament, Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN

Transcript of Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3...

Page 1: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,

Studiul Noului Testament Suport de curs An I sem 2

Pr prof dr Constantin COMAN

EVANGHELIA DUPĂ MATEI Introducere

Cuprins 1 Bibliografie

11 Chestiuni introductive 12 Comentarii 121 Comentarii patristice 122 Comentarii moderne 123 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev Matei 124 Studii

2 Caracteristici generale 21 Prima dintre cele patru Evanghelii 22 Cea mai cunoscută Evanghelie 23 Are un caracter sistematic 24 Intre cele patru Evanghelii citează cel mai mult din Vechiul Testament 25 Este un discurs mai curacircnd teologic decacirct biografic despre Macircntuitorul Hristos

3 Planul Evangheliei după Matei 31 Introducere 32 Beacuteda Rigaux Teacutemoignage de lrsquoeacutevangile de Matthieu Descleacutee De Brouwer1967 33 UBS Handbook Series A Handbook on The Gospel of Matthew by Barklay M Newman and Philip C Stine New York 1992 34 C H Lohr icircn Catholic Biblical Quarterly 23 (1961) p 427 Adoptat şi de The New Jerome Biblical Commentary (Edited by Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer şi Roland E Murphy 1990) 35 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis 1992

4 Structura pe capitole a Evangheliei după Matei 41 Introducere 42 Structura pe capitole ndash prezentare

5 Teme centrale icircn Evanghelia după Matei 6 Exegeză la Matei 11-17 Cartea naşterii

61 Textul ndash 62 Planul secŃiunii 63 Comentarii preliminare 64 Exegeză 65 Comentariu la Genealogie

7 Exegeză la Matei 1 18-25 Naşterea minunată a lui Iisus din Fecioara Maria 71 Textul 72 Posibile comentarii

8 Exegeză la Matei 2 1-12 Magii de la Răsărit 81 Textul 82 Comentarii

9 Fuga icircn Egipt şi icircntoarcerea icircn Nazaret (213-23) 91 Textul 92 Comentarii

10 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28] 101 Scurtă introducere 102 Textul 103 Comentarii

11 Botezul Domnului sau Teofania descoperirea sau arătarea Fiului lui Dumnezeu (313-17) 111 Textul 112 Comentarii

12 Predica de pe Munte Matei cap 5-7 121 ConsideraŃii generale (după şi icircn dialog cu U Luz op cit I 214) 122 Comentarii teologice 1221 Despre măsura deplinătăŃii

1 Bibliografie

Bibliografia privitoare la Evanghelia după Matei este foarte bogată icircn limbile străine de circulaŃie şi destul de săracă icircn limba romacircnă Pentru o listă bibliografică foarte cuprinzătoare atacirct la nivelul comentariilor cacirct şi la nivelul studiilor tematice a se vedea comentariul lui Ulrich Luz Icircn limba romacircnă singurul comentariu original la Evanghelia după Matei este semnat de Pr prof dr Vasile Gheorghiu Cel semnat de Pr prof dr Leon Arion reia comentariul lui Gheorghiu adaptacircndu-l mai ales la nivelul limbajului Bibliografia cuprinsă icircn lista de mai jos este una selectivă reŃinacircnd lucrările mai importante icircn limba romacircnă şi cacircteva dintre cele provenind din literatura străină de specialitate

Dacă ar fi să reducem la maximum selecŃia am reŃine desigur Omiliile la Matei ale Sfacircntului Ioan Gură de Aur o capodoperă a geniului care nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui teolog a uni preot sau a unui profesor de religie şi dintre cele moderne Comentariul la Matei al lui Ulrich Luz un comentariu foarte documentat cuprinzător şi echilibrat ca abordare cu contribuŃii extrem de valoroase privind istoria exegezei şi mai ales receptarea de către Biserică a Evangheliei sau a diferitelor teme importante din Evanghelia după Matei

11 Chestiuni introductive 1 Pr Prof Dr Vasile MIHOC Introducere icircn Noul Testament vol I Teofania Sibiu 2001 2 Pr Prof Dr Nicolae NICOLAESCU Pr Prof Dr Grigorie MARCU Pr Prof Dr

Sofron VLAD Pr Prof Dr Liviu MUNTEANU Studiul Noului Testament pentru Institutele Teologice Ed IBMBOR Bucreşti 19833

3 Σάββας Αγουρίδης Εισαγωγή εις την Καινή ∆ιαθήκην Εκδόσεις Γρηγόρη Αθήνα 1971

4 Ιωάννης Καραβιδόπουλος Εισαγωγή στην Καινή ∆ιαθήκη Εκδόσεις Πουρνάρα Θεσσαλονίκη 1995

5 Ιωάννης Παναγόπουλος Εισαγωγή στην Καινή ∆ιαθήκη Αθήνα 1994 6 Helmut KOESTER Introduction to the New Testament Vol 1 History Culture and

Religion of the Hellenistic Age Vol 2 History and Literature of Early 7 Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer Roland E Murphu Introducere şi comentariu

la Sfacircnta Scriptură vol I Galaxia Gutemberg 2005 pag 921-930

12Comentarii 121 Patristice

1 Sf Ioan Gură de Aur PG 5758 Trad rom Omilii la Matei (Trad de Pr D Fecioru)

EIBMBOR Bucureşti 1994 2 Origen PG 13 SC 162 1970 3 Sf Efrem Sirul SC 121 1966 4 Sf Chiril al Alexandriei PG 72 365-474 5 Teofilact al Bulgariei PG 123 144-488 Trad rom Sfacircntul Teofilact al Bulgariei

Tacirclcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei şi Marcu Editura Sofia 1998 6 Evtimie Zigaben PG 129 112-766 Vezi traducerea rom Zigabenos Eutimie (sau

invers) Comentar asupra Sfintei Evanghelii după Matei (vol I) trad din lb greacă de Grigore pr prof C şi Saru pr prof Sava T după ediŃia lui Teoclitos Farmachides Ed Cozia Rm Vacirclcea 1931 301 p Zigabenos Eutimie (sau invers) Comentar asupra Sfintei Evanghelii după Matei (vol II) trad din lb greacă de Grigore pr prof C şi Saru pr prof Sava T după ediŃia lui Teoclitos Farmachides Ed Cozia Rm Vacirclcea 1933 424 p

122 Comentarii moderne

1 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol I Ed

autorului CernăuŃi 1925 240 p 2 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol II Ed

autorului CernăuŃi 1927 256 p 3 Dr L G Munteanu Predica de pe munte studiu exegetic Cluj 1932 (Ed autorului)

141 p 4 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol III Ed

autorului CernăuŃi 1933 350 p 5 Arion pr dr Leon Comentarii la Matei vol I Ed Limes Cluj 1999 260 p 6 Arion pr dr Leon Comentarii la Matei vol II Ed Limes Cluj 1999 250 p 7 Lagrange M J Evangile selon Saint Matthieu Paris 1927 8 Benoit P LrsquoEvangile selon Saint Matthieu Paris 1972 9 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis

1992 10 Ulrich LUZ MATTHEW 8-20 Fortress Press Miniapolis 2001 11 Beacuteda RIGAUX Teacutemoignage de lrsquoEacutevangile de Matthieu Descleacutee de Brouwer 1967 12 M-J Lagange 19414 13 Σάββας Αγουρίδης Ματθαίος o Ευαγγελιστής Εκδόσεις Άρτος Ζωής Αθήνα 2000

123 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev Matei

1 Sf Grigorie de Nyssa La Fericiri PG 441193-1301 2 Sf Grigorie de Nyssa La Rugăciunea Domnească PG 44 1114-1172 3 Maxim Mărturisitorul La rugăciunea Tatăl nostru PG 90 872-909 4 Ieronim Fericitul Comentar la Sfacircnta Evanghelie după Matei (I) MB 11-121990 pp

48-56 trad de pr prof dr Nicolae Neaga 5 Ieronim Fericitul Comentar la Sfacircnta Evanghelie după Matei (II) MB 4-61991 pp

83-89 trad de pr prof dr Nicolae Neaga 6 Ciprian Sfacircntul Explicarea rugăciunii Tatăl nostru trad din lb greacă de Pacircslaru pr

Matei Instit de editură creştină Rm Vacirclcea 1937 72 p 7 Neaga pr prof dr Nicolae Predica de pe munte comentată de Fericitul Ieronim MB

1-21990 pp 7-24

124 Studii

1 Scriban arhim Iuliu Comentariul Sfintei Evanghelii Genealogiile Macircntuitorului la Sf Matei şi Sf Luca BOR 31922 pp 206-215 2 Bănescu prot dr Marcu FuncŃia metaforei icircn Predica de pe munte (I) MB 11-121984 pp 679-691 3 Bănescu prot dr Marcu FuncŃia metaforei icircn Predica de pe munte (II) MB 1-21985 pp 15-23 4 Caraza diac asist Ioan bdquoFiŃi desăvacircrşiŃi precum şi Tatăl vostru cel Ceresc este desăvacircrşit (Matei 5 48)rdquo O 11994 pp 171-172 5 Ciudin pr dr N Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia Sf Matei Studiu după textul ebraic şi LXX Ed Cartea romacircnească Bucureşti 1942 53 p 6 Preot dr N Ciudin Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia după Mateiu Studiu după textul ebraic şi LXX Bucureşti 19 7 Ciudin pr N Genealogia Macircntuitorului după Evanghelia Sf Matei icircn raport cu datele Vechiului Testament Studiu analitic după textul ebraic şi LXX Tipogr Progresul Iaşi 1941 15 p 8 Ghia pr prof dr Gh I Atitudinea Macircntuitorului faŃă de legea Vechiului Testament ContribuŃie la exegeza Noului Testament Ed Ramuri Craiova 1929 102 p 9 Constantinescu pr prof Ioan bdquoCuvacircntarea eshatologică a Domnului nostru Iisus Hristos - scurt comentariurdquo GB 1-21979 pp 51-77 10 Constantinescu pr prof Ioan bdquoCuvacircntarea misionară a Macircntuitorului la trimiterea Apostolilor la propovăduirerdquo GB 1-31983 pp 67-84 11 Constantinescu pr prof Ioan bdquoIcircnvierea Domnului nostru Iisus Hristos după cele patru Evangheliirdquo GB 21987 pp 60-101 12 Constantinescu pr prof Ioan bdquoPatimile şi moartea Macircntuitorului Hristos după cele patru Evangheliirdquo GB 21988 pp 45-103 13 Marguerat D Le jugement dans lrsquoevangile de Matthieu Geneve 1981 14 Mohrlang R Matthew and Paul (SNTSMS 48) Cambridge 1985 15 Przybylski B Righteousness in Matthew (SNTSMS 41) Cambridge 1980

2 Caracteristici generale

21 Evanghelia după Matei ocupă primul loc icircntre cele patru Evanghelii şi primul loc icircntre cărŃile Noului Testament Este aşadar cartea cu care icircncepe Noul Testament Icircncă de la icircnceputurile Bisericii a ocupat primul loc (I Panagopoulos opcit p75) TradiŃia manuscrisă o plasează fără excepŃie pe primul loc ceea ce arată că nu a existat nici un fel de ezitare icircn acest sens De ce a fost aşezată prima icircn Canonul NT De ce a fost aşezată icircnaintea celorlalte trei Evanghelii Iată trei posibile răspunsuri

a Criteriul cronologic poate fi un argument Este posibil ca Biserica primară să fi aplicat criteriul cronologic aşezacircnd cele patru Evanghelii icircn canonul nou-testamentar icircn ordine cronologică Conforma tradiŃiei Evanghelia după Matei cel puŃin icircn varianta iniŃială aramaică a fost scrisă icircnaintea celorlalte trei

b Evanghelia după Matei este o punte firească şi consistentă icircntre Vechiul şi Noul Testament face cel mai bine şi cel mai firesc legătura icircntre Vechiul şi Noul Testament Evanghelia după Matei materializează şi afirmă cel mai convingător continuitatea şi unitatea celor două Testamente cele două părŃi ale aceluiaşi icircntreg care este Dumnezeiasca Scriptură Acesta este răspunsul acceptat de majoritatea exegeŃilor icircntărit cu atacirct mai mult de ipoteza care s-a impus chiar şi icircn spaŃiul ortodox conform căreia Evanghelia după Marcu ar fi fost scrisă prima

c Caracterul didactic sistematic ndash aproape programatic - al acesteia care oferea o imagine cacirct mai completă atacirct din punct de vedere ale faptelor cacirct şi al icircnvăŃăturii Macircntuitorului poate fi un alt argument pentru care Biserica primelor veacuri a aşezat Evanghelia după Matei icircn fruntea celorlalte Evanghelii

22 Evanghelia după Matei este cea mai cunoscută Evanghelie dintre cele patru

Evanghelii canonice Majoritatea din cuvintele Macircntuitorului Hristos ca şi evenimentele importante din viaŃa şi activitatea pămacircntească a Acestuia sunt cunoscute icircn bdquovarianta Mateirdquo De ce Foarte probabil din următoarele motive

a Faptul de a fi fost aşezată icircn fruntea cărŃilor NT şi de a se fi bucurat de prioritatea lecturii Nu este icircnsă singurul Trebuie Ńinut seama şi de faptul că circulaŃia foarte largă chiar icircn Biserica primară a impus-o icircn egală măsură conştiinŃei eclesiale

b Faptul de a fi fost scrisă pentru iudei şi pentru iudeo-creştini asociat ponderii pe care icircl are icircn istoria Bisericii primare elementul iudeo-creştin ca şi nevoia delimitării din ce icircn ce mai ferme a Bisericii faŃă de Sinagogă şi a elaborării raportului dintre Evanghelie şi Legea vechi-testamentară

c Predica de pe Munte - receptată ca o sinteză a Evangheliei Macircntuitorului şi ca un discurs programatic normativ pentru viaŃa creştinilor şi ca o replică a Evangheliei dată Legii vechi ndash cacirct şi celelalte bogatelor culegeri de cuvinte ale Macircntuitorului (icircn total cele cinci sau şase discursuri mari icircn care Sf Evanghelist Matei concentrează mare parte din icircnvăŃătura Macircntuitorului Hristos

d A fost receptată foarte repede de Biserica universală şi a exercitat cea mai importantă influenŃă asupra vieŃii Bisericii icircn primele două secole dar şi după aceea Icircntacirclnim citată Ev Mt chiar din sec II (vezi 1 Clem467 şu Epistola lui Barnaba 414 Didahiile 82 Ignatie Teoforul Către Policarp 1322) Justin Martirul şi Filosoful foloseşte culegere de cuvinte ale Macircntuitorului din Ev Mt

(Apolog I 15-17) Ev Mt este citată frecvent şi de ceilalŃi apologeŃi din sec II e A fost şi este folosită cel mai mult icircn viaŃa liturgică a Bisericii A fost socotită

ca Evanghelia bisericească prin excelenŃă Dat fiind faptul că pentru mult timp contactul credincioşilor cu Evangheliile era realizat aproape exclusiv prin intermediul vieŃii liturgice este explicabil ca Evanghelia cea mai frecvent citită să se icircntipărească cel mai bine icircn memoria credincioşilor

f A fost cel mai mult comentată Primele şi cele mai extinse comentarii patristice au icircn vedere EvMt A se vedea Omiliile Sf Ioan Gură de Aur care au avut o mare răspacircndire icircn Biserică icircn toate tradiŃiile creştine

23 Evanghelia după Matei are un caracter sistematic este foarte bine construită

a Există o evidentă compoziŃie literară - cartea este jalonată de cele cincişase mari discursuri (51-729 936-

111 131-52 18 1-35 23 1-39 241-2546) Acestea sunt construcŃii literare datorate Sfacircntului Evanghelist Matei care adună icircn unităŃi literare unitare din punct de vedere tematic şi mai extinse cuvinte rostite de Macircntuitorul icircn icircmprejurări diferite

- amploarea discursurilor prezentarea sintetică forŃa lor constituie note specifice ale Ev Mt

- există o progresie icircn prezentarea acestor discursuri prezentarea conŃinutului Legii noi icircn PM discursul despre misiunea apostolică parabole discursul eclesial anatemele la adresa fariseilor sfacircrşitul timpurilor

b Sistematizarea este evidentă şi icircn relatarea evenimentelor - cele zece minuni prezentate de Sf Evanghelist Matei icircn cap 8-9 au fost

adunate aici din raŃiuni ce Ńin de planul teologic al Evangheliei - tensiunile dintre Iisus şi iudeii necredincioşi (112-1250) - icircn jurul mărturisirii lui Petru sunt grupate cuvinte rostite icircn alte

icircmprejurări (16 13-20) - viaŃa Sf Ioan Botezătorul este urmărită riguros predica (31-17)

trimiterea ucenicilor la Iisus )112-19) moartea (141-12) c Unitatea Ev după Matei este confirmată şi de recursul explicit frecvent şi foarte

unitar ca modalitate la Vechiul Testament

24 Evanghelia după Matei citează cel mai mult Vechiul Testament a de 11 ori cu neicircnsemnate modificări revine aceeaşi formulă prin care Sf

Evanghelist Matei introduce citate din VT Aceasta s-a icircntacircmplat ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroculhellip touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj (123 215 223 33 414-16 817 1217-21 13 14-15 21 4-5 2656 279-10)

Matei 122-23 22 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj 23 ivdou h parqenoj evn gastri e[xei kai texetai uion( kai kalesousin to onoma auvtou VEmmanouhl( o[ evstin meqermhneuomenon meqV h`mwn o` qeojAring Acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice Iată Fecioara va avea icircn pacircntece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tacirclcuieşte Cu noi este Dumnezeu

Matei 214-15 14 o` de evgerqeij parelaben to paidion kai thn mhtera auvtou nuktoj kai avnecwrhsen eivj Aigupton( 15 kai h=n evkei e[wj thj teleuthj ~Hrw|dou i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj evx Aivguptou evkalesa ton uion mouAring Şi sculacircndu-se a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat icircn Egipt Şi au stat acolo pacircnă la moartea lui Irod ca să se icircmplinească cuvacircntul spus de Domnul prin proorocul Din Egipt am chemat pe Fiul Meu Matei 223 23 kai evlqwn katw|khsen eivj polin legomenhn Nazaret o[pwj plhrwqh| to rhqen dia twn profhtwn o[ti Nazwraioj klhqhsetaiAring Şi venind a locuit icircn oraşul numit Nazaret ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroci că Nazarinean Se va chema Matei 413-15 13 kai katalipwn thn Nazara evlqwn katw|khsen eivj Kafarnaoum thn paraqalassian evn o`rioij Zaboulwn kai Nefqalim 14 i[na plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj 15 gh Zaboulwn kai gh Nefqalim( o`don qalasshj( peran tou VIordanou( Galilaia twn evqnwn( Şi părăsind Nazaretul a venit de a locuit icircn Capernaum lacircngă mare icircn hotarele lui Zabulon şi Neftali Ca să se icircmplinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice Pămacircntul lui Zabulon şi pămacircntul lui Neftali spre mare dincolo de Iordan Galileea neamurilor Matei 816-17 16 VOyiaj de genomenhj proshnegkan auvtw| daimonizomenouj pollouj kai evxebalen ta pneumata logw| kai pantaj touj kakwj econtaj evqerapeusen( 17 o[pwj plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj auvtoj taj avsqeneiaj h`mwn elaben kai taj nosouj evbastasen Şi făcacircndu-se seară au adus la El mulŃi demonizaŃi şi a scos duhurile cu cuvacircntul şi pe toŃi cei bolnavi i-a vindecat Ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice Acesta neputinŃele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtatAring Matei 1216-18 16 kai evpetimhsen auvtoij i[na mh faneron auvton poihswsin( 17 i[na plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj 18 ivdou o` paij mou o]n h|retisa Aring Dar le-a poruncit ca să nu-L dea icircn vileag Ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice Iată Fiul Meu pe Care L-am aleshellip Matei 1334-35 34 tauta panta evlalhsen o` VIhsouj evn parabolaij toij ocloij kai cwrij parabolhj ouvden evlalei auvtoij( 35 o[pwj plhrwqh| to rhqen dia tou profhtou legontoj avnoixw evn parabolaij to stoma mou( evreuxomai kekrummena avpo katabolhj IcirckosmouETHAring Toate acestea le-a vorbit Iisus mulŃimilor icircn pilde şi fără pildă nu le grăia nimic Ca să se icircmplinească ce s-a spus prin proorocul care zice Deschide-voi icircn pilde gura Mea spune-voi cele ascunse de la icircntemeierea lumii Matei 213-5 kai evan tij umin eiph| ti( evreite o[ti o` kurioj auvtwn creian ecei euvquj de avpostelei auvtoujAring 4 touto de gegonen i[na plhrwqh| to rhqen dia tou profhtou legontoj 5 eipate th| qugatri Siwn ivdou o basileuj sou ercetai soi praugtj kai evpibebhkwj evpi onon kai evpi pwlon uion u`pozugiouAring Şi dacă vă va zice cineva ceva veţi spune că-I trebuie Domnului şi le va trimite icircndată Iar acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin proorocul care zice SpuneŃi fiicei Sionului Iată Icircmpăratul tău vine la tine blacircnd şi şezacircnd pe asină pe macircnz fiul celei de sub jug Matei 2653-54 53 h dokeij o[ti ouv dunamai parakalesai ton patera mou( kai parasthsei moi arti pleiw dwdeka legiwnaj avggelwnEgrave 54 pwj ou=n plhrwqwsin ai grafai o[ti ou[twj dei genesqaiEgrave Sau Ńi

se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de icircngeri Dar cum se vor icircmplini Scripturile că aşa trebuie să fie Matei 2655-56 55 VEn evkeinh| th| w[ra| ei=pen o` VIhsouj toij ocloij wj evpi lh|sthn evxhlqate meta macairwn kai xulwn sullabein meEgrave kaqV h`meran evn tw| ierw| evkaqezomhn didaskwn kai ouvk evkrathsate meAring 56 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqwsin ai grafai twn profhtwnAring Icircn ceasul acela a zis Iisus mulŃimilor Ca la un tacirclhar aŃi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca să Mă prindeŃi Icircn fiecare zi şedeam icircn templu şi icircnvăŃam şi n-aŃi pus macircna pe Mine Dar toate acestea s-au făcut ca să se icircmplinească Scripturile proorocilor

A se vedea comparativ cu ceilalŃi autori nou-testamentari1

1 Marcu 1448-49 48 Kai avpokriqeij o` VIhsouj ei=pen auvtoij wj evpi lh|sthn evxhlqate meta macairwn kai xulwn sullabein meEgrave 49 kaqV hmeran hmhn proj u`maj evn tw| ierw| didaskwn kai ouvk evkrathsate me avllV i[na plhrwqwsin ai grafaiAring

Luke 2120-22 20 Otan de idhte kukloumenhn u`po stratopedwn VIerousalhm( tote gnwte o[ti hggiken h evrhmwsij auvthjAring 21 tote oi evn th| VIoudaia| feugetwsan eivj ta orh kai oi evn mesw| auvthj evkcwreitwsan kai oi evn taij cwraij mh eivsercesqwsan eivj auvthn( 22 o[ti hmerai evkdikhsewj au-tai eivsin tou plhsqhnai panta ta gegrammenaAring

Luca 2236-37 36 ei=pen de auvtoij avlla nun o ecwn ballantion avratw( omoiwj kai phran( kai o mh ecwn pwlhsatw to i`mation auvtou kai avgorasatw macairanAring 37 legw gar u`min o[ti touto to gegrammenon dei telesqhnai evn evmoi( to kai meta avnomwn evlogis

Luca 2444-45 44 Ei=pen de proj auvtouj ou-toi oi logoi mou ou]j evlalhsa proj u`maj eti wn sun umin( o[ti dei o[ti dei o[ti dei o[ti dei plhrwqhnaiplhrwqhnaiplhrwqhnaiplhrwqhnai panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring 45 tote dihnoixen auvtwn ton noun tou sunienai taj grafaj

Ioan 1237-40 37 Tosauta de auvtou shmeia pepoihkotoj emprosqen auvtwn ouvk evpisteuon eivj auvton( 38 i[na o logoj VHsailtou tou profhtou plhrwqh| o]n ei=pen kurie( tij evpisteusen th| avkoh| hmwnEgrave kai o braciwn kuriou tini avpekalufqhEgrave 39 dia touto ouvk hvdunanto pisteuein( o[ti palin ei=pen VHsailtaj 40 tetuflwken auvtwn touj ovfqalmouj kai evpwrwsen auvtwn thn kardian( i[na mh idwsin toij ovfqalmoij kai nohswsin th| kardia| kai strafwsin( kai ivasomai auvtoujAring

Ioan 1524-25 24 eiv ta erga mh evpoihsa evn auvtoij a] ouvdeij alloj evpoihsen( amartian ouvk eicosan nun de kai e`wrakasin kai memishkasin kai evme kai ton patera mouAring 25 avllV i[na plhrwqh| o` logoj o evn tw| nomw| auvtwn gegrammenoj o[ti evmishsan me dwreanAring

Ioan 1712 12 o[te hmhn metV auvtwn evgw evthroun auvtouj evn tw| ovnomati sou w-| dedwkaj moi( kai evfulaxa( kai ouvdeij evx auvtwn avpwleto eiv mh o uioj thj avpwleiaj( i[na h grafh plhrwqh|Aring

Ioan 188-9 8 avpekriqh VIhsouj ei=pon umin o[ti evgw eivmiAring eiv ou=n evme zhteite( afete toutouj u`pagein 9 i[na plhrwqh| o logoj o]n ei=pen o[ti ou]j dedwkaj moi ouvk avpwlesa evx auvtwn ouvdenaAring

Ioan 1924 24 ei=pan ou=n proj avllhlouj mh sciswmen auvton( avlla lacwmen peri auvtou tinoj estai i[na h grafh plhrwqh| Icirch legousaETH diemerisanto ta i`matia mou eautoij kai evpi ton imatismon mou ebalon klhronAring Oi men ou=n stratiwtai tauta evpoihsanAring

Ioan 1934-37 34 avllV ei-j twn stratiwtwn logch| auvtou thn pleuran enuxen( kai evxhlqen euvquj ai-ma kai u[dwrAring 35 kai o e`wrakwj memarturhken( kai avlhqinh auvtou evstin h marturia( kai evkeinoj oi=den o[ti avlhqh legei( i[na kai u`meij pisteuIcircsETHhteAring 36 evgeneto gar tauta i[na h grafh plhrwqh| ovstoun ouv suntribhsetai auvtouAring 37 kai palin e`tera grafh legei oyontai eivj o]n evxekenthsanAring

Romani 83-4 3 To gar avdunaton tou nomou evn w-| hvsqenei dia thj sarkoj( o qeoj ton eautou uion pemyaj evn o`moiwmati sarkoj a`martiaj kai peri a`martiaj katekrinen thn amartian evn th| sarki( 4 i[na to dikaiwma tou nomou plhrwqh| evn hmin toij mh kata sarka peripatousin avlla kata pneumaAring

b Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj VIhsou Cristou uiou Dauid uiou VAbraamAring Sf Evanghelist Matei icircşi icircncepe Evanghelia cu o sintagmă pe care o icircntacirclnim şi la icircnceputul Vechiului Testament Sintagma este apax legomeno icircn Noul Testament O icircntacirclnim icircn Vechiul Testament icircn formă identică la Fac 24 unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pămacircntului şi icircn Facere 51-2 unde se vorbeşte despre facerea omului Genesis 24 4 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj ouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghj Genesis 51-2 Genesis 51 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj avnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwn Sfacircntul Evanghelist Matei icircmprumută expresia vechi-testamentară prin care se indică descrierea facerii cerului şi a pămacircntului pe de o parte şi facerea omului pe de altă parte adică descrierea creaŃiei lumii pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează cartea naşterii Macircntuitorului Hristos percepacircnd acest moment ca pe o nouă creaŃie a lumii Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf Pavel) şi literatura patristică a Bisericii Folosirea acestei sintagme vechitestamentare cu o rezonanŃă atacirct de puternică şi cu o semnificaŃie atacirct de exactă nu mai icircncape nici o icircndoială că Sf Evanghelist Matei icircşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj se icircnŃelege ci şi teologic

25 Sf Ev Matei urmăreşte mai curacircnd teologia decacirct biografia lui Iisus

a Repere geografice - Acceptă aceeaşi repartiŃie generală a activităŃii Macircntuitorului Galileia icircn

afara Galileii şi Ierusalim - Alte indicaŃii geografice au mai curacircnd motivaŃie teologică (confirmarea

proorociilor vechi-testamentare Naşterea la Betleem fuga icircn Egipt prezisă de Osea (111) uciderea pruncilor - proorocită de Ieremia (3115) stabilirea icircn Nazaret (vezi Ieremia (1357)

- Alte indicaŃii geografice au puŃin relevanŃă (la Marea Galilee urcacircnd sau coboracircnd din munte pe cale icircn casa lahellip etc

b Repere cronologice - activitatea publică icircncepe prin indicarea generică bdquoicircn zilele aceleardquo (31) - bdquoAtuncirdquo este o altă coordonată de timp pe care Matei o reia de 92 de ori

(faŃă de 6 ori la Marcu şi 15 la Luca) - Ca şi la Marcu şi Luca Matei rezumă activitatea la un an lucru infirmat

de informaŃia sigură de la Ioan - Faptul că Matei grupează atacirct cuvintele cacirct şi faptele Macircntuitorului icircn

grupe de zece sau şapte (cifre teologice) arată că era mai curacircnd preocupat de sistematizare şi de relevanŃa teologică decacirct de cronologie

- Matei prezintă lucrurile ilustrativ cu titlu de exemplu nu exhaustiv Activitatea Macircntuitorului este concentrată icircn patru zile ndash evident prea icircncărcate - la care se adaugă istorisirea Patimilor(Vezi 51-817 818-934 121-8 9-14 1222-1352)

- Matei se icircngrijeşte să lege evenimentele unele de altele prin construcŃii literare (de ex flosirea genitivului absolut tradus icircn romacircneşte prin gerunziu Văzacircnd Iisus (51 818) cunoscacircnd (1215) aflacircnd ( 412 1413) ieşind (131 1521)

- Aceeaşi funcŃie de legătură stilistică au şi alte formule frecvent folosite

de Matei icircn ziua aceea- εν τη ηmicroερα εκεινη (31 131 2223) icircn timpul acela εν εκεινω τω καιρω (211 141 1125) icircn momentul acela (181 2655) de acolo εκειθεν (9927 12915 152129)

c PredilecŃia lui Matei pentru teologie este evidentă Cuvintele şi faptele consemnate au un rol teologic o funcŃie teologică explicită aceea de a arăta că Iisus a fost cu adevărat Mesia Domnul Fiul lui Dumnezeu

d Grupacircnd faptele cuvintele parabolele discuŃiile Matei conferă istoriei lui Iisus semnificaŃii teologice dimensiuni mai adacircnci

3 Planul Evangheliei după Matei

31 Introducere

Evanghelia după Matei ca şi celelalte Sfinte Evanghelii sau scrieri nou-testamentare este un edificiu literar unitar realizat după un anumit plan pe care este de presupus că Sf Evanghelist Matei l-a avut icircn minte icircnainte de a purcede la redactarea acesteia ExistenŃa unui astfel de plan icircn cazul Evangheliei după Matei este cu atacirct mai posibilă cu cacirct aceasta are un evident caracter didactic şi sistematic

Planul unei lucrări literare ne conduce la descoperirea funcŃionalităŃii şi prin urmare a sensului pe care autorul icircl atribuie fiecărei părŃi componente mai mari sau mai mici icircn structura unitară şi coerentă a Evangheliei Faptul că anumite evenimente din viaŃa Macircntuitorului sunt plasate de SfinŃii Evanghelişti icircn contexte diferite arată intenŃia acestora de a sublinia valenŃe şi sensuri diferite ale aceluiaşi eveniment SelecŃia diferită a materialului evanghelic ndash faptul că nu toŃi SfinŃii Evanghelişti relatează aceleaşi evenimente sau aceleaşi cuvinte ale Macircntuitorului ndash este determinată desigur de un plan anume al fiecărui Evanghelist Planul ne ajută să identificăm şi să urmărim firul roşu sau logica care dă coerenŃă şi unitate icircntregului edificiu

Şi icircn cazul discutării planului unei Sfinte Evanghelii trebuie să spunem mai icircntacirci că toate cele patru Sfinte Evanghelii urmează icircn mare un plan comun icircntrucacirct obiectivul lor este comun acela de a face cunoscută IcircnvăŃătura şi faptele Domnului nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu icircntrupat DiferenŃele intervin la detalii şi la aspectele particulare sau specifice dictate de icircmprejurările scrierii fiecărei Evanghelii mai ales de destinatarii cărora acestea se adresează şi de obiectivele specifice urmărite de fiecare evanghelist icircn parte Biserica a reŃinut icircn canonul Noului Testament cele patru Sfinte Evanghelii propunacircndu-ne evident un discurs unic complementar icircmbogăŃitor format din patru discursuri specifice cu particularităŃi cu aspecte şi accente diferite Există aşadar o parte comună a planului şi o parte specifică fiecărui Sfacircnt Evanghelist Un exemplu icircntre multele posibile Sf Ev Matei adresacircndu-se iudeo-creştinilor prezintă genealogia Macircntuitorului numai de la Avraam părintele poporului ales icircn timp ce Sf Ev Luca adresacircndu-se păgacircnilor prezintă genealogia Macircntuitorului pacircnă la Adam părintele tuturor oamenilor Sf Ev Ioan preocupat să completeze celelalte Evanghelii prezintă la icircnceputul Evangheliei Sale bdquogenealogia cereascărdquo a Macircntuitorului Hristos existenŃa din veşnicie a Fiului lacircngă Tatăl Ceea ce ne interesează aici este sublinierea particularităŃii planului Evangheliei după Matei De altfel identificarea particularităŃilor ne ajută şi la identificarea planului

Strădania exegeŃilor de a identifica planul Evangheliei este legitimă icircntrucacirct de existenŃa şi lectura acestui plan depinde icircnŃelegerea Evangheliei şi icircn literă dar mai ales icircn duhul ei Duhul

unui discurs indiferent care ar fi acesta este regăsit icircn intenŃia autorului Cititorul sau exegetul trebuie să ajungă la a descifra icircn texte ce a vrut autorul lor să spună Acesta este un principiu exegetic fundamental şi de bun simŃ Desigur icircn cazul textelor sfinte intră icircn discuŃie şi faptul că acestea nu au drept autor numai factorul uman ci şi pe cel dumnezeiesc Despre lectura discursului dumnezeiesc al Sfintelor Scripturi vorbeşte Ermineutica biblică cu care ne-am ocupat pe primul semestru

Icircn continuare şi pentru a ilustra complexitatea planului Sfintei Evanghelii după Matei voi reproduce cacircteva din propunerile cele mai reprezentative şi relativ recente Vom icircncheia cu o sinteză critică a principalelor propuneri realizată de Ulrich Luz icircn cel mai bogat şi valoros comentariu la Evanghelia după Matei publicat icircn ultimii ani

32 Beacuteda Rigaux Teacutemoignage de lrsquoeacutevangile de Matthieu Descleacutee De Brouwer1967

După B Rigaux discursurile care se disting la Sf Ev Matei faŃă de ceilalŃi sinoptici prin lungimea şi unitatea lor jalonează icircntreaga Evanghelie constituind principalele repere ale planului acesteia Ele oferă icircnvăŃătura specifică şi profundă a Macircntuitorului Iisus Hristos

Tema principală a celor cinci discursuri este una şi aceeaşi IcircmpărăŃia cerurilor icircn legătură cu care Sf Evanghelist subliniază de fiecare dată un aspect caracteristic

I Programul Lui Iisus este expus icircn ceea ce este numit Predica sau Introducerea de pe Munte Cartă a IcircmpărăŃiei cerurilor Predica de pe Munte conŃine noua Dreptate sau Lege care este proclamată icircn exigenŃele ei radicale şi suverane (cap 5-7)

II Discursul misionar sau Icircndrumările misionare colaŃionează sfaturi date misionarilor şi prevestiri ale riscurilor pe care le presupune propovăduirea Evangheliei (cap 10)

III Discursul despre Taina IcircmpărăŃiei grupează şapte parabole subliniind caracterul tainic şi smerit al IcircmpărăŃiei de la vestirea ei şi pacircnă la icircmplinirea glorioasă a acestei (cap 13)

IV Al patrulea discurs reglementează raporturile icircn sacircnul comunităŃii creştine Dacă Hristos a venit pentru a sluji şi a suferi atunci şi ucenicii Lui trebuie să trăiască icircn smerenie cu grijă faŃă de cei mai mici icircndreptacircndu-se frăŃeşte icircntre ei cu rugăciune comună şi cu iertarea greşelilor (cap 18)

V Icircn sfacircrşit al cincilea discurs reia discursul eshatologic al lui Marcu (cap13) pe care-l amplifică considerabil mai ales cu pilde pe tema privegherii (2445-2530)

Toate cele cinci discursuri sunt urmate de o formulă care introduce tema următoare Şi sfacircrşind Iisus de dat aceste icircnvăŃăturihellip Kai evgeneto o[te evtelesen o VIhsouj touj logouj toutouj (728 111 1353 191 261)

Evanghelia după Matei mai conŃine şi alte discursuri unul chiar la fel de unitar şi apropiat ca lungime celor cinci Este vorba de cunoscutele vai-uri adresate fariseilor (cap 23)

Plecacircnd de la cele cinci mari discursuri au fost elaborate multe interpretări şi concluzii privitoare la structura literară a Ev după Matei

Icircn 1930 BWBacon exeget american a lansat teoria că ne aflăm icircn faŃa unui nou Pentateuh Avacircnd icircn vedere şi raportarea mai mult decacirct evidentă a Sf Evanghelist la Vechiul Testament teoria noului Pentateuh pare plauzibilă Macircntuitorul un nou Moise un nou Legiuitor Fericirile şi ceea ce urmează acestora sunt o replică evidentă la Decalog Noua Lege este dată tot pe un munte ca şi legea veche (Muntele Sinai) etc

Pentru a icircmpărŃi Ev după Matei icircn cinci părŃi este nevoie să asociem celor cinci discursuri partea narativă a Evangheliei care ar trebui să aibă o legătură logică cu discursurile eventual ca părŃi pregătitoare sau introductive la acestea Acest lucru se verifică icircn cea mai mare parte

1 Astfel cap 3-4 relatează fapte absolut necesare pentru introducerea Predicii de pe Munte Botezul lui Iisus Ispitirea (31-411) icircnceputul activităŃii Sale publice (412-17) alegerea ucenicilor (418-22) şi atragerea mulŃimilor de minunile săvacircrşite de Iisus (423-25)

2 A doua secŃiune narativă (cap 8-9) prezintă un tablou cu zece minuni săvacircrşite de Macircntuitorul care pot fi socotite o firească pregătire pentru icircnŃelegerea lucrării misionare a Acestuia şi pentru misiunea Apostolilor Ultimele versete ale cap 9 (36-37) constituie o evidentă introducere a Discursului misionar din cap 10

3 A treia secŃiune narativă (cap11-12) ar servi ca introducere la Discursul Parabolelor IcircmpărăŃiei Aceasta ne prezintă o grupare de episoade şi cuvinte care au drept scop să pună icircn lumină lucrarea dumnezeiască caracterul tainic al IcircmpărăŃiei

4 Ultimele două secŃiuni narative(cap 1353-17 şi respectiv cap 19-23) par a avea mai puŃină legătură directă cu discursurile care urmează Li se recunoaşte icircnsă cel puŃin funcŃia de a pregăti atmosfera pentru ceea ce urmează este vorba de discursul eclesial (cap 18) şi cel eshatologic (cap24-25)

IcircmpărŃirea Evangheliei după Matei icircn cinci secŃiuni presupune perceperea cap 1-2 ca o introducere iar a cap26-28 (Patimile şi Icircnvierea) ca o concluzie ceea ce ar conferi acestora oarecum un caracter secundar Acest lucru nu este deloc potrivit mai ales cu ultimele capitole care Ńin de esenŃialul structurii şi compoziŃiei Evangheliei Este motivul pentru care unii exegeŃi nu acceptă această icircmpărŃire

Există astfel riscul ca exegetul să substituie perspectivei autorului icircnŃelegerea sa ceea ce nu este corect Icircn icircmpărŃirea unei lucrări trebuie icircn mod obligatoriu să se Ńină seamă de intenŃia iniŃială a autorului

14

33 UBS Handbook Series A Handbook on The Gospel of Matthew by Barklay M Newman and Philip C Stine New York 1992

B Newman şi Ph Stine socotesc icircmpărŃirea Evangheliei după Matei (Ev Mt) icircn cinci părŃi depăşită icircn parte deşi menŃionează faptul că este imposibil să negi existenŃa celor cinci sumare sau concluzii cu care se icircncheie fiecare din cele cinci părŃi (728 111 1353 191 261)

Se icircncearcă un compromis socotindu-se că este mai rezonabil să se accepte că Ev Mt conŃine cel puŃin cinci discursuri importante icircncadrate de un bogat material narativ şi de alte icircnvăŃături ale Macircntuitorului Icircn plus trebuie să acceptăm că atacirct din punct de vedere teologic cacirct şi cronologic relatările privind naşterea şi patimile trebuie plasate icircn interiorul acestui plan

Avacircnd icircn vedere consideraŃiile de mai sus şi amintind faptul că Iisus Hristos este personajul central icircn jurul căruia se desfăşoară totul sunt planul şi cuprinsul icircn detaliu de mai jos

I Originea şi Persoana lui Iisus Hristos (11-417)

a Prin intermediul genealogiei (11-17) al istorisirii naşterii (118-25) al mărturiei lui Ioan Botezătorul (31-12) şi al mărturiei Tatălui din cer (313-17) Iisus Hristos este icircn diverse moduri identificat cu Mesia Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatele lumii şi Fiul lui Dumnezeu

b Icircn continuare după relatarea icircntreitei ispitiri (41-11) care slujeşte de asemenea la definirea identităŃii lui Iisus Acesta icircşi icircncepe activitatea icircn Galileea icircmplinind astfel cuvintele lui Isaia proorocul (412-16)

c Versetul 17 al cap 4 poate fi icircnŃeles ca un sumar referindu-se pe de o parte la ceea ce a avut deja loc şi pe de altă parte funcŃionacircnd ca o anticipare a ceea ce avea să urmeze

II Slujirea (activitate) şi Mesajul Macircntuitorului Iisus Hristos (418-1620)

a Activitatea publică a lui Iisus Hristos icircncepe cu chemarea primilor patru ucenici (418-22) al căror răspuns se constituie icircn modelul uceniciei prin excelenŃă aşa cum icircl mai găsim descris şi icircn altă parte icircn Ev (99-13)

b După o perioadă scurtă de propovăduire şi vindecări minunate (423-25) Iisus icircnvaŃă pe ucenicii săi căile IcircmpărăŃiei şi compară valorile acesteia cu cele ale Iudaismului tradiŃional (51-728)

c După icircntoarcerea din munte Iisus icircşi arată prin numărate mijloace puterea Sa asupra răului de orice fel şi asupra demonilor ca şi asupra oamenilor şi a naturii (81-934)

d Cel de al doilea corp important de icircnvăŃături al Ev Mt (101-111) este precedat de un sumar similar celui care a precedat Predica de pe Munte (vezi 423-25 şi 9 35-38)

15

e Cei doisprezece Apostoli - care icircntr-un anume fel reprezintă pe toŃi cei care urmau lui Hristos ndash sunt trimişi să vestească Evanghelia IcircmpărăŃiei li se vorbeşte despre persecuŃiile ce au să vină despre cum trebuie să se poarte şi li se promite o răsplată deosebită (cap 10)

f Capitolele 11 şi 12 conŃin icircn principal icircntrebări şi controverse privind persoana şi autoritatea lui Iisus

- Ioan Botezătorul acum icircn icircnchisoare se pare că are icircndoieli sau doreşte să-i icircncredinŃeze pe ucenicii săi şi trimite mesageri care să-L icircntrebe pe Iisus dacă El este Mesia (112-19)

- cetăŃile Horazin şi Betsaida icircn care s-au făcut multe minuni icircntorc spatele Macircntuitorului (1120-24)

- fariseii şi icircnvăŃătorii de lege s-au pronunŃat deja că oricine icircncalcă Sacircmbăta (121-14) sunt mai curacircnd sub stăpacircnirea lui Belzebut (1222-32)

- chiar membri ai familiei lui Iisus vin să discute cu El (12 33-45)

g Icircn acest moment crucial al activităŃii lui Iisus - cacircnd icircndoiala şi refuzul se răspacircndesc icircn racircndul mulŃimii - Matei introduce capitolul cu parabolele IcircmpărăŃiei probabil pentru a explica motivul acestei reacŃii negative la mesajul IcircmpărăŃiei poporul are mintea icircnchisă urechile astupate şi ochii icircnchişi faŃă de adevăr (1315) De aici necesitatea de a recurge la parabole (1313)

h După icircnvăŃarea prin parabole pe malul Lacului Galileii Iisus se icircntoarce icircn cetatea Sa natală Nazaret unde nu mai săvacircrşeşte nici o minune din pricina lipsei de credinŃă a poporului (1353-58)

i Ioan Botezătorul al cărui destin este similar cu cel mal Macircntuitorului şi a cărui moarte anticipează pe a Acestuia este de asemenea respins şi icircn cele din urmă ucis de Irod Antipa fiul lui Irod cel Mare (141-12)

j După uciderea lui Ioan Botezătorul Iisus merge icircn pustiu unde hrăneşte icircn chip minunat cinci mii de bărbaŃi (1413-21) şi mai tacircrziu merge pe mare (14 22-33) Foarte probabil cele două evenimente minunate au drept scop amintirea trecerii Mării Roşii (Ieşire 14) şi hrănirea minunată a IsraeliŃilor icircn pustiu (Ieşire 16)

k Icircntorcacircndu-se pe partea de vest a Iordanului Iisus este icircntacircmpinat de mulŃime de oameni care auziseră de El şi care-l aduc bolnavi pe care Acesta icirci vindecă(1434-36) Atunci vine de la Ierusalim o delegaŃie care-L provoacă icircn problema a ceea ce poate face pe om necurat cu adevărat (151-20) Icircn acest context o femeie de neam străin (cananeancă) ndash şi prin aceasta bdquonecuratărdquo- face dovada unei credinŃe neobişnuite ( 15 21-28) Icircn continuare Iisus vindecă mulŃi oameni )15 29-31) icircnainte de a sătura o mulŃime de patru mii de bărbaŃi (1532-39)

l Cererea Fariseilor şi a Saducheilor de a le oferi semne minunate (161-4) i oferă lui Iisus ocazia de a atenŃiona pe ucenici icircn privinŃa

16

ipocriziei Fariseilor şi saducheilor (165-12) care conduce la concluzia asupra activităŃii Sale icircn mijlocul mulŃimii şi face loc mărturisirii lui Petru care face trecerea spre descoperirea care urmează a o face Iisus privitor la persoana Sa numai la cercul mic al ucenicilor (1613-20)

III Lucrarea şi Descoperirea lui Iisus Hristos (1621- 2034)

a După mărturisirea lui Petru (1613-20) Iisus le vorbeşte ucenicilor Săi icircn trei ocazii despre ceea ce icircl aşteaptă la Ierusalim ndash concret respingerea Lui din partea autorităŃilor moartea şi icircnvierea (16 21-28 17 22-23 20 17-19)

b Şase zile după prima vestire a Patimilor are loc Schimbarea la faŃă a lui Iisus icircn faŃa celor trei ucenici Petru Iacob şi Ioan icircn timp ce un glas din cer confirmă că El este Fiul lui Dumnezeu (171-13)

c Imediat ce coboară de pe Munte (compară cu 81-4) Iisus icircntacirclneşte un om care avea un fiu demonizat pe care-l vindecă (17 14-20)

d Icircn continuare Matei consemnează episodul cu plata taxei la templu (1724-27) care pune odată icircn plus icircn discuŃie raportul dintre credinŃa creştină şi Iudaism

e Icircntre a doua şi a treia vestire a patimilor Iisus icircnvaŃă pe ucenici despre adevărata măreŃie şi despre necesitatea iertării (181-191)

f Icircn această perioadă icircn care Iisus stă departe de mulŃime icirci icircnvaŃă pe ucenici alte lucruri centrale ale mesajului Său despre IcircmpărăŃie

- despe căsătorie (191-12) - despre smerenie şi măreŃie (1913-15 20 20-28) - despre avere (1916-30) - despre bunătatea lui Dumnezeu (201-16)

g Cei doi orbi la Ierihon (20 29-34) au o semnificaŃie mai mare decacirct poporul Ierusalimului a cărui primire entuziastă se va transforma icircn scurt timp icircn ostilitate

IV Moartea şi Icircnvierea lui Iisus ( 21 1-28-20)

a Deşi Iisus este bine primit icircn Ierusalim (211-11) activitatea Sa icircn templu (2112-17) provoacă pe arhierei şi pe bătracircnii poporului icircn problema autorităŃii lui Iisus (2123-27) Iisus le răspunde cu trei parabole (2128-32 21 33-46 22 1-14)

b După ce este icircntrebat icircn legătură şi cu alte probleme importante (22 15-22 22 23-33 22 34-40) Iisus pune singur problema relaŃiei dintre David şi Mesia (22 41-46) denunŃacircnd ipocrizia Fariseilor şi a icircnvăŃătorilor de lege ( 231-36)

c Singur cu ucenicii Iisus le vorbeşte despre distrugerea Ierusalimului şi despre evenimentele apocaliptice ce aveau să vină (241-31) ca un icircndemn la priveghere (251-13) şi credincioşie (25 2514-30) din partea ucenicilor (24 32-51)

d Dar mai presus de toate Iisus le zugrăveşte judecata viitoare (25 31-46) lucru ce are drept scop să trezească pe cititorii Evangheliei cu

17

privire la icircmprejurările icircn care şi cacircnd vor icircntacirclni pe Fiul Omului şi cacircnd va trebui să răspundă la judecata din urmă

e Icircn cele din urmă după ce a fost trădat de Iuda (2647-56) după ce Petru s-a lepădat de El (2669-75) şi după ce a fost respins de poporul său (2657-67) Iisus este răstignit (2732-44)

f Moartea Sa are efecte miraculoase (2745-56) după cum nu mai puŃin minunată este Icircnvierea Sa (281-10)

g Evanghelia se icircncheie cu misiunea pe care Iisus o icircncredinŃează ucenicilor Săi aceea de a propovădui mesajul Său icircn toată lumea cu făgăduinŃa de a fi cu ei totdeauna pacircnă la sfacircrşitul veacurilor (2815-20)

34 C H Lohr icircn Catholic Biblical Quarterly 23 (1961) p 427 Adoptat şi de The New Jerome Biblical Commentary (Edited by Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer şi Roland E Murphy 1990)

Planul propus de Lohr se bazează pe simetria caracteristică compoziŃiilor literare antice şi pe folosirea conceptelor de inclusio chiasm sau citirea icircn cruce

Icircn acest caz Matei ar fi compus Evanghelia sa alternacircnd relatarea sau istorisirea unor evenimente cu redarea unor cuvacircntări sau discursuri ale Macircntuitorului construite icircn jurul unei secŃiuni centrale constituită de o colecŃie de şapte parabole despre IcircmpărăŃia cerurilor

Această icircmpărŃire reŃine ca punct structura centrată pe cele cinci mari discursuri pe care le integrează icircnsă icircntr-un context mai generos Ea nu acceptă icircnsă ideea bdquoPentateuhuluirdquo lui Matei ndash icircmpărŃire icircn cinci cărŃi fiecare conŃinacircnd o parte narativă şi un discurs ndash pentru faptul că lasă icircn afara planului relatarea patimilor şi a Icircnvierii

A 1-4 SecŃiune narativă ndash Naşterea şi icircnceputul activităŃii B 5-7 Cuvacircntare ndash Fericirile Intrarea icircn IcircmpărăŃie C 8-9 SecŃiune narativă ndash Autoritate şi Chemare D 10 Cuvacircntare ndash Discursul misionar E 11-12 SecŃiune narativă ndash Refuzul din partea contemporanilor (bdquoneamului acestuiardquo) F 13 Cuvacircntare ndash Parabolele IcircmpărăŃiei E 14-17 SecŃiune narativă ndash Recunoaşterea de către Ucenici D 18 Cuvacircntare ndash Discursul privind comunitatea sau discursul eclesial C 19-22 SecŃiune narativă ndash Autoritate şi chemare B 23-25 Cuvacircntare ndash Discursul eshatologic Venirea IcircmpărăŃiei A 26-28 SecŃiune narativă ndash Moartea şi Naşterea din nou

IcircmpărŃirea conŃinutului Evangheliei după Matei urmacircnd planul lui Lohr Primele titluri aparŃin lui Lohr celelalte atunci cacircnd apar sunt diferite şi propuse de trad neogreacă (Η Καινη ∆ιαθηκη Το προτωτυπο κειmicroενο microε microεταφραση στη δηmicroοτικη Αθηνα 1989) Icircn paranteze drepte sunt trecute locurile paralele

18

I Naşterea şi icircnceputul activităŃii (11-422) a Genealogia lui Iisus (11-17) ndash Strămoşii lui Iisus [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7] c Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor d Fuga icircn Egipt (213-15) e Uciderea pruncilor (216-18) f Icircntoarcerea din Egipt (219-23) g Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12) [Mc 11-8 Lc 31-915-17 In

119-28] h Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22] i Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] j Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc

414-15] k Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11]

II Predica de pe Munte (423-729)

a Introducere (423-52) Activitatea icircn Galileea [ Lc 617-19] b Exordium (53-16)

a Fericirile (53-12) [Lc 620-23] b Sarea şi lumina lumii (513-16) [Mc 950 Lc 14 34-35]

c Noua Morală Principiile sale fundamentale şi şase exemple (517-48) Iisus şi legea

a Cea mai icircnaltă dreptate (517-20) b Uciderea (521-26) c Adulterul (527-30) d DivorŃul (531-32) [Mt 199 Mc 1011-12 Lc 1618] e Jurămacircntul (533-37) f Legea talionului (538-42) [ Lc 629-30] g Iubirea vrăşmaşilor (543-48) Iubirea faŃă de aproapele [Lc

627-2832-36] d Noua perspectivă asupra faptelor dreptăŃii (61-18)

a Milostenia (61-4) Adevărata milostenie b Rugăciunea (65-15) Adevărata rugăciune Rugăciunea domnească [Lc 112-4] c Postul (616-18) Postul adevărat

e Alte sfaturi (619-712) a Comoară icircn cer (619-21) Adevărata comoară [Lc 12 33-34] b Luminătorul trupului (622-23) [Lc 1133-36] c Dumnezeu şi Mamona (624) Dumnezeu şi banii [Lc 1613] d Grija de cele trebuincioase vieŃii (625-34) [Lc 1222-34] e Nu judecaŃi (71-6) Judecata [Lc 6 37-3841-42] f CereŃi căutaŃi bateŃi (77-12) Icircmplinirea rugăciunilor

Regula de aur [Lc 119-13] f Concluzii la predica de pe Munte (713-27)

a Poarta cea stracircmtă (713-14) [Lc 1324] b Judecata după roade (715-20) ProfeŃii mincinoşi [Lc 643-

44] c Un episod descris icircn lumina JudecăŃii viitoare (721-23)

Adevăratul ucenic [Lc 1325-27]

19

d Casa clădită pe piatră şi casa clădită pe nisip (724-29) Parabola cu cele două case [Lc 647-49]

helliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellipIisus adevăratul IcircnvăŃător (728-29) III Autoritate şi chemare (81-938)

a CurăŃirea unui leprosul (8 1-4) [Mc 140-45 Lc 512-16] b Vindecarea slugii sutaşului (8 5-13) [Lc 71-10 In 443-54] c Vindecarea soacrei lui Petru (814-15) [Mc 129-34 Lc 438-41] d Vindecări făcute spre seară (816-17) e Despre urmarea lui Iisus (818-22) Premise ale uceniciei [Lc 957-62] f Liniştirea furtunii pe mare (823-27) [Mc 435-41 Lc 822-25] g Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (828-34) [Mc 51-20 Lc 826-

39] h Vindecarea unui paralitic (91-8) [Mc 21-12 Lc 517-26] i Chemarea vameşului Matei (99-13) [Mc 213-17 Lc 527-32] j Icircntrebări despre post (9 14-17) Mc 218-22 [Lc 533-39] k Vindecarea fiicei dregătorului (9 18-26) hellipşi vindecarea femeii cu

scurgere de sacircnge Mc 521-43 [Lc 840-56] l Vindecarea a doi orbi (927-31) m Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9 32-34) helliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellipDiferite vindecări (9 35) n Mila lui Iisus (9 35-38) Iisus şi IsraeliŃii

IV Discursul misionar (101-42) a Misiunea celor doisprezece Apostoli (101-4) [Mc 313-19 Lc 612-16] b Trimiterea celor doisprezece (105-16) Icircndrumări pentru misiune [Mc

66-13 Lc 91-6] c Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10 17-25) ReacŃia lumii faŃă

de misiunea celor doisprezece [Mc 139-13 Lc 122-7 21 12-19] d Teama justificată şi teama nejustificată (1026-31) e A mărturisi pe Iisus icircn faŃa oamenilor (1032-39)

- Necesitatea mărturisirii (1032) [Lc 128-9] - Cearta icircntre oameni (1034-36) [Lc 1252-53] - Dragostea pentru Hristos aduce cu sine o stare de criză

(1037-39) [Lc 14 26-27] f Răsplata ucenicilor (1040-42) Atitudinea faŃă de Apostoli [Mc 941]

V Refuzul acestui neam de a primi pe Iisus (111-1250) a Iisus Botezătorul şi Iisus (111-19)

- Icircntrebarea lui Ioan (111-6) [Lc 718-23] - Persoana lui Ioan (117-15) [Lc 724-35] - ReacŃia contemporanilor lui Iisus (1116-24) [Lc

1013-15] b Vai-uri adresate unor cetăŃi (1120-24) c MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus adresată

celor osteniŃi (1125-30) Descoperirea făcută către cei smeriŃi [Lc 1021-22]

d Culegere de spice de gracircu icircn zi de sacircmbătă (121-8) Păstrarea sacircmbetei [Mc 223-28 Lc 61-5]

e Vindecarea omului cu macircna uscată (12 9-14) Vindecare icircn zi de Sacircmbătă [Mc 31-6 Lc 66-11]

f Robul ales (12 15-21) ProfeŃia lui Isaia despre Iisus

20

g Iisus şi Belzebul (12 22-32) Puterea lui Iisus asupra demonilor [Mc 320-27 Lc 1114-23]

- Păcatul icircmpotriva Duhului Sfacircnt (12 31-32)[Mc 328-30 Lc 1210] h Copacul şi roadele sale (12 33-37) Cuvintele judecă pe oameni [Lc

643-45] i Semnul lui Iona (1238-42) [Mt 161-4 Mc 811-12 Lc 1129-32] j Icircntoarcerea duhului rău (1243-45) [Lc 1124-26] k Familia lui Iisus (1246-50) Mama şi fraŃii lui Iisus [Mc 331-35 Lc

819-20] VI Parabolele IcircmpărăŃiei

a Parabola semănătorului (131-9) [Mc 41-9 Lc 84-8] b Scopul parabolelor (13 10-17) De ce vorbeşte Iisus icircn parabole [Mc

410-12 Lc 89-10] c Explicarea parabolei semănătorului (1318-23) [Mc 413-20 Lc 811-

15] d Parabola neghinelor (13 24-30) e Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (1331-33)

- Parabola grăuntelui de muştar (1331-32) [Mc 430-32 Lc 1318-19]

- Parabola aluatului (1333) [Lc 1320-21] f Folosirea Parabolelor de către Iisus (13 34-35) g Interpretarea parabolei neghinelor (1336-43) h Parabolele comorii ascunse mărgăritarului şi năvodului (13 44-50) i Lucruri vechi şi noi (13 51-52) O parabolă pentru ucenici

VII Recunoaştere din partea Ucenicilor (1353-1727) a Iisus este respins icircn patria sa (1353-58) [Mc 61-6 Lc 416-30)] b Moartea lui Ioan Botezătorul (141-12) [Mc 614-29 Lc 97-9] c Săturarea celor cinci mii de oameni (14 13-21) [ Mc 630-44 Lc 910-17

In 61-14] d Mersul pe mare (14 22-33) [Mc 645-52 Lc 616-21] e Vindecarea unor bolnavi icircn Ghenisaret (1434-36) [Mc 653-56] f Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (151-20)

- TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti (151-9) [Mc 71-13] - Ce face pe om necurat (1510-20) [Mc 714-23]

g CredinŃa femeii cananeence (1521-28) [Mc 724-30] h Mai multe vindecări (1529-31) i Hrănirea a patru mii de oameni (1532-39) [Mc 81-10] j Fariseii cer semne (161-4) [Mt 1238-42 Mc 811-13 Lc 12 54-56] k Aluatul fariseilor şi al saducheilor (165-12) NeputinŃa ucenicilor de a

icircnŃelege [Mc 814-21] l Mărturisirea lui Petru (1613-20) [Mc 827-30 Lc 918-21] m Prima vestire a Patimilor şi cuvinte despre ce icircnseamnă să fii ucenic (1621-28)

- Iisus prevesteşte Patimile şi Icircnvierea sa (1621-23) [Mc 831-33 Lc 921-22] - Crucea adevăratului ucenic (1624-28) [Mc 834-91 Lc 923-27]

n Schimbarea la faŃă (171-13) [Mc 92-13 Lc928-36] o Vindecarea copilului lunatic (1714-20) [Mc 914-29 Lc 937-43a] p A doua vestire a patimilor 1722-23) [Mc 930-32 Lc 943b-45] q Statirul (banul de argint) din gura peştelui (1724-27) Cum a plătit Iisus darea

pentru Templu

21

VII Discursul comunitar sau eclesial (181-35) a Adevărata măreŃie (181-5) - Cine este superior (181-11) [Mc 933-37 Lc 946-48 171-2] b Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (186-9) c Parabola cu oaia cea pierdută (18 10-14) [Lc 151-7] d Procesul iertării (1815-20) A ierta pe fratele tău [Lc 173] e Parabola slugii neiertătoare (1821-35)

VIII Autoritate şi chemare (191-2246) a IcircnvăŃătură despre divorŃ 191-12) Căsătorie şi divorŃ [Mc 101-12] b Binecuvacircntarea copiilor (1913-15) Iisus binecuvintează copiii [Mc

1013-16 Lc 1815-17 c Tacircnărul bogat (1916-30) BogăŃia şi viaŃa veşnică [Mc 1017-31 Lc

1818-30] d Parabola lucrătorilor la vie (201-16) e A treia vestire a Patimilor şi a Icircnvierii (2017-19) [Mc 1032-34 Lc

1831-34] f Cererea fiilor lui Zevedei (2020-28) [Mc 1035-45] g Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (2029-34) [Mc 1046-52 Lc

1835-43] h Intrarea triumfală icircn Ierusalim (21 1-11) [Mc 111-11 Lc 1928-38 In

1212-19] i CurăŃirea Templului (2112-17) Alungarea vacircnzătorilor din Templu

[Mc 1115-19 Lc 1945-48 In 213-22] j Smochinul neroditor (2118-22) [Mc 1112-1420-24] k Iisus icircntrebat icircn legătură cu autoritatea sa (2123-27) [Mc 1127-33 Lc

201-8] l Parabola celor doi fii (2128-31) m Parabola stăpacircnului viei şi a lucrătorilor necredincioşi (2133-46)

[Mc 121-12 Lc 209-10] n Parabola nunŃii fiului de icircmpărat (22114) [Lc 1415-24] o Plata impozitului la Icircmpăratul roman (2215-22) [Mc 1213-17 Lc

2020-26] p Icircntrebări privind Icircnvierea (2223-33) [Mc 1218-27 Lc 2027-40] q Cea mai mare porunca (2234-40) [Mc 1228-34 Lc 1025-28] r Icircntrebare despre Fiul lui David (2241-46) Mesia şi David [Mc 1235-

37 Lc 2041-44] IX Vai-urile şi Discursul eshatologic (231-2546)

a Vai-urile icircmpotriva fariseilor şi cărturarilor (231-36) - Antiteza dintre farisei şi Ucenici (231-12) [Mc 1238-

40 Lc 1137-52 2045-47] - Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor (2313-36)

b Placircngerea Ierusalimului (2337-39) Iisus şi Ierusalimul [Lc 13 34-35] c Discursul eshatologic (241-25-46)

a Distrugerea Templului şi icircnceputul tacircnguielilor (241-14) - Prevestirea distrugerii Ierusalimului (241-2) [Mc

131-2 Lc 215-6] - Sfacircrşitul lumii (243-35) [Mc 133-31 Lc 217-33)]

b Stracircmtorarea cea mare (2415-28) c LecŃia smochinului (2432-35)

22

d Ziua şi ceasul nu sunt cunoscute (2436-44) Venirea pe neaşteptate a sfacircrşitului [Mc 1332-37 Lc 1726-3034-36]

e Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (2445-51) [Lc 1241-48]

f Fecioarele icircnŃelepte şi fecioarele nebune (251-13) Pilda celor zece fecioare

g Pilda talanŃilor (2514-30) [Lc 1911-27] h Judecata neamurilor (2531-46) Cum va fi judecată lumea

X Moartea şi Icircnvierea 261-2820) a Patimile şi moartea lui Iisus (261-2766)

a Sfatul prinderii şi uciderii lui Iisus (261-5) [Mc 141-2 Lc 221-2 In 1145-53]

b Ungerea din Betania (266-13) [Mc 143-9 In 121-8] c Trădarea lui Iuda (2614-16) [Mc 1410-11 Lc 223-6] d Icircmpreună cu Ucenicii (2617-25)

- Cina cea de taină (2617-30) [Mc 1412-26 Lc 227-23] e Instituirea Cinei Domnului (2626-30) f Vestirea lepădării lui Petru (2631-35) [Mc 1427-31 Lc

2231-34 In 1336-38] g Rugăciune din Ghetsimani (2636-46) [Mc 1432-42 Lc

2239-46] h Prinderea lui Iisus (2647-56) [Mc 1443-52 Lc 2247-53 In

181-11] i Iisus icircnaintea Sinedriului (2657-68) [Mc 1453-65 Lc 22

54-55 63-71 In 1812-1419-24] j Lepădarea lui Petru de Iisus (2669-75) [Mc 1466-72 Lc

2254-62 In 1815-1825-27] k Iisus adus la Pilat (271-2) [Mc 151 Lc 231-2 In 1828-32] l Moartea lui Iuda 273-10) [Fapte 118-19] m Iisus interogat de Pilat (2711-14) n Iisus condamnat la moarte (2715-26)

- Condamnarea lui Iisus (2711-26) [Mc 152-15 Lc 233-513-15 In 1833-1916]

o Iisus batjocorit de soldaŃi (2727-31) [Mc 1516-26 In 192-3] p Răstignirea lui Iisus (2732-44) [Mc 1521-32 Lc 2326-43

In 1916b-27] q Moartea lui Iisus (2745-56) [Mc 1533-39 Lc 2344-48 In

19 28-30] r Punerea icircn mormacircnt (2757-61) [Mc 1542-46 Lc 23 50-54

In 19 38-42] s Paza mormacircntului (27 62-66)

b Icircnvierea şi trimiterea ucenicilor la misiune (281-20) a Icircnvierea lui Iisus (281-10) [Mc 16 1-8 Lc 241-12 In 201-10] b Raportul gărzii de la paza mormacircntului (2811-15) c Trimiterea la misiune (2816-20) [Mc 1614-18 Lc 2436-49

In 2019-23 Fapte 16-8]

35 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis 1992

U Luz prezintă o sinteză a soluŃiilor celor mai importante propuse pentru

23

planul Ev Mt consideracircnd că s-au impus trei direcŃii sau modele icircn estimarea structurii sau planului EM

1 Modelul Pentateuhului - avacircnd ca pretext cele cinci mari discursuri ( 5-7 10 13 18 23-25)

Acceptacircnd că fiecare discurs este precedat de o naraŃiune cele cinci cărŃi ar fi I 3-7 II 8-10 III 1-1352 IV 1353-1835 V 19-25

La acestea s-ar adăuga cap 1-2 ca Introducere şi cap 26-28 drept Concluzii

IcircmpărŃire icircn cinci cărŃi este posibil dar nu necesar să trimită la Pentateuh icircn care caz EM ar fi noua Lege (Tora) iar Iisus Noul Moise

Această soluŃie nu rezolvă după Luz legătura logică dintre naraŃiune şi discurs Multe din discursuri au continuitate logică şi cu naraŃiunile care urmează Vezi ex cap 5-7 care se leagă mai bine cu unitatea 8-9 (Iisus al cuvacircntului şi Iisus al faptei)

2 Modelul centrului (chiastic) EM ar fi construită chiastic icircn jurul unui centru Icircn cele mai multe cazuri centrul este considerat a fi cap 13 - Parabolele IcircmpărăŃiei celelalte secŃiuni fiind articulate chiastic acestui centru Cap1-4 corespunde cu 26-28 Predica de pe Munte cu Discursul eshatologic etc

Argumente discursurile lungi (5-7 şi 23-25) sunt paralele la fel şi discursurile mai scurte (10 cu 18)

3 Modelul Marcu Ev Mt ar urma fidel Ev după Marcu icircmpărŃită icircn două marii secŃiuni Ev Mt ar avea limita despărŃitoare icircntre 1620 şi 1621 după mărturisirea lui Petru PropoziŃia de icircnceput a celei de a doua secŃiuni - VApo tote hrxato o VIhsouj deiknuein toij maqhtaij auvtou (1621)- corespunde cu fraza de icircnceput a primei secŃiuni - VApo tote hrxato o VIhsouj khrussein kai legein(417) Cele două secŃiuni ar corespunde celor icircn care este icircmpărŃită Ev Mc prima parte consacrată activităŃii icircn Galileea şi a doua parte consacrată itinerariului spre Ierusalim şi patimilor Icircn acest caz cap 1-416 constituie Introducerea iar firul roşu al EM ar fi naraŃiunea şi nu expunerea icircnvăŃăturii icircn cele cinci discursuri

Critica lui Luz

- Repetarea unor formule nu poate fi un reper deoarece Matei foloseşte frecvent propoziŃii tipizate

- SecŃiunile lui Matei nu corespund cu Marcu pentru că numai icircncepacircnd cu cap 12 Matei urmez fidel pe Marcu icircn timp ce icircn cap3-11 predomină conŃinutul diferit de Marcu

- Matei foloseşte des versete sau pericope cu funcŃii de tranziŃie de legătură Acestea sunt uşor de identificat deoarece au o legătură logic şi cu ceea ce precede şi cu ceea ce urmează Iată cacircteva exemple

- 417 423-52 520 61 101626

- fraze caracteristice Kai evgeneto o[te evtelesen o VIhsouj 728 (vezi şi 111 1353 191 261)

- expresii caracteristice VEn evkeinw| tw| kairw| sau similare 121 (31 141)

- particule favorite Tote 313 (41 1120 151 1821 1913 2020 211 273 etc) sau VApo tote 417 (1621 2616)

24

Concluzia ar fi că Matei nu are icircn intenŃie delimitări icircn secŃiuni mari prin urmare astfel de secŃiuni nu pot fi uşor delimitate

Luz este de părere că Matei este mai curacircnd atent icircn alcătuirea secŃiunilor mici ale Evangheliei şi mai puŃin interesat de marile secŃiuni De aceea se concentrează asupra analizei secŃiunilor mici

Analiza structurilor literare mai mici

1 Matei pune la un loc materiale asemănătoare din punct de vedere formal sau al conŃinutului

Ex colecŃia de minuni (cap 8-9) de parabole (cap 13) discursul icircmpotriva fariseilor (cap 23) şi celelalte discursuri ca atare Acest principiu de aranjare nu este nou icircl icircntacirclnim şi la Q şi la Marcu Noutatea la Matei constă icircn aceea că Mt acordă o anumită funcŃie unităŃilor textuale astfel formate ndash vezi colecŃia de minuni după predica de pe Munte şi icircnainte de cuvacircntul misionar La fel colecŃia de parabole din cap 2128-2214 care pregătesc clar bdquosocotealardquo fială cu Israel

2 Există o evidentă simetrie icircntre diferitele materiale care sunt incluse icircn Evanghelie

Primul şi ultimul discurs sunt cele mai lungi al doilea şi al patrulea discurs sunt cele mai scurte cel de la mijloc este de mărime medie Mai pot fi identificate şi alte simetrii 2 1-12 şi 213-23 521-32 şi 533-48 81-17 şi 818-34 91-17 şi 918-34 181-14 şi 18 21-35 244-41 şi 2514-46 etc

3 Icircn compoziŃia fragmentelor Matei Ńine seamă şi de anumite numere Numărul trei pare a fi cel mai important dar şi altele precum doi patru sau şapte

De exemplu Matei icircmparte icircn trei secŃiuni fiecare din următoarele pericope 118-223 521-711 521-32 5 33-48 61-18 619-711 619-24 71-11 81-17 91-17 131-52 181-35 cap 23 244-2546

De altfel icircmpărŃirea icircn trei este un principiu de sistematizare frecvent icircntacirclnit icircn literatura iudaică ca şi icircn discursul oral

Celelalte numere sunt mai puŃin importante Totuşi a se vedea numărul şapte icircn prezentarea genealogiei sau a parabolelor din cap 13 sau icircn cap 23

4 Matei revine asupra temelor sale prin repetarea unor cuvinte cheie

Icircngerul Domnului ndash de 4 ori icircn pericopa 118-223 pentru a accentua faptul că totul se desfăşoară sub directa icircndrumare a Domnului Dreptate ndash de 5 ori icircn Predica de pe Munte (5-7) Judecată - de 7 ori icircn pericopa 1120-1245 Fariseu ndash de 4 ori icircn pericopa 121-45 MulŃime ndash de 16 ori icircn pericopa icircncepacircnd cu cap 14 A urma - de 9 ori icircn cap 8 şi u

5 Matei punctează temele sale prin propoziŃii (versete) cheie centrale sau enunŃuri cu caracter general de principiu A se vedea 517 548 6 1 712 7 21 1016 18 10 etc Aceste versete

25

deschid tratarea mai extinsă a unor teme

6 Matei foloseşte dubletele adică reluare unei temei icircntr-un context diferit Tehnica dubletelor este frecvent folosită icircn tradiŃia iudaică Ele sunt folosite cu scopuri diferite fie pentru a marca icircnceputul şi sfacircrşitul unei secŃiuni (423935 19302016 24422513) fie pentru a accentua importanŃa unei teme (913127) fie pentru a semnala aspecte diferite ale aceleiaşi teme (1017-22249-13 716-191233-35) fie pentru a sublinia continuitatea unui proces cum ar fi cel al propovăduirii Evangheliei (32417107)

7 Matei iubeşte compoziŃiile chiastice Un exemplu icircl constituie Predica de pe Munte al cărui centru este Rugăciunea domnească Alte secŃiuni structurate chiastic pot fi 91b-8 1313-18 1810-14

4 Structura pe capitole a Evangheliei după Matei 41 Introducere

IcircmpărŃirea pe capitole şi versete nu respectă totdeauna coerenŃa logică a discursului Reamintim faptul că icircmpărŃirea pe capitole şi versete este foarte tacircrzie iniŃial textul Evangheliei după Matei ca şi al celorlalte scrieri nou-testamentare fiind unul compact fără nici un fel de icircmpărŃire Din raŃiuni didactice icircnsă propunem mai jos structura pe capitole a Evangheliei după Matei Icircn felul acesta se poate memora şi identifica mai uşor unde redă Sf Evanghelist Matei un eveniment sau altul un cuvacircnt sau altul

Cele unsprezece părŃi mari indicate cu cifre romane trimit la o posibilă icircmpărŃire a Sfintei Evanghelii icircmpărŃire care Ńine seamă mai curacircnd de desfăşurarea istorisirii ca atare

Titlurile icircncearcă să surprindă cacirct mai fidel conŃinutul fragmentului respectiv Uneori ele indică generic problema alteori acolo unde a fost cu putinŃă exprimarea icircn puŃine cuvinte indică şi soluŃia Personal aş fi preferat generalizarea celei de a doua variante

A nu se uita trăsăturile Sfintei Evanghelii după Matei comune cu cele ale celorlalte trei Sfinte Evanghelii şi mai ales cu ale celorlalte două Evanghelii sinoptice

a Istorisirea vieŃii şi activităŃii Fiului lui Dumnezeu icircntrupat care - icircncepe cu naşterea şi momentul Sf Ioan Botezătorul - continuă cu vestirea Evangheliei IcircmpărăŃiei şi icircnfăptuirea semnelor

minunate care arată puterea dumnezeiască a lui Iisus şi icircn acelaşi timp inaugurarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu şi

- sfacircrşeşte cu patimile moarte şi Icircnvierea Acestuia

b Iisus Hristos este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu poporului ales prin profeŃi şi odată cu venirea lui se inaugurează timpurile mesianice care coincid cu inaugura IcircmpărăŃiei cerurilor şi inaugura rea timpurilor eshatologice

c Contemporanii Macircntuitorului cu excepŃia unui număr restracircns de ucenici nu ajung să-L icircnŃeleagă nu-L recunosc ca Mesia icirci resping icircnvăŃătura şi icircn cele din urmă icircl răstignesc

A se avea icircn vedere icircnsă trăsăturile specifice ale Evangheliei după Matei

26

a Evanghelia după Matei este scrisă icircn dialog direct ca replică sau icircn continuarea Vechiului Testament Ea demonstrează că persoana lui Iisus ca de altfel şi toate faptele lui icircmplinesc profeŃiile vechi-testamentare pe de o parte iar pe de altă parte IcircnvăŃătura sa nu desfiinŃează ci plineşte icircn sensul icircntregirii Legea vechi testamentară A se vedea şi posibila icircmpărŃire a Evangheliei icircn cinci cărŃi cu trimitere la Pentateuh

b Evanghelia după Matei are un evident caracter didactic Sfacircntul Ev Matei grupacircnd şi sistematizacircnd materialul informativ pe care-l are la dispoziŃie Aşa rezultă cele cinci mari discursuri ale Macircntuitorului care icircncep cu Predica de pe Munte ndash discurs cu un evident caracter programatic ndash şi sfacircrşesc cu Discursul eshatologic

c Iisus Hristos este prezentat mai clar decacirct icircn celelalte Evanghelii icircntr-o dublă ipostasă aceea de IcircnvăŃător şi aceea de Făptuitor (Vindecător) Propovăduia Evanghelia IcircmpărăŃiei şi vindeca toată boala icircn popor Aceste două componente ale activităŃii Sale sunt anunŃate şi semnalate deseori de Sf Ev Matei icircn cunoscutele sumare şi ilustrate constant pe parcursul istorisirii

d Sf Evanghelist Matei este interesat icircn mod special de sensul teologic al celor relatate şi nu de simpla consemnarea a acestora Acestui motiv se datorează icircntre altele şi caracterul mai succint ale relatărilor Sf Ev Matei care renunŃă la multe detalii icircntacirclnite la ceilalŃi Evanghelişti

e Este urmărită dintru icircnceput tensiunea dintre Iisus şi contemporanii Săi punctacircndu-se caracterul răutăcios al icircntrebărilor şi al comentariilor acestora insensibilitatea faŃă de minunile săvacircrşite mai ales a cetăŃilor martore a celor mai multe minuni Legat de această problemă este icircn repetate racircnduri reluată tema judecăŃii invocacircndu-se ziua aceea icircn care vor da seama cei care nu primesc propovăduirea Macircntuitorului sau a ucenicilor icircn ciuda puterii cuvacircntului Lui şi a evidenŃelor faptelor

f Pe fondul acestei tensiuni este criticată erminia stracircmtă a iudeilor care reducea făgăduinŃa dumnezeiască numai la poporul ales şi este anunŃată deschiderea făgăduinŃei lui Dumnezeu către toate neamurile Dumnezeu rămacircne fidel făgăduinŃei Sale trimiŃacircnd pe Fiul Său la poporul ales şi chemacircndu-l mai icircntacirci pe acesta dar făgăduinŃa Sa are icircn vedere pe toŃi oamenii

h Evanghelia după Matei mai mult ca celelalte subliniază erminia greşită a Legii la care ajunsese iudeii evidentă mai ales icircn absolutizarea acesteia şi corectează această erminie punctacircnd faptul că Legea nu este un scop ci un mijloc nu este un stăpacircn ci un slujitor al omului şi icircn nici un caz nu este macircntuitoarea icircn sine

Aceste cacircteva coordonate pot ajuta o memorare mai corectă a principalelor părŃi din cuprinsul Evanghelie după Matei cu atenŃia de a se raporta totdeauna partea la icircntreg

42 Structura pe capitole

Prezentăm icircn continuarea structura literară pe capitole a conŃinutului Evangheliei după Matei Avacircnd icircn vedere caracrerul sistematic al acesteia despre care am vorbit precum şi nevoia de a asimila cacirct mai bine posibil Evanghelia după Matei prezentăm pe capitole cacirct se poate de complet cuprinsul Evangheliei Pentru o perspectivă comparativă indicăm şi locurile paralele Acolo unde nu sunt indicate locuri paralele se icircnŃelege ca acestea nu există tema respectivă fiind cosnemnată numai de Matei

27

I NAŞTEREA ŞI IcircNCEPUTUL ACTIVITĂłII (11-425)

CAPITOLUL 1

a Genealogia lui Iisus (11-17) ndash Strămoşii lui Iisus [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7]

CAPITOLUL 2 a Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor b Fuga icircn Egipt (213-15) c Uciderea pruncilor (216-18) d Icircntoarcerea din Egipt (219-23)

CAPITOLUL 3 a Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12) [Mc 11-8 Lc 31-915-17 In

119-28] b Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22]

CAPITOLUL 4 a Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] b Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc 414-15] c Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11] d Sumar Activitatea icircn Galileea 423-25 [ Lc 617-19]

II PREDICA DE PE MUNTE (51-729)

CAPITOLUL 5 a Fericirile (51-12) [Lc 620-23] b Sarea şi lumina lumii (513-16) [Mc 950 Lc 14 34-35] c Expunerea Legii noi prin comparaŃie cu Legea veche Principiul

fundamental ilustrat de şase exemple Iisus şi legea (517-48) - Principiul fundamental Cea mai icircnaltă dreptate (517-20) - Uciderea (521-26) - Adulterul (527-30) - DivorŃul (531-32) [Mt 199 Mc 1011-12 Lc 1618] - Jurămacircntul (533-37) - Legea talionului (538-42) [ Lc 629-30] - Iubirea vrăşmaşilor (543-48) Iubirea faŃă de aproapele [Lc 627-

2832-36] CAPITOLUL 6

a Adevărata icircntemeiere a faptelor evlaviei (61-18) 1 EnunŃul principiului (61) 2 Milostenia (61-4) Adevărata milostenie 3 Rugăciunea (65-15) Adevărata rugăciune Rugăciunea domnească [Lc 112-4] 4 Postul (616-18) Postul adevărat

28

b Prioritatea IcircmpărăŃia cerurilor icircn faŃă atracŃiilor şi grijilor vieŃii (6 19-33)

1 AdunaŃi comori icircn cer nu pe pămacircnt (619-21) [Lc 12 33-34] 2 Vederea trebuie să fie curată (622-23) [Lc 1133-36] 3 Nu se poate sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (624) [Lc 613] 4 LăsaŃi cele trebuincioase vieŃii icircn grija lui Dumnezeu (625-32) [Lc

1222-34] 5 Concluzia CăutaŃi mai icircntacirci IcircmpărăŃia cerurilor (633-34)

CAPITOLUL 7

a Diferite icircndemnuri (71-23) 1 Nu judecaŃi ca să nu fiŃi judecaŃi (71-5) [Lc 6 37-3841-42] 2 Nu daŃi cele sfinte cacircinilor (7 6) 3 CereŃi şi vi se va da (7 7-11) [ Lc 119-13] 4 FaceŃi oamenilor ce voiŃi să vă facă ei vouă (712) 5 Poarta care duce la viaŃă este stracircmtă şi icircngustă iar cea care duce la pieire este largă (713-14) [Lc 1324] 6 FeriŃi-vă de proorocii mincinoşi Aceştia se cunosc după fapte ca pomul după roade (715-23) [Lc 643-44] [Lc 1325-27]

c Concluzia la predica de pe munte Se vor folosi de icircnvăŃăturile PM cei care auzindu-le le icircmplinesc nu cei care le aud dar nu le icircmplinesc (7 24-27) [Lc 647-49]

d Concluzia Sf Ev Matei MulŃimile sunt uimite de icircnvăŃătura lui Iisus pentru că era diferit de cărturarii lor El icircnvăŃa ca unul care are putere (728-29)

III MINUNILE ndash semne ale puterii lui Iisus Hristos şi ale instaurării

IcircmpărăŃiei cerurilor (81-938) CAPITOLUL 8

a CurăŃirea unui leprosul (8 1-4) [Mc 140-45 Lc 512-16] b Vindecarea slugii sutaşului (8 5-13) [Lc 71-10 In 443-54] c Vindecarea soacrei lui Petru (814-15) [Mc 129-34 Lc 438-41] d Sumar Vindecări făcute spre seară (816-17) e Despre urmarea lui Iisus (818-22) Premise ale uceniciei [Lc 957-62] f Liniştirea furtunii pe mare (823-27) [Mc 435-41 Lc 822-25] g Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (828-34) [Mc 51-20 Lc

826-39] CAPITOLUL 9

a Vindecarea unui paralitic (91-8) [Mc 21-12 Lc 517-26] b Chemarea vameşului Matei (99-13) [Mc 213-17 Lc 527-32] c Icircntrebări despre post (9 14-17) Mc 218-22 [Lc 533-39] d Vindecarea fiicei dregătorului (9 18-26) hellipşi vindecarea femeii cu scurgere de sacircnge Mc 521-43 [Lc 840-56] e Vindecarea a doi orbi (927-31) f Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9 32-34) g Sumar Iisus străbătea Ńinuturile propovăduind Evanghelia IcircmpărăŃiei şi vindecacircnd toată boala icircn ppor (9 35) h Seceriş mult şi secerători puŃin - introducere la discursul misionar (9 36-38)

29

IV DISCURSUL MISIONAR (101-42) CAPITOLUL 10

a Misiunea celor doisprezece Apostoli (101-4) [Mc 313-19 Lc 612-16] b Trimiterea celor doisprezece (105-16) [Mc 66-13 Lc 91-6] c Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10 17-25) ReacŃia lumii

faŃă de misiunea celor doisprezece [Mc 139-13 Lc 122-7 21 12-19] d Teama justificată şi teama nejustificată (1026-31) e A mărturisi pe Iisus icircn faŃa oamenilor (1032-39)

- Necesitatea mărturisirii (1032) [Lc 128-9] - Cearta icircntre oameni (1034-36) [Lc 1252-53] - Cine este vrednic de Hristos (1037-39) [Lc 14 26-27]

f Răsplata ucenicilor (1040-42) [Mc 941]

V REFUZUL POPORULUI IUDEU DE A PRIMI PE IISUS (111-1250) CAPITOLUL 11

a Iisus Botezătorul şi Iisus (111-19) - Icircntrebarea lui Ioan (111-6) [Lc 718-23] - Persoana lui Ioan (117-15) [Lc 724-35] - ReacŃia contemporanilor lui Iisus (1116-24) [Lc 1013-15]

b Vai-uri adresate unor cetăŃi (1120-24) c MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus

adresată celor osteniŃi (1125-30) Descoperirea făcută către cei smeriŃi [Lc 1021-22]

CAPITOLUL 12

a Culegere de spice de gracircu icircn zi de sacircmbătă (121-8) [Mc 223-28 Lc 61-5]

b Vindecarea icircn zi de Sacircmbătă a omului cu macircna uscată (12 9-14) [Mc 31-6 Lc 66-11]

c Robul ales (12 15-21) ProfeŃia lui Isaia despre Iisus d Iisus şi Belezebul (12 22-30) Puterea lui Iisus asupra demonilor [Mc

320-27 Lc 1114-23] e Păcatul icircmpotriva Duhului Sfacircnt (12 31-32) [Mc 328-30 Lc 1210] f Copacul şi roadele sale (12 33-37) Cuvintele judecă pe oameni [Lc

643-45] g Semnul lui Iona (1238-42) [Mt 161-4 Mc 811-12 Lc 1129-32] h Icircntoarcerea duhului rău (1243-45) [Lc 1124-26] i Familia lui Iisus (1246-50) Mama şi fraŃii lui Iisus [Mc 331-35Lc

819-20]

VI PARABOLELE IcircMPĂRĂłIEI (13 1-35) CAPITOLUL 13

a Parabola semănătorului (131-9) [Mc 41-9 Lc 84-8] - Scopul vorbirii icircn parabole (13 10-17) [Mc 410-12 Lc 89-10] - Explicarea parabolei semănătorului (1318-23) [Mc 413-20 Lc

811-15] b Parabola neghinelor (13 24-30)

30

c Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (1331-33) - Parabola grăuntelui de muştar (1331-32) [Mc 430-32 Lc 1318-19] - Parabola aluatului (1333) [Lc 1320-21] - Folosirea Parabolelor de către Iisus (13 34-35) - Interpretarea parabolei neghinelor (1336-43)

d Parabolele comorii ascunse mărgăritarului şi năvodului (13 44-50) e Lucruri vechi şi noi (13 51-52)

VII RECUNOAŞTERE DIN PARTEA UCENICILOR (1353-1727) CAPITOLUL 14

a Iisus este respins icircn patria sa (1353-58) [Mc 61-6 Lc 416-30)] b Moartea lui Ioan Botezătorul (141-12) [Mc 614-29 Lc 97-9] c Săturarea celor cinci mii de oameni (14 13-21) [ Mc 630-44 Lc 910-17 In 61-14] d Mersul pe mare (14 22-33) [Mc 645-52 Lc 616-21] e Vindecarea unor bolnavi icircn Ghenisaret (1434-36) [Mc 653-56]

CAPITOLUL 15

a Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (151-20) - TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti (151-9)[Mc 71-13] - Ce face pe om necurat (1510-20) [Mc 714-23]

b CredinŃa femeii cananeence (1521-28) [Mc 724-30] c Mai multe vindecări (1529-31) d Hrănirea a patru mii de oameni (1532-39) [Mc 81-10]

CAPITOLUL 16

a Aluatul fariseilor şi al saducheilor (165-12) [Mc 814-21] b Mărturisirea lui Petru (1613-20) [Mc 827-30 Lc 918-21] c Prima vestire a Patimilor şi despre ce icircnseamnă să fii ucenic

(1621-28) - Vestirea Patimilor şi Icircnvierii (1621-23) [Mc 831-33 Lc 921-22] - Crucea adevăratului ucenic (1624-28) [Mc 834-91 Lc 923-27]

CAPITOLUL 17

a Schimbarea la faŃă (171-13) [Mc 92-13 Lc928-36] b Vindecarea copilului lunatic (1714-20) [Mc 914-29 Lc 937-43a] c A doua vestire a patimilor 1722-23) [Mc 930-32 Lc 943b-45] d Plata dării la Templu cu Statirul din gura peştelui (1724-27)

VIII DISCURSUL COMUNITAR SAU ECLESIAL (181-35) CAPITOLUL 18

a Adevărata măreŃie (181-5) [Mc 933-37 Lc 946-48 171-2] b Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (186-9) c Parabola cu oaia cea pierdută (18 10-14) [Lc 151-7] d Procesul iertării (1815-20) A ierta pe fratele tău [Lc 173] e Parabola slugii neiertătoare (1821-35)

31

IX AUTORITATE ŞI CHEMARE (191-2246) CAPITOLUL 19

a IcircnvăŃătură despre căsătorie şi divorŃ (191-12) [Mc 101-12] b Iisus binecuvacircntează copiilor (1913-15) [Mc 1013-16 Lc 1815-17 c Tacircnărul bogat (1916-30) [Mc 1017-31 Lc 1818-30]

CAPITOLUL 20 a Parabola lucrătorilor la vie (201-16) b A treia vestire a Patimilor şi Icircnvierii (2017-19) [Mc 1032-34Lc

1831-34] c Cererea fiilor lui Zevedei (2020-28) [Mc 1035-45] d Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (2029-34) [Mc 1046-52Lc

1835-43]

CAPITOLUL 21 a Intrarea icircn Ierusalim (21 1-11) [Mc 111-11 Lc 1928-38 In 1212-19] b CurăŃirea Templului (2112-17) [Mc 1115-19 Lc 1945-48 In 213-22] c Smochinul neroditor (2118-22) [Mc 1112-1420-24] d Izvorul puterii lui Iisus (2123-27) [Mc 1127-33Lc 201-8] e Parabola omului cu doi fii (2128-31) f Parabola lucrătorilor viei(2133-46) [Mc 121-12 Lc 209-10]

CAPITOLUL 22 a Parabola nunŃii fiului de icircmpărat (22114) [Lc 1415-24] b Plata impozitului imperial (2215-22) [Mc 1213-17Lc 2020-26] c Icircntrebări privind Icircnvierea (2223-33) [Mc 1218-27 Lc 2027-40] d Cea mai mare porunca (2234-40) [Mc 1228-34 Lc 1025-28] e Icircntrebare despre Fiul lui David (2241-46) [Mc 1235-37 Lc 2041-44]

X VAI-URILE ŞI DISCURSUL ESHATOLOGIC (231-2546)

CAPITOLUL 23

a Vai-urile icircmpotriva fariseilor şi cărturarilor (231-36) - Antiteza dintre farisei şi Ucenici (231-12) [Mc 1238-40 Lc 1137-52 2045-47] - Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor (2313-36)

b Placircngerea Ierusalimului (2337-39) Iisus şi Ierusalimul [Lc 13 34-35] CAPITOLUL 24

a Distrugerea Templului şi icircnceputul tacircnguielilor (241-14) - Prevestirea distrugerii Ierusalimului (241-2) [Mc 131-2 Lc 215-6] - Sfacircrşitul lumii (243-35) [Mc 133-31 Lc 217-33)]

b Stracircmtorarea cea mare (2415-28) c LecŃia smochinului (2432-35) d Ziua şi ceasul sfacircrşitului nu sunt cunoscute (2436-44) Venirea pe

neaşteptate a sfacircrşitului [Mc 1332-37 Lc 1726-3034-36] e Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (2445-51) [Lc 1241-48]

32

CAPITOLUL 25 a Pilda celor zece fecioare (251-13) b Pilda talanŃilor (2514-30) [Lc 1911-27] c Judecata neamurilor (2531-46) Cum va fi judecată lumea

XI PATIMILE MOARTEA ŞI IcircNVIEREA LUI IISUS 261-2820) CAPITOLUL 26

a Sfatul uciderii lui Iisus (261-5) [Mc 141-2 Lc 221-2 In 1145-53] b Ungerea din Betania (266-13) [Mc 143-9 In 121-8] c Trădarea lui Iuda (2614-16) [Mc 1410-11 Lc 223-6] d Cina cea de taină (2617-25) [Mc 1412-26 Lc 227-23 In 1321-30] e Instituirea Dumnezeieştii Euharistii (2626-30) f Vestirea lepădării lui Petru (2631-35) [Mc 1427-31 Lc 2231-34

In 1336-38] g Rugăciune din Ghetsimani (2636-46) [Mc 1432-42 Lc 2239-46] h Prinderea lui Iisus (2647-56) [Mc 1443-52 Lc 2247-53 In 181-11] i Iisus icircnaintea Sinedriului (2657-68) [Mc 1453-65 Lc 22 54-55

63-71 In 1812-1419-24] j Lepădarea lui Petru (2669-75) [Mc 1466-72 Lc 2254-62 In 1815-

1825-27] CAPITOLUL 27

b Iisus adus la Pilat (271-2) [Mc 151 Lc 231-2 In 1828-32] a Moartea lui Iuda 273-10) [Fapte 118-19] b Iisus interogat de Pilat (2711-14) c Iisus condamnat la moarte (2715-26) [Mc 152-15 Lc 233-513-15

In 1833-1916] d Iisus batjocorit de soldaŃi (2727-31) [Mc 1516-26 In 192-3] e Răstignirea lui Iisus (2732-44) [Mc 1521-32 Lc 2326-43 In

1916b-27] f Moartea lui Iisus (2745-56)[Mc 1533-39 Lc 2344-48 In 19 28-30] g Punerea icircn mormacircnt (2757-61) [Mc 1542-46 Lc 23 50-54 In 19

38-42] h Paza mormacircntului (27 62-66)

CAPITOLUL 28

a Icircnvierea lui Iisus (281-10) [Mc 16 1-8 Lc 241-12 In 201-10] b Raportul gărzii de la paza mormacircntului (2811-15) c Trimiterea ucenicilor la misiune (2816-20) [Mc 1614-18 Lc 2436-49 In 2019-23 Fapte 16-8]

33

5 Teme centrale icircn Evanghelia după Matei

Tema centrală este comună cu celelalte trei Evanghelii Iisus Hristos este Mesia Izbăvitorul făgăduit de Dumnezeu prin profeŃi aşteptat de iudei

1 Prin El mai concret prin moartea Sa pe cruce şi prin Icircnviere se inaugurează IcircmpărăŃia lui Dumnezeu despre care Acesta vorbeşte şi pe care o anticipează prin semnele pe care le săvacircrşeşte Schimbarea la faŃă este evenimentul prin care IcircmpărăŃia lui Dumnezeu este manifestată evident Cei trei ucenic sunt cei care nu mor icircnainte de a vedea IcircmpărăŃia lui Dumnezeu (Sf Ioan Hrisostom) IcircmpărăŃia lui Dumnezeu este tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului Hristos Evanghelia Sa este numită de Sfacircntul Evanghelsit Matei bdquoEvanghelia IcircmpărăŃieirdquo prin excelenŃă

2 Momentul venirii lui Mesia echivalează cu o intervenŃie radical nouă a lui Dumnezeu icircn istorie Fapt sugerat de Matei prin bdquonaşterea din Fecioarărdquo (S Agouridis) şi de la Duhul Sfacircnt şi evidenŃiat prin minunile săvacircrşite de Macircntuitorul Hristos care arată dumnezeirea Acestuia şi puterea prin care El restaurează starea de normalitate a lumii Acest moment al iconomiei divine este asimilat cu o nouă creaŃie bdquoCartea naşterii lui Iisusrdquo (Evanghelia) este prezentată de către Sfacircntul Evanghelist Matei icircn replică cu bdquoCartea facerii cerului şi a pămacircntuluirdquo (Geneza) Vremurile mesianice coincid cu sfacircrşitul unei perioade icircn istoria lumii şi cu un nou icircnceput cu o schimbare radicală Icircncepe o epocă nouă o lume nouă

3 Acest moment este icircn egală un moment de judecată de bilanŃ pentru lumea de pacircnă atunci Judecata este efectuată direct prin reflectarea icircn Adevăr a lumii Orice icircntacirclnire cu Dumnezeu este icircn sine o judecată pentru că echivalează cu o confruntarea sau oglindire cu Adevărul deplin din care reiese măsura ta sau a lumii tale Este motivul pentru care nu este deloc comodă icircntacirclnirea omului cu Dumnezeu Judecata priveşte concrete poporul alesc are primise de la Dumnezeu Legea veche şi care se confruntă acum cu momentul evaluării măsurii sau modului icircn care acesta a icircmplinit Legea Multe din parabolele dar şi din cuvintele Macircntuitorului Hristos au drept subiexct direct sau indirect tocmai această temă a judecăŃii poporului ales şi a aflării lui vinovat de faptul răstălmăcirii Legii şi al icircnstrăinării de Dumnezeu

4 Judecata este un reper fundamental pentru icirctreaga omenire Matei este cel care consemnează discursul eshatologic al Macircntuitorului care sfacircrşeşte cu scena judecăŃii Criteriile judecăŃii arată mila lui Dumnezeu Nu sunt investigate faptele mari şi multe ci atitudinea faŃă de cei lipsiŃi sensibilitatea faŃă de nevoile elementare ale apropelui ca semn al iubirii apropelui Judecata este invocată de Matei icircn multe racircnduri A se vedea judecata celor care nu primesc şi nu răsund vestirii Evangheliei (cap 10) judecata cetăŃilor nerecunoscătoarea care nu primesc minunile lui Iisus cap11) condamnarea smochinului neroditor (cap 21) judecata fariseilor prin adresarea celebrelor vai-uri (cap 23)

5 Icircntacirclnirea cu Dumnezeu recuperează adevărul esenŃial conform căruia omul şi lumea există prin Dumnezeu nu există prin sine sunt dependente icircntru totul de Dumnezeu Este incriminată icircn mod direct orice tendinŃă de suficienŃă de sine orice amăgire de icircncercare a unei existenŃe prin sine de fapt este incriminată inerŃia icircngerilor căzuŃi a diavolului Omul este ceea ce este prin

34

Dumnezeu şi poate atinge măsura deplinătăŃii a icircmplinirii sale numai cu ajutorul lui Dumnezeu Icircmplinirea legii nu este măsura deplinătăŃii legea nu este un scop icircn sine ci un mijloc Amăgirea iudeilor care credeau că icircmplinind prscripŃiile legii au ajuns la măsura desăvacircrşirii este deseori condamnată de Macircntuitorul Puterea omului nu vine de la eforturile sale ci de la Dumnezeu Calea obŃinerii puterii este a o cere de la Dumnezeu (cap7) bdquoPe toate cacircte le veŃi cere cu credinŃă le veŃi aveardquo (cap 21 22)

6 Confruntarea ilustrată de Matei este cea care se produce icircn sacircnul poporului ales Iudeii ar fi acceptat un Mesia eliberator dar care ar realizat această eliberare cu instrumente omeneşti de aceea s-au amăgit cu imaginea unui Mesia politic şi a unei icircmpărăŃii pămacircnteşti Ar fi vrut icircn plus ca această eliberare să se facă prin ei sau cu participarea lor Şi această atitudine trădează amăgirea iudeilor contmporani Macircntuitorului Hristos

7 Matei identifică icircn poporul ales instaurată tendinŃa emancipării de sub tutela lui Dumnezeu tendinŃa existenŃei prin sine adică tendinŃa luciferică Este motivul pentru care prezenŃa lui Mesia celui Adevărat declanşează o confruntare acerbă icircntre poporul ales şi Mesia de fapt o confruntare icircntre om şi Dumnezeu Această confruntare este interpretată de Matei ca icircncercare a omului de a scăpa definitiv de tutela lui Dumnezeu de dependenŃa de Dumnezeu ndash vezi parabola lucrătorilor celor răi (cap 21) Confruntarea aceasta este pusă icircn evidenŃă de Matei dintru icircnceput prin evenimentul icircncercării uciderii pruncului Iisus de către Irod (S Agouridis) Paralela icircntre acest eveniment şi răstignirea finală sunt evidente ExegeŃii pun icircn discuŃie şi pretenŃiile mesianice ale dinastiei irodiene

8 Confruntarea se desfăşoară la nivelul icircnŃelegerii legii şi funcŃiei acesteia Icircmplinirea legii atunci cacircnd nu este icircnŃeleasă cum se cuvine conduce la icircndreptăŃirea de sine care este un reflex luciferic

9 CurăŃirea templului (cap 21) ndash semnul decadenŃei ideilor Casa de rugăciune ndash relaŃia cu Dumnezeu ndash este transformată icircn piaŃă ndash ceea ce icircnseamnă perceperea relaŃiei cu Dumnezeu icircn termeni mercantili

10 Macircntuirea este lucrare exclusivă a lui Dumnezeu Evenimentul cu tacircnărul bogat bdquoCine poate să se macircntuiască Aceasta este cu neputinŃă la oameni dar cu putinŃă la Dumnezeurdquo (cap 1926) Macircntuirea nu se dă ca răsplată ci icircn dar nu icircn funcŃie de cacirct a lucrat cineva ndash vezi parabola cu lucrătorii tocmiŃi la vie (cap 20) Omul poate deveni el icircnsuşi obstacol icircn cale sa spre Dumnezeu prin suficienŃa de sine prin icircndreptăŃirea de sine

35

6 Exegeză

Vom face cacircteva exerciŃii de exegeză şi comentariu la primele capitole din Evanghelia după Matei cu titlu demonstrativ

61 Textul 11 CARTEA NEAMULUI lui Iisus Hristos fiul lui David fiul lui Avraam 12 Avraam a născut pe Isaac Isaac a născut pe Iacov Iacov a născut pe Iuda şi fraŃii lui 13 Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar Fares a născut pe Esrom Esrom a născut pe Aram 14 Aram a născut pe Aminadav Aminadav a născut pe Naason Naason a născut pe Salmon 15 Salmon a născut pe Booz din Rahav Booz a născut pe Iobed din Rut Iobed a născut pe Iesei 16 Iesei a născut pe David regele David a născut pe Solomon din femeia lui Urie 17 Solomon a născut pe Roboam Roboam a născut pe Abia Abia a născut pe Asa 18 Asa a născut pe Iosafat Iosafat a născut pe Ioram Ioram a născut pe Ozia 19 Ozia a născut pe Ioatam Ioatam a născut pe Ahaz Ahaz a născut pe Iezechia 110 Iezechia a născut pe Manase Manase a născut pe Amon Amon a născut pe Iosia 111 Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraŃii lui la strămutarea icircn Babilon 112 După strămutarea icircn Babilon Iehonia a născut pe Salatiel Salatiel a născut pe Zorobabel 113 Zorobabel a născut pe Abiud Abiud a născut pe Eliachim Eliachim a născut pe Azor 114 Azor a născut pe Sadoc Sadoc a născut pe Achim Achim a născut pe Eliud 115 Eliud a născut pe Eleazar Eleazar a născut pe Matan Matan a născut pe Iacov 116 Iacov a născut pe Iosif logodnicul Mariei din care S-a născut Iisus Care se cheamă Hristos 117 Aşadar toate neamurile de la Avraam pacircnă la David sunt paisprezece şi de la David pacircnă la strămutarea icircn Babilon sunt paisprezece şi de la strămutarea icircn Babilon pacircnă la Hristos sunt paisprezece neamuri

62 Planul SecŃiunii I Naşterea şi icircnceputul activităŃii (11-422) a Genealogia lui Iisus (11-17) [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7] c Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor d Fuga icircn Egipt (213-15) e Uciderea pruncilor (216-18) f Icircntoarcerea din Egipt (219-23) g Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28] h Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22] i Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] j Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc 414-15] k Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11]

Mai pe scurt

a Genealogia şi naşterea lui Iisus (cap 1) b Icircnchinarea magilor uciderea pruncilor fuga icircn şi icircntoarcerea din Egipt (cap 2) c Sfacircntul Ioan Botezătorul şi botezul Domnului (cap 3) d Ispitirea icircnceputul activităŃii şi chemarea primilor ucenici (cap 4)

63 Comentarii preliminare

Vom urmări punctarea funcŃiilor teologice pe care Ev Matei icircnsuşi le atribuie diferitelor pericope unităŃi logice

36

Ne vom ajuta de binecunoscutele sumare (rezumate) cu care de obicei Sf Ev Matei icircşi icircncheie secŃiunile mai importante ale Evangheliei concluzionacircnd De altfel Sf Evanghelist Matei aşa cum vom vedea ca un bun pedagog ce este concluzionează foarte des scoŃacircnd singur icircn evidenŃă intenŃia cu care relatează evenimentele sau cuvintele respective

SecŃiunea aceasta (11-422) reprezintă firesc icircnceputul prezentării Evangheliei Macircntuitorului Iisus Hristos

- genealogia este prezentată pentru a sublinia realitatea naşterii lui Iisus Hristos originea sa iudaică icircmpărătească din care decurge şi mesianitatea

- naşterea este prezentată pentru a se sublinia realitate icircntrupării zămislirea minunată şi naşterea din Fecioară

- icircnchinarea magilor şi uciderea pruncilor - pentru a se sublinia contrastul dintre atitudinea potrivnică a iudaismului oficial şi atitudinea pozitivă a reprezentanŃilor lumii păgacircne

- Ioan Botezătorul şi Botezul ndash pentru a se evidenŃia recunoaşterea lui Iisus ca Mesia din partea unui exponent de seamă al Vechiului Testament şi asumarea din partea Macircntuitorului Hristos a Vechiului Testament şi a istoriei vechi-testamentare a Legii

- Ispitirea pentru a se arăta puterea dumnezeiască a Macircntuitorului Hristos icircmpotriva Diavolului

- Icircnceputul activităŃii publice prin lansarea mesajului principal şi prin chemarea primilor ucenici

64 Exegeză Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj

Redăm fraza de icircnceput icircn original şi icircn mai multe traduceri de referinŃă pentru a ilustra diferenŃele de interpretare

BNT Matthew 11 Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj VIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ou Dauid uiou VAbraamAring ESV Matthew 11 The book of the genealogy of Jesus Christ the son of David the son of Abraham NRS Matthew 11 An account of the genealogy of Jesus the Messiah the son of David the son of

Abraham FBJ Matthew 11 Livre de la genegravese de Jeacutesus Christ fils de David fils dAbraham TOB Matthew 11 Livre des origines de Jeacutesus Christ fils de David fils dAbraham L45 Matthew 11 Dies ist das Buch von der Geburt JEsu Christi der da ist ein Sohn Davids des

Sohnes Abrahams MGK Matthew 11 Bibloj thj genealogiaj tou VIhsou Cristou( uiou tou Dabid( uiou tou VAbraamAring CNS Matthew 11 Cartea neamului lui Iisus Hristos fiul lui David fiul lui Avraam

Formula de icircnceput Bibloj genesewj - care are şi funcŃie de titlu pentru pericopa care redă genealogia ndash este semnificativă şi trebuie citită icircn legătură directă cu intenŃia autorului de a articula stracircns Evanghelia sa Vechiului Testament sau istoria sa istoriei vechi-testamentare Am spus că cea mai importantă cheie ermineutică pentru lectura Ev M este raportarea directă şi permanentă la VT Sintagma este apax legomeno (folosită o singură dată) icircn Noul Testament

Sintagma este una vechi-testamentară şi nu există nici o icircndoială că Sf Ev Matei o foloseşte cu trimiterea la folosirea ei icircn VT O icircntacirclnim icircn Vechiul Testament icircn formă

37

identică la Fac 24 unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pămacircntului şi icircn Facere 51-2 unde se vorbeşte despre facerea omului

Genesis 24 4 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj ouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghj o[te evgeneto h-| h`mera| evpoihsen o qeoj ton ouvranon kai thn ghn

ESV Genesis 24 These are the generations of the heavens and the earth when they were created in the day that the LORD God made the earth and the heavens

NRS Genesis 24 These are the generations of the heavens and the earth when they were created In the day that the LORD God made the earth and the heavens

FBJ Genesis 24 Telle fut lhistoire du ciel et de la terre quand ils furent creacuteeacutes Au temps ougrave Yahveacute Dieu fit la terre et le ciel

TOB Genesis 24 Telle est la naissance du ciel et de la terre lors de leur creacuteation Le jour ougrave le SEIGNEUR Dieu fit la terre et le ciel

L45 Genesis 24 Also ist Himmel und Erde worden da sie geschaffen sind zu der Zeit da GOtt der HErr Erde und Himmel machte

BGT Genesis 24 au[th h bibloj genesewjgenesewjgenesewjgenesewj ouvranou kai ghj o[te evgeneto h-| hmera| evpoihsen o qeoj ton ouvranon kai thn ghn

MGK Genesis 24 Au[th ei=nai h genesij tou ouvranou kai thj ghj( o[te evktisqhsan auvta( kaq h[n hmeran evpoihse Kurioj o Qeoj ghn kai ouvranonouvranonouvranonouvranon(

CNS Genesis 24 Iată istoria cerurilor şi a pămicircntului cicircnd au fost făcute Genesis 51-2 LXT Genesis 51 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj avnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwn h-| h`mera| evpoihsen

o qeoj ton Adam katV eivkona qeou evpoihsen auvton 2 arsen kai qhlu evpoihsen auvtouj kai euvloghsen auvtouj kai evpwnomasen to onoma auvtwn Adam h-| h`mera| evpoihsen auvtouj

ESV Genesis 51 This is the book of the generations of Adam When God created man he made him in the likeness

of God NRS Genesis 51 This is the list of the descendants of Adam When God created humankind he made them in the

likeness of God FBJ Genesis 51 Voici le livret de la descendance dAdam Le jour ougrave Dieu creacutea Adam il le fit agrave la ressemblance

de Dieu TOB Genesis 51 Voici le livret de famille dAdam Le jour ougrave Dieu creacutea lhomme il le fit agrave la ressemblance de

Dieu L45 Genesis 51 Dies ist das Buch von des Menschen Geschlecht Da Gott den Menschen schuf machte er ihn

nach dem Gleichnis GOttes BGT Genesis 51 au[th h bibloj genesewjgenesewjgenesewjgenesewj avnqrwpwn h-| hmera| evpoihsen o qeoj ton Adam katV eivkona qeou

evpoihsen auvton MGK Genesis 51 Touto ei=nai to biblion thj genealogiaj tou avnqrwpouAring Kaq h[n hmeran evpoihsen o Qeoj ton

VAdam( kat eivkona Qeou evpoihsen auvtonAring CNS Genesis 51 Iată cartea neamurilor lui Adam n ziua cicircnd a făcut Dumnezeu pe om l-a făcut după asemănarea

lui Dumnezeu

Legătura icircntre Evanghelia după Matei şi Vechiul Testament este evidentă

Sfacircntul Evanghelist Matei icircmprumută expresia vechi-testamentară prin care se indică descrierea facerii cerului şi a pămacircntului pe de o parte şi facerea omului pe de altă parte adică descrierea creaŃiei lumii pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează istoria naşterii Macircntuitorului Hristos percepacircnd acest moment ca pe o nouă creaŃie a lumii prin raportare directă la prima creaŃie Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf Pavel) şi literatura patristică a Bisericii

Folosirea acestei sintagme vechi-testamentare cu o rezonanŃă atacirct de puternică şi cu o semnificaŃie atacirct de exactă nu mai icircncape nici o icircndoială că Sf Evanghelist Matei icircşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj se icircnŃelege ci mai ales teologic

Icircn acest sens interpretează şi Sf Ioan Gură de Aur

38

bdquoDar pentru care pricină evanghelistul numeşte Evanghelia sa Cartea naşterii lui Iisus Hristos Doar nu cuprinde numai naşterea ci toată iconomia macircntuirii neamului omenesc Pentru că naşterea lui Iisus este capul icircntregii iconomii a Macircntuirii pentru că este icircnceputul şi rădăcina tuturor bunătăŃilor date nouă După cum Moise icircşi intitulează cartea sa Cartea naşterii cerului şi a pămacircntului deşi nu vorbeşte numai de cer şi de pămacircnt ci şi de cele ce sunt icircn ele tot astfel şi Matei a dat numele cărŃii sale de la capul faptelor istorisite de ea (Omilii la Matei 30-31)rdquo

Traducerea romacircnească

Traducerile romacircneşti propun cele două variante

i cartea neamului = genealogia

j cartea naşterii = relatarea sau istoria naşterii

Sensul este dat de răspunsul la icircntrebarea sintagma se referă la icircntreaga Evanghelie sau numai la genealogie

Sf Ioan Gură de Aur optează pentru cea de a doua lectură cartea naşterii(vezi şi ed rom B Anania) şi icircn plus interpretează sintagma ca titlu a icircntregii Evanghelii nu numai al relatării genealogiei şi naşterii

U Luz (I103) crede că sintagma este influenŃată de Marcu 11 pe de o parte dar şi de Fac 24 51 şi socoteşte că ea numeşte icircntreg cap 1 de la Matei nici numai genealogia nici icircntreaga carte

65 Comentarii la Genealogie

1 MotivaŃia principală a citării genealogiei Macircntuitorului Iisus Hristos este aceea de a dovedi că El este Mesia cel făgăduit lui Avraam şi lui David şi celorlalŃi bărbaŃi vestiŃi ai istoriei vechi-testamentare

Matthew Henry Commentary on Mt11hellipthe design is to prove that our Lord Jesus is the son of David and the son of Abraham and therefore of that nation and family out of which the Messiah was to arise Abraham and David were in their day the great trustees of the promise relating to the Messiah The promise of the blessing was made to Abraham and his seed of the dominion to David and his seed and they who would have an interest in Christ as the son of Abraham in whom all the families of the earth are to be blessed must be faithful loyal subjects to him as the son of David by whom all the families of the earth are to be ruled It was promised to Abraham that Christ should descend from him (Gen xii 3 xxii 18) and to David that he should descend from him (2 Sam vii 12 Ps lxxxix 3 ampc cxxxii 11) and therefore unless it can be proved that Jesus is a son of David and a son of Abraham we cannot admit him to be the Messiah Now this is here proved from the authentic records of the heralds offices

2 Genealogia este făcută pentru iudeo-creştini ndash icircncepe cu Avraam părintele vechiului Israel dar şi al Noului Israel adică părintele celor ce cred după Sf Pavel

Rom 412 Şi părinte al celor tăiaŃi icircmprejur Dar nu numai al celor care sunt tăiaŃi icircmprejur ci şi care umblă pe urmele credinŃei pe care o avea părintele nostru Avraam pe cacircnd era netăiat icircmprejur Rom 416 De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinŃă ca să fie din har şi

39

ca făgăduinŃa să rămacircnă sigură pentru toŃi urmaşii nu numai pentru toŃi cei ce se Ńin de lege ci şi pentru cei ce se Ńin de credinŃa lui Avraam care este părinte al nostru al tuturor

Sf Ev Matei avansează cu multă claritate aceeaşi erminie ca Sfacircntului Pavel citacircnd cuvinte ale Macircntuitorului Hristos care arată că de făgăduinŃa făcută lui Avraam vor beneficiia toate neamurile

Matei 39 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice icircn voi icircnşivă Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam

Matei 811 Şi zic vouă că mulŃi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam cu Isaac şi cu Iacov icircn icircmpărăŃia cerurilor

3 Deci pe de o parte este confirmată perspectiva vechi-testamentară privind făgăduinŃa mesianică prin faptul că este invocată genealogia care verifică icircmplinirea făgăduinŃelor făcute de Dumnezeu mai marilor poporului ales că din coapsa lor se va naşte Mesia iar pe de altă parte este afirmată corectura fermă pe care o face Macircntuitorul Hristos că făgăduinŃa nu privea exclusiv poporul lui Israel şi mai mult decacirct atacirct cei cărora icircn chip formal li s-a făcut făgăduinŃa o pot pierde şi pot beneficia de ea cei care nu au ştiut de această făgăduinŃă

4 PrezenŃa femeilor icircn genealogie Este ciudat faptul că icircntr-o genealogie iudaică pe linie bărbătească sunt citate femei şi icircn al doilea racircnd este ciudat faptul că aceste femei sunt nu din categoria femeilor vrednice cum ar fi fost Saraa sau Rebeca sau Rahila ci din categoriile desconsiderate de iudei şi de tradiŃia iudaică două de alt neam Rahab şi Rut şi două păcătoase Tamara şi femeia lui Urie

Sf Ioan Gură de Aur se icircntreabă foarte frumos

bdquohellip pentru ce se amintescă icircn această genealogie şi femei odată ce genealogia este făcută prin bărbaŃi Dar de vreme ce a hotăracirct aşa Atunci pentru ce nu a amintit toate femeile ci a trecut sub tăcere pe femeile vestite pentru viaŃa lor curată de pildă pe Sara pe Rebeca şi pe altele asemenea lor şi a amintit de femei vestite ca păcătoase de pildăhellipa amintit de femeia lui Urie de Tamara de RAhav şi de Rut dintre care una era de alt neam alta desfracircnată alta s-a culcat cu socrul săuhellip prin icircnşelăciune dacircndu-se drept desfracircnată iar pe femeia lui Urie o cunoaşte toată lumea din pricina grozăviei păcatelor eihellip(p 23-24)rdquo

Posibile erminii

a Marcare intervenŃiei dumnezeieşti care surprinde logica umană Dumnezeu alege căi neaşteptate de icircmplinire a planului Său macircntuitor Şi pentru a zădărnici tentaŃia oamenilor de a revendica vreo contribuŃie icircn acest plan

b Accentul ar fi pe femeile păcătoase pentru a face vizibilă lucrarea harului lui Dumnezeu Aceasta este erminia Sf Ioan Gură de Aur

bdquo- Ce faci omule Icircmi vorbeşti de istoria unei icircmpreunări nelegiuite - Şi ce-i cu astaDacă aş face genealogia unui om vestit de bună seamă că aş trece sub tăcere

astfel de strămoşi Dar cacircnd fac genealogia lui Dumnezeu icircntrupat trebuie nu numai să n-o ascund ci s-o pun icircn auzul tuturor spre a arăta puterea lui Dumnezeu şi purtarea Lui de grijă Că pentru asta a venit Hristos pe pămacircnt nu ca să fugă de ocările noastre ci ca să le nimicească După cum nu ne minunăm că a murit ci pentru că a fost răstignit ndash deşi răstignirea era o ocară dar cu cacirct a fost mai de ocară cu atacirct L-a arătat mai iubitor de oameni ndash tot aşa trebuie să spunem şi despre naşterea Lui Nu este drept să ne minună m numai că a luat trup şi S-a făcut om ci că a voit să aibă astfel de neamuri că nu i-a fost ruşine deloc de păcatele noastre

40

Genealogia lui Iisus spulberă şi icircngacircmfarea iudeilor Iudeii nu se icircngrijeau de virtutea sufletului dar spuneau la tot pasul că sunt strănepoŃi ai lui Avraam socotind că virtutea strămoşilor le scuză păcatele De aceea evanghelistul le arată chiar de la primele cuvinte ale Evangheliei că nu trebuie s se laude cu strămoşii ci cu faptele lor

hellip Evanghelistul ne mai spune şi altceva anume ne arată că toŃi oameni sunt păcătoşi chiar şi strămoşii Domnului Patriarhul iuda de la care iudeii icircşi trag numele nu pare că a făcut puŃine păcatehellip David a născut pe Solomon cu o femeie desfracircnatăhellip Şi dacă de oameni mari n-a fost icircmplinită legea cu atacirct mai puŃin de oameni mici iar dacă nu a fost icircmplinită icircnseamnă că toŃi oamenii au păcătuit şi deci a fost de neapărată trebuinŃă venirea lui Hristoshellip (p 39-40)

Cu acelaşi scop a amintit şi de Rut şi de Rahav una de alt neam iar alta o desfracircnată ca să afli că Iisus a venit ca să dezlege toate păcatele noastre Că a venit ca doctor nu ca judecător După cum strămoşii lui Iisus s-au căsătorit cu femei desfracircnate tot aşa şi Dumnezeu s-a unit cu firea omenească cea desfracircnată (p 41)rdquo

Iată referirile biblice vechi-testamentare la cele patru femei amintite icircn genealogie Tamara Facere 3824 Dar cam după vreo trei luni i s-a spus lui Iuda Tamara nora ta a căzut icircn desfracircnare

şi iată a rămas icircnsărcinată din desfracircnare Iar Iuda a zis ScoateŃi-o şi să fie arsă Facere 3826 Şi le-a cunoscut Iuda şi a zis Tamara e mai dreaptă decacirct mine pentru că nu am dat-o

lui Şela fiul meu Şi n-a mai cunoscut-o pe ea Rahab Iosua 21 Atunci Iosua fiul lui Navi a trimis icircn taină din Sitim doi tineri să iscodească Ńara şi a zis

DuceŃi-vă şi cercetaŃi Ńara şi mai ales Ierihonul Şi s-au dus cei doi tineri şi ajungacircnd la Ierihon au intrat icircn casa unei desfracircnate al cărei nume era Rahab şi au rămas să se odihnească acolo

23 Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună Scoate pe oamenii care au intrat icircn casa ta icircn noaptea aceasta că au venit să iscodească Ńara

617 Cetatea va fi sub blestem şi tot ce este icircn ea e al Domnului puterilor numai Rahab desfracircnata să rămacircnă vie ea şi tot cel ce va fi icircn casa ei pentru că ea a ascuns iscoadele pe care le-am trimis noi

623 Şi s-au dus tinerii care iscodiseră cetatea la casa desfracircnatei şi au scos pe Rahab desfracircnata pe tatăl ei pe mama ei pe fraŃii ei şi pe toate rudele ei i-au scos şi i-au pus afară din tabăra IsraeliŃilor

625 Pe Rahab desfracircnata icircnsă casa tatălui ei şi pe toŃi care erau la dacircnsa Iosua i-a lăsat cu viaŃă şi trăieşte ea icircn mijlocul lui Israel pacircnă icircn ziua de astăzi pentru că a ascuns iscoadele care fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul

Evrei 1131 Prin credinŃă Rahav desfracircnata fiindcă primise cu pace iscoadele n-a pierit icircmpreună cu cei neascultători Iacob 225 La fel şi Rahav desfracircnata au nu din fapte s-a icircndreptat cacircnd a primit pe trimişi şi i-a scos afară pe altă cale Femeia lui Urie 2 Regi 113 Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie Şi i s-a spus că este Batşeba

fiica lui Eliam femeia lui Urie Heteul Rut moabiteanca Rut 45 Răspuns-a Booz De cumperi Ńarina de la Noemina atunci trebuie să cumperi şi pe Rut

moabiteanca femeia celui mort şi trebuie să o iei de soŃie ca să păstrezi numele celui mort icircn moştenirea lui 410 De asemenea şi pe Rut moabiteanca femeia lui Mahlon o iau de soŃie ca să păstrez numele

celui mort icircn moştenirea lui şi ca să nu piară numele celui mort dintre fraŃii lui şi din poarta locuinŃei lui voi astăzi sunteŃi martori la aceasta

413 Şi a luat Booz pe Rut şi ea s-a făcut soŃia lui Şi intracircnd el la ea Domnul i-a dat ei sarcină şi a născut un fiu

c U Luz consideră că intenŃia Sf Ev Matei este aceea de a pune icircn evidenŃă că icircn genealogia Macircntuitorului intră şi alte neamuri sugeracircnd că toate cele patru femei par a fi de alt neam (U Luz I110) Rut moabiteancă Rahab cananeeancă femeia lui Urie heteul

41

Tamara se presupune că era arameană () Icircn cazul acesta intenŃia Sf Ev Matei este clară şi anume de a puncta deschiderea iconomiei dumnezeieşti icircncă din perioada vechi-testamentară spre neamuri Avacircnd icircn vedere exclusivismul iudaic mai ales cel privitor la perioada vechi-testamentară este de presupus că Matei insistă spre a convinge pe iudeo-creştini că planul lui Dumnezeu ascuns percepŃiei oamenilor era icircncă din această perioadă deschis universalităŃii

5 Versetul 17 este rezumatul sau observaŃia finală la lista genealogică Matei icircmparte genealogia icircn trei perioade de cacircte 14 neamuri Posibile erminii 3 x 14 = 6 de 7 Perioada mesianică este cel de al şaptelea 7 iar perioada eshatologică este cel de al optulea

6 InexactităŃile cuprinse de genealogie ndash mici neconcordanŃe privind numărul etc - sunt relevante pentru faptul că Matei urmăreşte scopuri teologic şi nu istorice icircn primul racircnd

7 Naşterea minunată a lui Iisus din Fecioara Maria

71 Textul 118 Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost Maria mama Lui fiind logodită cu Iosif fără să fi fost ei icircnainte icircmpreună s-a aflat avacircnd icircn pacircntece de la Duhul Sfacircnt 119 Iosif logodnicul ei drept fiind şi nevracircnd s-o vădească a voit s-o lase icircn ascuns 120 Şi cugetacircnd el acestea iată icircngerul Domnului i s-a arătat icircn vis grăind Iosife fiul lui David nu te teme a lua pe Maria logodnica ta că ce s-a zămislit icircntr-icircnsa este de la Duhul Sfacircnt 121 Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus căci El va macircntui poporul Său de păcatele lor 122 Acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice 123 Iată Fecioara va avea icircn pacircntece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tacirclcuieşte Cu noi este Dumnezeu 124 Şi deşteptacircndu-se din somn Iosif a făcut precum i-a poruncit icircngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa 125 Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut Căruia I-a pus numele Iisus

18 Tou de VIhsou Cristou h genesij ou[twj h=nAring mnhsteuqeishj thj mhtroj auvtou Mariaj tw| VIwshf( prin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtouj eu`reqh evn gastri ecousaevn gastri ecousaevn gastri ecousaevn gastri ecousa evk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAring 19 VIwshf de o` avnhr auvthj( dikaioj wn kai mh qelwn auvthn deigmatisai( evboulhqh laqra| avpolusai auvthnAring 20 tauta de auvtou evnqumhqentoj ivdou aggeloj kuriou katV onar evfanh auvtw| legwn VIwshf ui`oj Dauid( mh fobhqh|j paralabein Marian thn gunaika sou to gar evn auvth| gennhqengennhqengennhqengennhqen evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring 21 texetai de ui`on( kai kaleseij to onoma auvtou VIhsoun auvtoj gar swsei ton laon auvtou avpo twn a`martiwn auvtwnAring 22 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen upo kuriou dia tou profhtou legontoj 23 ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai ui`onui`onui`onui`on( kai kalesousin to onoma auvtou VEmmanouhl( o[ evstin meqermhneuomenon meqV hmwn o qeojAring 24 evgerqeij de o` VIwshf avpo tou u[pnou evpoihsen wj prosetaxen auvtw| o aggeloj kuriou kai parelaben thn gunaika auvtou( 25 kai ouvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ou-- -- eteken uion eteken uion eteken uion eteken uion kai evkalesen to onoma auvtou VIhsounAring

72 Comentarii preliminare

1 Relatarea este un foarte laconică dacă Ńinem seama de importanŃa ca atare a evenimentului A se vedea relatarea Ev Luca unde sunt date multe amănunte Se verifică icircncă odată că Ev Matei elimină detaliile pentru a sublinia raŃiunile lucrurilor

Matei icircşi deschide relatarea cu o propoziŃie-titlu Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost Şi se icircncheie cu o concluzie Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut Căruia I-a pus numele Iisus

2 Referitor la naşterea lui Iisus Hristos Ev Matei doreşte să sublinieze foarte clar un singur aspect foarte important conceperea pruncului nu a fost naturală ci prin intervenŃia şi puterea Duhul Amănuntele invocate vin toate să icircntărească acest lucru

42

- Maria s-a aflat avacircnd icircn pacircntece fără să fi fost icircmpreună cu logodnicul ei Iosif - Relatarea icircn detaliu a reacŃiei lui Iosif şi intervenŃia icircngerului au acelaşi rol - Icircn plus proorocia vechi-testamentară vorbea de naşterea din Fecioară - Reluarea icircn concluzie a faptului că Maria a născut pe Iisus fără să fi cunoscut-o pe ea

Iosif icircntăreşte observaŃia că singurul lucru important pe care Matei icircl are icircn vedere relatacircnd este naşterea din Fecioară şi de la Duhul

Sf Ioan Gură de Aur hellipacum vreau să-Ńi vorbesc de felul naşterii (p49) deci nu de naştere ci de felul naşterii

3 Naşterea din Fecioară punctează evenimentul preexistenŃei şi cel al icircntrupării lui Iisus ca Dumnezeu

4 Purureafecioria este de asemenea punctată de ultima propoziŃia ouvk evginwsken auvthn e[wj e[wj e[wj e[wj ou- eteken uion Traducerea romacircnească evită prepoziŃia pacircnă pentru a evita erminia că după ar fi fost posibilă icircnsoŃirea acestora Ori prepoziŃia e[wje[wje[wje[wj nu presupune că după momentul indicat lucrurile s-au schimbat A se vedea Mt 525 1628 2820

5 Amănuntul căci El va macircntui poporul Său de păcatele lor este reprodus de Matei pentru a sublinia mesianitatea Poporul Său este fără icircndoială Israel iar problema iertării păcatelor este o temă ce Ńine de atmosfera iudaică

U Luz crede că accentul icircn acest fragment nu este pus de Matei pe naşterea din Fecioară ci pe episodul cu Iosif care scoate icircn evidenŃă icircmplinirea proorociei VT privind naşterea lui Emanuel (I127)

8 Magii de la Răsărit 81 Textul

Icircnchinarea Magilor 2 1-12 21 Iar dacă S-a născut Iisus icircn Betleemul Iudeii icircn zilele lui Irod regele iată magii de la Răsărit au venit icircn Ierusalim icircntrebacircnd 22 Unde este regele Iudeilor Cel ce S-a născut Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne icircnchinăm Lui 23 Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul icircmpreună cu el 24 Şi adunacircnd pe toŃi arhiereii şi cărturarii poporului căuta să afle de la ei Unde este să Se nască Hristos 25 Iar ei i-au zis Icircn Betleemul Iudeii că aşa este scris de proorocul 26 Şi tu Betleeme pămacircntul lui Iuda nu eşti nicidecum cel mai mic icircntre căpeteniile lui Iuda căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel 27 Atunci Irod chemacircnd icircn ascuns pe magi a aflat de la ei lămurit icircn ce vreme s-a arătat steaua 28 Şi trimiŃacircndu-i la Betleem le-a zis MergeŃi şi cercetaŃi cu de-amănuntul despre Prunc şi dacă Icircl veŃi afla vestiŃi-mi şi mie ca venind şi eu să mă icircnchin Lui 29 Iar ei ascultacircnd pe rege au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră icircn Răsărit mergea icircnaintea lor pacircnă ce a venit şi a stat deasupra unde era Pruncul 210 Şi văzacircnd ei steaua s-au bucurat cu bucurie mare foarte

43

211 Şi intracircnd icircn casă au văzut pe Prunc icircmpreună cu Maria mama Lui şi căzacircnd la pămacircnt s-au icircnchinat Lui şi deschizacircnd vistieriile lor I-au adus Lui daruri aur tămacircie şi smirnă 212 Iar luacircnd icircnştiinŃare icircn vis să nu se mai icircntoarcă la Irod pe altă cale s-au dus icircn Ńara lor

82 Posibile comentarii 1 Pericopa este unitară şi distinctă După expunerea genealogiei şi relatarea pe scurt a

naşterii minunate a lui Iisus Ev Matei reproduce două evenimente generate de aflarea veştii privind naşterea lui Iisus icircnchinarea magilor şi reacŃia lui Irod faŃă de noul născut Cele două evenimente sunt evident legate nu numai istoric ci şi teologic Icircn interpretarea Ev Matei prin icircnchinarea magilor se afirmă faptul că neamurile icircl primesc pe Hristosiar prin reacŃia lui Irod faptul că poporul iudeu icircl respinge Fuga icircn şi icircntoarcerea din Egipt sunt stracircns legate de atitudinea lui Irod

2 Patru tipuri de erminii sunt citate de U Luz - Interpretarea hristologică venirea lui Hristos aduce cu sine disoluŃia magiei de

orice fel Dacă magii se icircnchină lui Hristos atunci icircnseamnă că lumea veche se reorientează radical

- Interpretarea icircn relaŃie cu misiunea la neamuri deschiderea spre neamuri - Interpretarea parenetică ndash gestul magilor este unul exemplar pentru toŃi

privind evlavia faŃă de Iisus - Interpretarea care pune accentul pe faptul că magii sun icircndrumaŃi exclusiv de

Dumnezeu Dumnezeu este cel care icircndrumă paşii oamenilor 3 Un titlu relevant pentru erminia acestui capitol ar fi Neamurile icircn faŃa Icircmpăratului lui

Israel (U Luz I 127) 4 Două contraste sunt puse icircn evidenŃă de Ev Matei icircn această secŃiune - icircntre atitudinea neamurilor prin magi faŃă de prunc şi atitudinea iudeilor prin

Irod 22 Unde este regele Iudeilor Cel ce S-a născut Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne icircnchinăm Lui 23 Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul icircmpreună cu el

- icircntre adevăratul Icircmpăratul lui Israel şi falsul Icircmpărat care era Irod 5 Icircnchinarea magilor suportă şi o erminie mesianică dacă o citim icircn conexiune cu Isaia

60 1-6 1 Luminează-te luminează-te Ierusalime că vine lumina ta şi slava Domnului peste tine a răsărit 602 Căci iată icircntunericul acoperă pămacircntul şi bezna popoarele iar peste tine răsare Domnul şi slava Lui străluceşte peste tine603 Şi vor umbla regi icircntru lumina ta şi neamuri icircntru strălucirea ta604 Ridică icircmprejur ochii tăi şi vezi că toŃi se adună şi se icircndreaptă către tine Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri605 Atunci vei vedea vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va lărgi căci către tine se va icircndrepta bogăŃia mării şi avuŃiile popoarelor către tine vor curge606 Caravane de cămile te vor acoperi şi dromadere din Madian şi Efa Toate sosesc din Şeba icircncărcate cu aur şi cu tămacircie cacircntacircnd laudele Domnului

6 Erminia hristologică a icircnchinării magilor propune şi interpretarea darurilor aduse de magi

o Mir (smirnă) ndash prevestitor al morŃii lui Hristos o aur - indicacircnd demnitatea icircmpărătească

44

o tămacircie ndash indicacircnd demnitatea arhierească 7 Steaua este un limbaj potrivit pentru magi Nici pe profeŃi nici pe icircngeri nu i-ar fi

crezut magii (Sf Ioan Gură de Aur) Pogorămacircntul făcut de Dumnezeu pentru a vorbi pe un limbaj potrivit oamenilor

9 Fuga icircn Egipt şi icircntoarcerea icircn Nazaret (213-23) 91 Textul

213 După plecarea magilor iată icircngerul Domnului se arată icircn vis lui Iosif zicacircnd Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi icircn Egipt şi stai acolo pacircnă ce-Ńi voi spune fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă 214 Şi sculacircndu-se a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat icircn Egipt 215 Şi au stat acolo pacircnă la moartea lui Irod ca să se icircmplinească cuvacircntul spus de Domnul prin proorocul Din Egipt am chemat pe Fiul Meu 216 Iar cacircnd Irod a văzut că a fost amăgit de magi s-a macircniat foarte şi trimiŃacircnd a ucis pe toŃi pruncii care erau icircn Betleem şi icircn toate hotarele lui de doi ani şi mai icircn jos după timpul pe care icircl aflase de la magi 217 Atunci s-a icircmplinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul 218 Glas icircn Rama s-a auzit placircngere şi tacircnguire multă Rahela icircşi placircnge copiii şi nu voieşte să fie macircngacirciată pentru că nu sunt 219 După moartea lui Irod iată că icircngerul Domnului s-a arătat icircn vis lui Iosif icircn Egipt 220 Şi i-a zis Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi icircn pămacircntul lui Israel căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului 221 Iosif sculacircndu-se a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit icircn pămacircntul lui Israel 222 Şi auzind că domneşte Arhelau icircn Iudeea icircn locul lui Irod tatăl său s-a temut să meargă acolo şi luacircnd poruncă icircn vis s-a dus icircn părŃile Galileii 223 Şi venind a locuit icircn oraşul numit Nazaret ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroci că Nazarinean Se va chema

92 Posibile comentarii

1 Fragmentul parte a prologului conŃine elemente importante folosite de Ev Matei ca preludiu pentru icircntreaga Evanghelie (U Luz I145)

- Pronia lui Dumnezeu macircna lui Dumnezeu este cea care-L protejează pe Pruncul Iisus IntervenŃia directă a lui Dumnezeu este cea care salvează pe copil

- Iosif este icircn plan secund Icircn centrul este Isus cu mama sa 2 Icircntoarcerea nu icircn Iudeea ci icircn Galileea neamurilor Matei 415 Pămacircntul lui Zabulon

şi pămacircntul lui Neftali spre mare dincolo de Iordan Galileea neamurilor Respingerea din partea iudeilor rămacircne urmaşul lui Irod nutreşte aceleaşi sentimente potrivnice de aceea Iisus merge icircn Galileea la marginea lumii iudaice

3 Icircn concluzie Matei nu reŃine amănunte eventuale evenimente minunate din acest episod El subliniază insistent un lucru care-l interesează pentru a-l trasmite consecvent cu scopul lui mai curacircnd teologic Dumnezeu icircnsuşi este centrul istorisirii Dumnezeu este cel care icircl scoate pe copil din macircna lui Irod purtacircndu-l icircn Egipt

45

departe de macircnia şi urgia acestui aducacircndu-l la timpul potrivit icircn patria sa ca oarecacircnd pe iudei din robia Egiptului

10 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28]

101 Scurtă introducere Capitolul 3 face parte din secŃiune mai mare intitulată Icircnceputul misiunii publice a lui Iisus Hristos (31-422) Aceasta este la racircndul ei icircmpărŃită icircn trei părŃi

a Ioan Botezătorul Botezul Macircntuitorului (31-17) b Ispitirea (41-11) c Icircnceputul propriu-zis al propovăduirii (412-22)

102 Textul 31 Icircn zilele acelea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia icircn pustia Iudeii 32 Spunacircnd PocăiŃi-vă că s-a apropiat icircmpărăŃia cerurilor 33 El este acela despre care a zis proorocul Isaia Glasul celui ce strigă icircn pustie PregătiŃi calea Domnului drepte faceŃi cărările Lui 34 Iar Ioan avea icircmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele icircmprejurul mijlocului iar hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică 35 Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată icircmprejurimea Iordanului 36 Şi erau botezaŃi de către el icircn racircul Iordan mărturisindu-şi păcatele 37 Dar văzacircnd Ioan pe mulŃi din farisei şi saduchei venind la botez le-a zis Pui de vipere cine v-a arătat să fugiŃi de macircnia ce va să fie 38 FaceŃi deci roadă vrednică de pocăinŃă 39 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice icircn voi icircnşivă Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam 310 Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă icircn foc 311 Eu unul vă botez cu apă spre pocăinŃă dar Cel ce vine după mine este mai puternic decacirct mine Lui nu sunt vrednic să-I duc icircncălŃămintea Acesta vă va boteza cu Duh Sfacircnt şi cu foc 312 El are lopata icircn macircnă şi va curăŃa aria Sa şi va aduna gracircul icircn jitniŃă iar pleava o va arde cu foc nestins 313 Icircn acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să se boteze de către el 314 Ioan icircnsă Icircl oprea zicacircnd Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine 315 Şi răspunzacircnd Iisus a zis către el Lasă acum că aşa se cuvine nouă să icircmplinim toată dreptatea Atunci L-a lăsat 316 Iar botezacircndu-se Iisus cacircnd ieşea din apă icircndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogoracircndu-Se ca un porumbel şi venind peste El 317 Şi iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit

103 Comentarii

1 Momentul Ioan Botezătorul este extrem de important pentru Ev Matei El presupune de asemenea legătura cu Vechiul Testament Sf Ioan Botezătorul este rămăşiŃa sănătoasă a vechiului Israel care-l recunoaşte pe Mesia spre deosebire de restul poporului Icircl recunoaşte nu icircn virtutea vreunei puteri sau virtuŃi personale ci icircn

46

virtutea faptului că se face interpret al voii lui Dumnezeu face parte din iconomia dumnezeiască proorocită de Isaia

2 Sf Ioan este proorocul ndash deci cel prin care Dumnezeu icircnsuşi vorbeşte poporului Său şi prin care iată arată adevereşte mesianitatea lui Iisus

3 De observat că icircn viziunea Sf Ev Matei totul se desfăşoară sub directa icircndrumare a lui Dumnezeu Proorocul Ioan este trimis de Dumnezeu Icircnsuşi ndash icircn duhul proorocilor icircntregii istorii a Israelului Icircn plus Dumnezeu va interveni El Icircnsuşi la momentul botezului pentru a confirma icircn chip explicit şi minunat că Cel botezat este Fiul Lui icircn care se icircmplineşte planul sau iconomia sau voia dumnezeiască

4 Ev Matei rezumă predica Sf Ioan icircntr-o singură frază identică cu cea care va rezuma propovăduirea Macircntuitorului Hristos (417) PocăiŃi-vă că s-a apropiat icircmpărăŃia cerurilor (32) Tema centrală a Evangheliei este deja anunŃată de Sf Ev Matei Aceasta este IcircmpărăŃia cerurilor apropierea iminentă a IcircmpărăŃiri cerurilor

5 Este anunŃată deja tema judecăŃii (312 El are lopata icircn macircnă şi va curăŃa aria Sa şi va aduna gracircul icircn jitniŃă iar pleava o va arde cu foc nestins) una din temele fundamentale ale Evanghelie după Matei şi ale teologiei Ev Matei (icircn 60 din cele 148 de pericope ale Evangheliei apare tema judecăŃii Judecata este asociată explicit venirii lui Mesia şi este făcută direct de Fiul Proclamarea Evangheliei icircncepe cu anunŃarea JudecăŃii şi sfacircrşeşte cu descrierea JudecăŃii finale care este făcută tot de Fiul (cap 24-25 2531 Cacircnd va veni Fiul Omului icircntru slava Sa şi toŃi sfinŃii icircngeri cu El atunci va şedea pe tronul slavei Sale2532 Şi se vor aduna icircnaintea Lui toate neamurile şi-i va despărŃi pe unii de alŃii precum desparte păstorul oile de capre

Osacircnda care urmează judecăŃii este focul cel veşnic

2541 Atunci va zice şi celor de-a stacircnga DuceŃi-vă de la Mine blestemaŃilor icircn focul cel veşnic care este gătit diavolului şi icircngerilor lui

6 Legată de tema judecăŃii este tema pocăinŃei anunŃată de Ioan Botezătorul dar şi dezvoltată pe larg icircn mustrarea lui faŃă de contemporani şi conaŃionalii săi

7 Simpla filiaŃie sau descendenŃă din Avraam adică apartenenŃa la poporul ales la Israel nu-i salvează pe iudei de judecată care se anunŃă nemiloasă trebuie să facă fapte de pocăinŃă Este o temă anunŃată aici şi reluată de Matei pe parcursul Evangheliei

11 Botezul Domnului sau Teofania descoperirea sau arătarea Fiului lui Dumnezeu (313-17)

111 Textul 313 Icircn acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să se boteze de către el 314 Ioan icircnsă Icircl oprea zicacircnd Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine 315 Şi răspunzacircnd Iisus a zis către el Lasă acum că aşa se cuvine nouă să icircmplinim toată dreptatea Atunci L-a lăsat 316 Iar botezacircndu-se Iisus cacircnd ieşea din apă icircndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogoracircndu-Se ca un porumbel şi venind peste El 317 Şi iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit

47

112 Comentarii

1 Botezul lui Iisus este momentul arătării al certificării mesianităŃii şi mai mult al filiaŃiei Sale dumnezeieşti Teofania Sfintei Treimi şi proclamarea de către Tatăl a Fiului icircn care se icircmplineşte voia Sa este momentul icircn care nu din partea oamenilor vine recunoaşterea cin din partea lui Dumnezeu Icircnsuşi

2 Botezul lui Iisus este şi un moment icircn care Iisus se smereşte pe sine primind a fi botezat şi icircncă de cineva mai mic decacirct El Sensul botezul este dat de mărturisirea ui Iisus pentru a icircmplini toată dreptatea Ev Matei punctează prin aceasta asumarea Vechiului Testament de către Iisus icircn expresia sa sănătoasă anume aceea care icircl are permanent pe Dumnezeu drept icircndrumător şi nu aceea care l-a icircnlocuit pe Dumnezeu cu tradiŃia sau cu erminia ipocrită a Legii

3 Botezul este icircmplinirea Legii Am venit să dezleg blestemul care stătea peste omenire prin călcarea Legii Trebuie dar ca Eu mai icircntacirci să icircmplinesc toate şi scoŃacircndu-vă de sub osacircndă să pun capăt legii Se cuvined ar ca Eu să icircmplinesc toată Legea pentru că se cuvine să dezleg blestemul scris icircn lege icircmpotriva voastră (Sf Ioan Gură de Aur 146)

4 Erminia bisericească a Botezului Domnului este dată de Sărbătoare Botezului care este unul dintre cele mai importante praznice icircmpărăteşti după Icircnvierea şi Naşterea Domnului Elementul important care intervine icircn erminia bisericească şi care nu apare icircn Evanghelie este acela al sfinŃirii apelor prin botezarea Fiului lui Dumnezeu

5 Un alt element demn de subliniat legat de Botez este proclamarea de către Dumnezeu a lui Iisus Hristos ca Fiu supus ascultător care icircmplineşte voia lui Dumnezeu

12 Predica de pe Munte 121 ConsideraŃii generale (după şi icircn dialog cu U Luz op cit I 214)

1 Predica de pe Munte (PM) este prima cuvacircntare programatică din Ev după Matei Este singura cuvacircntare a Macircntuitorului care conŃine aproape exclusiv porunci directe ale Domnului Iisus Hristos Poate fi considerată ca fiind nucleul Evangheliei Macircntuitorului Hristos

2 Deşi pare a fi adresată numai ucenicilor (după chemare lor ndash 418-22 Iisus le adresează primele icircnvăŃături ndash 51 şu) PM nu priveşte numai pe apostoli ce pe toŃi oamenii De altfel chiar icircn PM sunt momente cacircnd este semnalată prezenŃa mulŃimilor (7 28 Iar cacircnd Iisus a sfacircrşit cuvintele acestea mulŃimile erau uimite de

icircnvăŃătura Lui) Problema este pusă icircn discuŃie pentru a se arăta că morala expusă icircn PM nu este una rezervată unui număr restracircns de chemaŃi ci tuturor oamenilor

3 Vechiul Testament rămacircne icircn viziunea PM baza şi centrul referenŃial icircn ceea ce priveşte voia lui Dumnezeu El este respectat icircmplinit şi icircntregit de Domnul Iisus Hristos Icircn PM avem de fapt o corecŃie fermă aplicată nu legii şi proorocilor ci erminiei acestora de către iudei Această corecŃie o icircntacirclnim deseori la profeŃii VT care exprimă icircn egală măsură voia lui Dumnezeu De exemplu ipocrizia care conduce pe majoritatea la o atitudine exterioară ostentativă fără acoperire icircn motivaŃia

48

interioară şi care constituie cel mai vizat păcat al iudeilor icircn icircnvăŃătura Macircntuitorului este deseori icircnfierată de prooroci Isaia 2913 Şi a zis Domnul De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte dar cu inima este departe căci icircnchinarea icircnaintea Mea nu este decacirct o racircnduială omenească icircnvăŃată de la oameni Ieremia122 Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini au crescut şi au făcut roade Tu eşti aproape numai de buzele lor iar de inima lor eşti departe

4 Discursul este concentrat asupra bdquodreptăŃii IcircmpărăŃiei cerurilorrdquo dreptate şi IcircmpărăŃia lui Dumnezeu sunt două cuvinte chei ale acestui fragment

5 Caracterul paradigmatic al PM este de reŃinut PM nu conŃine o sumă exhaustivă de porunci sau prescripŃii care s-ar putea constitui icircn conŃinutul concret al Legii noi Acesta este un aspect important care o diferenŃiază de Legea veche unde avem prescripŃii privind cazuri concrete ndash vezi Decalogul dar nu numai SituaŃiile concrete care sunt citate au evident un caracter de exemplu La acestea pot fi adăugate nenumărate alte exemple De altfel este evident faptul că Macircntuitorul enunŃă nişte principii generale pe care după aceea le ilustrează cu exemple Este un salt evident de perspectivă Icircncepacircnd chiar cu Fericirile putem constata acest lucru

6 Nu mai avem de a face cu exprimări imperative ci cu enunŃuri care dezvăluie sau punctează o anumită stare interioară a omului care este compatibilă cu IcircmpărăŃia cerurilor Stările acestea se pot manifesta icircn situaŃii concrete dintre cele mai diverse Ele trimit icircn majoritatea lor mai curacircnd la o aşezare lăuntrică de durată dacă nu chiar permanentă nu au icircn vedere situaŃii concrete icircn care se manifestă Lucrul acesta trebuie avut icircn vedere O consecinŃă imediată a acestui aspect este faptul că nimeni nu-şi poate număra faptele bune pentru că nimeni nu poate spune am fost curat cu inima de trei ori sau am fost blacircnd de zece ori sau am flămacircnzit pentru dreptatehellip Ceea ce citim icircn partea a doua a fiecărei fericiri nu reprezintă răsplata ci urmarea firească a stări menŃionate icircn prima parte Cei săraci cu duhul moştenesc datorită stării lor IcircmpărăŃia cerurilor care este nu un loc ci mai curacircnd o stare Sărăcia cu Duhul ca de altfel şi celelalte stări sunt compatibile cu IcircmpărăŃia cerurilor Dacă ar fi să rescriem icircntr-o exprimare mai precisă fericirile pentru a pune icircn evidenŃă relaŃia logică dintre prima parte şi a doua parte a fiecărei fericirii una din variante ar fi Sunt de fericit cei săraci cu duhul pentru că IcircmpărăŃia cerurilor este a lor este pentru ei icircn nici un caz Sunt fericiŃi cei săraci cu Duhul pentru că vor primi icircn schimb IcircmpărăŃia cerurilor Etc

53 FericiŃi cei săraci cu duhul că a lor este icircmpărăŃia cerurilor 54 FericiŃi cei ce placircng că aceia se vor macircngacircia 55 FericiŃi cei blacircnzi că aceia vor moşteni pămacircntul 56 FericiŃi cei ce flămacircnzesc şi icircnsetează de dreptate că aceia se vor sătura 57 FericiŃi cei milostivi că aceia se vor milui 58 FericiŃi cei curaŃi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu 59 FericiŃi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema 510 FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate că a lor este icircmpărăŃia cerurilor 511 FericiŃi veŃi fi voi cacircnd vă vor ocăricirc şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvacircntul rău icircmpotriva voastră minŃind din pricina Mea 512 BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi că plata voastră multă este icircn ceruri că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi

49

La fel icircn continuare privitor la caracterizarea Apostolilor ca sare a pămacircntului şi lumină a lumii

513 Voi sunteŃi sarea pămacircntului dacă sarea se va strica cu ce se va săra De nimic nu mai e bună decacirct să fie aruncată afară şi călcată icircn picioare de oameni 514 Voi sunteŃi lumina lumii nu poate o cetate aflată pe vacircrf de munte să se ascundă 515 Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc ci icircn sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă 516 Aşa să lumineze lumina voastră icircnaintea oamenilor aşa icircncacirct să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri

Vezi enunŃarea principiului şi ilustrarea lui prin exemple

539 Eu icircnsă vă spun vouă Nu vă icircmpotriviŃi celui rău iar cui te loveşte peste obrazul drept icircntoarce-i şi pe celălalt 540 Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-Ńi ia haina lasă-i şi cămaşa 541 Iar de te va sili cineva să mergi o milă mergi cu el două 542 Celui care cere de la tine dă-i şi de la cel ce voieşte să se icircmprumute de la tine nu icircntoarce faŃa ta

7 DiferenŃa specifică este dată şi de abordarea icircn literă pe de o parte şi abordare icircn duh de cealaltă parte Legea care reglementează situaŃii concrete este o lege icircntemeiată icircn literă este o lege care reglementează aspectele exterioare ale lucrurile numai manifestarea nu şi motivaŃia sau scopul care au determinat manifestarea Legea care reglementează principii este o lege care se icircntemeiază icircn duh icircn interior Icircmplinirea legii percepută icircn literă este uşor de măsurat de cuantificat dar presupune riscul ipocriziei ndash icircmplinirea numai exterioară fără suportul inimii al intenŃionalităŃii Icircmplinirea legii icircntemeiată icircn duh nu poate evita angajamentul lăuntric la nivelul intenŃiei intime şi la nivelul finalităŃii nemărturisite a lucrului pe care-l faci

8 Accentul pus pe făptuire nu pe teorie PM vizează fapta nu teoria vieŃuirea potrivit cu poruncile lui Iisus Matei accentuează legătura dintre icircnvăŃătura şi practică (519 721-23) li insistă asupra necesităŃii icircnfăptuirii icircnvăŃăturilor lui Iisus avacircnd icircn vedere fără icircndoială şi atitudinea ipocrită a cărturarilor şi fariseilor care erau foarte riguroşi icircn propovăduirea legii şi icircn cerinŃele faŃă de ceilalŃi icircn timp ce ei icircşi permiteau icircn ascuns icircncălcarea fără prea multe scrupule a Legii Vezi mustrarea Macircntuitorului Hristos la adresa acestora din Matei cap 23

9 Caracterul maximalist al PM Legat de acest caracter practic al PM trebuie subliniată disputa exegetică icircn jurul icircntrebării dacă exigenŃele PM sunt realizabile sau nu dacă prescripŃiile Legii noi pot fi icircnfăptuite Dacă nu cumva PM este ceea ce icircn limbaj actual s-ar numi o abordare maximalistă sau chiar utopică

TradiŃia răsăriteană rezolvă această dilemă avansacircnd perspectiva celor două măsuri

a Măsura desăvacircrşirii a deplinătăŃii la care este chemat omul dar pe care nu o poate ajunge singur cu puterile sale ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu Este motivul pentru care s-a icircntrupat Fiul lui Dumnezeu şi motivul pentru care rugăciunea este icircn centrul PM PM reprezintă sau ilustrează evident măsura desăvacircrşirii

50

b Măsura pogorămacircntului a putinŃei care ilustrează măsura la care poate ajunge omul cu puterile lui icircn circumstanŃele concrete ale vieŃii Măsura putinŃei este şi măsura icircn funcŃie de care ne judecă Dumnezeu Dumnezeu aşa cum ne arată Ev Matei icircnsuşi icircn cap 25 nu ne va judeca după măsura desăvacircrşirii ci după măsura putinŃei criteriile invocate la judecata din urmă sunt minimaliste să fi dat hrană sau apă celor lipsiŃi să fi icircmbrăcathellip să fi cercetat pe bolnavi pe cei icircnchişi să fi primit pe străinihellip toate lucruri accesibile

Cele două măsuri sunt absolut necesare

a Măsura deplinătăŃii este aceea care ne ghidează şi icircn funcŃie de care ne şi evaluăm icircn fiecare clipă pentru a şti cu adevărat unde ne aflăm Nu ne putem evalua decacirct icircn funcŃie de măsura desăvacircrşirii sau a deplinătăŃii

b Măsura putinŃei este de asemenea necesară pentru a nu se descuraja omul văzacircnd că nu poate să se biruie

TradiŃia ortodoxă a materializat această perspectivă a celor două măsuri prin binecunoscutele principii ale acriviei şi iconomiei

10 Perspectiva iubirii lui Dumnezeu şi nu a exigenŃelor Dilema cu care se confruntă exegeza privind caracterul prescripŃiilor PM dacă acestea sunt sau nu realizabile este depăşită dacă se modifică perspectiva din care sunt acestea privite Considerate din perspectiva presupusei exigenŃe maximaliste a lui Dumnezeu la adresa oamenilor PM pare nu numai utopică ci chiar şi sadică dacă nu folosim un cuvacircnt nepotrivit Privită icircnsă din perspectiva iubirii lui Dumnezeu măsura desăvacircrşirii este un dar făcut de Acesta omului ndash Dumnezeu dă omului şansa de a ajunge la măsura dumnezeirii Acesta este cu adevărat un dar Dumnezeu nu-i impune omului o măsură la care acesta privind şi constatacircnd că nu o poate icircmplini să-şi creeze complexe de tot felul Dumnezeu icirci oferă omului darul de a fi dus la măsura dumnezeirii nu-i cere acestuia să ajungă singur ci-i şi oferă ajutorul pentru a ajunge aici

11 Măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii nu poate fi ajunsă decacirct cu ajutorul lui Dumnezeu Cel mai important lucru de subliniat referitor la această problemă este acela că măsura deplinătăŃii nu poate fi realizată de om singur ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu De altfel icircntreg discursul Sf Ev Matei ndash foarte asemănător din acest punct de vedere cu cel al Sf Ap Pavel ndash este centrat pe venirea Fiului lui Dumnezeu care va face posibilă desăvacircrşirea omului Măsura la care sunt chemaŃi oamenii este măsura dumnezeirii FiŃi desăvacircrşiŃi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvacircrşit este(548) Ori această măsură nu poate fi atinsă de om cu puterile sale Aceasta a fost şi marea amăgire a iudeilor că pot singuri să se desăvacircrşească icircmplinind Legea Această perspectivă conduce pe om la o foarte păguboasă autonomie şi suficienŃă de sine potrivnică adevărului fundamental al existenŃei sale conform căruia omul este o fiinŃă icircntru totul dependentă de Dumnezeu PM icircl reaşează pe om icircn faŃa adevărului fundamental privind finalitatea existenŃei sale conform căruia icircmplinirea omului este dincolo de limitele firii sale dincolo de sine icircn afara sa icircn Dumnezeu Iar depăşirea limitelor nu este posibilă decacirct prin participare la Dumnezeu Lucrul acesta este dezvoltat de Sf Ap Pavel şi de icircntreaga teologie biblică şi patristică

51

12 Disputa privind impracticabilitatea prescripŃiilor PM a fost generată de atitudinea omului contemporan care sub presiunea foarte puternică a icircndreptăŃirii de sine vede orice vine din parte altcuiva ca pe un atentat la autonomia sa la drepturile sale Este mentalitatea omului care l-a transformat pe aproapele său icircn adversar icircn concurent icircn şef şi adoptă o atitudine de apărare de icircndreptăŃire de sine de protecŃie Numai plasat icircntr-o astfel de postură omul poate reproşa lui Dumnezeu că-i solicită lucruri imposibile Vezi aici şi atitudinea multor contemporani care văd icircn Biserică o instituŃie care icircl supune unor exigenŃe sporite de viaŃă unor rigori o instituŃie care-i cere nu una care-i oferă ceva motiv pentru care o şi evită

13 Dumnezeu nu este cineva care cere ci Cineva care oferă A se vedea icircn acest context şi perceperea diferită a poruncilor nu exigenŃe venite din partea unui şef ci medicamente oferite pentru icircnsănătoşire şi icircmplinire

14 Atitudinea de respingere a poruncilor datorită gradului prea ridicat de dificultate a icircmplinirii lor este o atitudine ipocrită prin care omul de fapt icircşi justifică distanŃarea sa de Dumnezeu

122 Comentarii teologice

1 Despre măsura deplinătăŃii sau a icircmplinirii

Predica de pe Munte conŃine o sinteză programatică a Evangheliei Macircntuitorului pronunŃată şi redactată pentru auditoriu iudaic sau iudeo-creşti prin raportare directă la legea vechitestamentară Macircntuitorul are icircn vedere cacircteva aspecte fundamentale pe care le urmăreşte pe parcursul Predicii de pe Munte Icircntre acestea se află la loc de frunte indicarea măsurii desăvacircrşirii sau a deplinătăŃii sau a icircmplinirii existenŃiale

Este vital ca omul să-şi cunoască măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii care se identifică evident cu

- capătul drumului - scopul final al existenŃei - sensul existenŃei

ImportanŃa cunoaşterii măsurii depline sau a scopului final este de la sine icircnŃeleasă Tot parcursul unui drum are sens numai icircn funcŃie de capătul lui de destinaŃie Altfel drumul nu are sens decacirct numai icircn situaŃia icircn care este drum pentru exerciŃii pentru antrenament pistă de alergări şi nu drum icircn adevăratul sens al cuvacircntului care pleacă de undeva şi duce undeva

Tema este dezbătută ca

- replică la viziunea iudeilor asupra legii a funcŃiei acesteia icircn ceea ce priveşte desăvacircrşirea

- icircndreptare a erminiei greşite a iudeilor privitor la funcŃia legii Pentru iudeu aşa cum reiese din discursul Macircntuitorului şi din multe episoade redate de Sfintele Evanghelii a icircmplini legea echivala cu desăvacircrşirea cu măsura deplinătăŃii cu ajungerea la capătul drumului

52

Macircntuitorul nu fericeşti pe icircmplinitorii de lege Atitudinea critică a Macircntuitorului la adresa Legii şi percepŃiei legii de către contemporanii Săi este evidentă din debutul Predicii de pe Munte Adresacircndu-se unui auditoriu format din cetăŃenii unui popor pentru care Legea icircnsemna criteriul ultim şi unic al binelui şi al dreptăŃii şi icircmplinirea Legii icircnsemna totul Macircntuitorul nu fericeşti icircn nici un fel pe icircmplinitorii de lege nu-i icircndreptăŃeşte pe cei care au respectat Legea Domnului ci pe cei blacircnzi pe cei curaŃi cu inima pe cei milostivi etc ( ase vedea Fericirile care deschid Predica de pe Munte şi se vor o replică directă la Decalog esenŃa Legii vechi

IcircndreptăŃirea prin raportare la lege ndash am icircmplinit legea deci sunt bun desăvacircrşit drept ndash este aşa cum va arăta Macircntuitorul o amăgire Şi aceasta pentru că

- Legea veche nu reprezintă măsura deplinătăŃii ci este o măsură de interval Legea nu este capătul drumului ci numai un parcurs al drumului şi icircncă nu cel mai important

- Legea nu poate fi un scop icircn sine prin urmare a icircmplini legea nu icircnseamnă a ajunge la măsura deplinătăŃii A se invoca episodul cu tacircnărul bogat care icircmplinise poruncile din tinereŃile lui şi care pentru a fi desăvacircrşit Macircntuitorul icirci cere să se lepede de averea sa şi să-i urmeze Lui evident cu sensul să fie asemenea Lui

(Matei 1916 Şi iată venind un tacircnăr la El I-a zis Bunule IcircnvăŃător ce bine să fac ca să am viaŃa veşnică 1917 Iar El a zis De ce-Mi zici bun Nimeni nu este bun decacirct numai Unul Dumnezeu Iar de vrei să intri icircn viaŃă păzeşte poruncile1918 El I-a zis Care Iar Iisus a zis Să nu ucizi să nu săvacircrşeşti adulter să nu furi să nu mărturiseşti stracircmb1919 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine icircnsuŃi1920 Zis-a lui tacircnărul Toate acestea le-am păzit din copilăria mea Ce-mi mai lipseşte1921 Iisus i-a zis Dacă voieşti să fii desăvacircrşit du-te vinde averea ta dă-o săracilor şi vei avea comoară icircn cer după aceea vino şi urmează-Mi1922 Ci auzind cuvacircntul acesta tacircnărul a plecat icircntristat căci avea multe avuŃii)

Măsura deplinătăŃii este cea a dumnezeirii cea a asemănării cu Dumnezeu Omul este chemat să ajungă la măsura dumnezeirii a existenŃei dumnezeieşti libere de orice necesitate şi iubitoare a existenŃei ca iubire

Matei 548 FiŃi dar voi desăvacircrşiŃi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvacircrşit este

544 Iar Eu zic vouă IubiŃi pe vrăjmaşii voştri binecuvacircntaŃi pe cei ce vă blestemă faceŃi bine celor ce vă urăsc şi rugaŃi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc

545 Ca să fiŃi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepŃi şi peste cei nedrepŃi

Scara desăvacircrşirii sau a creşterii nu este cea care ar ilustra măsura umanului ci este cea care depăşeşte radical măsura umanului Această depăşire nu icircnseamnă numai un pic de creştere icircn plus ci icircnseamnă depăşirea măsurii umane depăşirea sinelui depăşirea firii umane create dacă vreŃi

Este vorba de un adevărat salt existenŃial care icircl scoate pe om din măsura umanului şi-l plasează pe orbita dumnezeirii DiferenŃa dintre măsura icircmplinitorului de lege şi cea a celui care se aseamănă cu Dumnezeu este diferenŃa icircntre natura creată şi natura necreată

53

Saltul este uriaş şi echivalează cu depăşirea firii cu depăşirea reală a măsurii umanului

- de la a iubi pe cei care te iubesc la a iubi pe vrăşmaşi - de la a primi cu resemnare paguba pe care Ńi-a face cineva la a dărui ceva icircn

plus celui care te-a păgubit - de la a nu ucide a nu desfracircna la a nu te macircnia sau nu pofti icircn inima ta etc - de la un mod de existenŃă muritoare trecătoare la un mod de existenŃă

nemuritoare veşnică

Dacă măsura dumnezeirii este măsura deplinătăŃii atunci icircnseamnă că destinaŃia omului capătul drumului finalitatea existenŃei lui nu poate fi identificată cu existenŃa aceasta stricăcioasă trecătoare şi muritoare nici nu poate fi localizat icircn limitele lumii create ci este existenŃa proprie dumnezeirii adică aceea nestricăcioasă netrecătoare şi veşnică care aparŃine ordinii necreatului nu lumii create

Dacă măsura reală a desăvacircrşirii omului este cea a dumnezeirii atunci se schimbă multe lucruri icircn felul icircn care omul se raportează la Dumnezeu şi mai ales la semenii săi

- icircn primul racircnd se icircndepărtează foarte mult dacă nu chiar dispare ispita macircndriei a suficienŃei de sine Cine poate spune am ajuns sunt desăvacircrşit sunt ca Dumnezeu

- icircn al doilea racircnd ispita judecăŃii celorlalŃi icircn funcŃie de măsura ta proprie se icircndepărtează dacă nu chiar dispare complet Cine iarăşi poate spune avacircnd icircn vedere măsura dumnezeirii - care este măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii ca şi criteriu - eu sunt mai bun ca celălalt Scara axiologică icircn cazul acesta va avea sensibil numai două trepte treapta măsurii umanului icircn care diferenŃele prin raportare la măsura dumnezeirii sunt insesizabile şi treapta măsurii dumnezeieşti la care ajunge cineva a depăşit definitiv orice ispită a judecăŃii celorlalŃi icircn funcŃie de sine

- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii se poate realiza adevărata conştiinŃă de sine a omului care evident icircl va plasa pe om icircntr-o reală stare de smerenie stare care ar trebui să fie proprie staturii sale de făptură creată prin raportare la măreŃia Creatorului

- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii ca la măsură echivalentă cu măsura desăvacircrşirii la care este chemat omul acesta poate să se elibereze din sinucigaşa şi ucigătoarea de semeni judecată prin comparaŃie Judecata reală sau aprecierea sau evaluarea fiecăruia făcacircndu-se prin raportare la măsura maximă ndash numai această evaluare poate fi una neamăgitoare şi reală ndash exclude de la sine evaluarea prin raportarea la măsura semenilor care este amăgitoare tocmai pentru că nici unul dintre semeni nu poate fi etalon

- raportarea la măsura dumnezeirii icircl păstrează pe om icircn postura firească şi faŃă de Dumnezeu ferindu-l de marea ispită a suficienŃei de sine şi a unei existenŃe icircn ansamblul ei autonome deci sinucigaşe prin refuzul conştient sau inconştient al alimentării din sursa reală a existenŃei umane care este Dumnezeu Icircnsuşi

54

Dacă măsura dumnezeirii este măsura desăvacircrşirii omului atunci omul va constata cu uşurinŃă că a ajunge la această măsură este cu neputinŃă omului şi va conştientiza limitele puterii lui autonome precum Apostolii

Matei 1923 Iar Iisus a zis ucenicilor Săi Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra icircn icircmpărăŃia cerurilor1924 Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decacirct să intre un bogat icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu1925 Auzind ucenicii s-au uimit foarte zicacircnd Dar cine poate să se macircntuiască1926 Dar Iisus privind la ei le-a zis La oameni aceasta e cu neputinŃă la Dumnezeu icircnsă toate sunt cu putinŃă

Icircn felul acesta omul se va reaşeza icircn limitele reale ale existenŃei sale şi va evita ispita generalizată a suficienŃei de sine care icircl plasează pe om pe o orbită existenŃială luciferică

Numai conştiinŃa acestei măsuri a desăvacircrşirii echivalente cu măsura Dumnezeirii icircl va scoate pe om de sub teroarea ispitei generalizate a icircndreptăŃirii de sine dacă nu la mod absolut cel puŃin prin comparaŃie cu unii dintre semeni ndash este imposibil să nu găsim pe cineva mai neputincios ca noi ndash şi prin aceasta de sub presiunea permanentă a posturii revendicative faŃă de Dumnezeu care exclude şansa rugăciunii adevărate Rugăciune nu icircnseamnă a cere ce Ńi se cuvine lucru la care eşti icircndreptăŃit ci a cere ceea ce ai nevoie şi nu-Ńi poŃi oferi singur şi nu poŃi dobacircndi singur orice ai face A cere ce Ńi se cuvine se cheamă revendicare şi te plasează icircntr-o relaŃie de tensiune dacă nu chiar de conflict cu Dumnezeu Doamne am făcut am icircmplinit deci dă-mi n-am făcut tot dar am făcut oricum mai mult decacirct alŃii deci mi se cuvine oricum mai mult decacirct altora

Dacă măsura deplinătăŃii este cea a umanului atunci raportarea la Dumnezeu şi rugăciunea nu mai este necesară sau va fi una ipocrită (vezi pe fariseul din parabolă)

Dacă măsura desăvacircrşirii omului este măsura dumnezeirii atunci morala noastră nu mai poate fi una convenŃională ci va fi morala care decurge din asemănarea cu Dumnezeu Criteriul ultim al moralei Evangheliei este asemănarea cu Dumnezeu şi nu icircndeplinirea unor porunci sau a unor datorii

Icircn aceste condiŃii icircmplinirea este apreciată

- nu ca icircmplinire icircn sine icircnlăuntrul său ci ca ieşire din sine spre celălalt şi icircn cele din urmă spre Celălalt nu prin raportarea la sine ci prin raportare la celălalt şi icircn cele din urmă la Celălalt şi

- icircn al doilea racircnd icircmplinirea este apreciată sau evaluată prin raportare la persoane şi nu prin raportarea la lucruri

- Icircn felul acesta se evidenŃiată caracterul personalist sau centralitatea persoanei din perspectiva teologică asupra existenŃei Icircn centrul existenŃei este persoana iar icircmplinirea existenŃială a persoanei se realizează icircntr-o relaŃie interpersonală

Măsura dumnezeirii mută criteriile din exterior icircn interior de la lumea fizică văzută la lumea sufletească nevăzută Dumnezeu este Duh Icircmplinirea este realizată şi sesizată la nivelul motivaŃiei lăuntrice al atitudinii lăuntrice şi al intenŃiei ultime

55

Lucrul acesta demonstrează odată icircn plus icircnŃelepciunea dumnezeiască cu care a fost creat omul şi lumea icircntreagă care aşează icircnăuntrul omului resorturile icircmplinirii garantacircndu-i astfel libertatea şi autonomia personală Dacă icircmplinirea ar fi dependentă e factori externi omului atunci pe de o parte acest lucru ar limita evident libertatea omului iar pe de altă parte ar oferi acestuia nesfacircrşite ocazie de a-şi justifica neicircmplinirile invocacircnd factorii externi care nu depind de el

Creşterea spre măsura deplinătăŃii icircn situaŃia icircn care acceptăm că aceasta este măsura dumnezeirii nu este una fizică sau biologică ci este una icircn spaŃiul sufletesc duhovnicesc exprimat prin categoriile duhovniceşti recapitulate sau rezumate de categoria sau realitatea iubirii

Ori de aici decurg foarte multe lucruri

- icircntacirci de toate icircn această situaŃie măsura creşterii omului scapă oricărei cuantificări şi prin urmare nu poate fi supusă la modul absolut aprecierii sau evaluării nici unei instituŃii formale exterioare de judecată tribunal consistoriu persoană fizică etc

- de aici decurge caracterul relativ al oricărei instituŃii de genul acesta Judecata ultimă aparŃine duhului omului şi Duhului lui Dumnezeu singurele care au acces la cele duhovniceşti la cele lăuntrice

1 Corinteni 211 Căci cine dintre oameni ştie ale omului decacirct duhul omului care este icircn el Aşa şi cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut decacirct Duhul lui Dumnezeu

1 Corinteni 45 De aceea nu judecaŃi ceva icircnainte de vreme pacircnă ce nu va veni Domnul Care va lumina cele ascunse ale icircntunericului şi va vădi sfaturile inimilor Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda

56

Evanghelia după Luca

Introducere

Cuprins

1 Bibliografie

2 Ipothesis şi prologul Evangheliei a treia

3 Autorul Evangheliei a treia şi al cărŃii Faptele Apostolilor

4 Morfologia Evangheliei după Luca

5 Planul Evangheliei după Luca 6 Izvoarele Evangheliei după Luca 7 Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

8 Teologia Evangheliei după Luca

a Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii

b IcircmpărăŃia lui Dumnezeu

1 Bibliografie

11 Comentarii din epoca patristică

Origen PG 13 PL 2 SC 87 (1982) Chiril al Alexandriei PG 72475-950 Teofilact al Bulgariei PG 123684-1125 Zigaben PG 129853-1104

Este greu de explicat faptul că Sfacircntul Ioan Gură de Aur cel mai mare exeget al Sfintelor Scripturi nu ne-a lăsat un comentariu la Evanghelia după Luca Cu atacirct mai mult cu cacirct Evanghelia după Luca pare a fi cea mai apropiată ca abordare de stilul şi de tematica preferată a Sf Ioan Gură de Aur A se vedea tonul icircnflăcărat cu care Luca icircşi manifestă simpatia faŃă de categoriile sociale defavorizate şi faŃă de păcătoşi icircntr-un cuvacircnt efuziunea de iubire faŃă de cei care aveau nevoie de aceasta şi erau şi icircn măsură să o primească ca şi tonul mustrător aproape vehement la adresa bogaŃilor şi a celor care se considerau drepŃi Sfacircntul Ioan are icircnsă o serie numeroasă de omilii la parabolele specifice Evangheliei după Luca (Vameşul şi fariseul (2) Fiul risipitor Samarineanul milostiv etc) la episoade consemnate numai de Luca (Femeia cea păcătoasă Zaheu Vameşul etc) ca şi icircn legătură cu teme predilecte Evangheliei după Luca cum este pocăinŃa bogăŃia sărăcia etc Icircn felul acesta putem spune că este acoperită icircn parte Evanghelia după Luca parabolele fiind una din componentele principale ale acestei Evanghelii Sfacircntul Ioan ne lasă de asemenea un comentariu extraordinar la cea de a doua carte a Sfacircntului Luca Faptele Apostolilor

57

Comentariul său la Faptele Apostolilor este icircn egală măsură un vast tratat de pnevmatologie şi eclesiologie

12 Tratate de Introducere icircn Noul Testament care includ evident şi introduceri icircn Evanghelia după Luca

1 Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 (lrsquoEvangile selon Saint Luc pag 109- 142)

2 Helmut Koester Introduction to the New Testament Volume 2 History an literature of early cristianity Second edition Walter de Gruyter New York 1995 (The Lucan Writings p 310-327)

3 Χρηστου Βουλγαρης Εισαγωγή εις τήν Καινήν ∆ιαθήκην Τόmicroος Αrsquo Εν Αθήναις 2003 (Το κατά Λουκάν Ευαγγέλιον pag 192-248)

2 Ipothesis

bdquoLuca dumnezeiescul era antiohian doctor şi avea multă ştiinŃă lumească nu numai ci şi educaŃie ebraică a primit studiind la Ierusalim unde Icircnsuşi Domnul nostru a icircnvăŃat Unii spun că a fost unul dintre cei şaptezeci de apostoli şi că l-a icircntacirclnit icircmpreună cu Cleopa pe Hristos cel Icircnviat din morŃi Iar după ce s-a icircnălŃat la cer Domnul şi după ce a crezut Pavel a devenit colaborator şi icircnsoŃitor al acestuia adică al lui Pavel Şi a scris Evanghelia cu toată exactitatea aşa cum se vede din icircnsuşi prologul acesteia A scris-o la cincisprezece ani după IcircnălŃarea Domnului la cer O scrie către Teofil care era probabil un senator şi aparŃinea clasei aristocrate Preaputernice se spunea celor care aparŃineau clasei conducătoare şi stăpacircnitoare după cum şi Pavel se adresează procuratorului Festus Preaputernice Festus Dar şi orice om iubitor de Dumnezeu (Qeofilος = iubitor de Dumnezeu nn) şi care se dovedeşte stăpacircn asupra patimilor este un Preaputernic Teofil vrednic cu adevărat să audă Evangheliardquo (Teofilact al Bulgariei)

3 Prologul

Prologul este o caracteristică a Evangheliei după Luca (11-4) dacă avem icircn vedere cărŃile Noului Testament După opinia majorităŃii exegeŃilor2 prologul nu se referă numai la Evanghelie ci şi la cartea Faptele Apostolilor programată şi foarte probabil redactată ca a doua parte a unei opere unitare3

2 Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 pag243 3 ldquoOriginally Luke wrote only one single work of which the title is lost which spans the entire story from the announcement of the birth of John the Baptist in Jerusalem to the arrival an preaching of the apostle Paul in Romerdquo (Helmut Koester op cit pag310)

58

Luca 11-4 evpeidhper polloi evpeceirhsan avnataxasqai dihghsin peri twn peplhroforhmenwn evn h`min pragmatwn( 2 kaqwj paredosan h`min oi` avpV avrchj auvtoptai kai uphretai genomenoi tou logou(

3 edoxe kavmoi parhkolouqhkoti anwqen pasin avkribwj kaqexhj soi grayai( kratiste Qeofile(4i[na evpignw|j peri w-n kathchqhj logwn thn avsfaleianAring

Deoarece mulŃi s-au icircncercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite icircntre noi aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la icircnceput şi au fost slujitori ai Cuvacircntului am găsit şi eu cu cale preaputernice Teofile după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la icircnceput să Ńi le scriu pe racircnd Ca să te icircncredinŃezi despre temenicia icircnvăŃăturii pe care ai primit-o

Prologul era obişnuit icircn istoriografia antică Autorul Evangheliei foloseşte expresii clasice icircntacirclnite icircn prefeŃele istoricilor geografilor sau medicilor din antichitate Expresiile profane nu sunt icircnsă decacirct un veşmacircnt literar pentru un conŃinut creştin original De aici aflăm cacircteva lucruri clare şi importante

a Icircnainte de Luca şi alŃi autori au relatat icircn scris evenimentele respective

b Relatările respective şi icircn cazul autorilor anteriori şi icircn cazul lui Luca se sprijină pe mărturiile celor care au fost dintru icircnceput bdquomartori oculari şi slujitori ai Cuvacircntuluirdquo

c Scopul evanghelistului este acela de a urmări şi de a expune evenimentele de la icircnceput cacirct se poate de complet cacirct se poate de exact şi icircn ordine cronologică

d Lucrarea este adresată unui oarecare preaputernic Teofil foarte probabil un cetăŃean roman de rang icircnalt devenit catehumen sau chiar icircncă păgacircn

3 Autorul Evangheliei a treia şi al CărŃii Faptele Apostolilor

TradiŃia veche bisericească ne prezintă pe Sfacircntul Luca icircnsoŃitorul şi colaboratorul apropiat al Sf Ap Pavel drept autor al două cărŃi nou-testamentare Evanghelia a treia şi Faptele Apostolilor Icircntr-adevăr limba şi stilul celor două cărŃi presupun acelaşi autor Amacircndouă sunt adresate aceluiaşi destinatar Preaputernicului Teofil Icircn prologul Faptelor Apostolilor (11) se face referire expresă la bdquoprimul cuvacircntrdquo care nu poate fi altul decacirct Evanghelia după Luca

Cercetarea modernă a acceptat icircn cea mai mare parte această tradiŃie cu foarte mici excepŃii (sunt cercetători care atribuie scrierea Evangheliei unui autor necunoscut un creştin cult provenit din lumea păgacircnă (I Karavidopoulos pag 161) TradiŃia veche bisericească icircl numără pe Luca icircntre cei 70 de ucenici ai Macircntuitorului iar unii scriitori bisericeşti şi imnografi icircl identifică pe Luca cu unul din cei doi ucenici care s-au icircntacirclnit cu Iisus cel icircnviat icircn drum spre Emaus (Luca 2413hellip) ar fi şi motivul pentru care se menŃionează numai numele celuilalt

InformaŃii despre viaŃa Sfacircntului Luca aflăm din Faptele Apostolilor şi din Epistolele sfacircntului Pavel precum şi din tradiŃii ulterioare Icircn prefaŃa veche la Evanghelia după Luca citim bdquoLuca este sirian din Antiohia doctor ca profesiune devenit ucenic al apostolilor iar mai apoi icircnsoŃindu-l pe Pavel pacircnă la martiriul acestuia slujind Domnului fără icircntrerupere necăsătorit şi fără copii A adormit la optzeci şi patru de ani icircn Beotia plin de Duhul Sfacircntrdquo4

4 după K Aland Synopsis Quattuor Evangeliorum Stuttgart 1971 p 533

59

După majoritatea exegeŃilor Luca este grec de neam şi prin urmare singurul ne-iudeu icircntre autorii cărŃilor nou-testamentare

Sf Pavel icircl pomeneşte de trei ori icircn epistolele sale Pavel l-a cunoscut pe Luca foarte probabil icircn Antiohia unde l-a cacircştigat pentru credinŃa creştină şi l-a luat ucenic apropiat Icircn Coloseni (414) bdquovă icircmbrăŃişează Luca doctorul cel iubitrdquo dovadă că Luca se afla icircmpreună cu Pavel icircn prima captivitate romană Icircn Filimon (24) bdquoMarcu Aristarh Dimas Luca cei icircmpreună-lucrători cu minerdquo Din 2 Timotei (411) se vede că Luca este singurul dintre icircnsoŃitorii Apostolului care se află lacircngă acesta icircn timpul celei de a doua captivităŃi romane bdquoNumai Luca este cu mine Ia pe Marcu şi adu-l cu tine căci icircmi este de folos icircn slujirerdquo

Mai multe informaŃii aflăm despre Luca din Faptele Apostolilor Luca apare aici ca icircnsoŃitor al lui Pavel icircn a doua călătorie misionară care icircncepe din Antiohia Siriei (Fapte 1536 şu) O importanŃă deosebită pentru biografia lui Luca reprezintă textul din Fapte icircncepacircnd cu 1610 pacircnă la sfacircrşitul cărŃii pentru că relatarea este făcută la persoana icircntacircia plural (ηmicroείς εδάφια) ceea ce icircnseamnă că Luca a fost prezent la evenimentele relatate Prin urmare Luca a icircnsoŃit pe Pavel icircn a doua şi a treia călătorie misionară pacircnă la Roma

O tradiŃie răsăriteană ulterioară icircl prezintă pe Luca şi ca pictor al unor icoane ale Maicii Domnului (Teodor Anagnostul icircn jurul anului 530 şi Simeon Metafrastul icircn sec al X-lea)

Mărturii ale tradiŃiei bisericeşti

Aproape toŃi reprezentanŃii tradiŃiei vechi bisericeşti menŃionează faptul că Luca a fost ucenicul şi colaboratorul apropiat al Sfacircntului Apostol Pavel şi că Evanghelia pe care ne-a lăsat-o este transpunerea icircn scris a Evangheliei propovăduite de Sf Apostol Pavel Unii scriitori bisericeşti5 consideră că atunci cacircnd Pavel vorbeşte despre bdquoEvanghelia meardquo are icircn vederea Evanghelia scrisă de Luca ucenicul său6 Vezi

Rom 216 evn h`mera| o[te krinei o qeoj ta krupta twn avnqrwpwn kata to euvaggelion mou dia Cristou VIhsouAring Icircn ziua icircn care Dumnezeu va judeca prin Iisus Hristos după Evanghelia mea cele ascunse ale oamenilor

2 Tim 28

Mnhmoneue VIhsoun Criston evghgermenon evk nekrwn( evk spermatoj Dauid( kata to euvaggelion mou(

Adu-Ńi aminte de Iisus Hristos Care a icircnviat din morŃi din neamul lui David după Evanghelia mea

Irineu de Lugdunum (sfacircrşitul sec II)

bdquoşi Luca icircnsoŃitorul lui Pavel a pus icircn scris Evanghelia propovăduită de acelardquo7

5 Eusebiu de Cezareea Eccl Istoria III47 6 Bleiben TE The Gospel of Luke and Gospel of Paul icircn Journal of Theological Studies Nr 45 7 Louka=j de o( a)kolouqoj Paulou to u(p e)keiiquestnou khrussomenon eu)aggelion e)n biiquestbl kateqeto Vezi la Eusebiu Cezareei Eccl Hist 5834-5

60

Origen (icircnceputul sec al III-lea)

bdquoA treia este cea după Luca Evanghelia propovăduită de Pavel credincioşilor dintre neamurirdquo8 Origen face menŃiune că Pavel a acceptat sau a validat Evanghelia după Luca aşa cum a procedat Petru cu Evanghelia după Marcu

Eusebiu de Cezareea (sec al IV-lea)

bdquoLuca de neam fiind din Antiohia de profesiune medic la cele mai multe icircmpreunăpărtaş cu Pavelhellipicircn două cărŃi inspirate de Dumnezeu ne-a lăsat cele demne de urmathellip Evanghelia şi faptele Apostolilorhelliprdquo9

Tertulian (Adv Marcionem IV 2) spune că Biserica atribuie lui Pavel conŃinutul Evangheliei lui Luca

Marcion (eretic sec II) accepta numai Evanghelia după Luca icircn canonul său tocmai pe motivul că a fost ucenicul lui Pavel şi reproducea tradiŃia acestuia

Prologul anti-marcionit ne oferă o sinteză frumoasă a circumstanŃelor scrierii Evangheliei după Luca bdquoExistacircnd deja Evangheliile cea după Matei scrisă icircn Iudeea iar cea după Marcu scrisă icircn Italia acesta (Luca) icircndemnat de Duhul Sfacircnt a scris icircn icircntregime Evanghelia sa icircn Ńinuturile Ahaiei declaracircnd prin prologul ei că icircnainte de aceasta au fost scrise altele şi că era necesară prezentarea exactă a iconomiei (dumnezeieşti) către credincioşii proveniŃi dintre neamuri pentru ca aceştia să nu fie amăgiŃi de basmele Iudeilor şi nici să se abată de la adevăr datorită fanteziilor eretice şi deşarte După aceea Luca a scris şi Faptele Apostolilorrdquo10

5 Morfologia Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca este cea mai voluminoasă carte din Noul Testament IcircmpărŃită icircn 24 de capitole Evanghelia după Luca icircnsumează cel mai mare număr de cuvinte 19482 icircn comparaŃie cu Evanghelia după Matei care icircnsumează 18346 cuvinte De remarcat şi faptul că cealaltă carte scrisă de Sfacircntul Luca Faptele Apostolilor este pe locul doi cu 18450 de cuvinte Sfacircntul Luca este cu cea mai voluminoasă contribuŃie la Noul Testament icircntrecacircndu-l chiar şi pe Sfacircntul Apostol Pavel care deşi este autor al paisprezece cărŃi nou-testamentare nu-l depăşeşte ca volum total de cuvinte pe Luca

8 TLG 031 119 kaiigrave triiquestton to kata Louka=n to u(po Paulou e)painoumenon eu)aggelion toiIacutej a)po twfrac12n e)qnwfrac12n pepoihkota 1 20423-10 Fragmenta ex commentariis in evangelium Matthaei Origenes Werke vol 12 pub Teubner Leipzig Vezi şi Eusebiu de Cezareea Eccl Hist 62562 to Eccl Hist 62563 9 Louka=j de to men genoj wOcircn twfrac12n a)psup1Antioxeiiquestaj thn e)pisthmhn de isup1atroj ta pleiIacutesta suggegonwUumlj tfrac12 Paul kaiigrave toiIacutej loipoiIacutej de ou) parergwj twfrac12n a)postolwn wmilhkwj hAcircj a)po toutwn prosekthsato yuxwfrac12n qerapeutikh=j e)n dusiigraven h(miIacuten u(podeiiquestgmata qeopneustoij katelipen bibliiquestoij tfrac12 te eu)aggeliiquest oAacute kaiigrave xaracai marturetai kaq aAacute paredosan au)tfrac12 oi a)p a)rxh=j au)toptai kaiigrave u(phretai genomenoi tou= logou oiacircj kaiiquest fhsin eAtildet aAtildenwqen aAgravepasi parhkolouqhkenai kaiigrave taiIacutej twfrac12n a)postolwn Pracesin aAacutej ou)keti di a)koh=j o)fqalmoiIacutej de paralabwUumln sunetacato fasiigraven d wj aAtildera tou= kat au)ton eu)aggeliiquestou mnhmoneuein o( Pau=loj eiatildewqen o(phniiquestka wj periigrave isup1diiquestou tinoj eu)aggeliiquestou grafwn eAtildelegen kata to eu)aggelion mou (Eccl Hist 346-8) 10 după K Aland Synopsis Quattuor Evangeliorum Stuttgart 1971 p 533

61

Astfel Luca acoperă 27 48 din volumul Noului Testament cu un total de 37932 de cuvinte icircn timp ce Sf Pavel acoperă 2706 cu un total de 37361 de cuvinte Am prezentat aceste date pentru a recupera oarecum poziŃia Sfacircntului Evanghelist Luca şi bineicircnŃeles pentru a sublinia contribuŃia importantă a acestuia la edificiul nou-testamentar Ponderea lui Luca ar creşte şi mai mult dacă am lua icircn calcul ipotezele susŃinute de exegeŃi mai vechi şi mai noi conform cărora Luca ar fi autorul sau cel puŃin redactorul Epistolelor Pastorale şi chiar al Epistolei către Evrei11 Ar fi un prim pas spre valorificarea contribuŃiei teologice a Sfacircntului Luca Teologia Sfacircntului Luca are o identitate foarte bine conturată atacirct din punct de vedere tematic cacirct şi al conŃinutului deşi aşa cum se recunoaşte de către exegeŃi Luca este icircn tradiŃia Sfacircntului Pavel

Matei Marcu Luca Ioan Fapte

Capitole 28 16 24 21 28

Versete 1068 673 1149 878 1002

Cuvinte 18346 11304 19482 15635 18450

Evanghelia a treia se deosebeşte de celelalte două Evanghelii sinoptice şi icircn ceea ce priveşte alcătuirea sau forma ei Prima caracteristică este dată de faptul că Luca scrie Evanghelia ca o primă parte (bdquocuvacircntul cel dintacircirdquo) a unei lucrări mai extinse cea de a doua parte fiind Faptele Apostolilor Luca prezintă cele două cărŃi ca unitare legacircnd icircn felul acesta foarte clar istoria lui Iisus cu istoria Bisericii (sau a Duhului Sfacircnt) Istoria lui Luca icircncepe cu naşterea lui Iisus şi se icircncheie cu propovăduirea Evangheliei la Roma capitala imperiului

6 ConŃinutul Evangheliei după Luca şi materialul specific

O parte a conŃinutului Evangheliei după Luca este icircn mare comun cu Evanghelia după Marcu (partea comună celor trei Evanghelii sinoptice) o altă parte este comună numai cu Evanghelia după Matei (este vorba de aproximativ 240 de versete) iar restul este specific numai lui Luca (aproximativ a patra parte după I Karavidopoulos)12

61 Materialul specific Evangheliei după Luca cuprinde

A Minuni săvacircrşite de Iisus 1 Pescuirea minunată (51-11) 2 Icircnvierea fiului văduvei din Nain (711-17) 3 Vindecarea femeii gacircrbove (1310-17) 4 Vindecarea bolnavului de idropică (141-6)

11 Origen citat de Eusebiu de Cezareea laquo Cine este cel care a scris epistola adevărul numai Dumnezeu icircl ştie Istoria ajunsă pacircnă la noi arată că unii spun că Clement devenit episcopul Romanilor a scris epistola iar alŃii susŃin că Luca cel care a scris Evanghelia şi Faptele raquo (tiiquestj de o( grayaj thn e)pistolhn to men a)lhqej qeoj oiaringden h( de eisup1j h(ma=j fqasasa icedilstoriiquesta u(po tinwfrac12n men legontwn oAgraveti Klhmhj o( genomenoj e)piiquestskopoj cedilRwmaiiquestwn eAtildegrayen thn e)pistolhn u(po tinwfrac12n de oAgraveti Louka=j o( grayaj to eu)aggelion

kaiigrave taj Praceij Eccl Hist 625141-6) 12 Apud Ioannis Karavidopoulos op cit pag 164

62

5 Vindecarea celor zece leproşi (1711-19)

B Parabole rostite de Iisus (multe parabole icircntre care cele mai frumoase şi cele mai cunoscute sunt păstrate numai de Sf Luca)

1 Samarineanul milostiv (1029-37) 2 Prietenul care deranjează icircn miez de noapte (115-8) 3 Bogatul căruia i-a rodit Ńarina sau bogatul neicircnŃelept (1213-21) 4 Smochinul neroditor (136-9) 5 Socoteala icircnainte de a zidi turnul sau de a proclama război cuiva (1428-33) 6 Drahma cea pierdută (158-10) 7 Fiul risipitor şi Tatăl milostiv şi iubitor (1511-32) 8 Iconomul icircnŃelept (necredincios) (161-13) 9 Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr (1619-31) 10 Slugile netrebnice (177-10) 11 Judecătorul nedrept (181-8) 12 Vameşul şi fariseul (189-14)

C Cuvinte rostite de Iisus

1 310-14 Şi mulŃimile icircl icircntrebau zicacircnd Ce să facem deci Răspunzacircnd Ioan le zicea Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus IcircnvăŃătorule noi ce să facem El le-a răspuns Nu faceŃi nimic mai mult peste ce vă este racircnduit Şi icircl icircntrebau şi ostaşii zicacircnd Dar noi ce să facem Şi le-a zis Să nu asupriŃi pe nimeni nici să icircnvinuiŃi pe nedrept şi să fiŃi mulŃumiŃi cu solda voastră

2 624-26 Dar vai vouă bogaŃilor că vă luaŃi pe pămacircnt macircngacircierea voastră Vai vouă celor ce sunteŃi sătui acum că veŃi flămacircnzi Vai vouă celor ce astăzi racircdeŃi că veŃi placircnge şi vă veŃi tacircngui Vai vouă cacircnd toŃi oamenii vă vor vorbi de bine Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinŃii lor

3 1018 Şi le-a zis Am văzut pe satana ca un fulger căzacircnd din cer

4 1249-50 Foc am venit să arunc pe pămacircnt şi cacirct aş vrea să fie acum aprins Şi cu botez am a Mă boteza şi cacirctă nerăbdare am pacircnă ce se va icircndeplini

5 1720-21 şu Şi fiind icircntrebat de farisei cacircnd va veni icircmpărăŃia lui Dumnezeu le-a răspuns şi a zis IcircmpărăŃia lui Dumnezeu nu va veni icircn chip văzut Şi nici nu vor zice Iat-o aici sau acolo Căci iată icircmpărăŃia lui Dumnezeu este icircnăuntrul vostru

6 131-5 Şi erau de faŃă icircn acel timp unii care-I vesteau despre galileenii al căror sacircnge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor Şi El răspunzacircnd le-a zis CredeŃi oare că aceşti galileeni au fost ei mai păcătoşi decacirct toŃi galileenii fiindcă au suferit aceasta Nu zic vouă dar dacă nu vă veŃi pocăi toŃi veŃi pieri la fel Sau acei optsprezece inşi peste care s-a surpat turnul icircn Siloam şi i-a ucis gacircndiŃi oare că ei au fost mai păcătoşi decacirct toŃi oamenii care locuiau icircn Ierusalim Nu zic vouă dar de nu vă veŃi pocăi toŃi veŃi pieri la fel

D Relatări specifice care constituie cadrul icircn care este păstrat un cuvacircnt al lui Iisus 1 Femeia păcătoasă icircn casa lui Simon (736-50) 2 Marta şi Maria (1038-42)

63

3 Femei care slujesc pe Iisus (81-3) 4 Fericirea adresată Maicii Domnului (1127-28) 5 Zaheu vameşul (191-10)

F Episoade şi cuvinte din istoria patimilor lui Iisus

1 22 31-32 Cuvacircnt către Simon Şi a zis Domnul Simone Simone iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe gracircu Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta Şi tu oarecacircnd icircntorcacircndu-te icircntăreşte pe fraŃii tăi

2 236-16 Iisus la Irod Şi Pilat auzind a icircntrebat dacă omul este galileian Şi aflacircnd că este sub stăpacircnirea lui Irod l-a trimis la Irod care era şi el icircn Ierusalim icircn acele zile Iar Irod văzacircnd pe Iisus s-a bucurat foarte că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvacircrşită de El Şi L-a icircntrebat Irod multe lucruri dar El nu i-a răspuns nimic Şi arhiereii şi cărturarii erau de faŃă icircnvinuindu-L foarte tare Iar Irod icircmpreună cu ostaşii săi batjocorindu-L şi luacircndu-L icircn racircs L-a icircmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat Şi icircn ziua aceea Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul căci mai icircnainte erau icircn duşmănie icircntre ei Iar Pilat chemacircnd arhiereii şi căpeteniile şi poporul A zis către ei AŃi adus la mine pe Omul acesta ca pe un răzvrătitor al poporului dar iată eu cercetacircndu-L icircn faŃa voastră nici o vină n-am găsit icircn acest Om din cele ce aduceŃi icircmpotriva Lui Şi nici Irod n-a găsit căci L-a trimis iarăşi la noi Şi iată El n-a săvacircrşit nimic vrednic de moarte Deci pedepsindu-L Icircl voi elibera

3 2327-31 Tacircnguirea mulŃimii după răstignire Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei care se băteau icircn piept şi Icircl placircngeau Şi icircntorcacircndu-Se către ele Iisus le-a zis Fiice ale Ierusalimului nu Mă placircngeŃi pe Mine ci pe voi placircngeŃi-vă şi pe copiii voştri Căci iată vin zile icircn care vor zice Fericite sunt cele sterpe şi pacircntecele care n-au născut şi sacircnii care n-au alăptat Atunci vor icircncepe să spună munŃilor CădeŃi peste noi şi dealurilor AcoperiŃi-ne Căci dacă fac acestea cu lemnul verde cu cel uscat ce va fi

4 2332-33b Răstignire icircmpreună cu tacirclharii Şi erau duşi şi alŃii doi făcători de rele ca să-i omoare icircmpreună cu El Şi cacircnd au ajuns la locul ce se cheamă al CăpăŃacircnii L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele unul de-a dreapta şi unul de-a stacircnga

5 2339-43 ReacŃiile celor doi tacirclhari pe cruce Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniŃi Icircl hulea zicacircnd Nu eşti Tu Hristosul Macircntuieşte-Te pe Tine IcircnsuŃi şi pe noi Şi celălalt răspunzacircnd icircl certa zicacircnd Nu te temi tu de Dumnezeu că eşti icircn aceeaşi osacircndă Şi noi pe drept căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre Acesta icircnsă n-a făcut nici un rău Şi zicea lui Iisus Pomeneşte-mă Doamne cacircnd vei veni icircn icircmpărăŃia Ta Şi Iisus i-a zis Adevărat grăiesc Ńie astăzi vei fi cu Mine icircn rai

6 2410 şu Arătările lui Iisus cel Icircnviat

a Celor doi ucenici icircn drum spre Emaus (2413-35)

b Către toŃi ucenicii şi IcircnălŃarea (2436-53)

7 Planul Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca respectă icircn mare planul general al Sfintelor Evanghelii punctacircnd momentele importante ale vieŃii şi icircnvăŃăturii Macircntuitorului

1 Naşterea (Bunavestire Naşterea Copilăria)

64

2 Icircnceputul activităŃii publice (Botezul Ispitirea Alegerea Apostolilor) 3 Activitatea icircn Galileea (Chemarea la pocăinŃă şi vestirea IcircmpărăŃiei lui

Dumnezeu Minuni şi semne care arată venirea IcircmpărăŃiei 4 Icircn drum spre Ierusalim (Dialoguri cu ucenicii şi cu iudeii vremii Vestirea

patimilor Minuni) 5 La Ierusalim (Intrarea triumfală Patimile Răstignirea Icircnvierea IcircnălŃarea la cer)

Planul Evangheliei est foarte clar şi asemănător mai ales cu cel al celorlalte două Evanghelii sinoptice Matei şi Marcu Opinia generală a cercetătorilor este că Luca urmează planul Evangheliei după Marcu făcacircnd două interpolări sau adausuri evidente prin care icircntrerupe cursul relatării din Marcu cunoscute de cercetare ca interpolarea mică (620-83) şi interpolarea mare (951-1814) Iată cum ar arăta planul Evangheliei după Luca icircn paralel cu cel al Evangheliei după Marcu

Luca Marcu

Prologul 11-252

I Activitatea icircn Galileea 31-950 31-619 rarr 11-319(plus 320-35)

620-83

84-950 rarr 41-950(fără645-826)

II Icircn drum spre Ierusalim 951-1927 951-1814

1815-1927 rarr 1013-10-52

III La Ierusalim 1928-2453 rarr 111-168 (20)

O relatare centrată pe Ierusalim Sfacircntul Evanghelist Luca icircşi centrează planul Evangheliei pe Ierusalim Sunt mai multe argumente care conduc la această concluzie 1 Evanghelia icircncepe cu Ierusalimul (15) şi se termină cu Ierusalimul (2452) 2 Icircn prolog se face referire la două bdquourcărirdquo la Ierusalim (222-38 241-50) 3 Ispitirea Macircntuitorului culminează nu cu muntele ca la Matei ci cu Ierusalimul (49-12) 4 Este omisă călătoria lui Iisus icircn Galileea (Marcu 645-826) 5 Nu mai sunt pomenite Cezareea lui Filip (Marcu 827) şi Galileea (Marcu 1428)

Drumul spre Ierusalim prezintă cum s-a mai spus contribuŃia specifică a Sfacircntului Evanghelist Luca prin dimensiunile incomparabil mai mari acordate evenimentului şi prin bogăŃia de material şi informaŃii proprii După felul icircn care icircşi construieşte această parte a Evangheliei exegeŃii trag concluzia că Luca bdquoestompează toate referirile topografice altele decacirct Ierusalimulrdquo13 Luca repetă de trei ori menŃiunea că Iisus urcă la Ierusalim (951-53 1322 1711) MulŃi critici au icircncercat să asocieze aceste trei referi cu cele trei călătorii la Ierusalim consemnate icircn Evanghelia după Ioan (71-13 1022 1154) dar critica actuală refuză această asociere şi reŃine pentru Luca opinia conform căreia acesta insistă prin a indica icircn repetate racircnduri derularea aceluiaşi eveniment

Planul Evangheliei (după I Karavidopoulos op cit pag 164)

13 Introduction critique au Nouveau Testament p120

65

A Prologul (11-4)

B Preistoria şi primele manifestări mesianice (15-413) 1 Vestirea şi naşterea Sf Ioan Botezătorul (15-25 157-80) 2 Bunavestire a Maicii Domnului (126-38) 3 Vizita Maicii Domnului la Elisabeta (139-56) 4 Naşterea lui Iisus şi anii copilăriei (21-52) 5 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-20) 6 Botezul lui Iisus (321-22) 7 Genealogia lui Iisus (323-37) 8 Icircntreita ispitire a lui Iisus (41-13)

C Activitatea lui Iisus icircn Galileea Revelarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu prin minuni şi icircnvăŃături (414-950) 1 Prima propovăduire icircn Nazaret (414-30) 2 Diferite vindecări minunate (431-44 512-26 61-11 617-19) 3 Relatării despre chemarea ucenicilor (51-11 527-39 612-16 4 Predica de pe loc şes (620-40) 5 Minuni (71-17) 6 Ucenicii lui Ioan Botezătorul la Iisus (718-35) 7 PocăinŃa femeii celei păcătoase (736-50) 8 Femei care slujesc lui Iisus (81-3) 9 Pilda semănătorului şi alte pilde (84-18) 10 Mama şi fraŃii lui Iisus (819-21) 11 Minuni (822-56) 12 Trimiterea celor doisprezece la propovăduire (91-9) 13 Săturarea celor cinci mii (910-17) 14 Mărturisirea lui Petru vestirea pătimirilor cuvinte despre Cruce mărturisire

şa (918-27) 15 Schimbarea la faŃă (928-36) 16 Vindecarea unui tacircnăr bolnav diferite cuvinte sfacircrşitul activităŃii icircn Galileea

(937-50)

D Icircn drum spre Ierusalim (951-1927 1 Refuzul unui sat de samarineni de a primi pe Iisus diferite cuvinte despre

ucenicia adevărată (951-62) 2 Trimiterea celor şaptezeci de ucenici (101-24) 3 Parabola Samarineanului milostiv (1025-37) 4 Marta şi Maria (1038-42) 5 Diferite cuvinte şi discuŃii cu fariseii (111-12) 6 Parabola bogatului neicircnŃelept şi cuvinte despre grijă priveghere icircmpărŃirea

averilor etc (1213-19) 7 Icircndemn la pocăinŃă şi parabola cu smochinul neroditor (131-9) 8 Vindecarea femeii gacircrbove (1310-17) 9 Parabolele grăuntelui de muştar şi aluatului (1318-21) 10 Despre poarta cea stracircmtă şi altele (1322-30) 11 Placircngerea Ierusalimului (1321-35) 12 Vindecarea bolnavului de idropică (141-6)

66

13 Parabola cu cina şi alte cuvinte (147-35) 14 Parabolele oii celei pierdute drahmei celei pierdute şi fiului risipitor Bogatul

nemilostiv şi săracul Lazăr şa (151-1710) 15 Vindecarea celor zece leproşi (1711-19) 16 Venirea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu (1720-37) 17 Parabola cu cererea stăruitoare (181-8) 18 Parabola vameşului şi fariseului (189-14) 19 Iisus binecuvacircntează copiii (1817) 20 Tacircnărul bogat la Iisus (1818-30) 21 Vestirea patimilor (1831-34) 22 Vindecarea orbului din Ierihon (1835-43) 23 PocăinŃa lui Zaheu (191-10) 24 Parabola celor zece mine (1911-27)

E Intrarea icircn Ierusalim şi diferite icircnvăŃături icircnaintea Patimilor (1928-2138) 1 CurăŃirea templului (1945-47) 2 Icircntrebare despre putere (201-8) 3 Parabola lucrătorilor răi (209-19) 4 Icircntrebarea despre dare (2020-26) 5 Icircntrebarea despre Icircnviere (2027-40) 6 Icircntrebare despre Fiul lui David (2041-44) 7 Ofranda văduvei (211-4) 8 Cuvacircntul eshatologic (215-38)

F Pătimirile lui Iisus (cap 22 şi 23) G Arătările lui Iisus celui Icircnviat şi IcircnălŃarea(24)

8 Izvoarele Evangheliei după Luca

Sf Luca vorbeşte el icircnsuşi icircn prologul Evangheliei sale despre izvoare care au stat eventual la baza redactării propriei Evanghelii Aici Luca se referă după opinia exegeŃilor (vezi I Panagopoulos opcit pag 107) la celelalte două Evanghelii sinoptice şi chiar la alte izvoare scrise Este posibil aşadar ca Luca să fi avut la dispoziŃia sa chiar izvoare scrise la care se referă icircn prolog bdquoAm găsit şi eu cu cale preaputernice Teofile după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la icircnceput să Ńi le scriu pe racircndrdquo (Luca 13) Literatura de specialitate propune următoarele posibile izvoare literare pe care Evanghelia după Luca le-ar fi putut folosi

1 Evanghelia după Marcu Cercetătorii identifică 350 de versete comune oarecum cu Evanghelia după Marcu din totalul de 661 de versete ale Evangheliei după Luca Relatările din versetele respective corespund cu Marcu şi din punct de vedere al plasări geografice a evenimentelor Luca elimină relatări care priveau icircn mod special pe iudei şi care nu prezentau interes pentru cititorii săi care proveneau dintre neamuri (Marcu 71-23 101-12)

2 ColecŃia de Logia (Q) Exegeza acceptă astăzi că Luca şi Matei au avut la dispoziŃie şi colecŃia de cuvinte ale Domnului cunoscută cu indicativul Q

67

Aceasta ar fi conŃinut după toate probabilităŃile 14 parabole şi alte cuvinte ale Macircntuitorului Materialul preluat eventual din izvorul Q a fost prelucrat suficient de mult de Luca după cum dovedeşte comparaŃia cu Matei

3 Izvorul propriu (L) care icircn literatura de specialitate este notat cu litera L Acesta poate fi identificat cu predica orală a Sfacircntului Apostol Pavel şi cu tradiŃia Bisericii căreia aparŃinea Luca Sf Luca face referire la tradiŃia bdquomartorilor ocularirdquo bdquoAşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la icircnceput şi au fost slujitori ai Cuvacircntuluirdquo (Luca 12) Aproape jumătate din conŃinutul Evangheliei după Luca (după I Panagopoulos opcitpag108) provine din izvorul propriu L Este vorba despre relatările cuprinse icircn bdquopreistoriardquo Evangheliei adică privitoare la naşterea Sf Ioan Botezătorul şi a Macircntuitorului (cap 1-2) relatarea foarte extinsă a drumului lui Iisus spre Ierusalim (cap 951-1814) şi unele minuni

Pacircnă la istorisirea Patimilor Luca urmăreşte icircn mare planul lui Marcu icircn ceea ce

priveşte ordinea relatării evenimentelor introducacircnd două secŃiuni cu relatări proprii 620-83 şi 915-1814 Este posibilă şi ipoteza susŃinută de unii cercetători conform căreia Luca introduce icircn propria relatare secŃiunile preluate de la Marcu şi din izvorul Q Icircn ceea ce priveşte istorisirea Patimilor Luca adaugă multe informaŃii care nu se găsesc la ceilalŃi sinoptici Aici Luca se apropie icircntrucacirctva de Evanghelia după Ioan Iată cacircteva puncte comune Erminia faptei lui Iuda ca lucrare a lui Satan cuvacircntul de rămas bun al Macircntuitorului către ucenici ( sub formă de discuŃii) după Cina cea de taină şi icircnainte de mergerea pe Muntele Măslinilor scena prinderii lui Iisus icircn Grădina Ghetsimani folosirea repetată a cuvacircntului bdquoorărdquohellip

9 Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

1 Accentul pus pe istoria Bisericii Fără să lipsească complet trece icircntr-un fel icircn plan secund aşteptarea celei de a doua veniri şi a veacului viitor şi se pune accent pe lucrarea Duhului Sfacircnt icircn istorie icircn prezent Este subliniată valorificarea soteriologică a perioadei dintre prima şi cea de a doua venire a Macircntuitorului (I Karavidopoulos op cit p167) Acesta este bdquotimpul Bisericiirdquo sau bdquotimpul Duhului Sfacircntrdquo La icircntrebarea ucenicilor Doamne oare icircn acest timp vei aşeza Tu la loc icircmpărăŃia lui Israel (Fapte 16) Macircntuitorul răspunde cu trimitere la perioada propovăduirii Evangheliei Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus icircn stăpacircnirea Sa Ci veŃi lua putere venind Duhul Sfacircnt peste voi şi Icircmi veŃi fi Mie martori icircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului (Fapte 17-8) Dacă Ńinem seama de această prezenŃă şi lucrare a Duhului icircn istorie şi de tensiunea dintre istorie şi eshatologie atunci putem vorbi la Luca de un fel de bdquoeshatologie inauguratărdquo adică de pătrunderea eshatologicului icircn istorie Duhul Sfacircnt este prezent şi lucrează icircn istorie icircmplinind făgăduinŃele lui Iisus şi anticipacircnd veacul eshatologic Eshatologia la Luca este icircnsă o temă teologică specială asupra căreia ne vom mai opri

2 Preocuparea pentru exactitatea istorică Luca este mai preocupat decacirct ceilalŃi evanghelişti pentru ordinea istorică a evenimentelor A se vedea 31-3

68

VEn etei de pentekaidekatw| thj hgemoniaj Tiberiou Kaisaroj( h`gemoneuontoj Pontiou Pilatou thj VIoudaiaj( kai tetraarcountoj thj Galilaiaj ~Hrw|dou( Filippou de tou avdelfou auvtou tetraarcountoj thj VItouraiaj kai Tracwnitidoj cwraj( kai Lusaniou thj VAbilhnhj tetraarcountoj(

2 evpi avrcierewj Anna kai Kaiafa( evgeneto rhma qeou evpi VIwannhn ton Zacariou uion evn th| evrhmw|Aring

Icircn al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu pe cacircnd PonŃiu Pilat era procuratorul Iudeii Irod tetrarh al Galileii Filip fratele său tetrarh al Itureii şi al Ńinutului Trahonitidei iar Lisanias tetrarh al Abilenei Icircn zilele arhiereilor Anna şi Caiafa a fost cuvacircntul lui Dumnezeu către Ioan fiul lui Zaharia icircn pustie Şi a venit el icircn toată icircmprejurimea Iordanului propovăduind botezul pocăinŃei spre iertarea păcatelor

De asemenea Luca face multe menŃiuni care plasează evenimentele mai exact icircn timp şi spaŃiu Lucrul acesta se vede clar icircn istorisirea patimilor icircn care apar multe amănunte care la ceilalŃi evanghelişti nu sunt prezente prinderea trebuie să se facă bdquofără ştirea mulŃimiirdquo (226) este căutat cineva care să cunoască unde stătea Iisus noaptea (2172239) ucenicii trimişi să pregătească cina sunt numiŃi Petru şi Ioan (228) Sinedriul este convocat dimineaŃa şi nu noaptea nu este formulată o hotăracircre judecătorească a Sinedriului lui Pilat icirci sunt prezentate acuzaŃii politice icircmpotriva lui Iisus (232) Iisus este trimis de Pilat la Irod Antipa (236-16) Iisus se roagă pentru cei care l-au răstignit (2334) unul dintre tacirclhari se pocăieşte (2339-43) ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce sunt Părinte icircn macircinile Tale icircncredinŃez duhul Meu (2346)

3 Articularea istoriei lui Iisus la istoria universală este o preocupare evidentă a Sf Luca icircn cele două cărŃi ale sale Evanghelia şi Faptele Apostolilor Activitatea publică a Sf Ioan Botezătorul precursorul Macircntuitorului este datată cu exactitate icircn al 15-lea an al icircmpărăŃiei lui Tiberiu icircmpăratul roman Icircn acest context sunt numiŃi conducătorii politici locali ai Palestinei şi conducătorii religioşi (31-2 Icircn al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu pe cacircnd PonŃiu Pilat era procuratorul Iudeii Irod tetrarh al Galileii Filip fratele său tetrarh al Ituriei şi al Ńinutului Trahonitidei iar Lisanias tetrarh al Abilenei Icircn zilele arhiereilor Anna şi Caiafa a fost cuvacircntul lui Dumnezeu către Ioan fiul lui Zaharia icircn pustie)

4 Perspectiva universalistă Luca deschide perspectiva universală a Evangheliei nu ca o reacŃie la exclusivismul iudaic cum face Matei ci ca o manifestare a planului lui Dumnezeu Evanghelia sa este evident adresată neiudeilor neamurilor Luca omite din relatările sale cea mia mare parte a elementelor care au o legătură evidentă sau chiar exclusivă cu lumea iudaică A se vedea numai cacircteva Icircntrebarea privind alimentele necurate (Matei 151-20) episodul cu femeia cananeeancă (Matei 1521-28) Icircntoarcerea lui Ilie (Matei 1710-13) dialogul privind cartea de despărŃire (Matei 193-9) vestirea venirii proorocilor mincinoşi (Matei 24 23-25) terminologia aramaică prezentă icircn cuvintele lui Iisus sau icircn tradiŃia primilor creştini (Mc 541 734 1110 95 1445 1051 1436 1522) raportul icircntre Legea veche şi Legea nouă (Matei cap 5) raportul icircntre dreptatea fariseilor şi dreptatea creştină (Matei cap 6) avertismentul dat apostolilor de a nu merge la păgacircni (Matei 105) Icircn egală măsură Luca şine să scoată icircn evidenŃă

69

caracterul universal al Evangheliei şi al macircntuirii Iată cacircteva exemple Consemnacircnd genealogia lui Iisus Luca merge pacircnă la Adam părintele tuturor oamenilor (338) spre deosebire de Matei care duce genealogia numai pacircnă la Avraam părintele iudeilor (Matei 1 1 şu) Cacircntarea icircngerilor la naşterea lui Iisus icirci are icircn vedere pe toŃi oamenii Slavă icircntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămacircnt pace icircntre oameni bunăvoire (24) ProfeŃia lui Isaia legată de predica Sf Ioan Botezătorul se referă de asemenea la toŃi oamenii Şi toată făptura va vedea macircntuirea lui Dumnezeu(36) La fel icircn cacircntarea Dreptului Simeon unde neamurile sunt asociate poporului Israel Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel(232) Evanghelia va fi vestită la toate neamurile Şi să se propovăduiască icircn numele Său pocăinŃa spre iertarea păcatelor la toate neamurile icircncepacircnd de la Ierusalim (2447)

5 Perspectiva teologică asupra istoriei lui Iisus este de asemenea prezentă Luca nu rămacircne la prezentarea istoriei Evanghelia sa ca şi celelalte Evanghelii nu este o cronică a evenimentelor legate de viaŃa şi icircnvăŃătura lui Iisus ci este o prezentare teologică a acestora Evenimentele sunt prezentate icircn lumina Icircnvierii lui Iisus acestea dobacircndesc sens de la Icircnvierea lui Iisus şi IcircnălŃarea Sa de-a dreapta Tatălui Un argument icircn acest sens este folosirea foarte frecventă de către Luca icircn Evanghelia sa a titlului hristologic bdquoDomnrdquo (o Kurioj) icircn locul numelui Iisus sau icircmpreună cu acesta (71319 10139 1139 1242 1315 175 186 198 2261 24334)

6 Rugăciuni şi imnuri Evanghelia după Luca consemnează multe rugăciuni şi imnuri sau se referă la acestea Iisus este prezentat frecvent icircn postura de a se retrage pentru a se ruga de multe ori icircn circumstanŃe icircn care ceilalŃi evanghelişti nu fac menŃiunea acestui lucru Este evidentă o atenŃie deosebită pe care Sfacircntul Evanghelist Luca o acordă acestui aspect

Rugăciuni

a La Botez (321 Şi după ce s-a botezat tot poporul botezacircndu-Se şi Iisus şi rugacircndu-Se s-a deschis cerul)

b La alegerea celor doisprezece ucenici (612-13 Şi icircn zilele acelea Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea icircn rugăciune către Dumnezeu Şi cacircnd s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit Apostoli)

c Icircnainte de mărturisirea lui Petru (918 Şi cacircnd Se ruga El singur erau cu El ucenicii şi i-a icircntrebat zicacircnd Cine zic mulŃimile că sunt Eu)

d La Schimbarea la faŃă (928 Iar după cuvintele acestea ca la opt zile luacircnd cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov S-a suit pe munte ca să Se roage)

e La icircntoarcerea ucenicilor din misiune (1021 Icircn acesta ceas El S-a bucurat icircn Duhul Sfacircnt şi a zis Te slăvesc pe Tine Părinte Doamne al cerului şi al pămacircntului că ai ascuns acestea de cei icircnŃelepŃi şi de cei pricepuŃi şi le-ai descoperit pruncilor Aşa Părinte căci aşa a fost icircnaintea Ta bunăvoinŃa Ta)

f Icircn timpul Patimilor (2232 Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta 22414445 Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi icircngenunchind Se rugahellip 2430 Şi cacircnd a stat icircmpreună cu ei la masă luacircnd El pacircinea a binecuvacircntat şi fracircngacircnd le-a dat lor)

70

Imnuri

a Imnul icircngerilor la naşterea lui Iisus (214 Slavă icircntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămacircnt pace icircntre oameni bună voire)

b Imnul Maicii Domnului la icircntacirclnirea cu Elisabeta (Luca 146-55 Măreşte sufletul meu pe Domnul Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Macircntuitorul meu Că a căutat spre smerenia roabei Sale Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfacircnt este numele Lui Şi mila Lui icircn neam şi icircn neam spre cei ce se tem de El Făcut-a tărie cu braŃul Său risipit-a pe cei macircndri icircn cugetul inimii lor Coboracirct-a pe cei puternici de pe tronuri şi a icircnălŃat pe cei smeriŃi Pe cei flămacircnzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi A sprijinit pe Israel slujitorul Său ca să-Şi aducă aminte de mila Sa Precum a grăit către părinŃii noştri lui Avraam şi seminŃiei lui icircn veac)

c Imnul lui Zaharia la naşterea Sf Ioan Botezătorul (Luca168-79 Binecuvacircntat este Domnul Dumnezeul lui Israel că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său Şi ne-a ridicat putere de macircntuire icircn casa lui David slujitorul Său Precum a grăit prin gura sfinŃilor Săi prooroci din veac Macircntuire de vrăjmaşii noştri şi din macircna tuturor celor ce ne urăsc pe noi Şi să facă milă cu părinŃii noştri ca ei să-şi aducă aminte de legămacircntul Său cel sfacircnt De jurămacircntul cu care S-a jurat către Avraam părintele nostru Ca fiind izbăviŃi din macircna vrăjmaşilor să ne dea nouă fără frică Să-I slujim icircn sfinŃenie şi icircn dreptate icircnaintea feŃei Sale icircn toate zilele vieŃii noastre Iar tu pruncule prooroc al Celui Preaicircnalt te vei chema că vei merge icircnaintea feŃei Domnului ca să găteşti căile Lui Să dai poporului Său cunoştinŃa macircntuirii icircntru iertarea păcatelor lor Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus Ca să lumineze pe cei care şed icircn icircntuneric şi icircn umbra morŃii şi să icircndrepte picioarele noastre pe calea păcii)

d Imnul Dreptului Simeon la Icircntacircmpinarea Domnului (Luca 229-32 Acum slobozeşte pe robul Tău după cuvacircntul Tău icircn pace Că ochii mei văzură macircntuirea Ta Pe care ai gătit-o icircnaintea feŃei tuturor popoarelor Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel)

7 Atmosfera de bucurie este prezentă icircn toată Evanghelia şi este una din caracteristicile acesteia Sfacircntul Evanghelist Luca spre deosebire de ceilalŃi Evanghelişti face menŃiunea atmosferei de bucurie care icircnsoŃea evenimentele pe care le prezintă

a La naşterea lui Ioan Botezătorul (114 Şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulŃi se vor bucura 158 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faŃă de ea şi se bucurau icircmpreună cu ea)

b La Bunavestirea Maicii Domnului (128 Şi intracircnd icircngerul la ea a zis Bucură-te ceea ce eşti plină de har Domnul este cu tine Binecuvacircntată eşti tu icircntre femei)

c Icircn timpul vizitei Maicii Domnului la Elisabeta (141 Iar cacircnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei pruncul a săltat icircn pacircntecele ei hellip 144 Că iată cum veni la urechile mele glasul salutării tale pruncul a săltat de bucurie icircn pacircntecele meu)

d Vestea naşterii adusă păstorilor (210 Dar icircngerul le-a zis Nu vă temeŃi Căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul)

71

e Icircntoarcerea celor şaptezeci din misiune (1017 Şi s-au icircntors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie zicacircnd Doamne şi demonii ni se supun icircn numele Tău 1020 Dar nu vă bucuraŃi de aceasta că duhurile vi se pleacă ci vă bucuraŃi că numele voastre sunt scrise icircn ceruri)

f Bucuria mulŃimii la vederea minunilor (1317 şi toată mulŃimea se bucura de faptele strălucite săvacircrşite de El)

g Bucuria lui Zaheu (195-6 Şi cacircnd a sosit la locul acela Iisus privind icircn sus a zis către el Zahee coboară-te degrabă căci astăzi icircn casa ta trebuie să rămacircn Şi a coboracirct degrabă şi L-a primit bucuracircndu-se)

h Bucuria ucenicilor la intrarea icircn Ierusalim (1937 Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor toată mulŃimea ucenicilor bucuracircndu-se a icircnceput să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuse)

i Bucuria celor doi ucenici icircn drum spre Emaus (2441 Iar ei icircncă necrezacircnd de bucurie şi minunacircndu-se El le-a zis AveŃi aici ceva de macircncare)

j Bucuria ucenicilor la icircntoarcerea icircn Ierusalim după IcircnălŃarea Domnului (2452 Iar ei icircnchinacircndu-se Lui s-au icircntors icircn Ierusalim cu bucurie mare)

8 Atitudinea tolerantă a autorităŃilor romane faŃă de Iisus şi faŃă de creştini Atacirct icircn Evanghelia sa cacirct şi icircn Faptele Apostolilor Sf Luca ne prezintă autorităŃile romane ca avacircnd o atitudine cel puŃin tolerantă faŃă de Biserica creştină uneori arătacircnd chiar protecŃie acestora icircn faŃa fanatismului iudeilor Responsabilitatea pentru condamnarea lui Iisus la moarte este atribuită exclusiv insistenŃei şi fanatismului iudeilor icircn timp ce Pilat reprezentantul autorităŃii imperiale romane icircl declară de trei ori nevinovat pe Iisus Sunt exegeŃi care susŃin că cele două lucrări ale lui Luca sunt chiar un fel de apologii ale creştinilor prin care aceştia se disociază clar şi ferm de iudei arătacircnd ce este cu adevărat creştinismul prin comparaŃie cu calomniile colportate la adresa acestuia de iudei

9 InfluenŃa Sf Pavel asupra lucrărilor Sf Luca Teme foarte importante din teologia paulină se regăsesc icircn centrul teologiei lui Luca datorate faptului că acesta a fost alături de Sf Pavel

a Locul central şi rolul esenŃial al Sfacircntului Duh b Accentul pus pe harul lui Dumnezeu c Caracterul universal al icircnvăŃăturii şi activităŃii lui Iisus d Locul central acordat pocăinŃei

Chiar şi la nivelul vocabularului există o evidentă influenŃă macircntuire har a binevesti răscumpărare a icircndrepta etc

72

10 Teologia Evangheliei după Luca

1 Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii

Istoria iconomiei dumnezeieşti sau a planului lui Dumnezeu14 de macircntuirea a omului este icircn centrul perspectivei teologice a Evangheliei după Luca ca şi la ceilalŃi doi sinoptici Matei şi Marcu Sfacircntul Evanghelist Luca aduce icircnsă o noutate icircn comparaŃie cu ceilalŃi Pentru Matei şi Marcu momentul Iisus Hristos este un eveniment istoric central care icircmparte icircn două istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii prima parte este reprezentată de timpul sau perioada făgăduinŃelor şi cea de a doua este timpul sau perioada icircmplinirii Pentru Luca perioada icircmplinirilor este icircmpărŃită icircn două timpul lui Iisus (ilustrat icircn Evanghelie) şi timpul Duhului (ilustrat icircn cartea Faptele Apostolilor) Pogoracircrea Duhului Sfacircnt peste Apostoli este un eveniment care reprezintă el icircnsuşi icircmplinirea unei făgăduinŃe a Tatălui (Fapte 14 Apostolii primesc porunca să rămacircnă icircn Ierusalim pentru că urmează bdquosă aştepte făgăduinŃa Tatăluirdquo) Sunt exegeŃi care susŃin icircmpărŃirea istoriei macircntuirii icircn trei părŃi Timpul lui Israel Timpul lui Iisus şi Timpul Bisericii15

Au fost exegeŃi care au afirmat că Sfacircntul Evanghelist Luca a reprezentat prin lucrarea sa Evanghelia-Faptele Apostolilor o bdquorupturărdquo faŃă de Evanghelia şi de tradiŃia bisericească iniŃială dacircnd consistenŃă timpului Bisericii Icircn timp ce Evanghelia iniŃială a Bisericii presupunea ca foarte apropiat timpul Parusiei (cea de a doua venirea Macircntuitorului) opera lui Luca luacircnd act de aşa zisă bdquoicircntacircrziere a Parusieirdquo ar fi deschis pentru Biserică o perspectivă istorică nelimitată Respectiva tendinŃă icircn cercetarea biblică tindea să-l transforme pe Luca icircn părintele bdquoBisericii organizaterdquo (Fruumlhkatholizismus)16 S-ar fi produs altfel o icircnlocuire a eshatologiei iminente cu bdquoistoria macircntuiriirdquo Această teză a fost icircnsă combătută invocacircndu-se numeroase mărturii din Evanghelia după Luca icircn care se vorbeşte despre iminenŃa sfacircrşitului (chiar textele paralele cu Matei şi Marcu Luca 927 Cu adevărat icircnsă spun vouă Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 109 Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le S-a apropiat de voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu Sau tradiŃia proprie Luca 1011 Dar aceasta să ştiŃi că s-a apropiat icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 188 Dar Fiul Omului cacircnd va veni va găsi oare credinŃă pe pămacircnt) De asemenea dacă timpul Bisericii este identificat cu timpul Duhului Sfacircnt aceasta nu se poate face la modul absolut pur şi simplu pentru că Duhul Sfacircnt icircn interpretarea Sfacircntului Evanghelist Luca este prezent icircn toate cele trei etape icircn care s-ar icircmpărŃi istoria macircntuirii

Problema vine aici mai ales din tendinŃa teologiei occidentale de a lua icircn considerare şi de a se bloca icircn resorturile separării lucrurilor icircn disocierea realităŃilor şi punerea lor icircn tensiune care conduce icircn cele din urmă la o perspectivă exclusivistă (ori una ori alta) Spre deosebire de aceasta teologia răsăriteană este preocupată de resorturile unităŃii sau ale coerenŃei realităŃilor icircncercacircnd să descopere suportul considerării unitare a realităŃilor care conduce icircn cele din urmă la o perspectivă inclusivă

14 Vezi Squires J T The Plan of God in Luke-Acts Cambridge 1993 15 H Conzelmann Die Mitte der Zeit Tubingen 1954 la Introduction critique au Nouveau Testament p 122 16 W G Kuumlmmel Luc en accusation dans la theacuteologie contemporain icircn LrsquoEvangile de Luc Meacutemorial L Cerfaux 1973 p 93-109

73

care pune lucrurile icircmpreună (şi una şi cealaltă) Este evident că Luca face o delimitare icircntre timpul lui Iisus şi timpul Duhului sau timpul Bisericii dar aceasta nu icircnsemnă icircn nici un fel că operează cu o separare a celor două Persoane ale Sfintei Treimi Duhul Sfacircnt este prezent şi lucrător icircn timpul lui Iisus după cum Iisus este prezent şi lucrător icircn timpul Duhului Macircntuitorul Hristos este prezentat la Luca mai accentuat icircn postura Sa de Domn de biruitor prin Crucea şi Icircnvierea Sa (71319 1013941 1139 1242 13 15 175 186 198 2261 24334) Sfacircntul Evanghelist Luca punctează mai mult ca ceilalŃi perspectiva aceasta Mesia este prezentat mai clar ca Rege la Intrarea icircn Ierusalim (Luca 1938)

2 IcircmpărăŃia lui Dumnezeu

Ca şi la ceilalŃi doi sinoptici vestea ce bună (Evanghelia) prin excelenŃă este şi la Luca cea care priveşte venirea sau instaurarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Realitatea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu este tema centrală şi icircn Evanghelia după Lucaa (443 Şi El a zis către ei Trebuie să binevestesc icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi altor cetăŃi fiindcă pentru aceasta am fost trimis Luca 81 Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate propovăduind şi binevestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi cei doisprezece erau cu El Luca 92 Şi i-a trimis să propovăduiască icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi Luca 960 Iar El i-a zis Lasă morŃii să-şi icircngroape morŃii lor iar tu mergi de vesteşte icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1616 Legea şi proorocii au fost pacircnă la Ioan de atunci icircmpărăŃia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea)

Dacă la Matei şi la Marcu realitatea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu se manifestă tainic icircn istorie icircn Evanghelia după Luca accentul este pus mai puŃin pe realitatea actuală istorică a IcircmpărăŃiei ci este mai curacircnd IcircmpărăŃia eshatologică (Luca 1328-29 Acolo va fi placircngerea şi scracircşnirea dinŃilor cacircnd veŃi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toŃi proorocii icircn IcircmpărăŃia lui Dumnezeu iar pe voi aruncaŃi afară Şi vor veni alŃii de la răsărit şi de la apus de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1415 Şi auzind acestea unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis Fericit este cel ce va pracircnzi icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1911 Şi ascultacircnd ei acestea Iisus adăugacircnd le-a spus o pildă fiindcă El era aproape de Ierusalim iar ei credeau că icircmpărăŃia lui Dumnezeu se va arăta icircndată Luca 2216 Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai macircnca pacircnă cacircnd nu va fi desăvacircrşit icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu) A se compara Matei 1628 (venirea IcircmpărăŃiei) cu Luca 927 (vederea IcircmpărăŃiei) exegeŃii unde semnalează şi diferenŃa de nuanŃă dintre Luca şi ceilalŃi doi sinoptici cel dintacirci atenuacircnd mult icircnŃelesul actual al venirii IcircmpărăŃiei

Matei 1628 Adevărat grăiesc vouă Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind icircn icircmpărăŃia Sa

Luca 927 Cu adevărat icircnsă spun vouă Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea icircmpărăŃia lui Dumnezeu

74

a IcircmpărăŃia lui Dumnezeu şi Duhul Sfacircnt

Totuşi şi icircn Evanghelia după Luca se vorbeşte despre prezenŃa dinamică a IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu icircn istorie despre manifestarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu icircn lume (Luca 109 Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le S-a apropiat de voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1120 Iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni iată a ajuns la voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu)

Sfacircntul Evanghelist Luca subliniază că IcircmpărăŃia lui Dumnezeu se identifică cu şi se realizează prin prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt Duhul Sfacircnt nu este numit de multe ori icircn Evanghelia după Luca Este Binecunoscut faptul că la cererea din Tatăl nostru Vie IcircmpărăŃia Ta există icircn manuscrise importante varianta Vie Duhul Tău cel Sfacircnt La icircntrebarea ucenicilor privitoare la IcircmpărăŃia lui Israel Macircntuitorul Hristos răspunde vorbind despre trimiterea Duhului Sfacircnt Iar ei adunacircndu-se Icircl icircntrebau zicacircnd Doamne oare icircn acest timp vei aşeza Tu la loc icircmpărăŃia lui Israel El a zis către ei Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus icircn stăpacircnirea Sa Ci veŃi lua putere venind Duhul Sfacircnt peste voi şi Icircmi veŃi fi Mie martori icircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului (Fapte 16-8)

PrezenŃa şi lucrarea Duhului nu sunt numai ulterioare prezenŃei şi lucrării lui Iisus ci şi concomitente Sfacircntul Duh se va coboricirc asupra multor personaje importante Sfacircntul Ioan Botezătorul (Căci va fi mare icircnaintea Domnului nu va bea vin nici altă băutură ameŃitoare şi icircncă din pacircntecele mamei sale se va umple de Duhul Sfacircnt115) Sfacircnta Fecioară Maria (Şi răspunzacircnd icircngerul i-a zis Duhul Sfacircnt Se va pogoricirc peste tine şi puterea Celui Preaicircnalt te va umbri pentru aceea şi Sfacircntul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema 135) Elisabeta (Iar cacircnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei pruncul a săltat icircn pacircntecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfacircnt 141) Zaharia (Şi Zaharia tatăl lui s-a umplut de Duh Sfacircnt şi a proorocit zicacircndhellip167) Simeon (Şi iată era un om icircn Ierusalim cu numele Simeon şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu aşteptacircnd macircngacircierea lui Israel şi Duhul Sfacircnt era asupra lui 225) Duhul Sfacircnt este cu Iisus Icircnsuşi (Luca 418 Duhul Domnului este peste Mine pentru care M-a uns să binevestesc săracilorhellip Luca 1021 Icircn acesta ceas El S-a bucurat icircn Duhul Sfacircnt şi a zis Te slăvesc pe Tine Părinte Doamne al cerului şi al pămacircntuluihellip )

b Atmosfera doxologică ca semn al IcircmpărăŃiei

Atmosfera doxologică despre care am mai vorbit este ea icircnsăşi legată de arătarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Lauda slava adusă lui Dumnezeu sunt prezente foarte frecvent icircn Evanghelia după Luca Sfacircnta Fecioară Maria (146 şu) Zaharia (16468 şu) icircngerii la Betleem (21320) Simeon (228) ProorociŃa Ana (238) paraliticul vindecat (525) toŃi martorii minunilor (526 716) femeia gacircrbovă după vindecare (1313) leproşii vindecaŃi (1715) orbul care capătă vederea (1843) ucenicii la Intrarea icircn Ierusalim (1937 şu) sutaşul martor al morŃii lui Iisus (2347) apostolii după IcircnălŃarea Macircntuitorului (2453) Atmosfera doxologică este evidentă asociată de SfacircntuL Evanghelist Luca instaurării sau inaugurării IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Aceeaşi atmosferă doxologică se regăseşte şi icircn consemnarea istoriei Bisericii primare icircn cartea Faptele Apostolilor (247 38 421 1118 1348 2120)

75

c Atmosfera de bucurie exaltare pace ca semn al IcircmpărăŃiei

Atmosfera de bucurie exaltare şi pace se icircnscrie după opinia exegeŃilor tot icircn punctarea prezenŃei IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Această atmosferă este mult mai puternic pusă icircn evidenŃă de Luca decacirct de Matei şi Marcu aşa cum am arătat mai sus Sfacircntul Evanghelist Luca vorbeşte mult şi despre bucuria lui Dumnezeu Icircnsuşi şi de bucuria Cerului (Luca 15 7 Zic vouă că aşa şi icircn cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decacirct pentru nouăzeci şi nouă de drepŃi care n-au nevoie de pocăinŃă Luca 1510 Zic vouă aşa se face bucurie icircngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte)

4 Evanghelia milostivirii şi a bunătăŃii lui Dumnezeu

Evanghelia după Luca pune accentul mai mult ca celelalte Evanghelii pe milostivirea lui Dumnezeu Preocuparea aceasta a sa aduce icircn centrul Evangheliei categoriile umane cele mai defavorizate Acestea aveau nevoie de mila lui Dumnezeu Tema milostivirii lui Dumnezeu devine o pacircrghie importantă sau un criteriu icircn funcŃie de care sunt apreciaŃi oamenii Din această perspectivă ierarhia socială a vremii care cinstea pe cei drepŃi corecŃi şi buni şi dispreŃuia pe cei păcătoşi şi răi este complet răsturnată DrepŃii şi virtuoşi sunt ŃinuŃi la distanŃă iar păcătoşii se bucură de o simpatie evidentă La fel şi celelalte categorii sociale defavorizate şi marginalizate precum femeile copiii străinii

Păcătoşii Iisus este perceput de contemporani ca bdquoprieten al vameşilor şi al păcătoşilorrdquo filoj telwnwn kai a`martwlwnAring (734) Episodul cu Zaheu vameşul (197) cu femeia cea păcătoasă (736-50)

Femeile care erau dispreŃuite icircn iudaism icircşi găsesc icircn Evanghelia după Luca un loc important Sfacircnta Fecioara Maria Elisabeta ProorociŃa Ana văduva din Nain (711-17) păcătoasa al cărui nume este cu delicateŃe trecut sub tăcere (736-50) femeile care-l urmau pe Iisus asemenea apostolilor Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate propovăduind şi binevestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi cei doisprezece erau cu El Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli Maria numită Magdalena din care ieşiseră şapte demoni Şi Ioana femeia lui Huza un iconom al lui Irod şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor (81-3) Acestea icircl urmează pe Iisus pacircnă la cruce hellip şi femeile care Icircl icircnsoŃiseră din Galileea stăteau departe privind acestea (2349) Şi urmacircndu-I femeile care veniseră cu El din Galileea au privit mormacircntul şi cum a fost pus trupul Lui (2355) Iar ele erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte icircmpreună cu ele care ziceau către apostoli acestea (2410) Marta şi Maria (1038-42) femeia care binecuvacircntează pe Maria mama lui Iisus (1127) femeia gacircrbovă de optsprezece ani (1311-17) femeile Ierusalimului Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei care se băteau icircn piept şi Icircl placircngeau Şi icircntorcacircndu-Se către ele Iisus le-a zis Fiice ale Ierusalimului nu Mă placircngeŃi pe Mine ci pe voi placircngeŃi-vă şi pe copiii voştri(23 27-31) La acestea se adaugă femeile personaje icircn parabolele rostite de Macircntuitorul (femeia cu drahma cea pierdută15 8-10 văduva stăruitoare la judecătorul nedrept181-8)

Străinii sunt şi ei obiect al unei simpatii din partea lui Iisus A se vedea atitudinea faŃă de samarinenii care nu-l primesc (954) şi numeroasele cazuri icircn care străinii sunt daŃi ca exemplu (Despre centurion Zic vouă că nici icircn Israel n-am aflat atacircta credinŃă 79) samarineanul milostiv (1025-37) samarineanul dintre cei zece leproşi (1711-19)

76

Milostivirea şi bunătatea lui Iisus

Sfacircntul Evanghelist Luca subliniază mai mult decacirct ceilalŃi Evanghelişti milostivirea şi bunătatea lui Iisus Din cele patru vindecări consemnate numai de Luca (fiul văduvei din Nain (711-17) femeia gacircrbovă (1311-17) bolnavul de idropică (141-6) cei zece leproşi (1711-19) prima are drept motivaŃie explicită mila lui Iisus pentru unicul fiu al văduvei (Şi văzacircnd-o Domnul I s-a făcut milă de ea - o kurioj evsplagcnisqh - şi i-a zis Nu placircnge) Luca reŃine

DiscreŃia şi delicateŃea lui Luca

ExegeŃii remarcă o notă evidentă de discreŃie şi delicateŃe a autorului Evangheliei a treia Şi aceasta se icircnscrie icircn atmosfera foarte umană din icircntreaga Evanghelie DelicateŃea lui Luca este reflexul evident al bunătăŃii şi milostivirii lui Dumnezeu Argumente aduse icircn sprijinul acestei teze Sunt estompate sentimente prezentate de ceilalŃi evanghelişti ca puternice Iisus nu este prezentat niciodată macircniindu-se (vezi Marcu 143 şi Luca 514 Marcu 35 şi Luca 610) sau purtacircndu-se cu asprime cu Petru (Marcu 833) alungacircnd macircnios vacircnzătorii din templu (Marcu 1115-17 şi Luca 1945) etc Scenele caracterizate de oarecare violenŃă sunt evident icircndulcite sau ignorate sentinŃe dure (Marcu 412 943-48 1421) moartea Sfacircntului Ioan Botezătorul (Marcu 617-29) sărutul lui Iuda (Marcu 1445 şi Luca 2248) scena batjocoririi lui Iisus (Marcu 1465 şi Luca 2311)

11 Evanghelia după Luca - Evanghelia socială

Profesorul Karavidopoulos socoteşte că Evanghelia după Luca este relevantă pentru epoca noastră icircn special datorită dimensiunii sociale foarte prezente icircn Evanghelie17 ExegeŃii icircn mare parte consideră că Evanghelia după Luca este bdquoEvanghelia socialărdquo prin excelenŃă18 Interesul arătat de Iisus categoriilor sociale marginalizate păcătoşi săraci femei copii este evident

BogăŃii şi săracii constituie o temă sau chiar o pacircrghie ermineutică principală icircn Evanghelia după Luca alături de celălalt binom drepŃi şi păcătoşi şi cu aceeaşi funcŃie ermineutică BogaŃii ca şi drepŃii sunt trecuŃi icircn categoria socială apreciată negativ icircn timp ce săracii ca şi păcătoşii formează categoria socială care se bucură de aprecierea pozitivă şi chiar de simpatia Macircntuitorului Hristos BogaŃii sunt consideraŃi nefericiŃi icircn timp ce săracii sunt consideraŃi şi prezentaŃi ca fericiŃi Icircncă o pereche cea care icirci aşează pe cei puternici icircn contrast cu cei slabi icircntregeşte imaginea şi ajută la corecta icircnŃelegere a bdquodimensiunii socialerdquo a Evangheliei după Luca Evenimentul naşterii lui Hristos este prezentat şi din punctul de vedere al bdquoimpactului socialrdquo perspectiva fiind clară şi categorică Odată cu naşterea lui Hristos cei puternici şi cei bogaŃi au motiv să fie icircngrijoraŃi pentru că vor fi descurajaŃi şi marginalizaŃi icircn timp ce cei slabi şi cei săraci au toate motivele să se bucure pentru că li se binevesteşte reconsiderarea poziŃiei lor 17 I Karavidopoulos op cit pag 171 18 bdquoLuc est lrsquoEvangile sociale par excellencerdquo Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 pag 133 Vezi şi Neyrey JH The Scial World of Luke-Acts Peabody 1991

77

Coboracirct-a pe cei puternici de pe tronuri şi a icircnălŃat pe cei smeriŃi pe cei flămacircnzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi (152-53) Evanghelia se vesteşte bdquosăracilorrdquo (săracilor li se binevesteşte 722) Iisus Icircnsuşi interpretează misiunea Sa icircn termeni sociali citacircnd proorocia lui Isaia Duhul Domnului este peste Mine pentru care M-a uns să binevestesc săracilor M-a trimis să vindec pe cei zdrobiŃi cu inima să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea să slobozesc pe cei apăsaŃirdquo (Luca 418)

OpŃiune lui Luca pentru varianta primei fericiri care se referă la săraci pur şi simplu şi nu la săracii cu duhul ca la Matei confirmă perspectiva socială a acestuia FericiŃi voi cei săraci că a voastră este icircmpărăŃia lui Dumnezeu (620) O altă opŃiune la fel de importantă cu aceeaşi motivaŃie este cea care priveşte fericirea FericiŃi voi care flămacircnziŃi acum că vă veŃi sătura (621) spre deosebire de Matei (56) FericiŃi cei ce flămacircnzesc şi icircnsetează de dreptate că aceia se vor sătura

Viziunea noastră este diferită Noi socotim că problematica socială nu este abordată ca atare icircn Evanghelia după Luca ci este prezentă ca replica teologică SoluŃiile prezentate de Luca problemelor sociale nu sunt sociale ci teologice Această erminie nu exclude eventualitatea ca Luca să fi avut icircn vedere situaŃia socială din epoca sa caracterizată de dezechilibre sociale majore icircn favoarea unei clase sociale minoritare favorizate şi icircn dauna majorităŃii populaŃiei imperiului care se confrunta cu sărăcia19 Această situaŃie nu este abordată icircnsă social ci teologic Evanghelia după Luca este Evanghelia milostivirii lui Dumnezeu a iertării a pocăinŃei Tensiunea evidentă dintre drepŃi şi păcătoşi este una prezentă la nivelul icircntregii Evanghelii dar nu este o problemă socială ci una teologică Dreptul sau cel care se socoteşte drept se icircndepărtează de Dumnezeu icircn timp ce păcătosul este totdeauna mai aproape de Dumnezeu La fel tensiunea dintre bogaŃi şi săraci este frecvent icircntacirclnită icircn Evanghelie dar nu ca o problemă socială ci ca o problemă teologică Bogatul se aşeză icircntr-o atitudine de suficienŃă de sine care-l icircndepărtează de Dumnezeu icircn timp ce săracul rămacircn şi datorită sărăciei deschis lui Dumnezeu Vina bogatului este aceea de că se bdquoicircmbogăŃeşte icircn sinerdquo şi nu icircn Dumnezeu BogăŃia este poate cel mai puternic mijloc de cultivare şi icircntărire a suficienŃei de sine icircn dauna raportării la Dumnezeu Aşa se icircntacircmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se icircmbogăŃeşte icircn Dumnezeu (1221) BogăŃia oferă atacircta icircncredere siguranŃă confort icircncacirct omul uită de Dumnezeu Omul se consideră icircmplinit prin sine şi refuză oferta lui Dumnezeu amăgindu-se bineicircnŃeles (vezi parabola bogatului căruia i-a rodit Ńarina sau a bogatului neicircnŃelept 1213-21) BogaŃii nu sunt sancŃionaŃi neapărat pentru că nu au grijă de cei săraci deşi există şi această abordare (Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr 1619-31) Chiar şi prin pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr motivul osacircndirii bogatului cu iadul veşnic nu este acela că el nu a avut grijă de Lazăr ci acela că s-a alipit exclusiv de viaŃa la care-l predispunea averea sa s-a icircnchis nu numai faŃă de semenii săi oamenii ci mai ales faŃă de Dumnezeu ignoracircnd poruncile Acestuia făcute cunoscute lumii prin prooroci

Fariseii prezentaŃi de ceilalŃi evanghelişti ca reprezentacircnd amăgirea suficienŃei de sine alimentată de icircmplinirea legii sunt condamnaŃi de Luca şi pentru că sunt iubitori de

19 După Ch Voulgaris această atitudine a lui Luca laquo nu este străină de starea socială dominantă icircn lumea greco-romană icircn care mulŃimile trăiau icircntr-o sărăcie de neimaginat icircn timp ce un număr mic de bogaŃi administrau bogăŃii inimaginabile pe care le cheltuiau provocator pentru o viaŃă de plăceri aşa cum se icircntacircmplă şi astăzi icircn societatea capitalistă raquo (op cit pag 224)

78

arginŃi şi pentru că pretind a fi drepŃi şi se prezintă ca atare oamenilor Icircn farisei se icircntacirclnesc două din atributele negative (drepŃi şi bogaŃi) dacă nu chiar şi al treilea (puternici) Ńinacircnd seama că ei făceau parte dintr-un partid religios foarte puternic cu acces la pacircrghiile puterii politice şi sociale Toate acestea le auzeau şi fariseii care erau iubitori de argint şi-L luau icircn bătaie de joc Şi El le-a zis Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi icircnaintea oamenilor dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre căci ceea ce la oameni este icircnalt uracircciune este icircnaintea lui Dumnezeu (1614-15)

BogăŃia face icircn sufletul omului concurenŃă lui Dumnezeu Icircnsuşi Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpacircni Fiindcă sau pe unul icircl va uricirc şi pe celălalt icircl va iubi sau de unul se va Ńine şi pe celălalt icircl va dispreŃui Nu puteŃi să slujiŃi lui Dumnezeu şi lui mamona(1613) Aceasta este problema fundamentală şi aceasta este erminia teologică şi nu socială a problemei

A ceda amăgirii bogăŃiei sau amăgirii poziŃiei sociale şi a dependenŃei de imaginea publică este echivalent cu a adopta perspectiva omenească asupra vieŃii şi a ignora perspectiva dumnezeiască După Sfacircntul Evanghelist Luca cele două perspective sunt incompatibile Icircnseamnă a-Ńi racircndui viaŃa icircn funcŃie de oameni şi nu icircn funcŃie de Dumnezeu Perspectiva omenească asupra lucrurilor sfacircrşeşte prin a fi ipocrită Cacircnd omul se limitează la a-şi racircndui viaŃa pentru a plăcea oamenilor va sfacircrşi inevitabil icircn ipocrizie pentru că nereuşind să atingă măsura exigenŃelor sociale se va strădui să pozeze se va icircngriji de imagine Icircn plus criteriile omeneşti au ajuns a fi la antipodul celor dumnezeieşti Acest lucru nu putea scăpa Macircntuitorului Hristos Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi icircnaintea oamenilor dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre căci ceea ce la oameni este icircnalt uracircciune este icircnaintea lui Dumnezeu (1615)

RenunŃare omului la tot ceea ce are este soluŃia radicală dar singura pe care o prezintă Evanghelia după Luca Nu este vorba numai de bogăŃie ci absolut despre tot ceea ce poate Ńine pe om legat de sine şi de lumea aceasta icircn dauna raportării lui la Dumnezeu Omul nu trebuie să se sprijine pe bogăŃie (Luca 1215 Şi a zis către ei VedeŃi şi păziŃi-vă de toată lăcomia căci viaŃa cuiva nu stă icircn prisosul avuŃiilor sale) Nu trebuie nici măcar să se icircngrijească de cele trebuincioase vieŃii pămacircnteşti hrană şi icircmbrăcăminte ci chiar şi pentru acestea ndash pentru tot prin urmare - trebuie să nădăjduim cu credinŃă că vor veni de la Dumnezeu Singura preocupare este strădania de a trăi icircn IcircmpărăŃia lui Dumnezeu (Luca 1231 CăutaŃi mai icircntacirci icircmpărăŃia Lui Şi toate acestea se vor adăuga vouă) Este vorba aşadar de perspectiva eminamente teologică asupra vieŃii

Lepădarea de sine RenunŃarea nu priveşte numai bogăŃia ci tot ceea ce poate constitui o atracŃie puternică pentru om şi poate icircnchide perspectiva IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu blocacircndu-l icircn această lumea ca icircn singura posibilă chiar şi părinŃii soŃii sau fraŃii Şi El le-a zis Adevărat grăiesc vouă Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau fraŃi sau părinŃi sau copii pentru icircmpărăŃia lui Dumnezeu Şi să nu ia cu mult mai mult icircn vremea aceasta iar icircn veacul ce va să vină viaŃă veşnică (Luca 18 29-30) RenunŃarea aceasta echivalează cu totala lepădare de sine exprimată de Macircntuitorul icircn termeni radicali tocmai pentru a nu lăsa loc nici unei erminii Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraŃi şi pe surori chiar şi sufletul său icircnsuşi nu poate să fie ucenicul Meu (Luca 1426)

Desigur această atitudine se regăseşte şi la Matei şi Marcu dar la Luca sunt cacircteva detalii care face evidentă insistenŃa acestuia şi mai ales perspectiva radicală

79

absolută asupra lucrurilor Cacircnd au urmat Domnului ucenicii au lăsat totul Şi trăgacircnd corăbiile la Ńărm au lăsat totul şi au mers după El (Luca 511) Spre deosebire de Matei (420) şi Marcu (118) Iar ei icircndată lăsacircnd mrejele au mers după El

La fel icircn cazul lui Levi Şi lăsacircnd toate el s-a sculat şi a mers după El (Luca 528) Spre deosebire de Matei (99) sau Marcu (214) Şi sculacircndu-se a mers după El

Aceeaşi diferenŃă icircn cazul tacircnărului bogat Vinde toate (panta o[sa eceij) cacircte ai şi le icircmparte săracilor şi vei avea comoară icircn ceruri şi vino de urmează Mie (Luca 1822) Icircn timp ce la Matei (1921) este amintită numai averea hellip vinde averea ta dă-o săracilor şi vei avea comoară icircn cer după aceea vino şi urmează-Mi sau Marcu (1021) la care lipseşte toate vacircnde cacircte ai (o[sa eceij pwlhson)

Macircntuitorul insistă nelăsacircnd loc nici unei interpretări Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu ou[twj ou=n paj evx u`mwn o]j ouvk avpotassetai pasin toij eautou u`parcousin ouv dunatai ei=nai mou maqhthjAring (1433)

Nu este icircngăduită nici chiar o posibilă legitimă şi icircndreptăŃită reacŃie aceea de a pune racircnduială icircn lucruri icircnainte de a le părăsi IcircŃi voi urma Doamne dar icircntacirci icircngăduie-mi ca să racircnduiesc cele din casa mea Iar Iisus a zis către el Nimeni care pune macircna pe plug şi se uită icircndărăt nu este potrivit pentru icircmpărăŃia lui Dumnezeu (Luca 961-62) A se observa că punctul de referinŃă icircn funcŃie de care Macircntuitorul icircşi justifică poziŃia radicală este IcircmpărăŃia lui Dumnezeu Este vorba deci icircncă odată de o perspectivă eminamente teologică adică de o considerare a lucrurilor icircn funcŃie de Dumnezeu şi de IcircmpărăŃia Sa

Asumarea crucii la Luca este de asemenea icircnsoŃită de o menŃiune care trimite la măsura totală Şi zicea către toŃi Dacă voieşte cineva să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea icircn fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie (Luca 923) Spre deosebire de Matei (1624) şi Marcu (834) Şi chemacircnd la Sine mulŃimea icircmpreună cu ucenicii Săi le-a zis Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie

Lepădarea totală de sine aduce icircnsă icircmplinirea adevărată care vine tocmai din urmarea lui Hristos şi din orientarea icircntregii vieŃi spre Dumnezeu Aduce adevărata fericire şi bucurie Acesta este motivul pentru care Evanghelia după Luca are o atmosferă plină de bucurie şi de optimism Bucuria fericirea optimismul vin icircnsă exclusiv de la Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu Bucuria nu este numai una viitoare ci şi una prezentă Duhul Sfacircnt este lucrător acum icircn istorie icircn inimile credincioşilor

Milostenia nu este o cale de a folosi corect bogăŃia ci o cale de a scăpa de ea şi de amăgirea pe care aceasta o presupune Icircndemnul repetat de a face milostenie cu averea pe care o ai pune accentul pe bdquotoată avereardquo şi exclude erminia conform căreia folosirea unei părŃi a bogăŃiei pentru milostenie ar oferi celui bogat o legitimă justificare Evanghelia după Luca este foarte clară din acest punct de vedere VindeŃi averile voastre şi daŃi milostenie faceŃi-vă pungi care nu se icircnvechesc comoară neicircmpuŃinată icircn ceruri unde fur nu se apropie nici molie nu o strică Căci unde este comoara voastră acolo este inima voastră (1233-34)

12 Limba Evangheliei după Luca

bdquoLucrările Sfacircntului Evanghelist Luca scrise icircn dialectul Koini superior aparŃin din punct de vedere al limbajului celor mai frumoase cărŃi din Noul Testament

80

Superioritate limbii lui Luca reiese foarte clar icircn urma comparării unor pericope din Evanghelia sa cu pericopele paralele din celelalte Evanghelii rdquo20 Iată cacircteva exemple semnalate de prof I Karavidopoulos

a OpŃiunea pentru un vocabular mai elevat κλινίδιον icircn loc de κράβατος κονιορτός icircn loc de χούς κύριε icircn loc de ραββουνί αληθώς icircn loc de αmicroήν ζηλωτής icircn loc de καναναίος εκατοντάρχης icircn loc de κεντυρίων βελόνη icircn loc de ραφίς

b Icircn locul propoziŃiei simple foloseşte propoziŃii cu participiu sau leagă propoziŃiile cu particulele δέ γάρ ούν Icircn 26 de locuri icircn locuieşte bdquoκαίşirdquo-ul lui Marcu cu δέ

c Prezentul istoric folosit la Marcu icircn151 de locuri dovadă a unui stil simplu şi popular este păstrat de Luca numai icircntr-un singur loc (849)

Superioritatea limbii Evangheliei după Luca este semnalată icircncă de primii traducători ai Noului Testament Fericitul Ieronim scria bdquoIcircntre evanghelişti Luca se distinge printr-o cunoaştere remarcabilă a limbii greceştirdquo21 Nu este vorba despre limba greacă literară a antichităŃii ci de bdquolimba cultă a epocii elenisticerdquo22 Dacă stilul Evangheliei după Matei este unul liturgic cel al Evangheliei după Marcu este unul popular cel al Evangheliei după Luca este elevat şi uneori amestecat (se regăsesc expresii populare (βρέχειν γογγίζειν καθώς φάγοmicroαι) semitisme (αmicroήν γέεννα microαmicroωνάς σάββατον) latinisme (λεγιών σουδάριον ασσάριον microόδιος) Aceeaşi inconsecvenŃă este observată şi icircn ceea ce priveşte sintaxa23 Limba lui Luca este apropiată după opinia generală a exegeŃilor de limba Septuagintei

Vocabularul Evangheliei după Luca este cel mai bogat din Noul Testament Din totalul de 2697 de cuvinte cacircte alcătuiesc vocabularul Evangheliei 751 de cuvinte sunt folosite numai de Sfacircntul Luca icircn Noul Testament

13 Destinatarii iniŃiali ai Evangheliei după Luca şi scopul scrierii

Deşi este adresată Preaputernicului Teofil Evanghelia a treia este fără icircndoială destinată unui cerc mult mai larg de cititori (S Agouridis op cit pag 134) Aceştia erau creştinii proveniŃi dintre neamuri (păgacircni) Lucrul acesta este evident din icircntreg conŃinutul Evangheliei Icircntre argumentele foarte clare enumerăm

1 Expresii ale celorlalŃi doi evanghelişti sinoptici care se referă la activitatea lui Iisus icircntre israeliŃi sunt omise de Luca De exemplu

a Matei 105 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus poruncindu-le lor şi zicacircnd Icircn calea păgacircnilor să nu mergeŃi şi icircn vreo cetate de samarineni să nu intraŃi

b Iisus este prezentat ca nutrind o simpatie evidentă faŃă de pgacircni şi laudă deseori credinŃa lor (Luca 79 Iar Iisus auzind acestea S-a minunat

20 I Karavidopoulos op cit p169 21 Epis 194 ad Damasum PL 22 378 22 Ch Boulgaris op cit pag 219 bdquoLimba Evangheliei a treia şi a cărŃii Faptele Apostolilor este superioară tuturor cărŃilor Noului Testament cu excepŃia Epistolei către Evrei care se distinge printr-o rară retorică şi putere de expresierdquo 23 Introduction critiquehellip p 111

81

de el şi icircntorcacircndu-Se a zis mulŃimii care venea după El Zic vouă că nici icircn Israel n-am aflat atacircta credinŃă)

c Scoate icircn evidenŃă bunătatea samarinenilor (Luca 1033 ndash Pilda samarineanului Iar un samarinean mergacircnd pe cale a venit la el şi văzacircndu-l i s-a făcut milă Cei zece leproşi Luca 1715 Iar unul dintre ei văzacircnd că s-a vindecat s-a icircntors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu 1718 Nu s-a găsit să se icircntoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decacirct numai acesta care este de alt neam)

d Omite multe discuŃii purtate de Iisus cu fariseii pentru că nu sunt de interes pentru cititorii săi Marcu 71-23 DiscuŃii privind respectarea tradiŃiilor iudaice de către ucenicii lui Iisus Marcu 101-10 DiscuŃii legate de cartea de despărŃire Matei 191-9 DiscuŃii privind divorŃul

e Evanghelia după Luca subliniază faptul că macircntuirea adusă de Iisus se adresează tuturor oamenilor

Scopul scrierii declarat de Luca icircn prolog este acela de a conferi tradiŃiei orale siguranŃa pe care o presupune punerea icircn scris a acesteia Pentru icircmplinirea acestui scop recurge la martorii oculari şi la primii slujitori ai Cuvacircntului expune istorisirea evanghelică de la icircnceput valorifică toate tradiŃiile cunoscute şi urmează ordina cronologică icircn prezentarea evenimentelor IntenŃia lui Luca este aceea de a prezenta Evangheliei ca un document public cu valoare istorică şi filologică Perspectiva nu este una exclusiv istorică Ca şic eilalŃi Evanghelişti Luca face o selecŃie a evenimentelor istorice şi le foloseşte ca argumente şi semne icircn slujba discursului teologic După Luca istoria este spaŃiul de manifestare a voii şi lucrării dumnezeieşti şi prin urmare are totdeauna o perspectivă teologică revelatorie şi macircntuitoare (I Panagopoulos opcit pag 108)

14 Locul şi timpul scrierii

I Karavidopoulos Efes după anul 70 d Hr(opcit pag 171)

15 Folosirea icircn cultul Bisericii (după I Karavidopoulos opcit pag 171)

Evanghelia după Luca se citeşte la Sfacircnta Liturghie icircncepacircnd cu Duminica care urmează Duminicii de după IcircnălŃarea Sfintei Cruci (15-21 Septembrie şi pacircnă la Duminica Fiului risipitor (Duminica a doua din Triod) Icircn această perioadă se citeşte icircn toate sacircmbetele şi duminicile iar icircn zilele de racircnd numai icircn primele douăsprezece săptămacircni icircncepacircnd cu săptămacircna a treisprezece se citeşte din Evanghelia după Marcu

82

EVANGHELIA DUPĂ IOAN INTRODUCERE

Cuprins 1 Bibliografie

11 Comentarii patristice 12 Comentarii moderne 13 Introduceri 14 Monografii Studii

2 GeneralităŃi 21 Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox 22 Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice

3 Limba şi stilul Evangheliei după Ioan 31 Argument 32 Vocabularul 33 Stilul

4 Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan 41 Capitolele 4-5-6 42 Capitolul 21

5 Autorul Evangheliei a patra 6 Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra 7 Planul Evangheliei după Ioan 8 Contextul (background) Evangheliei după Ioan 9 Tematica teologică a Evangheliei după Ioan

91 Introducere 92 Critica lui CH Dodd 93 RelaŃie dintre Tatăl şi Fiul icircn Evanghelia după Ioan 94 Hristologia 95 Pnevmatologia 96 Despre viaŃa veşnică 97 Despre cunoaştere 98 Despre credinŃă 99 Despre adevăr 910 Despre unirea omului cu Dumnezeu 911 Despre iubire

83

1 Bibliografie 11 Comentarii patristice

1 Origen PG 14 (21-829) BEP 11-12 PSB 7 (Bucureşti 1982 2 Sf Ioan Hrisostom PG 59 (23-482) ndash 88 de omilii 3 Sf Chiril al Alexandriei PG 73-74 Vezi traducerea romacircnească Sfacircntul Chiril al

Alexandriei Comentariu la Evanghelia după Ioan Traducere introducere şi note de Preot prof Dumitru Stăniloae Editura IBMBOR Bucureşti 2000

4 Teofilact a Bulgariei PG 123-124 5 Zigaben PG 129 6 Fericitul Agustin PL 35 (1379-1976)

12 Comentarii moderne

1 Lagrange MJ L Evangile selon St Jean 1925 2 Bultmann R Das Johannes Evangelium 1953 3 Barrett CK The Gospel according to St John 1955 (19782) 4 Dodd C H The Interpretation of the Fourth Gospel 1953 (1978 ultima ediŃie) 5 Savvas Agouridis

13 Introduceri icircn Noul Testament

1 Ioannis Karavidopoulos Introducere icircn Noul Testament K fost profesor la Facultatea de teologie a UniversităŃii din Tesalonic este unul dintre cei mai mari biblişti greci contemporani A publicat icircntre altele Comentariu la Evanghelia după Marcu Comentariu la Epistolele către Efeseni Coloseni Filipeni Filimon A icircncercat să icircmbine exigenŃele moderne ale cercetării biblice cu tradiŃia Bisericii

2 Hans Conzelmann Andreas Lindemann Guide pour lrsquoeacutetude du Nouveau Testament Labor et Fides Genegraveve 1999

3 Raymond Brown Que sait-on du Nouveau Testament Bayard Editions Paris 2000 921 pag (Traducerea icircn l franceză a lucrării An Introduction to the New Testament New York 1997)

RB decedat icircn 1998 Recunoscut icircn USA şi icircn lumea icircntreagă ca unul dintre cei mai mari specialişti catolici icircn Noul Testament şi mai ales icircn cărŃile ioaneice A publica un Comentariu la Ioan icircn anii 70 şi un Comentariu la epistolele ioaneice icircn anul 1982 Interesul său pentru scrierile ioaneice se concretizează şi icircn lucrarea La communauteacute du Disciple bien-aimeacute Paris 1983 Publicată cu un an icircnaintea morŃii Introducerea icircn Noul Testament este o operă monumentală suma unei vieŃii icircntregi dedicate studiului şi cercetării Bibliei Structura cărŃii Prezentarea lumii icircn care a trăit Iisus şi s-a născut Biserica Prezentarea sistematică a tuturor cărŃilor Noului Testament Oferă şi

84

bibliografia cea mai recentă Vezi icircn ceea ce priveşte Evanghelia după Ioan Bibliografia la pag 421-426

4 Augustin George Pierre Grelot Introduction critique au Nouveau Testament vol IV Paris 1977 O Introducere clasică icircn Noul Testament apărută icircn mediul romano-catolic

2 GeneralităŃi 21 Ipothesis bdquoSfinŃii Evanghelişti avacircnd o exactitatea minunată icircn scrisul lor (bdquoCăci nu vorbesc ei ci Duhul Tatălui vorbeşte icircn eirdquo după cuvacircntul Macircntuitorului Matei 1020) cel ce priveşte la icircnŃelesurile cele mai presus de fire şi tinde la ascuŃimea icircnŃelegerii şi la adaosul neicircncetat şi neicircntrerupt de gacircnduri noi ar putea spune cu dreptate că scrierea lui Ioan este dincolo de orice minune Căci Evangheliştii se completează unul pe altul icircn tacirclcuirea dogmelor dumnezeieşti şi urmăresc unul şi acelaşi scop pornind din părŃi deosebite Din cuvintele lor rezultă o unică Ńesătură Mie mi se pare că se aseamănă cu unii cărora li se porunceşte să icircnainte spre aceeaşi cetate fără să meargă pe una şi aceeaşi cale CeilalŃi Evanghelişti pot fi văzuŃi vorbind cu multă exactitate despre şirul icircnaintaşilor după trup ai Macircntuitorului nostruhellip Dar pe fericitul Ioan icircl vedem nepreocupat mult de aceasta ci folosindu-se de mişcarea fierbinte şi icircnfocată a minŃii icircn voinŃa de a icircnŃelege cele mai presus de mintea omenească şi icircn icircndrăzneala de a explica naşterea negrăită a lui Dumnezeu-Cuvacircntul Căci ştia că slava Domnului acoperă cuvacircntul şi mărirea dumnezeiască e mai mare decacirct toată icircnŃelegerea şi grăirea noastră şi cele proprii firii dumnezeieşti sunt greu de exprimat şi foarte anevoios de lămurit Dar fiindcă era nevoie să se măsoare cerul cu palma şi să se icircngăduie măsurilor omeneşti cele tuturor neajunse şi greu de povestit ca să nu abată pe drumul altor icircnvăŃături pe cei mai simpli ca nici un glas al sfinŃilor care au fost văzători şi slujitori ai Cuvacircntului respingacircnd relele icircnvăŃături Ioan se ridică cu pătrunderea la ceea ce e mai important din dogmele dumnezeieşti spunacircnd bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvacircntul Acesta era dintru icircnceput la Dumnezeurdquo (Sf Chiril al Alexandriei Comenatriu la Ioan pag15-16) 22 Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox Dacă ar fi să ne oprim numai la una dintre cele patru Evanghelii canonice putem spune fără teama de a greşi că Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată Răsăritului Ortodox Nu s-a icircntacircmplat ca Biserica Ortodoxă să revendice de la o Evanghelie mai mult decacirct de la celelalte Dar dacă am face acest lucru din raŃiuni mai curacircnd didactice atunci nu ne-ar fi deloc greu să regăsim icircn Evanghelia după Ioan oglinda cea mai fidelă a Bisericii Ortodoxe şi icircn Biserica Ortodoxă expresia cea mai fidelă a Evangheliei după Ioan Sunt multe argumentele Am să trec icircn revistă cacircteva

1 Evanghelia după Ioan accentuează mai mult ca Evangheliile sinoptice lumea Icircnvierii veacul ce va să vină Şi cel mai important lucru este că această Evanghelie mai mult decacirct celelalte prezintă IcircmpărăŃia lui Dumnezeu lumea veacului eshatologic ca fiind accesibilă icircncă de pe acum oamenilor şi istoriei

85

Evanghelia după Ioan vorbeşte insistent despre nenumărate modalităŃi prin care omul se poate icircmpărtăşi acum de viaŃa cea cerească de viaŃa cea veşnică şi nestricăcioasă de viaŃa care a biruit moartea

2 ViaŃa veşnică este tema centrală a IcircnvăŃăturii Macircntuitorului Hristos icircn Evanghelia după Ioan Dacă icircn Evangheliile sinoptice tema centrală icircn jurul căreia se Ńes toate celelalte teme ale icircnvăŃăturii Macircntuitorului este IcircmpărăŃia lui Dumnezeu sau IcircmpărăŃia cerurilor Icircn Evanghelia după Ioan tema-cadru icircn funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme este viaŃa veşnică Iar viaŃa veşnică nu este icircnŃeleasă ca fiind viaŃa de după moarte sau viaŃa de după sfacircrşitul lumii ci este viaŃa cea adevărată deplină dumnezeiască de care omul se poate icircmpărtăşi icircncă de acum Icircntruparea Fiului lui Dumnezeu are drept scop tocmai darul acesta al vieŃii veşnice făcut lumii

3 Evanghelia după Ioan vorbeşte icircn mod concret şi pe larg despre multiplele modalităŃi prin care omul se poate icircmpărtăşi de viaŃa cea dumnezeiască Plecacircnd de la hrana cea pămacircntească biologică ndash de care omul icircmpărtăşindu-se icircşi susŃine viaŃa biologică - Evanghelia după Ioan vorbeşte despre hrana cea cerească cea care coboară din cer ndash de care omul se poate icircmpărtăşi dobacircndind astfel resursa vieŃii celei dumnezeieşti Pacircinea cea cerească (Trupul Euharistic al lui Hristos) apa cea vie Cuvacircntul lui Dumnezeu sunt prezentate ca hrană accesibilă omului icircn viaŃa aceasta

4 Comuniunea omului cu Dumnezeu prin icircmpărtăşirea de cele dumnezeieşti este una din cheile ermineutice esenŃiale ale Evangheliei după Ioan Această cheie ermineutică se regăseşte şi icircn viaŃa Bisericii Ortodoxe Dacă ar fi să punctăm diferenŃa principală dintre teologia şi spiritualitatea Bisericii Ortodoxe şi ale celorlalte tradiŃii şi confesiuni creştine vom recunoaşte că ceea ce face diferenŃa este tocmai credinŃa că omul se poate icircmpărtăşi de Dumnezeu cu adevărat icircn viaŃa aceasta Am să amintesc numai doctrina privind energiile dumnezeieşti necreate care este acceptată numai de Biserica Răsăriteană şi care fundamentează icircmpărtăşirea reală a omului de Dumnezeu Este suficient să amintim că icircn centrul vieŃii Bisericii şi a creştinului ortodox se află Dumnezeiasca Icircmpărtăşire Sfacircnta Euharistie Iar cel mai complet discurs al Macircntuitorului Hristos pe această temă este prezentat de Sfacircntul Evanghelist Ioan icircn capitolul al şaselea al Evangheliei sale

23 Evanghelia după Ioan şi Evangheliile Sinoptice 231 Evanghelia după Ioan ndash gen literar comun cu Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan este ca şi celelalte trei Evanghelii canonice o Evanghelie adică este fidelă icircn mare genului literar unic pe care-l reprezintă Evangheliile Şi Sf Ev Ioan scrie o Evanghelie icircn icircnŃelesul celor trei Evanghelii sinoptice prezentacircnd iconomia dumnezeiască lucrată prin Fiul icircncepacircnd cu momentul pregătirii venirii Acestuia prin Sfacircntul Ioan Botezătorul şi sfacircrşind cu Icircnvierea Evanghelia după Ioan la fel ca şi celelalte trei Evanghelii (Matei Marcu Luca) prezintă aceleaşi teme fundamentale ale credinŃei şi predicii Bisericii primare

86

1 Veacul cel vechi a trecut şi s-au ivit zorile unui veac nou ale veacului ce va să vină veacul eshatologic

2 ProfeŃiile vechi-testamentare şi istoria vechi-testamentară s-au icircmplinit icircn Persoana lui Iisus Domnul

3 Mesia Cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales a venit icircn Persoana lui Iisus născut din sămacircnŃa lui David a icircnvăŃat lumea icircnvăŃătura cea nouă a săvacircrşit semne şi minuni a fost dat morŃii a fost icircngropat a icircnviat şi cheamă la pocăinŃă pe toŃi oamenii prin Biserica Sa

4 Icircnceperea activităŃii publice a lui Iisus se petrece icircn stracircnsă legătură cu activitatea Sfacircntului Ioan Botezătorul şi după Botezul lui Iisus de către Sf Ioan

5 Iisus şi-a ales doisprezece ucenici pentru ca prin ei să se continue lucrarea dumnezeiască icircn lume şi icircn istorie

6 Atitudinea critică la adresa iudaismului contemporan lui Iisus 7 Iisus este prezentat ca stăpacircn al Sacircmbetei adică deasupra Legii 8 Cele patru sunt unitare icircn ceea ce priveşte icircnŃelegerea şi erminia vieŃii şi morŃii lui

Iisus Hristos precum şi icircn ceea ce priveşte sensul profund al icircnvăŃăturii lui Iisus despre Dumnezeu Tatăl despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni despre icircncrederea pe care o datorează omului lui Dumnezeu despre sensul crucii icircn viaŃa oamenilor despre botez şi naşterea din nou despre Dumnezeiasca Euharistie şi despre participarea oamenilor la moartea şi Icircnvierea lui Iisus despre rolul Sfacircntului Duh icircn Biserică despre biruinŃa definitivă asupra lui Satan prin venirea lui Iisus despre cea de a doua venire şi despre judecata ce va să vină

bdquoTrebuie să avem icircn vedere această unitate a predicii Bisericii primare şi a celor patru Evanghelii icircn punctele ei fundamentale despre macircntuirea icircn Hristos icircnainte de a trece la prezentarea şi analizarea deosebirilor dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinopticerdquo (Savvas Agouridis op cit) 232 Material comun cu Evangheliile Sinoptice icircn Evanghelia după Ioan Dintre evenimentele din viaŃa Macircntuitorului Iisus Hristos prezentate de Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan consemnează numai pe cele de mai jos De observat că secŃiunea comună cea mai extinsă este cea care priveşte istoria patimilor Macircntuitorului Explicabil deoarece acest capitol este capital icircn iconomia Evangheliei ca atare

1 Istorisirea Patimilor (cap 18-19) (Matei cap 26-27 Marcu cap 14-15 Luca cap 22-23)

2 Alungarea vacircnzătorilor din Templu (213-16) (Matei 2112-17 Marcu 11 15-17 Luca 1945-46)

3 IcircnmulŃirea pacircinilor (62-13) (Matei 1413-21 Marcu 630-44 Luca 910-17) 4 Mersul pe mare (6 16-21) (Matei 1422-27 Marcu 645-52) 5 Ungerea cu mir (121-8) (Matei 266-13 Marcu 14 3-9 Luca 736-38) 6 Intrarea triumfală icircn Ierusalim (1212-16) (Matei 211-11 Marcu 111-11 Luca

1928-40)

87

233 Deosebirile dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan se deosebeşte de Evangheliile sinoptice icircn multe direcŃii de fond

1 Sunt deosebiri importante icircn ceea ce priveşte selecŃia materialului privind viaŃa şi icircnvăŃătura Macircntuitorului

2 Sunt deosebiri importante aşa cum vom vedea şi icircn ceea ce priveşte forma de prezentare a materialului evanghelic

3 Sunt deosebiri importante şi icircn ceea ce priveşte contextul semantic al noŃiunilor şi al imaginilor teologice principale

Iată principalele diferenŃe 1 Evanghelia după Ioan consemnează numai 2 din aproximativ 30 de minuni

săvacircrşite de Macircntuitorul Hristos şi consemnate de Evangheliile sinoptice a IcircnmulŃirea pacircinilor b Mersul pe mare

2 Evanghelia după Ioan consemnează cinci minuni care nu sunt consemnate icircn Evangheliile sinoptice

a Transformarea apei icircn vin la Nunta din Cana (21-11) b Vindecarea fiului slujitorului regesc (446-54) c Vindecarea paraliticului din Ierusalim (51-15) d Vindecarea orbului din naştere (91-41) e Icircnvierea lui Lazăr (111-57)

De semnalat faptul că Evanghelia după Ioan nu consemnează nici o vindecare de demonizaŃi 3 Icircn Evanghelia după Ioan nu găsim nici una din cele aproximativ 50 de

parabole pe care le icircntacirclnim icircn Evangheliile sinoptice Există trei discursuri care folosesc parabola două se referă la Iisus ca Păstorul cel bun (cap 10) şi una la Iisus ca viŃa cea adevărată (cap 15)

4 Evanghelia după Ioan ne prezintă o selecŃie limitată ndash comparativ cu Evangheliile sinoptice ndash a evenimentelor istorice Momentele reŃinute din viaŃa Macircntuitorului sunt selectate icircn funcŃie de un discurs teologic coerent De altfel acestea sunt stracircns legate de cuvacircntările Macircntuitorului arătacircnd că Sfacircntul Evanghelist Ioan selectează respectivele evenimente pentru a le folosi drept cadru pentru consemnarea unor cuvinte lungi şi complexe ale Macircntuitorului Evenimentele consemnate ca şi cuvintele au menirea de a arăta sensul misiunii lui Iisus

5 Există diferenŃe icircn ceea ce priveşte cadrul geografic şi cronologic icircn care se desfăşoară activitatea publică a Macircntuitorului

a Evangheliile sinoptice consemnează o lungă perioadă de activitate icircn Galileea urmată de o călătorie spre Iudeea mai lungă sau mai scurtă ca timp şi o scurtă şedere la Ierusalim care sfacircrşeşte cu Patimile şi răstignirea Evanghelia după Ioan consemnează activitatea din Iudeea şi mai ales din Ierusalim (119-51 213-336 51-47 14 1-2031) Aceasta consemnează mai multe participări ale lui Iisus la Paştile Iudeilor (213 51 64 1155) ndash deci cel puŃin patru călătorii la Ierusalim ndash icircn timp ce Evangheliile sinoptice vorbesc numai despre o călătorie la Ierusalim

88

b Activitatea publică pare a se desfăşura icircn Evanghelia după Ioan pe parcursul a 2-3 ani iar icircn Evangheliile sinoptice pe parcursul unui an

6 Icircn Evanghelia după Ioan Iisus nu mai este prezentat cu un icircnvăŃător de lege Icircn Evangheliile sinoptice Iisus este prezentat icircnvăŃacircnd asemenea marilor icircnvăŃători de lege iudei temele fiind icircn mare aceleaşi perspectiva religioasă asupra problemelor morale şi sociale Icircn Evanghelia după Ioan Tema principală a cuvacircntărilor sale este credinŃa sau necredinŃa icircn Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl icircn lume ca lumea să aibă viaŃă prin El Icircn Evangheliile sinoptice icircnvăŃătura Macircntuitorului are un caracter viu popular plină de elemente icircmprumutate din viaŃa de zi cu zi icircn timp ce icircn Evanghelia după Ioan icircnvăŃătura lui Iisus are un caracter oficial abstract solemn şi uneori chiar liturgic bdquoCacircnd citeşti Evanghelia a patra după ce ai citit pe primele trei ai impresia că părăseşti colinele şi pieŃele publice icircn care Iisus icircnvăŃa mulŃimea discuta cu cărturarii fariseii sau alte categorii sociale răspundea la icircntrebările acestora sau icirci mustra pentru a pătrunde icircntr-un templu măreŃ şi impunător unde Iisus vorbeşte liniştit şi solemn credincioşilor despre dragostea lui Dumnezeu pentru lume despre credinŃa icircn Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl pentru a macircntui lumea de moarte şi pentru a-i dărui viaŃă şi despre speranŃa venirii unui Macircngacircietor etcrdquo (Agouridis)

7 Icircn Evanghelia după Ioan identitatea mesianică şi dumnezeiască a lui Iisus este proclamată icircn faŃa tuturor Icircn timp ce la sinoptici mesianitatea şi icircn general identitatea lui Iisus constituie un secret care se descoperă numai celor care bdquoau ochi de văzut şi urechi de auzitrdquo

234 Cauza deosebirilor

Aceste deosebiri dintre Evanghelia după Ioan şi celelalte trei Evanghelii au fost observate şi semnalate icircncă din primele veacuri ale Bisericii Origen răspunzacircnd lui Celsus spune că Evanghelia după Ioan vine să completeze primele trei Evanghelii prin urmare era firesc să omită multe lucruri pe care le consemnaseră acestea şi să adauge lucruri noi pe care primii nu le consemnaseră Această completare are icircn vedere şi perspectiva teologică La fel Eusebiu al Cezareei şi Epifanie al Ciprului Sf Evanghelist Ioan a scris avacircnd icircn vedere evident existenŃa Evangheliilor sinoptice

Clement Alexandrinul numeşte Evanghelia după Ioan bdquoduhovniceascărdquo (πνευmicroατικόν) iar Evangheliile sinoptice le caracterizează drept bdquotrupeştirdquo (σωmicroατικά) icircnŃelegacircnd desigur diferenŃa de perspectivă sinopticii oprindu-se la istorie iar Ioan ducacircnd lucrurile dincolo de istorie

Biserica primară a semnalat existenŃa deosebirilor icircn ceea ce priveşte parte istorică dar a consemnat şi punctat totdeauna unitatea conŃinutului teologic al celor patru Evanghelii Evanghelistul Ioan este chemat să exprime aceeaşi kerigmă dar icircntr-o atmosferă spirituală şi culturală deosebită de cea presupusă de Evangheliile sinoptice şi icircntr-un limbaj potrivit nevoilor contextului său

89

3 Limba şi stilul Evangheliei după Ioan

31 Argument Problema stilului şi a vocabularului cărŃilor NT este una importantă dincolo de

implicaŃiile pe care stilul şi limba unei opere literare le au icircn icircnŃelegerea corectă a operei respective Este vorba de sublinierea faptului că scrierile NT sunt icircn chip desăvacircrşit bdquoomeneştirdquo aşa cum sunt icircn egală măsură icircn chip desăvacircrşit bdquodumnezeieştirdquo Cele două caracteristici nu se exclud una pe cealaltă ci dimpotrivă se susŃin O carte biblică nu este mai puŃin dumnezeiască icircntrucacirct se demonstrează caracterul ei omenesc şi nici mai puŃin omenească icircntrucacirct se demonstrează caracterul ei dumnezeiesc Se verifică şi icircn cazul Dumnezeieştilor Scripturi a Cuvacircntului lui Dumnezeu icircntrupat icircn cuvacircnt omenesc adevărul fundamental conform căruia icircn Hristos coexistă firea dumnezeiască şi firea omenească unite icircn chip neamestecat şi nedespărŃit Domnul nostru Iisus Hristos fiind bdquoDumnezeu adevărat şi om adevăratrdquo Consider că icircn vremea noastră este necesar odată icircn plus studiul şi evidenŃierea naturii şi caracteristicilor omeneşti ale lucrurilor bisericeşti icircntrucacirct de veacuri bune Răsăritul Ortodox pare a fi alunecat spre un dochetism teologic destul de păgubos

Vom trata mai pe larg această temă icircn cazul Evangheliei după Ioan deoarece este un capitol icircn care aceasta se deosebeşte de Evangheliile sinoptice O primă observaŃie este aceea că la acest capitol Evanghelia după Ioan se particularizează icircn contextul general al cărŃilor nou-testamentare Sfacircntul Ioan Evanghelistul fiind foarte personal la nivelul limbajului şi al stilului scripturii sale bdquoEvanghelia după Ioan comportă trăsături stilistice importante pe care cititorul trebuie să le cunoască de la icircnceputhellip Este o Evanghelie icircn care stilul şi teologia sunt stracircns legaterdquo24

32 Vocabularul Evangheliei după Ioan Vocabularul Evangheliei după Ioan este relativ sărac dacă este evaluat la

nivel cantitativ adică al sumei de cuvinte folosite de Ioan comparativ cu ceilalŃi evanghelişti

Ioan 1011 cuvinte Matei 1691 cuvinte Marcu 1345 cuvinte Luca 2055 cuvinte Deosebirile sunt evidente Luca posesorul celui mai dezvoltat vocabular dintre

SfinŃii Evanghelişti foloseşte icircn Evanghelia sa un număr dublu de cuvinte faŃă de Ioan Chiar şi Marcu cea mai scurtă şi mai puŃin dezvoltată teologic Evanghelie icircl depăşeşte pe Ioan

Dar icircn acelaşi timp vocabularul Evangheliei după Ioan este unul bogat poate cel mai bogat dacă Ńinem seamă de frecvenŃa noŃiunilor sau conceptelor teologice fundamentale Vocabularul Evangheliei după Ioan este restracircns dar foarte concentrat alcătuit din noŃiuni importante Sfacircntul Evanghelist Ioan are evident o vocaŃie a esenŃialului25 reducacircndu-şi discursul la temele fundamentale acest lucru fiind vizibil şi

24 R Brown op cit p 376 25 laquo Icircn ciuda sărăciei relative a limbajului Ioan este un mare scriitor care ştie să-şi concetreze atenŃia asupra esenŃialului raquo (AJ Festugiere Observations stylistique sur lrsquoeacutevangile de Saint Jean Paris 1974)

90

la nivelul vocabularului Iată un tabel comparativ al frecvenŃei folosirii cacirctorva din aceste cuvinte ilustrativ din acest punct de vedere

NoŃiuni importante Matei Marcu Luca Ioan αγάπη αγαπάω ndash a iubi iubire 9 6 14 44 αλήθεια αληθής αληθινός - adevăr 2 4 4 46 γινώσκειν ndasha cunoaşte 20 13 28 57 ειmicroί ndash a fi 14 4 16 54 ζωή - viaŃă 7 4 5 35 κόσmicroος - lume 8 2 3 78 φώς - lumină 7 1 7 23 microαρτυρείν microαρτυρία - a da mărturie 4 6 5 47 πατήρ - Tatăl (Dumnezeu) 45 4 17 118 microένειν - a rămacircne 3 2 7 40 Ιουδαίοι - Iudei 5 6 5 6726

Vocabularul Evangheliei după Ioan este considerat mai puŃin concret şi pitoresc decacirct vocabularul lui Marcu şi mai puŃin literar decacirct vocabularul lui Luca Faptul că Ioan foloseşte puŃine verbe compuse spre deosebire de Luca este un argument icircn acest sens Nu este un limbaj comun din moment ce avem o frecvenŃă mare a unor noŃiuni importante ceea ce trimite la o originalitate evidentă a gacircndiri autorului

Trebuie semnalat şi faptul că diferenŃa la nivelul limbajului constă şi icircn faptul că termeni importanŃi icircn vocabularul sinopticilor lipsesc cu desăvacircrşire din vocabularul Sfacircntului Evanghelist Ioan Iată cacircteva exemple ευαγγελίζω ndash a binevesti κηρύσσω ndash a propovădui microετανοέω microετάνοια ndash a se pocăi pocăinŃă παραβολή - parabolă προσεύχεοmicroαι προσευχή ndasha mă ruga rugăciune δίκαιος - drept δύναmicroις - putere ελεείν a milui τελώνης- vameş Iar unii sunt foarte puŃin folosiŃi βασιλεία ndash icircmpărăŃie (5) δαιmicroόνιον ndash demon (6) λαός - popor (3)

Vocabularul Evangheliei după Ioan este foarte apropiat de cel al Septuagintei Numai 24 de cuvinte din vocabularul Sfacircntului Ioan nu sunt atestate icircn vocabularul Septuagintei Cacirct priveşte operele care ni s-au păstrat de la Iosif Flaviu (AntichităŃile iudaice şi Războiul iudaic) acestea au 85 din vocabular comun cu Evanghelia după Ioan Iar Filon din Alexandria aproximativ 65

S-a scris foarte mult pe eventuala relaŃie dintre Evanghelia a patra şi textele de la Qumran O serie de expresii ioaneice sunt icircntacirclnite icircn frazeologia qumraniană (vezi lista completă la Schnackenburg Das Johannesevangelium t1 p91)

Ποιείν την αλήθειαν ndash a face adevărul (Ioan 321 ndash 1 QS I5) Η οργή του Θεού microένει επrsquoαυτό ndash macircnia lui Dumnezeu rămacircne peste el (Ioan 336 1QS IV12 Μαρτυρείν την αλήτειαν ndash a da mărturie de adevăr (Ioan 533 1837 1QS VIII 6) Περιπατήσει εν τη σκοτία ndash a umbla icircntru icircntuneric (Ioan 812 1235 1QS III 21) Το φώς της ζωής ndash lumina vieŃii (Ioan 812 1 QS III7) Το πνεύmicroα της αληθείας ndash duhul adevărului (Ioan 1417 1 QS IV21) Ο υιός της απολείας ndash fiul pierzării (Ioan 1712 CDC VI15)

26 Vezi o listă completă la CK Barrett op cit pag 5

91

33Stilul Stilul lui Ioan este atacirct de personal icircncacirct nimeni nu poate confunda un pasaj din

Evanghelia după Ioan cu locurile paralele din Evangheliile sinoptice Cacirct priveşte stilul vom consemna folosirea excesivă (de aproximativ 200 de ori) a

particulei ou=n ou=n ou=n ou=n - deci aşadar folosită corect de cele mai multe ori indicacircnd consecinŃa şi pentru a puncta relatarea (atuncihellip) Originalitatea indiscutabilă a Sfacircntului Evanghelist Ioan ca autor este confirmată de frecvenŃa unor expresii care conferă o unitate stilistică evidentă Evangheliei

Ioan Epistole Sinoptici Apocalipsa Ούν - deci 200 0 8 0 Εάν microη τις ndash dacă cineva nu 24 4 19 2 Απεκρίθη καί είπεν ndash a răspuns şi a zis 33 0 2 0 Σίmicroων Πέτρος ndash Simon Petru 17 0 0 2 Μαρτυρείν περί τινός ndash A mărturisi despre cineva 17 2 0 0 Αmicroήν αmicroήν ndash amin amin 25 0 0 0 Υπάγω ndash a merge icircnapoi 17 0 1 0 Πιστεύω είς τίνα ndash a crede icircn cineva 36 3 8 0

334 Forma poetică

bdquoIcircn cacircteva pasaje din Evanghelia după Ioan mulŃi exegeŃi recunosc un stil poetic formal mergacircnd pacircnă la strofe cum este Prologul sau poate Ioan 17hellip Este vorba despre un stil solemn unic pe care unii icircl numesc semi-poetichellip Nu este vorba nici de paralelismul versurilor obişnuit icircn VT nici de rimă ci de ritmhellip Faptul că Iisus vorbeşte cu mai multă solemnitate icircn Evanghelia după Ioan decacirct la sinoptici este evident O explicaŃie posibilă se sprijină pe VT discursul dumnezeiesc este poetic diferit de cel uman care este mai prozaic La Ioan Iisus vine de la Dumnezeu şi este firesc ca vorbele lui să fie mai solemne şi mai sacrerdquo27

335 Incomprehensiunea

Incomprehensiunea este reŃinută de specialişti ca făcacircnd parte din stilul literar al Evangheliei după Ioan şi caracterizată ca tehnică literară asumată Icircn numeroasele dialoguri ale lui Iisus cu contemporanii Săi Ioan subliniază incapacitatea interlocutorilor de a icircnŃelege limbajul lui Iisus şi blocarea lor icircn sensul material exterior al limbajului fapt care-i dă prilejul Macircntuitorului să dezvolte icircn discursuri foarte elaborate adevăratul sens al celor spuse Icircn 11 (unsprezece) cazuri neputinŃa interlocutorilor de a icircnŃelege este pusă icircn evidenŃă de o manieră aproape identică urmacircnd schema

1 O afirmaŃie a lui Iisus generează nedumerirea interlocutorilor 2 Eşecul de a icircnŃelege se datorează faptului că interlocutorii se limitează la sensul

material 3 Iisus repetă afirmaŃia sau expresia iniŃială

27 R Brown op cit p376

92

4 Explicarea suplimentară de către Iisus A se vedea Ioan 219-22 (bdquoDăracircmaŃi templul acesta şi icircn trei zile icircl voi zidirdquo) 33-6

(bdquoDe nu se va naşte cineva de sus nu va putea să vadă icircmpărăŃia lui Dumnezeurdquo) 410 (bdquohelliptu ai fi cerut de la El şi Ńi-ar fi dat apă viehelliprdquo) (Vezi şi 626-27 641 733-36 821 833-35 1111-13)

336 Incluziunea

Evanghelia după Ioan are o structură elaborată care se realizează prin bdquointermediul unor tehnicirdquo28 Ioan foloseşte de exemplu incluziunea tehnica prin care un detaliu menŃionat la sfacircrşitul unei secŃiuni corespunde cu un detaliu menŃionat la icircnceputul respectivei secŃiuni Incluziuni mari sunt socotite 11 2028 1281040 Incluziuni mici 119128 211454 92-3941 1141140

337 NaraŃiunea şi discursul

Două sunt componentele importante specifice compoziŃiei ioaneice naraŃiunea şi discursul Istorisirile sunt unele de o mare sobrietate (Nunta din Cana Alungarea vacircnzătorilor din templu) altele sunt comparate cu veritabile drame - aici este originalitatea lui Ioan ndash (Convorbirea cu samarineanca Vindecarea orbului din naştere Icircnvierea lui Lazăr Iisus icircn faŃa lui Pilat) Ioan deŃine arta de a face personajele sale să vorbească de a dispune subiectul icircn scene succesive (icircn sens teatral) de a menŃine interesul cititorului pacircnă la capăt Discursurile sunt foarte extinse complexe şi prezintă un caracter strofic R Bultmann a icircncercat aşezarea icircn strofe a unor discursuri din Evanghelia după Ioan Totuşi grija pentru dezvoltarea teologică primează icircn faŃa legilor stilistice

4 Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan 31 Ordinea capitolelor 456 Unii exegeŃi au avansat ipoteza că actuala ordine a capitolelor 456 ar fi

nejustificată dat fiind că la sfacircrşitul cap 4 acŃiunea se desfăşoară icircn Galileea apoi cap 5 la Ierusalim şi cap 6 din nou icircn Galileea Se crede că ordinea iniŃială ar fi fost 465 deşi nici un manuscris nu confirmă o astfel de ordine R Brown nu este de acord cu această reaşezare socotind că deşi rezolvă problema geografică ea complică şi mai mult coerenŃa discursului icircn continuare icircntre cap 5 şi 7

32 Capitolul 21 Evanghelia după Ioan pare a se icircncheia la sfacircrşitul cap 20

unde citim Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus icircnaintea ucenicilor Săi care nu sunt scrise icircn cartea

aceasta Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui(2030-31) ExistenŃa unui nou capitol lasă să se icircnŃeleagă faptul că fie autorul icircnsuşi fie un altcineva a adăugat ulterior ceea ce formează acum cap 21

28 R Brown op cit p 380

93

5 Autorul Evangheliei a patra TradiŃia Bisericii icircncă din secolul al II-lea icircl prezintă pe Sfacircntul Ioan Apostolul

Macircntuitorului ca autor al celei de a patra Evanghelii Irineu şi Clement Alexandrinul (citaŃi de Eusebiu de Cezareea Ist Bis III 39) bdquoIoan ucenicul Domnului a scris Evanghelia pe cacircnd se afla la Efes icircn Asiardquo Irineu icircl cunoscuse pe Sfacircntul Policarp episcop de Smirna care icircl cunoscuse pe Sfacircntul Ioan

Este vorba aşadar de Ioan fiul lui Zevedei icircmpreună cu Iacob Cei doi fraŃi urmează ocupaŃia tatălui lor aceea de pescar pe Marea Galileei Se alătură amacircndoi Macircntuitorului (Ioan 137) Face parte din grupul celor trei apostoli care icircl icircnsoŃesc pe Iisus Hristos icircn cacircteva icircmprejurări speciale (Petru Ioan Iacob) minunea Icircnvierii fiicei lui Iair (Marcu 537 Luca 851) Schimbarea la faŃă (Matei 17 Marcu 9 Luca 9) Rugăciunea din Ghetsimani (Matei 2637 Marcu 1433) Este ucenicul iubit al Domnului cel care la Cina cea de taină stă cu capul pe pieptul Macircntuitorului (Ioan 1325) Ioan icircl icircnsoŃeşte pe Iisus la palatul arhiereilor Ana şi Caiafa (Ioan 1815-16) Este martor la răstignirea Macircntuitorului şi ia icircn grijă pe mama Acestuia (Ioan 19 27) După Icircnviere aleargă icircmpreună cu Petru la mormacircnt (Ioan 202-9) şi se icircncredinŃează de Icircnvierea Domnului (Ioan 208-9) După pogoracircrea Duhului Sfacircnt este prezent icircmpreună cu Petru la templu unde vindecă un olog (Fapte 31) apoi este icircnchis (Fapte 43) Este prezent la Sinodul de la Ierusalim fiind socotit unul din stacirclpii Bisericii icircmpreună cu Petru şi Iacob ruda Domnului (Gal 29) După informaŃiile Sfacircntului Ignatie al Antiohiei Sfacircntului Policarp al Smirnei şi Papias Sfacircntul Ioan Evanghelistul se stabileşte icircn Efes este exilat icircn Patmos icircn timpul lui DomiŃian dar moare la Efes

Argumente interne c Autorul se prezintă ca martor ocular al vieŃii Macircntuitorului Hristos şi

cunoscător al unor amănunte la care n-ar fi avut acces decacirct un astfel de martor ora la care s-au petrecut unele evenimente (139 ndash bdquoşi era ca la ceasul al zeceleahelliprdquo) numărul exact al unor obiecte (46 ndash bdquoşi erau acolo şase vase de piatrăhelliprdquo 69 ndash bdquocinci pacircini de orz şi doi peştirdquo 440 ndash bdquoşi a rămas acolo două zilerdquo) Sunt amănunte care arată că autorul făcea parte din cercul apropiat de ucenici ai Macircntuitorului

d Autorul pare să trimită la propria-i persoană folosind expresia bdquoucenicul pe care-l iubea Iisusrdquo (o maqhthj evkeinoj o]n hvgapa o VIhsouj - 1323 1926 203 2023 217) sau bdquocelălalt ucenicrdquo (o alloj maqhthj ndash 1815 20 2348)

e Icircntreaga Evanghelie trimite la o autoritate deosebită pe care autorul o are icircn Biserică autoritate de care se bucura Sfacircntul Ioan icircn Biserica Efesului

Cercetarea biblică a avansat şi ipoteza scrierii Evangheliei a patra sau mai exact a redactării acesteia de către ucenicii Sfacircntului Evanghelist Se vorbeşte de o bdquoşcoală a lui Ioanrdquo sau de Biserica lui din sacircnul căreia ar fi ieşit redactarea finală a Evangheliei Dar această ipoteză nu are suficientă susŃinere

94

6 Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra Ca timp al scrierii Evangheliei a patra este acceptat sfacircrşitul secolului icircntacirci Icircntreaga tradiŃie bisericească este de acord cu această datare ca şi cu localizarea scrierii la Efes unde Sfacircntul Evanghelist Ioan a activat icircn ultimii ani de viaŃă 7 Planul Evangheliei după Ioan

71 Argument Problema planului Evangheliei a patra este una dificilă Se pune icircntrebarea dacă

Sfacircntul Evanghelist Ioan a avut icircn vedere cu adevărat un plan anume icircnainte de a purcede la redactarea Evangheliei sale şi mai ales cacirct de elaborat a fost acesta Este greu să respingem ideea existenŃei unui plan iniŃial din moment ce există un icircnceput şi un final precum şi o anume dezvoltare a conŃinutului Cacirct priveşte identificarea planului au fost date de exegeŃi mai multe răspunsuri

Icircntre comentatorii moderni 72 C K Barrett renunŃă la ideea de a icircmpărŃi Evanghelia după Ioan după un

plan anume El icircmparte icircntreaga Evanghelie icircn 44 de pericope sau unităŃi textuale logice 73 R Bultmann propune următorul plan

1 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus ndash cap 1 2 Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti icircn faŃa lumii ndash cap 2-12 3 Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti către ucenici sau icircn faŃa comunităŃii ndash cap 13-20 4 Anexă ndash cap 21

74 P Trembelas

1 Prologul Cuvacircntul lui Dumnezeu ndash 11-18 2 Primele manifestări ale Cuvacircntului icircntrupat Naşterea credinŃei şi primele semne ale necredinŃei ndash 119 ndash 454 3 Creşterea necredinŃei icircn Israel 51-1250 4 Creşterea credinŃei icircn racircndul ucenicilor ndash 131-1726 5 Patimile Macircntuitorului 181-1942 6 Icircnvierea Macircntuitorului ndash 201-20 7 Anexă Arătări ale Macircntuitorului Hristos icircnviat la Marea Tiberiadei ndash 211-25

75 Traducerea Ecumenică a Bibliei (TOB) Luacircnd icircn discuŃie problema foarte complexă a planului Evangheliei a patra autorii

acestei traduceri fac referire la diferitele icircncercări icircn acest sens ajungacircnd la următoarea concluzie bdquoIcircn ceea ce ne priveşte ne mulŃumim a vedea icircn Evanghelia a patra o succesiune de episoade construite fără rigoare dar totuşi icircn funcŃie de o anume evoluŃie a confruntării dintre Iisus şi lume pe de o parte şi icircn funcŃie de unele progrese icircn ceea ce

95

priveşte cunoaşterea lui Iisus de către credincioşi pe de altă parte Acest lucru petrecacircndu-se mai icircntacirci icircn Galileea apoi şi mai ales icircn Ierusalimrdquo

76 Biblia de la Ierusalim bdquoEste destul de dificil să descoperim un plan precis potrivit căruia Sfacircntul Ioan a

dorit să expună taina lui Hristoshellip Au fost propuse multe soluŃii de a icircmpărŃi Evanghelia a patra Toate conŃin o parte de adevăr dar păcătuiesc adesea printr-un exces de sistematizare Cel mai bine este să ne lăsăm ghidaŃi de indicaŃiile pe care ni le oferă Evanghelia icircnsăşi Este clar pe de o parte că se insistă asupra importanŃei sărbătorilor liturgice iudaice ca jaloane ale istorisirii de trei ori Paştele iudaic (213 64 1155) o sărbătoare neidentificată (51) sărbătoarea corturilor (72) şi a icircnnoirii Templului (1022) Pe de altă parte icircn mai multe icircmprejurări Evanghelia se referă la numărul zilelor pentru a icircmpărŃi relatarea despre viaŃa lui Iisus icircn perioade bine determinate prima săptămacircnă a activităŃii (119-211) Săptămacircna Sărbătorii Corturilor (h` e`orth twn VIoudaiwn h` skhnophgiaAring 7214) Săptămacircna Patimilor (12112 193142)rdquo łinacircnd cont de cele de mai sus Biblia de la Ierusalim propune următorul plan

A Prologul (11-18) B Slujirea sau lucrarea lui Hristos (119 ndash 1220)

1 Vestirea noii iconomii dumnezeieşti (119 ndash 454) Săptămacircna inaugurală evenimentele care gravitează icircn jurul primului Paşte

2 A doua sărbătoare o zi de Sabat la Ierusalim prima icircmpotrivire la noua revelaŃie (51-47)

3 Al doilea Paşte Icircn Galileea o nouă icircmpotrivire la descoperirea dumnezeirii lui Hristos (61-17)

4 Sărbătoarea Corturilor marea descoperire sau revelaŃie mesianică şi respingerea categorică a acesteia (71-1021)

5 Sărbătoarea icircnnoirii Templului hotăracircrea de a-l omoricirc pe Iisus (1022-1154)

6 Sfacircrşitul activităŃii publice a lui Iisus şi preliminariile ultimului Paşte (1155- 1250)

C Timpul lui Iisus Paştele Mielului lui Dumnezeu (131-2031) 1 Ultima cină a lui Iisus cu ucenicii ndash Cina cea de taină (131-1726) 2 Patimile Macircntuitorului Hristos (cap18-19) 3 Icircnvierea Macircntuitorului şi fericirea credinŃei (201-29) 4 Prima concluzie a Evangheliei 2030hellip

D Epilogul (211-25) Vestirea vieŃii Bisericii şi aşteptarea celei de a doua venirii a lui Iisus

Ideea care se degajă din acest plan Iisus pune sfacircrşit instituŃiilor iudaice icircmplinindu-le

77 The Interpreterrsquos Commentary Distinge o metodă asimilabilă expunerii icircn spirală cuvinte şi expresii prezentate

icircn prolog sunt ulterior reluate şi dezvoltate icircn noi contexte şi propune următorul plan 1 Cap1 ndash icircn care sunt prezentate toate titlurile lui Iisus şi icircnŃelesurile

acestora folosite apoi icircn toată Evanghelia 2 Cap 2-11 Istorisirea unei serii de evenimente bdquosemnerdquo (σηmicroεία) fiecare

icircn parte şi toate la un loc trimiŃacircnd spre moarte-icircnviere tema celorlalte

96

capitole Prezentarea respectivelor evenimente este asociată cu consemnarea unor discursuri importante ale Macircntuitorului Hristos şi a unor controverse referitoare la adevărata natură a revelaŃiei lui Hristos

3 Cap 12-20 Istorisirea Patimilor şi a Icircnvierii incluzacircnd o lungă cuvacircntare a lui Iisus Hristos către ucenicii săi şi o rugăciune finală la Cina cea de taină

4 Cap 21 Epilog 78 CH Dodd

Exegetul englez autor al unui comentariu clasic la Evanghelia după Ioan pleacă de la constatarea că Evanghelia după Ioan este evident icircmpărŃită icircn două părŃi mari graniŃa fiind sfacircrşitul cap 12

A Prologul (cap 1) B Cartea Semnelor (cap2-12) C Cartea Patimilor (cap13-20)

Partea a doua - Cartea semnelor ndash corespunde relatării activităŃii Macircntuitorului Hristos de către celelalte Evanghelii Felul icircn care icircnŃelege Ioan această activitate este exprimată icircn 1237 (deşi Iisus a făcut atacirctea minuni (semne) icircnaintea contemporanilor săi ei tot nu cred icircn El)

Cartea semnelor (sau a minunilor) se poate uşor icircmpărŃi icircn şapte capitole sau episoade fiecare dintre acestea conŃinacircnd una sau mai multe minuni sau evenimente din viaŃa lui Iisus Hristos icircnsoŃite de unul sau mai multe discursuri ale Acestuia avacircnd drept scop prezentarea sensului respectivelor evenimente

Cartea Patimilor este construită după aceeaşi metodă sau schemă Istorisirea evenimentelor (prinderea pătimirile răstignirea Icircnvierea) este alternată cu prezentarea unor cuvacircntări ale Macircntuitorului Hristos sub formă de dialoguri sau monologuri

Icircntrucacirct planul propus de CH Dodd a fost acceptat de mare parte dintre comentatorii care i-au urmat icircl prezentăm icircn detaliu

A Prologul 1 Prologul propriu-zis (11-18) 2 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus Hristos (119-51) B Cartea semnelor cap (2-12) 1 Noul icircnceput 21-445

a Minunea din Cana şi alungarea vacircnzătorilor din templu (curăŃirea templului) (21-25)

b Dialogurile lui Iisus cu Nicodim şi cu samarineanca (31-445)

2 Cuvacircntul dătător de viaŃă (446-547) a Vindecarea fiului slujitorului regesc şi a paraliticului de la scăldătoarea

Vitezda (446-516) b Cuvacircntarea despre autoritatea şi puterea Fiului lui Dumnezeu (517-47)

3 Pacircinea vieŃii (cap 6) a IcircnmulŃirea pacircinilor şi mersul pe mare (61-21) b Cuvacircntarea euharistică (622-71)

4 Lumină şi viaŃă ApariŃia şi respingerea lui Mesia (cap7-8)

97

a ApariŃia luminii icircn lume şi respingerea ei Iisus la Ierusalim de Sărbătoarea Corturilor (71-13)

b DiscuŃii cu iudeii Cuvacircntarea lui Iisus despre izvorul vieŃii şi lumina lumii (714-859)

5 Judecata săvacircrşită de lumină (91-1042) a Vindecarea orbului din naştere (91-14) b Cuvacircntarea despre Păstorul cel bun şi alte teme (101-42)

6 BiruinŃa vieŃii asupra morŃii (111-53) a Icircnvierea lui Lazăr (111-44) b Icircncercări ale arhiereilor şi ale fariseilor de a-L prinde pe Iisus (1145-57)

7 ViaŃa prin moarte Sensul Crucii (121-36) a Intrarea icircn Ierusalim (121-19) b Sensul Crucii (1220-36)

Epilog la Cartea semnelor (1237-50) C Cartea Ptimilor (cap 13-20) 1 Cuvacircntarea de rămas bun a lui Iisus Hristos către ucenicii Săi şi făgăduinŃa

Macircngacircietorului (cap 13-16) 2 Rugăciunea arhierească din Grădina Ghetsimani (cap 17) 3 Relatarea pătimirilor (cap 18-19) 4 Arătările după Icircnviere (cap 20)

Anexă Alte arătări ale lui Iisus icircnviat (cap 21)

79 Planul detaliat al Evangheliei după Ioan Prezentăm mai jos şi un plan amănunŃit al Evangheliei după Ioan 11-18 ndash Prologul Teologia Cuvacircntului şi iconomia icircntrupării

I 119-1250 ndash Descoperirea lui Iisus Hristos către lume 1 119-51 ndash Evenimentele care preced activitatea publică a Macircntuitorului

a 119-34 - Mărturia lui Ioan Botezătorul b 135-51 ndash Chemarea primilor ucenici

2 21-442 ndash Activitatea Lui Iisus icircn Galileea Ierusalim şi Samaria a 21-12 ndash prima minune (semn) Nunta din Cana b 213-25 - curăŃirea Templului din Ierusalim c 31-21 ndash icircntacirclnirea lui Iisus cu Nicodim d 322-36 ndash ultima mărturie a lui Ioan Botezătorul despre Iisus e 41-42 ndash Iisus şi femeia samarineancă

3 443-671 ndash Activitatea lui Iisus icircn Galileea Ierusalim şi Marea Galileii a 443-54 ndash Icircntoarcerea icircn Galileea şi cea de a doua minune

(semn) vindecarea fiului slujitorului regesc b 51-18 ndash Iisus la Ierusalim vindecarea slăbănogului la Vitezda c 519-29 ndash Puterea Fiului d 5 30-47 - martorii lui Iisus

98

e 61-15 ndash săturarea celor cinci mii la Marea Galileii f 616-21 ndash mersul lui Iisus pe mare g 6 22-59 ndash cuvacircntarea icircn Capernaum despre pacircinea vieŃii h 660-71 ndash cuvacircntare către ucenici pe aceeaşi temă

4 71-1039 ndash Activitatea lui Iisus la Ierusalim a 71-13 ndash plecarea din Galileea şi necredinŃa rudeniilor lui Iisus b 710-53 ndash Iisus la Ierusalim la sărbătoarea corturior mărturie

despre puterea lui icircncercare a iudeilor de a-L prinde c 81-11 ndash Iisus şi femeia adulterină d 8 12-20 ndash Iisus lumina lumii e 821-30 ndash adevărul mărturiei lui Iisus f 831-38 ndash credinŃa icircn Iisus eliberează g 839-47 ndash tatăl iudeilor necredincioşi h 848-59 ndash Iisus şi Avraam i 91-41 ndash vindecarea orbului din naştere j 101-21 ndash cuvacircntarea lui Iisus despre păstorul cel bun k 1022-39 ndash Iisus la sărbătoarea icircnnoirii Templului

5 1040-12-50 ndash Activitatea lui Iisus dincolo de Iordan şi la Ierusalim a 1040-42 ndash plecare icircn regiunea de dincolo de Iordan b 111-16 ndash moartea lui Lazăr c 1117-27 ndash Iisus icircnvierea şi viaŃa d 1128-44 ndash icircnvierea lui Lazăr e 1145-57 ndash sinedriul iudeilor icircmpotriva lui Iisus f 121-11 ndash ungerea lui Iisus icircn Betania g 1212-19 ndash Intrarea triumfală icircn Ierusalim h 1220-26 ndash Iisus şi elinii i 1227-36a ndash slăvirea lui Iisus j 1236b-50 ndash necredinŃa iudeilor şi necredinŃa icircn iisus

II 131-2155 Slava lui Iisus şi icircntoarcerea la Tatăl 1 131-38 ndash Iisus şi ucenicii Săi

a 131-20 ndash spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus b 1321-30 ndash Prevestirea trădării lui Iuda c 1331-35 ndash porunca cea nouă a iubirii d 1336-38 ndash lepădarea lui Petru

2 141-1633 ndash Cuvacircntarea de despărŃire a lui Iisus către ucenici a 141-14 ndash Iisus cale spre Tatăl b 1415-31 ndash făgăduinŃa Macircngacircietorului c 151-17 ndash Iisus viŃa cea adevărată d 1518-164 ndashura lumii e 165-15 ndash misiunea Macircngacircietorului f 1616-24 ndash tristeŃea despărŃirii şi bucuria cea din urmă g 1625-33 ndash Iisus a biruit lumea

3 171-26 ndash Rugăciunea arhierească a lui Iisus 4 181-1942 ndash Patimile şi slava lui Iisus

a 181-11 ndash trădarea şi prinderea lui Iisus b 1812-27 ndash Iisus icircn faŃa arhiereilor şi lepădarea lui Petru

99

c 1828-38 ndash Iisus icircn faŃa lui Pilat d 1839-1916 ndash condamnarea lui Iisus la moarte e 1917-27 ndash răstignirea lui Iisus f 1928-30 ndash moartea lui Iisus g 1931-37 ndash coboracircrea de pe cruce h 1938-42 ndash punerea icircn mormacircnt a lui Iisus

5 201-29 Arătările lui Iisus celui Icircnviat la Ierusalim a 201-10 ndash mormacircntul gol b 2011-18 ndash arătarea lui Iisus către Maria Magdalena c 2019-23 ndash arătarea către ucenici d 2024-29 ndash arătarea către ucenici cu Toma necredinciosul e 2030-31 ndash scopul scrierii Evangheliei

6 21 1-25 Arătările lui Iisus icircn Galileea a 21 1-14 ndash arătarea lui Iisus către ucenici la Marea Tiberiadei b 2115-19 ndash chemarea lui Petru c 21 20-23 ndash ucenicul iubit al Macircntuitorului d 2124-25 ndash Icircncheierea Evangheliei

8 Contextul (background) Evangheliei după Ioan Critica secolului al XX-lea stimulată mult de Şcoala biblică Religionsgeschichte

(Istoria religiilor) care a investit mult icircn cercetarea raportului dintre Creştinism şi celelalte religii ale vremii a fost perioada icircn care s-a depus mult efort pentru identificare mediului de origine şi de influenŃă icircn care s-a născut Evanghelia după Ioan Se ia icircn calcul cadrul istoric filosofic social şi religios pe care Evanghelia după Ioan icircl are icircn vedere şi icircn funcŃie de care icircşi adaptează limbajul pentru a face icircnŃeleasă Evanghelia lui Hristos Au fost propuse multe ipoteze Iată cacircteva dintre ele

81 Lumea elenistică Folosirea conceptului de Logos prezent şi icircn filosofia elenistică a determinat pe unii exegeŃi să creadă că Evanghelia după Ioan are icircn vedere un mediu preponderent elenistic Oarecare corespondenŃă a limbajului cu cel al lui Filon din Alexandria a condus pe alŃii să localizeze chiar geografic acest context vorbind despre elenismul alexandrin Evanghelia după Ioan ar respira atmosfera culturală elenistică din Alexandria (Holtzmann) Evanghelia după Ioan ar fi ajutat spiritul creştin să facă trecerea de la lumea iudaică la lumea greacă Problema este foarte serioasădacă Ńinem seama de faptul că Harnack vede elenizarea creştinismului ca pe o bdquocorupŃie gravă a esenŃei creştinismuluirdquo A Schweitzer (La mystique de lrsquoapocirctre Paul Paris 1962) consideră că teologia ioaneică reprezintă o formă de elenizare a misticii pauline

82 Mediul gnostic PrezenŃa antitezelor lumină-icircntuneric adevăr-minciună etc ne trimite după opinia altor exegeŃi la un mediu dualist a cărui origine gnostică ar fi indiscutabilă Folosirea excesivă a verbelor cu sensul de a trimite (πέmicroπω αποστέλλω) care corespund concepŃiei gnostice despre macircntuire ar fi un argument icircn plus (P Grelot) Această ipoteză este susŃinută icircn mod special de R Bultmann (Das Evangeliun des Johannes)

83 Iudaismul eterodox Icircmpotriva lui R Bultmann a fost O Cullmann (Le milieu johannique Paris 1976) care propune ca mediu iudaismul eterodox Tot pentru iudaism dar pentru cel vechi-testamentar pledează şi CK Barrett

100

84 CH Dodd ia icircn calcul afinităŃile Evangheliei după Ioan atacirct cu lumea greacă cacirct şi cu cea iudaică şi propune considerarea ambelor contexte sau mai curacircnd zona de icircntacirclnire a celor două lumi

9 Tematica teologică a Evangheliei după Ioan 91 Introducere Deşi mult deosebită de Evangheliile sinoptice Evanghelia după

Ioan rămacircne totuşi icircn esenŃă o Evanghelie adică este centrată pe prezentarea persoanei a vieŃii şi lucrării Macircntuitorului Hristos avacircnd drept principal scop determinarea destinatarilor la credinŃă bdquoIar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Luirdquo (2031) Sfacircntul Evanghelist Ioan pune icircnsă icircn discuŃie şi dezvoltă uneori foarte mult teme teologice fundamentale mai puŃin sau deloc prezente icircn Evangheliile sinoptice Icircn nici o altă Evanghelie ca de altfel icircn nici o altă scriere nou-testamentară nu apar atacirct de pregnant scoase icircn relief o serie de teme teologie fundamentale ale credinŃei creştine aşa cum apar la Ioan

O trecere icircn revistă a principalelor teme teologice ale Evangheliei ne va permite să icircnŃelegem din ce perspectivă abordează Sfacircntul Evanghelist Ioan istoria prezenŃei şi lucrării Macircntuitorului Hristos icircn lume precum şi conŃinutul icircnvăŃăturii Acestuia Cel care a prezentat pentru prima dată un catalog al temelor teologice centrale din Evanghelia după Ioan a fost exegetul CH Dodd Propunerea lui a fost preluată ca atare sau icircmbunătăŃită ulterior de majoritatea comentatorilor (vezi S Agouridis Barrett etc)

Dodd se opreşte la următoarele teme pe care le consideră că preocupă icircn mod special pe Sfacircntul Evanghelist Ioan

1 ViaŃa veşnică 2 Cunoaşterea lui Dumnezeu 3 Adevărul 4 CredinŃa 5 Unirea cu Dumnezeu 6 Lumină Slavă Judecată 7 Duhul Sfacircnt 8 Mesia 9 Fiul Omului 10 Fiul lui Dumnezeu 11 Logos

Ordinea din acest catalog poate fi discutată deşi ea reprezintă icircn viziunea autorului o anumită logică De exemplu poate fi răsturnată şi să se icircnceapă astfel cu titlurile hristologice aşezate de Dodd pe ultimele patru poziŃii

92 Critica propunerii lui Dodd C H Dodd lasă deoparte o temă care nouă ni

se pare centrală icircn Evanghelia după Ioan RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul Considerăm că icircn centrul discursului Sf Ioan despre Hristos şi despre icircnvăŃătura acestuia se află relaŃia Acestuia ca Fiu cu Tatăl Aceasta este tema-cadru care se regăseşte icircn toată Evanghelia şi icircn funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme Unul din obiectivele principale ale Evangheliei după Ioan fiind demonstrarea dumnezeirii Fiului recursul la relaŃia dintre Fiul şi Tatăl cu sublinierea deofiinŃimii dintre Fiul şi Tatăl este principalul argument Aceasta este după părerea noastră tema cadru icircn funcŃie de care sau pornind de la care sunt tratate şi celelalte teme enumerate de Dodd RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este propusă

101

ca paradigmă pentru relaŃia dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni icircntreolaltă RelaŃia nu este numai o chestiune de morală ci este o chestiune de viaŃă RelaŃia este modalitatea prin care viaŃa se constituie la nivelul ei superior ca iubire Motivul pentru care un teolog biblist de talia lui Dodd ignoră această temă a relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul poate fi căutat icircn perspectiva specifică teologiei scolastice de a cerceta Teologia scolastică este concentrată pe lucrul icircn sine şi mai puŃin pe relaŃia dintre lucruri Este şi motivul pentru care discursul este static şi plictisitor Dinamica se află icircn relaŃia dintre diferitele componente ale realităŃii pentru că dinamica este mişcare iar mişcare se realizează icircn relaŃie Prin relaŃia dintre Tatăl şi Fiul icircnŃelegem cum se raportează Tatăl la Fiul şi Fiul la Tatăl ce reprezintă Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl ce face Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl etc De aceea icircnainte de tratarea celorlalte teme vom icircncerca să prezentăm pe scurt relaŃia dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul icircn Evanghelia după Ioan oprindu-ne la aspectele şi semnificaŃiile principale ale acesteia

93 RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul icircn Evanghelia după Ioan

931 Tatăl şi Fiul sunt personaje principale icircn Evanghelia după Ioan Dacă prezenŃa icircn prim plan a Fiului este justificată dat fiind faptul că Evanghelia icircşi propune să prezinte tocmai persoana şi lucrarea Macircntuitorului referirile la Tatăl mult mai numeroase decacirct icircn celelalte Evanghelii au rolul de a puncta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul şi conŃinutul acesteia Evanghelia nu-şi propune să vorbească despre Dumnezeu-Tatăl ca un subiect autonom Referirile la Tatăl sunt determinate de discursul Sfacircntului Ioan despre Fiul Acest lucru atrage atenŃia oricărui cititor mai atent al Evangheliei a patra şi cu atacirct mai mult cercetătorului

a Dumnezeu Tatăl (Πατηρ) este amintit icircn Evanghelia după Ioan de 118 (Matei ndash 45 Marcu ndash 4 Luca - 17)

b De asemenea calitatea de Fiu a Macircntuitorului Hristos este prezentată de Evanghelia după Ioan icircn prim plan Apelativul de Fiu nu este statistic vorbind mai mult folosit icircn Evanghelia după Ioan ci mai mult icircn Evanghelia după Matei Sf Ev Matei foloseşte mai mult decacirct Ioan titlul hristologic de Fiu dar foarte rar icircmpreună sau cu trimitere directă la Tatăl De cele mai multe ori foloseşte sintagmele Fiul Omului Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David desigur aproape icircn toate cazurile ca titluri hristologice Sunt contexte icircn care icircl foloseşte şi icircmpreună cu Tatăl (Matei 2436 Περὶ δὲ τῆς ἡmicroέρας ἐκείνης καὶ ὥρας οὐδεὶς οἶδεν οὐδὲ οἱ ἄγγελοι τῶν οὐρανῶν οὐδὲ ὁ υἱός εἰ microὴ ὁ πατὴρ microόνος) ExplicaŃia este pe de o parte dată de faptul că Evanghelia după Matei presupune un mediu iudaic icircn care familiaritatea cu Dumnezeu era un lucru greu de admis iar pe de altă parte este evident că Matei nu-şi propune din punct de vedere teologic ceea ce-şi propune Ioan adică de a prezenta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul Şi la Ioan apar aceste titluri hristologice Fiul lui Dumnezeu 134 149 Fiul Omului 3 13 527 Tatăl şi Fiul 519 dar atenŃia aici este evident icircndreptată icircn altă direcŃie

c Cel mai important lucru icircnsă icircn acest sens este referirea directă a Macircntuitorului Hristos la Tatăl ca Fiu Icircn Evanghelia după Ioan avem cea

102

mai extinsă vorbire a Macircntuitorului Hristos despre Sine cu folosirea persoanei a I-a singular Este cunoscută repetarea frecventă a expresiei Eu sunthellip Dar aproape de fiecare dată cacircnd vorbeşte despre sine se referă şi la Tatăl Fiul simte nevoia să se prezinte şi să se definească aproape de fiecare dată prin raportare la Tatăl Este vorba despre ceea ce am putea numi conştiinŃa filiaŃiei exprimată de Macircntuitorul Hristos atacirct direct la adresa Tatălui cacirct şi icircn vorbirea către contemporanii săi Macircntuitorului Hristos vorbeşte deseori şi icircn mod clar despre Dumnezeu ca Tată al Său ConştiinŃa filiaŃiei este evidentă frecvent şi foarte clar exprimată Este evidentă aşadar dorinŃa Lui de a face cunoscută ucenicilor şi lumii această filiaŃie ca argument pentru justificarea şi legitimarea lucrurilor pe care le făcea dar mai ales pentru arătarea şi dovedirea dumnezeirii Sale

d Icircn Evanghelia după Ioan sunt redate numeroase dialoguri dintre Fiu şi Tatăl sau mai curacircnd vorbiri ale Fiului către Tatăl icircn care Macircntuitorul se adresează lui Dumnezeu cu apelativul Tată Pe Dumnezeu icircl numeşte Tată iar pe Sine icircn vorbirea directă cu Tatăl se numeşte Fiul

932 Trimiterea Fiului de către Tatăl Cacirct priveşte conŃinutul propriu-zis al relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul cel mai frecvent verb prin care această relaŃie este exprimată este a trimite Tatăl trimite (a trimis) pe Fiul Tatăl este cel care a trimis pe Fiul Fiul este trimis de Tatăl Sf Ev Ioan foloseşte acest verb de multe ori icircn comparaŃie cu ceilalŃi evanghelişti (Ioan ndash 30 Luca ndash 5 Matei ndash 4 Marcu ndash 1) De cele mai multe ori icircl foloseşte pentru a arăta că Fiu este trimis de Tatăl Verbul folosit este cel comun πέmicroπω sau ἀποστέλλω Cele două verbe sunt sinonime

Iisus vorbeşte frecvent şi insistent despre faptul că este trimis de Tatăl O face pentru a-şi icircntemeia autoritatea cu care vorbea şi făptuia Trimiterea este un concept esenŃial pentru definirea relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul Ea indică mai icircntacirci originea Fiului ndash El este trimis de la Tatăl - şi presupune transfer de autoritate sau icircmputernicire Cel trimis are mandat şi beneficiază de suportul autorităŃii celui care l-a trimis Acelaşi concept va fi icircntacirclnit şi icircn relaŃia dintre Iisus Hristos şi ucenicii Săi Ucenicii sunt trimişi de Iisus să binevestească şi să dea mărturie Icircn acelaşi timp ei sunt trimişi să făptuiască icircn numele lui Iisus Conceptul de trimitere este extrem de important pentru relaŃia dintre Tatăl şi Fiul dintre Iisus şi ucenicii Săi şi prin extrapolare dintre oameni şi Dumnezeu El este regăsit deşi foarte puŃin pus icircn evidenŃă mai ales icircn relaŃia slujitorilor lui Dumnezeu cu Dumnezeu Icircnsuşi PreoŃia Bisericii este icircntemeiată pe acest concept al trimiterii care presupune transfer de autoritate sau icircmputernicire Nu este locul aici să dezvoltăm acest aspect al temei dar el merită o atenŃie deosebită Cacircnd ai conştiinŃa că eşti trimis de cineva să faci ceva ai şi conştiinŃa că faci lucrul respectiv icircn numele celui care te-a trimis precum şi conştiinŃa esenŃial pentru conŃinutul preoŃiei că slujeşti relaŃia dintre cel care te-a trimis şai cei către care eşti trimis Pe conceptul de trimitere se icircntemeiază ceea ce numim de obicei vocaŃia preoŃească sau misionară icircn general

Macircntuitorul Iisus Hristos vorbeşte despre trimiterea Sa de către Tatăl pentru a indica originea Sa dumnezeiască dar şi pentru a icircntări cele spuse despre Tatăl Este icircndreptăŃit să vorbească despre Tatăl pentru că icircl cunoaşte căci de la El vine

103

933 Tatăl dă Fiul tot ceea ce are El

Fiul are tot ceea ce are Tatăl dar nu de la Sine ci de la Tatăl Tatăl dă Fiului tot ceea ce are El Nu-l lipseşte de nimic din ceea ce are El Iar Tatăl are şi este totul Prin urmare şi Fiul are şi este totul Numai că Fiul are pentru că primeşte de la Tatăl Deşi este evident că sunt egali sunt la fel există o specificitate a vocaŃiilor Dumnezeu Tatăl este cel care dă Fiului totul iar Fiul este cel care primeşte de la Tatăl totul Macircntuitorul Icircnsuşi subliniază acest lucru cu multă insistenŃă tot ce are El a primit de la Tatăl La fel şi Sf Ioan Evanghelistul ReŃinacircnd mărturiile Macircntuitorului Hristos icircn această direcŃie este interesat să pună icircn evidenŃă acest aspect extrem de important al relaŃiei dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul

Este folosit verb a da (δίδωmicroι) de cele mai multe ori la timpul trecut (δέδωκεν) pentru a arăta că Fiul a primit ceea ce Tatăl i-a dat deja şi darurile sunt active şi lucrătoare Sensurile verbului a da sunt multiple Nu este vorba icircntacirci de toate de a-i da un lucru ci de a-i da puterea de a face ceva Cred că o traducere fidelă icircn limba romacircnă ar fi redată de verbul a-i icircncredinŃa

934 Ascultarea Fiului faŃă de Tatăl Fiul nu face voia Sa ci voia Tatălui Fiul nu face nimic de la Sine

Fiul este icircn măsură să facă totul dar icircntrucacirct icirci este dat totul de la Tatăl Icircn principiu faptul că nu face de la Sine lucrurile ci de la Tatăl se exprimă prin aceea că Fiul niciodată nu face voia Sa ci voia Tatălui Acest lucru icircl exprimă cu claritate şi fermitate Fiul icircn repetate racircnduri Prin a face voia Tatălui Fiul se plasează icircn postura sau starea de ascultător de Tatăl Iar măsura ascultării este desăvacircrşită Ascultarea Fiului de Tatăl este o temă centrală icircn Evanghelia după Ioan şi este o componentă esenŃială şi definitorie a relaŃiei dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul ExplicaŃia o găsim icircn finalitatea iconomiei dumnezeieşti lucrată de Tatăl prin Fiul anume aceea de restaurarea a omului căzut prin neascultare Neascultarea este evident stare de rupere de icircntrerupere a relaŃiei icircn timp ce ascultarea este starea de recuperare şi de constituire a relaŃiei Iar pentru om relaŃia cu Dumnezeu este una vitală Prin urmare şi ascultarea premisă a relaŃiei este una vitală

Ioan 638 Pentru că M-am coboracirct din cer nu ca să fac voia Mea ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine

ὅτι καταβέβηκα ἀπὸ τοῦ οὐρανοῦ οὐχ ἵνα ποιῶ τὸ θέληmicroα τὸ ἐmicroὸν ἀλλὰ τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε

Ioan 434 Iisus le-a zis Macircncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvacircrşesc lucrul Lui

λέγει αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦςmiddot ἐmicroὸν βρῶmicroά ἐστιν ἵνα ποιήσω τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε καὶ τελειώσω αὐτοῦ τὸ ἔργον

Ioan 530 Eu nu pot să fac de la Mine nimic precum aud judec dar judecata Mea este dreaptă pentru că nu caut voia Mea ci voia Celui care M-a trimis

Οὐ δύναmicroαι ἐγὼ ποιεῖν ἀπ᾽ἐmicroαυτοῦ οὐδέν καθὼς ἀκούω κρίνω καὶ ἡ κρίσις ἡ ἐmicroὴ δικαία ἐστίν ὅτι οὐ ζητῶ τὸ θέληmicroα τὸ ἐmicroὸν ἀλλὰ τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε

104

94 Hristologia Evangheliei după Ioan Iisus este Mesia

941 Introducere

Ne vom limita la a prezenta hristologia Evangheliei după Ioan plecacircnd de la analiza titlurilor sau denumirilor hristologice folosite de Sf Ev Ioan Acestea sunt relevante pentru descifrarea identităŃii dar şi a lucrării Domnului nostru Iisus Hristos pentru că majoritatea titlurilor hristologice aşa cum vom vedea sunt legate de aspecte esenŃiale ale lucrării Sale

Deşi la o primă vedere s-ar părea că celelalte Evanghelii insistă mai mult asupra prezentării mesianităŃii lui Iisus icircn comparaŃie cu Evanghelia după Ioan confirmacircnd că Iisus este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales la o analiză mai atentă lucrurile nu stau tocmai aşa

Chiar din capitolul 1 icircn binecunoscutul prolog al Evangheliei a patra sunt consemnate o serie de mărturii despre Hristos care conduc la o mărturisire venită din partea Macircntuitorului Icircnsuşi Şi i-a zis Adevărat adevărat zic vouă de acum veŃi vedea cerul deschizacircndu-se şi pe icircngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coboracircndu-se peste Fiul Omului (151) Sf Evanghelist Ioan icircşi alcătuieşte icircn aşa fel acest prim capitol din Evanghelia sa icircncacirct aduce icircn discuŃie principalele titluri hristologice icircntacirclnite icircn Biserica primară

Mesia care se tacirclcuieşte Hristos (41) Cel despre care au scris Moise icircn Legea şi proorocii (145) Regele lui Israel (149) Fiul lui Dumnezeu (1 34 49) Fiul Omului (151)

Aceste titluri sunt icircntacirclnite şi pe parcursul icircntregii Evanghelii icircmpreună cu altele ca de exemplu

Sfacircntul lui Dumnezeu (669) Cel ce vine (1213)

Toate aceste titluri hristologice sunt icircntacirclnite şi icircn celelalte trei Evanghelii (Vezi Marcu 124 Luca 434 Matei 113 219 Marcu 99 Luca 719 1325) Dar icircn Evanghelia după Ioan sunt prezentate cu o anume accentuare sau subliniere ExplicaŃia acestui lucru poate fi dorinŃa Sf Evanghelist Ioan de a se ancora foarte clar şi ferm icircn credinŃa mesianică a Bisericii primare icircnainte de a trece la prezentarea Evangheliei sale care se diferenŃiază de celelalte Evanghelii prin abordarea unor aspecte sau teme noi Doreşte să convingă de faptul că Evanghelia sa este icircn deplin acord cu credinŃa Bisericii

942 Mesia Regele lui Israel O dovadă a faptului că Sf Ev Ioan doreşte să sublinieze icircn chip deosebit mesianitatea este folosirea celui mai vechi şi mai frecvent titlu hristologic Mesia Regele lui Israel Icircn timp ce la Sf Ev Matei şi Marcu titlul regele lui Israel este folosit numai peiorativ icircn deracircdere Sf Ev Ioan icircl foloseşte pozitiv ca titlu legitim al lui Hristos A se vedea mărturisirea lui Natanael Rabi Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Tu eşti regele lui Israel (149) sau aclamaŃiile mulŃimilor la Intrarea icircn Ierusalim Osana Binecuvacircntat este Cel ce vine icircntru numele Domnului Icircmpăratul lui

105

Israel(1213)29 Este semnificativ dialogul dintre Pilat şi Iisus30 icircn care Iisus nu acceptă explicit acest titlu dar nici nu-l respinge Face numai menŃiunea că IcircmpărăŃia Mea nu este din

lumea aceasta Macircntuitorul Hristos admite că este rege dar nu icircn icircnŃelesul lumesc iudaic lucru pe care-l şi explică icircn acest dialog cu Pilat IcircmpărăŃia lui Hristos icircnseamnă suveranitatea şi stăpacircnirea Adevărului pe care El icircl descoperă lumii Icircn virtutea acestei suveranităŃi Hristos cere supunere de la oameni oricine este din adevăr ascultă glasul Meu (1837) Este o evidentă polemică icircmpotriva icircnŃelesului pe care icircl dădeau iudeii titlului mesianic Regele lui Israel

Titlurile hristologice preferate de Sf Evanghelist Ioan icircn acord şi cu tradiŃia sinoptică rămacircn totuşi două Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului

943 Mielul lui Dumnezeu Un titlu hristologic căruia i s-a dat puŃină importanŃă este Mielul lui Dumnezeu Numele acesta este folosit prima dată de către Sf Ioan Botezătorul Şi privind (Ioan) pe Iisus Care trecea a zis Iată Mielul lui Dumnezeu kai evmbleyaj tw| VIhsou peripatounti legei ide o avmnoj tou qeouAring (136) Este un titlu specific şi familiar Sf Ioan Evanghelistul Icircn Noul Testament există numai alte două referiri la acest titlu icircn Fapte citacircndu-se din Isaia 537 Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta bdquoCa un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas icircnaintea celui ce-o tunde aşa nu şi-a deschis gura Sa (Fapte 832) şi icircn 1 Petru 1 18-19 Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase cu argint sau cu aur aŃi fost răscumpăraŃi din viaŃa voastră deşartă lăsată de la părinŃi ci cu scumpul Sacircnge al lui Hristos ca al unui miel nevinovat şi neprihănit

O formă diferită (to avrnion) este icircntacirclnită icircn Apocalipsă 221 Şi mi-a arătat apoi racircul şi apa vieŃii limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al MieluluihellipŞi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi icircn ea şi slugile Lui Icirci vor sluji Lui SemnificaŃia cea mai importantă legată de acest titlu hristologic este furnizată tot de raportarea la atmosfera vechi-testamentară Mielul este asociat jertfei curate Mielul este sacrificat (Apoc 5612 714) pentru răscumpărarea omului (Apoc 59) Deşi este chip al fragilităŃii şi al lipsei de rezistenŃă icircmpotrivă oricărui adversar Mielul este conducătorul sau păstorul poporului lui Dumnezeu (Apoc 717 Căci Mielul Cel ce stă icircn mijlocul tronului icirci va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieŃii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor) El stă pe Muntele Sion icircnconjurat de mai mulŃi sfinŃi (Apoc 141-5) face război icircmpotriva duşmanilor lui Dumnezeu şi-i biruieşte (Apoc1714) iar regii şi mai marii pămacircntului se ascund de macircnia Mielului (Apoc616) Asocierea puterii şi a macircniei cu imaginea Mielului este evident un paradox

29 Traducerea romacircnească foloseşte cele două soluŃii sinonime rege şi icircmpărat dar icircn textul original este acelaşi termen o basileuj tou VIsrahlAring 30 Deci Pilat a intrat iarăşi icircn pretoriu şi a chemat pe Iisus şi I-a zis Tu eşti regele iudeilor Răspuns-a Iisus De la tine icircnsuŃi zici aceasta sau alŃii Ńi-au spus-o despre Mine Pilat a răspuns Nu cumva sunt iudeu eu Poporul Tău şi arhiereii Te-au predat mie Ce ai făcut Iisus a răspuns IcircmpărăŃia Mea nu este din lumea aceasta Dacă icircmpărăŃia Mea ar fi din lumea aceasta slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor Dar acum icircmpărăŃia Mea nu este de aici Deci i-a zis Pilat Aşadar eşti Tu icircmpărat Răspuns-a Iisus Tu zici că Eu sunt icircmpărat Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit icircn lume ca să dau mărturie pentru adevăr oricine este din adevăr ascultă glasul Meu(1833-37)

106

Mielul este un simbol foarte frecvent folosit pentru Mesia Sf Ev Ioan icircl foloseşte exact cu semnificaŃia lui mesianică Mielul lui Dumnezeu este sinonim cu Mesia Acesta a găsit icircntacirci pe Simon fratele său şi i-a zis am găsit pe Mesia (care se tacirclcuieşte Hristos) (141) Sf Ev Ioan are icircn vedere fără icircndoială contextul iudaic atunci cacircnd foloseşte titlul hristologic mesianic Mielul lui Dumnezeu cu referire mai ales la Isaia cap 53 SemnificaŃia esenŃială a acestui titlu este jertfa dar şi bdquomielul pascalrdquo MenŃiunea bdquoCăci s-au făcut acestea ca să se icircmplinească Scriptura Nu I se va zdrobi nici un os (1936) trimite la mielul pascal (vezi Ieşire 1246 Să se mănacircnce icircn aceeaşi casă să nu lăsaŃi pe a doua zi carnea să nu o scoateŃi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiŃi) Un argument icircn plus pentru această erminie este faptul că Sf Ioan sincronizează data răstignirii lui Hristos cu aceea a tăierii mielului pascal la data de 14 Nissan

Icircn Evanghelia după Ioan icircntacirclnim şi alte titluri hristologice

944 Macircntuitorul lumi (o` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAring) Este un titlu folosit tot icircn contextul mesianic Iar femeii i-au zis Credem nu numai pentru cuvacircntul tău căci noi icircnşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul Macircntuitorul lumii (442) Icircn lumea păgacircnă termenul swthr este unul comun folosit şi pentru zei dar şi pentru icircmpăraŃi Icircn literatura biblică nou-testamentară este folosit de 10 ori icircn Epistolele Pastorale de 5 ori icircn 2 Petru o dată icircn Iuda şi odată icircn 1 Ioan Icircn tradiŃia sinoptică este folosit de Sf Ev Luca bdquoDumnezeu Macircntuitorul meurdquo (147) şi Hristos ca Macircntuitor (211)

945 Profetul (o` profhthjo` profhthjo` profhthjo` profhthj) este un alt titlu dat icircn Evanghelia după Ioan Macircntuitorului Hristos Deci din mulŃime auzind cuvintele acestea ziceau Cu adevărat Acesta este Proorocul (ou-toj evstin avlhqwj o profhthj) (740) Evanghelistul pare că nu-şi impropriază acest titlu Icircl citează numai ca fiind rostit de mulŃime

946 Fiul Omului (o ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpou)

Fiul Omului este titlul hristologic folosit cu multă libertate de Sf Ev Ioan pentru a-L numi pe Iisus ca de altfel şi la sinoptici Acest titlu aparŃine evident tradiŃiei evanghelice comune Şi la Ioan ca şi la sinoptici titlul este folosit de Iisus Icircnsuşi pentru a Se numi pe Sine citat de mulŃime I-a răspuns deci mulŃimea Noi am auzit din Lege că Hristosul rămacircne icircn veac şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie icircnălŃat Cine este acesta Fiul Omului (1234)

Titlul acesta este folosit icircn Evanghelia după Ioan de 13 ori iar icircn Evanghelia după Marcu de 14 ori

Icircn Vechiul Testament această expresie este folosită pentru a desemna fiinŃa umană pe om (Vezi Ps 84 Ce este omul că-Ńi aminteşti de el Sau fiul omului că-l cercetezi pe el sau Daniel 713 Am privit icircn vedenia de noapte şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a icircnaintat pacircnă la Cel vechi de zile şi a fost dus icircn faŃa Lui) Aceste două texte sunt citate icircn Noul Testament ca texte mesianice Ps 84 icircn Evrei 26-931 iar Daniel 713 icircn Marcu 14632 Sfacircntul Apostol Pavel foarte familiarizat cu

31 Iar cineva a mărturisit undeva zicacircnd Ce este omul că-l pomeneşti pe el sau fiul omului că-l cercetezi pe el L-ai micşorat pe el cu puŃin faŃă de icircngeri cu mărire şi cu cinste l-ai icircncununat şi l-ai pus peste lucrurile macircinilor Tale Toate le-ai supus sub picioarele lui Dar prin faptul că a supus lui toate (icircnŃelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus Acum icircnsă icircncă nu vedem cum că toate i-au fost supuse Ci pe

107

mentalitatea iudaică vechi testamentară referindu-se la un text icircn care este folosită expresia Fiul Omului el foloseşte simplu omul Că de vreme ce printr-un om a venit moartea tot printr-un om şi icircnvierea morŃilor (1 Cor 1521)

Fiul Omului este o expresie care indică pe om generic De aceea atunci cacircnd se referă la Iisus Hristos expresia dobacircndeşte după opinia exegetului englez CH Dodd o semnificaŃie recapitulativă incorporatoare Fiul Omul este icircn acest sens Cineva care icircncorporează icircn Sine poporul lui Dumnezeu sau umanitatea icircntreagă

Prin folosirea acestei expresii Sfacircntul Evanghelist Ioan subliniază omenitatea reală a lui Iisus Hristos indică o persoană umană reală un om adevărat care trăieşte icircntr-un timp şi icircntr-un spaŃiu anume aparŃine unui neam istoric concret Iisus fiul lui Iosif din Nazaret (145) El lucrează citeşte se bucură sau se icircntristează suferă şi moare RelaŃiile Sale cu ceilalŃi oameni sunt exprimate icircn termeni umani de dragoste icircncredere ascultare şi nu icircn limbaj simbolic (Voi Mă numiŃi pe Mine IcircnvăŃătorul şi Domnul şi bine ziceŃi căci sunt Ioan 1313) Slava Sa este transfigurarea unei existenŃe umane printr-un act suprem de jertfire de sine El icircşi dă viaŃa Sa pentru prietenii Săi (1513)

947 Fiul lui Dumnezeu

Expresia Fiul lui Dumnezeu era folosită icircn lumea antică chiar şi icircn lumea iudaică unde icircnsă totdeauna are un sens metaforic (Psalmul 27 Domnul a zis către Mine Fiul Meu eşti Tu Eu astăzi Te-am născut) Israel sau regii lui Israel sunt numiŃi fii ai lui Dumnezeu dar icircn sensul de adopŃie nu de naştere Icircn tradiŃia sinoptică expresia este folosită ca titlu mesianic (Vezi Marcu 1461 şi Matei 1616)

Nici o altă carte nou-testamentară nu foloseşte această expresie cu atacircta claritate şi precizie pentru a exprima dumnezeirea lui Iisus Hristos Icircn toată Evanghelia după Ioan Fiul lui Dumnezeu este prezentat ca fiind trimis de Tatăl Despre trimiterea Fiului de către Tatăl sau de la Tatăl se vorbeşte foarte insistent icircn Evanghelia a patra Icircn cea mai mare parte dintre cazuri este pusă icircn evidenŃă astfel dumnezeirea Fiului Dumnezeu este numit de Iisus Tatăl Meu sau Tatăl care M-a trimis sau pur şi simplu Cel care M-a trimis Fiul lui Dumnezeu este trimis de Dumnezeu Tatăl la oameni El vine icircn numele Tatălui şi icircn consecinŃă El este primit sau respins de oameni ca Trimisul sau ca reprezentacircnd pe Dumnezeu Tatăl (Cel ce Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu 1523) Ca trimis al Tatălui Fiul vorbeşte cuvintele Tatălui lucrează lucrarea Tatălui Deci le-a zis Iisus Cacircnd veŃi icircnălŃa pe Fiul Omului atunci veŃi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine Icircnsumi nu fac nimic ci precum M-a icircnvăŃat Tatăl aşa vorbesc(828) Ascultarea deplină faŃă de Tatăl este condiŃie primordială a misiunii Fiului Această misiune ca bdquotrimisrdquo al lui Dumnezeu este asemănătoare cu misiunea profeŃilor (Cf Isaia 68) Sf Ioan Evanghelistul se pare că foloseşte deliberat modelul profetic pentru a arăta că ceea ce profeŃii deŃineau la modul nedeplin Hristos deŃine cu deplinătate Fiul rămacircne icircn veac 835) Ceea ce diferenŃiază pe Iisus Hristos icircn mod vizibil este tocmai relaŃia foarte stracircnsă şi continuă cu Tatăl relaŃie definită ca filiaŃie Ca Fiu Hristos are toate

Cel micşorat cu puŃin faŃă de icircngeri pe Iisus Icircl vedem icircncununat cu slavă şi cu cinste din pricina morŃii pe care a suferit-o astfel că prin harul lui Dumnezeu El a gustat moartea pentru fiecare om 32 Iar El tăcea şi nu răspundea nimic Iarăşi L-a icircntrebat arhiereul şi I-a zis Eşti tu Hristosul Fiul Celui binecuvacircntat Iar Iisus a zis Eu sunt şi veŃi vedea pe Fiul Omului şezacircnd de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului

108

prerogativele Tatălui de Creator şi de Judecător(Căci după cum Tatăl scoală pe cei morŃi şi le dă viaŃă tot aşa şi Fiul dă viaŃă celor ce voieşte - 521 Tatăl nu judecă pe nimeni ci toată judecata a dat-o Fiului - 522 Ca toŃi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis ndash 523 Căci precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine ndash 526)

Accentul este pus de Sfacircntul Evanghelist pe lucrarea Fiului lui Dumnezeu ca dătător de viaŃă şi ca judecător al lumii Fiul exercită aceste două lucrări icircn deplină ascultare şi relaŃie cu Tatăl Unitatea Fiului cu Tatăl este desăvacircrşită Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine nu M-a lăsat singur fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui (829) Dar nu sunt singur pentru că Tatăl este cu Mine(1632) Şi chiar dacă Eu judec judecata Mea este adevărată pentru că nu sunt singur ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine (816)

Tatăl şi Fiul sunt subiectul comun al tuturor lucrărilor Eu şi Tatăl una suntem (1030) mărturiseşte Macircntuitorul Iisus Hristos Icircn această unitate desăvacircrşită cu Tatăl Fiul icircnfăptuieşte lucrarea Sa de a da viaŃă lumii şi pe aceea de judecător

Iisus este Fiu al lui Dumnezeu nu prin adopŃie nici prin naştere din nou ci prin naştere directă prin filiaŃie directă Şi El le zicea Voi sunteŃi din cele de jos Eu sunt din cele de sus Voi sunteŃi din lumea aceasta Eu nu sunt din lumea aceasta (823) Icircn cuprinsul icircntregii Evanghelii după Ioan sunt icircntacirclnite foarte frecvent expresii care arată această provenienŃă a Fiului de la Tatăl la Dumnezeu de la Dumnezeu din Dumnezeu etc

Este evidentă existenŃa Fiului icircnainte de venirea Sa pe pămacircnt El Icircnsuşi vorbeşte despre slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumea (175) Tu mai iubit pe Mine icircnainte de icircntemeierea lumii (1724) Această existenŃă netemporală a Fiului este afirmată insistent icircn toată Evanghelia Adevărathellip Eu sunt mai icircnainte de a fi fost Avraam (858) ei=pen auvtoij VIhsouj avmhn avmhn legw umin( prin VAbraam genesqai evgw eivmiAring De observat contrastul icircntre aoristul infinitiv al lui genesqai şi prezentul continuu al lui eivmi mai puŃin evident icircn traducerea romacircnească datorită traducerii lui prin a fi fost verbului genesqai Traducerea exactă ar fi prin a fi devenit sau a fi născut oricum printr-un verb care să arate icircnceputul icircn timp Verbul nu este aplicabil Fiului lui Dumnezeu tocmai pentru că implică timpul a fi icircn timp a deveni icircn timp a dobacircndi existenŃă Ori Fiul lui Dumnezeu este icircn afară de timp

RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este una veşnică neatinsă de timp sau de istorie PrezenŃa lui Iisus Hristos icircn lume icircntruparea Fiului lui Dumnezeu este o proiecŃie a acestei relaŃii veşnice icircn istorie icircn lume Este o relaŃie veşnică de dragoste care proiectată icircn lume ca dragoste a lui Dumnezeu pentru lume aduce pe oameni la aceeaşi unitate cu Dumnezeu unitate al cărui arhetip este unitatea dintre Tatăl şi Fiul

948 Cuvacircntul (o logojo logojo logojo logoj)

Icircn Evanghelia a patra cuvacircntul este folosit cu mai multe sensuri 1 oi logoi cuvinte spuse de Iisus sau de alŃii Sinonim cu 2 o logoj cuvacircntul ca afirmaŃie ca propovăduire (au crezut icircn Scripturi şi icircn

cuvacircntul pe care l-a spus Iisus ndash 439 437 198)

109

3 o logoj numind icircnvăŃătura lui Iisus icircn ansamblul ei (cel ce ascultă cuvacircntul Meu are viaŃă veşnică ndash 524 153)

4 o logoj cuvacircntul lui Dumnezeu descoperirea lui Dumnezeu către oameni (aceia către care a fost cuvacircntul lui Dumnezeu ndash 1035)

5 o logoj Cuvacircntul lui Dumnezeu apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu

Icircn afara Prologului icircn nici un alt loc din Evanghelia după Ioan nu este folosit acest apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu Poate doar prin extensie la Ioan 146 unde Iisus spune despre Sine Eu sunt adevărul Icircn Prolog icircnsă avem un discurs foarte extins icircn care Cuvacircntul este icircn prim plan S-a scris foarte mult pe această temă Uneori interesul pentru Cuvacircntul din Prolog a condus la neglijarea celorlalte titluri hristologice pe care le foloseşte Sf Ev Ioan mult mai mult icircn Evanghelia sa

Iată textul prologului 11 La icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvacircntul 12 Acesta era icircntru icircnceput la Dumnezeu 13 Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut 14 Icircntru El era viaŃă şi viaŃa era lumina oamenilor 15 Şi lumina luminează icircn icircntuneric şi icircntunericul nu a cuprins-o 16 Fost-a om trimis de la Dumnezeu numele lui era Ioan 17 Acesta a venit spre mărturie ca să mărturisească despre Lumină ca toŃi să creadă prin el 18 Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină 19 Cuvacircntul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine icircn lume 110 Icircn lume era şi lumea prin El s-a făcut dar lumea nu L-a cunoscut 111 Icircntru ale Sale a venit dar ai Săi nu L-au primit 112 Şi celor cacircŃi L-au primit care cred icircn numele Lui le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu 113 Care nu din sacircnge nici din poftă trupească nici din poftă bărbătească ci de la Dumnezeu s-au născut 114 Şi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircntre noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr 115 Ioan mărturisea despre El şi striga zicacircnd Acesta era despre Care am zis Cel care vine după mine a fost icircnaintea mea pentru că mai icircnainte de mine era 116 Şi din plinătatea Lui noi toŃi am luat şi har peste har 117 Pentru că Legea prin Moise s-a dat iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos 118 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată Fiul cel Unul-Născut Care este icircn sacircnul Tatălui Acela L-a făcut cunoscut

VEn avrch| h=n o logoj( kai o` logoj h=n proj ton qeon( kai qeoj h=n o logojAring 2 ou-toj h=n evn avrch| proj ton qeonAring 3 panta diV auvtou evgeneto( kai cwrij auvtou evgeneto ouvde e[nAring o] gegonen 4 evn auvtw| zwh h=n( kai h` zwh h=n to fwj twn avnqrwpwn 5 kai to fwj evn th| skotia| fainei( kai h skotia auvto ouv katelabenAring6 VEgeneto anqrwpoj( avpestalmenoj para qeou( onoma auvtw| VIwannhj 7 ou-toj h=lqen eivj marturian i[na marturhsh| peri tou fwtoj( i[na pantej pisteuswsin diV auvtouAring 8 ouvk h=n evkeinoj to fwj( avllV i[na marturhsh| peri tou fwtojAring 9 +Hn to fwj to avlhqinon( o] fwtizei panta anqrwpon( evrcomenon eivj ton kosmonAring 10 evn tw| kosmw| h=n( kai o kosmoj diV auvtou evgeneto( kai o` kosmoj auvton ouvk egnwAring 11 eivj ta idia h=lqen( kai oi` idioi auvton ouv parelabonAring 12 o[soi de elabon auvton( edwken auvtoij evxousian tekna qeou genesqai( toij pisteuousin

110

eivj to onoma auvtou( 13 oi] ouvk evx aimatwn ouvde evk qelhmatoj sarkoj ouvde evk qelhmatoj avndroj avllV evk qeou evgennhqhsanAring 14 Kai o logoj sarx evgeneto kai evskhnwsen evn h`min( kai evqeasameqa thn doxan auvtou( doxan wj monogenouj para patroj( plhrhj caritoj kai avlhqeiajAring 15 VIwannhj marturei peri auvtou kai kekragen legwn ou-toj h=n o]n ei=pon o ovpisw mou evrcomenoj emprosqen mou gegonen( o[ti prwtoj mou h=nAring 16 o[ti evk tou plhrwmatoj auvtou h`meij pantej evlabomen kai carin avnti caritoj 17 o[ti o nomoj dia Mwusewj evdoqh( h` carij kai h` avlhqeia dia VIhsou Cristou evgenetoAring 18 Qeon ouvdeij e`wraken pwpote monogenhj qeoj o wn eivj ton kolpon tou patroj evkeinoj evxhghsatoAring

Icircn intenŃia Sf Ioan Evanghelistul sunt cacircteva lucruri esenŃiale pe care le expune şi le subliniază icircn Prolog prin discursul despre Cuvacircntul

Primul dintre toate este existenŃa din veci a Cuvacircntului şi relaŃia sa cu Dumnezeu Tatăl Cuvacircntul există dintotdeauna El participă la facerea lumii Toate sunt făcute prin El El are viaŃă icircn sine şi viaŃa Lui este cea ce dă viaŃă lumii şi luminează lumea

Icircn fine al doilea accent este pus pe icircntruparea reală a Cuvacircntului Şi Cuvacircntul trup s-a făcut

Ceea ce aş reŃine din multele aspecte pe care le pune icircn discuŃie Prologul este relaŃia dintre Cuvacircntul-Fiu şi Dumnezeu-Tatăl Chiar icircn debutul Prologului sunt afirmate

- existenŃa de sine a Cuvacircntului prin enunŃul La icircnceput era Cuvacircntul - alteritatea Cuvacircntului faŃă de Dumnezeu prin enunŃul Şi cuvacircntul era la

Dumnezeu - identitatea sau unitate dintre Cuvacircntul şi Dumnezeu prin enunŃul Şi Cuvacircntul

era Dumnezeu Această imagine este una paradigmatică lucru care va fi reluat şi dezvoltat icircn

cuprinsul Evangheliei RelaŃia dintre Cuvacircntul-Fiul şi Dumnezeu-Tatăl este descrisă icircn termenii alterităŃii şi ai identităŃii icircn egală măsură Teologia Bisericii va dezvolta aceste enunŃuri vorbind despre deofiinŃimea Fiului cu Tatăl Evanghelia după Ioan subliniază vocaŃiile specifice a Fiului şi a Tatălui dar şi unitatea desăvacircrşită dintre aceştia

95 Pnevmatologia Evangheliei după Ioan 951 Introducere Evanghelia după Ioan foloseşte cuvacircntul duh cu mai multe icircnŃelesuri

1 vacircnt suflare de vacircnt Vacircntul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui dar nu ştii de unde vine nici icircncotro se duce Astfel este cu oricine e născut din Duhul (38)

2 lăuntricul omului sufletul lui sensul psihologic Deci Iisus cacircnd a văzut-o placircngacircnd şi pe iudeii care veniseră cu ea placircngacircnd şi ei a suspinat cu duhul şi S-a tulburat icircntru Sine (1133 Vezi şi 1321)

3 Duhul care va fi dat Apostolilor numit Duhul adevărului (1417 1526) sau Macircngacircietorul

4 Duh este Dumnezeu (424)

111

952 FăgăduinŃa trimiterii Duhului Sfacircnt Textele care ne interesează icircn acest context sunt incluse icircn cea de a doua parte a

Evangheliei după Ioan care cuprinde capitolele 13 - 20 (21) Este relevant pentru studiul de faŃă să menŃionăm că unitatea textuală (cap 14-16) din care fac parte textele propuse spre analiză este dominată de atmosfera despărŃirii Macircntuitorului Hristos de ucenicii Săi Cu puŃin icircnainte de prinderea Sa şi de patimi Macircntuitorul Hristos Ńine să fie icircmpreună cu ucenicii Săi să mănacircnce cu ei ultima cină şi să le spună lucruri extrem de importante dictate de momentul despărŃirii şi de gravitatea evenimentelor iminente ce vor urma icircncepacircnd cu trădarea lui Iuda Iar icircnainte de sărbătoarea Paştilor ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl iubind pe ai Săi cei din lume pacircnă la sfacircrşit i-a iubit Şi făcacircndu-se Cină şi diavolul punacircnd dinainte icircn inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul ca să-L vacircndă (131-2) Gesturile de maximă importanŃă pe care le face Macircntuitorul la această ultimă icircntacirclnire cu ucenicii (vezi spălarea picioarelor ucenicilor) ca şi cuvintele Sale (concentrate pe porunca cea nouă a iubirii) exprimă testamentar esenŃa Evangheliei Sale Sfacircntul Ioan Evanghelistul consemnează un lung şi cuprinzător cuvacircnt de rămas bun al Macircntuitorului către ucenicii Săi (cap14-16) Este vorba de o unitate textuală distinctă care face evidente intenŃiile Sfacircntului Evanghelist33 privitoare la funcŃia acesteia icircn planul general al Evangheliei

Cum era de aşteptat o parte importantă a cuvacircntului are un scop consolator pentru ucenicii care aveau să rămacircnă singuri fără IcircnvăŃătorul lor icircntr-o lume complet ostilă (hellipde vă urăşte pe voi lumea să ştiŃi că pe Mine mai icircnainte de voi M-a uracirct ndash 1518 dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni 1520 hellip vă vor scoate din sinagogi ba chiar vine ceasul cacircnd tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce icircnchinare lui Dumnezeu ndash 162 hellipvoi veŃi placircnge şi vă veŃi tacircngui iar lumea se va bucurahellipvoi vă veŃi icircntristahellip- 1620) Macircntuitorul preicircntacircmpină o situaŃie care era de aşteptat aceea a tulburării ucenicilor icircn faŃa despărŃirii şi a evenimentelor care aveau să urmeze icircn viitorul imediat descoperindu-le semnele bune ce se vor icircntacircmpla cu ei Icircn acest context Macircntuitorul le spune pe de o parte că plecarea Sa la Tatăl nu echivalează cu părăsirea ucenicilor ci va fi una foarte benefică şi folositoare pentru eihellip (hellipsă nu se tulbure inima voastrăhellip Mă duc să vă pregătesc lochellip pentru că acolo unde sunt Eu să fiŃi şi voihellip(142-3) nu vă voi lăsa orfani voi veni la voihellip 14 18) Iar pe de altă parte le făgăduieşte că nu-i va lăsa de fapt singuri ci le va trimite un alt Macircngacircietor

33 ToŃi comentatorii consideră acest fragment unitar din punct de vedere al conŃinutului şi mai ales al funcŃionalităŃii pe care i-o conferă Sfacircntul Evanghelist icircn iconomia de ansamblu a celei de a patra Evanghelii C H Dodd ia icircmpreună cap 13-17 (include aşadar şi rugăciunea arhierească din cap 17) şi le intitulează The Farewell Discourses (op cit pag 390) Icircn DicŃionarul biblic redactat sub coordonarea lui JD Douglas (trad rom La Editura Cartea creştină Oradea 1995 aceeaşi unitate textuală (cap 13-17) este intitulată RevelaŃia lui Iisus către ucenicii Săi icircn contrast cu prima parte a Evangheliei care este intitulată RevelaŃia lui Iisus către lume (cap 1-12) şi icircmpărŃită icircn trei părŃi a Cina Domnului (131-30) b Cuvacircntările de rămas bun (1331-1633) c Rugăciunea lui Iisus pentru ucenici (171-26) Helmut Koester icircntr-o foarte recentă lucrare a sa Introduction to the New Testament volume 2 History and literature of early christianity New York-Berlin 2000 pag 194 include unitatea textuală care ne preocupă icircn partea a doua a evangheliei (cap 1155-1942 The Revelation to the disciples) icircmpărŃindu-o icircn două părŃi cap 131-1431 Last meal and original farewell discourse cap 151-1633 Second dratft of farewell discourse

112

Aşa cum se icircntacircmplă şi cu celelalte teme ale discursului de rămas bun34 Macircntuitorul revine şi asupra temei trimiterii unui alt Macircngacircietor de mai multe ori pe parcursul acestui cuvacircnt al Său (14 15-17 14 25-26 15 26-27 16 7-15) de fiecare dată adăugacircnd informaŃii icircn plus legate mai ales de lucrarea Macircngacircietorului

Aşadar Macircntuitorul Hristos cu puŃin icircnainte de Patimile Sale şi de icircncheierea activităŃii sale publice le făgăduieşte ucenicilor că nu-i va lăsa singuri icircntr-o lume ostilă ci le va trimite un alt Macircngacircietor care să fie cu ei şi să le ofere nu numai macircngacirciere ci o serie icircntreagă de daruri sau puteri care icirci va face capabili nu numai să facă faŃă ostilităŃii lumii ci mai ales să propovăduiască cu putere şi eficienŃă Evanghelia Acest Macircngacircietor este Duhul Sfacircnt cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi pe care Macircntuitorul Hristos icircl numeşte icircn mod explicit icircn acest context (1426 Dar Macircngacircietorul Duhul Sfacircnthellip) şi a cărui prezenŃă fusese semnalată cu deosebire la Botezul Domnului (Ioan 13233 Peste Care vei vedea Duhul coboracircndu-Se şi rămacircnacircnd peste El Acela este Cel ce botează cu Duh Sfacircnt) şi despre care Macircntuitorul Hristos vorbise şi icircn alte racircnduri Nu există nici o icircndoială asupra faptului că Sfacircntul Evanghelist Ioan la momentul scrierii Evangheliei sale vorbeşte deja icircn deplină cunoştinŃă de cauză privitor la Duhul Sfacircnt Icircntre desele comentarii personale pe care acesta le inserează icircn cuvacircntările Macircntuitorului Hristos se numără şi unul prin care exprimă această certitudine Iar aceasta (hellipracircuri de apă vie vor curge din pacircntecele luihellip) a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred icircn El Căci icircncă nu era (dat) Duhul pentru că Iisus icircncă nu fusese preaslăvit (Ioan 739) AfirmaŃia Sfacircntului Ioan este icircn deplin consens cu făgăduinŃa Macircntuitorului Hristos privind trimiterea Macircngacircietorului şi cu icircmplinirea acestei făgăduinŃe consemnată de cartea Faptele Apostolilor (cap 2)

Anticipacircnd analiza pe care o vom aplica acestor texte din perspectiva temei prezentei lucrări vom remarca faptul că Macircngacircietorul făgăduit Apostolilor de Macircntuitorul este numit aici caracteristic Duhul Adevărului de trei ori (Ioan 1417 1526 1613) ceea ce trimite la funcŃia fundamentală ermineutică a Duhului Sfacircnt Vom detalia acest aspect puŃin mai jos Fără să păşim pe terenul discursului teologic dogmatic vom reŃine la o primă lectură a textelor luate icircn discuŃie o foarte clară expunere a relaŃiilor dintre Tatăl Fiul şi Sfacircntul Duh ceea ce icircn termeni dogmatici numim relaŃiile inter-trinitare Icircn afirmaŃii repetate dar şi diferite apare exprimată unitatea dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi şi faptul că icircn lucrarea unei dintre Acestea sunt prezente şi celelalte două deşi este particularizată contribuŃia specifică a fiecăruia Astfel putem enumera următoarele situaŃii descoperite de discursul Macircntuitorului Hristos icircn ceea ce priveşte relaŃiile inter-treimice şi venirea Macircngacircietorului

a Duhul Sfacircnt este dat de Tatăl Apostolilor icircn urma rugăminŃii Fiului (1416) b Duhul Sfacircnt va fi trimis de Tatăl icircn numele Fiului (1426) c Macircngacircietorul va fi trimis de Fiul de la Tatăl din care şi purcede (1526) d Duhul Sfacircnt va veni trimis de Fiul Apostolilor icircntrucacirct şi numai după ce

Fiul se duce la Tatăl (16 7) Icircn acelaşi sens putem menŃiona şi cuvintele Macircntuitorului Hristos care vorbesc

despre lucrarea Duhului Sfacircnt Aceasta este de asemenea icircn stracircnsă legătură şi icircn

34 Caracteristică a stilului Sfacircntului Evanghelist Ioan această prezentare icircn spirală a diferitelor teme abordate este identificată icircn mai toate discursurile Macircntuitorului icircn forma prezentată de Evanghelia a patra Este un element care face ca textul şi conŃinutul Evangheliei să fie mai greu de analizat şi de memorat

113

continuarea firească a lucrării Fiului ba mai mult chiar neseparată de lucrarea Macircntuitorului şi lucrarea amacircndurora este la racircndul ei icircn legătură cu cea a Tatălui

a Duhul Sfacircnt icirci va icircnvăŃa pe ucenici toate şi le va aduce aminte de toate cele despre care le-a vorbit Iisus acestora (1426)

b Duhul va mărturisi despre Fiul (1526) c Duhul Sfacircnt care va călăuzi pe ucenici la tot adevărul nu va vorbi

de la Sine ci din ceea ce este al Fiului va lua şi va vesti de fapt din ceea ce este comun Tatălui şi Fiului pentru că toate cele ce are Tatăl sunt şi ale Fiului (1613-15) Este de fapt vorba despre o icircmpreună-lucrarea care decurge firesc din starea de

icircmpreună-sălăşluire a tuturor icircn fiecare dintre cele trei Persoane treimice stare pe care o icircnfăŃişează Macircntuitorul icircn termeni foarte clari cel puŃin icircn ceea ce priveşte pe Tatăl şi pe Fiul CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine (1411) Aşadar Cei doi sunt una atacirct icircn Tatăl cacirct şi icircn Fiul Deşi nu spune icircn mod expres acelaşi lucru şi despre Duhul unitatea Acestuia cu Tatăl şi cu Fiul este presupusă de multe din afirmaŃiile cuprinse icircn textele noastre Vezi purcederea de la Tatăl (1526) faptul că nu va vorbi de la Sine ci din cele pe care le aude de la Fiul ndash auzirea aceasta trimite tot la o vecinătatemdashintimitate foarte stracircnsă (1613) faptul că Duhul va vesti din lucrurile comune Tatălui şi Fiului (1615) trimite din nou la unitatea celor trei Persoane dumnezeieşti care nu poate fi icircnŃeleasă decacirct icircn termenii exprimaŃi de Macircntuitorul adică ai icircmpreună-sălăşluirii celor trei icircn fiecare dintre Persoanele treimice icircn parte35

Icircn acelaşi context Macircntuitorul vorbeşte despre faptul că icircn anumite condiŃii foarte concrete Apostolii icircnşii pot şi vor ajunge icircntr-o relaŃie cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfacircnt asemănătoare cu aceea care dintre Persoanele dumnezeieşti Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi (1420)hellip Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el (1423) CondiŃiile despre care vorbeam sunt cele care privesc icircmplinirea poruncilor lui Hristos păzirea cuvacircntului Său ceea ce se traduce prin starea de iubire faŃă de El Iubire este aşadar cale suportul ca şi conŃinutul stării de icircmpreună-sălăşluire a stării de unire dintre Persoanele dumnezeieşti dar şi dintre Dumnezeu şi oameni

Dacă este să reŃinem ideile principale ale fragmentelor care se referă la făgăduinŃa trimiterii Sfacircntului Duh prima dintre acestea este legată de rolul consolator icircncurajator al făgăduinŃei trimiterii Duhului Sfacircnt icircn condiŃiile icircn care Apostolii se confruntă cu despărŃirea de IcircnvăŃătorul lor Cel mai important lucru pe care trebuia să-l afle ucenicii este acela că de fapt prin plecarea Macircntuitorului ei nu vor rămacircne singuri El pleacă icircntr-un anume fel () de la ei la Tatăl dar ei nu vor rămacircne singuri pentru că le va trimite pe Duhul Sfacircnt adică un alt Macircngacircietor PrezenŃa Duhului alături de ei nu va mai fi una trecătoare aşa cum li s-a părut a fi cea a Macircntuitorului Hristos ci va fi pacircnă la sfacircrşitul veacurilor hellip alt Macircngacircietor vă va da vouă ca să fie cu voi icircn veac (1416) Va rămacircne la voi (1417) icirci asigură Macircntuitorul icircn replică la faptul că El pleacă de la ei Şi icircncă un amănunt extrem de semnificativ asupra căruia vom reveni acela că modul de prezenŃă al Duhului va fi diferit de cel de pacircnă atunci al Fiului Duhul va fi icircn ei (1417) adică icircnlăuntrul lor nu va mai fi vorba de o prezenŃă exterioară sau alăturată aşa cum fusese prezenŃa Macircntuitorului Hristos pacircnă la IcircnălŃarea la cer

35 Părintele Dumitru Stăniloae numeşte această relaŃie bdquointerioritate reciprocărdquo (vezi nota 1676 din Sf Chiril al Alexandriei Comentariu la Evanghelia după Ioan pag 883)

114

Această este o primă idee centrală a discursului Macircntuitorului despre făgăduinŃa şi trimiterea altui Macircngacircietor revelatoare şi pentru conŃinutul lucrării Duhului Sfacircnt cel mai important aspect este acela că ei nu vor rămacircne singuri ci vor beneficia de prezenŃa permanentă a altui Macircngacircietor ndash şi icircncă de o prezenŃă mult mai apropiată şi mai accesibilă din moment ce le va fi lăuntrică ndash şi bineicircnŃeles de tot ceea ce decurge din această prezenŃă icircntacirci de toate macircngacirciere şi icircncurajare icircntr-o lume ostilă lor şi lui Dumnezeu

953 Lucrarea ermineutică a Duhului Sfacircnt O a doua idee principală dezvoltată icircn aceste fragmente pe care le abordăm

unitar este aceea care priveşte direct studiul nostru de faŃă Este vorba de funcŃia ermineutică a Duhului adică a contribuŃiei Duhului Sfacircnt la icircnŃelegerea lucrurilor dumnezeieşti a iconomiei dumnezeieşti a persoanei şi a lucrării Macircntuitorului Hristos care aşa cum ne sunt lucrurile prezentate de Macircntuitorul icircn acest context va fi lucrarea fundamentală a Duhului Prin funcŃia ermineutică icircnŃelegem lucrarea prin care Duhul Sfacircnt icirci va ajuta pe Apostoli să icircnŃeleagă lucrurile sau tainele dumnezeieşti despre care icircn parte le-a vorbit Hristos sau pe cele pe care Duhul Icircnsuşi le va descoperi acestora

Aici vom trece numai icircn revistă cuvintele prin care Macircntuitorul Hristos indică sau vorbeşte despre ceea ce noi am numit funcŃia ermineutică a Duhului Sfacircnt

a Caracterizarea Duhului ca Macircngacircietor (41626 1526 167) aşa cum vom vedea trimite implicit la lucrarea lui ermineutică b Caracterizarea Duhului ca Duh al Adevărului de trei ori icircn textele studiate (1417 1526 1613) trimite evident la lucrarea ermineutică a Acestuia Cea mai elementară icircnŃelegere a acestei sintagme este aceea conform căreia Duhul este cel care exprimă sau face cunoscut Adevărul Vom reveni icircn detaliu asupra acestei teme c Acela vă va icircnvăŃa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (1426) d Acela va mărturisi despre Mine (1526) Mărturisirea sau mărturia despre Hristos a Duhului implică actul explicitării şi al icircnŃelegerii corecte şi complete a persoanei şi lucrării Acestuia e Şi El venind va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată (168) A vădi icircnseamnă a face evident deci inteligibil accesibil oricui sau măcar unora dintre oameni f Iar cacircnd va veni Acela Duhul Adevărului vă va călăuzi la tot adevărul (1613) Fraza este rostită de Macircntuitorul icircn completarea afirmaŃiei conform căreia mai are multe de spus ucenicilor dar aceştia nu le pot purta Duhul va fi cel care va completa lucrarea Macircntuitorului de descoperire g hellipcacircte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti (1614) Vestirea celor viitoare este una din lucrările Duhului care presupune concomitent şi icircnlesnirea sau intermedierea icircnŃelegerii celor vestite aşa cum vom vedea Şi numai din această prezentare schematică icircnainte chiar de analiza icircn detaliu a

informaŃiilor cuprinse de aceste texte reiese că funcŃia ermineutică a Duhului Sfacircnt constituie o lucrare esenŃială a Acestuia conform celor spuse despre El de Macircntuitorul Hristos şi consemnate de Sfacircntul Evanghelist Ioan

115

96 ViaŃa veşnică icircn Evanghelia după Ioan

ViaŃa veşnică este una din temele centrale din Evanghelia după Ioan Dacă icircn Evangheliile sinoptice tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului Hristos este IcircmpărăŃia cerurilor icircn Evanghelia după Ioan tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului este viaŃa veşnică Lucrul acesta poate fi observat la o elementară lectură dar este dovedit şi de o perspectivă statistică Statistic vorbind icircn Evanghelia după Ioan este folosită noŃiunea de viaŃă de 55 de ori de 33 de ori viaŃa - ζωη de 16 ori a vieŃui - ζην de 3 ori a da viaŃă - ζωοποιω

Scopul scrierii Evangheliei după cum consemnează Sf Ioan icircnsuşi este chiar viaŃa veşnică Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui (2031) De fapt scopul icircntrupării Fiului lui Dumnezeu este viaŃa lumii Eu am venit ca (lumea) viaŃă să aibă şi din belşug să aibă (1010)

ViaŃa este o temă fundamentală a Evangheliei după Ioan Cuvacircntul viaŃă este folosit ca atare (ζωη de 19 ori) sau icircnsoŃit de adjectivul veşnic viaŃa veşnică (ζωη αιωνιος de 17 ori) Sensul icircnsă este acelaşi icircn ambele cazuri Şi atunci cacircnd nu este determinat de adjectivul veşnic cuvacircntul viaŃă se referă icircn Evanghelia după Ioan tot la viaŃa veşnică Termenii aparŃin vocabularului comun al Bisericii primare Sfacircntul Ioan spre deosebire de ceilalŃi autori nou-testamentari preferă expresia viaŃa veşnică

Ce icircnŃelege Sf Ev Ioan prin viaŃă

Un lucru este sigur Anume acela că icircnŃelege ceva deosebit de ceea ce icircnŃelegem noi prin viaŃa aceasta care ne este accesibilă şi de ceea ce icircnŃelegeau contemporanii Macircntuitorului Hristos Cacircnd Macircntuitorul spune Eu am venit ca voi să aveŃi viaŃă fără să adauge vreun calificativ determinant se referă evident la ceva deosebit de viaŃa obişnuită de care oamenii beneficiau deja şi prin urmare nu mai era nevoie să le-o aducă cineva

Cacircnd substantivul viaŃă este icircnsoŃit de adjectivul veşnic atunci lucrurile par a fi clare pentru că viaŃa veşnică este diferită de viaŃa obişnuită de fiecare zi Dar icircn aproape jumătate din cazuri este folosit substantivul viaŃă fără nici un adjectiv

O simplă lectură a textelor icircn care este folosit substantivul viaŃă fără adjectivul veşnică ne conduce la concluzia că niciodată substantivul viaŃă nu este folosit cu sensul comun nu se referă la viaŃa naturală sau biologică ci are sensul de viaŃă prin excelenŃă viaŃă adevărată viaŃă desăvacircrşită care nu poate fi stricăcioasă adică perisabilă şi nici limitată de timp de aceea cel mai potrivit este să fie numită viaŃă veşnică

Această viaŃă este prezentată icircn evident contrast cu viaŃa materială care se sfacircrşeşte prin moarte Aceasta este pacircinea care s-a pogoracirct din cer nu precum au macircncat părinŃii voştri mana şi au murit Cel ce mănacircncă această pacircine va trăi icircn veac (658) Există o hrană care asigură viaŃa materială Aceasta este hrana care provine din resursele naturale pacircine apa şi chiar lumina sau aerul Dar acestea sunt resurse pentru o viaŃă trecătoare limitată care sfacircrşeşte prin moarte Dar există şi o altă hrană la fel de reală deşi nu materială care provine nu din resursele lumii acesteia ci de la Dumnezeu icircnsuşi

116

Această hrană alimentează şi asigură viaŃa prin excelenŃă viaŃa adevărată sau deplină viaŃa nestricăcioasă sau veşnică Această hrană este numită şi ea plecacircndu-se de la hrana materială folosindu-se un adjectiv pentru a consemna contrastul sau diferenŃa pacircinea vieŃii (651) apa vie (410) lumina vieŃii (812) cuvintele vieŃii (668) PărinŃii voştri au macircncat mană icircn pustie şi au murit Pacircinea care se coboară din cer este aceea din care dacă mănacircncă cineva nu moare (649-50) LucraŃi nu pentru macircncarea cea pieritoare ci pentru macircncarea ce rămacircne spre viaŃa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl (627) Această hrană vine de la Dumnezeu bdquocoboară din cerrdquo Căci pacircinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaŃă lumii (633) Aceasta este pacircinea care s-a pogoracirct din cer nu precum au macircncat părinŃii voştri mana şi au murit Cel ce mănacircncă această pacircine va trăi icircn veac (658) Hrana aceasta care vine din cer este diferită de mana care au primit-o iudeii icircn pustie Aceea era de natură creată era o hrană care Ńinea tot de lumea aceasta deşi era dată icircn mod minunat de Dumnezeu Ea hrănea viaŃa aceasta stricăcioasă care avea să sfacircrşească icircn moarte Hrana cea spre viaŃă este cerească prin excelenŃă şi hrăneşte spre viaŃa cea nestricăcioasă şi veşnică

Macircntuitorul este foarte clar şi ferm Nu lasă loc nici unei confuzii Spune iudeilor că El este această pacircine El este hrana cea cerească pacircinea cea cerească cea care asigură viaŃa veşnică Eu sunt pacircinea vieŃii cel ce vine la Mine nu va flămacircnzi şi cel ce crede icircn Mine nu va icircnseta niciodată(635 648) Eu sunt pacircinea cea vie care s-a pogoracirct din cer Cine mănacircncă din pacircinea aceasta viu va fi icircn veci (651)

Acesta este totuşi un limbaj figurat de aceea Macircntuitorul insistă cu mai multe clarificări şi precizări Iar pacircinea pe care Eu o voi da pentru viaŃa lumii este Trupul Meu(651)

Icircn consecinŃă Cel ce mănacircncă Trupul Meu şi bea Sacircngele Meu are viaŃă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi (654) Şi le-a zis Iisus Adevărat adevărat zic vouă dacă nu veŃi macircnca Trupul Fiului Omului şi nu veŃi bea Sacircngele Lui nu veŃi avea viaŃă icircn voi (653) cel ce Mă mănacircncă pe Mine va trăi prin Mine(657)

Macircntuitorul Icircnsuşi insistă icircn a semnala diferenŃa icircntre hrana aceasta care vine din cer pe care o numeşte adevărată şi hrana pe care o furnizează lumea creată Trupul Meu este adevărată macircncare şi sacircngele Meu adevărată băutură (655) Cine va macircnca şi va bea această hrană cerească nu va flămacircnzi şi nu va icircnseta niciodată (635)

Am citat din binecunoscutul discurs euharistic al Macircntuitorului Hristos consemnat de Sfacircntul Evanghelist Ioan icircn capitolul al şaselea al Evangheliei sale Concluzia acestui discurs este chemarea oamenilor de a se hrăni cu Trupul şi Sacircngele Domnului de a se hrăni cu Hristos Icircnsuşi Aceasta este Dumnezeiasca Icircmpărtăşanie Macircntuitorul Hristos se referă la Taina Euharistică pe care El Icircnsuşi o oferă Bisericii pacircinea şi sacircngele euharistic devin prin lucrarea Duhului Sfacircnt Trupul şi Sacircngele Domnului Iisus Hristos

Dar nu numai atacirct Mai sunt şi alte căi de a ne hrăni cu hrană cerească despre care vorbeşte Evanghelia după Ioan

Tot Evanghelia după Ioan se vorbeşte despre o hrănire cu cuvintele lui Hristos Duhul este cel ce dă viaŃă trupul nu foloseşte la nimic Cuvintele pe care vi le-am spus

117

sunt duh şi sunt viaŃă (663) Simon Petru I-a răspuns Doamne la cine ne vom duce Tu ai cuvintele vieŃii celei veşnice (668)

Mai este o icircmpărtăşire de Hristos ca lumină Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicacircnd Eu sunt Lumina lumii cel ce Icircmi urmează Mie nu va umbla icircn icircntuneric ci va avea lumina vieŃii (812)

După cum mai există icircncă o icircmpărtăşire cu Hristos aceea prin icircmplinirea poruncilor lui Dumnezeu Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine ci Tatăl care M-a trimis Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc Şi ştiu că porunca Lui este viaŃa veşnică Deci cele ce vorbesc Eu precum Mi-a spus Mie Tatăl aşa vorbesc (12 49-50) Icircn acelaşi sens Macircntuitorul vorbeşte despre urmarea Sa A-L urma pe Hristos este iarăşi o cale similară de a te icircmpărtăşi de El Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine Şi Eu le dau viaŃă veşnică şi nu vor pieri icircn veac şi din macircna Mea nimeni nu le va răpi (1027-28) cel ce Icircmi urmează Mie nu va umbla icircn icircntuneric ci va avea lumina vieŃii (812)

CondiŃia primordială de a ajunge să te hrăneşti din Hristos este credinŃa icircn El CredinŃa este condiŃia fără de care nu se poate viaŃă veşnică Ca tot cel ce crede icircn El să nu piară ci să aibă viaŃă veşnică (315) Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Fiul Său pentru ca tot cel ce crede icircn EL să aibă viaŃă veşnică (316) vezi şi 640 47 1125 2031)

Acest adevăr fundamental este un fel de leit-motif pe care-l icircntacirclnim peste tot icircn Evanghelia după Ioan cel ce crede icircn Mine chiar dacă va muri va trăi (1125)

Ce este viaŃa veşnică de fapt Icircn ce constă viaŃa veşnică Ne răspunde iarăşi Evanghelia după Ioan Şi aceasta este viaŃa veşnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (173) De fapt Hristos Icircnsuşi este viaŃa cea adevărată deplină veşnică (146) El este asemenea Tatălui izvorul prin excelenŃă al vieŃii pentru că are principiul vital icircn Sine Căci precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine (526) Numai Dumnezeu are principiul vital icircn Sine ViaŃa adevărată este cea care are principiul vital icircn sine lucru posibil numai pentru Dumnezeu Oamenii pot dobacircndi viaŃa prin icircmpărtăşire de viaŃa lui Dumnezeu prin participarea la viaŃa dumnezeiască Iar participarea este posibilă prin căile la care ne-am referit mai sus

ViaŃa veşnică nu este viaŃa care icircncepe după moarte ci este viaŃa cea adevărată la care poate participa orice om crezacircnd icircn Hristos şi icircmpărtăşindu-se de El

97 Cunoaşterea lui Dumnezeu icircn Evanghelia după Ioan

O altă temă teologică importantă care se află icircn centrul preocupărilor Sf Ev Ioan este cunoaşterea lui Dumnezeu Prima dovadă icircn acest sens sunt referirile foarte frecvente la acest subiect Sf Ioan nu foloseşte substantivul cunoaştere (γνωσις) nici măcar o singură dată Dar este folosit foarte mult verbul a cunoaşte fie icircn varianta verbului γινωσκειν fie a verbului ειδεναι care par a fi sinonime deşi icircn limba romacircnă pot fi traduse diferit cu semnificaŃii sensibil diferite a cunoaşte şi respectiv a şti Statistica ne spune că sunt 75 de folosiri ale acestor două verbe 50 de folosiri ale verbului γινωσκειν şi 25 de folosiri ale verbului ειδεναι

118

Ambele verbe sunt cunoscute la vremea aceea cu referire la cunoaşterea umană la actul uman de cunoaştere Caracteristic pentru Sf Ioan este faptul că aceste verbe se referă şi la cunoaşterea persoanelor dumnezeieşti la cunoaşterea lui Dumnezeu a relaŃiilor dintre persoanele dumnezeieşti şi icircn special cu referire la prezenŃa şi lucrarea Macircntuitorului Hristos icircn lume

Există o dezbatere icircn literatura de specialitate cu privire la contextul gnoseologic din care icircşi extrage Sf Ioan sensul acestor verbe Şi aceasta pentru că lumea antică consemnează cel puŃin două gnoseologii sensibil diferite cea greacă şi cea iudaică Preluacircnd problema de la cunoscutul teolog protestant german R Bultmann exegetul englez CH Dodd propune a se lua icircn calcul următoare diferenŃă de icircnŃelegere a actului cunoaşterii icircntre lumea iudaică şi lumea greacă

Pentru greci cunoaşterea presupunea un proces asemănător cu vederea şi analiza de la distanŃă a obiectului de cunoscut Acesta este localizat ca exterior de către subiectul cunoscător contemplat observat icircn caracteristicile lui Subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut stau faŃă icircn faŃă

Pentru iudei cunoaşterea este rezultatul unei experienŃe directe pe care o face subiectul cunoscător icircn legătură cu obiectul de cunoscut Cunoaşterea presupune o relaŃie directă un contact direct icircntre subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut subiectul trăieşte obiectul de cunoscut Iată cacircteva exemple DispreŃuit era şi cel din urmă dintre oameni om al durerilor şi cunoscător al suferinŃei unul icircnaintea căruia să-Ńi acoperi faŃa dispreŃuit şi nebăgat icircn seamă (533) El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate cacircte preŃuieşte (2020) A cunoaşte icircnseamnă a face experienŃa lucrului de cunoscut a trăi realitatea respectivă a simŃi acea realitate

Venind acum la domeniul gnoseologiei teologice a cunoaşte pe Dumnezeu pentru greci icircnsemna a contempla realitatea ultimă raŃiunea ultimă de a fi a lumii iar pentru iudei icircnsemna a-L recunoaşte şi a-L icircntacirclni icircn lucrurile Lui precum şi a răspunde la chemările Lui intracircnd astfel icircn relaŃie cu El Pentru greci cunoaşterea presupune observare şi reflecŃie iar pentru iudei cunoaşterea presupune participare şi simŃire

Cacirct priveşte Evanghelia după Ioan exegeŃii au opinii diferite unii susŃinacircnd că aceasta are mai curacircnd icircn vedere contextul iudaic alŃii contextul grec iar alŃii (ca CK Barrett p162) că Ioan are icircn vedere atacirct contextul iudaic cacirct şi pe cel grecesc

Istoria vechi-testamentară consemnează o relaŃie foarte complexă icircntre Dumnezeu şi poporul ales Icircn cadrul acestei relaŃii se realizează cunoaşterea Dumnezeu cunoaşte pe poporul Israel iar poporul icircl cunoaşte pe Dumnezeu din manifestările Sale către el Cunoaşterea poporului de către Dumnezeu Icircnsuşi include alegerea şi purtarea Lui de grijă Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pămacircntului (Amos 32) Cunoaşterea lui Dumnezeu de către oameni de poporul ales presupune nu numai o percepŃie neutră şi obiectivă a existenŃei Sale ci o relaŃie stracircnsă de ascultare şi de icircncredere de slujire şi de icircnchinare o relaŃie care include şi neascultarea şi sancŃiunea Şi nu se vor mai icircnvăŃa unul pe altul şi frate pe frate zicacircnd CunoaşteŃi pe Domnul că toŃi de la sine Mă vor cunoaşte de la mic pacircnă la mare zice Domnul pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni (Ieremia 3134) Acest sens al cunoaşterii pare a fi decisiv pentru Sf Ioan Evanghelistul

119

Iisus Icircnsuşi cunoaşte pe Tatăl şi această cunoaştere rezultă din relaŃia Sa cu Tatăl care este o relaŃie de iubire de ascultare desăvacircrşită de voinŃă şi de icircncredere reciprocă Este o cunoaştere reciprocă Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl (Ioan 1015 vezi şi 1725) Eu Icircl ştiu (cunosc) pe El căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine (Ioan 729 vezi şi 855)

Oamenii icircl pot cunoaşte pe Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos tot icircn cadrul unei relaŃii directe Dacă veŃi rămacircne icircn cuvacircntul Meu sunteŃi cu adevărat ucenici ai Mei Şi veŃi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi (8 31-32 Vezi şi 17825 104 1515) Dacă M-aŃi fi cunoscut pe Mine şi pe Tatăl Meu L-aŃi fi cunoscut dar de acum Icircl cunoaşteŃi pe El şi L-aŃi şi văzut (147) Iisus i-a zis De atacircta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut Filipe Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl Cum zici tu Arată-ne pe Tatăl (149 vezi şi 12 45) Icircn ultimul text cunoaşterea este asociată cu vederea lucru caracteristic grecilor

Icircn acelaşi timp Evanghelia după Ioan afirmă şi că hellip pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni vreodată Fiul Cel Unul-Născut Care este icircn sacircntul Tatălui Acela L-a făcut cunoscut(118) Macircntuitorul insistă şi explică această afirmaŃie NU doar că pe Tatăl L-a văzut cineva decacirct cel ce este de la Dumnezeu Acesta L-a văzut pe Tatăl(646)

Sfacircntul Evanghelist Ioan vorbeşte şi despre vederea slavei dumnezeieşti a Cuvacircntului icircntrupat Şi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircntre noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr (114)

A cunoaşte pe Iisus Hristos icircnseamnă a recunoaşte icircn El pe Fiul lui Dumnezeu icircntrupat Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis (178) RelaŃia stracircnsă dintre Tatăl şi Fiul este şi aceasta obiect al cunoaşterii Iar dacă le fac chiar dacă nu credeŃi icircn Mine credeŃi icircn aceste lucrări ca să ştiŃi şi să cunoaşteŃi că Tatăl este icircn Mine şi Eu icircn Tatăl (1038)

Cunoaşterea lui Dumnezeu implică icircn cele din urmă comuniunea omului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos icircmpărtăşirea sau unirea omului cu Dumnezeu Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi (1420) CondiŃie a acestei comuniuni este iubirea Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el(1423) Este vorba despre o cunoaştere nemijlocită care se datorează comuniunii depline unirii icircmpreună-vieŃuirii deci experienŃei

Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă prin recunoaşterea lui Iisus Hristos ca descoperire reală a lui Dumnezeu recunoaşterea lui Hristos inseparabil dar distinct unit cu Dumnezeu Tatăl şi icircşi află icircmplinirea icircn experienŃa propriei noastre comuniuni sau uniri cu Hristos Cunoaşterea desăvacircrşită este icircn consecinŃă sinonimă cu comuniunea desăvacircrşită sau cu unirea omului cu Dumnezeu Cine ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu experiată ca unire cu Dumnezeu acela are viaŃă veşnică De aceea Macircntuitorul pune semnul egalităŃii icircntre cunoaştere şi viaŃa veşnică Şi aceasta este viaŃa veşnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (173)

120

Cunoaşterea lui Dumnezeu este cum vom vedea legată de credinŃă După cum icircnŃelegerea acestui proces atacirct de complex este sporită dacă cercetăm şi ce ne spune Sf Ioan Evanghelistul despre adevăr

98 CredinŃa icircn Evanghelia după Ioan

CredinŃa este o altă temă teologică centrală icircn Evanghelia după Ioan Ca şi icircn

cazul cunoaşterii nici de data aceasta Sf Ioan nu foloseşte substantivul Este de altfel o caracteristică a stilului Evangheliei după Ioan predilecŃia pentru discursul bazat pe verbe ceea ce icirci şi conferă un dinamism special Folosirea substantivului duce discursul spre abstractizare icircn timp ce verbul trimite la mişcare la lucrare la viaŃă Aşadar substantivul credinŃă - πιστις nu este folosit niciodată icircn timp ce verbul a crede - πιστευειν este folosit de 80 de ori

Verbul a crede este folosit icircn Evanghelia după Ioan cu mai multe sensuri 1 a se icircncrede ndash Şi Iisus nu se icircncredea icircn ei pentru că icirci cunoştea pe ei toŃi

(224) 2 a acorda credit spuselor cuiva minus Femeie crede-mă că vine ceasul cacircnd nici pe

muntele acestahellip (421) CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatălhellip (1411) 3 a crede - cu dativul - hellip au crezut Scripturii şi cuvacircntului pe care icircl spusese

Iisus - kai evpisteusan th| grafh| kai tw| logw| o]n ei=pen o VIhsoujAring (222) Dacă aŃi fi crezut lui Moise aŃi fi crezut şi Mie - eiv gar evpisteuete Mwusei( evpisteuete an evmoi(546)

4 a crede că (πιστευω οτι) minus dacă nu credeŃi că Eu sunthellip(824 vezi şi 1319) Eu am crezut că tu eşti Hristosulhellip(1127 vezi şi 2031) CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine hellip(1411) ca să creadă că Tu m-ai trimis (1142 178) că de la Tatăl a ieşit (1627) că de la Dumnezeu ai ieşit (1430) ConŃinutul credinŃei este acelaşi cu conŃinutul cunoaşterii Nu este de mirare că aceste două verbe πιστευειν şi γινωσκειν sunt icircntacirclnite icircmpreună Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu celui viu - kai h`meij pepisteukamen kai evgnwkamen o[ti su ei= o a[gioj tou qeou (669) Este de discutat relaŃia dintre credinŃă şi cunoaştere Poate fi relevantă ordinea celor două verbe icircn frază

5 a crede icircn - πιστευειν εις minus este o formă specifică a Evangheliei după Ioan nu este icircntacirclnită nici icircn literatura greacă extra-biblică şi nici icircn Septuagintă (Cf CH Dodd) Sensul exact este a crede icircn cineva a te icircncrede icircntr-o persoană Să nu se tulbure inima voastră credeŃi icircn Dumnezeu şi credeŃi icircn Mine (141) ConstrucŃia cu εις este foarte frecventă icircn Evanghelia după Ioan

6 a crede icircn numele cuiva - πιστευειν εις το ονοmicroα αυτου (Şi celor cacircŃi L-au primit care cred icircn numele Lui - [Osoi de elabon auvton( edwken auvtoij evxousian tekna qeou genesqai( toij pisteuousin eivj to onoma auvtou( (112) mulŃi au crezut icircn numele Lui văzacircnd minunile pe care le făcea - polloi evpisteusan eivj to onoma auvtou qewrountej auvtou ta shmeia a] evpoiei (223) Cel ce crede icircn El nu este judecat iar cel ce nu crede a şi fost judecat fiindcă nu a crezut icircn numele Celui Unuia-Născut Fiul lui Dumnezeu - o` pisteuwn eivj auvton ouv krinetai o de mh pisteuwn hdh kekritai( o[ti mh pepisteuken

121

eivj to onoma tou monogenouj ui`ou tou qeouAring (318) Cum se poate observa sensul nu este deosebit de construcŃia a crede icircn cineva dar folosirea lui onoma este de remarcat mai ales că este specifică Sfacircntului Ioan şi se datorează predilecŃiei sale pentru nume După cum se ştie icircn lumea semită numele este semnul care recapitulează persoana icircnsăşi aşa cum s-a moştenit şi icircn tradiŃia creştină ConstrucŃia Sf Ioan a fost preluată de Biserică Icircn multe icircmprejurări ca la botezul copilului de ex folosim expresia Se botează robul lui Dumnezeuhellip icircn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfacircntului Duh Aceasta icircnseamnă că cel botezat se supune intră sub stăpacircnirea Prea Sfintei Treimi A crede icircn cineva conŃine o nuanŃă pe care nu o poate exprima verbul a cunoaşte şi anume a-L recunoaşte pe Dumnezeu ca Stăpacircn şi a te supune voinŃei Lui LA fel icircn cazul Macircntuitorului Hristos a crede icircn El icircnseamnă a-L recunoaşte ca Fiul al lui Dumnezeu

7 a crede ndash icircn sens absolut Există texte icircn care verb ul a crede este folosit singur Acesta a venit spre mărturiehellip Ca toŃi să creadă prin el (17) M-aŃi şi văzut şi nu credeŃi (636) Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu (1140) Un fragment icircntreg este semnificativ pentru acest sens al verbului a crede Este vorba de Ioan 2025-29 Deci au zis lui ceilalŃi ucenici Am văzut pe Domnul Dar el le-a zis Dacă nu voi vedea icircn macircinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu icircn semnul cuielor şi dacă nu voi pune macircna mea icircn coasta Lui nu voi crede Şi după opt zile ucenicii Lui erau iarăşi icircnăuntru şi Toma icircmpreună cu ei Şi a venit Iisus uşile fiind icircncuiate şi a stat icircn mijloc şi a zis Pace vouă Apoi a zis lui Toma Adu degetul tău icircncoace şi vezi macircinile Mele şi adu macircna ta şi o pune icircn coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios A răspuns Toma şi I-a zis Domnul meu şi Dumnezeul meu Iisus I-a zis Pentru că M-ai văzut ai crezut FericiŃi cei ce n-au văzut şi au crezut

Se vorbeşte despre o relaŃie icircntre credinŃă şi vedere Există o vedere fără credinŃă MulŃi dintre contemporanii Macircntuitorului Hristos vedeau dar nu credeau icircn ceea ce vedeau Vederea simplă icircnsoŃită de credinŃă conduce pe om la o vedere mai profundă la icircnŃelegere Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu (1140) CredinŃa este şi ea un fel de vedere Cacircnd Hristos era printre oameni credinŃa icircnsemna să vezi slava Lui să icircnŃelegi şi să recunoşti dumnezeirea Lui icircn prezenŃa Sa omenească Pentru Sf Ioan Evanghelistul a crede icircn Hristos icircnseamnă a cunoaşte a recunoaşte a vedea pe Dumnezeu icircn persoana istorică a lui Hristos Această credinŃă este premisă şi cale a vieŃii veşnice Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui (2031)

99 Despre adevăr icircn Evanghelia după Ioan

Legată de tema cunoaşterii şi a credinŃei este tema adevărului Şi veŃi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi kai gnwsesqe thn avlhqeian( kai h avlhqeia evleuqerwsei umajAring (832)

Sf Ioan Teologul foloseşte foarte frecvent icircn Evanghelia sa adjectivul adevărat icircn cele două forme ale sale αληθης şi αληθινος

122

Prima formă αληθης icircnseamnă adevărat icircn sensul de conform cu realitatea cu faptele icircn opoziŃie cu mincinos - ψευδης Toate cacircte a spus Ioan despre Acesta erau adevărate - panta de o[sa ei=pen VIwannhj peri toutou avlhqh h=nAring (1041)

Cea de a doua formă αληθινος icircnseamnă adevărat icircn opoziŃie cu iluzoriu aparent nedeplin nedesăvacircrşit Vezi lumina cea adevărată - to fwj to avlhqinon (19) pacircinea cea adevărată - ton arton ton avlhqinon (632) judecata cea adevărată - h` krisij h avlhqinh (816) adevăraŃii icircnchinători - oi` avlhqinoi proskunhtai (423) Adevăratul Dumnezeu ton monon avlhqinon qeon (173) viŃa cea adevărată h` ampeloj h` avlhqinh (151) De observat că acest adjectiv este folosit icircn toate cazurile de mai sus pentru realităŃile dumnezeieşti subliniind un lucru esenŃial pentru Evanghelia după Ioan Adevărat la modul deplin ceea ce există cu adevărat este Dumnezeu Icircnsuşi şi tot ceea ce vine direct de la El Aici adjectivul adevărat are sensul absolut aplicat exclusiv lui Dumnezeu şi lucrărilor lui icircn contrast cu lumea şi cu cele lumeşti Adevărata lumină este cea care izvorăşte direct din Dumnezeu Pacircinea cea adevărată nu este cea pe care o facem noi din roadele pămacircntului ci este cea care coboară din cer Judecata adevărată este cea făcută de Dumnezeu prin Fiul Său AdevăraŃii icircnchinători sunt cei care se icircnchină icircn duh adică se icircmpărtăşesc de Duhul lui Dumnezeu Adevăratul Dumnezeu este unul singur cel viu şi lucrător Discursul acesta este icircntacirclnit peste tot icircn Evanghelia după Ioan

Există situaŃii cacircnd adjectivul adevărat icircn prima lui formă αληθης să icircnsumeze cele două sensuri acela de real ca raportare la existenŃă conformă cu realitatea şi de real icircn opoziŃie cu iluzoriu sau aparent sau metaforic Trupul Meu este adevărată macircncare şi Sacircngele Meu adevărată băutură h gar sarx mou avlhqhj evstin brwsij( kai to ai-ma mou avlhqhj evstin posijAring (655)

Icircn concordanŃă cu adjectivul αληθινος adevărat substantivul adevărul αληθεια are sensul de adevăr icircn opoziŃie sau icircn contrast cu ceea ce este fals sau amăgitor Substantivul αληθεια - adevărul este folosit de 20 de ori Icircn Evangheliile sinoptice familia de cuvinte care Ńine de adevăr este folosită foarte rar

Adevărul poate fi 1 realitatea icircnsăşi 2 cunoaşterea realităŃii sau reflectarea realităŃii icircn conştiinŃa umană 3 expresia realităŃii icircn termeni filozofici

Icircn Evanghelia după Ioan icircntacirclnim foarte clar expus principiul gnoseologic fundamental pe care icircl va dezvolta Biserica Răsăritului conform căruia adevărul este realitatea icircnsăşi lucrul nu enunŃul despre realitate Icircn limba greacă adevărul este mai curacircnd o categorie intelectuală sau morală La Ioan icircntacirclnim mai curacircnd concepŃia iudaică după care adevărul este lucrul icircn sine acŃiunea icircn sine fapta icircn sine etc

Icircntacirclnim la Ioan o construcŃie literară specifică foarte interesantă care exprimă clar această viziune Este vorba de expresia a face adevărul - ποιω την αληθειαν Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină ca să se arate faptele lui că icircn Dumnezeu sunt săvacircrşite o de poiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeian ercetai proj to fwj( i[na fanerwqh| auvtou ta erga o[ti evn qew| evstin eivrgasmenaAring (321) Faptul că traducătorul romacircn evită folosirea echivalentului exact al verbului grecesc adică a face preferacircnd lucrează ne arată cacirct de neobişnuită este construcŃia chiar şi pentru limba romacircnă

123

Acelaşi icircnŃeles foarte concret şi obiectiv icircl icircntacirclnim şi icircn nenumărate ale texte din Evanghelia după Ioan

Dar vine ceasul şi acum este cacircnd adevăraŃii icircnchinători se vor icircnchina Tatălui icircn duh şi icircn adevăr că şi Tatăl astfel de icircnchinători icircşi doreşte Duh este Dumnezeu şi cei ce I se icircnchină trebuie să I se icircnchine icircn duh şi icircn adevăr 23avlla ercetai w[ra kai nun evstin( o[te oi` avlhqinoi proskunhtai proskunhsousin tw| patri evn pneumati kai avlhqeia| kai gar o pathr toioutouj zhtei touj proskunountaj auvtonAring 24 pneuma o qeoj( kai touj proskunountaj auvton evn pneumati kai avlhqeia| dei proskuneinAring (423-24) Expresia a se icircnchina icircn adevăr este neobişnuită şi pentru limba romacircnă Mai uşor am spune a se icircnchina cu adevărat

SfinŃeşte-i pe ei icircntru adevărul Tău cuvacircntul Tău este adevărul agiason auvtouj evn th| avlhqeia| o logoj o soj avlhqeia evstinAring (1717) Expresia Cuvacircntul tău este adevărul este iarăşi specific lui Ioan Pentru noi mai normal ar fi fost să se spună Cuvacircntul Tău este adevărat

Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit icircn lume ca să dau mărturie pentru adevăr oricine este din adevăr ascultă glasul Meu evgw eivj touto gegennhmai kai eivj touto evlhluqa eivj ton kosmon( i[na marturhsw th| avlhqeia| paj o` wn evk thj avlhqeiaj avkouei mou thj fwnhjAring (1837) Semnalăm icircn continuare exprimări neobişnuite pentru noi dar specifice lui Ioan care pun icircn evidenŃă faptul că adevărul este realitatea icircnsăşi a da mărturie pentru adevăr a fi din adevăr Ceea ce este important icircnsă este tocmai faptul asupra căruia exegeŃii cad de acord că icircn aceste texte Adevărul este Dumnezeu Icircnsuşi A fi din adevăr icircnseamnă a fi de la Dumnezeu A fi din adevăr este sinonim cu a fi de sus a fi de la Duhul ca antonime ale expresiilor a fi din trup a fi din cele de jos a fi din lumea aceasta a fi de la diavolul

Dacă adevărul este realitatea icircn sine atunci icircn sensul lui absolut Adevărul este numai Dumnezeu tocmai pentru că Dumnezeu este existenŃa deplină desăvacircrşită nelimitată veşnică Cacircnd Ioan spune că Iisus a venit să dea mărturie pentru adevăr adică despre ceea ce este cu adevărat despre lumea cu adevărat reală şi deplină despre existenŃa icircn sine care este izvorul tuturor celorlalte existenŃe adică despre Dumnezeu Identificarea adevărului prin excelenŃă cu Dumnezeu şi cu realităŃile dumnezeieşti este foarte fermă şi clară Mai mult este unul din obiectivele centrale ale Evangheliei după Ioan acela de a arăta ce este cu adevărat real şi de a distinge icircntre adevărul deplin care este Dumnezeu şi cele dumnezeieşti şi ceea ce cred oamenii că este adevărul adică lumea creată şi cele lumeşti

Evanghelia după Ioan insistă asupra acestui aspect fundamental Adevărul este Dumnezeu Cunoaşterea lui Dumnezeu este cea care te face liber (vezi 832) Adevărul este realitatea ultimă şi deplină despre care dă mărturie Iisus

Hristos nu dă numai mărturie despre adevăr ci spune despre Sine că este Adevărul Eu sunt calea adevărul şi viaŃa - vegw eivmi h` odoj kai h` avlhqeia kai h` zwh (146) Hristos este cel care dă mărturie despre Dumnezeu-Adevărul dar icircn acelaşi timp este El Icircnsuşi Adevărul pentru că este Dumnezeu Este motivul pentru care chiar icircn acest context Iisus insistă icircn a desluşi relaŃia Sa de unitate desăvacircrşită cu Tatăl Nu crezi tu că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine (1410-11) Icircn acest caz a cunoaşte adevărul nu icircnseamnă numai a asculta cuvintele Macircntuitorului ci a te uni cu El de o manieră

124

asemănătoare celeia icircn care este El unit cu Tatăl Cunoaşterea adevărului care icircnseamnă cunoaşterea lui Dumnezeu se realizează icircn comuniune şi unire cu Hristos este ceva diferit de icircnŃelegerea exclusiv intelectuală a lucrurilor

910 Unirea omului cu Dumnezeu icircn Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată spiritualităŃii Bisericii răsăritene Unul din motivele principale este faptul că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre unirea omului cu Dumnezeu temă atacirct de dragă Răsăritului ortodox

Vorbind mai sus despre cunoaşterea lui Dumnezeu şi despre cunoaşterea adevărului am văzut că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre cunoaştere prin icircntacirclnire prin comuniune şi icircn cele din urmă prin unire Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă numai icircn termenii unei relaŃii reciproce de icircmpreună-sălăjluire reciprocă icircntre om şi Dumnezeu după modelul icircmpreună-sălăşluirii reciproce dintre Tatăl şi Fiul adică unirea celor doi icircn Tatăl prin sălăşluirea Fiului icircntru Tatăl şi icircn Fiul prin sălăşluirea Tatălui icircntru Fiul (o reciprocă imanenŃă după expresia lui CH Dodd) Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi evn evkeinh| th| hmera| gnwsesqe umeij o[ti evgw evn tw| patri mou kai u`meij evn evmoi kavgw evn u`minAring (1420)

CH Dodd semnalează faptul că există o stracircnsă legătură un paralelism icircntre cunoaşterea reciprocă şi icircmpreuna-sălăşluire (sau unire)

Tatăl cunoaşte pe Fiul (1015) ndash Fiul este icircntru Tatăl (1410 1721) Fiul cunoaşte pe Tatăl (1015) ndash Tatăl este icircntru Fiul (1410-11 172123) Fiul cunoaşte pe oameni (1014) ndash Oamenii sunt icircntru Fiul (1420 1721) Oamenii cunosc pe Fiul (1014) ndash Fiul este icircntru oameni (1420 1723) Oamenii cunosc pe Tatăl şi pe Fiul (147-8) ndash Oamenii sunt icircntru Tatăl şi Fiul

(1721)

Icircn toate cazurile Fiul este cel care mijloceşte această unire şi cunoaşterea care rezultă din unire

Unitatea dintre Tatăl şi Fiul este atacirct de stracircnsă icircncacirct ea este exprimată de Fiul astfel Eu şi Tatăl una suntem - evgw kai o pathr e[n evsmenAring (1030) Unitatea este atacirct de deplină icircncacirct nu poate fi exprimată decacirct icircn termenii icircmpreună-sălăşluirii reciproce Această unire este continuă şi se manifestă icircn toate lucrările Fiului Acolo unde este Fiul este şi Tatăl acolo unde este Fiul lucrător este şi Tatăl lucrător Lucrarea Fiului este şi lucrarea Tatălui Acolo unde este Fiul subiect este şi Tatăl subiect Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez (517) Fiul nu face nimic de la Sine (519 828-29) Unirea face posibilă icircmpărtăşirea reciprocă Precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine (526) Icircmpărtăşirea de aceeaşi viaŃă şi lucrare este motivată de iubirea lui Dumnezeu Tatăl iubeşte pe Fiul (520) Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate icircn macircinile Lui (325) Eu iubesc pe Tatăl şi cum icircmi porunceşte Tatăl aşa fac (1423) Dragostea desăvacircrşită icircntre Tatăl şi Fiul stabileşte o comuniune desăvacircrşită de viaŃă icircntre Tatăl şi Fiul

Această comuniune desăvacircrşită şi unitate dumnezeiască icircntre Tatăl şi Fiul este prezentată ca arhetip pentru comuniunea şi unitatea icircntre oameni şi Dumnezeu Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face

125

locaş la el (1423) De fiecare dată cacircnd se face referire la unitatea dintre Tatăl şi Fiul este amintită şi unitatea dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni icircntreolaltă care trebuie să urmeze modelul celei dintacirci

Ca răspuns la iubirea Tatălui Fiul icircmplineşte icircntru totul voia Tatălui La fel şi cei care cred icircn Hristos ca răspuns la iubirea Lui şi ca dovadă a iubirii lor faŃă de El trebuie să facă voia Lui să icircmplinească poruncile Lui

Icircn cap 15 1-12 referitor la unirea omului cu Dumnezeu avem metafora viŃei de vie cu mlădiŃele Unirea omului cu Dumnezeu este una vie dătătoare de viaŃă asemenea celei dintre mlădiŃe şi viŃa de vie ViaŃa aceeaşi viaŃă trece de la viŃă la mlădiŃe le menŃine vii şi le face roditoare RămacircneŃi icircn Mine şi Eu icircn voi Precum mlădiŃa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămacircne icircn viŃă tot aşa nici voi dacă nu rămacircneŃi icircn Mine (154) Unirea aceasta este fundamentată pe iubire Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi rămacircneŃi icircntru iubirea Mea (159) Semn şi condiŃie al rămacircnerii icircn iubirea dumnezeiască este icircmplinirea poruncilor lui Dumnezeu Dacă păziŃi poruncile Mele veŃi rămacircne icircntru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămacircn icircntru iubirea Lui (1510)

Realitatea unirii desăvacircrşite prin icircmpreună-sălăşluire reciproce este exprimată pe larg şi icircn cap 17 al Evangheliei după Ioan Ca ei să fie una precum noi suntem (1711) Eu icircntru ei şi Tu icircntru Mine ca ei să fie desăvacircrşiŃi icircntru unime şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine (1723)

Este vorba despre o unire desăvacircrşită dar care nu conduce la confuzie sau amestecare Prin unirea cu Dumnezeu omul nu se cufundă sau dizolvă icircn Acesta nu este absorbit de dumnezeire icircn stil panteist Este vorba despre o relaŃie interpersonală dusă la măsura deplinătăŃii icircn care deşi uniŃi desăvacircrşit subiecŃi icircşi păstrează identitatea personală deplină Resortul dinamic al acestei uniri este iubirea CredinŃa adevărată icircn Hristos icircl poate aduce pe om la o comuniune personală de viaŃă cu Dumnezeu cel veşnic care este o comuniune de iubire

911 Despre iubire icircn Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este Evanghelia iubirii dumnezeieşti prin excelenŃă Nimeni nu a vorbit şi nu a dezvoltat atacirct de bine tema iubirii lui Dumnezeu pentru oameni a iubirii dintre persoanele Sfintei Treimi a iubirii oamenilor faŃă de Dumnezeu şi a iubirii dintre oameni icircntreolaltă ca Sf Evanghelist Ioan Sf Evanghelist Ioan este cel care consemnează enunŃul prin care Dumnezeu se defineşte pe sine ca iubire Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4 8)

Iubirea lui Dumnezeu este motivaŃia suportul şi finalitatea lucrării lui Dumnezeu prin Fiul a icircntregii iconomii dumnezeieşti Iubirea lui Dumnezeu dă sens tuturor Icircntrupării Crucii şi tuturor celorlalte Iubirea motivează determinant susŃine şi conduce la finalizare orice lucrare orice mişcare a lui Dumnezeu spre oameni orice mişcare dintre Persoanele dumnezeieşti

Este mai clar şi mai ferm exprimată ca oriunde iubirea lui Dumnezeu pentru oameni

126

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea icircncacirct pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede icircn El să nu piară ci să aibă viaŃă veşnică ou[twj gar hvgaphsen o qeoj ton kosmon( w[ste ton ui`on ton monogenh edwken( i[na paj o pisteuwn eivj auvton mh

avpolhtai avllV ech| zwhn aivwnionAring (316)

Este exprimată iarăşi insistent iubirea Tatălui pentru Fiul şi a Fiului pentru Tatăl

Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat icircn macircna Lui (335 vezi şi 1017 1724)

Iubirea dintre Tatăl şi Fiul este modelul şi măsura iubirii dintre Fiul şi oameni şi dintre oameni şi Fiul Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi (159) hellipi-am iubit pe ei precum M-ai iubit Tu pe Mine (1723) Pentru ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie icircn ei (1726) Iubirea dintre Tatăl şi Fiul sau iubirea lui Hristos pentru oameni este modelul iubirii dintre oameni Aceasta este porunca Mea să vă iubiŃi unul pe altul precum v-am iubit Eu Mai mare dragoste decacirct aceasta nimeni nu are ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi (512-13) Aceasta este porunca cea nouă este recapitularea icircntregii IcircnvăŃături a Macircntuitorului Hristos asupra căreia Evanghelia după Ioan revine de mai multe ori Poruncă nouă dau vouă Să vă iubiŃi unul pe altul Precum Eu v-am iubit pe voi aşa şi voi să vă iubiŃi unul pe altul Icircntru aceasta vor cunoaşte toŃi că sunteŃi ucenicii Mei dacă veŃi avea dragoste unii faŃă de alŃii (1334-35 vezi şi 15 1217)

127

FAPTELE APOSTOLILOR Introducere

Cuprins

1 Bibliografie 2 GeneralităŃi 3 Titlul 4 Textul 5 Faptele Apostolilor şi Evanghelia după Luca 6 Faptele Apostolilor şi Epistolele Pastorale 7 Autorul 8 Destinatari şi scop 9 Caracterul istoric al cărŃii 10 Structura literară a cărŃii 11 Miljoacele literare 12 Petru şi Pavel icircn Faptele Apostolilor 13 Planul cărŃii FA 14 Teologia cărŃii FA 15 Prezentarea conŃinutului

1 BIBLIOGRAFIE COMENTARII PATRISTICE Sfacircntul Ioan Hrisostom P G 60 Sfacircntul Chiril al Alexandriei P G 74 Oikonmeniu P G 118 Teofilact al Bulgariei P G 125 COMENTARII MODERNE Jacquier E Les Actes des Apocirctres 1926 Dibelius M Studies in the Acts of the Apostles NY 1956 Dupont J Etudes sur les Actes des Apocirctres Paris 1967 Kremer J (ed) Les Actes des Apocirctres Leuven 1979 Marshall I H The Actes of the Apostles 1980 Studii icircn l romacircnă pe diverse teme din Faptele Apostolilor

1 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (II)rdquo ST 21990 pp 42-83

128

2 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (I)rdquo ST 11990 pp 38-76

3 Tudor pr drd Alexandru I bdquoUnitate şi diversitate icircn Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21973 pp 45-57

4 Tudor pr drd Alexandru bdquoViaŃa sacramentală a Bisericii icircn Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21980 pp 192-210

5 Mircea pr magistrand I bdquoOrganizarea Bisericii şi viaŃa primilor creştini după Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21955 pp 64-92

6 Preda drd Constantin bdquoApostolatul celor doisprezece şi relaŃia sa cu cel paulin potrivit Faptelor Apostolilorrdquo ST 3-41997 pp 31-54

7 Preda drd Constantin bdquoDoctrina şi practica botezului după Faptele Apostolilorrdquo O 3-41997 pp 36-65

8 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor (capitolele 1 şi 2) - note explicativerdquo O 11994 pp 28-115

9 Deheleanu prot dr Petru bdquoSfinŃii Apostoli Petru şi Pavel după Faptele Apostolilorrdquo MB 4-61967 pp 310-320

10 Săbăduş pr Ioan bdquoConsideraŃii generale asupra sfacircrşitului cărŃii Faptele Apostolilorrdquo ST 5-61974 pp 383-395

11 Marcu pr prof Grigorie bdquoMărturii documentare de procedură sinodală icircn cartea Faptele Apostolilorrdquo O 31957 pp 429-437

12 Mihoc pr prof dr Vasile bdquoDecretul apostolic şi valoarea istorică a cărŃii Faptele Apostolilorrdquo MA 21989 pp 20-28

13 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament Faptele Apostolilorrdquo MO 9-101968 pp 714-721

14 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament Faptele Apostolilorrdquo MO 5-61969 pp 387-395

15 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (II) Faptele Apostolilorrdquo MO 7-81969 pp 541-550

16 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (IV) Faptele Apostolilorrdquo MO 3-41970 pp 176-187

17 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (VII) Faptele Apostolilorrdquo MO 3-41971 pp 210-220

18 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (VIII)rdquo MO 5-61971 pp 335-347

19 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (IX) Faptele Apostolilorrdquo MO 7-81971 pp 539-546

20 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (X) Faptele Apostolilorrdquo MO 9-101971 pp 708-720

21 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XI)rdquo MO 5-61972 pp 323-333

22 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XII) Faptele Apostolilorrdquo MO 1-31978 pp 68-76

23 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XIII) Faptele Apostolilor cap XVrdquo MO 4-61978 pp 287-301

2 GENERALITĂłI

129

O posibilă icircmpărŃire a cărŃilor noutestamentare 1 CărŃi care istorisesc viaŃa faptele şi icircnvăŃăturile Macircntuitorului ndash Sfintele

Evanghelii 2 CărŃi care istorisesc viaŃa şi activitatea SfinŃilor Apostoli şi icircn special a

Bisericii primare sub icircndrumarea Sfacircntului Duh Faptele Apostolilor şi Epistolele Faptele Apostolilor este a cincea carte a canonului Noului Testament Este icircnsă

prima dintre cele care consemnează icircntemeierea Bisericii şi răspacircndirea Evangheliei pacircnă icircn capitala imperiului Roma

CARACTERISTICI TEHNICE 28 de Capitole 1006 versete10396 cuvinte Vocabular 2000 cuvinte Este vorba de un vocabular bogat Luca fiind grec are

un vocabular bogat pe care-l şi foloseşte Ocupă locul doi ca volum după Evanghelia a-III-a icircntre cărŃile Noului Testament 3 TITLUL Icircn cele mai vechi manuscrise această carte apare cu titlul Praxeij vApostolwn -

Acta Apostolorum Este puŃin probabil ca acest titlu să fi fost folosit iniŃial De observat că sintacma nu este articulată Traducerea romacircnească obişnuită Faptele Apostolilor (articulat şi primul termen şi al doilea termen) nu corespunde originalului Traducerea exactă ar fi Fapte de Apostoli pentru a ilustra cu exacte conŃinutul cărŃii icircn care nu sunt cuprinse nici toate faptele şi nici ale tuturor Apostolilor

Justificarea titlului Cartea are icircntr-adevăr icircn centrul său activitatea unor apostoli Deşi este prezentat

la icircnceput cărŃii catalogul complet al apostolilor şi chiar completarea locului lăsat liber de Iuda prin alegerea lui Matia (FAp 1 13 26) conŃinutul cărŃii se opreşte icircn special asupra activităŃii a doi apostoli Sfacircntul Apostol Petru unul dintre cei 12 şi Sfacircntul Apostol Pavel din afara celor doisprezece chemat la apostolie icircn mod special şi direct de Macircntuitorul pe drumul Damascului

Faptele Apostolilor fac icircnsă referire ndash mai pe scurt sau mai exstins - şi asupra activităŃii altor personaje care nu fac parte din grupul celor doisprezece Iacob fratele Domnului Varnava Arhid Ştefan Filip ndash din cei 7- Apollo Timotei Sila etc

De consemnat că deşi nu fac parte din grupul celor doisprezece Apostoli pe toŃi aceştia Biserica icirci pomeneşte icircn calendar ca bdquoapostolirdquo

O lipsă a titlului Titlul ilustrează o parte numai a conŃinutului cărŃii trecacircnd sub tăcere o

componentă principală a acestuia şi anume lucrarea Sfacircntului Duh Icircn cele din urmă nu Apostolii şi faptele lor sunt icircn centrul cărŃii ci prezenŃa şi lucrarea Sfacircntului Duh menifestate prin Apostoli şi faptele lor Fără icircndoială că icircn centul cărŃii este Duhul Sfacircnt Este şi motivul pentruc are cartea a fost deseori numită Evanghelia Duhului deşi această denumire nu a putut să se impună Biserica icircnsăşi este o realitate ce Ńine de prezenŃa şi

130

lucrarea Duhului Sfacircnt ea fiind sinaxa celor plini de Duh Sfacircnt Dacă minunile săvacircrşite de Macircntuitorul erau prezentate ca semne ale dumnezeirii Sale minunile săvacircrşite de Apostoli şi harismele care se manifestau prin aceştia erau semne (shmeia) ale prezenŃei Duhului Sfacircnt

Trebuie să recunoaştem că absenŃa din titlu a oricărui indiciu care să trimită la această realitate esenŃială prezentă icircn carte care este prezenŃa şi lucrarea Duhului lui Dumnezeu icircn lume poate să aibă consecinŃe negative asupra abordării mai ales didactice a cărŃii Personal icircmi amitesc percepŃia acestei cărŃi atacirct de importante pentru imaginea despre Duhul Sfacircnt ca o carte eminamente istorică ce are icircn centrul misiunea Apostolilor concentrată obsedant icircn jurul celor trei călătorii misionare ale Sfacircntului Apostol Pavel Această abordare este una care-şi găseşte din păcate ecouri puternice icircn prezentarea academică a Istoriei Bisericii Universale sau a Bisericilor locale prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt fiind aproape complet ignorată şi luacircndu-se icircn discuŃie numai faptele şi evenimentele icircn care este implicat exclusiv factorul uman

4 TEXTUL CĂRłII FAPTELOR APOSTOLILOR Atunci cacircnd avem de-a face cu un text vechi ca cel al Faptelor Apostolilor trebuie

să luăm icircn discuŃie fidelitatea textului actual faŃă de cel original date fiind numeroasele copieri şi răspacircndiri de manuscrise prin care a trecut pacircnă la apariŃia tiparului

Icircn cazul Faptelor Apostolilor problema textului este destul de complexă Majoritatea surselor acestei cărŃi prezintă două forme principale

textul numit bdquosirianrdquo sau bdquoantiohianrdquo textul numit bdquoegipteanrdquo si bdquoalexandrinrdquo Textul rdquoalexandrinrdquo este păstrat de manuscrisele Codicii Vatican Sinaitic

Alexandrin Efrem Papirus 45 şi 74 precum şi de părinŃii alexandrini Textul bdquosirianrdquo sau bdquoantiohianrdquo este păstrat de codicele Beza (D) vechile traduceri

latine papiruşii 38 41 48 ndash părinŃi latini Acest text prezintă numeroase schimbări adaosuri

Ex 5 16 39 ndash se introduc unele explicaŃii 15 20 29 ndash hotăracircri Sinodul Apostolic 11 28 ndash icircnceprdquofragmentate cu noirdquo S-a exprima părerea conform căreia acest text ar fi fost o primă formă datorită tot

lui Luca textul alexandrin fiind forma finală datorită desigur lui Luca Criticii textului susŃin că textul alexandrin că textul alexandrin este cel autentic 5 FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EVANGHELIA DUPĂ LUCA Faptele Apostolilor constituie continuarea Evangheliei a III a bdquoprimului cuvacircntrdquo

adresat de Sf Luca lui Teofil (FAp 1 1 Luc 1 3) Există o aparentă contradicŃie icircn ceea ce priveşte relatarea IcircnălŃării icircn Fapte

IcircnălŃarea este plasată cronologic 40 de zile după Icircnviere pe muntele Măslinilor icircn Evanghelia după Luca este plasată icircn seara Pastilor icircn Betania Unii critici icircntre care E Trocmeacute ar elimina cu uşurinŃă Lc 24 50 ndash 53 şi FAp 1 1 ndash 5 ca fiind fragmente

131

interpolate ulterior reŃinacircnd icircn felul acesta o singură relatare a IcircnălŃării cea de la FAp Dar legătura icircntre Lc 24 49 şi 1 6 nu este perfectă pentru că FAp 1 6 ndash 12 ne situează icircn aer liber pe muntele Măslinilor şi nu icircn interiorul unei case (Lc 24 ndash 33 - 49)

Aceasta perspectivă ar presupune că cele două lucrări separate acum Evanghelia a treia şi Faptele Apost ar fi fost iniŃial o singură lucrare Icircn acest caz am fi avut de-a face cu o lucrare anormal de lungă Deci e bine să lăsăm lui Luca paternitatea acestor fragmente cacirct şi intenŃia lui de a-şi dispune opera icircn două părŃi distincte pentru ca Evanghelia să icircşi păstreze specificul său ca gen literar

Cele două cărŃi sunt stracircns legate totuşi Lc 24 47 vorbeşte de mărturia către bdquotoate neamurile icircncepacircnd de la Ierusalimrdquo ca şi icircn FAp 1 8 Tema insistent urmărită de Sf Luca ndash bdquomacircntuirea neamurilorrdquo apare la icircnceputul (Lc 3 6) şi la sfacircrşitul operei lucaniene (FAp 28 28)

Capitolul 1 din Fapte se situează la icircntacirclnirea dintre Evanghelie şi Faptele Apostolilor ca o firească legătură Rememorarea pe scurt a datelor Evangheliei icircn acest capitol (Predica IcircmpărăŃiei arătările după Icircnviere Sfacircntul Ioan Botezătorul şi făgăduinŃa Duhului grupul celor doisprezece) are menirea de a sublinia unitatea evidentă icircntre timpul lui Iisus şi cel al Bisericii Icircn Evanghelie IcircnălŃarea icircncheie timpul lui Iisus ca un punct al unei istorii ce se icircmplineşte accentul icircn relatare este hristologic Icircn Faptele Apostolilor această relatare a IcircnălŃării inaugurează timpul Duhului Sfacircnt accentul icircn relatare este pnevmatologic şi ecleziologic Este fragmentul ce ilustrează continuitatea icircntre istoria lui Iisus şi istoria Bisericii Sale

Alegerea lui Matia (FAp 1 15 - 16) arată la fel continuitate De asemenea grupul celor 12 ucenici constituie un alt element fundamental de unitate şi continuitate icircntre timpul lui Iisus Hristos şi timpul Bisericii Grupul este format de Iisus icircn timpul activităŃii Sale pămacircnteşti şi constituie nucleul iniŃial al Bisericii ce se naşte istoric la Cincizecime Tema unităŃii joacă un mare rol icircn FAp 1 De altfel unitatea este o trăsătură esenŃială a eclesialităŃii de aceea se regăseşte ca temă aproape icircn fiecare din paginile Faptelor Apostolilor

6 FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EPISTOLELE PASTORALE Numai cu titlu informativ consemnăm teoria conform căreia Epistolele Pastorale

ale Sfacircntului Apostol Pavel ar fi avut ca redactor ndash cu o contribuŃie importantă icircn redactare ndash pe Sf Evanghelist Luca36 ucenicul şi colaboratorul iubit al Apostolului pe care-l regăsim alături de acesta icircn momentele grele ale captivităŃii romane (bdquonumai Luca este cu minerdquo 2 Tim 411) Dacă s-ar adeveri această ipoteză atunci Sf Luca ar fi autorul unui triptic Evanghelie Fapte Epistole Pastorale care ar prezenta icircntr-o viziune unitară şi coerentă Vestirea Evangheliei de către Macircntuitorul Hristos Pogoracircrea Sfacircntului Duh cu icircnceputurile Bisericii şi bdquoaşezareardquo Bisericii pe traiectoria ei istorică prin trecerea de la perioada apostolică la perioada post-aspostolică Chiar dacă nu se adevereşte ipoteza cu Luca redactor al Epistolelor Pastorale conŃinutul acestora din urmă şi scopul lor le plasează icircntr-o evidentă continuitate şi completare a cărŃii Faptele Apostolilor Dacă

36 Vezi pe larg despre această problemă icircn Pr Prof dr Constantin Coman Sf Ev Luca autorul Epistolelor Pastorale - o ipoteză icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă Buletinul oficial al Patriarhiei romacircne Anul CXVI Nr7-12 iulie-decembrie 1998 p360-370

132

Faptele Apostolilor acoperă perioada prin excelenŃă apostolică a istoriei Bisericii prin aceea că ne prezintă activitatea Ucenicilor sau Apostolilor direcŃi ai Macircntuitorului Hristos a căror autoritate bisericească se bazează pe investirea lor directă din partea Macircntuitorului dar şi pe evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt de care beneficiază icircn mod direct Epistolele Pastorale are chiar scopul de a ne prezenta trecerea de la Biserica Apostolică la epoca post-apostolică aceasta din urmă identificacircndu-se cu perioada de pacircnă la sfacircrşitul veacurilor Transferul autorităŃii apostolice directe de la Apostoli la urmaşii apostolilor (episcopii din totdeauna) este momentul de maximă importanŃă ilustrat de Epistolele Pastorale care completează şi icircncheie imaginea istorică a Bisericii Este motivul pentru care am Ńinut să facem această semnalare icircn contextul prezentării Faptelor Apostolilor

7 AUTORUL Mărturii externe Icircntreaga tradiŃie bisericească veche icircl numeşte pe Sfacircntul Evanghelist Luca drept

autor al Faptelor Apostolilor Faptele Apostolilor este citată de PărinŃii Apostolici Epistola lui Varnava 414 58 Păstorul lui Herma 424 Epistola lui Clement Romanul 21 Sfacircntul Ignatie al Antiohiei Magnezieni 5 Smirneni 3 Epistola către Diognet Iustin Martirul Apologia I 19 Dialog cu iudeul Trifon 20118 Canonul Muratori (cca 150 d Hr) include FAp icircn canonul Noului Testament ca

lucrare a Sfacircntului Luca Irineu episcop al Lugdummului (180- 190) Icircmpotriva Ereticilor 3 1 citează multe

texte din FAp Şi numeşte pe Luca autor Le fel se icircntacircmplă şi cu o serie icircntreagă de autori din primele trei veacuri ale

Bisericii reprezentacircnd o arie geografică foarte exstinsă Tertulian (Afica de Nord) Icircmpotriva lui Marcion (VI2) Clement Alexandrinul Stromate 512 Origen Icircmpotriva lui Cels 611 Ieronim De viris illustribus 7 Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericească B221 Mărturii interne ExegeŃii celor două cărŃi importante şi voluminoase ale Noului Testament sunt de

acord că Faptele Apostolilor şi Evanghelia a treia au acelaşi autor Lucrul acesta este confirmat de identitatea de stil vocabular şi idei dintre cele două cărŃi Ele sunt adresate aceleiaşi persoane lui Teofil

bdquoCuvacircntul cel dintacircirdquo la care face referire autorul Faptelor este fără icircndoială Evanghelia Sfacircntului Luca Faptele Apostolilor fiind bdquoCuvacircntul al doileardquo

133

Asemănarea icircntre cele două lucrări este atacirct de mare icircncacirct nimeni nu contestă faptul că ele provin de la acelaşi autor Ba au existat exegeti care au considerat că cele două lucrări au fost iniŃial o singură lucrare Traducerea manuscrisă nu sprijină aceasă idee

Există o continuitate evidentă Evanghelia sfacircrşeşte cu IcircnălŃarea şi FAp icircncepe cu IcircnălŃarea

Fragmentele bdquonoirdquo Icircn sprijinul paternităŃii lucaniene a cărŃii Faptele Apostolilor este şi argumentul

aşa numitelor fragmente bdquonoirdquo Icircn aceste fragmente relatarea se face la icircntacirci plural ndash incluzacircnd ca participant la evenimente persona autorului Acestea sunt 1610 ndash 17 206 ndash 16 211 ndash 15 271 ndash 28 Unitatea dintre aceste fragmente şi restul cărŃii este confirmată de limba stilul şi vocabularul acestor fragmente sunt aceleaşi cu restul cărŃii Nimeni nu se icircndoieşte că autorul acestor fragmente ndash foarte posibil parte dintr-un jurnal de călătorie ndash este acelaşi cu autorul icircntregii cărŃi

Autorul fragmentelor bdquonoirdquo este unul dintre icircnsoŃitorii şi colaboratorii Sfacircntului Apostol Pavel Acesta nu poate fi decacirct Luca deoarece ceilalŃi colaboratori ai Sfacircntului Pavel (Timotei Tit Sila) fie sunt numiŃi fie nu sunt prezenŃi la evenimentele relatate ca bdquonoirdquo

Terminologia medicală AbundenŃa terminologiei medicale icircn Faptele Apsotolilor este icircncă un argument

că autorul său este Luca medicul (Col 414) Cercetarea biblică de astăzi este icircn unanimitate de acord cu paternitatea lucană a

Faptelor Apostolilor Singurele contestări au venit di n partea Şcolii biblice liberale radicale din

Tubingen (vezi Christian Baur) Sfacircntul Luca ndash repere biografice Sfacircntul Luca este cunoscut deja din Evanghelia sa dar şi din informaŃiile din

Faptele Apsotolilor şi din Epistolele pauline Originar din Antiohia grec de neam Luca a devenit creştin icircn jurul anului 40

fiind de profesiune medic (Col 414) Va fi ucenic şi apropiat colaborator al Sfacircntului Apostol Pavel şi icircnsoŃitor al

acestuia (2 Tim 411 bdquonumai Luca este cu minerdquo) Icircl icircnsoŃeşte icircn călătoria a II-a misionară pe Sfacircntul pavel icircn timpul căreia rămacircne icircn Filipi (aproape 8 ani) de unde icircl va lua Pavel icircn a III-a călătorie misionară pacircnă la Ierusalim (FAp 205 ndash 218) Luca icircmpreună cu Aristarh icircl icircnsoŃesc pe Pavel la Roma (60 ndash 62 rarr FAP 271 ndash 2816) după cum reiese din finalul epistolelor Coloseni şi Filimon

TradiŃia bisericească (Teofilact) icircl numără pe Luca printre cei 70 de ucenici ai Macircntuitorului iar unii dintre vechii scriitori bisericeşti icircl identifică cu unul dintre cei doi icircn drum spre Emaus A murit icircn Grecia posibil la Teba AlŃii cred că la Efes

Este sărbătorit la 18 octombrie

134

8 DESTINATARI ŞI SCOP La icircnceputul cărŃii este numit destinatarul ei Acesta este acelaşi cu destinatarul

Evangheliei Sf Luca un anume Teofil bdquoPrea puternice Teofilrdquo (Lc 13) bdquoO Teofilerdquo (FAp 11)

Teofil este posibil să fi fost un icircnalt demnitar roman poate chiar membru al tribunalului roman care urma să judece pe Sf Pvel Icircn acest caz şi Evanghelia dar mai ales Faptele Apostolilor s-ar fi constituit icircntr-o apologie a Bisericii creştine dar mai ales al lui Pavel şi a activităŃii sale subliniind bunele intenŃii faŃă de lumea păgacircnă neiudaică

Mai probabil pare a fi o altă ipoteză care consideră că Teofil aparŃinea icircntr-adevăr clasei aristocrate (bdquoprea puternicerdquo) Este posibil să fi fost chiar contcetăŃean al lui Luca fiind cunoscut acestuia icircnainte de a deveni creştin Dacă atunci cacircnd primea Evanghelia nu era icircncă creştin la primirea Faptelor Apostolilor devenise după schimbarea tonului icircn adresare oficial icircn Evanghelie familial icircn Faptele Apostolilor Icircn cazul acesta scopul Faptelor Apostolilor este unul de continuare a catehezei de icircntărire a credinŃei lui Teofil

Cea mai mare parte a cercetătorilor consideră că Faptelor Apostolilor nu se adresează numai lui Teofil ci unui cerc mult mai larg de cititori Cine puteau fi aceştia

Aici părările sunt aproape unanime Destinatarii Faptelor Apostolilor par a fi fost creştinii proveniŃi dintre neamuri foarte probabil cei din Roma şi Italia

Icircn favoarea acestei opŃiuni este adus argumentul că localităŃile din Italia sunt menŃionate fără nici o explicaŃie icircn timp ce atunci cacircnd cartea se referă la tipografia şi obiceiurile iudeilor din Palestina ale macedonenilor sau grecilor dă multe lămuriri ceea ce icircnseamnă că cititorii cărŃii nu le cunoşteau

Un argument icircn favoarea faptului că FAp nu a fost adresată iudeo-creştinilor este acela că autorul insistă asupra responsabilităŃii iudeilor privitor la moartea Macircntuitorului (2 23 3 13 ndash 15 13 27 -28) şi asupra obstacolelor pe care le icircntacircmpină propovăduirea Evangheliei din partea iudeilor

Faptul că a fost adresată creştinilor dintre neamuri este dovedit de insistenta cu care se aduc dovezi icircn sprijinul justificării propovăduirii Evangheliei la neamuri

- Vedenia lui Petru şi botezarea lui Corneliu sutaşul (cap 10) - Episodul cu dregătorul Candachiei regina Eipoie şi Filip (cap 8) - Convertirea lui Pavel şi trimiterea la neamuri - Sinodul de la Ierusalim cap 15 - Pavel apostolul neamurilor este prezentat ca avacircnd aceeaşi autoritate ca Petru Finalul cărŃii Deci cunoscut să vă fie vouă că această macircntuire a lui Dumnezeu s-

a trimis păgacircnilor şi ei vor asculta (FAp28 28) Sunt cuvinte spuse iudeilor Universalismul macircntuirii este subliniat insistent de elinul Luca atacirct icircn Evanghelie

cacirct şi icircn Fapte Aceasta pledează pentru ideea că nu sunt excluşi nici păgacircnii necreştinaŃi dintre cititorii avuŃi icircn vedere de Luca Creştinarea neamurilor este prezentată ca fiind voia Duhului

Foarte captivantă ideea că Faptele Apostolilor ar fi fost iniŃial o apologie adresată autorităŃilor romane care urmau să icircl judece pe Pavel icircn sprjinul acestuia Sunt prezentate următoarele argumente

AutorităŃile romane din Palestina sau Corint recunosc mereu nevinovăŃia lui Pavel (Galion rarr Corint FAp 18 15 Porcius Festus rarr FAp 25 18)

Cererea lui Pavel de a fi judecat ca cetăŃean roman (23 27 25 10)

135

Din icircntreg cuprinsul Faptelor Apostolilor reiese că nimic rău nu propovăduiesc Apostolii şi icircn special Pavel prin propovăduirea Evangheliei Ba dimpotrivă Şi acest lucru este evident că Evanghelia este primită mai curacircnd de neamuri icircn timp ce iudeii i se icircmpotrivesc

Pavel la Roma bdquoPropovăduind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi icircnvăŃacircnd cele despre Domnul Iisus Hristos cu toată icircndrăzneala şi fără nici o piedicărdquo (28 31)

Caracterul apologetic al discursurilor Sfacircntului Pavel (22 1 23 1 24 10) Faptele Apostolilor ar concilia iudeo-crştinii cu creştinii dintre neamuri

primii reprezentaŃi de Petru şi cei de al doilea de Pavel Conflictul dintre iudeo-creştini şi creştinii dintre neamuri sau mai bine zis problemă-dilemă este una dintre problemele Bisericii primare ndash menŃionată de Faptele Apostolilor

Sinodul Apostolic (cap 15) are de rezolvat exact această problemă Şcoala de la Tubingen crede că acesta a fost motivul exclusiv al scrierii FAp Caracterul misionar şi catehetic al cărŃii Faptele Apostolilor este indiscutabil InsistenŃa cu care subliniază prezenŃa Duhului Sfacircnt icircn lucrarea de propovăduire a

Evangheliei şi de răspacircndire a creştinismului arată intenŃia autorului de a convinge atacirct pe cei din Biserică cacirct şi pe cei din afară că aceasta se face de către şi este voia lui Dumnezeu

Ceea ce se icircntacircmplă nu este de la oameni ci de la Dumnezeu A se vedea reacŃia lui Gamaliel citată special de Luca (FAp 5 34 - 40)

Biserica icircşi icircnsuşeşte această carte incluzacircnd-o icircn canon pentru faptul că ea arată continuarea prezenŃei şi lucrării lui Dumnezeu icircn lume după momentul Hristos prin Duhul Sfacircnt

Absolut toate evenimentele şi lucrările apostolilor şi ale Bisericii sunt determinate de Duhul Sfacircnt cel care face să rodească Cuvacircntul Evangheliei şi care determină la credinŃă ndash face să crească Biserica

Deşi Iisus Hristos s-a icircnălŃat primesc după făgăduinŃă Duhul care rămacircne cu ei Sfacircntul Ioan Gură de Aur surprinde foarte bine acest aspect bdquoCeea ce au reuşit cu harul lui Dumnezeu văcarii şi pescarii n-au putut nici măcar

să-şi icircnchipuie filozofii şi ritorii stăpacircnitoriii acestei lumi deşi au făcut tot ce le-a stat icircn putinŃă Cum au făcut de au trecut la stfel de fapte mari cei doisprezece oameni simpli care trăiau pe marginea lacurilor a racircurilor şi icircn pustie şi care poate nu intraseră niciodată icircntr-o cetate icircn agora Cum de le-a venit să icircnfrunte o lume icircntreagă Şi cum le-a venit să propovăduiască astfel de idei cu totul şi cu totul noi Cum icircntr-un timp atacirct de scurt au traversat lumea fără să Ńină seama de pericole nici de moarte nici de dificultăŃile lucrului icircn sine nici de faptul că erau puŃini fără să Ńină seama de mulŃimea celor ce li se icircmpotriveau nici de puterea lor nici de icircnŃelepciunea lor dacă n-ar fi avut de partea lor pe Dumnezeu rdquo(Omilia a 4 a la I Corinteni)

Consider că reconsiderarea conŃinutului Faptelor Apostolilor din perspectiva

prezenŃei lui Dumnezeu icircn istorie ne dă şi cheia icircnŃelegerii acestei cărŃi ca şi a icircnŃelegerii scopul scrierei ei Vom discuta mai jos tema Duhul Sfacircnt icircn Faptele Apostolilor - Timpul Duhului

136

9 FAPTELE APOSTOLILOR ISTORIE - GEOGRAFIE Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este considerată o carte istorică prin excelenŃă Este numită pe

bună dreptate şi prima istorie a Bisericii Istoria consemnată icircn cartea Faptele Apostolilor cuprinde răspacircndirea Evangheliei

şi creşterea Bisericii creştine de la icircntemeierea acesteia ndash evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt - şi pacircnă la Roma capitala imperiului (FAP 1 8 harr 28 31)

Istoria icircnseamnă a repere cronologice (o perioadă de timp concretă) b repere geografice (spaŃiu geografic concret) c personaje reale d fapte şi evenimente reale Repere cronologice Autorul nu face nici o datare exactă a evenimentelor Referirile la persoane ce aparŃin istoriei universale (Proconsulul Galion- 18 12

14 17) Sergius Paulus (13 7) Irod Agripa (12 15) permit o datare cu mici aproximaŃii a evenimentelor relatate icircn Faptele Apostolilor

Moartea lui Irod Agripa (FAP 12 15 etc) este dată la Paştele anului 44 Foametea din timpul lui Claudiu (11 28) icircntre anii 49 ndash 55 Proconsulatul lui Galion icircn Corint (18 12) icircn anii 51- 52 Icircnlocuirea procuratorului Felix de către Festus (24 27) icircn perioada 59 ndash 60 Aceste repere cronologice permit datarea aproximativă a evenimentelor istorisite

icircn Faptele Apostolilor după cum urmează Icircntemeierea şi icircnceputurile Bisericii 30 ndash 36 Misiunea icircn diaspora iudaică 36 ndash 46 Prima călătorie misionară a Sf Apostol Pavel 46 ndash 47 Sinodul Apostolic 48 - 49 A II-a şi a III-a călătorie misionară al lui Pavel 50 ndash 58 Icircnchisoare de doi ani a Sf Pavel icircn Cezareea 58 ndash 60 Călătoria spre Roma şi icircnchisoare 60 - 6 3 Cf I Karavidopoulos Introducere icircn Noul Testament 1980 p 126 Repere geografice Faptele Apostolilor indică cu multă exactitate regiunile geografice şi localităŃile icircn

care se desfăşoară evenimentele relatate bdquoicircncepacircnd de la Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului ldquo (1 8) Pe tot parcursul cărŃii sunt consemnate repere geografice

Icircn principal geografia cărŃii Faptele Apostolilor este delimitată de Ierusalim rarr Roma via Asia Mică Tracia şi Macedonia Grecia Italia Icircntregul bazin al Mării Mediterane inclus la ora aceea icircn Imperiul Roman

137

De consemnat unitatea culturală a impereiului conferită de dominarea civilizaŃiei elenistice cultura şi limba greacă

Personaje Personajele principale ale cărŃii Faptele Apostolilor sunt Apostolii Macircntuitorului

icircn special Petru icircntr-o primă parte şi Pavel icircntr-o a doua parte Sunt amintite şi alte personaje angajate icircn propovăduirea Evangheliei Ştefan

Filip Barnaba Timotei Apollo Sila Ioan Marcu etc Apar personaje din lumea mediul social-politic icircn care se propovăduieşte

Evanghelia şi se icircntemeiază comunităŃi creştine Proconsulul Sergius Paulus ndash Cipru (FAP 13 7) regele Irod Agripa (FAP 12 FAP 25 13 22 FAP 26) Galion proconulul Ahaiei (18 12 14 17) Arhiereul Anania (23 2) Felix procuratorul (23 26 24 3) Porcius Festus procurator (24 27 25 1) Cezarul (cap 25 11 12) Claudiu (FAP 11 28)

Iudeii Creştinii şi Roma Icircntr-un plan secund autorul cărŃii Faptele Apostolilor este interesat de ceea ce am

putea numi prezenŃa şi atitudinea unor personaje colective iudeii creştinii şi puterea imperială Disocierea clară atitudinii creştinilor de cea a iudeilor faŃă de puterea imperială romană este una din temele ce par să preocupe pe Sf Luca atacirct icircn Evanghelie cacirct şi icircn Faptele Apostolilor

Iudeii sunt cei care urmăresc şi polemizează continuu pe creştini (vezi icircn sepcial atacurile la adresa Apostolului neamurilor) Creştinii se disociază de atitudinea de nesupunere şi de revoltă care caracterizează lumea iudaică faŃă de puterea imperială romană ReprezentanŃii puterii romane fac şi ei deosebire icircntre iudei şi creştini Atitudinea puterii imperiale prin reprezentanŃii ei regionali sau centrali este una de icircnŃelegere şi chiar de protejare a creştinilor icircn faŃa atacurilor venite din partea iudeilor Romanii sunt cei care fără să-l achite definitiv pe Pavel icirci salvează totuşi viaŃa

Ce vrea Luca să ne spună prin această imagine a lui Pavel captiv din pricina macircniei iudeilor şi prin atitudine de protejare a autorităŃilor romane Ce urmăreşte prezentacircnd Iudaismul şi Creştinismul avacircnd atitudini diferite faŃa de autorităŃile romane Vom afla răspunsul mai tacircrziu Aici ne interesează să dovedim că cele trei personaje sunt icircn atenŃia autorului cărŃii Faptele Apostolilor

Faptele şi evenimentele Faptele şi evenimentele care sunt consemnate şi prezentate icircn cartea Faptele

Apostolilor se icircnscriu icircn consemnarea imaginii generale a propovăduirea Evangheliei de către Apostoli şi icircntemeierea comunităŃilor creştine icircncepacircnd cu Ierusalimul- prima comunitate creştină = icircnceputul istoric al Bisericii şi sfacircrşitul propovăduirii Evangheliei la Roma

Concluzie Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este neicircndoielnic Pentru

aceasta mai pledează ancorarea sau raportarea voită a autorului la istoria contemporană lui (detalii ce au drept scop tocmai punctarea caracterului istoric al relatărilor) (12 20 ndash 23 18 2 12) insistenŃa icircn menŃionarea unor amănunte geografice şi a unor detalii ale

138

vieŃii politice Din punctul carcaterului ei istoric cartea FAp poate fi comparată cu lucruri istorice elenistice ale vremii Autorul are ca model astfel de lucrări (cf William Baird The Acts of the Apostles I C B 1990 p 729) Folosire bogată a discursurilor este o dovadă icircn plus a faptului că Sf Luca foloseşte modelul icircn uz

Faptele Apostolilor carte teologică Există aşadar asemănări icircntre Faptele Apostolilor şi lucrări istorice ale vremi dar

există şi deosebiri esenŃiale Acestea vin mai ales din faptul că Faptele Apostolilor nu sunt numai o carte istorică ci şi una teologică prin excelenŃă Am putea vorbi de două planuri urmărite cu insistenŃă de Sf Luca icircn redactarea acestei cărŃi 1 Planul istoric şi 2 Planul teologic Cele două planuri merg icircn paralel icircmpletindu-se de fapt discursul teologic născacircndu-se din erminia discursului istoric Dacă icircnŃelegem teologia ca evaluare sau considerare a evenimentului din perspectiva raportării acestora la Dumnezeu atunci vom putea foarte uşor să constatăm chiar la o primă lectură a cărŃii Faptele Apostolilor că Dumnezeu este cel care determină prin Duhul activitatea misionară a Apostolilor absolut icircntreaga viaŃă a Bisericii Creşterea Bisericii prin mărturia Apostolilor primirea credinŃei şi botezul celor care credeau este lucrarea eminamente a Duhului A se vedea numai binecunoscutele sumare ale autorului (247

10 STRUCTURA LITERARĂ A CĂRłII FAPTELE APOSTOLILOR Sfacircntul Evanghelist Luca este un autor mai elevat din punct de vedere literar ca

ceilalŃi autori nou-testamentari Este de presupus ca Faptele Apostolilor să beneficieze de o structură litereară mai elaborată Există o varietate largă de materiale literare naraŃiuni discursuri biografii etc Formele literare sunt adesea amestecate naraŃiunea suferind uneori de lipsa de omogenitate (vezi FAp 1 FAp12 FAp15) unele elementele par juxtapuse Din acest motiv nu este deloc uşor să descifreze cineva un plan riguros al cărŃii Cartea are o evidentă unitate dar fără schematizare

Trei principii de organizare literară ExegeŃi Faptelor Apostolilor identifică trei principii de organizarea literară a

cărŃii Tema Misionară Icircn această istorie ghidată de Duhul Sfacircnt autorul urmăreşte icircntacirci de toate

propovăduirea Evangheliei şi icircntemeierea primelor comunităŃi creştine icircntacirci icircntre iudei apoi icircntre namuri (FAp 3 26) Acest lucru este anunŃat la icircnceputul cărŃii (1 8) şi consemnat la sfacircrşit (28 28) după ce aceeaşi temă misionară este semnalată exact la mijlocul cărŃii (14 27)

Tema misionară aşezată icircn prim planul cărŃii permite o primă icircmpărŃire a Faptelor Apostolilor icircn două mari părŃi limita dintre acestea fiind puŃin confuză

Pentru unii cercetători (M Dibelius) I cap 1 ndash 12 II cap 13 ndash 28

139

AlŃi exegeŃi propun o icircmpărŃire care aşază limita icircn cap 15 unde este relatat Sinodul apostolic

I cap 1 1 ndash 15 35 II cap 1536 ndash 28 31

Apostolii Petru şi Pavel sunt personajele misionare principale primul icircn prima parte cel de al doilea icircn partea a doua Am putea spune că capitolul 13 ndash 15 sunt partea de legătură icircntre cele două părŃi

Geografia cărŃii Principiul geografic joacă de asemenea un rol icircn structura cărŃii Caracterul istoric

al cărŃii impune considerarea geografiei şi plasarea icircn spaŃiu a evenimentelor Geografia cărŃii este legată desigur de tema misionară Unul din scopurile evidente ale autorului este acela de a arăta răspacircndirea rapidă şi eficientă a Evangheliei şi creşterea Bisericii de la Ierusalim pacircnă la Roma icircn inima imperiului

Exegetul W G Kummel propune icircmpărŃirea cărŃii icircn cinci secŃiuni icircn funcŃie de reperele geografice

1Cap 1 15 - 83 - Ierusalim 2 Cap 85 ndash 11 18 ndash Samaria şi regiunile de Ńărm Ioppe Cezareea 3 Cap 11 19 ndash 15 35 ndash Antiohia 4 Cap 15 36 ndash 19 21 ndash Icircn jurul Mării Egee 5 Cap 19 21 -28 31 ndash De la Ierusalim la Roma Personajele Al treilea princiupiu de organizare a materialului pleacă de la personajele

principale ale cărŃii Sf Luca este interesat de prezentarea echilibrată a activităŃii celor doi corifei ai Apostolilor pentru că are drept obiectiv legitimarea autorităŃii apostolice şi misionare a Apostolului Pavel prin raportarea la Apostolul Petru Distribuirea informaŃiilor Ńine foarte clar seama de poziŃiile celor doi Apostoli şi de imaginea pe care Luca doreşte să o prezinte cititorilor icircn legătură cu aceştia Astfel icircntr-o primă parte este prezentat Petru cu principalelele elemente ale activităŃii sale misionare ndash mărturia cuvacircntului şi lucrarea semnelor (minunilor) - iar icircn a doua parte este prezentat Pavel de asemenea cu punctarea celor două componente principale ale activităŃii sale misionare mărturia Evangheliei şi lucrarea semnelor minunate

I Sfacircntul Apostol Petru cap 1- 12 II Sfacircntul Apostol Pavel cap13- 28 Trebuie făcută menŃiunea că trecerea nu este una abruptă ci se face pe parcursul a

mai multe capitole aşa icircncacirct la capitolul 9 icircl icircntacirclnim deja pe Pavel pentru ca icircn capitolul 15 se se mai amintească icircncă de Pentru

Concluzie Condus de o idee teologică centrală = universalitatea macircntuirii - şi Ńinacircnd cont de

cadrul geografic general Sfacircntul Luca ne dă un ansamblu omogen centrat pe anumite locuri şi pe personaje

140

11 MIJLOACE LITERARE

Sf Luca foloseşte procedeee literare icircn uzu icircn epoca lui precum naraŃiunea discursul paralelismul etc

NaraŃiunea sau istorisirea sau relatarea este icircncheiată de obicei cuo concluzie sau sumar

(recapitulare) ndash trăsături caracteristice ale stilului lui Luca icircn Fapte Vezi de ex FAp 2 42 ndash 47 ndash asupra vieŃii comunitare a Bisericii primare

Şi stăruiau icircn icircnvăŃătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni 243 Şi tot sufletul era cuprins de teamă căci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin apostoli şi mare frică icirci stăpacircnea pe toŃi 244 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte245 Şi icircşi vindeau bunurile şi averile şi le icircmpărŃeau tuturor după cum avea nevoie fiecare246 Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăŃia inimii 247 Lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporul Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau

FAp 4 32 -35 ndash asupra comunităŃii bunurilor

Iar inima şi sufletul mulŃimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa ci toate le erau de obşte433 Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre icircnvierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toŃi434 Şi nimeni nu era icircntre ei lipsit fiindcă toŃi cacircŃi aveau Ńarini sau case le vindeau şi aduceau preŃul celor vacircndute435 Şi-l puneau la picioarele apostolilor Şi se icircmpărŃea fiecăruia după cum avea cineva trebuinŃă

FAp 5 12 ndash 16 ndash asupra puterii făcătoare de minuni a Apostolilor

512 Iar prin macircinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe icircn popor şi erau toŃi icircntr-un cuget icircn pridvorul lui Solomon513 Şi nimeni dintre ceilalŃi nu cuteza să se alipească de ei dar poporul icirci lăuda514 Şi din ce icircn ce mai mult se adăugau cei ce credeau icircn Domnul mulŃime de bărbaŃi şi de femei515 Icircncacirct scoteau pe cei bolnavi icircn uliŃe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi ca venind Petru măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei516 Şi se aduna şi mulŃimea din cetăŃile dimprejurul Ierusalimului aducacircnd bolnavi şi bacircntuiŃi de duhuri necurate şi toŃi se vindecau

Pe tot parcursul lucrării ca un refren aproape aceste sumare sunt icircn legătură cu

creşterea Bisericii FAp 2 47 4 4 5 42 6 7 9 31 11 24 12 24 16 5 19 10 20 28 30-31 RepetiŃia sau reluarea istorisirii evenimentelor este o caracteristică a Faptelor Ap

A se vedea reluările de două sau chiar şi de trei ori a relatării aceluiaŃi eveniment Anania şi Safira 5 1 ndash 6 şi 5 7 - 11 Chemarea lui Pavel 9 1 ndash 19 22 4 ndash 21 26 9 ndash 18 Vedenia lui Corneliu Sutaşul 10 3 ndash 8 30- 33 11 13 Vedenia lui Petru 10 9 ndash 16 28 11 5 ndash 10 Aceste elemente posibile au condus pe mulŃi la ideea existenŃei mai multor

izvoare sau documente diferite Discursurile Faptele Apostolilor cuprind 24 de discursuri ndash o treime din cuprinsul cărŃii este

alcătuită din discursuri

141

Discursurile sunt plasate icircn momentele importante pentru a exprima cu claritate destinaŃia semnificaŃia evenimentelor Relatarea evenimentelor şi discursul sunt stracircns legate spre deosebire de folosirea lor icircn Evangheliile Sinoptice

Personajele evenimentelor sunt cele care dau explicaŃia acestora icircn discursuri mai lungi sau mai scurte Relatarea unui eveniment motivează cuvacircntarea ce urmează

- Petrecerea celor11 şi Cuvacircntarea lui Petru pentru alegerea lui Matia - Cincizecimea şi Cuvacircntarea lui Petru - Vindecarea ologului şi Cuvacircntarea lui Petru - Icircnchiderea lui Petru şi Cuvacircntarea lui icircn faŃa fariseilor şi cărturarilor Structura discursurilor este icircn mare mereu aceeaşi Un mod de adresare (bdquoFraŃi) un mod de a atrage atenŃia ascultătorilor

(bdquoascultaŃirdquo) şi adeseori consemnarea unei dificultăŃi de icircnŃelegere sau a unei icircntrebări şi nelămuriri din partea auditoriului care leagă discursul contextului narativ (cf 2 14 21 3 11-12 5 27-28 10 34-35 13 14-15)

Corpul propriu-zis al discursului este de natură kerigmatică reamemoracircnd Răstignirea şi Icircnvierea Macircntuitorului Iisus Hristos Vezi 2 22-26 3 13 21-26 5 29-32 10 36-43 13 23

Incheierea este constituită de un icircndemn concret sau o pareneză cu un apel la convertire (cf 2 37 41 3 17-20 5 31 10 42 13 38 41)

Această structură pare să urmeze modelul omiliei sinagogale din lumea elenistică ConŃinutul acestor discursuri se ocupă icircn mare cu aceleaşi teme - o scurtă referire la activitatea pămacircntească a Macircntuitorului Hristos - amintirea Crucii care era icircn planul lui Dumnezeu lucru care nu atenuează cu

nimic responsabilitatea iudeilor şi a autorităŃilor iudaice - Icircnvierea Macircntuitorului de către Dumnezeu atestată de martori şi semnificaŃia

mesianică a acestui eveniment mărturisită de cititorii Scripturiii - Icircn icircndemnul final est consemnat anunŃul iertării păcatelor Sunt prezentate aici punctele majore fundamentale ale predicii apostolice

prezentate de Luca şi icircn cuvintele Macircntuitorului din Lc 24 46-49 Discursurile Sfacircntului Petru Icircn cap 2- 4 sunt consemnate patru discursuri ale Sf Petru Primele două FAp 2 14-36 şi 2 38ndash39 sunt pronunŃate de Petru icircn ziua

Cincizecimii Al treilea 3 12 ndash 26 ndash după vindecarea paraliticului Al patrulea 4 8 ndash 12 ndash icircn faŃa Sinodului Discursule reiau elemente fundamentale ale predicii Bisericii primare 1 Timpul icircmplinirii făgăduinŃelor şi ale profeŃiilor a sosit bdquoAceasta este cuvacircntul ce s-a spus prin proorocul Ioilrdquo (FAP 2 16) bdquoDar Dumnezeu a icircmplinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor

proorocilor că Hristosul Său va pătimirdquo (3 18) ldquoIar toŃi proorocii de la Samuel şi cei cacircŃi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele

acesteardquo(3 24)

142

Este icircntacirclnit un principiu constant al exegezei mesianice a VT ceea ce preziceau profeŃii avea legătură cu bdquozilele lui Mesia rdquo cu timpul icircn care se spunea că Dumnezeu după lungi secole de aşteptare va cerceta poporul său şi aceasta va icircnsemna icircncununarea relaŃiilor cu El icircn istorie

Apostolii proclamau propovăduiau că epoca mesianică a sosit (vezi exemplul similar icircn viaŃa Macircntuitorului bdquoAcesta va răspunde trimişilor lui Ioanrdquo Mt 115 bdquoŞi Iisus răspunzacircnd le-a zis MergeŃi şi spuneŃi lui Ioan cele ce auziŃi şi vedeŃi Orbii icircşi capătă vederea şi şchiopii umblă leproşii se curăŃesc şi surzii aud morŃii icircnviază şi săracilor li se binevesteşterdquo)

2 Icircmplinirea s-a realizat prin lucrarea moartea şi icircnvierea Macircntuitorului - afirmarea descendenŃei davidice (FAp 2 29 - 31) - activitatea şi lucrarea Macircntuitorului (FAp 2 22) - moartea Sa (FAP 2 23) (FAP 3 13 ndash 14) - icircnvierea Sa (FAP 2 24 - 31) (FAP 3 15) (FAP 4 10) - icircn virtutea icircnvierii Sale Iisus a fost slăvit şi icircnălŃat de dragostea lui Dumnezeu

(FAP 2 33 ndash 36 ) (FAP 3 13) (FAP 4 11) 3 Sfacircntul Duh icircn Biserică este semnul puterii şi al slavei Macircntuitorului

Hristos (FAp 2 33) 4 Această epocă mesianică va sfacircrşi odată cu cea de-a doua venire a

Macircntuitorului (FAp 3 21) 5 Totdeauna predica se termină printr-un apel la pocăinŃă primirea iertării şi

a Duhului Sfacircnt şi făgăduinŃa macircntuirii (FAp 2 8 - 39) (FAP 3 19 25 - 26)cedil(FAp 4 12) (5 31) (FAp 10 43)

CH Dood crede că această predică urmează linia rezumatului predicii Macircntuitorului consemnată la Mc 1 14 ndash 15

Clasificarea discursurilor Discursule sunt icircn principal de două categorii icircn funcŃie de conŃinutul lor 1 misionare 2 apologetice Discursuri misionare

Petru 1 214-41 ndash la Cinzecime 2 312-26 ndash După vindecarea ologului 3 1034-43 ndash Corneliu sutaşul

Pavel 1 1316-41 ndash icircn Antiohia Pisidiei către iudei 2 1415-17 ndash icircn Listra către păgacircni 3 1722-31 ndash icircn Areopag către păgacircni

Discursuri apologetice Petru

1 48-12 ndash Icircn faŃa sinedriului după vindecarea ologului 2 529-32 ndash Icircn faŃa Sinedriului după ieşirea minunată din temniŃă

143

Ştefan 1 71-53

Pavel 1 221-21 - La Ierusalim icircn faŃa miulŃimii care voia să-l linşeze 2 26 2-23 ndash Icircn faŃa lui Irod Agripa şi Festus

Alte discursuri Petru

1 116-22 ndash Alegerea lui Matia a 11 4-17 ndash Icircn faŃa iudeilor din Ierusalim relatarea vedeniei din Iope

justificarea botezului păgacircnilor Jacob 1513-21 ndash La Sinodul apostolic Pavel 1 2018-35 ndash Icircn Efes către preoŃii din Milet 2 2825-28 ndash discurs care rezumă ideea dominantă a cărŃii

12 PETRU ŞI PAVEL IcircN FAPTELE APOSTOLILOR Paralelismul icircntre Petru şi Pavel icircn Faptele Apostolilor este evident Cercetătorii

semnalează existenŃa modelului icircn lumea greacă Cuvacircntările şi faptele lui Petru icircşi găsesc un corespondent icircn cea de a doua

jumătate a cărŃii raportată la Pavel icircn cuvacircntările şi faptele acestuia Cei doi apostoli vindecă FAp 3 2 ndash 26 harr14 8 ndash 17 Amacircndoi apar icircn faŃa Sinedriului FAp 4 5 ndash 7 harr1 23 1 ndash 10 Sunt bătuŃi şi fac minuni FAP 5 4 12 ndash 16 harr 19 11 ndash 12 22 Amacircndoi icircnviează cacircte un mort FAp9 32 ndash 42 harr20 9 ndash 12 ComparaŃia poate continua icircntre 2 14 - 36 harr 13 15 ndash 17 31 harr 22 17 3 6 harr 20 33 8 9 harr13 6 ndash 8 10 25 harr 14 14 10 34 ndash 43 harr 17 22 ndash 31 12 3 ndash 11 harr 16 22 ndash 26 15 7 ndash 11 harr1 20 18 ndash 35

144

144

Aceată paralelă are fără icircndoială o raŃiune şi este icircn planul şi icircntenŃia autorului Dacă se

Ńine cont că tema principală a cărŃii este răspacircndirii Evangheliei la neamuri atunci se poate presupune că autorul şi icircn acest fel sprijină şi argumentează ideea subliniind autoritatea apostolului neamurilor egală cu cea a Sfacircntului Petru

13 IcircMPĂRłIREA CUPRINSULUI - PLAN C H Turnner (icircn Hastings dict of the Bible New York 1898 I - 421) propune

următoarea icircmpărŃire care ar fi fost icircn intenŃia autorului sprijinită de faptul că la sfacircrşitul fiecărei părŃi este un fel de concluzie sau sumar ndash ceea ce caracterizează stilul Faptele Apostolilor ndash icircn care autorul face un fel de recapitulare subliniind progresul icircn răspacircndirea Evangheliei şi icircnmulŃirea numărului credincioşilor prin lucrarea Duhului Sfacircnt

I Apostolul Petru

1 Cap 11 ndash 67 ndash Biserica Ierusalimului după Cincizecime şi Predica lui Petru (67) 2 Cap 68 ndash 931 ndash Răspacircndirea Evangheliei icircn Palestina şi predica Sfacircntului Ştefan

cu primele pesecuŃii icircmpotriva creştinilor după moartea acestuia (931) 3 Cap 932 ndash 1224 ndash Răspacircndirea Evangheliei (Bisericii) icircn Antiohia creştinarea

lui Corneliu şi continuarea persecuŃiei (1224) II Apostolul Pavel

1 Cap 1225 ndash 164 ndash Răspacircndirea Evangheliei şi sporirea Bisericii icircn Cipru şi icircn Asia Mică prima călătorie misionară Sinodul de la Ierusalim (165)

2 Cap 166 ndash 1920 ndash Răspacircndirea Evangheliei icircn Macedonia şi icircn estul Greciei (1920)

3 Cap 1921 ndash 2831 ndash Pavel spre Roma şi predica sa icircn Roma despre IcircmpărăŃia cerurilor (2831)

Dacă aceste sumare nu sunt icircn atenŃia autorului pentru a delimita cu claritate diferitele

părŃi ale căŃii sale atunci ele demonstrează ndash prin frecvenŃa lor mare ndash că aceasta este una din preocupările autorului şi unul din motivele scrierii cărŃii

Un alt posibil plan Biserica de la origini pacircnă la Sinodul Apostolic 11 ndash 1535 Comunitatea de la Ierusalim 11 ndash 542 Deschiderea Bisericii spre neamuri 61 ndash 1535 Activitatea misionară a eleniştilor (61 ndash 931) Activitatea misionară a Sfacircntului Petru (932 ndash 1118 121 - 23) Biserica Antiohiei (1119 ndash 1428) De la Ierusalim la Roma Sfacircntul Pavel ndash 1536 ndash 2831 Icircn cursul călătoriilor misionare Pavel icircntemeiză comunităŃile creştine din Asia Mică

Europa Adus ca prizonier la Roma el predică aici Evanghelia icircn siguranŃă (Vezi E Charpentier Pour lire N T p 83)

145

145

14 TEME CENTRALE IcircN FAPTELE APOSTOLILOR Teologia Faptelor Apostolilor 1 Faptele Apostolilor ndash Evanghelia Duhului Icircn Sfintele Evanghelii totul se desfăşoară icircn jurul Persoanei Macircntuitorului Hristos

Alături de Acesta apar Apostolii ca apropiaŃi ai Săi diferite categorii de oameni unii admiratori alŃii beneficiari ai prezenŃei alŃii potrivnici şi desigur mulŃimea

Faptele Apostolilor debutează cu IcircnălŃarea la cer a Macircntuitorului ceea ce s-ar traduce prin ieşirea Acestuia din scena isotriei şi cu evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt ceea ce echivalează cu intrarea Acestuia icircn istorie Desigur ceea ce numim ieşirea din istorie a Macircntuitorului este un mod imporpriu de a vorbi pentru a marca această schimbare icircn manifestarea iconomiei dumnezeieşti a Fiului Fiul nu părăseşte de fapt istoria dar prezenŃa Sa va fi una diferită de cea de pacircnă atunci

Istoria consemnată şi relatată de Faptele Apostolilor este marcată şi determinată de

prezenŃa şi lucrarea continuă a Sfacircntului Duh icircn istorie De fapt autorul cărŃii ne icircnfăŃişează ceea ce mulŃi exegeŃi au numit bdquoEvanghelia Sfacircntului Duhrdquo Paralela icircntre prezenŃa şi lucrarea Macircntuitorului icircnfăŃişată icircn Evanghelii şi cea a Sfacircntului Duh icircnfăŃişată de Faptele Apostolilor este evidentă Edificatoare icircn acest sens este insistenŃa autorului de a sublinia icircn repetate racircnduri semnele lucrării Duhului care ca şi icircn cazul Macircntuitorului erau semnele şi minunile mari icircntre care la loc de frunte sunt vindecările bdquoCăci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin Apostolirdquo

Macircntuitorul Hristos bdquo Iisus Nazarineanu bărbat adeverit icircntre voi de Dumnezeu prin puteri prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu icircn mijlocul vostru precum şi voi ştiŃi (FAp 222)rdquo

Autorul Faptelor Apostolilor are icircn plan intenŃia de a arăta că Dumnezeu adevereşte lucrările Duhului prin semne şi minuni (cf 243 4 30 68 143 152) Acestea se făceau nu de către Apostoli ci prin Apostoli se icircnŃelege de către Dumnezeu (4 30 512 143) bdquoIar Ştefan plin de har şi de putere făcea minuni şi semne mari icircn poporrdquo (6 8)

bdquoDeci multă vreme au stat acolo grăind cu icircndrăzneală icircntru Domnul Care da mărturie pentru cuvacircntul harului Său făcacircnd semne şi minuni prin macircinile lorrdquo (143)

bdquoŞi a tăcut toată mulŃimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel care istoriseau cacircte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei icircntre neamurirdquo (15 2)

Spre deosebire de prezenŃa Macircntuitorului cea a Duhului Sfacircnt este mult mai discretă Duhul Sfacircnt este nevăzut

Iată un comentariu al Sf Ioan Gură de Aur pe această temă

bdquo Ce se icircntacircmpla atunci Cacircnd cineva se boteza de icircndată vorbea icircn limbi şi nu numai că vorbeau icircn limbi ci mulŃi chiar profeŃeau iar unii arătau şi alte multe şi mari puteri Deoarece venind de la idoli la credinŃă fără să cunoască nimic lămurit şi fără să fi fost crescuŃi cu cărŃile Vechiului Testament botezacircndu-se primeau deicircndată Duhul Sfacircnt Nu puteau icircnsă să vadă pe Duhul deoarece era nevăzut şi de aceea harul le dădea o dovadă perceptibilă simŃurilor a acelei lucrări Astfel unul vorbea icircn limba perşilor altul icircn aceea a romanilor altul icircn a indienilor altul o altă limbă Se făcea astfel văzut celor din afară (necreştinilor) că icircn cel care vorbea era Duhul Pentru aceea şi zice mai jos că fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos numind darurile duhovniceşti arătare a Duhului Şi

146

146

Apostolii primeau un astfel de semn la icircnceput dar şi cei care credeau primeau darul de a vorbi icircn limbi şi nu numai pe acesta ci multe altele mulŃi icircnviau morŃi alŃii scoteau demoni şi multe astfel de lucruri minunate Primeau deci harisme unii mai mici alŃii mai mari Cea mai mare dintre toate era vorbirea icircn limbi hellip Este motivul pentru care primeau şi darul de a deosebi duhurile pentru a discerne şi a cunoaşte cine vorbeşte de la duhul cel curat şi cine de la duhurile necurate Deoarece nu era posibil să se facă imediat dovada celor spuse din moment ce profeŃia se verifică nu atunci cacircnd este făcută ci atunci cacircnd se icircmplineşte nu era uşor să se constate care era profet adevărat şi care era profet mincinosrdquo (Comentariu la 1 Corinteni ediŃia originală EPE 18B pag 239-242 trad rom Cit pag300-301 Nu icircncape nici o icircndoială că prin referirile repetate la bdquosemnele şi minunilerdquo Sfacircntul Luca

doreşte să sublinieze prezenŃa şi lucrarea Duhului icircn istorie Acest lucru este evident prin cacircteva proorocii din Ioil bdquoIar icircn zilele din urmă zice Domnul voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătracircnii voştri vise vor visa Icircncă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna icircn acele zile din Duhul Meu şi vor prooroci Şi minuni voi face sus icircn cer şi jos pe pămacircnt semne sacircnge foc şi fumegare de fum (2 17-19)

ToŃi se umpleau de Duh Sfacircnt 63 - bdquobărbaŃi plini de Duh Sfacircntrdquo andraj plhreij pneumatoj

8 17 - bdquoAtunci icircşi puneau macircinile peste ei şi ei luau Duhul Sfacircntrdquo tote evpetiqesan taj ceiraj evpV auvtouj kai evlambanon pneuma a[gionAring

9 17 ndash bdquoŞi a mers Anania şi a intrat icircn casă şi punacircndu-şi macircinile pe el a zis Frate Saul Domnul Iisus Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfacircntrdquo kai plhsqh|j pneumatoj a`giouAring

10 44 - bdquoIcircncă pe cacircnd Petru vorbea aceste cuvinte Duhul Sfacircnt a căzut peste toŃi cei care ascultau cuvacircntulrdquo

13 52- laquo Şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfacircntrdquo 11 16- bdquoŞi mi-am adus aminte de cuvacircntul Domnului cacircnd zicea Ioan a botezat

cu apă voi icircnsă vă veŃi boteza cu Duh Sfacircntrdquo Duhul Sfacircnt sălăşluieşte icircn Apostoli şi icircn toŃi cei ce primesc credinŃa icircn Hristos şi se

botează aşa icircncacirct actele şi lucrările acestea sunt icircn acelaşi timp şi ale Duhului bdquoŞi s-au umplut toŃi de Duhul Sfacircnt şi au icircnceput să vorbească icircn alte limbi precum le

dădea lor Duhul a grăirdquo FAp 24 bdquoAtunci Petru plin fiind de Duhul Sfacircnt le-a vorbit Căpetenii ale poporului şi bătracircni ai

lui Israelrdquo (48) bdquoŞi pe cacircnd se rugau astfel s-a cutremurat locul icircn care erau adunaŃi şi s-au umplut toŃi de

Duhul Sfacircnt şi grăiau cu icircndrăzneală cuvacircntul lui Dumnezeurdquo (431) bdquoŞi a mers Anania şi a intrat icircn casă şi punacircndu-şi macircinile pe el a zis Frate Saul

Domnul Iisus Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfacircntrdquo (917)

Lucrarea Duhului Sfacircnt este legată de propovăduirea Evangheliei de vestirea cuvacircntului lui Dumnezeu bdquoicircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntuluirdquo

Icircn Evanghelii istoria Macircntuitorului Hristos se icircncheie la Ierusalim Istoria Duhului Sfacircnt consemnată de Faptele Apostolilor icircncepe la Ierusalim şi sfacircrşeşte cu Roma Istoria Macircntuitorului Hristos se desfăşoară icircn spaŃiul iudaic cea a Duhului depăşeşte spaŃiul iudaic pentru a se extinde icircn toată lumea cunoscută de atunci

147

147

DUHUL SFAcircNT ŞI BISERICA Direct legată de prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt icircn cartea Faptele Apostolilor este

naşterea şi viaŃa Bisericii Biserica este o realitatea cu totul nouă care se naşte odată cu evenimentul pogoracircririi Sfacircntului Duh icircn ziua Cinzecimii peste SfinŃii Apostoli (cap 2) Biserica este adunarea celor care primesc Duhul Sfacircnt sinaxa bdquocelor plini de Duhul Sfacircntrdquo Sfacircntul Luca prezintă pe parcursul cărŃii creşterea Bisericii prin adăugarea la numărul iniŃial de creştini a altor oameni care crezacircnd icircn mărturia Apostolilor despre Hristos Cel răstignit şi Icircnviat se botează şi primesc Duhul Sfacircnt Creşterea Bisericii este lucrarea Duhului Sfacircnt Sfacircntul Luca arată creşterea Bisericii prin a face referire la zonele geografice unde se vesteşte Evanghelia şi apar comunităŃi creştine

Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau (247) Deci Biserica icircn toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace zidindu-se şi umblacircnd icircn

frica de Domnul şi sporea prin macircngacircierea Duhului Sfacircnt (931) Deci Bisericile se icircntăreau icircn credinŃă şi sporeau cu numărul icircn fiecare zi (165) Timpul Bisericii este timpul Duhului Sfacircnt Denumirea de Biserică icircn limba greacă este un cuvacircnt foarte sugestiv pentru icircnŃelesul ca

atare al realităŃii exprimate prin el ἐκκλησία ἐκκλεσιας ἡ (de la ἔκκλητος chemat sau convocat la o icircntrunire acesta este de la verbul ἐκκαλέω care icircnseamnă a chema a convoca Biserica este adunarea celor care se adună răspunzacircnd chemării adunarea celor chemaŃi şi care au răspuns chemării Păstrarea referirii la actul chemării este extrem de relevantă pentru realitatea Bisericii tocmai pentru că trimite la atmosfera de libertate icircn care se realizează adunarea credincioşilor Această conotaŃie exclude existenŃa oricărui factor de constracircngere chiar şi a celui ideologic Este vorba de răspunsul liber al oamenilor la mărturia Apostolilor despre Hristos şi la chemarea acestora de a se alătura ceor care au răspuns deja acestei chemări Termenul este folosit şi icircn Vechiul Testament nu cu icircnŃelesul tehnic din Noul Testament ci cu icircnŃelesul etimologic de adunare a poporului vezi Judecători 218 1 Cronici 29 1 Sensul se apropie atunci cacircnd numeşte adunarea poporului pentru scopuri cultice (Deuteronom 3130 321 Iosua 835 sau Fapte 738 ndash cuvacircntul lui Ştefan Evrei 212)

Traducerea romacircnească a renunŃat din păcate la acest termen păstracircnd termenul icircmprumutat din l latină şi care indică mai curacircnd locaşul icircn care se adună de obicei creştinii ndash basilica pierzacircnd sensul de adunare a celor care au răspuns chemării Chemarea este un concept teologic şi biblic fundamental care se regăseşte icircn spaŃiul relaŃiei mdintre Dumnezeu şi poporul Său atacirct icircn perioada vechi-testamentară cacirct şi icircn cea nou-testamentară

Termenul ca atare de Biserică este folosit şi cu trimitere la comunităŃile creştine din diferitele cetăŃi ceea ce numim astăzi Biserici locale 1541 Şi străbătea Siria şi Cilicia icircntărind Bisericile 165 Deci Bisericile se icircntăreau icircn credinŃă şi sporeau cu numărul icircn fiecare zi 1122 Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba pacircnă la Antiohia

Dar este folosită şi cu icircnŃelesul Bisericii celei una care icircnsumează toate comunităŃile 931 Deci Biserica icircn toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace zidindu-se şi umblacircnd icircn frica de Domnul şi sporea prin macircngacircierea Duhului Sfacircnt 2028 Drept aceea luaŃi aminte de voi icircnşivă şi de toată turma icircntru care Duhul Sfacircnt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu pe care a cacircştigat-o cu icircnsuşi sacircngele Său

148

148

Există o conştiinŃă eclesială foarte bine conturată şi exprimată icircn cartea Faptele Apostolilor

Icircn cartea Faptele Apostolilor nu icircntacirclnim o eclesiologie dezvoltată aşa cum icircntacirclnim icircn epistolele pauline ci o prezentare a mersului icircn istorie a Bisericii Există icircnsă şi ecoul eclesiologiei pauline Drept aceea luaŃi aminte de voi icircnşivă şi de toată turma icircntru care Duhul Sfacircnt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu pe care a cacircştigat-o cu icircnsuşi sacircngele Său (2028)

Icircn cartea Faptele Apostolilor avem modelul de istorie bisericească de istorie a Bisericii care ia icircn calcul natura dumnezeiesc-omenească a Bisericii semnalacircnd continuu prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt prin intermediul Apostolilor şi a celorlalŃi lucrători ai Evangheliei ca şi prin toŃi creştinii

Faptele Apostolilor ne prezintă şi informaŃii privind viaŃa Bisericii primare 241 Deci cei ce au primit cuvacircntul lui s-au botezat şi icircn ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete 242 Şi stăruiau icircn icircnvăŃătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni 243 Şi tot sufletul era cuprins de teamă căci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin apostoli şi mare frică icirci stăpacircnea pe toŃi 244 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte 245 Şi icircşi vindeau bunurile şi averile şi le icircmpărŃeau tuturor după cum avea nevoie fiecare 246 Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăŃia inimii 247 Lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporul Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau

Ave aici cacircteva elemente fundamentale ale vieŃii primilor creştini atenŃia acordată catehizării (stăruinŃa icircn icircnvăŃătura Apostolilor) viaŃa sacramentală centrată pe Botez şi pe Sfacircnta Euharistie (bdquofracircngerea pacirciniirdquo) comuniunea sau frăŃietate şi comunitatea bunurilor (245)

Avem informaŃii privind ierarhia sacramentală şi distribuirea diferitelor slujiri icircn Biserică Apostolii şi preoŃii sunt numiŃi icircmpreună indicacircnd categorii distincte de slujitori ai Evangheliei şi ai Bisericii

154 Şi sosind ei la Ierusalim au fost primiŃi de Biserică şi de apostoli şi de preoŃi şi au vestit cacircte a făcut Dumnezeu cu ei

1522 Atunci apostolii şi preoŃii cu toată Biserica au hotăracirct să aleagă bărbaŃi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia cu Pavel şi cu Barnaba pe Iuda cel numit Barsaba şi pe Sila bărbaŃi cu vază icircntre fraŃi

2017 Şi trimiŃacircnd din Milet la Efes a chemat la sine pe preoŃii Bisericii Există precizării privind racircnduirea preoŃilor prin hirotonie 1423 Şi hirotonindu-le preoŃi icircn fiecare biserică rugacircndu-se cu postiri i-au icircncredinŃat

pe ei Domnului icircn Care crezuseră Foarte importante referiri la slujiri diferite precum aceea de proroc şi de icircnvăŃător 131 Şi

erau icircn Biserica din Antiohia prooroci şi icircnvăŃători Barnaba şi Simeon ce se numea Niger Luciu Cirineul Manain cel ce fusese crescut icircmpreună cu Irod tetrarhul şi Saul

Sau grupul celor şapte (diaconi) din cap 7

DUHUL SFAcircNT ŞI ESHATOLOGIA

149

149

O altă temă foarte importantă icircn Faptele Apostolilor este cea care priveşte Eshatologia ContribuŃia cărŃii Faptele Apostolilor la elaborarea eshatologiei este foarte importantă

Icircn prima sa cuvacircntare după pogoracircrea Sfacircntului Duh Sfacircntul Apostol Petru identifică evenimentul acesta extraordinar cu un eveniment eshatologic Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil 217 Iar icircn zilele din urmă zice Domnul voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătracircnii voştri vise vor visa Acts 217 καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡmicroέραις λέγει ὁ θεός ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ πνεύmicroατός microου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα καὶ προφητεύσουσιν οἱ υἱοὶ ὑmicroῶν καὶ αἱ θυγατέρες ὑmicroῶν καὶ οἱ νεανίσκοι ὑmicroῶν ὁράσεις ὄψονται καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑmicroῶν ἐνυπνίοις ἐνυπνιασθήσονταιmiddot

Trebuie menŃionat că atribuim termenului eshatologie un sens extins Plecacircnd de la faptul că el se referă la realităŃile din urmă de la sfacircrşitul lumii la realităŃile de după sfacircrşitul lumii şi luacircnd icircn calcul faptul că există posibilitatea participării icircncă de pe acum la realităŃile ultime eshatologice orice realitatea care implică această participare este numită eshatologică IcircnŃelesul principal al cuvacircntului este dat de realitatea icircmpărtăşirii de lumea dumnezeiască care se va porduce după sfacircrşitul chipului istoric al lumii Lucrul esenŃial care se va icircntacircmpla la sfacircrşit va fi icircntacirclnirea cu Dumnezeu şi cu cele dumnezeişti Dar ceea ce atunci se va icircntacircmplă cu măpsura deplinătăŃii este accesibil icircncă din timpul istoric dar numai icircn parte

Biserica este prin excelenŃă o realitatea eshatologică pentru că reprezintă exact icircntacirclnirea dintre om şi Dumnezeu prin umplerea omului de Duhul Sfacircnt la botez Biserica este exact atacirct cacirct lumea se icircmpărtăşeşte de Duhul Sfacircnt Biserica este experierea anticipată şi parŃială a realităŃilor eshatologice a realităŃilor veacului viitor

Această eshatologie concretizată icircntr-o eclesiologie eshatologică este icircn acord cu eshatologia celorlalte cărŃi nou-testamentare (vezi Evanghelia după Ioan sau Epistolele pauline) şi cu tradiŃia ulterioară a Bisericii reflectată pacircnă icircn cel mai mic detaliu din viaŃa Bisericii Teologia academică este singura care pare să fi pierdut icircnŃelesul lărgit al eshatologiei cu trimitere la icircmpărtăşirea de pe acum de realităŃile ultime vorbind la acest capitol numai despre sfacircrşitul lumii şi ceea ce se va icircntacircmpla după aceea

Aşadar Duhul Sfacircnt Biserica şi Eshatologia sunt realităŃi care trebuie luate icircmpreună Biserica este o realitate eshatologică icircntrucacirct reprezintă sinaxa celor plini de Duh Sfacircnt

15 FAPTELE APOSTOLILOR - CUPRINS Icircn cele ce urmează prezentăm icircn detaliu cuprinsul cărŃii Faptele Apostolilor punctacircnd

principalele secŃiuni ale cărŃii

I DE LA IERUSALIM LA ANTIOHIA 1 1 ndash 12 25 Propovăduirea Evangheliei şi răspacircndirea creştinismului icircn Palestina şi Siria de către

Sfacircntu Apostol Petru şi alŃi Apostoli 1 Zilele premergătoare pogoracircrii Sfacircntului Duh 1 1 ndash26

150

150

Prologul (1 1-1 11) ndash adresare referire la ultimile arătări ale Macircntuitorului după Icircnviere ultimile sfaturi date ucenicilor făgăduinŃa Duhului Sfacircnt IcircnălŃarea Domnului

Completarea numărului apostolilor prin alegerea lui Matia icircn locul lui Iuda (1 12-26) revenirea icircn Ierusalim de pe muntele Măslinilor lista cu cei 11 stăruinŃa icircn rugăciune cacircntarea lui Petru alegerea lui Matia

2 Pogoracircrea Duhului Sfacircnt şi naşterea Bisericii Creştine 2 1ndash47 1111 Pogoracircrea Duhului Sfacircnt (2 1 ndash 2 13) semnele icircnsoŃitoare vuiet limbi de foc şi efectele

imediate umplerea de Duh Sfacircnt şi vorbirea icircn limbi adunarea mulŃimii martoră la eveniment din toate neamurile nedumerirea ce s-a iscat

Cuvacircntarea lui Petru (2 14-36) explicarea evenimentului nu sunt beŃi ci s-a icircmplinit făgăduinŃa umplerii de Duh Sfacircnt făcută de proorocul Ioil Iisus Nazarineanul pe care iudeiii L-au răstignit deşi era cel care despre care au vorbit proorocii Dumnezeu l-a icircnviat şi apostolii sunt martori ai Acestuia Acest Iisus s-a icircnălŃat la dreapta lui Dumnezeu şi primind făgăduinŃa Duhului l-a revărsat peste Apostoli lucru la care mulŃimea era martoră

Prima comunitate se naşte (2 37 -41) icircn urma cuvacircntării lui Petru au primit icircndemnul de a se pocăi şi boteza trei mii de suflete primind iertarea păcatelor şi darul Duhului Sfacircnt

ViaŃa primei comunităŃi creştine stăruinŃa icircn icircnvăŃăturile Apostolilor viaŃă comunitară fracircngerea pacircinii şi rugăciuni multe minuni săvacircrşite de apostoli icircn Ierusalim şi teama stăpacircnea pe toŃi toŃi cei ce credeau aveau toate de obşte viaŃă de obşte biserica sporea zilnic

3 Biserica din Ierusalim ndash secvenŃe reprezentative 3 1ndash5 42 Vindecarea ologului de la Poarta Frumoasă de către Petru şi Ioan (3 1-11) uimirea

mulŃimii care se adună icircn pridvorul lui Solomon Cuvacircntarea lui Petru (3 12-26) icircn urma vindecării Petru explică faptul că vindecarea a

săvacircrşit-o nu puterea lor ci Dumnezeul părinŃilor lor care a slăvit pe Fiul Său Iisus dat la moarte de către cei ce ascultau credinŃa icircn Iisus a dăruit vindecarea ologului chemare la pocăinŃă şi icircntoarcere pentru a putea primi şi ei pe Iisus Hristos Cel mai dinainte vestit de toŃi proorocii

Icircn faŃa Sinedriului Petru şi Ioan (4 1-22) prinşi de preoŃi căpetenia gărzii templului şi saducheii pe cacircnd vorbea Petru mulŃimii cei doi apostoli sunt icircnchişi şi aduşi icircn faŃa Sinedriului pentru a explica cele săvacircrşite cuvacircntarea lui Petru icircn faŃa Sinedriului icircn care reia cele spuse icircn faŃa mulŃimii deliberarea Sinedriului icircn sensul eliberării cu condiŃia să nu mai vorbească mulŃimii despre numele lui Iisus răspunsul lui Petru şi Ioan ascultăm de Dumnezeu şi nu de oameni nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi auzit

Rugăciunea credincioşilor după eliberarea celor doi apostoli (4 23-31) pentru ca Domnul să dea icircndrăzneală Apostolilor icircn ciuda ameninŃărilor iudeilor şi să săvacircrşească semne şi minuni prin numele lui Iisus Hristos

ViaŃa comunitară a Bisericii (4 23 ndash5 11) bdquocei ce au crezut erau unardquo şi bdquotoate le erau de obşterdquo mărturisirea cu putere a Icircnvierii Domnului de către Apostoli har mare era peste toŃi exemplul bun al lui Barnaba cel născut icircn Cipru icircn ceea ce priveşte aducerea bunurilor la picioarelor apostolilor şi exemplul negativ al lui Anania şi Safira

RecapitularendashbilanŃ a stării comunităŃii creştine (5 12-16) prin Apostoli se făceau multe semne şi minuni mulŃi bolnavi din Ierusalim şi din icircmprejurimi erau aduşi pentru a fi vindecaŃi numărul credincioşilor sporea continuu

151

151

O nouă icircnchidere a apostolilor (5 17-42) arhiereul şi saducheii plini de pizmă au icircnchis pe apostoli icircn temniŃa obştească eliberarea minunată de către icircnger Apostolii aduşi din nou icircn faŃa Sinedriului reproşul Arhiereului care continua să icircnveŃe şi răspunsul Sfacircntului Petru Ascultăm de Dumnezeu Acesta a icircnviat pe Hristos pe care voi l-aŃi omoracirct L-a icircnălŃat Stăpacircnitor şi Macircntuitor ca să dea lui Israel pocăinŃă Apostolii şi Duhul Sfacircnt sunt martori ai acestor evenimente IntervenŃia lui Gamaliel dacă este de la Dumnezeuhellip Apostolii sunt eliberaŃi după ce sunt bătuŃi şi continuă toată ziua icircn templu şi prin case să icircnveŃe

4 Icircnceputurile creştinismului elenistic 6 1 ndash 8 40 Alegerea celor 7 diaconi (6 1-7) discursul celor 12 asupra necesităŃi alegerii unor noi

slujitori alegerea şi hirotonirea celor şapte sporirea continuă a Bisericii Activitatea şi prinderea Sfacircntului Ştefan (6 8-15) Ştefan plin de har făcea minuni şi

semne mari pizmuit de către libertini cireneni şi alexandrini Ştefan este acuzat de hulă prins şi dus icircn faŃa sinedriului

Cuvacircntarea şi martiriul Sfacircntului Ştefan (7 1 ndash 8 3) retrospectivă a istoriei vechitestamentare pacircnă la Solomon arătacircnd că iudeii au stat mereu icircmpotriva Duhului şi a proorocilor vederea slavei lui Dumnezeu de către Ştefan omoracircrea cu pietre Prigoana Bisericii de către Saul care participase la omoracircrea lui Ştefan

Propovăduirea Evangheliei icircn Samaria de către Filip (8 4-40) Filip era ascultat de mulŃi săvacircrşea vindecări mulŃi credeau şi se botezau Vizita Apostolilor Petru şi Ioan icircn Samaria primirea Duhului Sfacircnt de către cei botezaŃi prin punerea macircinilor Apostolilor episodul cu Simon Magul care icircncearcă să cumpere puterea harului Filip trimis de icircnger botează pe dregătorul reginei Candachia a Egiptului Filip binevestea prin toate cetăŃile pacircnă a sosit icircn Cezareea

5 Convertirea lui Saul 9 1ndash31 Convertirea pe drumul Damascului (9 1ndash9) Saul trimis la Damasc pentru a prinde pe

creştini şi a-i aduce legaŃi la Ierusalim arătarea Domnului şi chemarea lui Pavel Pavel la Damasc şi la Ierusalim (9 10-30) Anania este trimis de Domnul să-l boteze pe

Pavel care a devenit bdquovas ales ca să poarte numele Domnului icircnaintea neamurilorhelliprdquo Saul icircncepe să propovăduiască pe Iisus spre mirarea Iudeilor AmeninŃat de iudei este salvat noaptea vine la Ierusalim unde ucenicii se temeau de el dar Barnaba icircl prezintă Apostolilor ameninŃat de elenişti Saul este dus icircn Cezareea şi apoi icircn Tars

6 Icircnceputul propovăduirii Evangheliei la neamuri 9 32 ndash 11 30 Predica lui Petru icircn Lida şi Iope (9 32-43) vindecarea lui Enea icircn Lida şi icircnvierea Tavitei

icircn Iope Convertirea Sutaşului Corneliu (10 1 ndash 11 18) Icircngerul icircl icircndeamnă pe Corneliu din

Cezareea să cheme pe Petru de la Iope vedenia lui Petru cu macircncărurile necurate şi primirea trimişilor lui Corneliu la icircndemnul Duhului Petru vine la casa lui Corneliu unde erau adunaŃi mulŃi Cuvacircntarea lui Petru icircn casa lui Corneliu Iisus cel care a vindecat şi a făcut mult bine despre care dau mărturie Apostolii a fost omoracirct de iudei dar Dumnezeu l-a icircnviat şi s-a arătat după Icircnvierea Sa Apostolilor şi le-a poruncit să propovăduiască aceasta despre el mărturisesc proorocii şi tot ce crede icircn el va primi iertarea păcatelor peste cei prezenŃi se pogoară Duhul

152

152

Sfacircnt fapt care uimeşte pe iudei urmează botezul celor de faŃă Petru rămacircne cacircteva zile cu ei la Ierusalim Petru explică celorlalŃi cu a ajuns să boteze pe Corneliu

Icircnceputurile Bisericii icircn Antiohia (11 19-30) a Icircntemeierea Bisericii din Antiohia de către creştinii risipiŃi după martiriul lui Ştefan b Trimiterea lui Barnaba la Antiohia Saul este adus din Tars de către Barnaba icircn Antiohia icircmpreună merg la Ierusalim cu ajutoare icircn timpul foametei prevestită de Agar

PersecuŃiile Bisericii icircn timpul lui Irod (12 1-25) Iacov fratele lui Ioan este ucis Petru icircnchis icircn temniŃă Petru este eliberat icircn chip minunat de către icircnger şi adus la casa Mariei mama lui Ioan Macircnios Irod ucide pe paznicii icircnchisorii şi pleacă la Cezareea unde icircşi află sfacircrşitul ca pedeapsă pentru că era cinstit ca zeu Barnaba şi Saul se icircntorc la Antiohia luacircnd cu ei şi pe Ioan Marcu

II DE LA ANTIOHIA LA ROMA 13 1ndash28 31

Călătoriile Misionare ale Sfacircntului Pavel pacircnă la prinderea şi ducerea sa la Roma la

judecata Cezarului 1 Prima Călătorie Misionară al lui Pavel şi Barnaba 13 1ndash14 28 Pavel şi Barnaba sunt investiŃi pentru misiunea la neamuri (13 1ndash3 ) Misiune icircn Cipru (13 4-12) plecaŃi din portul Seleucia ajung la Salamina şi străbat toată

insula pacircnă la Pafos bdquovestind cuvacircntul icircn sinagogi rdquo icircn Pafos este convertit proconsulul Sergiu Paulus şi icircnfracircnt vrăjitorul Elimas

Misiune icircn Galatia (13 13ndash14 28) Perga Pamfiliei Ioan Marcu se icircntoarce la Ierusalim Antiohia Pisidiei (13 14-52) Invitat de mai marii Sinagogii Pavel rosteşte o importantă

cuvacircntare retrospectivă a istoriei vechitestamentare desfăşurarea evenimentelor legate de Macircntuitorul Hristos - o scurtă retrospectivă a istoriei macircntuirii icircncepacircnd cu Ioan Botezătorul ndash cum a fost răstignit a fost icircnviat de Dumnezeu şi vestirea iertării păcatelor icircn sacircmbăta următoare iudeii plini de pizmă au ridicat prigoană icircmpotriva celor doi apostoli care au plecat icircn Iconiu

Iconiu şi Listra (14 1-18) Icircn Iconiu se crează două tabere una potrivnică şi una favorabilă sunt ameninŃaŃi cu uciderea şi pleacă la Listra vindecarea ologului icircn urma căreia mulŃimile icirci consideră zei Pavel potoleşte mulŃimile iudeii de la Antiohia şi Iconiu vin şi-l bat cu pietre pacircnă icircl consideră mort

Derbe şi icircntoarcerea prin Listra Iconiu la Antiohia (14 19-28) vizitează comunităŃile icircntemeiate hirotonindu-le preoŃi Pisidia Pamfilia Perga Atalia ndash cu corabia la Antiohia unde adunacircnd Biserica au vestit cum a deschis Dumnezeu neamurilor uşa credinŃei

2 DiscuŃiile icircn legătură cu libertatea creştinilor dintre neamuri faŃă de legea

iudaică 15 1ndash41 Tulburările din Antiohia şi Ierusalim cu privire la creştinii dintre neamuri Pavel şi

Barnaba vin la Ierusalim pentru a lămuri această icircntrebare dar şi aici părerile sunt icircmpărŃite Sinodul Apostolic de la Ierusalim (15 6-29) apostolii şi preoŃii s-au adunat ca să discute

această problemă cuvacircntarea lui Petru pledează pentru scutirea de lege a creştinilor dintre neamuri cuvacircntarea lui Iacov propune ca aceştia să respecte cacircteva lucruri să se ferească de

153

153

jertfele idolilor de desfracircu de animale sugrumate şi de sacircnge La Antiohia alături de Pavel şi Barnaba sunt trimişi Sila şi Iuda Barsaba cu scrisoarea ce conŃinea hotăracircrea sinodului

Pavel şi Barnaba la Antiohia propovăduiau (15 30-41) hotărăsc plecarea icircn misiune despărŃirea lui Pavel de Barnaba

3 A doua călătorie misionară a lui Pavel 15 36- 18 28 Galatia şi Asia Derbe Listra de unde este luat Timotei străbat Frigia Galatia ajung la

Troa vedenia din Troa Pavel este icircndemnat să treacă icircn Macedonia Icircn Macedonia Samotracia Neapoli Filipi Pavel vorbeşte femeilor adunate la racircu pentru

rugăciune botezul Lidiei şi invitarea lui Pavel icircn casa acesteia alungarea duhului pitonicesc din

slujnică acuzarea lui Pavel şi Sila de către stăpacircnul slujnicei şi baterea cu vergi a apostolilor şi aruncarea icircn temniŃă minunea din temniŃă cu deschiderea uşilor şi a legăturilor botezul temnicerului şi a casei sale elibera din temniŃă

Tesalonic (17 1-9) prin Amfipoli şi Apolonia trei sacircmbete le vorbeşte icircn sinagogă unii cred iudeii se umplu de pizmă şi se ridică icircmpotriva lui Iason mai marele sinagogii

Bereea (17 10-15) aici au primit cuvacircntul cu toată osacircrdia dar sunt alungaŃi de iudeii veniŃi din Tesalonic

3 Icircn Asia Atena Pavel este invitat de filosofi icircn Areopag importanta cuvacircntare a lui Pavel icircn

Areopag (17 16-34) Auzind de icircnviere unii icircl iau icircn racircs alŃii cred şi se convertesc Dionisie Areopagitul şi Damaris

Corint (17 1-17) icircntacirclnirea cu Acvila şi Priscila şi Reicircntacirclnirea cu Timotei şi Sila hulit de iudei se mută icircn casa lui Titus botezul lu Crispus mai marele sinagogii Pave icircncurajat de Domnul icircn vis rămacircne icircn Corint un an şi şase luni pe timpul Proconsulului Galion iudeii icircl duc icircn faŃa tribunalului pe Pavel

Efes (18 18-23) Icircmpreună cu Acvila şi Priscila Pavel depune făgăduinŃă la Chenhreea şi sosesc la Efes Pavel nu rămacircne aici deoarece se grăbea să ajungă la Ierusalim de la Ierusalim merge la Antiohia

Apollo la Efes apoi la Corint (18 24-28) 4 A treia călătorie misionară 19 1-26 32 Pavel la Efes (19 23-41) botezul ucenicilor lui Ioan trei luni vorbeşte icircn sinagogă şi doi

ani icircn şcoala lui Tiranus de unde toŃi cei ce locuiau icircn Asia şi iudei şi elini au auzit cuvacircntul lui Dumnezeu minuni nemaiicircntacirclnite săvacircrşite de Pavel unii din vrăjitori icircşi ard cărŃile răscoala argintarului Dimitrie apărător al zeiŃei Artemisa mulŃimea potolită de secretarulhellip

5 Icircn Macedonia şi Ahaia 20 1-4 Vizitează pe creştini dacircnd sfaturi icircn Grecia stă trei luni 6 Icircntoarcerea la Ierusalim 20 5-21 26 Iudeii uneltesc icircmpotriva vieŃii lui şi hotărăşte să se icircntoarcă prin Macedonia icircmpreună cu

Sosipatru Aristarh Gaius Timotei Tihic şi Trofim de la Filipi la Troa cu corabia

154

154

La Troa rămacircn şapte zile (20 5-16) Icircn ziua icircntacirci a săptămacircnii fracircngerea pacircinii icircnvierea lui Eutihie de aici merg la Milet

La Milet (20 17-38) Cuvacircntarea lui Pavel icircn faŃa preoŃilor din Efes Apologie vestire a lanŃurilor icircndemn la multă grijă vestirea tulburărilor provocate de eretici despărŃire emoŃionantă

De la Milet la Cezareea (21 1-14) prin Cos Rodos Patra cu corabia spre Fenicia au coboacirct la Tir unde rămacircne şapte zile cu ucenicii cu corabia la Ptolemaida şi de aici la Cezareea icircn casa lui Filip diaconul proorocia lui Agav cu privire la lanŃurile lui Pavel

La Ierusalim (21 27-40) primit cu bucurie de fraŃi icircntacirclnire cu Iacov şi toŃi preoŃii relatarea celor icircntacircmplate icircn călătorie Pavel primeşte votul nazarietului icircmpreună cu alŃi patru bărbaŃi pentru a convinge pe iudei că respectă legea mulŃimea icircntăracirctată icircmpotriva lui Pavel icircn Templu tras afară de mulŃime pentru a fi omoracirct Pavel este salvat de comandantul cohortei şi pus icircn lanŃuri Pavel cere să vorbească poporului

7 Pavel icircn lanŃuri 21 27ndash28-3 Prima cuvacircntare apostolică al lui Pavel (22 1 -21) apărarea mea faŃă de voi retrospectivă

biografică cu relatarea amănunŃită a convertirii pe drumul Damascului Iudeii cer moartea lui Pavel (22 22-30) comandantul porunceşte să fie biciuit Pavel face

caz de cetăŃenia lui romană Eliberat şi dus icircn faŃa Sinedriului Pavel icircn faŃa Sinedriului (22 30 ndash 23 22) neicircnŃelegere icircntre farisei şi saduchei icircn privinŃa

lui Pavel Pavel icircnchis icircn fortăreaŃă 40 de iudei se leagă să-l omoare icircnştiinŃat de Pavel comandantul icircl scapă de uneltirile iudeilor trimiŃacircndu-l la Cezareea

Pavel la Cezareea (24 1-26 32) ndash rămacircne doi ani (cf F 24 27) Pavel trimis la Cezareea cu scrisoarea către procuratorul Felix

Icircn faŃa procuratorului Felix 24 1-27 Pacircracircşii lui Pavel icirci aduc icircnvinuiri Pavel se apără24 10-21 Pavel icircnchis cu regim lejer

vorbeşte lui Felix şi soŃiei sale Icircn faŃa lui Porcius Festus 25 1-27 La Ierusalim iudeii cer lui Festus să-l trimită pe Pavel la Ierusalim cu gacircndul să-l ucidă pe

drum Icircntors la Cezareea Festus aduce cu sine şi pacircracircşi de-ai lui Pavel apărarea lui Pavel icircn faŃa lui Festus Pavel cere judecata Cezarului Festus vorbeşte regelui Agripa sosit icircn Cezareea despre Pavel şi se consultă icircn privinŃa acestuia

Pavel se apără icircn faŃa regelui Agripa 26 1-32 Retrospectivă autobiografică cu insistenŃă asupra convertirii pe drumul Damascului 26

2-23 Agripa către Festus acest om ar putea fi lăsat liber dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezarul

Călătoria spre Roma (27 1 - 28 16) Plecarea spre Roma cu corabia icircn compania lui Aristarh şi Luca sub paza lui Iuliu sutaşul din cohorta Augustă pe coasta Asiei Sion unde Pavel icircşi vizitează prietenii pe lacircngă Cipru Marea Ciliciei şi Pamfiliei Mira Lichiei Pe o corabie din Alexandria care mergea icircn Italia pe lacircngă Creta popas la limanuri bune naufragiu furtună mare multe zile prezicerea lui Pavel că nu va pieri nici unul numai corabia toŃi cei 276 de călători scapă la Ńărm

Icircn Malta 28 1-11 Pavel muşcat de viperă nu păŃeşte nimic vindecă pe tatăl lui Publiu şi mulŃi bolnavi

Pavel la Roma (28 12) după o călătorie şi cacircteva mici popasuri Pavel ajunge la Roma unde i se rezervă un regim lejer Se apără icircn faŃa mai marilor iudeilor aceştia cer lui Pavel

155

155

amănunte despre bdquoeresul acestardquo căruia peste tot i se stă icircmpotrivă neicircnŃelegeri icircntre iudei unii credeau alŃii nu Pavel icirci mustră vestindu-le că macircntuirea pregătită lor s-a trimis neamurilor şi ele vor asculta Pavel rămacircne doi ani icircn casa luată cu chirie primind pe toŃi şi vestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu cu toată icircndrăzneala şi fără piedică

Page 2: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,

EVANGHELIA DUPĂ MATEI Introducere

Cuprins 1 Bibliografie

11 Chestiuni introductive 12 Comentarii 121 Comentarii patristice 122 Comentarii moderne 123 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev Matei 124 Studii

2 Caracteristici generale 21 Prima dintre cele patru Evanghelii 22 Cea mai cunoscută Evanghelie 23 Are un caracter sistematic 24 Intre cele patru Evanghelii citează cel mai mult din Vechiul Testament 25 Este un discurs mai curacircnd teologic decacirct biografic despre Macircntuitorul Hristos

3 Planul Evangheliei după Matei 31 Introducere 32 Beacuteda Rigaux Teacutemoignage de lrsquoeacutevangile de Matthieu Descleacutee De Brouwer1967 33 UBS Handbook Series A Handbook on The Gospel of Matthew by Barklay M Newman and Philip C Stine New York 1992 34 C H Lohr icircn Catholic Biblical Quarterly 23 (1961) p 427 Adoptat şi de The New Jerome Biblical Commentary (Edited by Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer şi Roland E Murphy 1990) 35 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis 1992

4 Structura pe capitole a Evangheliei după Matei 41 Introducere 42 Structura pe capitole ndash prezentare

5 Teme centrale icircn Evanghelia după Matei 6 Exegeză la Matei 11-17 Cartea naşterii

61 Textul ndash 62 Planul secŃiunii 63 Comentarii preliminare 64 Exegeză 65 Comentariu la Genealogie

7 Exegeză la Matei 1 18-25 Naşterea minunată a lui Iisus din Fecioara Maria 71 Textul 72 Posibile comentarii

8 Exegeză la Matei 2 1-12 Magii de la Răsărit 81 Textul 82 Comentarii

9 Fuga icircn Egipt şi icircntoarcerea icircn Nazaret (213-23) 91 Textul 92 Comentarii

10 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28] 101 Scurtă introducere 102 Textul 103 Comentarii

11 Botezul Domnului sau Teofania descoperirea sau arătarea Fiului lui Dumnezeu (313-17) 111 Textul 112 Comentarii

12 Predica de pe Munte Matei cap 5-7 121 ConsideraŃii generale (după şi icircn dialog cu U Luz op cit I 214) 122 Comentarii teologice 1221 Despre măsura deplinătăŃii

1 Bibliografie

Bibliografia privitoare la Evanghelia după Matei este foarte bogată icircn limbile străine de circulaŃie şi destul de săracă icircn limba romacircnă Pentru o listă bibliografică foarte cuprinzătoare atacirct la nivelul comentariilor cacirct şi la nivelul studiilor tematice a se vedea comentariul lui Ulrich Luz Icircn limba romacircnă singurul comentariu original la Evanghelia după Matei este semnat de Pr prof dr Vasile Gheorghiu Cel semnat de Pr prof dr Leon Arion reia comentariul lui Gheorghiu adaptacircndu-l mai ales la nivelul limbajului Bibliografia cuprinsă icircn lista de mai jos este una selectivă reŃinacircnd lucrările mai importante icircn limba romacircnă şi cacircteva dintre cele provenind din literatura străină de specialitate

Dacă ar fi să reducem la maximum selecŃia am reŃine desigur Omiliile la Matei ale Sfacircntului Ioan Gură de Aur o capodoperă a geniului care nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui teolog a uni preot sau a unui profesor de religie şi dintre cele moderne Comentariul la Matei al lui Ulrich Luz un comentariu foarte documentat cuprinzător şi echilibrat ca abordare cu contribuŃii extrem de valoroase privind istoria exegezei şi mai ales receptarea de către Biserică a Evangheliei sau a diferitelor teme importante din Evanghelia după Matei

11 Chestiuni introductive 1 Pr Prof Dr Vasile MIHOC Introducere icircn Noul Testament vol I Teofania Sibiu 2001 2 Pr Prof Dr Nicolae NICOLAESCU Pr Prof Dr Grigorie MARCU Pr Prof Dr

Sofron VLAD Pr Prof Dr Liviu MUNTEANU Studiul Noului Testament pentru Institutele Teologice Ed IBMBOR Bucreşti 19833

3 Σάββας Αγουρίδης Εισαγωγή εις την Καινή ∆ιαθήκην Εκδόσεις Γρηγόρη Αθήνα 1971

4 Ιωάννης Καραβιδόπουλος Εισαγωγή στην Καινή ∆ιαθήκη Εκδόσεις Πουρνάρα Θεσσαλονίκη 1995

5 Ιωάννης Παναγόπουλος Εισαγωγή στην Καινή ∆ιαθήκη Αθήνα 1994 6 Helmut KOESTER Introduction to the New Testament Vol 1 History Culture and

Religion of the Hellenistic Age Vol 2 History and Literature of Early 7 Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer Roland E Murphu Introducere şi comentariu

la Sfacircnta Scriptură vol I Galaxia Gutemberg 2005 pag 921-930

12Comentarii 121 Patristice

1 Sf Ioan Gură de Aur PG 5758 Trad rom Omilii la Matei (Trad de Pr D Fecioru)

EIBMBOR Bucureşti 1994 2 Origen PG 13 SC 162 1970 3 Sf Efrem Sirul SC 121 1966 4 Sf Chiril al Alexandriei PG 72 365-474 5 Teofilact al Bulgariei PG 123 144-488 Trad rom Sfacircntul Teofilact al Bulgariei

Tacirclcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei şi Marcu Editura Sofia 1998 6 Evtimie Zigaben PG 129 112-766 Vezi traducerea rom Zigabenos Eutimie (sau

invers) Comentar asupra Sfintei Evanghelii după Matei (vol I) trad din lb greacă de Grigore pr prof C şi Saru pr prof Sava T după ediŃia lui Teoclitos Farmachides Ed Cozia Rm Vacirclcea 1931 301 p Zigabenos Eutimie (sau invers) Comentar asupra Sfintei Evanghelii după Matei (vol II) trad din lb greacă de Grigore pr prof C şi Saru pr prof Sava T după ediŃia lui Teoclitos Farmachides Ed Cozia Rm Vacirclcea 1933 424 p

122 Comentarii moderne

1 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol I Ed

autorului CernăuŃi 1925 240 p 2 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol II Ed

autorului CernăuŃi 1927 256 p 3 Dr L G Munteanu Predica de pe munte studiu exegetic Cluj 1932 (Ed autorului)

141 p 4 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol III Ed

autorului CernăuŃi 1933 350 p 5 Arion pr dr Leon Comentarii la Matei vol I Ed Limes Cluj 1999 260 p 6 Arion pr dr Leon Comentarii la Matei vol II Ed Limes Cluj 1999 250 p 7 Lagrange M J Evangile selon Saint Matthieu Paris 1927 8 Benoit P LrsquoEvangile selon Saint Matthieu Paris 1972 9 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis

1992 10 Ulrich LUZ MATTHEW 8-20 Fortress Press Miniapolis 2001 11 Beacuteda RIGAUX Teacutemoignage de lrsquoEacutevangile de Matthieu Descleacutee de Brouwer 1967 12 M-J Lagange 19414 13 Σάββας Αγουρίδης Ματθαίος o Ευαγγελιστής Εκδόσεις Άρτος Ζωής Αθήνα 2000

123 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev Matei

1 Sf Grigorie de Nyssa La Fericiri PG 441193-1301 2 Sf Grigorie de Nyssa La Rugăciunea Domnească PG 44 1114-1172 3 Maxim Mărturisitorul La rugăciunea Tatăl nostru PG 90 872-909 4 Ieronim Fericitul Comentar la Sfacircnta Evanghelie după Matei (I) MB 11-121990 pp

48-56 trad de pr prof dr Nicolae Neaga 5 Ieronim Fericitul Comentar la Sfacircnta Evanghelie după Matei (II) MB 4-61991 pp

83-89 trad de pr prof dr Nicolae Neaga 6 Ciprian Sfacircntul Explicarea rugăciunii Tatăl nostru trad din lb greacă de Pacircslaru pr

Matei Instit de editură creştină Rm Vacirclcea 1937 72 p 7 Neaga pr prof dr Nicolae Predica de pe munte comentată de Fericitul Ieronim MB

1-21990 pp 7-24

124 Studii

1 Scriban arhim Iuliu Comentariul Sfintei Evanghelii Genealogiile Macircntuitorului la Sf Matei şi Sf Luca BOR 31922 pp 206-215 2 Bănescu prot dr Marcu FuncŃia metaforei icircn Predica de pe munte (I) MB 11-121984 pp 679-691 3 Bănescu prot dr Marcu FuncŃia metaforei icircn Predica de pe munte (II) MB 1-21985 pp 15-23 4 Caraza diac asist Ioan bdquoFiŃi desăvacircrşiŃi precum şi Tatăl vostru cel Ceresc este desăvacircrşit (Matei 5 48)rdquo O 11994 pp 171-172 5 Ciudin pr dr N Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia Sf Matei Studiu după textul ebraic şi LXX Ed Cartea romacircnească Bucureşti 1942 53 p 6 Preot dr N Ciudin Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia după Mateiu Studiu după textul ebraic şi LXX Bucureşti 19 7 Ciudin pr N Genealogia Macircntuitorului după Evanghelia Sf Matei icircn raport cu datele Vechiului Testament Studiu analitic după textul ebraic şi LXX Tipogr Progresul Iaşi 1941 15 p 8 Ghia pr prof dr Gh I Atitudinea Macircntuitorului faŃă de legea Vechiului Testament ContribuŃie la exegeza Noului Testament Ed Ramuri Craiova 1929 102 p 9 Constantinescu pr prof Ioan bdquoCuvacircntarea eshatologică a Domnului nostru Iisus Hristos - scurt comentariurdquo GB 1-21979 pp 51-77 10 Constantinescu pr prof Ioan bdquoCuvacircntarea misionară a Macircntuitorului la trimiterea Apostolilor la propovăduirerdquo GB 1-31983 pp 67-84 11 Constantinescu pr prof Ioan bdquoIcircnvierea Domnului nostru Iisus Hristos după cele patru Evangheliirdquo GB 21987 pp 60-101 12 Constantinescu pr prof Ioan bdquoPatimile şi moartea Macircntuitorului Hristos după cele patru Evangheliirdquo GB 21988 pp 45-103 13 Marguerat D Le jugement dans lrsquoevangile de Matthieu Geneve 1981 14 Mohrlang R Matthew and Paul (SNTSMS 48) Cambridge 1985 15 Przybylski B Righteousness in Matthew (SNTSMS 41) Cambridge 1980

2 Caracteristici generale

21 Evanghelia după Matei ocupă primul loc icircntre cele patru Evanghelii şi primul loc icircntre cărŃile Noului Testament Este aşadar cartea cu care icircncepe Noul Testament Icircncă de la icircnceputurile Bisericii a ocupat primul loc (I Panagopoulos opcit p75) TradiŃia manuscrisă o plasează fără excepŃie pe primul loc ceea ce arată că nu a existat nici un fel de ezitare icircn acest sens De ce a fost aşezată prima icircn Canonul NT De ce a fost aşezată icircnaintea celorlalte trei Evanghelii Iată trei posibile răspunsuri

a Criteriul cronologic poate fi un argument Este posibil ca Biserica primară să fi aplicat criteriul cronologic aşezacircnd cele patru Evanghelii icircn canonul nou-testamentar icircn ordine cronologică Conforma tradiŃiei Evanghelia după Matei cel puŃin icircn varianta iniŃială aramaică a fost scrisă icircnaintea celorlalte trei

b Evanghelia după Matei este o punte firească şi consistentă icircntre Vechiul şi Noul Testament face cel mai bine şi cel mai firesc legătura icircntre Vechiul şi Noul Testament Evanghelia după Matei materializează şi afirmă cel mai convingător continuitatea şi unitatea celor două Testamente cele două părŃi ale aceluiaşi icircntreg care este Dumnezeiasca Scriptură Acesta este răspunsul acceptat de majoritatea exegeŃilor icircntărit cu atacirct mai mult de ipoteza care s-a impus chiar şi icircn spaŃiul ortodox conform căreia Evanghelia după Marcu ar fi fost scrisă prima

c Caracterul didactic sistematic ndash aproape programatic - al acesteia care oferea o imagine cacirct mai completă atacirct din punct de vedere ale faptelor cacirct şi al icircnvăŃăturii Macircntuitorului poate fi un alt argument pentru care Biserica primelor veacuri a aşezat Evanghelia după Matei icircn fruntea celorlalte Evanghelii

22 Evanghelia după Matei este cea mai cunoscută Evanghelie dintre cele patru

Evanghelii canonice Majoritatea din cuvintele Macircntuitorului Hristos ca şi evenimentele importante din viaŃa şi activitatea pămacircntească a Acestuia sunt cunoscute icircn bdquovarianta Mateirdquo De ce Foarte probabil din următoarele motive

a Faptul de a fi fost aşezată icircn fruntea cărŃilor NT şi de a se fi bucurat de prioritatea lecturii Nu este icircnsă singurul Trebuie Ńinut seama şi de faptul că circulaŃia foarte largă chiar icircn Biserica primară a impus-o icircn egală măsură conştiinŃei eclesiale

b Faptul de a fi fost scrisă pentru iudei şi pentru iudeo-creştini asociat ponderii pe care icircl are icircn istoria Bisericii primare elementul iudeo-creştin ca şi nevoia delimitării din ce icircn ce mai ferme a Bisericii faŃă de Sinagogă şi a elaborării raportului dintre Evanghelie şi Legea vechi-testamentară

c Predica de pe Munte - receptată ca o sinteză a Evangheliei Macircntuitorului şi ca un discurs programatic normativ pentru viaŃa creştinilor şi ca o replică a Evangheliei dată Legii vechi ndash cacirct şi celelalte bogatelor culegeri de cuvinte ale Macircntuitorului (icircn total cele cinci sau şase discursuri mari icircn care Sf Evanghelist Matei concentrează mare parte din icircnvăŃătura Macircntuitorului Hristos

d A fost receptată foarte repede de Biserica universală şi a exercitat cea mai importantă influenŃă asupra vieŃii Bisericii icircn primele două secole dar şi după aceea Icircntacirclnim citată Ev Mt chiar din sec II (vezi 1 Clem467 şu Epistola lui Barnaba 414 Didahiile 82 Ignatie Teoforul Către Policarp 1322) Justin Martirul şi Filosoful foloseşte culegere de cuvinte ale Macircntuitorului din Ev Mt

(Apolog I 15-17) Ev Mt este citată frecvent şi de ceilalŃi apologeŃi din sec II e A fost şi este folosită cel mai mult icircn viaŃa liturgică a Bisericii A fost socotită

ca Evanghelia bisericească prin excelenŃă Dat fiind faptul că pentru mult timp contactul credincioşilor cu Evangheliile era realizat aproape exclusiv prin intermediul vieŃii liturgice este explicabil ca Evanghelia cea mai frecvent citită să se icircntipărească cel mai bine icircn memoria credincioşilor

f A fost cel mai mult comentată Primele şi cele mai extinse comentarii patristice au icircn vedere EvMt A se vedea Omiliile Sf Ioan Gură de Aur care au avut o mare răspacircndire icircn Biserică icircn toate tradiŃiile creştine

23 Evanghelia după Matei are un caracter sistematic este foarte bine construită

a Există o evidentă compoziŃie literară - cartea este jalonată de cele cincişase mari discursuri (51-729 936-

111 131-52 18 1-35 23 1-39 241-2546) Acestea sunt construcŃii literare datorate Sfacircntului Evanghelist Matei care adună icircn unităŃi literare unitare din punct de vedere tematic şi mai extinse cuvinte rostite de Macircntuitorul icircn icircmprejurări diferite

- amploarea discursurilor prezentarea sintetică forŃa lor constituie note specifice ale Ev Mt

- există o progresie icircn prezentarea acestor discursuri prezentarea conŃinutului Legii noi icircn PM discursul despre misiunea apostolică parabole discursul eclesial anatemele la adresa fariseilor sfacircrşitul timpurilor

b Sistematizarea este evidentă şi icircn relatarea evenimentelor - cele zece minuni prezentate de Sf Evanghelist Matei icircn cap 8-9 au fost

adunate aici din raŃiuni ce Ńin de planul teologic al Evangheliei - tensiunile dintre Iisus şi iudeii necredincioşi (112-1250) - icircn jurul mărturisirii lui Petru sunt grupate cuvinte rostite icircn alte

icircmprejurări (16 13-20) - viaŃa Sf Ioan Botezătorul este urmărită riguros predica (31-17)

trimiterea ucenicilor la Iisus )112-19) moartea (141-12) c Unitatea Ev după Matei este confirmată şi de recursul explicit frecvent şi foarte

unitar ca modalitate la Vechiul Testament

24 Evanghelia după Matei citează cel mai mult Vechiul Testament a de 11 ori cu neicircnsemnate modificări revine aceeaşi formulă prin care Sf

Evanghelist Matei introduce citate din VT Aceasta s-a icircntacircmplat ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroculhellip touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj (123 215 223 33 414-16 817 1217-21 13 14-15 21 4-5 2656 279-10)

Matei 122-23 22 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj 23 ivdou h parqenoj evn gastri e[xei kai texetai uion( kai kalesousin to onoma auvtou VEmmanouhl( o[ evstin meqermhneuomenon meqV h`mwn o` qeojAring Acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice Iată Fecioara va avea icircn pacircntece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tacirclcuieşte Cu noi este Dumnezeu

Matei 214-15 14 o` de evgerqeij parelaben to paidion kai thn mhtera auvtou nuktoj kai avnecwrhsen eivj Aigupton( 15 kai h=n evkei e[wj thj teleuthj ~Hrw|dou i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj evx Aivguptou evkalesa ton uion mouAring Şi sculacircndu-se a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat icircn Egipt Şi au stat acolo pacircnă la moartea lui Irod ca să se icircmplinească cuvacircntul spus de Domnul prin proorocul Din Egipt am chemat pe Fiul Meu Matei 223 23 kai evlqwn katw|khsen eivj polin legomenhn Nazaret o[pwj plhrwqh| to rhqen dia twn profhtwn o[ti Nazwraioj klhqhsetaiAring Şi venind a locuit icircn oraşul numit Nazaret ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroci că Nazarinean Se va chema Matei 413-15 13 kai katalipwn thn Nazara evlqwn katw|khsen eivj Kafarnaoum thn paraqalassian evn o`rioij Zaboulwn kai Nefqalim 14 i[na plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj 15 gh Zaboulwn kai gh Nefqalim( o`don qalasshj( peran tou VIordanou( Galilaia twn evqnwn( Şi părăsind Nazaretul a venit de a locuit icircn Capernaum lacircngă mare icircn hotarele lui Zabulon şi Neftali Ca să se icircmplinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice Pămacircntul lui Zabulon şi pămacircntul lui Neftali spre mare dincolo de Iordan Galileea neamurilor Matei 816-17 16 VOyiaj de genomenhj proshnegkan auvtw| daimonizomenouj pollouj kai evxebalen ta pneumata logw| kai pantaj touj kakwj econtaj evqerapeusen( 17 o[pwj plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj auvtoj taj avsqeneiaj h`mwn elaben kai taj nosouj evbastasen Şi făcacircndu-se seară au adus la El mulŃi demonizaŃi şi a scos duhurile cu cuvacircntul şi pe toŃi cei bolnavi i-a vindecat Ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice Acesta neputinŃele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtatAring Matei 1216-18 16 kai evpetimhsen auvtoij i[na mh faneron auvton poihswsin( 17 i[na plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj 18 ivdou o` paij mou o]n h|retisa Aring Dar le-a poruncit ca să nu-L dea icircn vileag Ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice Iată Fiul Meu pe Care L-am aleshellip Matei 1334-35 34 tauta panta evlalhsen o` VIhsouj evn parabolaij toij ocloij kai cwrij parabolhj ouvden evlalei auvtoij( 35 o[pwj plhrwqh| to rhqen dia tou profhtou legontoj avnoixw evn parabolaij to stoma mou( evreuxomai kekrummena avpo katabolhj IcirckosmouETHAring Toate acestea le-a vorbit Iisus mulŃimilor icircn pilde şi fără pildă nu le grăia nimic Ca să se icircmplinească ce s-a spus prin proorocul care zice Deschide-voi icircn pilde gura Mea spune-voi cele ascunse de la icircntemeierea lumii Matei 213-5 kai evan tij umin eiph| ti( evreite o[ti o` kurioj auvtwn creian ecei euvquj de avpostelei auvtoujAring 4 touto de gegonen i[na plhrwqh| to rhqen dia tou profhtou legontoj 5 eipate th| qugatri Siwn ivdou o basileuj sou ercetai soi praugtj kai evpibebhkwj evpi onon kai evpi pwlon uion u`pozugiouAring Şi dacă vă va zice cineva ceva veţi spune că-I trebuie Domnului şi le va trimite icircndată Iar acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin proorocul care zice SpuneŃi fiicei Sionului Iată Icircmpăratul tău vine la tine blacircnd şi şezacircnd pe asină pe macircnz fiul celei de sub jug Matei 2653-54 53 h dokeij o[ti ouv dunamai parakalesai ton patera mou( kai parasthsei moi arti pleiw dwdeka legiwnaj avggelwnEgrave 54 pwj ou=n plhrwqwsin ai grafai o[ti ou[twj dei genesqaiEgrave Sau Ńi

se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de icircngeri Dar cum se vor icircmplini Scripturile că aşa trebuie să fie Matei 2655-56 55 VEn evkeinh| th| w[ra| ei=pen o` VIhsouj toij ocloij wj evpi lh|sthn evxhlqate meta macairwn kai xulwn sullabein meEgrave kaqV h`meran evn tw| ierw| evkaqezomhn didaskwn kai ouvk evkrathsate meAring 56 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqwsin ai grafai twn profhtwnAring Icircn ceasul acela a zis Iisus mulŃimilor Ca la un tacirclhar aŃi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca să Mă prindeŃi Icircn fiecare zi şedeam icircn templu şi icircnvăŃam şi n-aŃi pus macircna pe Mine Dar toate acestea s-au făcut ca să se icircmplinească Scripturile proorocilor

A se vedea comparativ cu ceilalŃi autori nou-testamentari1

1 Marcu 1448-49 48 Kai avpokriqeij o` VIhsouj ei=pen auvtoij wj evpi lh|sthn evxhlqate meta macairwn kai xulwn sullabein meEgrave 49 kaqV hmeran hmhn proj u`maj evn tw| ierw| didaskwn kai ouvk evkrathsate me avllV i[na plhrwqwsin ai grafaiAring

Luke 2120-22 20 Otan de idhte kukloumenhn u`po stratopedwn VIerousalhm( tote gnwte o[ti hggiken h evrhmwsij auvthjAring 21 tote oi evn th| VIoudaia| feugetwsan eivj ta orh kai oi evn mesw| auvthj evkcwreitwsan kai oi evn taij cwraij mh eivsercesqwsan eivj auvthn( 22 o[ti hmerai evkdikhsewj au-tai eivsin tou plhsqhnai panta ta gegrammenaAring

Luca 2236-37 36 ei=pen de auvtoij avlla nun o ecwn ballantion avratw( omoiwj kai phran( kai o mh ecwn pwlhsatw to i`mation auvtou kai avgorasatw macairanAring 37 legw gar u`min o[ti touto to gegrammenon dei telesqhnai evn evmoi( to kai meta avnomwn evlogis

Luca 2444-45 44 Ei=pen de proj auvtouj ou-toi oi logoi mou ou]j evlalhsa proj u`maj eti wn sun umin( o[ti dei o[ti dei o[ti dei o[ti dei plhrwqhnaiplhrwqhnaiplhrwqhnaiplhrwqhnai panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring 45 tote dihnoixen auvtwn ton noun tou sunienai taj grafaj

Ioan 1237-40 37 Tosauta de auvtou shmeia pepoihkotoj emprosqen auvtwn ouvk evpisteuon eivj auvton( 38 i[na o logoj VHsailtou tou profhtou plhrwqh| o]n ei=pen kurie( tij evpisteusen th| avkoh| hmwnEgrave kai o braciwn kuriou tini avpekalufqhEgrave 39 dia touto ouvk hvdunanto pisteuein( o[ti palin ei=pen VHsailtaj 40 tetuflwken auvtwn touj ovfqalmouj kai evpwrwsen auvtwn thn kardian( i[na mh idwsin toij ovfqalmoij kai nohswsin th| kardia| kai strafwsin( kai ivasomai auvtoujAring

Ioan 1524-25 24 eiv ta erga mh evpoihsa evn auvtoij a] ouvdeij alloj evpoihsen( amartian ouvk eicosan nun de kai e`wrakasin kai memishkasin kai evme kai ton patera mouAring 25 avllV i[na plhrwqh| o` logoj o evn tw| nomw| auvtwn gegrammenoj o[ti evmishsan me dwreanAring

Ioan 1712 12 o[te hmhn metV auvtwn evgw evthroun auvtouj evn tw| ovnomati sou w-| dedwkaj moi( kai evfulaxa( kai ouvdeij evx auvtwn avpwleto eiv mh o uioj thj avpwleiaj( i[na h grafh plhrwqh|Aring

Ioan 188-9 8 avpekriqh VIhsouj ei=pon umin o[ti evgw eivmiAring eiv ou=n evme zhteite( afete toutouj u`pagein 9 i[na plhrwqh| o logoj o]n ei=pen o[ti ou]j dedwkaj moi ouvk avpwlesa evx auvtwn ouvdenaAring

Ioan 1924 24 ei=pan ou=n proj avllhlouj mh sciswmen auvton( avlla lacwmen peri auvtou tinoj estai i[na h grafh plhrwqh| Icirch legousaETH diemerisanto ta i`matia mou eautoij kai evpi ton imatismon mou ebalon klhronAring Oi men ou=n stratiwtai tauta evpoihsanAring

Ioan 1934-37 34 avllV ei-j twn stratiwtwn logch| auvtou thn pleuran enuxen( kai evxhlqen euvquj ai-ma kai u[dwrAring 35 kai o e`wrakwj memarturhken( kai avlhqinh auvtou evstin h marturia( kai evkeinoj oi=den o[ti avlhqh legei( i[na kai u`meij pisteuIcircsETHhteAring 36 evgeneto gar tauta i[na h grafh plhrwqh| ovstoun ouv suntribhsetai auvtouAring 37 kai palin e`tera grafh legei oyontai eivj o]n evxekenthsanAring

Romani 83-4 3 To gar avdunaton tou nomou evn w-| hvsqenei dia thj sarkoj( o qeoj ton eautou uion pemyaj evn o`moiwmati sarkoj a`martiaj kai peri a`martiaj katekrinen thn amartian evn th| sarki( 4 i[na to dikaiwma tou nomou plhrwqh| evn hmin toij mh kata sarka peripatousin avlla kata pneumaAring

b Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj VIhsou Cristou uiou Dauid uiou VAbraamAring Sf Evanghelist Matei icircşi icircncepe Evanghelia cu o sintagmă pe care o icircntacirclnim şi la icircnceputul Vechiului Testament Sintagma este apax legomeno icircn Noul Testament O icircntacirclnim icircn Vechiul Testament icircn formă identică la Fac 24 unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pămacircntului şi icircn Facere 51-2 unde se vorbeşte despre facerea omului Genesis 24 4 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj ouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghj Genesis 51-2 Genesis 51 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj avnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwn Sfacircntul Evanghelist Matei icircmprumută expresia vechi-testamentară prin care se indică descrierea facerii cerului şi a pămacircntului pe de o parte şi facerea omului pe de altă parte adică descrierea creaŃiei lumii pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează cartea naşterii Macircntuitorului Hristos percepacircnd acest moment ca pe o nouă creaŃie a lumii Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf Pavel) şi literatura patristică a Bisericii Folosirea acestei sintagme vechitestamentare cu o rezonanŃă atacirct de puternică şi cu o semnificaŃie atacirct de exactă nu mai icircncape nici o icircndoială că Sf Evanghelist Matei icircşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj se icircnŃelege ci şi teologic

25 Sf Ev Matei urmăreşte mai curacircnd teologia decacirct biografia lui Iisus

a Repere geografice - Acceptă aceeaşi repartiŃie generală a activităŃii Macircntuitorului Galileia icircn

afara Galileii şi Ierusalim - Alte indicaŃii geografice au mai curacircnd motivaŃie teologică (confirmarea

proorociilor vechi-testamentare Naşterea la Betleem fuga icircn Egipt prezisă de Osea (111) uciderea pruncilor - proorocită de Ieremia (3115) stabilirea icircn Nazaret (vezi Ieremia (1357)

- Alte indicaŃii geografice au puŃin relevanŃă (la Marea Galilee urcacircnd sau coboracircnd din munte pe cale icircn casa lahellip etc

b Repere cronologice - activitatea publică icircncepe prin indicarea generică bdquoicircn zilele aceleardquo (31) - bdquoAtuncirdquo este o altă coordonată de timp pe care Matei o reia de 92 de ori

(faŃă de 6 ori la Marcu şi 15 la Luca) - Ca şi la Marcu şi Luca Matei rezumă activitatea la un an lucru infirmat

de informaŃia sigură de la Ioan - Faptul că Matei grupează atacirct cuvintele cacirct şi faptele Macircntuitorului icircn

grupe de zece sau şapte (cifre teologice) arată că era mai curacircnd preocupat de sistematizare şi de relevanŃa teologică decacirct de cronologie

- Matei prezintă lucrurile ilustrativ cu titlu de exemplu nu exhaustiv Activitatea Macircntuitorului este concentrată icircn patru zile ndash evident prea icircncărcate - la care se adaugă istorisirea Patimilor(Vezi 51-817 818-934 121-8 9-14 1222-1352)

- Matei se icircngrijeşte să lege evenimentele unele de altele prin construcŃii literare (de ex flosirea genitivului absolut tradus icircn romacircneşte prin gerunziu Văzacircnd Iisus (51 818) cunoscacircnd (1215) aflacircnd ( 412 1413) ieşind (131 1521)

- Aceeaşi funcŃie de legătură stilistică au şi alte formule frecvent folosite

de Matei icircn ziua aceea- εν τη ηmicroερα εκεινη (31 131 2223) icircn timpul acela εν εκεινω τω καιρω (211 141 1125) icircn momentul acela (181 2655) de acolo εκειθεν (9927 12915 152129)

c PredilecŃia lui Matei pentru teologie este evidentă Cuvintele şi faptele consemnate au un rol teologic o funcŃie teologică explicită aceea de a arăta că Iisus a fost cu adevărat Mesia Domnul Fiul lui Dumnezeu

d Grupacircnd faptele cuvintele parabolele discuŃiile Matei conferă istoriei lui Iisus semnificaŃii teologice dimensiuni mai adacircnci

3 Planul Evangheliei după Matei

31 Introducere

Evanghelia după Matei ca şi celelalte Sfinte Evanghelii sau scrieri nou-testamentare este un edificiu literar unitar realizat după un anumit plan pe care este de presupus că Sf Evanghelist Matei l-a avut icircn minte icircnainte de a purcede la redactarea acesteia ExistenŃa unui astfel de plan icircn cazul Evangheliei după Matei este cu atacirct mai posibilă cu cacirct aceasta are un evident caracter didactic şi sistematic

Planul unei lucrări literare ne conduce la descoperirea funcŃionalităŃii şi prin urmare a sensului pe care autorul icircl atribuie fiecărei părŃi componente mai mari sau mai mici icircn structura unitară şi coerentă a Evangheliei Faptul că anumite evenimente din viaŃa Macircntuitorului sunt plasate de SfinŃii Evanghelişti icircn contexte diferite arată intenŃia acestora de a sublinia valenŃe şi sensuri diferite ale aceluiaşi eveniment SelecŃia diferită a materialului evanghelic ndash faptul că nu toŃi SfinŃii Evanghelişti relatează aceleaşi evenimente sau aceleaşi cuvinte ale Macircntuitorului ndash este determinată desigur de un plan anume al fiecărui Evanghelist Planul ne ajută să identificăm şi să urmărim firul roşu sau logica care dă coerenŃă şi unitate icircntregului edificiu

Şi icircn cazul discutării planului unei Sfinte Evanghelii trebuie să spunem mai icircntacirci că toate cele patru Sfinte Evanghelii urmează icircn mare un plan comun icircntrucacirct obiectivul lor este comun acela de a face cunoscută IcircnvăŃătura şi faptele Domnului nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu icircntrupat DiferenŃele intervin la detalii şi la aspectele particulare sau specifice dictate de icircmprejurările scrierii fiecărei Evanghelii mai ales de destinatarii cărora acestea se adresează şi de obiectivele specifice urmărite de fiecare evanghelist icircn parte Biserica a reŃinut icircn canonul Noului Testament cele patru Sfinte Evanghelii propunacircndu-ne evident un discurs unic complementar icircmbogăŃitor format din patru discursuri specifice cu particularităŃi cu aspecte şi accente diferite Există aşadar o parte comună a planului şi o parte specifică fiecărui Sfacircnt Evanghelist Un exemplu icircntre multele posibile Sf Ev Matei adresacircndu-se iudeo-creştinilor prezintă genealogia Macircntuitorului numai de la Avraam părintele poporului ales icircn timp ce Sf Ev Luca adresacircndu-se păgacircnilor prezintă genealogia Macircntuitorului pacircnă la Adam părintele tuturor oamenilor Sf Ev Ioan preocupat să completeze celelalte Evanghelii prezintă la icircnceputul Evangheliei Sale bdquogenealogia cereascărdquo a Macircntuitorului Hristos existenŃa din veşnicie a Fiului lacircngă Tatăl Ceea ce ne interesează aici este sublinierea particularităŃii planului Evangheliei după Matei De altfel identificarea particularităŃilor ne ajută şi la identificarea planului

Strădania exegeŃilor de a identifica planul Evangheliei este legitimă icircntrucacirct de existenŃa şi lectura acestui plan depinde icircnŃelegerea Evangheliei şi icircn literă dar mai ales icircn duhul ei Duhul

unui discurs indiferent care ar fi acesta este regăsit icircn intenŃia autorului Cititorul sau exegetul trebuie să ajungă la a descifra icircn texte ce a vrut autorul lor să spună Acesta este un principiu exegetic fundamental şi de bun simŃ Desigur icircn cazul textelor sfinte intră icircn discuŃie şi faptul că acestea nu au drept autor numai factorul uman ci şi pe cel dumnezeiesc Despre lectura discursului dumnezeiesc al Sfintelor Scripturi vorbeşte Ermineutica biblică cu care ne-am ocupat pe primul semestru

Icircn continuare şi pentru a ilustra complexitatea planului Sfintei Evanghelii după Matei voi reproduce cacircteva din propunerile cele mai reprezentative şi relativ recente Vom icircncheia cu o sinteză critică a principalelor propuneri realizată de Ulrich Luz icircn cel mai bogat şi valoros comentariu la Evanghelia după Matei publicat icircn ultimii ani

32 Beacuteda Rigaux Teacutemoignage de lrsquoeacutevangile de Matthieu Descleacutee De Brouwer1967

După B Rigaux discursurile care se disting la Sf Ev Matei faŃă de ceilalŃi sinoptici prin lungimea şi unitatea lor jalonează icircntreaga Evanghelie constituind principalele repere ale planului acesteia Ele oferă icircnvăŃătura specifică şi profundă a Macircntuitorului Iisus Hristos

Tema principală a celor cinci discursuri este una şi aceeaşi IcircmpărăŃia cerurilor icircn legătură cu care Sf Evanghelist subliniază de fiecare dată un aspect caracteristic

I Programul Lui Iisus este expus icircn ceea ce este numit Predica sau Introducerea de pe Munte Cartă a IcircmpărăŃiei cerurilor Predica de pe Munte conŃine noua Dreptate sau Lege care este proclamată icircn exigenŃele ei radicale şi suverane (cap 5-7)

II Discursul misionar sau Icircndrumările misionare colaŃionează sfaturi date misionarilor şi prevestiri ale riscurilor pe care le presupune propovăduirea Evangheliei (cap 10)

III Discursul despre Taina IcircmpărăŃiei grupează şapte parabole subliniind caracterul tainic şi smerit al IcircmpărăŃiei de la vestirea ei şi pacircnă la icircmplinirea glorioasă a acestei (cap 13)

IV Al patrulea discurs reglementează raporturile icircn sacircnul comunităŃii creştine Dacă Hristos a venit pentru a sluji şi a suferi atunci şi ucenicii Lui trebuie să trăiască icircn smerenie cu grijă faŃă de cei mai mici icircndreptacircndu-se frăŃeşte icircntre ei cu rugăciune comună şi cu iertarea greşelilor (cap 18)

V Icircn sfacircrşit al cincilea discurs reia discursul eshatologic al lui Marcu (cap13) pe care-l amplifică considerabil mai ales cu pilde pe tema privegherii (2445-2530)

Toate cele cinci discursuri sunt urmate de o formulă care introduce tema următoare Şi sfacircrşind Iisus de dat aceste icircnvăŃăturihellip Kai evgeneto o[te evtelesen o VIhsouj touj logouj toutouj (728 111 1353 191 261)

Evanghelia după Matei mai conŃine şi alte discursuri unul chiar la fel de unitar şi apropiat ca lungime celor cinci Este vorba de cunoscutele vai-uri adresate fariseilor (cap 23)

Plecacircnd de la cele cinci mari discursuri au fost elaborate multe interpretări şi concluzii privitoare la structura literară a Ev după Matei

Icircn 1930 BWBacon exeget american a lansat teoria că ne aflăm icircn faŃa unui nou Pentateuh Avacircnd icircn vedere şi raportarea mai mult decacirct evidentă a Sf Evanghelist la Vechiul Testament teoria noului Pentateuh pare plauzibilă Macircntuitorul un nou Moise un nou Legiuitor Fericirile şi ceea ce urmează acestora sunt o replică evidentă la Decalog Noua Lege este dată tot pe un munte ca şi legea veche (Muntele Sinai) etc

Pentru a icircmpărŃi Ev după Matei icircn cinci părŃi este nevoie să asociem celor cinci discursuri partea narativă a Evangheliei care ar trebui să aibă o legătură logică cu discursurile eventual ca părŃi pregătitoare sau introductive la acestea Acest lucru se verifică icircn cea mai mare parte

1 Astfel cap 3-4 relatează fapte absolut necesare pentru introducerea Predicii de pe Munte Botezul lui Iisus Ispitirea (31-411) icircnceputul activităŃii Sale publice (412-17) alegerea ucenicilor (418-22) şi atragerea mulŃimilor de minunile săvacircrşite de Iisus (423-25)

2 A doua secŃiune narativă (cap 8-9) prezintă un tablou cu zece minuni săvacircrşite de Macircntuitorul care pot fi socotite o firească pregătire pentru icircnŃelegerea lucrării misionare a Acestuia şi pentru misiunea Apostolilor Ultimele versete ale cap 9 (36-37) constituie o evidentă introducere a Discursului misionar din cap 10

3 A treia secŃiune narativă (cap11-12) ar servi ca introducere la Discursul Parabolelor IcircmpărăŃiei Aceasta ne prezintă o grupare de episoade şi cuvinte care au drept scop să pună icircn lumină lucrarea dumnezeiască caracterul tainic al IcircmpărăŃiei

4 Ultimele două secŃiuni narative(cap 1353-17 şi respectiv cap 19-23) par a avea mai puŃină legătură directă cu discursurile care urmează Li se recunoaşte icircnsă cel puŃin funcŃia de a pregăti atmosfera pentru ceea ce urmează este vorba de discursul eclesial (cap 18) şi cel eshatologic (cap24-25)

IcircmpărŃirea Evangheliei după Matei icircn cinci secŃiuni presupune perceperea cap 1-2 ca o introducere iar a cap26-28 (Patimile şi Icircnvierea) ca o concluzie ceea ce ar conferi acestora oarecum un caracter secundar Acest lucru nu este deloc potrivit mai ales cu ultimele capitole care Ńin de esenŃialul structurii şi compoziŃiei Evangheliei Este motivul pentru care unii exegeŃi nu acceptă această icircmpărŃire

Există astfel riscul ca exegetul să substituie perspectivei autorului icircnŃelegerea sa ceea ce nu este corect Icircn icircmpărŃirea unei lucrări trebuie icircn mod obligatoriu să se Ńină seamă de intenŃia iniŃială a autorului

14

33 UBS Handbook Series A Handbook on The Gospel of Matthew by Barklay M Newman and Philip C Stine New York 1992

B Newman şi Ph Stine socotesc icircmpărŃirea Evangheliei după Matei (Ev Mt) icircn cinci părŃi depăşită icircn parte deşi menŃionează faptul că este imposibil să negi existenŃa celor cinci sumare sau concluzii cu care se icircncheie fiecare din cele cinci părŃi (728 111 1353 191 261)

Se icircncearcă un compromis socotindu-se că este mai rezonabil să se accepte că Ev Mt conŃine cel puŃin cinci discursuri importante icircncadrate de un bogat material narativ şi de alte icircnvăŃături ale Macircntuitorului Icircn plus trebuie să acceptăm că atacirct din punct de vedere teologic cacirct şi cronologic relatările privind naşterea şi patimile trebuie plasate icircn interiorul acestui plan

Avacircnd icircn vedere consideraŃiile de mai sus şi amintind faptul că Iisus Hristos este personajul central icircn jurul căruia se desfăşoară totul sunt planul şi cuprinsul icircn detaliu de mai jos

I Originea şi Persoana lui Iisus Hristos (11-417)

a Prin intermediul genealogiei (11-17) al istorisirii naşterii (118-25) al mărturiei lui Ioan Botezătorul (31-12) şi al mărturiei Tatălui din cer (313-17) Iisus Hristos este icircn diverse moduri identificat cu Mesia Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatele lumii şi Fiul lui Dumnezeu

b Icircn continuare după relatarea icircntreitei ispitiri (41-11) care slujeşte de asemenea la definirea identităŃii lui Iisus Acesta icircşi icircncepe activitatea icircn Galileea icircmplinind astfel cuvintele lui Isaia proorocul (412-16)

c Versetul 17 al cap 4 poate fi icircnŃeles ca un sumar referindu-se pe de o parte la ceea ce a avut deja loc şi pe de altă parte funcŃionacircnd ca o anticipare a ceea ce avea să urmeze

II Slujirea (activitate) şi Mesajul Macircntuitorului Iisus Hristos (418-1620)

a Activitatea publică a lui Iisus Hristos icircncepe cu chemarea primilor patru ucenici (418-22) al căror răspuns se constituie icircn modelul uceniciei prin excelenŃă aşa cum icircl mai găsim descris şi icircn altă parte icircn Ev (99-13)

b După o perioadă scurtă de propovăduire şi vindecări minunate (423-25) Iisus icircnvaŃă pe ucenicii săi căile IcircmpărăŃiei şi compară valorile acesteia cu cele ale Iudaismului tradiŃional (51-728)

c După icircntoarcerea din munte Iisus icircşi arată prin numărate mijloace puterea Sa asupra răului de orice fel şi asupra demonilor ca şi asupra oamenilor şi a naturii (81-934)

d Cel de al doilea corp important de icircnvăŃături al Ev Mt (101-111) este precedat de un sumar similar celui care a precedat Predica de pe Munte (vezi 423-25 şi 9 35-38)

15

e Cei doisprezece Apostoli - care icircntr-un anume fel reprezintă pe toŃi cei care urmau lui Hristos ndash sunt trimişi să vestească Evanghelia IcircmpărăŃiei li se vorbeşte despre persecuŃiile ce au să vină despre cum trebuie să se poarte şi li se promite o răsplată deosebită (cap 10)

f Capitolele 11 şi 12 conŃin icircn principal icircntrebări şi controverse privind persoana şi autoritatea lui Iisus

- Ioan Botezătorul acum icircn icircnchisoare se pare că are icircndoieli sau doreşte să-i icircncredinŃeze pe ucenicii săi şi trimite mesageri care să-L icircntrebe pe Iisus dacă El este Mesia (112-19)

- cetăŃile Horazin şi Betsaida icircn care s-au făcut multe minuni icircntorc spatele Macircntuitorului (1120-24)

- fariseii şi icircnvăŃătorii de lege s-au pronunŃat deja că oricine icircncalcă Sacircmbăta (121-14) sunt mai curacircnd sub stăpacircnirea lui Belzebut (1222-32)

- chiar membri ai familiei lui Iisus vin să discute cu El (12 33-45)

g Icircn acest moment crucial al activităŃii lui Iisus - cacircnd icircndoiala şi refuzul se răspacircndesc icircn racircndul mulŃimii - Matei introduce capitolul cu parabolele IcircmpărăŃiei probabil pentru a explica motivul acestei reacŃii negative la mesajul IcircmpărăŃiei poporul are mintea icircnchisă urechile astupate şi ochii icircnchişi faŃă de adevăr (1315) De aici necesitatea de a recurge la parabole (1313)

h După icircnvăŃarea prin parabole pe malul Lacului Galileii Iisus se icircntoarce icircn cetatea Sa natală Nazaret unde nu mai săvacircrşeşte nici o minune din pricina lipsei de credinŃă a poporului (1353-58)

i Ioan Botezătorul al cărui destin este similar cu cel mal Macircntuitorului şi a cărui moarte anticipează pe a Acestuia este de asemenea respins şi icircn cele din urmă ucis de Irod Antipa fiul lui Irod cel Mare (141-12)

j După uciderea lui Ioan Botezătorul Iisus merge icircn pustiu unde hrăneşte icircn chip minunat cinci mii de bărbaŃi (1413-21) şi mai tacircrziu merge pe mare (14 22-33) Foarte probabil cele două evenimente minunate au drept scop amintirea trecerii Mării Roşii (Ieşire 14) şi hrănirea minunată a IsraeliŃilor icircn pustiu (Ieşire 16)

k Icircntorcacircndu-se pe partea de vest a Iordanului Iisus este icircntacircmpinat de mulŃime de oameni care auziseră de El şi care-l aduc bolnavi pe care Acesta icirci vindecă(1434-36) Atunci vine de la Ierusalim o delegaŃie care-L provoacă icircn problema a ceea ce poate face pe om necurat cu adevărat (151-20) Icircn acest context o femeie de neam străin (cananeancă) ndash şi prin aceasta bdquonecuratărdquo- face dovada unei credinŃe neobişnuite ( 15 21-28) Icircn continuare Iisus vindecă mulŃi oameni )15 29-31) icircnainte de a sătura o mulŃime de patru mii de bărbaŃi (1532-39)

l Cererea Fariseilor şi a Saducheilor de a le oferi semne minunate (161-4) i oferă lui Iisus ocazia de a atenŃiona pe ucenici icircn privinŃa

16

ipocriziei Fariseilor şi saducheilor (165-12) care conduce la concluzia asupra activităŃii Sale icircn mijlocul mulŃimii şi face loc mărturisirii lui Petru care face trecerea spre descoperirea care urmează a o face Iisus privitor la persoana Sa numai la cercul mic al ucenicilor (1613-20)

III Lucrarea şi Descoperirea lui Iisus Hristos (1621- 2034)

a După mărturisirea lui Petru (1613-20) Iisus le vorbeşte ucenicilor Săi icircn trei ocazii despre ceea ce icircl aşteaptă la Ierusalim ndash concret respingerea Lui din partea autorităŃilor moartea şi icircnvierea (16 21-28 17 22-23 20 17-19)

b Şase zile după prima vestire a Patimilor are loc Schimbarea la faŃă a lui Iisus icircn faŃa celor trei ucenici Petru Iacob şi Ioan icircn timp ce un glas din cer confirmă că El este Fiul lui Dumnezeu (171-13)

c Imediat ce coboară de pe Munte (compară cu 81-4) Iisus icircntacirclneşte un om care avea un fiu demonizat pe care-l vindecă (17 14-20)

d Icircn continuare Matei consemnează episodul cu plata taxei la templu (1724-27) care pune odată icircn plus icircn discuŃie raportul dintre credinŃa creştină şi Iudaism

e Icircntre a doua şi a treia vestire a patimilor Iisus icircnvaŃă pe ucenici despre adevărata măreŃie şi despre necesitatea iertării (181-191)

f Icircn această perioadă icircn care Iisus stă departe de mulŃime icirci icircnvaŃă pe ucenici alte lucruri centrale ale mesajului Său despre IcircmpărăŃie

- despe căsătorie (191-12) - despre smerenie şi măreŃie (1913-15 20 20-28) - despre avere (1916-30) - despre bunătatea lui Dumnezeu (201-16)

g Cei doi orbi la Ierihon (20 29-34) au o semnificaŃie mai mare decacirct poporul Ierusalimului a cărui primire entuziastă se va transforma icircn scurt timp icircn ostilitate

IV Moartea şi Icircnvierea lui Iisus ( 21 1-28-20)

a Deşi Iisus este bine primit icircn Ierusalim (211-11) activitatea Sa icircn templu (2112-17) provoacă pe arhierei şi pe bătracircnii poporului icircn problema autorităŃii lui Iisus (2123-27) Iisus le răspunde cu trei parabole (2128-32 21 33-46 22 1-14)

b După ce este icircntrebat icircn legătură şi cu alte probleme importante (22 15-22 22 23-33 22 34-40) Iisus pune singur problema relaŃiei dintre David şi Mesia (22 41-46) denunŃacircnd ipocrizia Fariseilor şi a icircnvăŃătorilor de lege ( 231-36)

c Singur cu ucenicii Iisus le vorbeşte despre distrugerea Ierusalimului şi despre evenimentele apocaliptice ce aveau să vină (241-31) ca un icircndemn la priveghere (251-13) şi credincioşie (25 2514-30) din partea ucenicilor (24 32-51)

d Dar mai presus de toate Iisus le zugrăveşte judecata viitoare (25 31-46) lucru ce are drept scop să trezească pe cititorii Evangheliei cu

17

privire la icircmprejurările icircn care şi cacircnd vor icircntacirclni pe Fiul Omului şi cacircnd va trebui să răspundă la judecata din urmă

e Icircn cele din urmă după ce a fost trădat de Iuda (2647-56) după ce Petru s-a lepădat de El (2669-75) şi după ce a fost respins de poporul său (2657-67) Iisus este răstignit (2732-44)

f Moartea Sa are efecte miraculoase (2745-56) după cum nu mai puŃin minunată este Icircnvierea Sa (281-10)

g Evanghelia se icircncheie cu misiunea pe care Iisus o icircncredinŃează ucenicilor Săi aceea de a propovădui mesajul Său icircn toată lumea cu făgăduinŃa de a fi cu ei totdeauna pacircnă la sfacircrşitul veacurilor (2815-20)

34 C H Lohr icircn Catholic Biblical Quarterly 23 (1961) p 427 Adoptat şi de The New Jerome Biblical Commentary (Edited by Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer şi Roland E Murphy 1990)

Planul propus de Lohr se bazează pe simetria caracteristică compoziŃiilor literare antice şi pe folosirea conceptelor de inclusio chiasm sau citirea icircn cruce

Icircn acest caz Matei ar fi compus Evanghelia sa alternacircnd relatarea sau istorisirea unor evenimente cu redarea unor cuvacircntări sau discursuri ale Macircntuitorului construite icircn jurul unei secŃiuni centrale constituită de o colecŃie de şapte parabole despre IcircmpărăŃia cerurilor

Această icircmpărŃire reŃine ca punct structura centrată pe cele cinci mari discursuri pe care le integrează icircnsă icircntr-un context mai generos Ea nu acceptă icircnsă ideea bdquoPentateuhuluirdquo lui Matei ndash icircmpărŃire icircn cinci cărŃi fiecare conŃinacircnd o parte narativă şi un discurs ndash pentru faptul că lasă icircn afara planului relatarea patimilor şi a Icircnvierii

A 1-4 SecŃiune narativă ndash Naşterea şi icircnceputul activităŃii B 5-7 Cuvacircntare ndash Fericirile Intrarea icircn IcircmpărăŃie C 8-9 SecŃiune narativă ndash Autoritate şi Chemare D 10 Cuvacircntare ndash Discursul misionar E 11-12 SecŃiune narativă ndash Refuzul din partea contemporanilor (bdquoneamului acestuiardquo) F 13 Cuvacircntare ndash Parabolele IcircmpărăŃiei E 14-17 SecŃiune narativă ndash Recunoaşterea de către Ucenici D 18 Cuvacircntare ndash Discursul privind comunitatea sau discursul eclesial C 19-22 SecŃiune narativă ndash Autoritate şi chemare B 23-25 Cuvacircntare ndash Discursul eshatologic Venirea IcircmpărăŃiei A 26-28 SecŃiune narativă ndash Moartea şi Naşterea din nou

IcircmpărŃirea conŃinutului Evangheliei după Matei urmacircnd planul lui Lohr Primele titluri aparŃin lui Lohr celelalte atunci cacircnd apar sunt diferite şi propuse de trad neogreacă (Η Καινη ∆ιαθηκη Το προτωτυπο κειmicroενο microε microεταφραση στη δηmicroοτικη Αθηνα 1989) Icircn paranteze drepte sunt trecute locurile paralele

18

I Naşterea şi icircnceputul activităŃii (11-422) a Genealogia lui Iisus (11-17) ndash Strămoşii lui Iisus [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7] c Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor d Fuga icircn Egipt (213-15) e Uciderea pruncilor (216-18) f Icircntoarcerea din Egipt (219-23) g Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12) [Mc 11-8 Lc 31-915-17 In

119-28] h Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22] i Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] j Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc

414-15] k Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11]

II Predica de pe Munte (423-729)

a Introducere (423-52) Activitatea icircn Galileea [ Lc 617-19] b Exordium (53-16)

a Fericirile (53-12) [Lc 620-23] b Sarea şi lumina lumii (513-16) [Mc 950 Lc 14 34-35]

c Noua Morală Principiile sale fundamentale şi şase exemple (517-48) Iisus şi legea

a Cea mai icircnaltă dreptate (517-20) b Uciderea (521-26) c Adulterul (527-30) d DivorŃul (531-32) [Mt 199 Mc 1011-12 Lc 1618] e Jurămacircntul (533-37) f Legea talionului (538-42) [ Lc 629-30] g Iubirea vrăşmaşilor (543-48) Iubirea faŃă de aproapele [Lc

627-2832-36] d Noua perspectivă asupra faptelor dreptăŃii (61-18)

a Milostenia (61-4) Adevărata milostenie b Rugăciunea (65-15) Adevărata rugăciune Rugăciunea domnească [Lc 112-4] c Postul (616-18) Postul adevărat

e Alte sfaturi (619-712) a Comoară icircn cer (619-21) Adevărata comoară [Lc 12 33-34] b Luminătorul trupului (622-23) [Lc 1133-36] c Dumnezeu şi Mamona (624) Dumnezeu şi banii [Lc 1613] d Grija de cele trebuincioase vieŃii (625-34) [Lc 1222-34] e Nu judecaŃi (71-6) Judecata [Lc 6 37-3841-42] f CereŃi căutaŃi bateŃi (77-12) Icircmplinirea rugăciunilor

Regula de aur [Lc 119-13] f Concluzii la predica de pe Munte (713-27)

a Poarta cea stracircmtă (713-14) [Lc 1324] b Judecata după roade (715-20) ProfeŃii mincinoşi [Lc 643-

44] c Un episod descris icircn lumina JudecăŃii viitoare (721-23)

Adevăratul ucenic [Lc 1325-27]

19

d Casa clădită pe piatră şi casa clădită pe nisip (724-29) Parabola cu cele două case [Lc 647-49]

helliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellipIisus adevăratul IcircnvăŃător (728-29) III Autoritate şi chemare (81-938)

a CurăŃirea unui leprosul (8 1-4) [Mc 140-45 Lc 512-16] b Vindecarea slugii sutaşului (8 5-13) [Lc 71-10 In 443-54] c Vindecarea soacrei lui Petru (814-15) [Mc 129-34 Lc 438-41] d Vindecări făcute spre seară (816-17) e Despre urmarea lui Iisus (818-22) Premise ale uceniciei [Lc 957-62] f Liniştirea furtunii pe mare (823-27) [Mc 435-41 Lc 822-25] g Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (828-34) [Mc 51-20 Lc 826-

39] h Vindecarea unui paralitic (91-8) [Mc 21-12 Lc 517-26] i Chemarea vameşului Matei (99-13) [Mc 213-17 Lc 527-32] j Icircntrebări despre post (9 14-17) Mc 218-22 [Lc 533-39] k Vindecarea fiicei dregătorului (9 18-26) hellipşi vindecarea femeii cu

scurgere de sacircnge Mc 521-43 [Lc 840-56] l Vindecarea a doi orbi (927-31) m Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9 32-34) helliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellipDiferite vindecări (9 35) n Mila lui Iisus (9 35-38) Iisus şi IsraeliŃii

IV Discursul misionar (101-42) a Misiunea celor doisprezece Apostoli (101-4) [Mc 313-19 Lc 612-16] b Trimiterea celor doisprezece (105-16) Icircndrumări pentru misiune [Mc

66-13 Lc 91-6] c Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10 17-25) ReacŃia lumii faŃă

de misiunea celor doisprezece [Mc 139-13 Lc 122-7 21 12-19] d Teama justificată şi teama nejustificată (1026-31) e A mărturisi pe Iisus icircn faŃa oamenilor (1032-39)

- Necesitatea mărturisirii (1032) [Lc 128-9] - Cearta icircntre oameni (1034-36) [Lc 1252-53] - Dragostea pentru Hristos aduce cu sine o stare de criză

(1037-39) [Lc 14 26-27] f Răsplata ucenicilor (1040-42) Atitudinea faŃă de Apostoli [Mc 941]

V Refuzul acestui neam de a primi pe Iisus (111-1250) a Iisus Botezătorul şi Iisus (111-19)

- Icircntrebarea lui Ioan (111-6) [Lc 718-23] - Persoana lui Ioan (117-15) [Lc 724-35] - ReacŃia contemporanilor lui Iisus (1116-24) [Lc

1013-15] b Vai-uri adresate unor cetăŃi (1120-24) c MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus adresată

celor osteniŃi (1125-30) Descoperirea făcută către cei smeriŃi [Lc 1021-22]

d Culegere de spice de gracircu icircn zi de sacircmbătă (121-8) Păstrarea sacircmbetei [Mc 223-28 Lc 61-5]

e Vindecarea omului cu macircna uscată (12 9-14) Vindecare icircn zi de Sacircmbătă [Mc 31-6 Lc 66-11]

f Robul ales (12 15-21) ProfeŃia lui Isaia despre Iisus

20

g Iisus şi Belzebul (12 22-32) Puterea lui Iisus asupra demonilor [Mc 320-27 Lc 1114-23]

- Păcatul icircmpotriva Duhului Sfacircnt (12 31-32)[Mc 328-30 Lc 1210] h Copacul şi roadele sale (12 33-37) Cuvintele judecă pe oameni [Lc

643-45] i Semnul lui Iona (1238-42) [Mt 161-4 Mc 811-12 Lc 1129-32] j Icircntoarcerea duhului rău (1243-45) [Lc 1124-26] k Familia lui Iisus (1246-50) Mama şi fraŃii lui Iisus [Mc 331-35 Lc

819-20] VI Parabolele IcircmpărăŃiei

a Parabola semănătorului (131-9) [Mc 41-9 Lc 84-8] b Scopul parabolelor (13 10-17) De ce vorbeşte Iisus icircn parabole [Mc

410-12 Lc 89-10] c Explicarea parabolei semănătorului (1318-23) [Mc 413-20 Lc 811-

15] d Parabola neghinelor (13 24-30) e Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (1331-33)

- Parabola grăuntelui de muştar (1331-32) [Mc 430-32 Lc 1318-19]

- Parabola aluatului (1333) [Lc 1320-21] f Folosirea Parabolelor de către Iisus (13 34-35) g Interpretarea parabolei neghinelor (1336-43) h Parabolele comorii ascunse mărgăritarului şi năvodului (13 44-50) i Lucruri vechi şi noi (13 51-52) O parabolă pentru ucenici

VII Recunoaştere din partea Ucenicilor (1353-1727) a Iisus este respins icircn patria sa (1353-58) [Mc 61-6 Lc 416-30)] b Moartea lui Ioan Botezătorul (141-12) [Mc 614-29 Lc 97-9] c Săturarea celor cinci mii de oameni (14 13-21) [ Mc 630-44 Lc 910-17

In 61-14] d Mersul pe mare (14 22-33) [Mc 645-52 Lc 616-21] e Vindecarea unor bolnavi icircn Ghenisaret (1434-36) [Mc 653-56] f Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (151-20)

- TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti (151-9) [Mc 71-13] - Ce face pe om necurat (1510-20) [Mc 714-23]

g CredinŃa femeii cananeence (1521-28) [Mc 724-30] h Mai multe vindecări (1529-31) i Hrănirea a patru mii de oameni (1532-39) [Mc 81-10] j Fariseii cer semne (161-4) [Mt 1238-42 Mc 811-13 Lc 12 54-56] k Aluatul fariseilor şi al saducheilor (165-12) NeputinŃa ucenicilor de a

icircnŃelege [Mc 814-21] l Mărturisirea lui Petru (1613-20) [Mc 827-30 Lc 918-21] m Prima vestire a Patimilor şi cuvinte despre ce icircnseamnă să fii ucenic (1621-28)

- Iisus prevesteşte Patimile şi Icircnvierea sa (1621-23) [Mc 831-33 Lc 921-22] - Crucea adevăratului ucenic (1624-28) [Mc 834-91 Lc 923-27]

n Schimbarea la faŃă (171-13) [Mc 92-13 Lc928-36] o Vindecarea copilului lunatic (1714-20) [Mc 914-29 Lc 937-43a] p A doua vestire a patimilor 1722-23) [Mc 930-32 Lc 943b-45] q Statirul (banul de argint) din gura peştelui (1724-27) Cum a plătit Iisus darea

pentru Templu

21

VII Discursul comunitar sau eclesial (181-35) a Adevărata măreŃie (181-5) - Cine este superior (181-11) [Mc 933-37 Lc 946-48 171-2] b Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (186-9) c Parabola cu oaia cea pierdută (18 10-14) [Lc 151-7] d Procesul iertării (1815-20) A ierta pe fratele tău [Lc 173] e Parabola slugii neiertătoare (1821-35)

VIII Autoritate şi chemare (191-2246) a IcircnvăŃătură despre divorŃ 191-12) Căsătorie şi divorŃ [Mc 101-12] b Binecuvacircntarea copiilor (1913-15) Iisus binecuvintează copiii [Mc

1013-16 Lc 1815-17 c Tacircnărul bogat (1916-30) BogăŃia şi viaŃa veşnică [Mc 1017-31 Lc

1818-30] d Parabola lucrătorilor la vie (201-16) e A treia vestire a Patimilor şi a Icircnvierii (2017-19) [Mc 1032-34 Lc

1831-34] f Cererea fiilor lui Zevedei (2020-28) [Mc 1035-45] g Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (2029-34) [Mc 1046-52 Lc

1835-43] h Intrarea triumfală icircn Ierusalim (21 1-11) [Mc 111-11 Lc 1928-38 In

1212-19] i CurăŃirea Templului (2112-17) Alungarea vacircnzătorilor din Templu

[Mc 1115-19 Lc 1945-48 In 213-22] j Smochinul neroditor (2118-22) [Mc 1112-1420-24] k Iisus icircntrebat icircn legătură cu autoritatea sa (2123-27) [Mc 1127-33 Lc

201-8] l Parabola celor doi fii (2128-31) m Parabola stăpacircnului viei şi a lucrătorilor necredincioşi (2133-46)

[Mc 121-12 Lc 209-10] n Parabola nunŃii fiului de icircmpărat (22114) [Lc 1415-24] o Plata impozitului la Icircmpăratul roman (2215-22) [Mc 1213-17 Lc

2020-26] p Icircntrebări privind Icircnvierea (2223-33) [Mc 1218-27 Lc 2027-40] q Cea mai mare porunca (2234-40) [Mc 1228-34 Lc 1025-28] r Icircntrebare despre Fiul lui David (2241-46) Mesia şi David [Mc 1235-

37 Lc 2041-44] IX Vai-urile şi Discursul eshatologic (231-2546)

a Vai-urile icircmpotriva fariseilor şi cărturarilor (231-36) - Antiteza dintre farisei şi Ucenici (231-12) [Mc 1238-

40 Lc 1137-52 2045-47] - Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor (2313-36)

b Placircngerea Ierusalimului (2337-39) Iisus şi Ierusalimul [Lc 13 34-35] c Discursul eshatologic (241-25-46)

a Distrugerea Templului şi icircnceputul tacircnguielilor (241-14) - Prevestirea distrugerii Ierusalimului (241-2) [Mc

131-2 Lc 215-6] - Sfacircrşitul lumii (243-35) [Mc 133-31 Lc 217-33)]

b Stracircmtorarea cea mare (2415-28) c LecŃia smochinului (2432-35)

22

d Ziua şi ceasul nu sunt cunoscute (2436-44) Venirea pe neaşteptate a sfacircrşitului [Mc 1332-37 Lc 1726-3034-36]

e Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (2445-51) [Lc 1241-48]

f Fecioarele icircnŃelepte şi fecioarele nebune (251-13) Pilda celor zece fecioare

g Pilda talanŃilor (2514-30) [Lc 1911-27] h Judecata neamurilor (2531-46) Cum va fi judecată lumea

X Moartea şi Icircnvierea 261-2820) a Patimile şi moartea lui Iisus (261-2766)

a Sfatul prinderii şi uciderii lui Iisus (261-5) [Mc 141-2 Lc 221-2 In 1145-53]

b Ungerea din Betania (266-13) [Mc 143-9 In 121-8] c Trădarea lui Iuda (2614-16) [Mc 1410-11 Lc 223-6] d Icircmpreună cu Ucenicii (2617-25)

- Cina cea de taină (2617-30) [Mc 1412-26 Lc 227-23] e Instituirea Cinei Domnului (2626-30) f Vestirea lepădării lui Petru (2631-35) [Mc 1427-31 Lc

2231-34 In 1336-38] g Rugăciune din Ghetsimani (2636-46) [Mc 1432-42 Lc

2239-46] h Prinderea lui Iisus (2647-56) [Mc 1443-52 Lc 2247-53 In

181-11] i Iisus icircnaintea Sinedriului (2657-68) [Mc 1453-65 Lc 22

54-55 63-71 In 1812-1419-24] j Lepădarea lui Petru de Iisus (2669-75) [Mc 1466-72 Lc

2254-62 In 1815-1825-27] k Iisus adus la Pilat (271-2) [Mc 151 Lc 231-2 In 1828-32] l Moartea lui Iuda 273-10) [Fapte 118-19] m Iisus interogat de Pilat (2711-14) n Iisus condamnat la moarte (2715-26)

- Condamnarea lui Iisus (2711-26) [Mc 152-15 Lc 233-513-15 In 1833-1916]

o Iisus batjocorit de soldaŃi (2727-31) [Mc 1516-26 In 192-3] p Răstignirea lui Iisus (2732-44) [Mc 1521-32 Lc 2326-43

In 1916b-27] q Moartea lui Iisus (2745-56) [Mc 1533-39 Lc 2344-48 In

19 28-30] r Punerea icircn mormacircnt (2757-61) [Mc 1542-46 Lc 23 50-54

In 19 38-42] s Paza mormacircntului (27 62-66)

b Icircnvierea şi trimiterea ucenicilor la misiune (281-20) a Icircnvierea lui Iisus (281-10) [Mc 16 1-8 Lc 241-12 In 201-10] b Raportul gărzii de la paza mormacircntului (2811-15) c Trimiterea la misiune (2816-20) [Mc 1614-18 Lc 2436-49

In 2019-23 Fapte 16-8]

35 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis 1992

U Luz prezintă o sinteză a soluŃiilor celor mai importante propuse pentru

23

planul Ev Mt consideracircnd că s-au impus trei direcŃii sau modele icircn estimarea structurii sau planului EM

1 Modelul Pentateuhului - avacircnd ca pretext cele cinci mari discursuri ( 5-7 10 13 18 23-25)

Acceptacircnd că fiecare discurs este precedat de o naraŃiune cele cinci cărŃi ar fi I 3-7 II 8-10 III 1-1352 IV 1353-1835 V 19-25

La acestea s-ar adăuga cap 1-2 ca Introducere şi cap 26-28 drept Concluzii

IcircmpărŃire icircn cinci cărŃi este posibil dar nu necesar să trimită la Pentateuh icircn care caz EM ar fi noua Lege (Tora) iar Iisus Noul Moise

Această soluŃie nu rezolvă după Luz legătura logică dintre naraŃiune şi discurs Multe din discursuri au continuitate logică şi cu naraŃiunile care urmează Vezi ex cap 5-7 care se leagă mai bine cu unitatea 8-9 (Iisus al cuvacircntului şi Iisus al faptei)

2 Modelul centrului (chiastic) EM ar fi construită chiastic icircn jurul unui centru Icircn cele mai multe cazuri centrul este considerat a fi cap 13 - Parabolele IcircmpărăŃiei celelalte secŃiuni fiind articulate chiastic acestui centru Cap1-4 corespunde cu 26-28 Predica de pe Munte cu Discursul eshatologic etc

Argumente discursurile lungi (5-7 şi 23-25) sunt paralele la fel şi discursurile mai scurte (10 cu 18)

3 Modelul Marcu Ev Mt ar urma fidel Ev după Marcu icircmpărŃită icircn două marii secŃiuni Ev Mt ar avea limita despărŃitoare icircntre 1620 şi 1621 după mărturisirea lui Petru PropoziŃia de icircnceput a celei de a doua secŃiuni - VApo tote hrxato o VIhsouj deiknuein toij maqhtaij auvtou (1621)- corespunde cu fraza de icircnceput a primei secŃiuni - VApo tote hrxato o VIhsouj khrussein kai legein(417) Cele două secŃiuni ar corespunde celor icircn care este icircmpărŃită Ev Mc prima parte consacrată activităŃii icircn Galileea şi a doua parte consacrată itinerariului spre Ierusalim şi patimilor Icircn acest caz cap 1-416 constituie Introducerea iar firul roşu al EM ar fi naraŃiunea şi nu expunerea icircnvăŃăturii icircn cele cinci discursuri

Critica lui Luz

- Repetarea unor formule nu poate fi un reper deoarece Matei foloseşte frecvent propoziŃii tipizate

- SecŃiunile lui Matei nu corespund cu Marcu pentru că numai icircncepacircnd cu cap 12 Matei urmez fidel pe Marcu icircn timp ce icircn cap3-11 predomină conŃinutul diferit de Marcu

- Matei foloseşte des versete sau pericope cu funcŃii de tranziŃie de legătură Acestea sunt uşor de identificat deoarece au o legătură logic şi cu ceea ce precede şi cu ceea ce urmează Iată cacircteva exemple

- 417 423-52 520 61 101626

- fraze caracteristice Kai evgeneto o[te evtelesen o VIhsouj 728 (vezi şi 111 1353 191 261)

- expresii caracteristice VEn evkeinw| tw| kairw| sau similare 121 (31 141)

- particule favorite Tote 313 (41 1120 151 1821 1913 2020 211 273 etc) sau VApo tote 417 (1621 2616)

24

Concluzia ar fi că Matei nu are icircn intenŃie delimitări icircn secŃiuni mari prin urmare astfel de secŃiuni nu pot fi uşor delimitate

Luz este de părere că Matei este mai curacircnd atent icircn alcătuirea secŃiunilor mici ale Evangheliei şi mai puŃin interesat de marile secŃiuni De aceea se concentrează asupra analizei secŃiunilor mici

Analiza structurilor literare mai mici

1 Matei pune la un loc materiale asemănătoare din punct de vedere formal sau al conŃinutului

Ex colecŃia de minuni (cap 8-9) de parabole (cap 13) discursul icircmpotriva fariseilor (cap 23) şi celelalte discursuri ca atare Acest principiu de aranjare nu este nou icircl icircntacirclnim şi la Q şi la Marcu Noutatea la Matei constă icircn aceea că Mt acordă o anumită funcŃie unităŃilor textuale astfel formate ndash vezi colecŃia de minuni după predica de pe Munte şi icircnainte de cuvacircntul misionar La fel colecŃia de parabole din cap 2128-2214 care pregătesc clar bdquosocotealardquo fială cu Israel

2 Există o evidentă simetrie icircntre diferitele materiale care sunt incluse icircn Evanghelie

Primul şi ultimul discurs sunt cele mai lungi al doilea şi al patrulea discurs sunt cele mai scurte cel de la mijloc este de mărime medie Mai pot fi identificate şi alte simetrii 2 1-12 şi 213-23 521-32 şi 533-48 81-17 şi 818-34 91-17 şi 918-34 181-14 şi 18 21-35 244-41 şi 2514-46 etc

3 Icircn compoziŃia fragmentelor Matei Ńine seamă şi de anumite numere Numărul trei pare a fi cel mai important dar şi altele precum doi patru sau şapte

De exemplu Matei icircmparte icircn trei secŃiuni fiecare din următoarele pericope 118-223 521-711 521-32 5 33-48 61-18 619-711 619-24 71-11 81-17 91-17 131-52 181-35 cap 23 244-2546

De altfel icircmpărŃirea icircn trei este un principiu de sistematizare frecvent icircntacirclnit icircn literatura iudaică ca şi icircn discursul oral

Celelalte numere sunt mai puŃin importante Totuşi a se vedea numărul şapte icircn prezentarea genealogiei sau a parabolelor din cap 13 sau icircn cap 23

4 Matei revine asupra temelor sale prin repetarea unor cuvinte cheie

Icircngerul Domnului ndash de 4 ori icircn pericopa 118-223 pentru a accentua faptul că totul se desfăşoară sub directa icircndrumare a Domnului Dreptate ndash de 5 ori icircn Predica de pe Munte (5-7) Judecată - de 7 ori icircn pericopa 1120-1245 Fariseu ndash de 4 ori icircn pericopa 121-45 MulŃime ndash de 16 ori icircn pericopa icircncepacircnd cu cap 14 A urma - de 9 ori icircn cap 8 şi u

5 Matei punctează temele sale prin propoziŃii (versete) cheie centrale sau enunŃuri cu caracter general de principiu A se vedea 517 548 6 1 712 7 21 1016 18 10 etc Aceste versete

25

deschid tratarea mai extinsă a unor teme

6 Matei foloseşte dubletele adică reluare unei temei icircntr-un context diferit Tehnica dubletelor este frecvent folosită icircn tradiŃia iudaică Ele sunt folosite cu scopuri diferite fie pentru a marca icircnceputul şi sfacircrşitul unei secŃiuni (423935 19302016 24422513) fie pentru a accentua importanŃa unei teme (913127) fie pentru a semnala aspecte diferite ale aceleiaşi teme (1017-22249-13 716-191233-35) fie pentru a sublinia continuitatea unui proces cum ar fi cel al propovăduirii Evangheliei (32417107)

7 Matei iubeşte compoziŃiile chiastice Un exemplu icircl constituie Predica de pe Munte al cărui centru este Rugăciunea domnească Alte secŃiuni structurate chiastic pot fi 91b-8 1313-18 1810-14

4 Structura pe capitole a Evangheliei după Matei 41 Introducere

IcircmpărŃirea pe capitole şi versete nu respectă totdeauna coerenŃa logică a discursului Reamintim faptul că icircmpărŃirea pe capitole şi versete este foarte tacircrzie iniŃial textul Evangheliei după Matei ca şi al celorlalte scrieri nou-testamentare fiind unul compact fără nici un fel de icircmpărŃire Din raŃiuni didactice icircnsă propunem mai jos structura pe capitole a Evangheliei după Matei Icircn felul acesta se poate memora şi identifica mai uşor unde redă Sf Evanghelist Matei un eveniment sau altul un cuvacircnt sau altul

Cele unsprezece părŃi mari indicate cu cifre romane trimit la o posibilă icircmpărŃire a Sfintei Evanghelii icircmpărŃire care Ńine seamă mai curacircnd de desfăşurarea istorisirii ca atare

Titlurile icircncearcă să surprindă cacirct mai fidel conŃinutul fragmentului respectiv Uneori ele indică generic problema alteori acolo unde a fost cu putinŃă exprimarea icircn puŃine cuvinte indică şi soluŃia Personal aş fi preferat generalizarea celei de a doua variante

A nu se uita trăsăturile Sfintei Evanghelii după Matei comune cu cele ale celorlalte trei Sfinte Evanghelii şi mai ales cu ale celorlalte două Evanghelii sinoptice

a Istorisirea vieŃii şi activităŃii Fiului lui Dumnezeu icircntrupat care - icircncepe cu naşterea şi momentul Sf Ioan Botezătorul - continuă cu vestirea Evangheliei IcircmpărăŃiei şi icircnfăptuirea semnelor

minunate care arată puterea dumnezeiască a lui Iisus şi icircn acelaşi timp inaugurarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu şi

- sfacircrşeşte cu patimile moarte şi Icircnvierea Acestuia

b Iisus Hristos este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu poporului ales prin profeŃi şi odată cu venirea lui se inaugurează timpurile mesianice care coincid cu inaugura IcircmpărăŃiei cerurilor şi inaugura rea timpurilor eshatologice

c Contemporanii Macircntuitorului cu excepŃia unui număr restracircns de ucenici nu ajung să-L icircnŃeleagă nu-L recunosc ca Mesia icirci resping icircnvăŃătura şi icircn cele din urmă icircl răstignesc

A se avea icircn vedere icircnsă trăsăturile specifice ale Evangheliei după Matei

26

a Evanghelia după Matei este scrisă icircn dialog direct ca replică sau icircn continuarea Vechiului Testament Ea demonstrează că persoana lui Iisus ca de altfel şi toate faptele lui icircmplinesc profeŃiile vechi-testamentare pe de o parte iar pe de altă parte IcircnvăŃătura sa nu desfiinŃează ci plineşte icircn sensul icircntregirii Legea vechi testamentară A se vedea şi posibila icircmpărŃire a Evangheliei icircn cinci cărŃi cu trimitere la Pentateuh

b Evanghelia după Matei are un evident caracter didactic Sfacircntul Ev Matei grupacircnd şi sistematizacircnd materialul informativ pe care-l are la dispoziŃie Aşa rezultă cele cinci mari discursuri ale Macircntuitorului care icircncep cu Predica de pe Munte ndash discurs cu un evident caracter programatic ndash şi sfacircrşesc cu Discursul eshatologic

c Iisus Hristos este prezentat mai clar decacirct icircn celelalte Evanghelii icircntr-o dublă ipostasă aceea de IcircnvăŃător şi aceea de Făptuitor (Vindecător) Propovăduia Evanghelia IcircmpărăŃiei şi vindeca toată boala icircn popor Aceste două componente ale activităŃii Sale sunt anunŃate şi semnalate deseori de Sf Ev Matei icircn cunoscutele sumare şi ilustrate constant pe parcursul istorisirii

d Sf Evanghelist Matei este interesat icircn mod special de sensul teologic al celor relatate şi nu de simpla consemnarea a acestora Acestui motiv se datorează icircntre altele şi caracterul mai succint ale relatărilor Sf Ev Matei care renunŃă la multe detalii icircntacirclnite la ceilalŃi Evanghelişti

e Este urmărită dintru icircnceput tensiunea dintre Iisus şi contemporanii Săi punctacircndu-se caracterul răutăcios al icircntrebărilor şi al comentariilor acestora insensibilitatea faŃă de minunile săvacircrşite mai ales a cetăŃilor martore a celor mai multe minuni Legat de această problemă este icircn repetate racircnduri reluată tema judecăŃii invocacircndu-se ziua aceea icircn care vor da seama cei care nu primesc propovăduirea Macircntuitorului sau a ucenicilor icircn ciuda puterii cuvacircntului Lui şi a evidenŃelor faptelor

f Pe fondul acestei tensiuni este criticată erminia stracircmtă a iudeilor care reducea făgăduinŃa dumnezeiască numai la poporul ales şi este anunŃată deschiderea făgăduinŃei lui Dumnezeu către toate neamurile Dumnezeu rămacircne fidel făgăduinŃei Sale trimiŃacircnd pe Fiul Său la poporul ales şi chemacircndu-l mai icircntacirci pe acesta dar făgăduinŃa Sa are icircn vedere pe toŃi oamenii

h Evanghelia după Matei mai mult ca celelalte subliniază erminia greşită a Legii la care ajunsese iudeii evidentă mai ales icircn absolutizarea acesteia şi corectează această erminie punctacircnd faptul că Legea nu este un scop ci un mijloc nu este un stăpacircn ci un slujitor al omului şi icircn nici un caz nu este macircntuitoarea icircn sine

Aceste cacircteva coordonate pot ajuta o memorare mai corectă a principalelor părŃi din cuprinsul Evanghelie după Matei cu atenŃia de a se raporta totdeauna partea la icircntreg

42 Structura pe capitole

Prezentăm icircn continuarea structura literară pe capitole a conŃinutului Evangheliei după Matei Avacircnd icircn vedere caracrerul sistematic al acesteia despre care am vorbit precum şi nevoia de a asimila cacirct mai bine posibil Evanghelia după Matei prezentăm pe capitole cacirct se poate de complet cuprinsul Evangheliei Pentru o perspectivă comparativă indicăm şi locurile paralele Acolo unde nu sunt indicate locuri paralele se icircnŃelege ca acestea nu există tema respectivă fiind cosnemnată numai de Matei

27

I NAŞTEREA ŞI IcircNCEPUTUL ACTIVITĂłII (11-425)

CAPITOLUL 1

a Genealogia lui Iisus (11-17) ndash Strămoşii lui Iisus [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7]

CAPITOLUL 2 a Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor b Fuga icircn Egipt (213-15) c Uciderea pruncilor (216-18) d Icircntoarcerea din Egipt (219-23)

CAPITOLUL 3 a Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12) [Mc 11-8 Lc 31-915-17 In

119-28] b Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22]

CAPITOLUL 4 a Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] b Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc 414-15] c Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11] d Sumar Activitatea icircn Galileea 423-25 [ Lc 617-19]

II PREDICA DE PE MUNTE (51-729)

CAPITOLUL 5 a Fericirile (51-12) [Lc 620-23] b Sarea şi lumina lumii (513-16) [Mc 950 Lc 14 34-35] c Expunerea Legii noi prin comparaŃie cu Legea veche Principiul

fundamental ilustrat de şase exemple Iisus şi legea (517-48) - Principiul fundamental Cea mai icircnaltă dreptate (517-20) - Uciderea (521-26) - Adulterul (527-30) - DivorŃul (531-32) [Mt 199 Mc 1011-12 Lc 1618] - Jurămacircntul (533-37) - Legea talionului (538-42) [ Lc 629-30] - Iubirea vrăşmaşilor (543-48) Iubirea faŃă de aproapele [Lc 627-

2832-36] CAPITOLUL 6

a Adevărata icircntemeiere a faptelor evlaviei (61-18) 1 EnunŃul principiului (61) 2 Milostenia (61-4) Adevărata milostenie 3 Rugăciunea (65-15) Adevărata rugăciune Rugăciunea domnească [Lc 112-4] 4 Postul (616-18) Postul adevărat

28

b Prioritatea IcircmpărăŃia cerurilor icircn faŃă atracŃiilor şi grijilor vieŃii (6 19-33)

1 AdunaŃi comori icircn cer nu pe pămacircnt (619-21) [Lc 12 33-34] 2 Vederea trebuie să fie curată (622-23) [Lc 1133-36] 3 Nu se poate sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (624) [Lc 613] 4 LăsaŃi cele trebuincioase vieŃii icircn grija lui Dumnezeu (625-32) [Lc

1222-34] 5 Concluzia CăutaŃi mai icircntacirci IcircmpărăŃia cerurilor (633-34)

CAPITOLUL 7

a Diferite icircndemnuri (71-23) 1 Nu judecaŃi ca să nu fiŃi judecaŃi (71-5) [Lc 6 37-3841-42] 2 Nu daŃi cele sfinte cacircinilor (7 6) 3 CereŃi şi vi se va da (7 7-11) [ Lc 119-13] 4 FaceŃi oamenilor ce voiŃi să vă facă ei vouă (712) 5 Poarta care duce la viaŃă este stracircmtă şi icircngustă iar cea care duce la pieire este largă (713-14) [Lc 1324] 6 FeriŃi-vă de proorocii mincinoşi Aceştia se cunosc după fapte ca pomul după roade (715-23) [Lc 643-44] [Lc 1325-27]

c Concluzia la predica de pe munte Se vor folosi de icircnvăŃăturile PM cei care auzindu-le le icircmplinesc nu cei care le aud dar nu le icircmplinesc (7 24-27) [Lc 647-49]

d Concluzia Sf Ev Matei MulŃimile sunt uimite de icircnvăŃătura lui Iisus pentru că era diferit de cărturarii lor El icircnvăŃa ca unul care are putere (728-29)

III MINUNILE ndash semne ale puterii lui Iisus Hristos şi ale instaurării

IcircmpărăŃiei cerurilor (81-938) CAPITOLUL 8

a CurăŃirea unui leprosul (8 1-4) [Mc 140-45 Lc 512-16] b Vindecarea slugii sutaşului (8 5-13) [Lc 71-10 In 443-54] c Vindecarea soacrei lui Petru (814-15) [Mc 129-34 Lc 438-41] d Sumar Vindecări făcute spre seară (816-17) e Despre urmarea lui Iisus (818-22) Premise ale uceniciei [Lc 957-62] f Liniştirea furtunii pe mare (823-27) [Mc 435-41 Lc 822-25] g Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (828-34) [Mc 51-20 Lc

826-39] CAPITOLUL 9

a Vindecarea unui paralitic (91-8) [Mc 21-12 Lc 517-26] b Chemarea vameşului Matei (99-13) [Mc 213-17 Lc 527-32] c Icircntrebări despre post (9 14-17) Mc 218-22 [Lc 533-39] d Vindecarea fiicei dregătorului (9 18-26) hellipşi vindecarea femeii cu scurgere de sacircnge Mc 521-43 [Lc 840-56] e Vindecarea a doi orbi (927-31) f Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9 32-34) g Sumar Iisus străbătea Ńinuturile propovăduind Evanghelia IcircmpărăŃiei şi vindecacircnd toată boala icircn ppor (9 35) h Seceriş mult şi secerători puŃin - introducere la discursul misionar (9 36-38)

29

IV DISCURSUL MISIONAR (101-42) CAPITOLUL 10

a Misiunea celor doisprezece Apostoli (101-4) [Mc 313-19 Lc 612-16] b Trimiterea celor doisprezece (105-16) [Mc 66-13 Lc 91-6] c Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10 17-25) ReacŃia lumii

faŃă de misiunea celor doisprezece [Mc 139-13 Lc 122-7 21 12-19] d Teama justificată şi teama nejustificată (1026-31) e A mărturisi pe Iisus icircn faŃa oamenilor (1032-39)

- Necesitatea mărturisirii (1032) [Lc 128-9] - Cearta icircntre oameni (1034-36) [Lc 1252-53] - Cine este vrednic de Hristos (1037-39) [Lc 14 26-27]

f Răsplata ucenicilor (1040-42) [Mc 941]

V REFUZUL POPORULUI IUDEU DE A PRIMI PE IISUS (111-1250) CAPITOLUL 11

a Iisus Botezătorul şi Iisus (111-19) - Icircntrebarea lui Ioan (111-6) [Lc 718-23] - Persoana lui Ioan (117-15) [Lc 724-35] - ReacŃia contemporanilor lui Iisus (1116-24) [Lc 1013-15]

b Vai-uri adresate unor cetăŃi (1120-24) c MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus

adresată celor osteniŃi (1125-30) Descoperirea făcută către cei smeriŃi [Lc 1021-22]

CAPITOLUL 12

a Culegere de spice de gracircu icircn zi de sacircmbătă (121-8) [Mc 223-28 Lc 61-5]

b Vindecarea icircn zi de Sacircmbătă a omului cu macircna uscată (12 9-14) [Mc 31-6 Lc 66-11]

c Robul ales (12 15-21) ProfeŃia lui Isaia despre Iisus d Iisus şi Belezebul (12 22-30) Puterea lui Iisus asupra demonilor [Mc

320-27 Lc 1114-23] e Păcatul icircmpotriva Duhului Sfacircnt (12 31-32) [Mc 328-30 Lc 1210] f Copacul şi roadele sale (12 33-37) Cuvintele judecă pe oameni [Lc

643-45] g Semnul lui Iona (1238-42) [Mt 161-4 Mc 811-12 Lc 1129-32] h Icircntoarcerea duhului rău (1243-45) [Lc 1124-26] i Familia lui Iisus (1246-50) Mama şi fraŃii lui Iisus [Mc 331-35Lc

819-20]

VI PARABOLELE IcircMPĂRĂłIEI (13 1-35) CAPITOLUL 13

a Parabola semănătorului (131-9) [Mc 41-9 Lc 84-8] - Scopul vorbirii icircn parabole (13 10-17) [Mc 410-12 Lc 89-10] - Explicarea parabolei semănătorului (1318-23) [Mc 413-20 Lc

811-15] b Parabola neghinelor (13 24-30)

30

c Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (1331-33) - Parabola grăuntelui de muştar (1331-32) [Mc 430-32 Lc 1318-19] - Parabola aluatului (1333) [Lc 1320-21] - Folosirea Parabolelor de către Iisus (13 34-35) - Interpretarea parabolei neghinelor (1336-43)

d Parabolele comorii ascunse mărgăritarului şi năvodului (13 44-50) e Lucruri vechi şi noi (13 51-52)

VII RECUNOAŞTERE DIN PARTEA UCENICILOR (1353-1727) CAPITOLUL 14

a Iisus este respins icircn patria sa (1353-58) [Mc 61-6 Lc 416-30)] b Moartea lui Ioan Botezătorul (141-12) [Mc 614-29 Lc 97-9] c Săturarea celor cinci mii de oameni (14 13-21) [ Mc 630-44 Lc 910-17 In 61-14] d Mersul pe mare (14 22-33) [Mc 645-52 Lc 616-21] e Vindecarea unor bolnavi icircn Ghenisaret (1434-36) [Mc 653-56]

CAPITOLUL 15

a Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (151-20) - TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti (151-9)[Mc 71-13] - Ce face pe om necurat (1510-20) [Mc 714-23]

b CredinŃa femeii cananeence (1521-28) [Mc 724-30] c Mai multe vindecări (1529-31) d Hrănirea a patru mii de oameni (1532-39) [Mc 81-10]

CAPITOLUL 16

a Aluatul fariseilor şi al saducheilor (165-12) [Mc 814-21] b Mărturisirea lui Petru (1613-20) [Mc 827-30 Lc 918-21] c Prima vestire a Patimilor şi despre ce icircnseamnă să fii ucenic

(1621-28) - Vestirea Patimilor şi Icircnvierii (1621-23) [Mc 831-33 Lc 921-22] - Crucea adevăratului ucenic (1624-28) [Mc 834-91 Lc 923-27]

CAPITOLUL 17

a Schimbarea la faŃă (171-13) [Mc 92-13 Lc928-36] b Vindecarea copilului lunatic (1714-20) [Mc 914-29 Lc 937-43a] c A doua vestire a patimilor 1722-23) [Mc 930-32 Lc 943b-45] d Plata dării la Templu cu Statirul din gura peştelui (1724-27)

VIII DISCURSUL COMUNITAR SAU ECLESIAL (181-35) CAPITOLUL 18

a Adevărata măreŃie (181-5) [Mc 933-37 Lc 946-48 171-2] b Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (186-9) c Parabola cu oaia cea pierdută (18 10-14) [Lc 151-7] d Procesul iertării (1815-20) A ierta pe fratele tău [Lc 173] e Parabola slugii neiertătoare (1821-35)

31

IX AUTORITATE ŞI CHEMARE (191-2246) CAPITOLUL 19

a IcircnvăŃătură despre căsătorie şi divorŃ (191-12) [Mc 101-12] b Iisus binecuvacircntează copiilor (1913-15) [Mc 1013-16 Lc 1815-17 c Tacircnărul bogat (1916-30) [Mc 1017-31 Lc 1818-30]

CAPITOLUL 20 a Parabola lucrătorilor la vie (201-16) b A treia vestire a Patimilor şi Icircnvierii (2017-19) [Mc 1032-34Lc

1831-34] c Cererea fiilor lui Zevedei (2020-28) [Mc 1035-45] d Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (2029-34) [Mc 1046-52Lc

1835-43]

CAPITOLUL 21 a Intrarea icircn Ierusalim (21 1-11) [Mc 111-11 Lc 1928-38 In 1212-19] b CurăŃirea Templului (2112-17) [Mc 1115-19 Lc 1945-48 In 213-22] c Smochinul neroditor (2118-22) [Mc 1112-1420-24] d Izvorul puterii lui Iisus (2123-27) [Mc 1127-33Lc 201-8] e Parabola omului cu doi fii (2128-31) f Parabola lucrătorilor viei(2133-46) [Mc 121-12 Lc 209-10]

CAPITOLUL 22 a Parabola nunŃii fiului de icircmpărat (22114) [Lc 1415-24] b Plata impozitului imperial (2215-22) [Mc 1213-17Lc 2020-26] c Icircntrebări privind Icircnvierea (2223-33) [Mc 1218-27 Lc 2027-40] d Cea mai mare porunca (2234-40) [Mc 1228-34 Lc 1025-28] e Icircntrebare despre Fiul lui David (2241-46) [Mc 1235-37 Lc 2041-44]

X VAI-URILE ŞI DISCURSUL ESHATOLOGIC (231-2546)

CAPITOLUL 23

a Vai-urile icircmpotriva fariseilor şi cărturarilor (231-36) - Antiteza dintre farisei şi Ucenici (231-12) [Mc 1238-40 Lc 1137-52 2045-47] - Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor (2313-36)

b Placircngerea Ierusalimului (2337-39) Iisus şi Ierusalimul [Lc 13 34-35] CAPITOLUL 24

a Distrugerea Templului şi icircnceputul tacircnguielilor (241-14) - Prevestirea distrugerii Ierusalimului (241-2) [Mc 131-2 Lc 215-6] - Sfacircrşitul lumii (243-35) [Mc 133-31 Lc 217-33)]

b Stracircmtorarea cea mare (2415-28) c LecŃia smochinului (2432-35) d Ziua şi ceasul sfacircrşitului nu sunt cunoscute (2436-44) Venirea pe

neaşteptate a sfacircrşitului [Mc 1332-37 Lc 1726-3034-36] e Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (2445-51) [Lc 1241-48]

32

CAPITOLUL 25 a Pilda celor zece fecioare (251-13) b Pilda talanŃilor (2514-30) [Lc 1911-27] c Judecata neamurilor (2531-46) Cum va fi judecată lumea

XI PATIMILE MOARTEA ŞI IcircNVIEREA LUI IISUS 261-2820) CAPITOLUL 26

a Sfatul uciderii lui Iisus (261-5) [Mc 141-2 Lc 221-2 In 1145-53] b Ungerea din Betania (266-13) [Mc 143-9 In 121-8] c Trădarea lui Iuda (2614-16) [Mc 1410-11 Lc 223-6] d Cina cea de taină (2617-25) [Mc 1412-26 Lc 227-23 In 1321-30] e Instituirea Dumnezeieştii Euharistii (2626-30) f Vestirea lepădării lui Petru (2631-35) [Mc 1427-31 Lc 2231-34

In 1336-38] g Rugăciune din Ghetsimani (2636-46) [Mc 1432-42 Lc 2239-46] h Prinderea lui Iisus (2647-56) [Mc 1443-52 Lc 2247-53 In 181-11] i Iisus icircnaintea Sinedriului (2657-68) [Mc 1453-65 Lc 22 54-55

63-71 In 1812-1419-24] j Lepădarea lui Petru (2669-75) [Mc 1466-72 Lc 2254-62 In 1815-

1825-27] CAPITOLUL 27

b Iisus adus la Pilat (271-2) [Mc 151 Lc 231-2 In 1828-32] a Moartea lui Iuda 273-10) [Fapte 118-19] b Iisus interogat de Pilat (2711-14) c Iisus condamnat la moarte (2715-26) [Mc 152-15 Lc 233-513-15

In 1833-1916] d Iisus batjocorit de soldaŃi (2727-31) [Mc 1516-26 In 192-3] e Răstignirea lui Iisus (2732-44) [Mc 1521-32 Lc 2326-43 In

1916b-27] f Moartea lui Iisus (2745-56)[Mc 1533-39 Lc 2344-48 In 19 28-30] g Punerea icircn mormacircnt (2757-61) [Mc 1542-46 Lc 23 50-54 In 19

38-42] h Paza mormacircntului (27 62-66)

CAPITOLUL 28

a Icircnvierea lui Iisus (281-10) [Mc 16 1-8 Lc 241-12 In 201-10] b Raportul gărzii de la paza mormacircntului (2811-15) c Trimiterea ucenicilor la misiune (2816-20) [Mc 1614-18 Lc 2436-49 In 2019-23 Fapte 16-8]

33

5 Teme centrale icircn Evanghelia după Matei

Tema centrală este comună cu celelalte trei Evanghelii Iisus Hristos este Mesia Izbăvitorul făgăduit de Dumnezeu prin profeŃi aşteptat de iudei

1 Prin El mai concret prin moartea Sa pe cruce şi prin Icircnviere se inaugurează IcircmpărăŃia lui Dumnezeu despre care Acesta vorbeşte şi pe care o anticipează prin semnele pe care le săvacircrşeşte Schimbarea la faŃă este evenimentul prin care IcircmpărăŃia lui Dumnezeu este manifestată evident Cei trei ucenic sunt cei care nu mor icircnainte de a vedea IcircmpărăŃia lui Dumnezeu (Sf Ioan Hrisostom) IcircmpărăŃia lui Dumnezeu este tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului Hristos Evanghelia Sa este numită de Sfacircntul Evanghelsit Matei bdquoEvanghelia IcircmpărăŃieirdquo prin excelenŃă

2 Momentul venirii lui Mesia echivalează cu o intervenŃie radical nouă a lui Dumnezeu icircn istorie Fapt sugerat de Matei prin bdquonaşterea din Fecioarărdquo (S Agouridis) şi de la Duhul Sfacircnt şi evidenŃiat prin minunile săvacircrşite de Macircntuitorul Hristos care arată dumnezeirea Acestuia şi puterea prin care El restaurează starea de normalitate a lumii Acest moment al iconomiei divine este asimilat cu o nouă creaŃie bdquoCartea naşterii lui Iisusrdquo (Evanghelia) este prezentată de către Sfacircntul Evanghelist Matei icircn replică cu bdquoCartea facerii cerului şi a pămacircntuluirdquo (Geneza) Vremurile mesianice coincid cu sfacircrşitul unei perioade icircn istoria lumii şi cu un nou icircnceput cu o schimbare radicală Icircncepe o epocă nouă o lume nouă

3 Acest moment este icircn egală un moment de judecată de bilanŃ pentru lumea de pacircnă atunci Judecata este efectuată direct prin reflectarea icircn Adevăr a lumii Orice icircntacirclnire cu Dumnezeu este icircn sine o judecată pentru că echivalează cu o confruntarea sau oglindire cu Adevărul deplin din care reiese măsura ta sau a lumii tale Este motivul pentru care nu este deloc comodă icircntacirclnirea omului cu Dumnezeu Judecata priveşte concrete poporul alesc are primise de la Dumnezeu Legea veche şi care se confruntă acum cu momentul evaluării măsurii sau modului icircn care acesta a icircmplinit Legea Multe din parabolele dar şi din cuvintele Macircntuitorului Hristos au drept subiexct direct sau indirect tocmai această temă a judecăŃii poporului ales şi a aflării lui vinovat de faptul răstălmăcirii Legii şi al icircnstrăinării de Dumnezeu

4 Judecata este un reper fundamental pentru icirctreaga omenire Matei este cel care consemnează discursul eshatologic al Macircntuitorului care sfacircrşeşte cu scena judecăŃii Criteriile judecăŃii arată mila lui Dumnezeu Nu sunt investigate faptele mari şi multe ci atitudinea faŃă de cei lipsiŃi sensibilitatea faŃă de nevoile elementare ale apropelui ca semn al iubirii apropelui Judecata este invocată de Matei icircn multe racircnduri A se vedea judecata celor care nu primesc şi nu răsund vestirii Evangheliei (cap 10) judecata cetăŃilor nerecunoscătoarea care nu primesc minunile lui Iisus cap11) condamnarea smochinului neroditor (cap 21) judecata fariseilor prin adresarea celebrelor vai-uri (cap 23)

5 Icircntacirclnirea cu Dumnezeu recuperează adevărul esenŃial conform căruia omul şi lumea există prin Dumnezeu nu există prin sine sunt dependente icircntru totul de Dumnezeu Este incriminată icircn mod direct orice tendinŃă de suficienŃă de sine orice amăgire de icircncercare a unei existenŃe prin sine de fapt este incriminată inerŃia icircngerilor căzuŃi a diavolului Omul este ceea ce este prin

34

Dumnezeu şi poate atinge măsura deplinătăŃii a icircmplinirii sale numai cu ajutorul lui Dumnezeu Icircmplinirea legii nu este măsura deplinătăŃii legea nu este un scop icircn sine ci un mijloc Amăgirea iudeilor care credeau că icircmplinind prscripŃiile legii au ajuns la măsura desăvacircrşirii este deseori condamnată de Macircntuitorul Puterea omului nu vine de la eforturile sale ci de la Dumnezeu Calea obŃinerii puterii este a o cere de la Dumnezeu (cap7) bdquoPe toate cacircte le veŃi cere cu credinŃă le veŃi aveardquo (cap 21 22)

6 Confruntarea ilustrată de Matei este cea care se produce icircn sacircnul poporului ales Iudeii ar fi acceptat un Mesia eliberator dar care ar realizat această eliberare cu instrumente omeneşti de aceea s-au amăgit cu imaginea unui Mesia politic şi a unei icircmpărăŃii pămacircnteşti Ar fi vrut icircn plus ca această eliberare să se facă prin ei sau cu participarea lor Şi această atitudine trădează amăgirea iudeilor contmporani Macircntuitorului Hristos

7 Matei identifică icircn poporul ales instaurată tendinŃa emancipării de sub tutela lui Dumnezeu tendinŃa existenŃei prin sine adică tendinŃa luciferică Este motivul pentru care prezenŃa lui Mesia celui Adevărat declanşează o confruntare acerbă icircntre poporul ales şi Mesia de fapt o confruntare icircntre om şi Dumnezeu Această confruntare este interpretată de Matei ca icircncercare a omului de a scăpa definitiv de tutela lui Dumnezeu de dependenŃa de Dumnezeu ndash vezi parabola lucrătorilor celor răi (cap 21) Confruntarea aceasta este pusă icircn evidenŃă de Matei dintru icircnceput prin evenimentul icircncercării uciderii pruncului Iisus de către Irod (S Agouridis) Paralela icircntre acest eveniment şi răstignirea finală sunt evidente ExegeŃii pun icircn discuŃie şi pretenŃiile mesianice ale dinastiei irodiene

8 Confruntarea se desfăşoară la nivelul icircnŃelegerii legii şi funcŃiei acesteia Icircmplinirea legii atunci cacircnd nu este icircnŃeleasă cum se cuvine conduce la icircndreptăŃirea de sine care este un reflex luciferic

9 CurăŃirea templului (cap 21) ndash semnul decadenŃei ideilor Casa de rugăciune ndash relaŃia cu Dumnezeu ndash este transformată icircn piaŃă ndash ceea ce icircnseamnă perceperea relaŃiei cu Dumnezeu icircn termeni mercantili

10 Macircntuirea este lucrare exclusivă a lui Dumnezeu Evenimentul cu tacircnărul bogat bdquoCine poate să se macircntuiască Aceasta este cu neputinŃă la oameni dar cu putinŃă la Dumnezeurdquo (cap 1926) Macircntuirea nu se dă ca răsplată ci icircn dar nu icircn funcŃie de cacirct a lucrat cineva ndash vezi parabola cu lucrătorii tocmiŃi la vie (cap 20) Omul poate deveni el icircnsuşi obstacol icircn cale sa spre Dumnezeu prin suficienŃa de sine prin icircndreptăŃirea de sine

35

6 Exegeză

Vom face cacircteva exerciŃii de exegeză şi comentariu la primele capitole din Evanghelia după Matei cu titlu demonstrativ

61 Textul 11 CARTEA NEAMULUI lui Iisus Hristos fiul lui David fiul lui Avraam 12 Avraam a născut pe Isaac Isaac a născut pe Iacov Iacov a născut pe Iuda şi fraŃii lui 13 Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar Fares a născut pe Esrom Esrom a născut pe Aram 14 Aram a născut pe Aminadav Aminadav a născut pe Naason Naason a născut pe Salmon 15 Salmon a născut pe Booz din Rahav Booz a născut pe Iobed din Rut Iobed a născut pe Iesei 16 Iesei a născut pe David regele David a născut pe Solomon din femeia lui Urie 17 Solomon a născut pe Roboam Roboam a născut pe Abia Abia a născut pe Asa 18 Asa a născut pe Iosafat Iosafat a născut pe Ioram Ioram a născut pe Ozia 19 Ozia a născut pe Ioatam Ioatam a născut pe Ahaz Ahaz a născut pe Iezechia 110 Iezechia a născut pe Manase Manase a născut pe Amon Amon a născut pe Iosia 111 Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraŃii lui la strămutarea icircn Babilon 112 După strămutarea icircn Babilon Iehonia a născut pe Salatiel Salatiel a născut pe Zorobabel 113 Zorobabel a născut pe Abiud Abiud a născut pe Eliachim Eliachim a născut pe Azor 114 Azor a născut pe Sadoc Sadoc a născut pe Achim Achim a născut pe Eliud 115 Eliud a născut pe Eleazar Eleazar a născut pe Matan Matan a născut pe Iacov 116 Iacov a născut pe Iosif logodnicul Mariei din care S-a născut Iisus Care se cheamă Hristos 117 Aşadar toate neamurile de la Avraam pacircnă la David sunt paisprezece şi de la David pacircnă la strămutarea icircn Babilon sunt paisprezece şi de la strămutarea icircn Babilon pacircnă la Hristos sunt paisprezece neamuri

62 Planul SecŃiunii I Naşterea şi icircnceputul activităŃii (11-422) a Genealogia lui Iisus (11-17) [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7] c Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor d Fuga icircn Egipt (213-15) e Uciderea pruncilor (216-18) f Icircntoarcerea din Egipt (219-23) g Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28] h Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22] i Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] j Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc 414-15] k Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11]

Mai pe scurt

a Genealogia şi naşterea lui Iisus (cap 1) b Icircnchinarea magilor uciderea pruncilor fuga icircn şi icircntoarcerea din Egipt (cap 2) c Sfacircntul Ioan Botezătorul şi botezul Domnului (cap 3) d Ispitirea icircnceputul activităŃii şi chemarea primilor ucenici (cap 4)

63 Comentarii preliminare

Vom urmări punctarea funcŃiilor teologice pe care Ev Matei icircnsuşi le atribuie diferitelor pericope unităŃi logice

36

Ne vom ajuta de binecunoscutele sumare (rezumate) cu care de obicei Sf Ev Matei icircşi icircncheie secŃiunile mai importante ale Evangheliei concluzionacircnd De altfel Sf Evanghelist Matei aşa cum vom vedea ca un bun pedagog ce este concluzionează foarte des scoŃacircnd singur icircn evidenŃă intenŃia cu care relatează evenimentele sau cuvintele respective

SecŃiunea aceasta (11-422) reprezintă firesc icircnceputul prezentării Evangheliei Macircntuitorului Iisus Hristos

- genealogia este prezentată pentru a sublinia realitatea naşterii lui Iisus Hristos originea sa iudaică icircmpărătească din care decurge şi mesianitatea

- naşterea este prezentată pentru a se sublinia realitate icircntrupării zămislirea minunată şi naşterea din Fecioară

- icircnchinarea magilor şi uciderea pruncilor - pentru a se sublinia contrastul dintre atitudinea potrivnică a iudaismului oficial şi atitudinea pozitivă a reprezentanŃilor lumii păgacircne

- Ioan Botezătorul şi Botezul ndash pentru a se evidenŃia recunoaşterea lui Iisus ca Mesia din partea unui exponent de seamă al Vechiului Testament şi asumarea din partea Macircntuitorului Hristos a Vechiului Testament şi a istoriei vechi-testamentare a Legii

- Ispitirea pentru a se arăta puterea dumnezeiască a Macircntuitorului Hristos icircmpotriva Diavolului

- Icircnceputul activităŃii publice prin lansarea mesajului principal şi prin chemarea primilor ucenici

64 Exegeză Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj

Redăm fraza de icircnceput icircn original şi icircn mai multe traduceri de referinŃă pentru a ilustra diferenŃele de interpretare

BNT Matthew 11 Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj VIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ou Dauid uiou VAbraamAring ESV Matthew 11 The book of the genealogy of Jesus Christ the son of David the son of Abraham NRS Matthew 11 An account of the genealogy of Jesus the Messiah the son of David the son of

Abraham FBJ Matthew 11 Livre de la genegravese de Jeacutesus Christ fils de David fils dAbraham TOB Matthew 11 Livre des origines de Jeacutesus Christ fils de David fils dAbraham L45 Matthew 11 Dies ist das Buch von der Geburt JEsu Christi der da ist ein Sohn Davids des

Sohnes Abrahams MGK Matthew 11 Bibloj thj genealogiaj tou VIhsou Cristou( uiou tou Dabid( uiou tou VAbraamAring CNS Matthew 11 Cartea neamului lui Iisus Hristos fiul lui David fiul lui Avraam

Formula de icircnceput Bibloj genesewj - care are şi funcŃie de titlu pentru pericopa care redă genealogia ndash este semnificativă şi trebuie citită icircn legătură directă cu intenŃia autorului de a articula stracircns Evanghelia sa Vechiului Testament sau istoria sa istoriei vechi-testamentare Am spus că cea mai importantă cheie ermineutică pentru lectura Ev M este raportarea directă şi permanentă la VT Sintagma este apax legomeno (folosită o singură dată) icircn Noul Testament

Sintagma este una vechi-testamentară şi nu există nici o icircndoială că Sf Ev Matei o foloseşte cu trimiterea la folosirea ei icircn VT O icircntacirclnim icircn Vechiul Testament icircn formă

37

identică la Fac 24 unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pămacircntului şi icircn Facere 51-2 unde se vorbeşte despre facerea omului

Genesis 24 4 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj ouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghj o[te evgeneto h-| h`mera| evpoihsen o qeoj ton ouvranon kai thn ghn

ESV Genesis 24 These are the generations of the heavens and the earth when they were created in the day that the LORD God made the earth and the heavens

NRS Genesis 24 These are the generations of the heavens and the earth when they were created In the day that the LORD God made the earth and the heavens

FBJ Genesis 24 Telle fut lhistoire du ciel et de la terre quand ils furent creacuteeacutes Au temps ougrave Yahveacute Dieu fit la terre et le ciel

TOB Genesis 24 Telle est la naissance du ciel et de la terre lors de leur creacuteation Le jour ougrave le SEIGNEUR Dieu fit la terre et le ciel

L45 Genesis 24 Also ist Himmel und Erde worden da sie geschaffen sind zu der Zeit da GOtt der HErr Erde und Himmel machte

BGT Genesis 24 au[th h bibloj genesewjgenesewjgenesewjgenesewj ouvranou kai ghj o[te evgeneto h-| hmera| evpoihsen o qeoj ton ouvranon kai thn ghn

MGK Genesis 24 Au[th ei=nai h genesij tou ouvranou kai thj ghj( o[te evktisqhsan auvta( kaq h[n hmeran evpoihse Kurioj o Qeoj ghn kai ouvranonouvranonouvranonouvranon(

CNS Genesis 24 Iată istoria cerurilor şi a pămicircntului cicircnd au fost făcute Genesis 51-2 LXT Genesis 51 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj avnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwn h-| h`mera| evpoihsen

o qeoj ton Adam katV eivkona qeou evpoihsen auvton 2 arsen kai qhlu evpoihsen auvtouj kai euvloghsen auvtouj kai evpwnomasen to onoma auvtwn Adam h-| h`mera| evpoihsen auvtouj

ESV Genesis 51 This is the book of the generations of Adam When God created man he made him in the likeness

of God NRS Genesis 51 This is the list of the descendants of Adam When God created humankind he made them in the

likeness of God FBJ Genesis 51 Voici le livret de la descendance dAdam Le jour ougrave Dieu creacutea Adam il le fit agrave la ressemblance

de Dieu TOB Genesis 51 Voici le livret de famille dAdam Le jour ougrave Dieu creacutea lhomme il le fit agrave la ressemblance de

Dieu L45 Genesis 51 Dies ist das Buch von des Menschen Geschlecht Da Gott den Menschen schuf machte er ihn

nach dem Gleichnis GOttes BGT Genesis 51 au[th h bibloj genesewjgenesewjgenesewjgenesewj avnqrwpwn h-| hmera| evpoihsen o qeoj ton Adam katV eivkona qeou

evpoihsen auvton MGK Genesis 51 Touto ei=nai to biblion thj genealogiaj tou avnqrwpouAring Kaq h[n hmeran evpoihsen o Qeoj ton

VAdam( kat eivkona Qeou evpoihsen auvtonAring CNS Genesis 51 Iată cartea neamurilor lui Adam n ziua cicircnd a făcut Dumnezeu pe om l-a făcut după asemănarea

lui Dumnezeu

Legătura icircntre Evanghelia după Matei şi Vechiul Testament este evidentă

Sfacircntul Evanghelist Matei icircmprumută expresia vechi-testamentară prin care se indică descrierea facerii cerului şi a pămacircntului pe de o parte şi facerea omului pe de altă parte adică descrierea creaŃiei lumii pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează istoria naşterii Macircntuitorului Hristos percepacircnd acest moment ca pe o nouă creaŃie a lumii prin raportare directă la prima creaŃie Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf Pavel) şi literatura patristică a Bisericii

Folosirea acestei sintagme vechi-testamentare cu o rezonanŃă atacirct de puternică şi cu o semnificaŃie atacirct de exactă nu mai icircncape nici o icircndoială că Sf Evanghelist Matei icircşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj se icircnŃelege ci mai ales teologic

Icircn acest sens interpretează şi Sf Ioan Gură de Aur

38

bdquoDar pentru care pricină evanghelistul numeşte Evanghelia sa Cartea naşterii lui Iisus Hristos Doar nu cuprinde numai naşterea ci toată iconomia macircntuirii neamului omenesc Pentru că naşterea lui Iisus este capul icircntregii iconomii a Macircntuirii pentru că este icircnceputul şi rădăcina tuturor bunătăŃilor date nouă După cum Moise icircşi intitulează cartea sa Cartea naşterii cerului şi a pămacircntului deşi nu vorbeşte numai de cer şi de pămacircnt ci şi de cele ce sunt icircn ele tot astfel şi Matei a dat numele cărŃii sale de la capul faptelor istorisite de ea (Omilii la Matei 30-31)rdquo

Traducerea romacircnească

Traducerile romacircneşti propun cele două variante

i cartea neamului = genealogia

j cartea naşterii = relatarea sau istoria naşterii

Sensul este dat de răspunsul la icircntrebarea sintagma se referă la icircntreaga Evanghelie sau numai la genealogie

Sf Ioan Gură de Aur optează pentru cea de a doua lectură cartea naşterii(vezi şi ed rom B Anania) şi icircn plus interpretează sintagma ca titlu a icircntregii Evanghelii nu numai al relatării genealogiei şi naşterii

U Luz (I103) crede că sintagma este influenŃată de Marcu 11 pe de o parte dar şi de Fac 24 51 şi socoteşte că ea numeşte icircntreg cap 1 de la Matei nici numai genealogia nici icircntreaga carte

65 Comentarii la Genealogie

1 MotivaŃia principală a citării genealogiei Macircntuitorului Iisus Hristos este aceea de a dovedi că El este Mesia cel făgăduit lui Avraam şi lui David şi celorlalŃi bărbaŃi vestiŃi ai istoriei vechi-testamentare

Matthew Henry Commentary on Mt11hellipthe design is to prove that our Lord Jesus is the son of David and the son of Abraham and therefore of that nation and family out of which the Messiah was to arise Abraham and David were in their day the great trustees of the promise relating to the Messiah The promise of the blessing was made to Abraham and his seed of the dominion to David and his seed and they who would have an interest in Christ as the son of Abraham in whom all the families of the earth are to be blessed must be faithful loyal subjects to him as the son of David by whom all the families of the earth are to be ruled It was promised to Abraham that Christ should descend from him (Gen xii 3 xxii 18) and to David that he should descend from him (2 Sam vii 12 Ps lxxxix 3 ampc cxxxii 11) and therefore unless it can be proved that Jesus is a son of David and a son of Abraham we cannot admit him to be the Messiah Now this is here proved from the authentic records of the heralds offices

2 Genealogia este făcută pentru iudeo-creştini ndash icircncepe cu Avraam părintele vechiului Israel dar şi al Noului Israel adică părintele celor ce cred după Sf Pavel

Rom 412 Şi părinte al celor tăiaŃi icircmprejur Dar nu numai al celor care sunt tăiaŃi icircmprejur ci şi care umblă pe urmele credinŃei pe care o avea părintele nostru Avraam pe cacircnd era netăiat icircmprejur Rom 416 De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinŃă ca să fie din har şi

39

ca făgăduinŃa să rămacircnă sigură pentru toŃi urmaşii nu numai pentru toŃi cei ce se Ńin de lege ci şi pentru cei ce se Ńin de credinŃa lui Avraam care este părinte al nostru al tuturor

Sf Ev Matei avansează cu multă claritate aceeaşi erminie ca Sfacircntului Pavel citacircnd cuvinte ale Macircntuitorului Hristos care arată că de făgăduinŃa făcută lui Avraam vor beneficiia toate neamurile

Matei 39 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice icircn voi icircnşivă Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam

Matei 811 Şi zic vouă că mulŃi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam cu Isaac şi cu Iacov icircn icircmpărăŃia cerurilor

3 Deci pe de o parte este confirmată perspectiva vechi-testamentară privind făgăduinŃa mesianică prin faptul că este invocată genealogia care verifică icircmplinirea făgăduinŃelor făcute de Dumnezeu mai marilor poporului ales că din coapsa lor se va naşte Mesia iar pe de altă parte este afirmată corectura fermă pe care o face Macircntuitorul Hristos că făgăduinŃa nu privea exclusiv poporul lui Israel şi mai mult decacirct atacirct cei cărora icircn chip formal li s-a făcut făgăduinŃa o pot pierde şi pot beneficia de ea cei care nu au ştiut de această făgăduinŃă

4 PrezenŃa femeilor icircn genealogie Este ciudat faptul că icircntr-o genealogie iudaică pe linie bărbătească sunt citate femei şi icircn al doilea racircnd este ciudat faptul că aceste femei sunt nu din categoria femeilor vrednice cum ar fi fost Saraa sau Rebeca sau Rahila ci din categoriile desconsiderate de iudei şi de tradiŃia iudaică două de alt neam Rahab şi Rut şi două păcătoase Tamara şi femeia lui Urie

Sf Ioan Gură de Aur se icircntreabă foarte frumos

bdquohellip pentru ce se amintescă icircn această genealogie şi femei odată ce genealogia este făcută prin bărbaŃi Dar de vreme ce a hotăracirct aşa Atunci pentru ce nu a amintit toate femeile ci a trecut sub tăcere pe femeile vestite pentru viaŃa lor curată de pildă pe Sara pe Rebeca şi pe altele asemenea lor şi a amintit de femei vestite ca păcătoase de pildăhellipa amintit de femeia lui Urie de Tamara de RAhav şi de Rut dintre care una era de alt neam alta desfracircnată alta s-a culcat cu socrul săuhellip prin icircnşelăciune dacircndu-se drept desfracircnată iar pe femeia lui Urie o cunoaşte toată lumea din pricina grozăviei păcatelor eihellip(p 23-24)rdquo

Posibile erminii

a Marcare intervenŃiei dumnezeieşti care surprinde logica umană Dumnezeu alege căi neaşteptate de icircmplinire a planului Său macircntuitor Şi pentru a zădărnici tentaŃia oamenilor de a revendica vreo contribuŃie icircn acest plan

b Accentul ar fi pe femeile păcătoase pentru a face vizibilă lucrarea harului lui Dumnezeu Aceasta este erminia Sf Ioan Gură de Aur

bdquo- Ce faci omule Icircmi vorbeşti de istoria unei icircmpreunări nelegiuite - Şi ce-i cu astaDacă aş face genealogia unui om vestit de bună seamă că aş trece sub tăcere

astfel de strămoşi Dar cacircnd fac genealogia lui Dumnezeu icircntrupat trebuie nu numai să n-o ascund ci s-o pun icircn auzul tuturor spre a arăta puterea lui Dumnezeu şi purtarea Lui de grijă Că pentru asta a venit Hristos pe pămacircnt nu ca să fugă de ocările noastre ci ca să le nimicească După cum nu ne minunăm că a murit ci pentru că a fost răstignit ndash deşi răstignirea era o ocară dar cu cacirct a fost mai de ocară cu atacirct L-a arătat mai iubitor de oameni ndash tot aşa trebuie să spunem şi despre naşterea Lui Nu este drept să ne minună m numai că a luat trup şi S-a făcut om ci că a voit să aibă astfel de neamuri că nu i-a fost ruşine deloc de păcatele noastre

40

Genealogia lui Iisus spulberă şi icircngacircmfarea iudeilor Iudeii nu se icircngrijeau de virtutea sufletului dar spuneau la tot pasul că sunt strănepoŃi ai lui Avraam socotind că virtutea strămoşilor le scuză păcatele De aceea evanghelistul le arată chiar de la primele cuvinte ale Evangheliei că nu trebuie s se laude cu strămoşii ci cu faptele lor

hellip Evanghelistul ne mai spune şi altceva anume ne arată că toŃi oameni sunt păcătoşi chiar şi strămoşii Domnului Patriarhul iuda de la care iudeii icircşi trag numele nu pare că a făcut puŃine păcatehellip David a născut pe Solomon cu o femeie desfracircnatăhellip Şi dacă de oameni mari n-a fost icircmplinită legea cu atacirct mai puŃin de oameni mici iar dacă nu a fost icircmplinită icircnseamnă că toŃi oamenii au păcătuit şi deci a fost de neapărată trebuinŃă venirea lui Hristoshellip (p 39-40)

Cu acelaşi scop a amintit şi de Rut şi de Rahav una de alt neam iar alta o desfracircnată ca să afli că Iisus a venit ca să dezlege toate păcatele noastre Că a venit ca doctor nu ca judecător După cum strămoşii lui Iisus s-au căsătorit cu femei desfracircnate tot aşa şi Dumnezeu s-a unit cu firea omenească cea desfracircnată (p 41)rdquo

Iată referirile biblice vechi-testamentare la cele patru femei amintite icircn genealogie Tamara Facere 3824 Dar cam după vreo trei luni i s-a spus lui Iuda Tamara nora ta a căzut icircn desfracircnare

şi iată a rămas icircnsărcinată din desfracircnare Iar Iuda a zis ScoateŃi-o şi să fie arsă Facere 3826 Şi le-a cunoscut Iuda şi a zis Tamara e mai dreaptă decacirct mine pentru că nu am dat-o

lui Şela fiul meu Şi n-a mai cunoscut-o pe ea Rahab Iosua 21 Atunci Iosua fiul lui Navi a trimis icircn taină din Sitim doi tineri să iscodească Ńara şi a zis

DuceŃi-vă şi cercetaŃi Ńara şi mai ales Ierihonul Şi s-au dus cei doi tineri şi ajungacircnd la Ierihon au intrat icircn casa unei desfracircnate al cărei nume era Rahab şi au rămas să se odihnească acolo

23 Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună Scoate pe oamenii care au intrat icircn casa ta icircn noaptea aceasta că au venit să iscodească Ńara

617 Cetatea va fi sub blestem şi tot ce este icircn ea e al Domnului puterilor numai Rahab desfracircnata să rămacircnă vie ea şi tot cel ce va fi icircn casa ei pentru că ea a ascuns iscoadele pe care le-am trimis noi

623 Şi s-au dus tinerii care iscodiseră cetatea la casa desfracircnatei şi au scos pe Rahab desfracircnata pe tatăl ei pe mama ei pe fraŃii ei şi pe toate rudele ei i-au scos şi i-au pus afară din tabăra IsraeliŃilor

625 Pe Rahab desfracircnata icircnsă casa tatălui ei şi pe toŃi care erau la dacircnsa Iosua i-a lăsat cu viaŃă şi trăieşte ea icircn mijlocul lui Israel pacircnă icircn ziua de astăzi pentru că a ascuns iscoadele care fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul

Evrei 1131 Prin credinŃă Rahav desfracircnata fiindcă primise cu pace iscoadele n-a pierit icircmpreună cu cei neascultători Iacob 225 La fel şi Rahav desfracircnata au nu din fapte s-a icircndreptat cacircnd a primit pe trimişi şi i-a scos afară pe altă cale Femeia lui Urie 2 Regi 113 Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie Şi i s-a spus că este Batşeba

fiica lui Eliam femeia lui Urie Heteul Rut moabiteanca Rut 45 Răspuns-a Booz De cumperi Ńarina de la Noemina atunci trebuie să cumperi şi pe Rut

moabiteanca femeia celui mort şi trebuie să o iei de soŃie ca să păstrezi numele celui mort icircn moştenirea lui 410 De asemenea şi pe Rut moabiteanca femeia lui Mahlon o iau de soŃie ca să păstrez numele

celui mort icircn moştenirea lui şi ca să nu piară numele celui mort dintre fraŃii lui şi din poarta locuinŃei lui voi astăzi sunteŃi martori la aceasta

413 Şi a luat Booz pe Rut şi ea s-a făcut soŃia lui Şi intracircnd el la ea Domnul i-a dat ei sarcină şi a născut un fiu

c U Luz consideră că intenŃia Sf Ev Matei este aceea de a pune icircn evidenŃă că icircn genealogia Macircntuitorului intră şi alte neamuri sugeracircnd că toate cele patru femei par a fi de alt neam (U Luz I110) Rut moabiteancă Rahab cananeeancă femeia lui Urie heteul

41

Tamara se presupune că era arameană () Icircn cazul acesta intenŃia Sf Ev Matei este clară şi anume de a puncta deschiderea iconomiei dumnezeieşti icircncă din perioada vechi-testamentară spre neamuri Avacircnd icircn vedere exclusivismul iudaic mai ales cel privitor la perioada vechi-testamentară este de presupus că Matei insistă spre a convinge pe iudeo-creştini că planul lui Dumnezeu ascuns percepŃiei oamenilor era icircncă din această perioadă deschis universalităŃii

5 Versetul 17 este rezumatul sau observaŃia finală la lista genealogică Matei icircmparte genealogia icircn trei perioade de cacircte 14 neamuri Posibile erminii 3 x 14 = 6 de 7 Perioada mesianică este cel de al şaptelea 7 iar perioada eshatologică este cel de al optulea

6 InexactităŃile cuprinse de genealogie ndash mici neconcordanŃe privind numărul etc - sunt relevante pentru faptul că Matei urmăreşte scopuri teologic şi nu istorice icircn primul racircnd

7 Naşterea minunată a lui Iisus din Fecioara Maria

71 Textul 118 Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost Maria mama Lui fiind logodită cu Iosif fără să fi fost ei icircnainte icircmpreună s-a aflat avacircnd icircn pacircntece de la Duhul Sfacircnt 119 Iosif logodnicul ei drept fiind şi nevracircnd s-o vădească a voit s-o lase icircn ascuns 120 Şi cugetacircnd el acestea iată icircngerul Domnului i s-a arătat icircn vis grăind Iosife fiul lui David nu te teme a lua pe Maria logodnica ta că ce s-a zămislit icircntr-icircnsa este de la Duhul Sfacircnt 121 Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus căci El va macircntui poporul Său de păcatele lor 122 Acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice 123 Iată Fecioara va avea icircn pacircntece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tacirclcuieşte Cu noi este Dumnezeu 124 Şi deşteptacircndu-se din somn Iosif a făcut precum i-a poruncit icircngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa 125 Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut Căruia I-a pus numele Iisus

18 Tou de VIhsou Cristou h genesij ou[twj h=nAring mnhsteuqeishj thj mhtroj auvtou Mariaj tw| VIwshf( prin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtouj eu`reqh evn gastri ecousaevn gastri ecousaevn gastri ecousaevn gastri ecousa evk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAring 19 VIwshf de o` avnhr auvthj( dikaioj wn kai mh qelwn auvthn deigmatisai( evboulhqh laqra| avpolusai auvthnAring 20 tauta de auvtou evnqumhqentoj ivdou aggeloj kuriou katV onar evfanh auvtw| legwn VIwshf ui`oj Dauid( mh fobhqh|j paralabein Marian thn gunaika sou to gar evn auvth| gennhqengennhqengennhqengennhqen evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring 21 texetai de ui`on( kai kaleseij to onoma auvtou VIhsoun auvtoj gar swsei ton laon auvtou avpo twn a`martiwn auvtwnAring 22 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen upo kuriou dia tou profhtou legontoj 23 ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai ui`onui`onui`onui`on( kai kalesousin to onoma auvtou VEmmanouhl( o[ evstin meqermhneuomenon meqV hmwn o qeojAring 24 evgerqeij de o` VIwshf avpo tou u[pnou evpoihsen wj prosetaxen auvtw| o aggeloj kuriou kai parelaben thn gunaika auvtou( 25 kai ouvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ou-- -- eteken uion eteken uion eteken uion eteken uion kai evkalesen to onoma auvtou VIhsounAring

72 Comentarii preliminare

1 Relatarea este un foarte laconică dacă Ńinem seama de importanŃa ca atare a evenimentului A se vedea relatarea Ev Luca unde sunt date multe amănunte Se verifică icircncă odată că Ev Matei elimină detaliile pentru a sublinia raŃiunile lucrurilor

Matei icircşi deschide relatarea cu o propoziŃie-titlu Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost Şi se icircncheie cu o concluzie Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut Căruia I-a pus numele Iisus

2 Referitor la naşterea lui Iisus Hristos Ev Matei doreşte să sublinieze foarte clar un singur aspect foarte important conceperea pruncului nu a fost naturală ci prin intervenŃia şi puterea Duhul Amănuntele invocate vin toate să icircntărească acest lucru

42

- Maria s-a aflat avacircnd icircn pacircntece fără să fi fost icircmpreună cu logodnicul ei Iosif - Relatarea icircn detaliu a reacŃiei lui Iosif şi intervenŃia icircngerului au acelaşi rol - Icircn plus proorocia vechi-testamentară vorbea de naşterea din Fecioară - Reluarea icircn concluzie a faptului că Maria a născut pe Iisus fără să fi cunoscut-o pe ea

Iosif icircntăreşte observaŃia că singurul lucru important pe care Matei icircl are icircn vedere relatacircnd este naşterea din Fecioară şi de la Duhul

Sf Ioan Gură de Aur hellipacum vreau să-Ńi vorbesc de felul naşterii (p49) deci nu de naştere ci de felul naşterii

3 Naşterea din Fecioară punctează evenimentul preexistenŃei şi cel al icircntrupării lui Iisus ca Dumnezeu

4 Purureafecioria este de asemenea punctată de ultima propoziŃia ouvk evginwsken auvthn e[wj e[wj e[wj e[wj ou- eteken uion Traducerea romacircnească evită prepoziŃia pacircnă pentru a evita erminia că după ar fi fost posibilă icircnsoŃirea acestora Ori prepoziŃia e[wje[wje[wje[wj nu presupune că după momentul indicat lucrurile s-au schimbat A se vedea Mt 525 1628 2820

5 Amănuntul căci El va macircntui poporul Său de păcatele lor este reprodus de Matei pentru a sublinia mesianitatea Poporul Său este fără icircndoială Israel iar problema iertării păcatelor este o temă ce Ńine de atmosfera iudaică

U Luz crede că accentul icircn acest fragment nu este pus de Matei pe naşterea din Fecioară ci pe episodul cu Iosif care scoate icircn evidenŃă icircmplinirea proorociei VT privind naşterea lui Emanuel (I127)

8 Magii de la Răsărit 81 Textul

Icircnchinarea Magilor 2 1-12 21 Iar dacă S-a născut Iisus icircn Betleemul Iudeii icircn zilele lui Irod regele iată magii de la Răsărit au venit icircn Ierusalim icircntrebacircnd 22 Unde este regele Iudeilor Cel ce S-a născut Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne icircnchinăm Lui 23 Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul icircmpreună cu el 24 Şi adunacircnd pe toŃi arhiereii şi cărturarii poporului căuta să afle de la ei Unde este să Se nască Hristos 25 Iar ei i-au zis Icircn Betleemul Iudeii că aşa este scris de proorocul 26 Şi tu Betleeme pămacircntul lui Iuda nu eşti nicidecum cel mai mic icircntre căpeteniile lui Iuda căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel 27 Atunci Irod chemacircnd icircn ascuns pe magi a aflat de la ei lămurit icircn ce vreme s-a arătat steaua 28 Şi trimiŃacircndu-i la Betleem le-a zis MergeŃi şi cercetaŃi cu de-amănuntul despre Prunc şi dacă Icircl veŃi afla vestiŃi-mi şi mie ca venind şi eu să mă icircnchin Lui 29 Iar ei ascultacircnd pe rege au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră icircn Răsărit mergea icircnaintea lor pacircnă ce a venit şi a stat deasupra unde era Pruncul 210 Şi văzacircnd ei steaua s-au bucurat cu bucurie mare foarte

43

211 Şi intracircnd icircn casă au văzut pe Prunc icircmpreună cu Maria mama Lui şi căzacircnd la pămacircnt s-au icircnchinat Lui şi deschizacircnd vistieriile lor I-au adus Lui daruri aur tămacircie şi smirnă 212 Iar luacircnd icircnştiinŃare icircn vis să nu se mai icircntoarcă la Irod pe altă cale s-au dus icircn Ńara lor

82 Posibile comentarii 1 Pericopa este unitară şi distinctă După expunerea genealogiei şi relatarea pe scurt a

naşterii minunate a lui Iisus Ev Matei reproduce două evenimente generate de aflarea veştii privind naşterea lui Iisus icircnchinarea magilor şi reacŃia lui Irod faŃă de noul născut Cele două evenimente sunt evident legate nu numai istoric ci şi teologic Icircn interpretarea Ev Matei prin icircnchinarea magilor se afirmă faptul că neamurile icircl primesc pe Hristosiar prin reacŃia lui Irod faptul că poporul iudeu icircl respinge Fuga icircn şi icircntoarcerea din Egipt sunt stracircns legate de atitudinea lui Irod

2 Patru tipuri de erminii sunt citate de U Luz - Interpretarea hristologică venirea lui Hristos aduce cu sine disoluŃia magiei de

orice fel Dacă magii se icircnchină lui Hristos atunci icircnseamnă că lumea veche se reorientează radical

- Interpretarea icircn relaŃie cu misiunea la neamuri deschiderea spre neamuri - Interpretarea parenetică ndash gestul magilor este unul exemplar pentru toŃi

privind evlavia faŃă de Iisus - Interpretarea care pune accentul pe faptul că magii sun icircndrumaŃi exclusiv de

Dumnezeu Dumnezeu este cel care icircndrumă paşii oamenilor 3 Un titlu relevant pentru erminia acestui capitol ar fi Neamurile icircn faŃa Icircmpăratului lui

Israel (U Luz I 127) 4 Două contraste sunt puse icircn evidenŃă de Ev Matei icircn această secŃiune - icircntre atitudinea neamurilor prin magi faŃă de prunc şi atitudinea iudeilor prin

Irod 22 Unde este regele Iudeilor Cel ce S-a născut Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne icircnchinăm Lui 23 Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul icircmpreună cu el

- icircntre adevăratul Icircmpăratul lui Israel şi falsul Icircmpărat care era Irod 5 Icircnchinarea magilor suportă şi o erminie mesianică dacă o citim icircn conexiune cu Isaia

60 1-6 1 Luminează-te luminează-te Ierusalime că vine lumina ta şi slava Domnului peste tine a răsărit 602 Căci iată icircntunericul acoperă pămacircntul şi bezna popoarele iar peste tine răsare Domnul şi slava Lui străluceşte peste tine603 Şi vor umbla regi icircntru lumina ta şi neamuri icircntru strălucirea ta604 Ridică icircmprejur ochii tăi şi vezi că toŃi se adună şi se icircndreaptă către tine Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri605 Atunci vei vedea vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va lărgi căci către tine se va icircndrepta bogăŃia mării şi avuŃiile popoarelor către tine vor curge606 Caravane de cămile te vor acoperi şi dromadere din Madian şi Efa Toate sosesc din Şeba icircncărcate cu aur şi cu tămacircie cacircntacircnd laudele Domnului

6 Erminia hristologică a icircnchinării magilor propune şi interpretarea darurilor aduse de magi

o Mir (smirnă) ndash prevestitor al morŃii lui Hristos o aur - indicacircnd demnitatea icircmpărătească

44

o tămacircie ndash indicacircnd demnitatea arhierească 7 Steaua este un limbaj potrivit pentru magi Nici pe profeŃi nici pe icircngeri nu i-ar fi

crezut magii (Sf Ioan Gură de Aur) Pogorămacircntul făcut de Dumnezeu pentru a vorbi pe un limbaj potrivit oamenilor

9 Fuga icircn Egipt şi icircntoarcerea icircn Nazaret (213-23) 91 Textul

213 După plecarea magilor iată icircngerul Domnului se arată icircn vis lui Iosif zicacircnd Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi icircn Egipt şi stai acolo pacircnă ce-Ńi voi spune fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă 214 Şi sculacircndu-se a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat icircn Egipt 215 Şi au stat acolo pacircnă la moartea lui Irod ca să se icircmplinească cuvacircntul spus de Domnul prin proorocul Din Egipt am chemat pe Fiul Meu 216 Iar cacircnd Irod a văzut că a fost amăgit de magi s-a macircniat foarte şi trimiŃacircnd a ucis pe toŃi pruncii care erau icircn Betleem şi icircn toate hotarele lui de doi ani şi mai icircn jos după timpul pe care icircl aflase de la magi 217 Atunci s-a icircmplinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul 218 Glas icircn Rama s-a auzit placircngere şi tacircnguire multă Rahela icircşi placircnge copiii şi nu voieşte să fie macircngacirciată pentru că nu sunt 219 După moartea lui Irod iată că icircngerul Domnului s-a arătat icircn vis lui Iosif icircn Egipt 220 Şi i-a zis Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi icircn pămacircntul lui Israel căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului 221 Iosif sculacircndu-se a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit icircn pămacircntul lui Israel 222 Şi auzind că domneşte Arhelau icircn Iudeea icircn locul lui Irod tatăl său s-a temut să meargă acolo şi luacircnd poruncă icircn vis s-a dus icircn părŃile Galileii 223 Şi venind a locuit icircn oraşul numit Nazaret ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroci că Nazarinean Se va chema

92 Posibile comentarii

1 Fragmentul parte a prologului conŃine elemente importante folosite de Ev Matei ca preludiu pentru icircntreaga Evanghelie (U Luz I145)

- Pronia lui Dumnezeu macircna lui Dumnezeu este cea care-L protejează pe Pruncul Iisus IntervenŃia directă a lui Dumnezeu este cea care salvează pe copil

- Iosif este icircn plan secund Icircn centrul este Isus cu mama sa 2 Icircntoarcerea nu icircn Iudeea ci icircn Galileea neamurilor Matei 415 Pămacircntul lui Zabulon

şi pămacircntul lui Neftali spre mare dincolo de Iordan Galileea neamurilor Respingerea din partea iudeilor rămacircne urmaşul lui Irod nutreşte aceleaşi sentimente potrivnice de aceea Iisus merge icircn Galileea la marginea lumii iudaice

3 Icircn concluzie Matei nu reŃine amănunte eventuale evenimente minunate din acest episod El subliniază insistent un lucru care-l interesează pentru a-l trasmite consecvent cu scopul lui mai curacircnd teologic Dumnezeu icircnsuşi este centrul istorisirii Dumnezeu este cel care icircl scoate pe copil din macircna lui Irod purtacircndu-l icircn Egipt

45

departe de macircnia şi urgia acestui aducacircndu-l la timpul potrivit icircn patria sa ca oarecacircnd pe iudei din robia Egiptului

10 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28]

101 Scurtă introducere Capitolul 3 face parte din secŃiune mai mare intitulată Icircnceputul misiunii publice a lui Iisus Hristos (31-422) Aceasta este la racircndul ei icircmpărŃită icircn trei părŃi

a Ioan Botezătorul Botezul Macircntuitorului (31-17) b Ispitirea (41-11) c Icircnceputul propriu-zis al propovăduirii (412-22)

102 Textul 31 Icircn zilele acelea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia icircn pustia Iudeii 32 Spunacircnd PocăiŃi-vă că s-a apropiat icircmpărăŃia cerurilor 33 El este acela despre care a zis proorocul Isaia Glasul celui ce strigă icircn pustie PregătiŃi calea Domnului drepte faceŃi cărările Lui 34 Iar Ioan avea icircmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele icircmprejurul mijlocului iar hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică 35 Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată icircmprejurimea Iordanului 36 Şi erau botezaŃi de către el icircn racircul Iordan mărturisindu-şi păcatele 37 Dar văzacircnd Ioan pe mulŃi din farisei şi saduchei venind la botez le-a zis Pui de vipere cine v-a arătat să fugiŃi de macircnia ce va să fie 38 FaceŃi deci roadă vrednică de pocăinŃă 39 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice icircn voi icircnşivă Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam 310 Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă icircn foc 311 Eu unul vă botez cu apă spre pocăinŃă dar Cel ce vine după mine este mai puternic decacirct mine Lui nu sunt vrednic să-I duc icircncălŃămintea Acesta vă va boteza cu Duh Sfacircnt şi cu foc 312 El are lopata icircn macircnă şi va curăŃa aria Sa şi va aduna gracircul icircn jitniŃă iar pleava o va arde cu foc nestins 313 Icircn acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să se boteze de către el 314 Ioan icircnsă Icircl oprea zicacircnd Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine 315 Şi răspunzacircnd Iisus a zis către el Lasă acum că aşa se cuvine nouă să icircmplinim toată dreptatea Atunci L-a lăsat 316 Iar botezacircndu-se Iisus cacircnd ieşea din apă icircndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogoracircndu-Se ca un porumbel şi venind peste El 317 Şi iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit

103 Comentarii

1 Momentul Ioan Botezătorul este extrem de important pentru Ev Matei El presupune de asemenea legătura cu Vechiul Testament Sf Ioan Botezătorul este rămăşiŃa sănătoasă a vechiului Israel care-l recunoaşte pe Mesia spre deosebire de restul poporului Icircl recunoaşte nu icircn virtutea vreunei puteri sau virtuŃi personale ci icircn

46

virtutea faptului că se face interpret al voii lui Dumnezeu face parte din iconomia dumnezeiască proorocită de Isaia

2 Sf Ioan este proorocul ndash deci cel prin care Dumnezeu icircnsuşi vorbeşte poporului Său şi prin care iată arată adevereşte mesianitatea lui Iisus

3 De observat că icircn viziunea Sf Ev Matei totul se desfăşoară sub directa icircndrumare a lui Dumnezeu Proorocul Ioan este trimis de Dumnezeu Icircnsuşi ndash icircn duhul proorocilor icircntregii istorii a Israelului Icircn plus Dumnezeu va interveni El Icircnsuşi la momentul botezului pentru a confirma icircn chip explicit şi minunat că Cel botezat este Fiul Lui icircn care se icircmplineşte planul sau iconomia sau voia dumnezeiască

4 Ev Matei rezumă predica Sf Ioan icircntr-o singură frază identică cu cea care va rezuma propovăduirea Macircntuitorului Hristos (417) PocăiŃi-vă că s-a apropiat icircmpărăŃia cerurilor (32) Tema centrală a Evangheliei este deja anunŃată de Sf Ev Matei Aceasta este IcircmpărăŃia cerurilor apropierea iminentă a IcircmpărăŃiri cerurilor

5 Este anunŃată deja tema judecăŃii (312 El are lopata icircn macircnă şi va curăŃa aria Sa şi va aduna gracircul icircn jitniŃă iar pleava o va arde cu foc nestins) una din temele fundamentale ale Evanghelie după Matei şi ale teologiei Ev Matei (icircn 60 din cele 148 de pericope ale Evangheliei apare tema judecăŃii Judecata este asociată explicit venirii lui Mesia şi este făcută direct de Fiul Proclamarea Evangheliei icircncepe cu anunŃarea JudecăŃii şi sfacircrşeşte cu descrierea JudecăŃii finale care este făcută tot de Fiul (cap 24-25 2531 Cacircnd va veni Fiul Omului icircntru slava Sa şi toŃi sfinŃii icircngeri cu El atunci va şedea pe tronul slavei Sale2532 Şi se vor aduna icircnaintea Lui toate neamurile şi-i va despărŃi pe unii de alŃii precum desparte păstorul oile de capre

Osacircnda care urmează judecăŃii este focul cel veşnic

2541 Atunci va zice şi celor de-a stacircnga DuceŃi-vă de la Mine blestemaŃilor icircn focul cel veşnic care este gătit diavolului şi icircngerilor lui

6 Legată de tema judecăŃii este tema pocăinŃei anunŃată de Ioan Botezătorul dar şi dezvoltată pe larg icircn mustrarea lui faŃă de contemporani şi conaŃionalii săi

7 Simpla filiaŃie sau descendenŃă din Avraam adică apartenenŃa la poporul ales la Israel nu-i salvează pe iudei de judecată care se anunŃă nemiloasă trebuie să facă fapte de pocăinŃă Este o temă anunŃată aici şi reluată de Matei pe parcursul Evangheliei

11 Botezul Domnului sau Teofania descoperirea sau arătarea Fiului lui Dumnezeu (313-17)

111 Textul 313 Icircn acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să se boteze de către el 314 Ioan icircnsă Icircl oprea zicacircnd Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine 315 Şi răspunzacircnd Iisus a zis către el Lasă acum că aşa se cuvine nouă să icircmplinim toată dreptatea Atunci L-a lăsat 316 Iar botezacircndu-se Iisus cacircnd ieşea din apă icircndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogoracircndu-Se ca un porumbel şi venind peste El 317 Şi iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit

47

112 Comentarii

1 Botezul lui Iisus este momentul arătării al certificării mesianităŃii şi mai mult al filiaŃiei Sale dumnezeieşti Teofania Sfintei Treimi şi proclamarea de către Tatăl a Fiului icircn care se icircmplineşte voia Sa este momentul icircn care nu din partea oamenilor vine recunoaşterea cin din partea lui Dumnezeu Icircnsuşi

2 Botezul lui Iisus este şi un moment icircn care Iisus se smereşte pe sine primind a fi botezat şi icircncă de cineva mai mic decacirct El Sensul botezul este dat de mărturisirea ui Iisus pentru a icircmplini toată dreptatea Ev Matei punctează prin aceasta asumarea Vechiului Testament de către Iisus icircn expresia sa sănătoasă anume aceea care icircl are permanent pe Dumnezeu drept icircndrumător şi nu aceea care l-a icircnlocuit pe Dumnezeu cu tradiŃia sau cu erminia ipocrită a Legii

3 Botezul este icircmplinirea Legii Am venit să dezleg blestemul care stătea peste omenire prin călcarea Legii Trebuie dar ca Eu mai icircntacirci să icircmplinesc toate şi scoŃacircndu-vă de sub osacircndă să pun capăt legii Se cuvined ar ca Eu să icircmplinesc toată Legea pentru că se cuvine să dezleg blestemul scris icircn lege icircmpotriva voastră (Sf Ioan Gură de Aur 146)

4 Erminia bisericească a Botezului Domnului este dată de Sărbătoare Botezului care este unul dintre cele mai importante praznice icircmpărăteşti după Icircnvierea şi Naşterea Domnului Elementul important care intervine icircn erminia bisericească şi care nu apare icircn Evanghelie este acela al sfinŃirii apelor prin botezarea Fiului lui Dumnezeu

5 Un alt element demn de subliniat legat de Botez este proclamarea de către Dumnezeu a lui Iisus Hristos ca Fiu supus ascultător care icircmplineşte voia lui Dumnezeu

12 Predica de pe Munte 121 ConsideraŃii generale (după şi icircn dialog cu U Luz op cit I 214)

1 Predica de pe Munte (PM) este prima cuvacircntare programatică din Ev după Matei Este singura cuvacircntare a Macircntuitorului care conŃine aproape exclusiv porunci directe ale Domnului Iisus Hristos Poate fi considerată ca fiind nucleul Evangheliei Macircntuitorului Hristos

2 Deşi pare a fi adresată numai ucenicilor (după chemare lor ndash 418-22 Iisus le adresează primele icircnvăŃături ndash 51 şu) PM nu priveşte numai pe apostoli ce pe toŃi oamenii De altfel chiar icircn PM sunt momente cacircnd este semnalată prezenŃa mulŃimilor (7 28 Iar cacircnd Iisus a sfacircrşit cuvintele acestea mulŃimile erau uimite de

icircnvăŃătura Lui) Problema este pusă icircn discuŃie pentru a se arăta că morala expusă icircn PM nu este una rezervată unui număr restracircns de chemaŃi ci tuturor oamenilor

3 Vechiul Testament rămacircne icircn viziunea PM baza şi centrul referenŃial icircn ceea ce priveşte voia lui Dumnezeu El este respectat icircmplinit şi icircntregit de Domnul Iisus Hristos Icircn PM avem de fapt o corecŃie fermă aplicată nu legii şi proorocilor ci erminiei acestora de către iudei Această corecŃie o icircntacirclnim deseori la profeŃii VT care exprimă icircn egală măsură voia lui Dumnezeu De exemplu ipocrizia care conduce pe majoritatea la o atitudine exterioară ostentativă fără acoperire icircn motivaŃia

48

interioară şi care constituie cel mai vizat păcat al iudeilor icircn icircnvăŃătura Macircntuitorului este deseori icircnfierată de prooroci Isaia 2913 Şi a zis Domnul De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte dar cu inima este departe căci icircnchinarea icircnaintea Mea nu este decacirct o racircnduială omenească icircnvăŃată de la oameni Ieremia122 Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini au crescut şi au făcut roade Tu eşti aproape numai de buzele lor iar de inima lor eşti departe

4 Discursul este concentrat asupra bdquodreptăŃii IcircmpărăŃiei cerurilorrdquo dreptate şi IcircmpărăŃia lui Dumnezeu sunt două cuvinte chei ale acestui fragment

5 Caracterul paradigmatic al PM este de reŃinut PM nu conŃine o sumă exhaustivă de porunci sau prescripŃii care s-ar putea constitui icircn conŃinutul concret al Legii noi Acesta este un aspect important care o diferenŃiază de Legea veche unde avem prescripŃii privind cazuri concrete ndash vezi Decalogul dar nu numai SituaŃiile concrete care sunt citate au evident un caracter de exemplu La acestea pot fi adăugate nenumărate alte exemple De altfel este evident faptul că Macircntuitorul enunŃă nişte principii generale pe care după aceea le ilustrează cu exemple Este un salt evident de perspectivă Icircncepacircnd chiar cu Fericirile putem constata acest lucru

6 Nu mai avem de a face cu exprimări imperative ci cu enunŃuri care dezvăluie sau punctează o anumită stare interioară a omului care este compatibilă cu IcircmpărăŃia cerurilor Stările acestea se pot manifesta icircn situaŃii concrete dintre cele mai diverse Ele trimit icircn majoritatea lor mai curacircnd la o aşezare lăuntrică de durată dacă nu chiar permanentă nu au icircn vedere situaŃii concrete icircn care se manifestă Lucrul acesta trebuie avut icircn vedere O consecinŃă imediată a acestui aspect este faptul că nimeni nu-şi poate număra faptele bune pentru că nimeni nu poate spune am fost curat cu inima de trei ori sau am fost blacircnd de zece ori sau am flămacircnzit pentru dreptatehellip Ceea ce citim icircn partea a doua a fiecărei fericiri nu reprezintă răsplata ci urmarea firească a stări menŃionate icircn prima parte Cei săraci cu duhul moştenesc datorită stării lor IcircmpărăŃia cerurilor care este nu un loc ci mai curacircnd o stare Sărăcia cu Duhul ca de altfel şi celelalte stări sunt compatibile cu IcircmpărăŃia cerurilor Dacă ar fi să rescriem icircntr-o exprimare mai precisă fericirile pentru a pune icircn evidenŃă relaŃia logică dintre prima parte şi a doua parte a fiecărei fericirii una din variante ar fi Sunt de fericit cei săraci cu duhul pentru că IcircmpărăŃia cerurilor este a lor este pentru ei icircn nici un caz Sunt fericiŃi cei săraci cu Duhul pentru că vor primi icircn schimb IcircmpărăŃia cerurilor Etc

53 FericiŃi cei săraci cu duhul că a lor este icircmpărăŃia cerurilor 54 FericiŃi cei ce placircng că aceia se vor macircngacircia 55 FericiŃi cei blacircnzi că aceia vor moşteni pămacircntul 56 FericiŃi cei ce flămacircnzesc şi icircnsetează de dreptate că aceia se vor sătura 57 FericiŃi cei milostivi că aceia se vor milui 58 FericiŃi cei curaŃi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu 59 FericiŃi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema 510 FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate că a lor este icircmpărăŃia cerurilor 511 FericiŃi veŃi fi voi cacircnd vă vor ocăricirc şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvacircntul rău icircmpotriva voastră minŃind din pricina Mea 512 BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi că plata voastră multă este icircn ceruri că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi

49

La fel icircn continuare privitor la caracterizarea Apostolilor ca sare a pămacircntului şi lumină a lumii

513 Voi sunteŃi sarea pămacircntului dacă sarea se va strica cu ce se va săra De nimic nu mai e bună decacirct să fie aruncată afară şi călcată icircn picioare de oameni 514 Voi sunteŃi lumina lumii nu poate o cetate aflată pe vacircrf de munte să se ascundă 515 Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc ci icircn sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă 516 Aşa să lumineze lumina voastră icircnaintea oamenilor aşa icircncacirct să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri

Vezi enunŃarea principiului şi ilustrarea lui prin exemple

539 Eu icircnsă vă spun vouă Nu vă icircmpotriviŃi celui rău iar cui te loveşte peste obrazul drept icircntoarce-i şi pe celălalt 540 Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-Ńi ia haina lasă-i şi cămaşa 541 Iar de te va sili cineva să mergi o milă mergi cu el două 542 Celui care cere de la tine dă-i şi de la cel ce voieşte să se icircmprumute de la tine nu icircntoarce faŃa ta

7 DiferenŃa specifică este dată şi de abordarea icircn literă pe de o parte şi abordare icircn duh de cealaltă parte Legea care reglementează situaŃii concrete este o lege icircntemeiată icircn literă este o lege care reglementează aspectele exterioare ale lucrurile numai manifestarea nu şi motivaŃia sau scopul care au determinat manifestarea Legea care reglementează principii este o lege care se icircntemeiază icircn duh icircn interior Icircmplinirea legii percepută icircn literă este uşor de măsurat de cuantificat dar presupune riscul ipocriziei ndash icircmplinirea numai exterioară fără suportul inimii al intenŃionalităŃii Icircmplinirea legii icircntemeiată icircn duh nu poate evita angajamentul lăuntric la nivelul intenŃiei intime şi la nivelul finalităŃii nemărturisite a lucrului pe care-l faci

8 Accentul pus pe făptuire nu pe teorie PM vizează fapta nu teoria vieŃuirea potrivit cu poruncile lui Iisus Matei accentuează legătura dintre icircnvăŃătura şi practică (519 721-23) li insistă asupra necesităŃii icircnfăptuirii icircnvăŃăturilor lui Iisus avacircnd icircn vedere fără icircndoială şi atitudinea ipocrită a cărturarilor şi fariseilor care erau foarte riguroşi icircn propovăduirea legii şi icircn cerinŃele faŃă de ceilalŃi icircn timp ce ei icircşi permiteau icircn ascuns icircncălcarea fără prea multe scrupule a Legii Vezi mustrarea Macircntuitorului Hristos la adresa acestora din Matei cap 23

9 Caracterul maximalist al PM Legat de acest caracter practic al PM trebuie subliniată disputa exegetică icircn jurul icircntrebării dacă exigenŃele PM sunt realizabile sau nu dacă prescripŃiile Legii noi pot fi icircnfăptuite Dacă nu cumva PM este ceea ce icircn limbaj actual s-ar numi o abordare maximalistă sau chiar utopică

TradiŃia răsăriteană rezolvă această dilemă avansacircnd perspectiva celor două măsuri

a Măsura desăvacircrşirii a deplinătăŃii la care este chemat omul dar pe care nu o poate ajunge singur cu puterile sale ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu Este motivul pentru care s-a icircntrupat Fiul lui Dumnezeu şi motivul pentru care rugăciunea este icircn centrul PM PM reprezintă sau ilustrează evident măsura desăvacircrşirii

50

b Măsura pogorămacircntului a putinŃei care ilustrează măsura la care poate ajunge omul cu puterile lui icircn circumstanŃele concrete ale vieŃii Măsura putinŃei este şi măsura icircn funcŃie de care ne judecă Dumnezeu Dumnezeu aşa cum ne arată Ev Matei icircnsuşi icircn cap 25 nu ne va judeca după măsura desăvacircrşirii ci după măsura putinŃei criteriile invocate la judecata din urmă sunt minimaliste să fi dat hrană sau apă celor lipsiŃi să fi icircmbrăcathellip să fi cercetat pe bolnavi pe cei icircnchişi să fi primit pe străinihellip toate lucruri accesibile

Cele două măsuri sunt absolut necesare

a Măsura deplinătăŃii este aceea care ne ghidează şi icircn funcŃie de care ne şi evaluăm icircn fiecare clipă pentru a şti cu adevărat unde ne aflăm Nu ne putem evalua decacirct icircn funcŃie de măsura desăvacircrşirii sau a deplinătăŃii

b Măsura putinŃei este de asemenea necesară pentru a nu se descuraja omul văzacircnd că nu poate să se biruie

TradiŃia ortodoxă a materializat această perspectivă a celor două măsuri prin binecunoscutele principii ale acriviei şi iconomiei

10 Perspectiva iubirii lui Dumnezeu şi nu a exigenŃelor Dilema cu care se confruntă exegeza privind caracterul prescripŃiilor PM dacă acestea sunt sau nu realizabile este depăşită dacă se modifică perspectiva din care sunt acestea privite Considerate din perspectiva presupusei exigenŃe maximaliste a lui Dumnezeu la adresa oamenilor PM pare nu numai utopică ci chiar şi sadică dacă nu folosim un cuvacircnt nepotrivit Privită icircnsă din perspectiva iubirii lui Dumnezeu măsura desăvacircrşirii este un dar făcut de Acesta omului ndash Dumnezeu dă omului şansa de a ajunge la măsura dumnezeirii Acesta este cu adevărat un dar Dumnezeu nu-i impune omului o măsură la care acesta privind şi constatacircnd că nu o poate icircmplini să-şi creeze complexe de tot felul Dumnezeu icirci oferă omului darul de a fi dus la măsura dumnezeirii nu-i cere acestuia să ajungă singur ci-i şi oferă ajutorul pentru a ajunge aici

11 Măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii nu poate fi ajunsă decacirct cu ajutorul lui Dumnezeu Cel mai important lucru de subliniat referitor la această problemă este acela că măsura deplinătăŃii nu poate fi realizată de om singur ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu De altfel icircntreg discursul Sf Ev Matei ndash foarte asemănător din acest punct de vedere cu cel al Sf Ap Pavel ndash este centrat pe venirea Fiului lui Dumnezeu care va face posibilă desăvacircrşirea omului Măsura la care sunt chemaŃi oamenii este măsura dumnezeirii FiŃi desăvacircrşiŃi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvacircrşit este(548) Ori această măsură nu poate fi atinsă de om cu puterile sale Aceasta a fost şi marea amăgire a iudeilor că pot singuri să se desăvacircrşească icircmplinind Legea Această perspectivă conduce pe om la o foarte păguboasă autonomie şi suficienŃă de sine potrivnică adevărului fundamental al existenŃei sale conform căruia omul este o fiinŃă icircntru totul dependentă de Dumnezeu PM icircl reaşează pe om icircn faŃa adevărului fundamental privind finalitatea existenŃei sale conform căruia icircmplinirea omului este dincolo de limitele firii sale dincolo de sine icircn afara sa icircn Dumnezeu Iar depăşirea limitelor nu este posibilă decacirct prin participare la Dumnezeu Lucrul acesta este dezvoltat de Sf Ap Pavel şi de icircntreaga teologie biblică şi patristică

51

12 Disputa privind impracticabilitatea prescripŃiilor PM a fost generată de atitudinea omului contemporan care sub presiunea foarte puternică a icircndreptăŃirii de sine vede orice vine din parte altcuiva ca pe un atentat la autonomia sa la drepturile sale Este mentalitatea omului care l-a transformat pe aproapele său icircn adversar icircn concurent icircn şef şi adoptă o atitudine de apărare de icircndreptăŃire de sine de protecŃie Numai plasat icircntr-o astfel de postură omul poate reproşa lui Dumnezeu că-i solicită lucruri imposibile Vezi aici şi atitudinea multor contemporani care văd icircn Biserică o instituŃie care icircl supune unor exigenŃe sporite de viaŃă unor rigori o instituŃie care-i cere nu una care-i oferă ceva motiv pentru care o şi evită

13 Dumnezeu nu este cineva care cere ci Cineva care oferă A se vedea icircn acest context şi perceperea diferită a poruncilor nu exigenŃe venite din partea unui şef ci medicamente oferite pentru icircnsănătoşire şi icircmplinire

14 Atitudinea de respingere a poruncilor datorită gradului prea ridicat de dificultate a icircmplinirii lor este o atitudine ipocrită prin care omul de fapt icircşi justifică distanŃarea sa de Dumnezeu

122 Comentarii teologice

1 Despre măsura deplinătăŃii sau a icircmplinirii

Predica de pe Munte conŃine o sinteză programatică a Evangheliei Macircntuitorului pronunŃată şi redactată pentru auditoriu iudaic sau iudeo-creşti prin raportare directă la legea vechitestamentară Macircntuitorul are icircn vedere cacircteva aspecte fundamentale pe care le urmăreşte pe parcursul Predicii de pe Munte Icircntre acestea se află la loc de frunte indicarea măsurii desăvacircrşirii sau a deplinătăŃii sau a icircmplinirii existenŃiale

Este vital ca omul să-şi cunoască măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii care se identifică evident cu

- capătul drumului - scopul final al existenŃei - sensul existenŃei

ImportanŃa cunoaşterii măsurii depline sau a scopului final este de la sine icircnŃeleasă Tot parcursul unui drum are sens numai icircn funcŃie de capătul lui de destinaŃie Altfel drumul nu are sens decacirct numai icircn situaŃia icircn care este drum pentru exerciŃii pentru antrenament pistă de alergări şi nu drum icircn adevăratul sens al cuvacircntului care pleacă de undeva şi duce undeva

Tema este dezbătută ca

- replică la viziunea iudeilor asupra legii a funcŃiei acesteia icircn ceea ce priveşte desăvacircrşirea

- icircndreptare a erminiei greşite a iudeilor privitor la funcŃia legii Pentru iudeu aşa cum reiese din discursul Macircntuitorului şi din multe episoade redate de Sfintele Evanghelii a icircmplini legea echivala cu desăvacircrşirea cu măsura deplinătăŃii cu ajungerea la capătul drumului

52

Macircntuitorul nu fericeşti pe icircmplinitorii de lege Atitudinea critică a Macircntuitorului la adresa Legii şi percepŃiei legii de către contemporanii Săi este evidentă din debutul Predicii de pe Munte Adresacircndu-se unui auditoriu format din cetăŃenii unui popor pentru care Legea icircnsemna criteriul ultim şi unic al binelui şi al dreptăŃii şi icircmplinirea Legii icircnsemna totul Macircntuitorul nu fericeşti icircn nici un fel pe icircmplinitorii de lege nu-i icircndreptăŃeşte pe cei care au respectat Legea Domnului ci pe cei blacircnzi pe cei curaŃi cu inima pe cei milostivi etc ( ase vedea Fericirile care deschid Predica de pe Munte şi se vor o replică directă la Decalog esenŃa Legii vechi

IcircndreptăŃirea prin raportare la lege ndash am icircmplinit legea deci sunt bun desăvacircrşit drept ndash este aşa cum va arăta Macircntuitorul o amăgire Şi aceasta pentru că

- Legea veche nu reprezintă măsura deplinătăŃii ci este o măsură de interval Legea nu este capătul drumului ci numai un parcurs al drumului şi icircncă nu cel mai important

- Legea nu poate fi un scop icircn sine prin urmare a icircmplini legea nu icircnseamnă a ajunge la măsura deplinătăŃii A se invoca episodul cu tacircnărul bogat care icircmplinise poruncile din tinereŃile lui şi care pentru a fi desăvacircrşit Macircntuitorul icirci cere să se lepede de averea sa şi să-i urmeze Lui evident cu sensul să fie asemenea Lui

(Matei 1916 Şi iată venind un tacircnăr la El I-a zis Bunule IcircnvăŃător ce bine să fac ca să am viaŃa veşnică 1917 Iar El a zis De ce-Mi zici bun Nimeni nu este bun decacirct numai Unul Dumnezeu Iar de vrei să intri icircn viaŃă păzeşte poruncile1918 El I-a zis Care Iar Iisus a zis Să nu ucizi să nu săvacircrşeşti adulter să nu furi să nu mărturiseşti stracircmb1919 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine icircnsuŃi1920 Zis-a lui tacircnărul Toate acestea le-am păzit din copilăria mea Ce-mi mai lipseşte1921 Iisus i-a zis Dacă voieşti să fii desăvacircrşit du-te vinde averea ta dă-o săracilor şi vei avea comoară icircn cer după aceea vino şi urmează-Mi1922 Ci auzind cuvacircntul acesta tacircnărul a plecat icircntristat căci avea multe avuŃii)

Măsura deplinătăŃii este cea a dumnezeirii cea a asemănării cu Dumnezeu Omul este chemat să ajungă la măsura dumnezeirii a existenŃei dumnezeieşti libere de orice necesitate şi iubitoare a existenŃei ca iubire

Matei 548 FiŃi dar voi desăvacircrşiŃi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvacircrşit este

544 Iar Eu zic vouă IubiŃi pe vrăjmaşii voştri binecuvacircntaŃi pe cei ce vă blestemă faceŃi bine celor ce vă urăsc şi rugaŃi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc

545 Ca să fiŃi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepŃi şi peste cei nedrepŃi

Scara desăvacircrşirii sau a creşterii nu este cea care ar ilustra măsura umanului ci este cea care depăşeşte radical măsura umanului Această depăşire nu icircnseamnă numai un pic de creştere icircn plus ci icircnseamnă depăşirea măsurii umane depăşirea sinelui depăşirea firii umane create dacă vreŃi

Este vorba de un adevărat salt existenŃial care icircl scoate pe om din măsura umanului şi-l plasează pe orbita dumnezeirii DiferenŃa dintre măsura icircmplinitorului de lege şi cea a celui care se aseamănă cu Dumnezeu este diferenŃa icircntre natura creată şi natura necreată

53

Saltul este uriaş şi echivalează cu depăşirea firii cu depăşirea reală a măsurii umanului

- de la a iubi pe cei care te iubesc la a iubi pe vrăşmaşi - de la a primi cu resemnare paguba pe care Ńi-a face cineva la a dărui ceva icircn

plus celui care te-a păgubit - de la a nu ucide a nu desfracircna la a nu te macircnia sau nu pofti icircn inima ta etc - de la un mod de existenŃă muritoare trecătoare la un mod de existenŃă

nemuritoare veşnică

Dacă măsura dumnezeirii este măsura deplinătăŃii atunci icircnseamnă că destinaŃia omului capătul drumului finalitatea existenŃei lui nu poate fi identificată cu existenŃa aceasta stricăcioasă trecătoare şi muritoare nici nu poate fi localizat icircn limitele lumii create ci este existenŃa proprie dumnezeirii adică aceea nestricăcioasă netrecătoare şi veşnică care aparŃine ordinii necreatului nu lumii create

Dacă măsura reală a desăvacircrşirii omului este cea a dumnezeirii atunci se schimbă multe lucruri icircn felul icircn care omul se raportează la Dumnezeu şi mai ales la semenii săi

- icircn primul racircnd se icircndepărtează foarte mult dacă nu chiar dispare ispita macircndriei a suficienŃei de sine Cine poate spune am ajuns sunt desăvacircrşit sunt ca Dumnezeu

- icircn al doilea racircnd ispita judecăŃii celorlalŃi icircn funcŃie de măsura ta proprie se icircndepărtează dacă nu chiar dispare complet Cine iarăşi poate spune avacircnd icircn vedere măsura dumnezeirii - care este măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii ca şi criteriu - eu sunt mai bun ca celălalt Scara axiologică icircn cazul acesta va avea sensibil numai două trepte treapta măsurii umanului icircn care diferenŃele prin raportare la măsura dumnezeirii sunt insesizabile şi treapta măsurii dumnezeieşti la care ajunge cineva a depăşit definitiv orice ispită a judecăŃii celorlalŃi icircn funcŃie de sine

- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii se poate realiza adevărata conştiinŃă de sine a omului care evident icircl va plasa pe om icircntr-o reală stare de smerenie stare care ar trebui să fie proprie staturii sale de făptură creată prin raportare la măreŃia Creatorului

- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii ca la măsură echivalentă cu măsura desăvacircrşirii la care este chemat omul acesta poate să se elibereze din sinucigaşa şi ucigătoarea de semeni judecată prin comparaŃie Judecata reală sau aprecierea sau evaluarea fiecăruia făcacircndu-se prin raportare la măsura maximă ndash numai această evaluare poate fi una neamăgitoare şi reală ndash exclude de la sine evaluarea prin raportarea la măsura semenilor care este amăgitoare tocmai pentru că nici unul dintre semeni nu poate fi etalon

- raportarea la măsura dumnezeirii icircl păstrează pe om icircn postura firească şi faŃă de Dumnezeu ferindu-l de marea ispită a suficienŃei de sine şi a unei existenŃe icircn ansamblul ei autonome deci sinucigaşe prin refuzul conştient sau inconştient al alimentării din sursa reală a existenŃei umane care este Dumnezeu Icircnsuşi

54

Dacă măsura dumnezeirii este măsura desăvacircrşirii omului atunci omul va constata cu uşurinŃă că a ajunge la această măsură este cu neputinŃă omului şi va conştientiza limitele puterii lui autonome precum Apostolii

Matei 1923 Iar Iisus a zis ucenicilor Săi Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra icircn icircmpărăŃia cerurilor1924 Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decacirct să intre un bogat icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu1925 Auzind ucenicii s-au uimit foarte zicacircnd Dar cine poate să se macircntuiască1926 Dar Iisus privind la ei le-a zis La oameni aceasta e cu neputinŃă la Dumnezeu icircnsă toate sunt cu putinŃă

Icircn felul acesta omul se va reaşeza icircn limitele reale ale existenŃei sale şi va evita ispita generalizată a suficienŃei de sine care icircl plasează pe om pe o orbită existenŃială luciferică

Numai conştiinŃa acestei măsuri a desăvacircrşirii echivalente cu măsura Dumnezeirii icircl va scoate pe om de sub teroarea ispitei generalizate a icircndreptăŃirii de sine dacă nu la mod absolut cel puŃin prin comparaŃie cu unii dintre semeni ndash este imposibil să nu găsim pe cineva mai neputincios ca noi ndash şi prin aceasta de sub presiunea permanentă a posturii revendicative faŃă de Dumnezeu care exclude şansa rugăciunii adevărate Rugăciune nu icircnseamnă a cere ce Ńi se cuvine lucru la care eşti icircndreptăŃit ci a cere ceea ce ai nevoie şi nu-Ńi poŃi oferi singur şi nu poŃi dobacircndi singur orice ai face A cere ce Ńi se cuvine se cheamă revendicare şi te plasează icircntr-o relaŃie de tensiune dacă nu chiar de conflict cu Dumnezeu Doamne am făcut am icircmplinit deci dă-mi n-am făcut tot dar am făcut oricum mai mult decacirct alŃii deci mi se cuvine oricum mai mult decacirct altora

Dacă măsura deplinătăŃii este cea a umanului atunci raportarea la Dumnezeu şi rugăciunea nu mai este necesară sau va fi una ipocrită (vezi pe fariseul din parabolă)

Dacă măsura desăvacircrşirii omului este măsura dumnezeirii atunci morala noastră nu mai poate fi una convenŃională ci va fi morala care decurge din asemănarea cu Dumnezeu Criteriul ultim al moralei Evangheliei este asemănarea cu Dumnezeu şi nu icircndeplinirea unor porunci sau a unor datorii

Icircn aceste condiŃii icircmplinirea este apreciată

- nu ca icircmplinire icircn sine icircnlăuntrul său ci ca ieşire din sine spre celălalt şi icircn cele din urmă spre Celălalt nu prin raportarea la sine ci prin raportare la celălalt şi icircn cele din urmă la Celălalt şi

- icircn al doilea racircnd icircmplinirea este apreciată sau evaluată prin raportare la persoane şi nu prin raportarea la lucruri

- Icircn felul acesta se evidenŃiată caracterul personalist sau centralitatea persoanei din perspectiva teologică asupra existenŃei Icircn centrul existenŃei este persoana iar icircmplinirea existenŃială a persoanei se realizează icircntr-o relaŃie interpersonală

Măsura dumnezeirii mută criteriile din exterior icircn interior de la lumea fizică văzută la lumea sufletească nevăzută Dumnezeu este Duh Icircmplinirea este realizată şi sesizată la nivelul motivaŃiei lăuntrice al atitudinii lăuntrice şi al intenŃiei ultime

55

Lucrul acesta demonstrează odată icircn plus icircnŃelepciunea dumnezeiască cu care a fost creat omul şi lumea icircntreagă care aşează icircnăuntrul omului resorturile icircmplinirii garantacircndu-i astfel libertatea şi autonomia personală Dacă icircmplinirea ar fi dependentă e factori externi omului atunci pe de o parte acest lucru ar limita evident libertatea omului iar pe de altă parte ar oferi acestuia nesfacircrşite ocazie de a-şi justifica neicircmplinirile invocacircnd factorii externi care nu depind de el

Creşterea spre măsura deplinătăŃii icircn situaŃia icircn care acceptăm că aceasta este măsura dumnezeirii nu este una fizică sau biologică ci este una icircn spaŃiul sufletesc duhovnicesc exprimat prin categoriile duhovniceşti recapitulate sau rezumate de categoria sau realitatea iubirii

Ori de aici decurg foarte multe lucruri

- icircntacirci de toate icircn această situaŃie măsura creşterii omului scapă oricărei cuantificări şi prin urmare nu poate fi supusă la modul absolut aprecierii sau evaluării nici unei instituŃii formale exterioare de judecată tribunal consistoriu persoană fizică etc

- de aici decurge caracterul relativ al oricărei instituŃii de genul acesta Judecata ultimă aparŃine duhului omului şi Duhului lui Dumnezeu singurele care au acces la cele duhovniceşti la cele lăuntrice

1 Corinteni 211 Căci cine dintre oameni ştie ale omului decacirct duhul omului care este icircn el Aşa şi cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut decacirct Duhul lui Dumnezeu

1 Corinteni 45 De aceea nu judecaŃi ceva icircnainte de vreme pacircnă ce nu va veni Domnul Care va lumina cele ascunse ale icircntunericului şi va vădi sfaturile inimilor Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda

56

Evanghelia după Luca

Introducere

Cuprins

1 Bibliografie

2 Ipothesis şi prologul Evangheliei a treia

3 Autorul Evangheliei a treia şi al cărŃii Faptele Apostolilor

4 Morfologia Evangheliei după Luca

5 Planul Evangheliei după Luca 6 Izvoarele Evangheliei după Luca 7 Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

8 Teologia Evangheliei după Luca

a Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii

b IcircmpărăŃia lui Dumnezeu

1 Bibliografie

11 Comentarii din epoca patristică

Origen PG 13 PL 2 SC 87 (1982) Chiril al Alexandriei PG 72475-950 Teofilact al Bulgariei PG 123684-1125 Zigaben PG 129853-1104

Este greu de explicat faptul că Sfacircntul Ioan Gură de Aur cel mai mare exeget al Sfintelor Scripturi nu ne-a lăsat un comentariu la Evanghelia după Luca Cu atacirct mai mult cu cacirct Evanghelia după Luca pare a fi cea mai apropiată ca abordare de stilul şi de tematica preferată a Sf Ioan Gură de Aur A se vedea tonul icircnflăcărat cu care Luca icircşi manifestă simpatia faŃă de categoriile sociale defavorizate şi faŃă de păcătoşi icircntr-un cuvacircnt efuziunea de iubire faŃă de cei care aveau nevoie de aceasta şi erau şi icircn măsură să o primească ca şi tonul mustrător aproape vehement la adresa bogaŃilor şi a celor care se considerau drepŃi Sfacircntul Ioan are icircnsă o serie numeroasă de omilii la parabolele specifice Evangheliei după Luca (Vameşul şi fariseul (2) Fiul risipitor Samarineanul milostiv etc) la episoade consemnate numai de Luca (Femeia cea păcătoasă Zaheu Vameşul etc) ca şi icircn legătură cu teme predilecte Evangheliei după Luca cum este pocăinŃa bogăŃia sărăcia etc Icircn felul acesta putem spune că este acoperită icircn parte Evanghelia după Luca parabolele fiind una din componentele principale ale acestei Evanghelii Sfacircntul Ioan ne lasă de asemenea un comentariu extraordinar la cea de a doua carte a Sfacircntului Luca Faptele Apostolilor

57

Comentariul său la Faptele Apostolilor este icircn egală măsură un vast tratat de pnevmatologie şi eclesiologie

12 Tratate de Introducere icircn Noul Testament care includ evident şi introduceri icircn Evanghelia după Luca

1 Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 (lrsquoEvangile selon Saint Luc pag 109- 142)

2 Helmut Koester Introduction to the New Testament Volume 2 History an literature of early cristianity Second edition Walter de Gruyter New York 1995 (The Lucan Writings p 310-327)

3 Χρηστου Βουλγαρης Εισαγωγή εις τήν Καινήν ∆ιαθήκην Τόmicroος Αrsquo Εν Αθήναις 2003 (Το κατά Λουκάν Ευαγγέλιον pag 192-248)

2 Ipothesis

bdquoLuca dumnezeiescul era antiohian doctor şi avea multă ştiinŃă lumească nu numai ci şi educaŃie ebraică a primit studiind la Ierusalim unde Icircnsuşi Domnul nostru a icircnvăŃat Unii spun că a fost unul dintre cei şaptezeci de apostoli şi că l-a icircntacirclnit icircmpreună cu Cleopa pe Hristos cel Icircnviat din morŃi Iar după ce s-a icircnălŃat la cer Domnul şi după ce a crezut Pavel a devenit colaborator şi icircnsoŃitor al acestuia adică al lui Pavel Şi a scris Evanghelia cu toată exactitatea aşa cum se vede din icircnsuşi prologul acesteia A scris-o la cincisprezece ani după IcircnălŃarea Domnului la cer O scrie către Teofil care era probabil un senator şi aparŃinea clasei aristocrate Preaputernice se spunea celor care aparŃineau clasei conducătoare şi stăpacircnitoare după cum şi Pavel se adresează procuratorului Festus Preaputernice Festus Dar şi orice om iubitor de Dumnezeu (Qeofilος = iubitor de Dumnezeu nn) şi care se dovedeşte stăpacircn asupra patimilor este un Preaputernic Teofil vrednic cu adevărat să audă Evangheliardquo (Teofilact al Bulgariei)

3 Prologul

Prologul este o caracteristică a Evangheliei după Luca (11-4) dacă avem icircn vedere cărŃile Noului Testament După opinia majorităŃii exegeŃilor2 prologul nu se referă numai la Evanghelie ci şi la cartea Faptele Apostolilor programată şi foarte probabil redactată ca a doua parte a unei opere unitare3

2 Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 pag243 3 ldquoOriginally Luke wrote only one single work of which the title is lost which spans the entire story from the announcement of the birth of John the Baptist in Jerusalem to the arrival an preaching of the apostle Paul in Romerdquo (Helmut Koester op cit pag310)

58

Luca 11-4 evpeidhper polloi evpeceirhsan avnataxasqai dihghsin peri twn peplhroforhmenwn evn h`min pragmatwn( 2 kaqwj paredosan h`min oi` avpV avrchj auvtoptai kai uphretai genomenoi tou logou(

3 edoxe kavmoi parhkolouqhkoti anwqen pasin avkribwj kaqexhj soi grayai( kratiste Qeofile(4i[na evpignw|j peri w-n kathchqhj logwn thn avsfaleianAring

Deoarece mulŃi s-au icircncercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite icircntre noi aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la icircnceput şi au fost slujitori ai Cuvacircntului am găsit şi eu cu cale preaputernice Teofile după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la icircnceput să Ńi le scriu pe racircnd Ca să te icircncredinŃezi despre temenicia icircnvăŃăturii pe care ai primit-o

Prologul era obişnuit icircn istoriografia antică Autorul Evangheliei foloseşte expresii clasice icircntacirclnite icircn prefeŃele istoricilor geografilor sau medicilor din antichitate Expresiile profane nu sunt icircnsă decacirct un veşmacircnt literar pentru un conŃinut creştin original De aici aflăm cacircteva lucruri clare şi importante

a Icircnainte de Luca şi alŃi autori au relatat icircn scris evenimentele respective

b Relatările respective şi icircn cazul autorilor anteriori şi icircn cazul lui Luca se sprijină pe mărturiile celor care au fost dintru icircnceput bdquomartori oculari şi slujitori ai Cuvacircntuluirdquo

c Scopul evanghelistului este acela de a urmări şi de a expune evenimentele de la icircnceput cacirct se poate de complet cacirct se poate de exact şi icircn ordine cronologică

d Lucrarea este adresată unui oarecare preaputernic Teofil foarte probabil un cetăŃean roman de rang icircnalt devenit catehumen sau chiar icircncă păgacircn

3 Autorul Evangheliei a treia şi al CărŃii Faptele Apostolilor

TradiŃia veche bisericească ne prezintă pe Sfacircntul Luca icircnsoŃitorul şi colaboratorul apropiat al Sf Ap Pavel drept autor al două cărŃi nou-testamentare Evanghelia a treia şi Faptele Apostolilor Icircntr-adevăr limba şi stilul celor două cărŃi presupun acelaşi autor Amacircndouă sunt adresate aceluiaşi destinatar Preaputernicului Teofil Icircn prologul Faptelor Apostolilor (11) se face referire expresă la bdquoprimul cuvacircntrdquo care nu poate fi altul decacirct Evanghelia după Luca

Cercetarea modernă a acceptat icircn cea mai mare parte această tradiŃie cu foarte mici excepŃii (sunt cercetători care atribuie scrierea Evangheliei unui autor necunoscut un creştin cult provenit din lumea păgacircnă (I Karavidopoulos pag 161) TradiŃia veche bisericească icircl numără pe Luca icircntre cei 70 de ucenici ai Macircntuitorului iar unii scriitori bisericeşti şi imnografi icircl identifică pe Luca cu unul din cei doi ucenici care s-au icircntacirclnit cu Iisus cel icircnviat icircn drum spre Emaus (Luca 2413hellip) ar fi şi motivul pentru care se menŃionează numai numele celuilalt

InformaŃii despre viaŃa Sfacircntului Luca aflăm din Faptele Apostolilor şi din Epistolele sfacircntului Pavel precum şi din tradiŃii ulterioare Icircn prefaŃa veche la Evanghelia după Luca citim bdquoLuca este sirian din Antiohia doctor ca profesiune devenit ucenic al apostolilor iar mai apoi icircnsoŃindu-l pe Pavel pacircnă la martiriul acestuia slujind Domnului fără icircntrerupere necăsătorit şi fără copii A adormit la optzeci şi patru de ani icircn Beotia plin de Duhul Sfacircntrdquo4

4 după K Aland Synopsis Quattuor Evangeliorum Stuttgart 1971 p 533

59

După majoritatea exegeŃilor Luca este grec de neam şi prin urmare singurul ne-iudeu icircntre autorii cărŃilor nou-testamentare

Sf Pavel icircl pomeneşte de trei ori icircn epistolele sale Pavel l-a cunoscut pe Luca foarte probabil icircn Antiohia unde l-a cacircştigat pentru credinŃa creştină şi l-a luat ucenic apropiat Icircn Coloseni (414) bdquovă icircmbrăŃişează Luca doctorul cel iubitrdquo dovadă că Luca se afla icircmpreună cu Pavel icircn prima captivitate romană Icircn Filimon (24) bdquoMarcu Aristarh Dimas Luca cei icircmpreună-lucrători cu minerdquo Din 2 Timotei (411) se vede că Luca este singurul dintre icircnsoŃitorii Apostolului care se află lacircngă acesta icircn timpul celei de a doua captivităŃi romane bdquoNumai Luca este cu mine Ia pe Marcu şi adu-l cu tine căci icircmi este de folos icircn slujirerdquo

Mai multe informaŃii aflăm despre Luca din Faptele Apostolilor Luca apare aici ca icircnsoŃitor al lui Pavel icircn a doua călătorie misionară care icircncepe din Antiohia Siriei (Fapte 1536 şu) O importanŃă deosebită pentru biografia lui Luca reprezintă textul din Fapte icircncepacircnd cu 1610 pacircnă la sfacircrşitul cărŃii pentru că relatarea este făcută la persoana icircntacircia plural (ηmicroείς εδάφια) ceea ce icircnseamnă că Luca a fost prezent la evenimentele relatate Prin urmare Luca a icircnsoŃit pe Pavel icircn a doua şi a treia călătorie misionară pacircnă la Roma

O tradiŃie răsăriteană ulterioară icircl prezintă pe Luca şi ca pictor al unor icoane ale Maicii Domnului (Teodor Anagnostul icircn jurul anului 530 şi Simeon Metafrastul icircn sec al X-lea)

Mărturii ale tradiŃiei bisericeşti

Aproape toŃi reprezentanŃii tradiŃiei vechi bisericeşti menŃionează faptul că Luca a fost ucenicul şi colaboratorul apropiat al Sfacircntului Apostol Pavel şi că Evanghelia pe care ne-a lăsat-o este transpunerea icircn scris a Evangheliei propovăduite de Sf Apostol Pavel Unii scriitori bisericeşti5 consideră că atunci cacircnd Pavel vorbeşte despre bdquoEvanghelia meardquo are icircn vederea Evanghelia scrisă de Luca ucenicul său6 Vezi

Rom 216 evn h`mera| o[te krinei o qeoj ta krupta twn avnqrwpwn kata to euvaggelion mou dia Cristou VIhsouAring Icircn ziua icircn care Dumnezeu va judeca prin Iisus Hristos după Evanghelia mea cele ascunse ale oamenilor

2 Tim 28

Mnhmoneue VIhsoun Criston evghgermenon evk nekrwn( evk spermatoj Dauid( kata to euvaggelion mou(

Adu-Ńi aminte de Iisus Hristos Care a icircnviat din morŃi din neamul lui David după Evanghelia mea

Irineu de Lugdunum (sfacircrşitul sec II)

bdquoşi Luca icircnsoŃitorul lui Pavel a pus icircn scris Evanghelia propovăduită de acelardquo7

5 Eusebiu de Cezareea Eccl Istoria III47 6 Bleiben TE The Gospel of Luke and Gospel of Paul icircn Journal of Theological Studies Nr 45 7 Louka=j de o( a)kolouqoj Paulou to u(p e)keiiquestnou khrussomenon eu)aggelion e)n biiquestbl kateqeto Vezi la Eusebiu Cezareei Eccl Hist 5834-5

60

Origen (icircnceputul sec al III-lea)

bdquoA treia este cea după Luca Evanghelia propovăduită de Pavel credincioşilor dintre neamurirdquo8 Origen face menŃiune că Pavel a acceptat sau a validat Evanghelia după Luca aşa cum a procedat Petru cu Evanghelia după Marcu

Eusebiu de Cezareea (sec al IV-lea)

bdquoLuca de neam fiind din Antiohia de profesiune medic la cele mai multe icircmpreunăpărtaş cu Pavelhellipicircn două cărŃi inspirate de Dumnezeu ne-a lăsat cele demne de urmathellip Evanghelia şi faptele Apostolilorhelliprdquo9

Tertulian (Adv Marcionem IV 2) spune că Biserica atribuie lui Pavel conŃinutul Evangheliei lui Luca

Marcion (eretic sec II) accepta numai Evanghelia după Luca icircn canonul său tocmai pe motivul că a fost ucenicul lui Pavel şi reproducea tradiŃia acestuia

Prologul anti-marcionit ne oferă o sinteză frumoasă a circumstanŃelor scrierii Evangheliei după Luca bdquoExistacircnd deja Evangheliile cea după Matei scrisă icircn Iudeea iar cea după Marcu scrisă icircn Italia acesta (Luca) icircndemnat de Duhul Sfacircnt a scris icircn icircntregime Evanghelia sa icircn Ńinuturile Ahaiei declaracircnd prin prologul ei că icircnainte de aceasta au fost scrise altele şi că era necesară prezentarea exactă a iconomiei (dumnezeieşti) către credincioşii proveniŃi dintre neamuri pentru ca aceştia să nu fie amăgiŃi de basmele Iudeilor şi nici să se abată de la adevăr datorită fanteziilor eretice şi deşarte După aceea Luca a scris şi Faptele Apostolilorrdquo10

5 Morfologia Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca este cea mai voluminoasă carte din Noul Testament IcircmpărŃită icircn 24 de capitole Evanghelia după Luca icircnsumează cel mai mare număr de cuvinte 19482 icircn comparaŃie cu Evanghelia după Matei care icircnsumează 18346 cuvinte De remarcat şi faptul că cealaltă carte scrisă de Sfacircntul Luca Faptele Apostolilor este pe locul doi cu 18450 de cuvinte Sfacircntul Luca este cu cea mai voluminoasă contribuŃie la Noul Testament icircntrecacircndu-l chiar şi pe Sfacircntul Apostol Pavel care deşi este autor al paisprezece cărŃi nou-testamentare nu-l depăşeşte ca volum total de cuvinte pe Luca

8 TLG 031 119 kaiigrave triiquestton to kata Louka=n to u(po Paulou e)painoumenon eu)aggelion toiIacutej a)po twfrac12n e)qnwfrac12n pepoihkota 1 20423-10 Fragmenta ex commentariis in evangelium Matthaei Origenes Werke vol 12 pub Teubner Leipzig Vezi şi Eusebiu de Cezareea Eccl Hist 62562 to Eccl Hist 62563 9 Louka=j de to men genoj wOcircn twfrac12n a)psup1Antioxeiiquestaj thn e)pisthmhn de isup1atroj ta pleiIacutesta suggegonwUumlj tfrac12 Paul kaiigrave toiIacutej loipoiIacutej de ou) parergwj twfrac12n a)postolwn wmilhkwj hAcircj a)po toutwn prosekthsato yuxwfrac12n qerapeutikh=j e)n dusiigraven h(miIacuten u(podeiiquestgmata qeopneustoij katelipen bibliiquestoij tfrac12 te eu)aggeliiquest oAacute kaiigrave xaracai marturetai kaq aAacute paredosan au)tfrac12 oi a)p a)rxh=j au)toptai kaiigrave u(phretai genomenoi tou= logou oiacircj kaiiquest fhsin eAtildet aAtildenwqen aAgravepasi parhkolouqhkenai kaiigrave taiIacutej twfrac12n a)postolwn Pracesin aAacutej ou)keti di a)koh=j o)fqalmoiIacutej de paralabwUumln sunetacato fasiigraven d wj aAtildera tou= kat au)ton eu)aggeliiquestou mnhmoneuein o( Pau=loj eiatildewqen o(phniiquestka wj periigrave isup1diiquestou tinoj eu)aggeliiquestou grafwn eAtildelegen kata to eu)aggelion mou (Eccl Hist 346-8) 10 după K Aland Synopsis Quattuor Evangeliorum Stuttgart 1971 p 533

61

Astfel Luca acoperă 27 48 din volumul Noului Testament cu un total de 37932 de cuvinte icircn timp ce Sf Pavel acoperă 2706 cu un total de 37361 de cuvinte Am prezentat aceste date pentru a recupera oarecum poziŃia Sfacircntului Evanghelist Luca şi bineicircnŃeles pentru a sublinia contribuŃia importantă a acestuia la edificiul nou-testamentar Ponderea lui Luca ar creşte şi mai mult dacă am lua icircn calcul ipotezele susŃinute de exegeŃi mai vechi şi mai noi conform cărora Luca ar fi autorul sau cel puŃin redactorul Epistolelor Pastorale şi chiar al Epistolei către Evrei11 Ar fi un prim pas spre valorificarea contribuŃiei teologice a Sfacircntului Luca Teologia Sfacircntului Luca are o identitate foarte bine conturată atacirct din punct de vedere tematic cacirct şi al conŃinutului deşi aşa cum se recunoaşte de către exegeŃi Luca este icircn tradiŃia Sfacircntului Pavel

Matei Marcu Luca Ioan Fapte

Capitole 28 16 24 21 28

Versete 1068 673 1149 878 1002

Cuvinte 18346 11304 19482 15635 18450

Evanghelia a treia se deosebeşte de celelalte două Evanghelii sinoptice şi icircn ceea ce priveşte alcătuirea sau forma ei Prima caracteristică este dată de faptul că Luca scrie Evanghelia ca o primă parte (bdquocuvacircntul cel dintacircirdquo) a unei lucrări mai extinse cea de a doua parte fiind Faptele Apostolilor Luca prezintă cele două cărŃi ca unitare legacircnd icircn felul acesta foarte clar istoria lui Iisus cu istoria Bisericii (sau a Duhului Sfacircnt) Istoria lui Luca icircncepe cu naşterea lui Iisus şi se icircncheie cu propovăduirea Evangheliei la Roma capitala imperiului

6 ConŃinutul Evangheliei după Luca şi materialul specific

O parte a conŃinutului Evangheliei după Luca este icircn mare comun cu Evanghelia după Marcu (partea comună celor trei Evanghelii sinoptice) o altă parte este comună numai cu Evanghelia după Matei (este vorba de aproximativ 240 de versete) iar restul este specific numai lui Luca (aproximativ a patra parte după I Karavidopoulos)12

61 Materialul specific Evangheliei după Luca cuprinde

A Minuni săvacircrşite de Iisus 1 Pescuirea minunată (51-11) 2 Icircnvierea fiului văduvei din Nain (711-17) 3 Vindecarea femeii gacircrbove (1310-17) 4 Vindecarea bolnavului de idropică (141-6)

11 Origen citat de Eusebiu de Cezareea laquo Cine este cel care a scris epistola adevărul numai Dumnezeu icircl ştie Istoria ajunsă pacircnă la noi arată că unii spun că Clement devenit episcopul Romanilor a scris epistola iar alŃii susŃin că Luca cel care a scris Evanghelia şi Faptele raquo (tiiquestj de o( grayaj thn e)pistolhn to men a)lhqej qeoj oiaringden h( de eisup1j h(ma=j fqasasa icedilstoriiquesta u(po tinwfrac12n men legontwn oAgraveti Klhmhj o( genomenoj e)piiquestskopoj cedilRwmaiiquestwn eAtildegrayen thn e)pistolhn u(po tinwfrac12n de oAgraveti Louka=j o( grayaj to eu)aggelion

kaiigrave taj Praceij Eccl Hist 625141-6) 12 Apud Ioannis Karavidopoulos op cit pag 164

62

5 Vindecarea celor zece leproşi (1711-19)

B Parabole rostite de Iisus (multe parabole icircntre care cele mai frumoase şi cele mai cunoscute sunt păstrate numai de Sf Luca)

1 Samarineanul milostiv (1029-37) 2 Prietenul care deranjează icircn miez de noapte (115-8) 3 Bogatul căruia i-a rodit Ńarina sau bogatul neicircnŃelept (1213-21) 4 Smochinul neroditor (136-9) 5 Socoteala icircnainte de a zidi turnul sau de a proclama război cuiva (1428-33) 6 Drahma cea pierdută (158-10) 7 Fiul risipitor şi Tatăl milostiv şi iubitor (1511-32) 8 Iconomul icircnŃelept (necredincios) (161-13) 9 Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr (1619-31) 10 Slugile netrebnice (177-10) 11 Judecătorul nedrept (181-8) 12 Vameşul şi fariseul (189-14)

C Cuvinte rostite de Iisus

1 310-14 Şi mulŃimile icircl icircntrebau zicacircnd Ce să facem deci Răspunzacircnd Ioan le zicea Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus IcircnvăŃătorule noi ce să facem El le-a răspuns Nu faceŃi nimic mai mult peste ce vă este racircnduit Şi icircl icircntrebau şi ostaşii zicacircnd Dar noi ce să facem Şi le-a zis Să nu asupriŃi pe nimeni nici să icircnvinuiŃi pe nedrept şi să fiŃi mulŃumiŃi cu solda voastră

2 624-26 Dar vai vouă bogaŃilor că vă luaŃi pe pămacircnt macircngacircierea voastră Vai vouă celor ce sunteŃi sătui acum că veŃi flămacircnzi Vai vouă celor ce astăzi racircdeŃi că veŃi placircnge şi vă veŃi tacircngui Vai vouă cacircnd toŃi oamenii vă vor vorbi de bine Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinŃii lor

3 1018 Şi le-a zis Am văzut pe satana ca un fulger căzacircnd din cer

4 1249-50 Foc am venit să arunc pe pămacircnt şi cacirct aş vrea să fie acum aprins Şi cu botez am a Mă boteza şi cacirctă nerăbdare am pacircnă ce se va icircndeplini

5 1720-21 şu Şi fiind icircntrebat de farisei cacircnd va veni icircmpărăŃia lui Dumnezeu le-a răspuns şi a zis IcircmpărăŃia lui Dumnezeu nu va veni icircn chip văzut Şi nici nu vor zice Iat-o aici sau acolo Căci iată icircmpărăŃia lui Dumnezeu este icircnăuntrul vostru

6 131-5 Şi erau de faŃă icircn acel timp unii care-I vesteau despre galileenii al căror sacircnge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor Şi El răspunzacircnd le-a zis CredeŃi oare că aceşti galileeni au fost ei mai păcătoşi decacirct toŃi galileenii fiindcă au suferit aceasta Nu zic vouă dar dacă nu vă veŃi pocăi toŃi veŃi pieri la fel Sau acei optsprezece inşi peste care s-a surpat turnul icircn Siloam şi i-a ucis gacircndiŃi oare că ei au fost mai păcătoşi decacirct toŃi oamenii care locuiau icircn Ierusalim Nu zic vouă dar de nu vă veŃi pocăi toŃi veŃi pieri la fel

D Relatări specifice care constituie cadrul icircn care este păstrat un cuvacircnt al lui Iisus 1 Femeia păcătoasă icircn casa lui Simon (736-50) 2 Marta şi Maria (1038-42)

63

3 Femei care slujesc pe Iisus (81-3) 4 Fericirea adresată Maicii Domnului (1127-28) 5 Zaheu vameşul (191-10)

F Episoade şi cuvinte din istoria patimilor lui Iisus

1 22 31-32 Cuvacircnt către Simon Şi a zis Domnul Simone Simone iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe gracircu Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta Şi tu oarecacircnd icircntorcacircndu-te icircntăreşte pe fraŃii tăi

2 236-16 Iisus la Irod Şi Pilat auzind a icircntrebat dacă omul este galileian Şi aflacircnd că este sub stăpacircnirea lui Irod l-a trimis la Irod care era şi el icircn Ierusalim icircn acele zile Iar Irod văzacircnd pe Iisus s-a bucurat foarte că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvacircrşită de El Şi L-a icircntrebat Irod multe lucruri dar El nu i-a răspuns nimic Şi arhiereii şi cărturarii erau de faŃă icircnvinuindu-L foarte tare Iar Irod icircmpreună cu ostaşii săi batjocorindu-L şi luacircndu-L icircn racircs L-a icircmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat Şi icircn ziua aceea Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul căci mai icircnainte erau icircn duşmănie icircntre ei Iar Pilat chemacircnd arhiereii şi căpeteniile şi poporul A zis către ei AŃi adus la mine pe Omul acesta ca pe un răzvrătitor al poporului dar iată eu cercetacircndu-L icircn faŃa voastră nici o vină n-am găsit icircn acest Om din cele ce aduceŃi icircmpotriva Lui Şi nici Irod n-a găsit căci L-a trimis iarăşi la noi Şi iată El n-a săvacircrşit nimic vrednic de moarte Deci pedepsindu-L Icircl voi elibera

3 2327-31 Tacircnguirea mulŃimii după răstignire Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei care se băteau icircn piept şi Icircl placircngeau Şi icircntorcacircndu-Se către ele Iisus le-a zis Fiice ale Ierusalimului nu Mă placircngeŃi pe Mine ci pe voi placircngeŃi-vă şi pe copiii voştri Căci iată vin zile icircn care vor zice Fericite sunt cele sterpe şi pacircntecele care n-au născut şi sacircnii care n-au alăptat Atunci vor icircncepe să spună munŃilor CădeŃi peste noi şi dealurilor AcoperiŃi-ne Căci dacă fac acestea cu lemnul verde cu cel uscat ce va fi

4 2332-33b Răstignire icircmpreună cu tacirclharii Şi erau duşi şi alŃii doi făcători de rele ca să-i omoare icircmpreună cu El Şi cacircnd au ajuns la locul ce se cheamă al CăpăŃacircnii L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele unul de-a dreapta şi unul de-a stacircnga

5 2339-43 ReacŃiile celor doi tacirclhari pe cruce Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniŃi Icircl hulea zicacircnd Nu eşti Tu Hristosul Macircntuieşte-Te pe Tine IcircnsuŃi şi pe noi Şi celălalt răspunzacircnd icircl certa zicacircnd Nu te temi tu de Dumnezeu că eşti icircn aceeaşi osacircndă Şi noi pe drept căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre Acesta icircnsă n-a făcut nici un rău Şi zicea lui Iisus Pomeneşte-mă Doamne cacircnd vei veni icircn icircmpărăŃia Ta Şi Iisus i-a zis Adevărat grăiesc Ńie astăzi vei fi cu Mine icircn rai

6 2410 şu Arătările lui Iisus cel Icircnviat

a Celor doi ucenici icircn drum spre Emaus (2413-35)

b Către toŃi ucenicii şi IcircnălŃarea (2436-53)

7 Planul Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca respectă icircn mare planul general al Sfintelor Evanghelii punctacircnd momentele importante ale vieŃii şi icircnvăŃăturii Macircntuitorului

1 Naşterea (Bunavestire Naşterea Copilăria)

64

2 Icircnceputul activităŃii publice (Botezul Ispitirea Alegerea Apostolilor) 3 Activitatea icircn Galileea (Chemarea la pocăinŃă şi vestirea IcircmpărăŃiei lui

Dumnezeu Minuni şi semne care arată venirea IcircmpărăŃiei 4 Icircn drum spre Ierusalim (Dialoguri cu ucenicii şi cu iudeii vremii Vestirea

patimilor Minuni) 5 La Ierusalim (Intrarea triumfală Patimile Răstignirea Icircnvierea IcircnălŃarea la cer)

Planul Evangheliei est foarte clar şi asemănător mai ales cu cel al celorlalte două Evanghelii sinoptice Matei şi Marcu Opinia generală a cercetătorilor este că Luca urmează planul Evangheliei după Marcu făcacircnd două interpolări sau adausuri evidente prin care icircntrerupe cursul relatării din Marcu cunoscute de cercetare ca interpolarea mică (620-83) şi interpolarea mare (951-1814) Iată cum ar arăta planul Evangheliei după Luca icircn paralel cu cel al Evangheliei după Marcu

Luca Marcu

Prologul 11-252

I Activitatea icircn Galileea 31-950 31-619 rarr 11-319(plus 320-35)

620-83

84-950 rarr 41-950(fără645-826)

II Icircn drum spre Ierusalim 951-1927 951-1814

1815-1927 rarr 1013-10-52

III La Ierusalim 1928-2453 rarr 111-168 (20)

O relatare centrată pe Ierusalim Sfacircntul Evanghelist Luca icircşi centrează planul Evangheliei pe Ierusalim Sunt mai multe argumente care conduc la această concluzie 1 Evanghelia icircncepe cu Ierusalimul (15) şi se termină cu Ierusalimul (2452) 2 Icircn prolog se face referire la două bdquourcărirdquo la Ierusalim (222-38 241-50) 3 Ispitirea Macircntuitorului culminează nu cu muntele ca la Matei ci cu Ierusalimul (49-12) 4 Este omisă călătoria lui Iisus icircn Galileea (Marcu 645-826) 5 Nu mai sunt pomenite Cezareea lui Filip (Marcu 827) şi Galileea (Marcu 1428)

Drumul spre Ierusalim prezintă cum s-a mai spus contribuŃia specifică a Sfacircntului Evanghelist Luca prin dimensiunile incomparabil mai mari acordate evenimentului şi prin bogăŃia de material şi informaŃii proprii După felul icircn care icircşi construieşte această parte a Evangheliei exegeŃii trag concluzia că Luca bdquoestompează toate referirile topografice altele decacirct Ierusalimulrdquo13 Luca repetă de trei ori menŃiunea că Iisus urcă la Ierusalim (951-53 1322 1711) MulŃi critici au icircncercat să asocieze aceste trei referi cu cele trei călătorii la Ierusalim consemnate icircn Evanghelia după Ioan (71-13 1022 1154) dar critica actuală refuză această asociere şi reŃine pentru Luca opinia conform căreia acesta insistă prin a indica icircn repetate racircnduri derularea aceluiaşi eveniment

Planul Evangheliei (după I Karavidopoulos op cit pag 164)

13 Introduction critique au Nouveau Testament p120

65

A Prologul (11-4)

B Preistoria şi primele manifestări mesianice (15-413) 1 Vestirea şi naşterea Sf Ioan Botezătorul (15-25 157-80) 2 Bunavestire a Maicii Domnului (126-38) 3 Vizita Maicii Domnului la Elisabeta (139-56) 4 Naşterea lui Iisus şi anii copilăriei (21-52) 5 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-20) 6 Botezul lui Iisus (321-22) 7 Genealogia lui Iisus (323-37) 8 Icircntreita ispitire a lui Iisus (41-13)

C Activitatea lui Iisus icircn Galileea Revelarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu prin minuni şi icircnvăŃături (414-950) 1 Prima propovăduire icircn Nazaret (414-30) 2 Diferite vindecări minunate (431-44 512-26 61-11 617-19) 3 Relatării despre chemarea ucenicilor (51-11 527-39 612-16 4 Predica de pe loc şes (620-40) 5 Minuni (71-17) 6 Ucenicii lui Ioan Botezătorul la Iisus (718-35) 7 PocăinŃa femeii celei păcătoase (736-50) 8 Femei care slujesc lui Iisus (81-3) 9 Pilda semănătorului şi alte pilde (84-18) 10 Mama şi fraŃii lui Iisus (819-21) 11 Minuni (822-56) 12 Trimiterea celor doisprezece la propovăduire (91-9) 13 Săturarea celor cinci mii (910-17) 14 Mărturisirea lui Petru vestirea pătimirilor cuvinte despre Cruce mărturisire

şa (918-27) 15 Schimbarea la faŃă (928-36) 16 Vindecarea unui tacircnăr bolnav diferite cuvinte sfacircrşitul activităŃii icircn Galileea

(937-50)

D Icircn drum spre Ierusalim (951-1927 1 Refuzul unui sat de samarineni de a primi pe Iisus diferite cuvinte despre

ucenicia adevărată (951-62) 2 Trimiterea celor şaptezeci de ucenici (101-24) 3 Parabola Samarineanului milostiv (1025-37) 4 Marta şi Maria (1038-42) 5 Diferite cuvinte şi discuŃii cu fariseii (111-12) 6 Parabola bogatului neicircnŃelept şi cuvinte despre grijă priveghere icircmpărŃirea

averilor etc (1213-19) 7 Icircndemn la pocăinŃă şi parabola cu smochinul neroditor (131-9) 8 Vindecarea femeii gacircrbove (1310-17) 9 Parabolele grăuntelui de muştar şi aluatului (1318-21) 10 Despre poarta cea stracircmtă şi altele (1322-30) 11 Placircngerea Ierusalimului (1321-35) 12 Vindecarea bolnavului de idropică (141-6)

66

13 Parabola cu cina şi alte cuvinte (147-35) 14 Parabolele oii celei pierdute drahmei celei pierdute şi fiului risipitor Bogatul

nemilostiv şi săracul Lazăr şa (151-1710) 15 Vindecarea celor zece leproşi (1711-19) 16 Venirea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu (1720-37) 17 Parabola cu cererea stăruitoare (181-8) 18 Parabola vameşului şi fariseului (189-14) 19 Iisus binecuvacircntează copiii (1817) 20 Tacircnărul bogat la Iisus (1818-30) 21 Vestirea patimilor (1831-34) 22 Vindecarea orbului din Ierihon (1835-43) 23 PocăinŃa lui Zaheu (191-10) 24 Parabola celor zece mine (1911-27)

E Intrarea icircn Ierusalim şi diferite icircnvăŃături icircnaintea Patimilor (1928-2138) 1 CurăŃirea templului (1945-47) 2 Icircntrebare despre putere (201-8) 3 Parabola lucrătorilor răi (209-19) 4 Icircntrebarea despre dare (2020-26) 5 Icircntrebarea despre Icircnviere (2027-40) 6 Icircntrebare despre Fiul lui David (2041-44) 7 Ofranda văduvei (211-4) 8 Cuvacircntul eshatologic (215-38)

F Pătimirile lui Iisus (cap 22 şi 23) G Arătările lui Iisus celui Icircnviat şi IcircnălŃarea(24)

8 Izvoarele Evangheliei după Luca

Sf Luca vorbeşte el icircnsuşi icircn prologul Evangheliei sale despre izvoare care au stat eventual la baza redactării propriei Evanghelii Aici Luca se referă după opinia exegeŃilor (vezi I Panagopoulos opcit pag 107) la celelalte două Evanghelii sinoptice şi chiar la alte izvoare scrise Este posibil aşadar ca Luca să fi avut la dispoziŃia sa chiar izvoare scrise la care se referă icircn prolog bdquoAm găsit şi eu cu cale preaputernice Teofile după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la icircnceput să Ńi le scriu pe racircndrdquo (Luca 13) Literatura de specialitate propune următoarele posibile izvoare literare pe care Evanghelia după Luca le-ar fi putut folosi

1 Evanghelia după Marcu Cercetătorii identifică 350 de versete comune oarecum cu Evanghelia după Marcu din totalul de 661 de versete ale Evangheliei după Luca Relatările din versetele respective corespund cu Marcu şi din punct de vedere al plasări geografice a evenimentelor Luca elimină relatări care priveau icircn mod special pe iudei şi care nu prezentau interes pentru cititorii săi care proveneau dintre neamuri (Marcu 71-23 101-12)

2 ColecŃia de Logia (Q) Exegeza acceptă astăzi că Luca şi Matei au avut la dispoziŃie şi colecŃia de cuvinte ale Domnului cunoscută cu indicativul Q

67

Aceasta ar fi conŃinut după toate probabilităŃile 14 parabole şi alte cuvinte ale Macircntuitorului Materialul preluat eventual din izvorul Q a fost prelucrat suficient de mult de Luca după cum dovedeşte comparaŃia cu Matei

3 Izvorul propriu (L) care icircn literatura de specialitate este notat cu litera L Acesta poate fi identificat cu predica orală a Sfacircntului Apostol Pavel şi cu tradiŃia Bisericii căreia aparŃinea Luca Sf Luca face referire la tradiŃia bdquomartorilor ocularirdquo bdquoAşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la icircnceput şi au fost slujitori ai Cuvacircntuluirdquo (Luca 12) Aproape jumătate din conŃinutul Evangheliei după Luca (după I Panagopoulos opcitpag108) provine din izvorul propriu L Este vorba despre relatările cuprinse icircn bdquopreistoriardquo Evangheliei adică privitoare la naşterea Sf Ioan Botezătorul şi a Macircntuitorului (cap 1-2) relatarea foarte extinsă a drumului lui Iisus spre Ierusalim (cap 951-1814) şi unele minuni

Pacircnă la istorisirea Patimilor Luca urmăreşte icircn mare planul lui Marcu icircn ceea ce

priveşte ordinea relatării evenimentelor introducacircnd două secŃiuni cu relatări proprii 620-83 şi 915-1814 Este posibilă şi ipoteza susŃinută de unii cercetători conform căreia Luca introduce icircn propria relatare secŃiunile preluate de la Marcu şi din izvorul Q Icircn ceea ce priveşte istorisirea Patimilor Luca adaugă multe informaŃii care nu se găsesc la ceilalŃi sinoptici Aici Luca se apropie icircntrucacirctva de Evanghelia după Ioan Iată cacircteva puncte comune Erminia faptei lui Iuda ca lucrare a lui Satan cuvacircntul de rămas bun al Macircntuitorului către ucenici ( sub formă de discuŃii) după Cina cea de taină şi icircnainte de mergerea pe Muntele Măslinilor scena prinderii lui Iisus icircn Grădina Ghetsimani folosirea repetată a cuvacircntului bdquoorărdquohellip

9 Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

1 Accentul pus pe istoria Bisericii Fără să lipsească complet trece icircntr-un fel icircn plan secund aşteptarea celei de a doua veniri şi a veacului viitor şi se pune accent pe lucrarea Duhului Sfacircnt icircn istorie icircn prezent Este subliniată valorificarea soteriologică a perioadei dintre prima şi cea de a doua venire a Macircntuitorului (I Karavidopoulos op cit p167) Acesta este bdquotimpul Bisericiirdquo sau bdquotimpul Duhului Sfacircntrdquo La icircntrebarea ucenicilor Doamne oare icircn acest timp vei aşeza Tu la loc icircmpărăŃia lui Israel (Fapte 16) Macircntuitorul răspunde cu trimitere la perioada propovăduirii Evangheliei Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus icircn stăpacircnirea Sa Ci veŃi lua putere venind Duhul Sfacircnt peste voi şi Icircmi veŃi fi Mie martori icircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului (Fapte 17-8) Dacă Ńinem seama de această prezenŃă şi lucrare a Duhului icircn istorie şi de tensiunea dintre istorie şi eshatologie atunci putem vorbi la Luca de un fel de bdquoeshatologie inauguratărdquo adică de pătrunderea eshatologicului icircn istorie Duhul Sfacircnt este prezent şi lucrează icircn istorie icircmplinind făgăduinŃele lui Iisus şi anticipacircnd veacul eshatologic Eshatologia la Luca este icircnsă o temă teologică specială asupra căreia ne vom mai opri

2 Preocuparea pentru exactitatea istorică Luca este mai preocupat decacirct ceilalŃi evanghelişti pentru ordinea istorică a evenimentelor A se vedea 31-3

68

VEn etei de pentekaidekatw| thj hgemoniaj Tiberiou Kaisaroj( h`gemoneuontoj Pontiou Pilatou thj VIoudaiaj( kai tetraarcountoj thj Galilaiaj ~Hrw|dou( Filippou de tou avdelfou auvtou tetraarcountoj thj VItouraiaj kai Tracwnitidoj cwraj( kai Lusaniou thj VAbilhnhj tetraarcountoj(

2 evpi avrcierewj Anna kai Kaiafa( evgeneto rhma qeou evpi VIwannhn ton Zacariou uion evn th| evrhmw|Aring

Icircn al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu pe cacircnd PonŃiu Pilat era procuratorul Iudeii Irod tetrarh al Galileii Filip fratele său tetrarh al Itureii şi al Ńinutului Trahonitidei iar Lisanias tetrarh al Abilenei Icircn zilele arhiereilor Anna şi Caiafa a fost cuvacircntul lui Dumnezeu către Ioan fiul lui Zaharia icircn pustie Şi a venit el icircn toată icircmprejurimea Iordanului propovăduind botezul pocăinŃei spre iertarea păcatelor

De asemenea Luca face multe menŃiuni care plasează evenimentele mai exact icircn timp şi spaŃiu Lucrul acesta se vede clar icircn istorisirea patimilor icircn care apar multe amănunte care la ceilalŃi evanghelişti nu sunt prezente prinderea trebuie să se facă bdquofără ştirea mulŃimiirdquo (226) este căutat cineva care să cunoască unde stătea Iisus noaptea (2172239) ucenicii trimişi să pregătească cina sunt numiŃi Petru şi Ioan (228) Sinedriul este convocat dimineaŃa şi nu noaptea nu este formulată o hotăracircre judecătorească a Sinedriului lui Pilat icirci sunt prezentate acuzaŃii politice icircmpotriva lui Iisus (232) Iisus este trimis de Pilat la Irod Antipa (236-16) Iisus se roagă pentru cei care l-au răstignit (2334) unul dintre tacirclhari se pocăieşte (2339-43) ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce sunt Părinte icircn macircinile Tale icircncredinŃez duhul Meu (2346)

3 Articularea istoriei lui Iisus la istoria universală este o preocupare evidentă a Sf Luca icircn cele două cărŃi ale sale Evanghelia şi Faptele Apostolilor Activitatea publică a Sf Ioan Botezătorul precursorul Macircntuitorului este datată cu exactitate icircn al 15-lea an al icircmpărăŃiei lui Tiberiu icircmpăratul roman Icircn acest context sunt numiŃi conducătorii politici locali ai Palestinei şi conducătorii religioşi (31-2 Icircn al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu pe cacircnd PonŃiu Pilat era procuratorul Iudeii Irod tetrarh al Galileii Filip fratele său tetrarh al Ituriei şi al Ńinutului Trahonitidei iar Lisanias tetrarh al Abilenei Icircn zilele arhiereilor Anna şi Caiafa a fost cuvacircntul lui Dumnezeu către Ioan fiul lui Zaharia icircn pustie)

4 Perspectiva universalistă Luca deschide perspectiva universală a Evangheliei nu ca o reacŃie la exclusivismul iudaic cum face Matei ci ca o manifestare a planului lui Dumnezeu Evanghelia sa este evident adresată neiudeilor neamurilor Luca omite din relatările sale cea mia mare parte a elementelor care au o legătură evidentă sau chiar exclusivă cu lumea iudaică A se vedea numai cacircteva Icircntrebarea privind alimentele necurate (Matei 151-20) episodul cu femeia cananeeancă (Matei 1521-28) Icircntoarcerea lui Ilie (Matei 1710-13) dialogul privind cartea de despărŃire (Matei 193-9) vestirea venirii proorocilor mincinoşi (Matei 24 23-25) terminologia aramaică prezentă icircn cuvintele lui Iisus sau icircn tradiŃia primilor creştini (Mc 541 734 1110 95 1445 1051 1436 1522) raportul icircntre Legea veche şi Legea nouă (Matei cap 5) raportul icircntre dreptatea fariseilor şi dreptatea creştină (Matei cap 6) avertismentul dat apostolilor de a nu merge la păgacircni (Matei 105) Icircn egală măsură Luca şine să scoată icircn evidenŃă

69

caracterul universal al Evangheliei şi al macircntuirii Iată cacircteva exemple Consemnacircnd genealogia lui Iisus Luca merge pacircnă la Adam părintele tuturor oamenilor (338) spre deosebire de Matei care duce genealogia numai pacircnă la Avraam părintele iudeilor (Matei 1 1 şu) Cacircntarea icircngerilor la naşterea lui Iisus icirci are icircn vedere pe toŃi oamenii Slavă icircntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămacircnt pace icircntre oameni bunăvoire (24) ProfeŃia lui Isaia legată de predica Sf Ioan Botezătorul se referă de asemenea la toŃi oamenii Şi toată făptura va vedea macircntuirea lui Dumnezeu(36) La fel icircn cacircntarea Dreptului Simeon unde neamurile sunt asociate poporului Israel Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel(232) Evanghelia va fi vestită la toate neamurile Şi să se propovăduiască icircn numele Său pocăinŃa spre iertarea păcatelor la toate neamurile icircncepacircnd de la Ierusalim (2447)

5 Perspectiva teologică asupra istoriei lui Iisus este de asemenea prezentă Luca nu rămacircne la prezentarea istoriei Evanghelia sa ca şi celelalte Evanghelii nu este o cronică a evenimentelor legate de viaŃa şi icircnvăŃătura lui Iisus ci este o prezentare teologică a acestora Evenimentele sunt prezentate icircn lumina Icircnvierii lui Iisus acestea dobacircndesc sens de la Icircnvierea lui Iisus şi IcircnălŃarea Sa de-a dreapta Tatălui Un argument icircn acest sens este folosirea foarte frecventă de către Luca icircn Evanghelia sa a titlului hristologic bdquoDomnrdquo (o Kurioj) icircn locul numelui Iisus sau icircmpreună cu acesta (71319 10139 1139 1242 1315 175 186 198 2261 24334)

6 Rugăciuni şi imnuri Evanghelia după Luca consemnează multe rugăciuni şi imnuri sau se referă la acestea Iisus este prezentat frecvent icircn postura de a se retrage pentru a se ruga de multe ori icircn circumstanŃe icircn care ceilalŃi evanghelişti nu fac menŃiunea acestui lucru Este evidentă o atenŃie deosebită pe care Sfacircntul Evanghelist Luca o acordă acestui aspect

Rugăciuni

a La Botez (321 Şi după ce s-a botezat tot poporul botezacircndu-Se şi Iisus şi rugacircndu-Se s-a deschis cerul)

b La alegerea celor doisprezece ucenici (612-13 Şi icircn zilele acelea Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea icircn rugăciune către Dumnezeu Şi cacircnd s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit Apostoli)

c Icircnainte de mărturisirea lui Petru (918 Şi cacircnd Se ruga El singur erau cu El ucenicii şi i-a icircntrebat zicacircnd Cine zic mulŃimile că sunt Eu)

d La Schimbarea la faŃă (928 Iar după cuvintele acestea ca la opt zile luacircnd cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov S-a suit pe munte ca să Se roage)

e La icircntoarcerea ucenicilor din misiune (1021 Icircn acesta ceas El S-a bucurat icircn Duhul Sfacircnt şi a zis Te slăvesc pe Tine Părinte Doamne al cerului şi al pămacircntului că ai ascuns acestea de cei icircnŃelepŃi şi de cei pricepuŃi şi le-ai descoperit pruncilor Aşa Părinte căci aşa a fost icircnaintea Ta bunăvoinŃa Ta)

f Icircn timpul Patimilor (2232 Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta 22414445 Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi icircngenunchind Se rugahellip 2430 Şi cacircnd a stat icircmpreună cu ei la masă luacircnd El pacircinea a binecuvacircntat şi fracircngacircnd le-a dat lor)

70

Imnuri

a Imnul icircngerilor la naşterea lui Iisus (214 Slavă icircntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămacircnt pace icircntre oameni bună voire)

b Imnul Maicii Domnului la icircntacirclnirea cu Elisabeta (Luca 146-55 Măreşte sufletul meu pe Domnul Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Macircntuitorul meu Că a căutat spre smerenia roabei Sale Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfacircnt este numele Lui Şi mila Lui icircn neam şi icircn neam spre cei ce se tem de El Făcut-a tărie cu braŃul Său risipit-a pe cei macircndri icircn cugetul inimii lor Coboracirct-a pe cei puternici de pe tronuri şi a icircnălŃat pe cei smeriŃi Pe cei flămacircnzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi A sprijinit pe Israel slujitorul Său ca să-Şi aducă aminte de mila Sa Precum a grăit către părinŃii noştri lui Avraam şi seminŃiei lui icircn veac)

c Imnul lui Zaharia la naşterea Sf Ioan Botezătorul (Luca168-79 Binecuvacircntat este Domnul Dumnezeul lui Israel că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său Şi ne-a ridicat putere de macircntuire icircn casa lui David slujitorul Său Precum a grăit prin gura sfinŃilor Săi prooroci din veac Macircntuire de vrăjmaşii noştri şi din macircna tuturor celor ce ne urăsc pe noi Şi să facă milă cu părinŃii noştri ca ei să-şi aducă aminte de legămacircntul Său cel sfacircnt De jurămacircntul cu care S-a jurat către Avraam părintele nostru Ca fiind izbăviŃi din macircna vrăjmaşilor să ne dea nouă fără frică Să-I slujim icircn sfinŃenie şi icircn dreptate icircnaintea feŃei Sale icircn toate zilele vieŃii noastre Iar tu pruncule prooroc al Celui Preaicircnalt te vei chema că vei merge icircnaintea feŃei Domnului ca să găteşti căile Lui Să dai poporului Său cunoştinŃa macircntuirii icircntru iertarea păcatelor lor Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus Ca să lumineze pe cei care şed icircn icircntuneric şi icircn umbra morŃii şi să icircndrepte picioarele noastre pe calea păcii)

d Imnul Dreptului Simeon la Icircntacircmpinarea Domnului (Luca 229-32 Acum slobozeşte pe robul Tău după cuvacircntul Tău icircn pace Că ochii mei văzură macircntuirea Ta Pe care ai gătit-o icircnaintea feŃei tuturor popoarelor Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel)

7 Atmosfera de bucurie este prezentă icircn toată Evanghelia şi este una din caracteristicile acesteia Sfacircntul Evanghelist Luca spre deosebire de ceilalŃi Evanghelişti face menŃiunea atmosferei de bucurie care icircnsoŃea evenimentele pe care le prezintă

a La naşterea lui Ioan Botezătorul (114 Şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulŃi se vor bucura 158 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faŃă de ea şi se bucurau icircmpreună cu ea)

b La Bunavestirea Maicii Domnului (128 Şi intracircnd icircngerul la ea a zis Bucură-te ceea ce eşti plină de har Domnul este cu tine Binecuvacircntată eşti tu icircntre femei)

c Icircn timpul vizitei Maicii Domnului la Elisabeta (141 Iar cacircnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei pruncul a săltat icircn pacircntecele ei hellip 144 Că iată cum veni la urechile mele glasul salutării tale pruncul a săltat de bucurie icircn pacircntecele meu)

d Vestea naşterii adusă păstorilor (210 Dar icircngerul le-a zis Nu vă temeŃi Căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul)

71

e Icircntoarcerea celor şaptezeci din misiune (1017 Şi s-au icircntors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie zicacircnd Doamne şi demonii ni se supun icircn numele Tău 1020 Dar nu vă bucuraŃi de aceasta că duhurile vi se pleacă ci vă bucuraŃi că numele voastre sunt scrise icircn ceruri)

f Bucuria mulŃimii la vederea minunilor (1317 şi toată mulŃimea se bucura de faptele strălucite săvacircrşite de El)

g Bucuria lui Zaheu (195-6 Şi cacircnd a sosit la locul acela Iisus privind icircn sus a zis către el Zahee coboară-te degrabă căci astăzi icircn casa ta trebuie să rămacircn Şi a coboracirct degrabă şi L-a primit bucuracircndu-se)

h Bucuria ucenicilor la intrarea icircn Ierusalim (1937 Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor toată mulŃimea ucenicilor bucuracircndu-se a icircnceput să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuse)

i Bucuria celor doi ucenici icircn drum spre Emaus (2441 Iar ei icircncă necrezacircnd de bucurie şi minunacircndu-se El le-a zis AveŃi aici ceva de macircncare)

j Bucuria ucenicilor la icircntoarcerea icircn Ierusalim după IcircnălŃarea Domnului (2452 Iar ei icircnchinacircndu-se Lui s-au icircntors icircn Ierusalim cu bucurie mare)

8 Atitudinea tolerantă a autorităŃilor romane faŃă de Iisus şi faŃă de creştini Atacirct icircn Evanghelia sa cacirct şi icircn Faptele Apostolilor Sf Luca ne prezintă autorităŃile romane ca avacircnd o atitudine cel puŃin tolerantă faŃă de Biserica creştină uneori arătacircnd chiar protecŃie acestora icircn faŃa fanatismului iudeilor Responsabilitatea pentru condamnarea lui Iisus la moarte este atribuită exclusiv insistenŃei şi fanatismului iudeilor icircn timp ce Pilat reprezentantul autorităŃii imperiale romane icircl declară de trei ori nevinovat pe Iisus Sunt exegeŃi care susŃin că cele două lucrări ale lui Luca sunt chiar un fel de apologii ale creştinilor prin care aceştia se disociază clar şi ferm de iudei arătacircnd ce este cu adevărat creştinismul prin comparaŃie cu calomniile colportate la adresa acestuia de iudei

9 InfluenŃa Sf Pavel asupra lucrărilor Sf Luca Teme foarte importante din teologia paulină se regăsesc icircn centrul teologiei lui Luca datorate faptului că acesta a fost alături de Sf Pavel

a Locul central şi rolul esenŃial al Sfacircntului Duh b Accentul pus pe harul lui Dumnezeu c Caracterul universal al icircnvăŃăturii şi activităŃii lui Iisus d Locul central acordat pocăinŃei

Chiar şi la nivelul vocabularului există o evidentă influenŃă macircntuire har a binevesti răscumpărare a icircndrepta etc

72

10 Teologia Evangheliei după Luca

1 Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii

Istoria iconomiei dumnezeieşti sau a planului lui Dumnezeu14 de macircntuirea a omului este icircn centrul perspectivei teologice a Evangheliei după Luca ca şi la ceilalŃi doi sinoptici Matei şi Marcu Sfacircntul Evanghelist Luca aduce icircnsă o noutate icircn comparaŃie cu ceilalŃi Pentru Matei şi Marcu momentul Iisus Hristos este un eveniment istoric central care icircmparte icircn două istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii prima parte este reprezentată de timpul sau perioada făgăduinŃelor şi cea de a doua este timpul sau perioada icircmplinirii Pentru Luca perioada icircmplinirilor este icircmpărŃită icircn două timpul lui Iisus (ilustrat icircn Evanghelie) şi timpul Duhului (ilustrat icircn cartea Faptele Apostolilor) Pogoracircrea Duhului Sfacircnt peste Apostoli este un eveniment care reprezintă el icircnsuşi icircmplinirea unei făgăduinŃe a Tatălui (Fapte 14 Apostolii primesc porunca să rămacircnă icircn Ierusalim pentru că urmează bdquosă aştepte făgăduinŃa Tatăluirdquo) Sunt exegeŃi care susŃin icircmpărŃirea istoriei macircntuirii icircn trei părŃi Timpul lui Israel Timpul lui Iisus şi Timpul Bisericii15

Au fost exegeŃi care au afirmat că Sfacircntul Evanghelist Luca a reprezentat prin lucrarea sa Evanghelia-Faptele Apostolilor o bdquorupturărdquo faŃă de Evanghelia şi de tradiŃia bisericească iniŃială dacircnd consistenŃă timpului Bisericii Icircn timp ce Evanghelia iniŃială a Bisericii presupunea ca foarte apropiat timpul Parusiei (cea de a doua venirea Macircntuitorului) opera lui Luca luacircnd act de aşa zisă bdquoicircntacircrziere a Parusieirdquo ar fi deschis pentru Biserică o perspectivă istorică nelimitată Respectiva tendinŃă icircn cercetarea biblică tindea să-l transforme pe Luca icircn părintele bdquoBisericii organizaterdquo (Fruumlhkatholizismus)16 S-ar fi produs altfel o icircnlocuire a eshatologiei iminente cu bdquoistoria macircntuiriirdquo Această teză a fost icircnsă combătută invocacircndu-se numeroase mărturii din Evanghelia după Luca icircn care se vorbeşte despre iminenŃa sfacircrşitului (chiar textele paralele cu Matei şi Marcu Luca 927 Cu adevărat icircnsă spun vouă Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 109 Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le S-a apropiat de voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu Sau tradiŃia proprie Luca 1011 Dar aceasta să ştiŃi că s-a apropiat icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 188 Dar Fiul Omului cacircnd va veni va găsi oare credinŃă pe pămacircnt) De asemenea dacă timpul Bisericii este identificat cu timpul Duhului Sfacircnt aceasta nu se poate face la modul absolut pur şi simplu pentru că Duhul Sfacircnt icircn interpretarea Sfacircntului Evanghelist Luca este prezent icircn toate cele trei etape icircn care s-ar icircmpărŃi istoria macircntuirii

Problema vine aici mai ales din tendinŃa teologiei occidentale de a lua icircn considerare şi de a se bloca icircn resorturile separării lucrurilor icircn disocierea realităŃilor şi punerea lor icircn tensiune care conduce icircn cele din urmă la o perspectivă exclusivistă (ori una ori alta) Spre deosebire de aceasta teologia răsăriteană este preocupată de resorturile unităŃii sau ale coerenŃei realităŃilor icircncercacircnd să descopere suportul considerării unitare a realităŃilor care conduce icircn cele din urmă la o perspectivă inclusivă

14 Vezi Squires J T The Plan of God in Luke-Acts Cambridge 1993 15 H Conzelmann Die Mitte der Zeit Tubingen 1954 la Introduction critique au Nouveau Testament p 122 16 W G Kuumlmmel Luc en accusation dans la theacuteologie contemporain icircn LrsquoEvangile de Luc Meacutemorial L Cerfaux 1973 p 93-109

73

care pune lucrurile icircmpreună (şi una şi cealaltă) Este evident că Luca face o delimitare icircntre timpul lui Iisus şi timpul Duhului sau timpul Bisericii dar aceasta nu icircnsemnă icircn nici un fel că operează cu o separare a celor două Persoane ale Sfintei Treimi Duhul Sfacircnt este prezent şi lucrător icircn timpul lui Iisus după cum Iisus este prezent şi lucrător icircn timpul Duhului Macircntuitorul Hristos este prezentat la Luca mai accentuat icircn postura Sa de Domn de biruitor prin Crucea şi Icircnvierea Sa (71319 1013941 1139 1242 13 15 175 186 198 2261 24334) Sfacircntul Evanghelist Luca punctează mai mult ca ceilalŃi perspectiva aceasta Mesia este prezentat mai clar ca Rege la Intrarea icircn Ierusalim (Luca 1938)

2 IcircmpărăŃia lui Dumnezeu

Ca şi la ceilalŃi doi sinoptici vestea ce bună (Evanghelia) prin excelenŃă este şi la Luca cea care priveşte venirea sau instaurarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Realitatea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu este tema centrală şi icircn Evanghelia după Lucaa (443 Şi El a zis către ei Trebuie să binevestesc icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi altor cetăŃi fiindcă pentru aceasta am fost trimis Luca 81 Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate propovăduind şi binevestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi cei doisprezece erau cu El Luca 92 Şi i-a trimis să propovăduiască icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi Luca 960 Iar El i-a zis Lasă morŃii să-şi icircngroape morŃii lor iar tu mergi de vesteşte icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1616 Legea şi proorocii au fost pacircnă la Ioan de atunci icircmpărăŃia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea)

Dacă la Matei şi la Marcu realitatea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu se manifestă tainic icircn istorie icircn Evanghelia după Luca accentul este pus mai puŃin pe realitatea actuală istorică a IcircmpărăŃiei ci este mai curacircnd IcircmpărăŃia eshatologică (Luca 1328-29 Acolo va fi placircngerea şi scracircşnirea dinŃilor cacircnd veŃi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toŃi proorocii icircn IcircmpărăŃia lui Dumnezeu iar pe voi aruncaŃi afară Şi vor veni alŃii de la răsărit şi de la apus de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1415 Şi auzind acestea unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis Fericit este cel ce va pracircnzi icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1911 Şi ascultacircnd ei acestea Iisus adăugacircnd le-a spus o pildă fiindcă El era aproape de Ierusalim iar ei credeau că icircmpărăŃia lui Dumnezeu se va arăta icircndată Luca 2216 Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai macircnca pacircnă cacircnd nu va fi desăvacircrşit icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu) A se compara Matei 1628 (venirea IcircmpărăŃiei) cu Luca 927 (vederea IcircmpărăŃiei) exegeŃii unde semnalează şi diferenŃa de nuanŃă dintre Luca şi ceilalŃi doi sinoptici cel dintacirci atenuacircnd mult icircnŃelesul actual al venirii IcircmpărăŃiei

Matei 1628 Adevărat grăiesc vouă Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind icircn icircmpărăŃia Sa

Luca 927 Cu adevărat icircnsă spun vouă Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea icircmpărăŃia lui Dumnezeu

74

a IcircmpărăŃia lui Dumnezeu şi Duhul Sfacircnt

Totuşi şi icircn Evanghelia după Luca se vorbeşte despre prezenŃa dinamică a IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu icircn istorie despre manifestarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu icircn lume (Luca 109 Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le S-a apropiat de voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1120 Iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni iată a ajuns la voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu)

Sfacircntul Evanghelist Luca subliniază că IcircmpărăŃia lui Dumnezeu se identifică cu şi se realizează prin prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt Duhul Sfacircnt nu este numit de multe ori icircn Evanghelia după Luca Este Binecunoscut faptul că la cererea din Tatăl nostru Vie IcircmpărăŃia Ta există icircn manuscrise importante varianta Vie Duhul Tău cel Sfacircnt La icircntrebarea ucenicilor privitoare la IcircmpărăŃia lui Israel Macircntuitorul Hristos răspunde vorbind despre trimiterea Duhului Sfacircnt Iar ei adunacircndu-se Icircl icircntrebau zicacircnd Doamne oare icircn acest timp vei aşeza Tu la loc icircmpărăŃia lui Israel El a zis către ei Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus icircn stăpacircnirea Sa Ci veŃi lua putere venind Duhul Sfacircnt peste voi şi Icircmi veŃi fi Mie martori icircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului (Fapte 16-8)

PrezenŃa şi lucrarea Duhului nu sunt numai ulterioare prezenŃei şi lucrării lui Iisus ci şi concomitente Sfacircntul Duh se va coboricirc asupra multor personaje importante Sfacircntul Ioan Botezătorul (Căci va fi mare icircnaintea Domnului nu va bea vin nici altă băutură ameŃitoare şi icircncă din pacircntecele mamei sale se va umple de Duhul Sfacircnt115) Sfacircnta Fecioară Maria (Şi răspunzacircnd icircngerul i-a zis Duhul Sfacircnt Se va pogoricirc peste tine şi puterea Celui Preaicircnalt te va umbri pentru aceea şi Sfacircntul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema 135) Elisabeta (Iar cacircnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei pruncul a săltat icircn pacircntecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfacircnt 141) Zaharia (Şi Zaharia tatăl lui s-a umplut de Duh Sfacircnt şi a proorocit zicacircndhellip167) Simeon (Şi iată era un om icircn Ierusalim cu numele Simeon şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu aşteptacircnd macircngacircierea lui Israel şi Duhul Sfacircnt era asupra lui 225) Duhul Sfacircnt este cu Iisus Icircnsuşi (Luca 418 Duhul Domnului este peste Mine pentru care M-a uns să binevestesc săracilorhellip Luca 1021 Icircn acesta ceas El S-a bucurat icircn Duhul Sfacircnt şi a zis Te slăvesc pe Tine Părinte Doamne al cerului şi al pămacircntuluihellip )

b Atmosfera doxologică ca semn al IcircmpărăŃiei

Atmosfera doxologică despre care am mai vorbit este ea icircnsăşi legată de arătarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Lauda slava adusă lui Dumnezeu sunt prezente foarte frecvent icircn Evanghelia după Luca Sfacircnta Fecioară Maria (146 şu) Zaharia (16468 şu) icircngerii la Betleem (21320) Simeon (228) ProorociŃa Ana (238) paraliticul vindecat (525) toŃi martorii minunilor (526 716) femeia gacircrbovă după vindecare (1313) leproşii vindecaŃi (1715) orbul care capătă vederea (1843) ucenicii la Intrarea icircn Ierusalim (1937 şu) sutaşul martor al morŃii lui Iisus (2347) apostolii după IcircnălŃarea Macircntuitorului (2453) Atmosfera doxologică este evidentă asociată de SfacircntuL Evanghelist Luca instaurării sau inaugurării IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Aceeaşi atmosferă doxologică se regăseşte şi icircn consemnarea istoriei Bisericii primare icircn cartea Faptele Apostolilor (247 38 421 1118 1348 2120)

75

c Atmosfera de bucurie exaltare pace ca semn al IcircmpărăŃiei

Atmosfera de bucurie exaltare şi pace se icircnscrie după opinia exegeŃilor tot icircn punctarea prezenŃei IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Această atmosferă este mult mai puternic pusă icircn evidenŃă de Luca decacirct de Matei şi Marcu aşa cum am arătat mai sus Sfacircntul Evanghelist Luca vorbeşte mult şi despre bucuria lui Dumnezeu Icircnsuşi şi de bucuria Cerului (Luca 15 7 Zic vouă că aşa şi icircn cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decacirct pentru nouăzeci şi nouă de drepŃi care n-au nevoie de pocăinŃă Luca 1510 Zic vouă aşa se face bucurie icircngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte)

4 Evanghelia milostivirii şi a bunătăŃii lui Dumnezeu

Evanghelia după Luca pune accentul mai mult ca celelalte Evanghelii pe milostivirea lui Dumnezeu Preocuparea aceasta a sa aduce icircn centrul Evangheliei categoriile umane cele mai defavorizate Acestea aveau nevoie de mila lui Dumnezeu Tema milostivirii lui Dumnezeu devine o pacircrghie importantă sau un criteriu icircn funcŃie de care sunt apreciaŃi oamenii Din această perspectivă ierarhia socială a vremii care cinstea pe cei drepŃi corecŃi şi buni şi dispreŃuia pe cei păcătoşi şi răi este complet răsturnată DrepŃii şi virtuoşi sunt ŃinuŃi la distanŃă iar păcătoşii se bucură de o simpatie evidentă La fel şi celelalte categorii sociale defavorizate şi marginalizate precum femeile copiii străinii

Păcătoşii Iisus este perceput de contemporani ca bdquoprieten al vameşilor şi al păcătoşilorrdquo filoj telwnwn kai a`martwlwnAring (734) Episodul cu Zaheu vameşul (197) cu femeia cea păcătoasă (736-50)

Femeile care erau dispreŃuite icircn iudaism icircşi găsesc icircn Evanghelia după Luca un loc important Sfacircnta Fecioara Maria Elisabeta ProorociŃa Ana văduva din Nain (711-17) păcătoasa al cărui nume este cu delicateŃe trecut sub tăcere (736-50) femeile care-l urmau pe Iisus asemenea apostolilor Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate propovăduind şi binevestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi cei doisprezece erau cu El Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli Maria numită Magdalena din care ieşiseră şapte demoni Şi Ioana femeia lui Huza un iconom al lui Irod şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor (81-3) Acestea icircl urmează pe Iisus pacircnă la cruce hellip şi femeile care Icircl icircnsoŃiseră din Galileea stăteau departe privind acestea (2349) Şi urmacircndu-I femeile care veniseră cu El din Galileea au privit mormacircntul şi cum a fost pus trupul Lui (2355) Iar ele erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte icircmpreună cu ele care ziceau către apostoli acestea (2410) Marta şi Maria (1038-42) femeia care binecuvacircntează pe Maria mama lui Iisus (1127) femeia gacircrbovă de optsprezece ani (1311-17) femeile Ierusalimului Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei care se băteau icircn piept şi Icircl placircngeau Şi icircntorcacircndu-Se către ele Iisus le-a zis Fiice ale Ierusalimului nu Mă placircngeŃi pe Mine ci pe voi placircngeŃi-vă şi pe copiii voştri(23 27-31) La acestea se adaugă femeile personaje icircn parabolele rostite de Macircntuitorul (femeia cu drahma cea pierdută15 8-10 văduva stăruitoare la judecătorul nedrept181-8)

Străinii sunt şi ei obiect al unei simpatii din partea lui Iisus A se vedea atitudinea faŃă de samarinenii care nu-l primesc (954) şi numeroasele cazuri icircn care străinii sunt daŃi ca exemplu (Despre centurion Zic vouă că nici icircn Israel n-am aflat atacircta credinŃă 79) samarineanul milostiv (1025-37) samarineanul dintre cei zece leproşi (1711-19)

76

Milostivirea şi bunătatea lui Iisus

Sfacircntul Evanghelist Luca subliniază mai mult decacirct ceilalŃi Evanghelişti milostivirea şi bunătatea lui Iisus Din cele patru vindecări consemnate numai de Luca (fiul văduvei din Nain (711-17) femeia gacircrbovă (1311-17) bolnavul de idropică (141-6) cei zece leproşi (1711-19) prima are drept motivaŃie explicită mila lui Iisus pentru unicul fiu al văduvei (Şi văzacircnd-o Domnul I s-a făcut milă de ea - o kurioj evsplagcnisqh - şi i-a zis Nu placircnge) Luca reŃine

DiscreŃia şi delicateŃea lui Luca

ExegeŃii remarcă o notă evidentă de discreŃie şi delicateŃe a autorului Evangheliei a treia Şi aceasta se icircnscrie icircn atmosfera foarte umană din icircntreaga Evanghelie DelicateŃea lui Luca este reflexul evident al bunătăŃii şi milostivirii lui Dumnezeu Argumente aduse icircn sprijinul acestei teze Sunt estompate sentimente prezentate de ceilalŃi evanghelişti ca puternice Iisus nu este prezentat niciodată macircniindu-se (vezi Marcu 143 şi Luca 514 Marcu 35 şi Luca 610) sau purtacircndu-se cu asprime cu Petru (Marcu 833) alungacircnd macircnios vacircnzătorii din templu (Marcu 1115-17 şi Luca 1945) etc Scenele caracterizate de oarecare violenŃă sunt evident icircndulcite sau ignorate sentinŃe dure (Marcu 412 943-48 1421) moartea Sfacircntului Ioan Botezătorul (Marcu 617-29) sărutul lui Iuda (Marcu 1445 şi Luca 2248) scena batjocoririi lui Iisus (Marcu 1465 şi Luca 2311)

11 Evanghelia după Luca - Evanghelia socială

Profesorul Karavidopoulos socoteşte că Evanghelia după Luca este relevantă pentru epoca noastră icircn special datorită dimensiunii sociale foarte prezente icircn Evanghelie17 ExegeŃii icircn mare parte consideră că Evanghelia după Luca este bdquoEvanghelia socialărdquo prin excelenŃă18 Interesul arătat de Iisus categoriilor sociale marginalizate păcătoşi săraci femei copii este evident

BogăŃii şi săracii constituie o temă sau chiar o pacircrghie ermineutică principală icircn Evanghelia după Luca alături de celălalt binom drepŃi şi păcătoşi şi cu aceeaşi funcŃie ermineutică BogaŃii ca şi drepŃii sunt trecuŃi icircn categoria socială apreciată negativ icircn timp ce săracii ca şi păcătoşii formează categoria socială care se bucură de aprecierea pozitivă şi chiar de simpatia Macircntuitorului Hristos BogaŃii sunt consideraŃi nefericiŃi icircn timp ce săracii sunt consideraŃi şi prezentaŃi ca fericiŃi Icircncă o pereche cea care icirci aşează pe cei puternici icircn contrast cu cei slabi icircntregeşte imaginea şi ajută la corecta icircnŃelegere a bdquodimensiunii socialerdquo a Evangheliei după Luca Evenimentul naşterii lui Hristos este prezentat şi din punctul de vedere al bdquoimpactului socialrdquo perspectiva fiind clară şi categorică Odată cu naşterea lui Hristos cei puternici şi cei bogaŃi au motiv să fie icircngrijoraŃi pentru că vor fi descurajaŃi şi marginalizaŃi icircn timp ce cei slabi şi cei săraci au toate motivele să se bucure pentru că li se binevesteşte reconsiderarea poziŃiei lor 17 I Karavidopoulos op cit pag 171 18 bdquoLuc est lrsquoEvangile sociale par excellencerdquo Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 pag 133 Vezi şi Neyrey JH The Scial World of Luke-Acts Peabody 1991

77

Coboracirct-a pe cei puternici de pe tronuri şi a icircnălŃat pe cei smeriŃi pe cei flămacircnzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi (152-53) Evanghelia se vesteşte bdquosăracilorrdquo (săracilor li se binevesteşte 722) Iisus Icircnsuşi interpretează misiunea Sa icircn termeni sociali citacircnd proorocia lui Isaia Duhul Domnului este peste Mine pentru care M-a uns să binevestesc săracilor M-a trimis să vindec pe cei zdrobiŃi cu inima să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea să slobozesc pe cei apăsaŃirdquo (Luca 418)

OpŃiune lui Luca pentru varianta primei fericiri care se referă la săraci pur şi simplu şi nu la săracii cu duhul ca la Matei confirmă perspectiva socială a acestuia FericiŃi voi cei săraci că a voastră este icircmpărăŃia lui Dumnezeu (620) O altă opŃiune la fel de importantă cu aceeaşi motivaŃie este cea care priveşte fericirea FericiŃi voi care flămacircnziŃi acum că vă veŃi sătura (621) spre deosebire de Matei (56) FericiŃi cei ce flămacircnzesc şi icircnsetează de dreptate că aceia se vor sătura

Viziunea noastră este diferită Noi socotim că problematica socială nu este abordată ca atare icircn Evanghelia după Luca ci este prezentă ca replica teologică SoluŃiile prezentate de Luca problemelor sociale nu sunt sociale ci teologice Această erminie nu exclude eventualitatea ca Luca să fi avut icircn vedere situaŃia socială din epoca sa caracterizată de dezechilibre sociale majore icircn favoarea unei clase sociale minoritare favorizate şi icircn dauna majorităŃii populaŃiei imperiului care se confrunta cu sărăcia19 Această situaŃie nu este abordată icircnsă social ci teologic Evanghelia după Luca este Evanghelia milostivirii lui Dumnezeu a iertării a pocăinŃei Tensiunea evidentă dintre drepŃi şi păcătoşi este una prezentă la nivelul icircntregii Evanghelii dar nu este o problemă socială ci una teologică Dreptul sau cel care se socoteşte drept se icircndepărtează de Dumnezeu icircn timp ce păcătosul este totdeauna mai aproape de Dumnezeu La fel tensiunea dintre bogaŃi şi săraci este frecvent icircntacirclnită icircn Evanghelie dar nu ca o problemă socială ci ca o problemă teologică Bogatul se aşeză icircntr-o atitudine de suficienŃă de sine care-l icircndepărtează de Dumnezeu icircn timp ce săracul rămacircn şi datorită sărăciei deschis lui Dumnezeu Vina bogatului este aceea de că se bdquoicircmbogăŃeşte icircn sinerdquo şi nu icircn Dumnezeu BogăŃia este poate cel mai puternic mijloc de cultivare şi icircntărire a suficienŃei de sine icircn dauna raportării la Dumnezeu Aşa se icircntacircmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se icircmbogăŃeşte icircn Dumnezeu (1221) BogăŃia oferă atacircta icircncredere siguranŃă confort icircncacirct omul uită de Dumnezeu Omul se consideră icircmplinit prin sine şi refuză oferta lui Dumnezeu amăgindu-se bineicircnŃeles (vezi parabola bogatului căruia i-a rodit Ńarina sau a bogatului neicircnŃelept 1213-21) BogaŃii nu sunt sancŃionaŃi neapărat pentru că nu au grijă de cei săraci deşi există şi această abordare (Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr 1619-31) Chiar şi prin pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr motivul osacircndirii bogatului cu iadul veşnic nu este acela că el nu a avut grijă de Lazăr ci acela că s-a alipit exclusiv de viaŃa la care-l predispunea averea sa s-a icircnchis nu numai faŃă de semenii săi oamenii ci mai ales faŃă de Dumnezeu ignoracircnd poruncile Acestuia făcute cunoscute lumii prin prooroci

Fariseii prezentaŃi de ceilalŃi evanghelişti ca reprezentacircnd amăgirea suficienŃei de sine alimentată de icircmplinirea legii sunt condamnaŃi de Luca şi pentru că sunt iubitori de

19 După Ch Voulgaris această atitudine a lui Luca laquo nu este străină de starea socială dominantă icircn lumea greco-romană icircn care mulŃimile trăiau icircntr-o sărăcie de neimaginat icircn timp ce un număr mic de bogaŃi administrau bogăŃii inimaginabile pe care le cheltuiau provocator pentru o viaŃă de plăceri aşa cum se icircntacircmplă şi astăzi icircn societatea capitalistă raquo (op cit pag 224)

78

arginŃi şi pentru că pretind a fi drepŃi şi se prezintă ca atare oamenilor Icircn farisei se icircntacirclnesc două din atributele negative (drepŃi şi bogaŃi) dacă nu chiar şi al treilea (puternici) Ńinacircnd seama că ei făceau parte dintr-un partid religios foarte puternic cu acces la pacircrghiile puterii politice şi sociale Toate acestea le auzeau şi fariseii care erau iubitori de argint şi-L luau icircn bătaie de joc Şi El le-a zis Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi icircnaintea oamenilor dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre căci ceea ce la oameni este icircnalt uracircciune este icircnaintea lui Dumnezeu (1614-15)

BogăŃia face icircn sufletul omului concurenŃă lui Dumnezeu Icircnsuşi Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpacircni Fiindcă sau pe unul icircl va uricirc şi pe celălalt icircl va iubi sau de unul se va Ńine şi pe celălalt icircl va dispreŃui Nu puteŃi să slujiŃi lui Dumnezeu şi lui mamona(1613) Aceasta este problema fundamentală şi aceasta este erminia teologică şi nu socială a problemei

A ceda amăgirii bogăŃiei sau amăgirii poziŃiei sociale şi a dependenŃei de imaginea publică este echivalent cu a adopta perspectiva omenească asupra vieŃii şi a ignora perspectiva dumnezeiască După Sfacircntul Evanghelist Luca cele două perspective sunt incompatibile Icircnseamnă a-Ńi racircndui viaŃa icircn funcŃie de oameni şi nu icircn funcŃie de Dumnezeu Perspectiva omenească asupra lucrurilor sfacircrşeşte prin a fi ipocrită Cacircnd omul se limitează la a-şi racircndui viaŃa pentru a plăcea oamenilor va sfacircrşi inevitabil icircn ipocrizie pentru că nereuşind să atingă măsura exigenŃelor sociale se va strădui să pozeze se va icircngriji de imagine Icircn plus criteriile omeneşti au ajuns a fi la antipodul celor dumnezeieşti Acest lucru nu putea scăpa Macircntuitorului Hristos Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi icircnaintea oamenilor dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre căci ceea ce la oameni este icircnalt uracircciune este icircnaintea lui Dumnezeu (1615)

RenunŃare omului la tot ceea ce are este soluŃia radicală dar singura pe care o prezintă Evanghelia după Luca Nu este vorba numai de bogăŃie ci absolut despre tot ceea ce poate Ńine pe om legat de sine şi de lumea aceasta icircn dauna raportării lui la Dumnezeu Omul nu trebuie să se sprijine pe bogăŃie (Luca 1215 Şi a zis către ei VedeŃi şi păziŃi-vă de toată lăcomia căci viaŃa cuiva nu stă icircn prisosul avuŃiilor sale) Nu trebuie nici măcar să se icircngrijească de cele trebuincioase vieŃii pămacircnteşti hrană şi icircmbrăcăminte ci chiar şi pentru acestea ndash pentru tot prin urmare - trebuie să nădăjduim cu credinŃă că vor veni de la Dumnezeu Singura preocupare este strădania de a trăi icircn IcircmpărăŃia lui Dumnezeu (Luca 1231 CăutaŃi mai icircntacirci icircmpărăŃia Lui Şi toate acestea se vor adăuga vouă) Este vorba aşadar de perspectiva eminamente teologică asupra vieŃii

Lepădarea de sine RenunŃarea nu priveşte numai bogăŃia ci tot ceea ce poate constitui o atracŃie puternică pentru om şi poate icircnchide perspectiva IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu blocacircndu-l icircn această lumea ca icircn singura posibilă chiar şi părinŃii soŃii sau fraŃii Şi El le-a zis Adevărat grăiesc vouă Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau fraŃi sau părinŃi sau copii pentru icircmpărăŃia lui Dumnezeu Şi să nu ia cu mult mai mult icircn vremea aceasta iar icircn veacul ce va să vină viaŃă veşnică (Luca 18 29-30) RenunŃarea aceasta echivalează cu totala lepădare de sine exprimată de Macircntuitorul icircn termeni radicali tocmai pentru a nu lăsa loc nici unei erminii Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraŃi şi pe surori chiar şi sufletul său icircnsuşi nu poate să fie ucenicul Meu (Luca 1426)

Desigur această atitudine se regăseşte şi la Matei şi Marcu dar la Luca sunt cacircteva detalii care face evidentă insistenŃa acestuia şi mai ales perspectiva radicală

79

absolută asupra lucrurilor Cacircnd au urmat Domnului ucenicii au lăsat totul Şi trăgacircnd corăbiile la Ńărm au lăsat totul şi au mers după El (Luca 511) Spre deosebire de Matei (420) şi Marcu (118) Iar ei icircndată lăsacircnd mrejele au mers după El

La fel icircn cazul lui Levi Şi lăsacircnd toate el s-a sculat şi a mers după El (Luca 528) Spre deosebire de Matei (99) sau Marcu (214) Şi sculacircndu-se a mers după El

Aceeaşi diferenŃă icircn cazul tacircnărului bogat Vinde toate (panta o[sa eceij) cacircte ai şi le icircmparte săracilor şi vei avea comoară icircn ceruri şi vino de urmează Mie (Luca 1822) Icircn timp ce la Matei (1921) este amintită numai averea hellip vinde averea ta dă-o săracilor şi vei avea comoară icircn cer după aceea vino şi urmează-Mi sau Marcu (1021) la care lipseşte toate vacircnde cacircte ai (o[sa eceij pwlhson)

Macircntuitorul insistă nelăsacircnd loc nici unei interpretări Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu ou[twj ou=n paj evx u`mwn o]j ouvk avpotassetai pasin toij eautou u`parcousin ouv dunatai ei=nai mou maqhthjAring (1433)

Nu este icircngăduită nici chiar o posibilă legitimă şi icircndreptăŃită reacŃie aceea de a pune racircnduială icircn lucruri icircnainte de a le părăsi IcircŃi voi urma Doamne dar icircntacirci icircngăduie-mi ca să racircnduiesc cele din casa mea Iar Iisus a zis către el Nimeni care pune macircna pe plug şi se uită icircndărăt nu este potrivit pentru icircmpărăŃia lui Dumnezeu (Luca 961-62) A se observa că punctul de referinŃă icircn funcŃie de care Macircntuitorul icircşi justifică poziŃia radicală este IcircmpărăŃia lui Dumnezeu Este vorba deci icircncă odată de o perspectivă eminamente teologică adică de o considerare a lucrurilor icircn funcŃie de Dumnezeu şi de IcircmpărăŃia Sa

Asumarea crucii la Luca este de asemenea icircnsoŃită de o menŃiune care trimite la măsura totală Şi zicea către toŃi Dacă voieşte cineva să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea icircn fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie (Luca 923) Spre deosebire de Matei (1624) şi Marcu (834) Şi chemacircnd la Sine mulŃimea icircmpreună cu ucenicii Săi le-a zis Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie

Lepădarea totală de sine aduce icircnsă icircmplinirea adevărată care vine tocmai din urmarea lui Hristos şi din orientarea icircntregii vieŃi spre Dumnezeu Aduce adevărata fericire şi bucurie Acesta este motivul pentru care Evanghelia după Luca are o atmosferă plină de bucurie şi de optimism Bucuria fericirea optimismul vin icircnsă exclusiv de la Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu Bucuria nu este numai una viitoare ci şi una prezentă Duhul Sfacircnt este lucrător acum icircn istorie icircn inimile credincioşilor

Milostenia nu este o cale de a folosi corect bogăŃia ci o cale de a scăpa de ea şi de amăgirea pe care aceasta o presupune Icircndemnul repetat de a face milostenie cu averea pe care o ai pune accentul pe bdquotoată avereardquo şi exclude erminia conform căreia folosirea unei părŃi a bogăŃiei pentru milostenie ar oferi celui bogat o legitimă justificare Evanghelia după Luca este foarte clară din acest punct de vedere VindeŃi averile voastre şi daŃi milostenie faceŃi-vă pungi care nu se icircnvechesc comoară neicircmpuŃinată icircn ceruri unde fur nu se apropie nici molie nu o strică Căci unde este comoara voastră acolo este inima voastră (1233-34)

12 Limba Evangheliei după Luca

bdquoLucrările Sfacircntului Evanghelist Luca scrise icircn dialectul Koini superior aparŃin din punct de vedere al limbajului celor mai frumoase cărŃi din Noul Testament

80

Superioritate limbii lui Luca reiese foarte clar icircn urma comparării unor pericope din Evanghelia sa cu pericopele paralele din celelalte Evanghelii rdquo20 Iată cacircteva exemple semnalate de prof I Karavidopoulos

a OpŃiunea pentru un vocabular mai elevat κλινίδιον icircn loc de κράβατος κονιορτός icircn loc de χούς κύριε icircn loc de ραββουνί αληθώς icircn loc de αmicroήν ζηλωτής icircn loc de καναναίος εκατοντάρχης icircn loc de κεντυρίων βελόνη icircn loc de ραφίς

b Icircn locul propoziŃiei simple foloseşte propoziŃii cu participiu sau leagă propoziŃiile cu particulele δέ γάρ ούν Icircn 26 de locuri icircn locuieşte bdquoκαίşirdquo-ul lui Marcu cu δέ

c Prezentul istoric folosit la Marcu icircn151 de locuri dovadă a unui stil simplu şi popular este păstrat de Luca numai icircntr-un singur loc (849)

Superioritatea limbii Evangheliei după Luca este semnalată icircncă de primii traducători ai Noului Testament Fericitul Ieronim scria bdquoIcircntre evanghelişti Luca se distinge printr-o cunoaştere remarcabilă a limbii greceştirdquo21 Nu este vorba despre limba greacă literară a antichităŃii ci de bdquolimba cultă a epocii elenisticerdquo22 Dacă stilul Evangheliei după Matei este unul liturgic cel al Evangheliei după Marcu este unul popular cel al Evangheliei după Luca este elevat şi uneori amestecat (se regăsesc expresii populare (βρέχειν γογγίζειν καθώς φάγοmicroαι) semitisme (αmicroήν γέεννα microαmicroωνάς σάββατον) latinisme (λεγιών σουδάριον ασσάριον microόδιος) Aceeaşi inconsecvenŃă este observată şi icircn ceea ce priveşte sintaxa23 Limba lui Luca este apropiată după opinia generală a exegeŃilor de limba Septuagintei

Vocabularul Evangheliei după Luca este cel mai bogat din Noul Testament Din totalul de 2697 de cuvinte cacircte alcătuiesc vocabularul Evangheliei 751 de cuvinte sunt folosite numai de Sfacircntul Luca icircn Noul Testament

13 Destinatarii iniŃiali ai Evangheliei după Luca şi scopul scrierii

Deşi este adresată Preaputernicului Teofil Evanghelia a treia este fără icircndoială destinată unui cerc mult mai larg de cititori (S Agouridis op cit pag 134) Aceştia erau creştinii proveniŃi dintre neamuri (păgacircni) Lucrul acesta este evident din icircntreg conŃinutul Evangheliei Icircntre argumentele foarte clare enumerăm

1 Expresii ale celorlalŃi doi evanghelişti sinoptici care se referă la activitatea lui Iisus icircntre israeliŃi sunt omise de Luca De exemplu

a Matei 105 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus poruncindu-le lor şi zicacircnd Icircn calea păgacircnilor să nu mergeŃi şi icircn vreo cetate de samarineni să nu intraŃi

b Iisus este prezentat ca nutrind o simpatie evidentă faŃă de pgacircni şi laudă deseori credinŃa lor (Luca 79 Iar Iisus auzind acestea S-a minunat

20 I Karavidopoulos op cit p169 21 Epis 194 ad Damasum PL 22 378 22 Ch Boulgaris op cit pag 219 bdquoLimba Evangheliei a treia şi a cărŃii Faptele Apostolilor este superioară tuturor cărŃilor Noului Testament cu excepŃia Epistolei către Evrei care se distinge printr-o rară retorică şi putere de expresierdquo 23 Introduction critiquehellip p 111

81

de el şi icircntorcacircndu-Se a zis mulŃimii care venea după El Zic vouă că nici icircn Israel n-am aflat atacircta credinŃă)

c Scoate icircn evidenŃă bunătatea samarinenilor (Luca 1033 ndash Pilda samarineanului Iar un samarinean mergacircnd pe cale a venit la el şi văzacircndu-l i s-a făcut milă Cei zece leproşi Luca 1715 Iar unul dintre ei văzacircnd că s-a vindecat s-a icircntors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu 1718 Nu s-a găsit să se icircntoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decacirct numai acesta care este de alt neam)

d Omite multe discuŃii purtate de Iisus cu fariseii pentru că nu sunt de interes pentru cititorii săi Marcu 71-23 DiscuŃii privind respectarea tradiŃiilor iudaice de către ucenicii lui Iisus Marcu 101-10 DiscuŃii legate de cartea de despărŃire Matei 191-9 DiscuŃii privind divorŃul

e Evanghelia după Luca subliniază faptul că macircntuirea adusă de Iisus se adresează tuturor oamenilor

Scopul scrierii declarat de Luca icircn prolog este acela de a conferi tradiŃiei orale siguranŃa pe care o presupune punerea icircn scris a acesteia Pentru icircmplinirea acestui scop recurge la martorii oculari şi la primii slujitori ai Cuvacircntului expune istorisirea evanghelică de la icircnceput valorifică toate tradiŃiile cunoscute şi urmează ordina cronologică icircn prezentarea evenimentelor IntenŃia lui Luca este aceea de a prezenta Evangheliei ca un document public cu valoare istorică şi filologică Perspectiva nu este una exclusiv istorică Ca şic eilalŃi Evanghelişti Luca face o selecŃie a evenimentelor istorice şi le foloseşte ca argumente şi semne icircn slujba discursului teologic După Luca istoria este spaŃiul de manifestare a voii şi lucrării dumnezeieşti şi prin urmare are totdeauna o perspectivă teologică revelatorie şi macircntuitoare (I Panagopoulos opcit pag 108)

14 Locul şi timpul scrierii

I Karavidopoulos Efes după anul 70 d Hr(opcit pag 171)

15 Folosirea icircn cultul Bisericii (după I Karavidopoulos opcit pag 171)

Evanghelia după Luca se citeşte la Sfacircnta Liturghie icircncepacircnd cu Duminica care urmează Duminicii de după IcircnălŃarea Sfintei Cruci (15-21 Septembrie şi pacircnă la Duminica Fiului risipitor (Duminica a doua din Triod) Icircn această perioadă se citeşte icircn toate sacircmbetele şi duminicile iar icircn zilele de racircnd numai icircn primele douăsprezece săptămacircni icircncepacircnd cu săptămacircna a treisprezece se citeşte din Evanghelia după Marcu

82

EVANGHELIA DUPĂ IOAN INTRODUCERE

Cuprins 1 Bibliografie

11 Comentarii patristice 12 Comentarii moderne 13 Introduceri 14 Monografii Studii

2 GeneralităŃi 21 Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox 22 Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice

3 Limba şi stilul Evangheliei după Ioan 31 Argument 32 Vocabularul 33 Stilul

4 Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan 41 Capitolele 4-5-6 42 Capitolul 21

5 Autorul Evangheliei a patra 6 Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra 7 Planul Evangheliei după Ioan 8 Contextul (background) Evangheliei după Ioan 9 Tematica teologică a Evangheliei după Ioan

91 Introducere 92 Critica lui CH Dodd 93 RelaŃie dintre Tatăl şi Fiul icircn Evanghelia după Ioan 94 Hristologia 95 Pnevmatologia 96 Despre viaŃa veşnică 97 Despre cunoaştere 98 Despre credinŃă 99 Despre adevăr 910 Despre unirea omului cu Dumnezeu 911 Despre iubire

83

1 Bibliografie 11 Comentarii patristice

1 Origen PG 14 (21-829) BEP 11-12 PSB 7 (Bucureşti 1982 2 Sf Ioan Hrisostom PG 59 (23-482) ndash 88 de omilii 3 Sf Chiril al Alexandriei PG 73-74 Vezi traducerea romacircnească Sfacircntul Chiril al

Alexandriei Comentariu la Evanghelia după Ioan Traducere introducere şi note de Preot prof Dumitru Stăniloae Editura IBMBOR Bucureşti 2000

4 Teofilact a Bulgariei PG 123-124 5 Zigaben PG 129 6 Fericitul Agustin PL 35 (1379-1976)

12 Comentarii moderne

1 Lagrange MJ L Evangile selon St Jean 1925 2 Bultmann R Das Johannes Evangelium 1953 3 Barrett CK The Gospel according to St John 1955 (19782) 4 Dodd C H The Interpretation of the Fourth Gospel 1953 (1978 ultima ediŃie) 5 Savvas Agouridis

13 Introduceri icircn Noul Testament

1 Ioannis Karavidopoulos Introducere icircn Noul Testament K fost profesor la Facultatea de teologie a UniversităŃii din Tesalonic este unul dintre cei mai mari biblişti greci contemporani A publicat icircntre altele Comentariu la Evanghelia după Marcu Comentariu la Epistolele către Efeseni Coloseni Filipeni Filimon A icircncercat să icircmbine exigenŃele moderne ale cercetării biblice cu tradiŃia Bisericii

2 Hans Conzelmann Andreas Lindemann Guide pour lrsquoeacutetude du Nouveau Testament Labor et Fides Genegraveve 1999

3 Raymond Brown Que sait-on du Nouveau Testament Bayard Editions Paris 2000 921 pag (Traducerea icircn l franceză a lucrării An Introduction to the New Testament New York 1997)

RB decedat icircn 1998 Recunoscut icircn USA şi icircn lumea icircntreagă ca unul dintre cei mai mari specialişti catolici icircn Noul Testament şi mai ales icircn cărŃile ioaneice A publica un Comentariu la Ioan icircn anii 70 şi un Comentariu la epistolele ioaneice icircn anul 1982 Interesul său pentru scrierile ioaneice se concretizează şi icircn lucrarea La communauteacute du Disciple bien-aimeacute Paris 1983 Publicată cu un an icircnaintea morŃii Introducerea icircn Noul Testament este o operă monumentală suma unei vieŃii icircntregi dedicate studiului şi cercetării Bibliei Structura cărŃii Prezentarea lumii icircn care a trăit Iisus şi s-a născut Biserica Prezentarea sistematică a tuturor cărŃilor Noului Testament Oferă şi

84

bibliografia cea mai recentă Vezi icircn ceea ce priveşte Evanghelia după Ioan Bibliografia la pag 421-426

4 Augustin George Pierre Grelot Introduction critique au Nouveau Testament vol IV Paris 1977 O Introducere clasică icircn Noul Testament apărută icircn mediul romano-catolic

2 GeneralităŃi 21 Ipothesis bdquoSfinŃii Evanghelişti avacircnd o exactitatea minunată icircn scrisul lor (bdquoCăci nu vorbesc ei ci Duhul Tatălui vorbeşte icircn eirdquo după cuvacircntul Macircntuitorului Matei 1020) cel ce priveşte la icircnŃelesurile cele mai presus de fire şi tinde la ascuŃimea icircnŃelegerii şi la adaosul neicircncetat şi neicircntrerupt de gacircnduri noi ar putea spune cu dreptate că scrierea lui Ioan este dincolo de orice minune Căci Evangheliştii se completează unul pe altul icircn tacirclcuirea dogmelor dumnezeieşti şi urmăresc unul şi acelaşi scop pornind din părŃi deosebite Din cuvintele lor rezultă o unică Ńesătură Mie mi se pare că se aseamănă cu unii cărora li se porunceşte să icircnainte spre aceeaşi cetate fără să meargă pe una şi aceeaşi cale CeilalŃi Evanghelişti pot fi văzuŃi vorbind cu multă exactitate despre şirul icircnaintaşilor după trup ai Macircntuitorului nostruhellip Dar pe fericitul Ioan icircl vedem nepreocupat mult de aceasta ci folosindu-se de mişcarea fierbinte şi icircnfocată a minŃii icircn voinŃa de a icircnŃelege cele mai presus de mintea omenească şi icircn icircndrăzneala de a explica naşterea negrăită a lui Dumnezeu-Cuvacircntul Căci ştia că slava Domnului acoperă cuvacircntul şi mărirea dumnezeiască e mai mare decacirct toată icircnŃelegerea şi grăirea noastră şi cele proprii firii dumnezeieşti sunt greu de exprimat şi foarte anevoios de lămurit Dar fiindcă era nevoie să se măsoare cerul cu palma şi să se icircngăduie măsurilor omeneşti cele tuturor neajunse şi greu de povestit ca să nu abată pe drumul altor icircnvăŃături pe cei mai simpli ca nici un glas al sfinŃilor care au fost văzători şi slujitori ai Cuvacircntului respingacircnd relele icircnvăŃături Ioan se ridică cu pătrunderea la ceea ce e mai important din dogmele dumnezeieşti spunacircnd bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvacircntul Acesta era dintru icircnceput la Dumnezeurdquo (Sf Chiril al Alexandriei Comenatriu la Ioan pag15-16) 22 Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox Dacă ar fi să ne oprim numai la una dintre cele patru Evanghelii canonice putem spune fără teama de a greşi că Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată Răsăritului Ortodox Nu s-a icircntacircmplat ca Biserica Ortodoxă să revendice de la o Evanghelie mai mult decacirct de la celelalte Dar dacă am face acest lucru din raŃiuni mai curacircnd didactice atunci nu ne-ar fi deloc greu să regăsim icircn Evanghelia după Ioan oglinda cea mai fidelă a Bisericii Ortodoxe şi icircn Biserica Ortodoxă expresia cea mai fidelă a Evangheliei după Ioan Sunt multe argumentele Am să trec icircn revistă cacircteva

1 Evanghelia după Ioan accentuează mai mult ca Evangheliile sinoptice lumea Icircnvierii veacul ce va să vină Şi cel mai important lucru este că această Evanghelie mai mult decacirct celelalte prezintă IcircmpărăŃia lui Dumnezeu lumea veacului eshatologic ca fiind accesibilă icircncă de pe acum oamenilor şi istoriei

85

Evanghelia după Ioan vorbeşte insistent despre nenumărate modalităŃi prin care omul se poate icircmpărtăşi acum de viaŃa cea cerească de viaŃa cea veşnică şi nestricăcioasă de viaŃa care a biruit moartea

2 ViaŃa veşnică este tema centrală a IcircnvăŃăturii Macircntuitorului Hristos icircn Evanghelia după Ioan Dacă icircn Evangheliile sinoptice tema centrală icircn jurul căreia se Ńes toate celelalte teme ale icircnvăŃăturii Macircntuitorului este IcircmpărăŃia lui Dumnezeu sau IcircmpărăŃia cerurilor Icircn Evanghelia după Ioan tema-cadru icircn funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme este viaŃa veşnică Iar viaŃa veşnică nu este icircnŃeleasă ca fiind viaŃa de după moarte sau viaŃa de după sfacircrşitul lumii ci este viaŃa cea adevărată deplină dumnezeiască de care omul se poate icircmpărtăşi icircncă de acum Icircntruparea Fiului lui Dumnezeu are drept scop tocmai darul acesta al vieŃii veşnice făcut lumii

3 Evanghelia după Ioan vorbeşte icircn mod concret şi pe larg despre multiplele modalităŃi prin care omul se poate icircmpărtăşi de viaŃa cea dumnezeiască Plecacircnd de la hrana cea pămacircntească biologică ndash de care omul icircmpărtăşindu-se icircşi susŃine viaŃa biologică - Evanghelia după Ioan vorbeşte despre hrana cea cerească cea care coboară din cer ndash de care omul se poate icircmpărtăşi dobacircndind astfel resursa vieŃii celei dumnezeieşti Pacircinea cea cerească (Trupul Euharistic al lui Hristos) apa cea vie Cuvacircntul lui Dumnezeu sunt prezentate ca hrană accesibilă omului icircn viaŃa aceasta

4 Comuniunea omului cu Dumnezeu prin icircmpărtăşirea de cele dumnezeieşti este una din cheile ermineutice esenŃiale ale Evangheliei după Ioan Această cheie ermineutică se regăseşte şi icircn viaŃa Bisericii Ortodoxe Dacă ar fi să punctăm diferenŃa principală dintre teologia şi spiritualitatea Bisericii Ortodoxe şi ale celorlalte tradiŃii şi confesiuni creştine vom recunoaşte că ceea ce face diferenŃa este tocmai credinŃa că omul se poate icircmpărtăşi de Dumnezeu cu adevărat icircn viaŃa aceasta Am să amintesc numai doctrina privind energiile dumnezeieşti necreate care este acceptată numai de Biserica Răsăriteană şi care fundamentează icircmpărtăşirea reală a omului de Dumnezeu Este suficient să amintim că icircn centrul vieŃii Bisericii şi a creştinului ortodox se află Dumnezeiasca Icircmpărtăşire Sfacircnta Euharistie Iar cel mai complet discurs al Macircntuitorului Hristos pe această temă este prezentat de Sfacircntul Evanghelist Ioan icircn capitolul al şaselea al Evangheliei sale

23 Evanghelia după Ioan şi Evangheliile Sinoptice 231 Evanghelia după Ioan ndash gen literar comun cu Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan este ca şi celelalte trei Evanghelii canonice o Evanghelie adică este fidelă icircn mare genului literar unic pe care-l reprezintă Evangheliile Şi Sf Ev Ioan scrie o Evanghelie icircn icircnŃelesul celor trei Evanghelii sinoptice prezentacircnd iconomia dumnezeiască lucrată prin Fiul icircncepacircnd cu momentul pregătirii venirii Acestuia prin Sfacircntul Ioan Botezătorul şi sfacircrşind cu Icircnvierea Evanghelia după Ioan la fel ca şi celelalte trei Evanghelii (Matei Marcu Luca) prezintă aceleaşi teme fundamentale ale credinŃei şi predicii Bisericii primare

86

1 Veacul cel vechi a trecut şi s-au ivit zorile unui veac nou ale veacului ce va să vină veacul eshatologic

2 ProfeŃiile vechi-testamentare şi istoria vechi-testamentară s-au icircmplinit icircn Persoana lui Iisus Domnul

3 Mesia Cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales a venit icircn Persoana lui Iisus născut din sămacircnŃa lui David a icircnvăŃat lumea icircnvăŃătura cea nouă a săvacircrşit semne şi minuni a fost dat morŃii a fost icircngropat a icircnviat şi cheamă la pocăinŃă pe toŃi oamenii prin Biserica Sa

4 Icircnceperea activităŃii publice a lui Iisus se petrece icircn stracircnsă legătură cu activitatea Sfacircntului Ioan Botezătorul şi după Botezul lui Iisus de către Sf Ioan

5 Iisus şi-a ales doisprezece ucenici pentru ca prin ei să se continue lucrarea dumnezeiască icircn lume şi icircn istorie

6 Atitudinea critică la adresa iudaismului contemporan lui Iisus 7 Iisus este prezentat ca stăpacircn al Sacircmbetei adică deasupra Legii 8 Cele patru sunt unitare icircn ceea ce priveşte icircnŃelegerea şi erminia vieŃii şi morŃii lui

Iisus Hristos precum şi icircn ceea ce priveşte sensul profund al icircnvăŃăturii lui Iisus despre Dumnezeu Tatăl despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni despre icircncrederea pe care o datorează omului lui Dumnezeu despre sensul crucii icircn viaŃa oamenilor despre botez şi naşterea din nou despre Dumnezeiasca Euharistie şi despre participarea oamenilor la moartea şi Icircnvierea lui Iisus despre rolul Sfacircntului Duh icircn Biserică despre biruinŃa definitivă asupra lui Satan prin venirea lui Iisus despre cea de a doua venire şi despre judecata ce va să vină

bdquoTrebuie să avem icircn vedere această unitate a predicii Bisericii primare şi a celor patru Evanghelii icircn punctele ei fundamentale despre macircntuirea icircn Hristos icircnainte de a trece la prezentarea şi analizarea deosebirilor dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinopticerdquo (Savvas Agouridis op cit) 232 Material comun cu Evangheliile Sinoptice icircn Evanghelia după Ioan Dintre evenimentele din viaŃa Macircntuitorului Iisus Hristos prezentate de Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan consemnează numai pe cele de mai jos De observat că secŃiunea comună cea mai extinsă este cea care priveşte istoria patimilor Macircntuitorului Explicabil deoarece acest capitol este capital icircn iconomia Evangheliei ca atare

1 Istorisirea Patimilor (cap 18-19) (Matei cap 26-27 Marcu cap 14-15 Luca cap 22-23)

2 Alungarea vacircnzătorilor din Templu (213-16) (Matei 2112-17 Marcu 11 15-17 Luca 1945-46)

3 IcircnmulŃirea pacircinilor (62-13) (Matei 1413-21 Marcu 630-44 Luca 910-17) 4 Mersul pe mare (6 16-21) (Matei 1422-27 Marcu 645-52) 5 Ungerea cu mir (121-8) (Matei 266-13 Marcu 14 3-9 Luca 736-38) 6 Intrarea triumfală icircn Ierusalim (1212-16) (Matei 211-11 Marcu 111-11 Luca

1928-40)

87

233 Deosebirile dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan se deosebeşte de Evangheliile sinoptice icircn multe direcŃii de fond

1 Sunt deosebiri importante icircn ceea ce priveşte selecŃia materialului privind viaŃa şi icircnvăŃătura Macircntuitorului

2 Sunt deosebiri importante aşa cum vom vedea şi icircn ceea ce priveşte forma de prezentare a materialului evanghelic

3 Sunt deosebiri importante şi icircn ceea ce priveşte contextul semantic al noŃiunilor şi al imaginilor teologice principale

Iată principalele diferenŃe 1 Evanghelia după Ioan consemnează numai 2 din aproximativ 30 de minuni

săvacircrşite de Macircntuitorul Hristos şi consemnate de Evangheliile sinoptice a IcircnmulŃirea pacircinilor b Mersul pe mare

2 Evanghelia după Ioan consemnează cinci minuni care nu sunt consemnate icircn Evangheliile sinoptice

a Transformarea apei icircn vin la Nunta din Cana (21-11) b Vindecarea fiului slujitorului regesc (446-54) c Vindecarea paraliticului din Ierusalim (51-15) d Vindecarea orbului din naştere (91-41) e Icircnvierea lui Lazăr (111-57)

De semnalat faptul că Evanghelia după Ioan nu consemnează nici o vindecare de demonizaŃi 3 Icircn Evanghelia după Ioan nu găsim nici una din cele aproximativ 50 de

parabole pe care le icircntacirclnim icircn Evangheliile sinoptice Există trei discursuri care folosesc parabola două se referă la Iisus ca Păstorul cel bun (cap 10) şi una la Iisus ca viŃa cea adevărată (cap 15)

4 Evanghelia după Ioan ne prezintă o selecŃie limitată ndash comparativ cu Evangheliile sinoptice ndash a evenimentelor istorice Momentele reŃinute din viaŃa Macircntuitorului sunt selectate icircn funcŃie de un discurs teologic coerent De altfel acestea sunt stracircns legate de cuvacircntările Macircntuitorului arătacircnd că Sfacircntul Evanghelist Ioan selectează respectivele evenimente pentru a le folosi drept cadru pentru consemnarea unor cuvinte lungi şi complexe ale Macircntuitorului Evenimentele consemnate ca şi cuvintele au menirea de a arăta sensul misiunii lui Iisus

5 Există diferenŃe icircn ceea ce priveşte cadrul geografic şi cronologic icircn care se desfăşoară activitatea publică a Macircntuitorului

a Evangheliile sinoptice consemnează o lungă perioadă de activitate icircn Galileea urmată de o călătorie spre Iudeea mai lungă sau mai scurtă ca timp şi o scurtă şedere la Ierusalim care sfacircrşeşte cu Patimile şi răstignirea Evanghelia după Ioan consemnează activitatea din Iudeea şi mai ales din Ierusalim (119-51 213-336 51-47 14 1-2031) Aceasta consemnează mai multe participări ale lui Iisus la Paştile Iudeilor (213 51 64 1155) ndash deci cel puŃin patru călătorii la Ierusalim ndash icircn timp ce Evangheliile sinoptice vorbesc numai despre o călătorie la Ierusalim

88

b Activitatea publică pare a se desfăşura icircn Evanghelia după Ioan pe parcursul a 2-3 ani iar icircn Evangheliile sinoptice pe parcursul unui an

6 Icircn Evanghelia după Ioan Iisus nu mai este prezentat cu un icircnvăŃător de lege Icircn Evangheliile sinoptice Iisus este prezentat icircnvăŃacircnd asemenea marilor icircnvăŃători de lege iudei temele fiind icircn mare aceleaşi perspectiva religioasă asupra problemelor morale şi sociale Icircn Evanghelia după Ioan Tema principală a cuvacircntărilor sale este credinŃa sau necredinŃa icircn Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl icircn lume ca lumea să aibă viaŃă prin El Icircn Evangheliile sinoptice icircnvăŃătura Macircntuitorului are un caracter viu popular plină de elemente icircmprumutate din viaŃa de zi cu zi icircn timp ce icircn Evanghelia după Ioan icircnvăŃătura lui Iisus are un caracter oficial abstract solemn şi uneori chiar liturgic bdquoCacircnd citeşti Evanghelia a patra după ce ai citit pe primele trei ai impresia că părăseşti colinele şi pieŃele publice icircn care Iisus icircnvăŃa mulŃimea discuta cu cărturarii fariseii sau alte categorii sociale răspundea la icircntrebările acestora sau icirci mustra pentru a pătrunde icircntr-un templu măreŃ şi impunător unde Iisus vorbeşte liniştit şi solemn credincioşilor despre dragostea lui Dumnezeu pentru lume despre credinŃa icircn Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl pentru a macircntui lumea de moarte şi pentru a-i dărui viaŃă şi despre speranŃa venirii unui Macircngacircietor etcrdquo (Agouridis)

7 Icircn Evanghelia după Ioan identitatea mesianică şi dumnezeiască a lui Iisus este proclamată icircn faŃa tuturor Icircn timp ce la sinoptici mesianitatea şi icircn general identitatea lui Iisus constituie un secret care se descoperă numai celor care bdquoau ochi de văzut şi urechi de auzitrdquo

234 Cauza deosebirilor

Aceste deosebiri dintre Evanghelia după Ioan şi celelalte trei Evanghelii au fost observate şi semnalate icircncă din primele veacuri ale Bisericii Origen răspunzacircnd lui Celsus spune că Evanghelia după Ioan vine să completeze primele trei Evanghelii prin urmare era firesc să omită multe lucruri pe care le consemnaseră acestea şi să adauge lucruri noi pe care primii nu le consemnaseră Această completare are icircn vedere şi perspectiva teologică La fel Eusebiu al Cezareei şi Epifanie al Ciprului Sf Evanghelist Ioan a scris avacircnd icircn vedere evident existenŃa Evangheliilor sinoptice

Clement Alexandrinul numeşte Evanghelia după Ioan bdquoduhovniceascărdquo (πνευmicroατικόν) iar Evangheliile sinoptice le caracterizează drept bdquotrupeştirdquo (σωmicroατικά) icircnŃelegacircnd desigur diferenŃa de perspectivă sinopticii oprindu-se la istorie iar Ioan ducacircnd lucrurile dincolo de istorie

Biserica primară a semnalat existenŃa deosebirilor icircn ceea ce priveşte parte istorică dar a consemnat şi punctat totdeauna unitatea conŃinutului teologic al celor patru Evanghelii Evanghelistul Ioan este chemat să exprime aceeaşi kerigmă dar icircntr-o atmosferă spirituală şi culturală deosebită de cea presupusă de Evangheliile sinoptice şi icircntr-un limbaj potrivit nevoilor contextului său

89

3 Limba şi stilul Evangheliei după Ioan

31 Argument Problema stilului şi a vocabularului cărŃilor NT este una importantă dincolo de

implicaŃiile pe care stilul şi limba unei opere literare le au icircn icircnŃelegerea corectă a operei respective Este vorba de sublinierea faptului că scrierile NT sunt icircn chip desăvacircrşit bdquoomeneştirdquo aşa cum sunt icircn egală măsură icircn chip desăvacircrşit bdquodumnezeieştirdquo Cele două caracteristici nu se exclud una pe cealaltă ci dimpotrivă se susŃin O carte biblică nu este mai puŃin dumnezeiască icircntrucacirct se demonstrează caracterul ei omenesc şi nici mai puŃin omenească icircntrucacirct se demonstrează caracterul ei dumnezeiesc Se verifică şi icircn cazul Dumnezeieştilor Scripturi a Cuvacircntului lui Dumnezeu icircntrupat icircn cuvacircnt omenesc adevărul fundamental conform căruia icircn Hristos coexistă firea dumnezeiască şi firea omenească unite icircn chip neamestecat şi nedespărŃit Domnul nostru Iisus Hristos fiind bdquoDumnezeu adevărat şi om adevăratrdquo Consider că icircn vremea noastră este necesar odată icircn plus studiul şi evidenŃierea naturii şi caracteristicilor omeneşti ale lucrurilor bisericeşti icircntrucacirct de veacuri bune Răsăritul Ortodox pare a fi alunecat spre un dochetism teologic destul de păgubos

Vom trata mai pe larg această temă icircn cazul Evangheliei după Ioan deoarece este un capitol icircn care aceasta se deosebeşte de Evangheliile sinoptice O primă observaŃie este aceea că la acest capitol Evanghelia după Ioan se particularizează icircn contextul general al cărŃilor nou-testamentare Sfacircntul Ioan Evanghelistul fiind foarte personal la nivelul limbajului şi al stilului scripturii sale bdquoEvanghelia după Ioan comportă trăsături stilistice importante pe care cititorul trebuie să le cunoască de la icircnceputhellip Este o Evanghelie icircn care stilul şi teologia sunt stracircns legaterdquo24

32 Vocabularul Evangheliei după Ioan Vocabularul Evangheliei după Ioan este relativ sărac dacă este evaluat la

nivel cantitativ adică al sumei de cuvinte folosite de Ioan comparativ cu ceilalŃi evanghelişti

Ioan 1011 cuvinte Matei 1691 cuvinte Marcu 1345 cuvinte Luca 2055 cuvinte Deosebirile sunt evidente Luca posesorul celui mai dezvoltat vocabular dintre

SfinŃii Evanghelişti foloseşte icircn Evanghelia sa un număr dublu de cuvinte faŃă de Ioan Chiar şi Marcu cea mai scurtă şi mai puŃin dezvoltată teologic Evanghelie icircl depăşeşte pe Ioan

Dar icircn acelaşi timp vocabularul Evangheliei după Ioan este unul bogat poate cel mai bogat dacă Ńinem seamă de frecvenŃa noŃiunilor sau conceptelor teologice fundamentale Vocabularul Evangheliei după Ioan este restracircns dar foarte concentrat alcătuit din noŃiuni importante Sfacircntul Evanghelist Ioan are evident o vocaŃie a esenŃialului25 reducacircndu-şi discursul la temele fundamentale acest lucru fiind vizibil şi

24 R Brown op cit p 376 25 laquo Icircn ciuda sărăciei relative a limbajului Ioan este un mare scriitor care ştie să-şi concetreze atenŃia asupra esenŃialului raquo (AJ Festugiere Observations stylistique sur lrsquoeacutevangile de Saint Jean Paris 1974)

90

la nivelul vocabularului Iată un tabel comparativ al frecvenŃei folosirii cacirctorva din aceste cuvinte ilustrativ din acest punct de vedere

NoŃiuni importante Matei Marcu Luca Ioan αγάπη αγαπάω ndash a iubi iubire 9 6 14 44 αλήθεια αληθής αληθινός - adevăr 2 4 4 46 γινώσκειν ndasha cunoaşte 20 13 28 57 ειmicroί ndash a fi 14 4 16 54 ζωή - viaŃă 7 4 5 35 κόσmicroος - lume 8 2 3 78 φώς - lumină 7 1 7 23 microαρτυρείν microαρτυρία - a da mărturie 4 6 5 47 πατήρ - Tatăl (Dumnezeu) 45 4 17 118 microένειν - a rămacircne 3 2 7 40 Ιουδαίοι - Iudei 5 6 5 6726

Vocabularul Evangheliei după Ioan este considerat mai puŃin concret şi pitoresc decacirct vocabularul lui Marcu şi mai puŃin literar decacirct vocabularul lui Luca Faptul că Ioan foloseşte puŃine verbe compuse spre deosebire de Luca este un argument icircn acest sens Nu este un limbaj comun din moment ce avem o frecvenŃă mare a unor noŃiuni importante ceea ce trimite la o originalitate evidentă a gacircndiri autorului

Trebuie semnalat şi faptul că diferenŃa la nivelul limbajului constă şi icircn faptul că termeni importanŃi icircn vocabularul sinopticilor lipsesc cu desăvacircrşire din vocabularul Sfacircntului Evanghelist Ioan Iată cacircteva exemple ευαγγελίζω ndash a binevesti κηρύσσω ndash a propovădui microετανοέω microετάνοια ndash a se pocăi pocăinŃă παραβολή - parabolă προσεύχεοmicroαι προσευχή ndasha mă ruga rugăciune δίκαιος - drept δύναmicroις - putere ελεείν a milui τελώνης- vameş Iar unii sunt foarte puŃin folosiŃi βασιλεία ndash icircmpărăŃie (5) δαιmicroόνιον ndash demon (6) λαός - popor (3)

Vocabularul Evangheliei după Ioan este foarte apropiat de cel al Septuagintei Numai 24 de cuvinte din vocabularul Sfacircntului Ioan nu sunt atestate icircn vocabularul Septuagintei Cacirct priveşte operele care ni s-au păstrat de la Iosif Flaviu (AntichităŃile iudaice şi Războiul iudaic) acestea au 85 din vocabular comun cu Evanghelia după Ioan Iar Filon din Alexandria aproximativ 65

S-a scris foarte mult pe eventuala relaŃie dintre Evanghelia a patra şi textele de la Qumran O serie de expresii ioaneice sunt icircntacirclnite icircn frazeologia qumraniană (vezi lista completă la Schnackenburg Das Johannesevangelium t1 p91)

Ποιείν την αλήθειαν ndash a face adevărul (Ioan 321 ndash 1 QS I5) Η οργή του Θεού microένει επrsquoαυτό ndash macircnia lui Dumnezeu rămacircne peste el (Ioan 336 1QS IV12 Μαρτυρείν την αλήτειαν ndash a da mărturie de adevăr (Ioan 533 1837 1QS VIII 6) Περιπατήσει εν τη σκοτία ndash a umbla icircntru icircntuneric (Ioan 812 1235 1QS III 21) Το φώς της ζωής ndash lumina vieŃii (Ioan 812 1 QS III7) Το πνεύmicroα της αληθείας ndash duhul adevărului (Ioan 1417 1 QS IV21) Ο υιός της απολείας ndash fiul pierzării (Ioan 1712 CDC VI15)

26 Vezi o listă completă la CK Barrett op cit pag 5

91

33Stilul Stilul lui Ioan este atacirct de personal icircncacirct nimeni nu poate confunda un pasaj din

Evanghelia după Ioan cu locurile paralele din Evangheliile sinoptice Cacirct priveşte stilul vom consemna folosirea excesivă (de aproximativ 200 de ori) a

particulei ou=n ou=n ou=n ou=n - deci aşadar folosită corect de cele mai multe ori indicacircnd consecinŃa şi pentru a puncta relatarea (atuncihellip) Originalitatea indiscutabilă a Sfacircntului Evanghelist Ioan ca autor este confirmată de frecvenŃa unor expresii care conferă o unitate stilistică evidentă Evangheliei

Ioan Epistole Sinoptici Apocalipsa Ούν - deci 200 0 8 0 Εάν microη τις ndash dacă cineva nu 24 4 19 2 Απεκρίθη καί είπεν ndash a răspuns şi a zis 33 0 2 0 Σίmicroων Πέτρος ndash Simon Petru 17 0 0 2 Μαρτυρείν περί τινός ndash A mărturisi despre cineva 17 2 0 0 Αmicroήν αmicroήν ndash amin amin 25 0 0 0 Υπάγω ndash a merge icircnapoi 17 0 1 0 Πιστεύω είς τίνα ndash a crede icircn cineva 36 3 8 0

334 Forma poetică

bdquoIcircn cacircteva pasaje din Evanghelia după Ioan mulŃi exegeŃi recunosc un stil poetic formal mergacircnd pacircnă la strofe cum este Prologul sau poate Ioan 17hellip Este vorba despre un stil solemn unic pe care unii icircl numesc semi-poetichellip Nu este vorba nici de paralelismul versurilor obişnuit icircn VT nici de rimă ci de ritmhellip Faptul că Iisus vorbeşte cu mai multă solemnitate icircn Evanghelia după Ioan decacirct la sinoptici este evident O explicaŃie posibilă se sprijină pe VT discursul dumnezeiesc este poetic diferit de cel uman care este mai prozaic La Ioan Iisus vine de la Dumnezeu şi este firesc ca vorbele lui să fie mai solemne şi mai sacrerdquo27

335 Incomprehensiunea

Incomprehensiunea este reŃinută de specialişti ca făcacircnd parte din stilul literar al Evangheliei după Ioan şi caracterizată ca tehnică literară asumată Icircn numeroasele dialoguri ale lui Iisus cu contemporanii Săi Ioan subliniază incapacitatea interlocutorilor de a icircnŃelege limbajul lui Iisus şi blocarea lor icircn sensul material exterior al limbajului fapt care-i dă prilejul Macircntuitorului să dezvolte icircn discursuri foarte elaborate adevăratul sens al celor spuse Icircn 11 (unsprezece) cazuri neputinŃa interlocutorilor de a icircnŃelege este pusă icircn evidenŃă de o manieră aproape identică urmacircnd schema

1 O afirmaŃie a lui Iisus generează nedumerirea interlocutorilor 2 Eşecul de a icircnŃelege se datorează faptului că interlocutorii se limitează la sensul

material 3 Iisus repetă afirmaŃia sau expresia iniŃială

27 R Brown op cit p376

92

4 Explicarea suplimentară de către Iisus A se vedea Ioan 219-22 (bdquoDăracircmaŃi templul acesta şi icircn trei zile icircl voi zidirdquo) 33-6

(bdquoDe nu se va naşte cineva de sus nu va putea să vadă icircmpărăŃia lui Dumnezeurdquo) 410 (bdquohelliptu ai fi cerut de la El şi Ńi-ar fi dat apă viehelliprdquo) (Vezi şi 626-27 641 733-36 821 833-35 1111-13)

336 Incluziunea

Evanghelia după Ioan are o structură elaborată care se realizează prin bdquointermediul unor tehnicirdquo28 Ioan foloseşte de exemplu incluziunea tehnica prin care un detaliu menŃionat la sfacircrşitul unei secŃiuni corespunde cu un detaliu menŃionat la icircnceputul respectivei secŃiuni Incluziuni mari sunt socotite 11 2028 1281040 Incluziuni mici 119128 211454 92-3941 1141140

337 NaraŃiunea şi discursul

Două sunt componentele importante specifice compoziŃiei ioaneice naraŃiunea şi discursul Istorisirile sunt unele de o mare sobrietate (Nunta din Cana Alungarea vacircnzătorilor din templu) altele sunt comparate cu veritabile drame - aici este originalitatea lui Ioan ndash (Convorbirea cu samarineanca Vindecarea orbului din naştere Icircnvierea lui Lazăr Iisus icircn faŃa lui Pilat) Ioan deŃine arta de a face personajele sale să vorbească de a dispune subiectul icircn scene succesive (icircn sens teatral) de a menŃine interesul cititorului pacircnă la capăt Discursurile sunt foarte extinse complexe şi prezintă un caracter strofic R Bultmann a icircncercat aşezarea icircn strofe a unor discursuri din Evanghelia după Ioan Totuşi grija pentru dezvoltarea teologică primează icircn faŃa legilor stilistice

4 Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan 31 Ordinea capitolelor 456 Unii exegeŃi au avansat ipoteza că actuala ordine a capitolelor 456 ar fi

nejustificată dat fiind că la sfacircrşitul cap 4 acŃiunea se desfăşoară icircn Galileea apoi cap 5 la Ierusalim şi cap 6 din nou icircn Galileea Se crede că ordinea iniŃială ar fi fost 465 deşi nici un manuscris nu confirmă o astfel de ordine R Brown nu este de acord cu această reaşezare socotind că deşi rezolvă problema geografică ea complică şi mai mult coerenŃa discursului icircn continuare icircntre cap 5 şi 7

32 Capitolul 21 Evanghelia după Ioan pare a se icircncheia la sfacircrşitul cap 20

unde citim Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus icircnaintea ucenicilor Săi care nu sunt scrise icircn cartea

aceasta Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui(2030-31) ExistenŃa unui nou capitol lasă să se icircnŃeleagă faptul că fie autorul icircnsuşi fie un altcineva a adăugat ulterior ceea ce formează acum cap 21

28 R Brown op cit p 380

93

5 Autorul Evangheliei a patra TradiŃia Bisericii icircncă din secolul al II-lea icircl prezintă pe Sfacircntul Ioan Apostolul

Macircntuitorului ca autor al celei de a patra Evanghelii Irineu şi Clement Alexandrinul (citaŃi de Eusebiu de Cezareea Ist Bis III 39) bdquoIoan ucenicul Domnului a scris Evanghelia pe cacircnd se afla la Efes icircn Asiardquo Irineu icircl cunoscuse pe Sfacircntul Policarp episcop de Smirna care icircl cunoscuse pe Sfacircntul Ioan

Este vorba aşadar de Ioan fiul lui Zevedei icircmpreună cu Iacob Cei doi fraŃi urmează ocupaŃia tatălui lor aceea de pescar pe Marea Galileei Se alătură amacircndoi Macircntuitorului (Ioan 137) Face parte din grupul celor trei apostoli care icircl icircnsoŃesc pe Iisus Hristos icircn cacircteva icircmprejurări speciale (Petru Ioan Iacob) minunea Icircnvierii fiicei lui Iair (Marcu 537 Luca 851) Schimbarea la faŃă (Matei 17 Marcu 9 Luca 9) Rugăciunea din Ghetsimani (Matei 2637 Marcu 1433) Este ucenicul iubit al Domnului cel care la Cina cea de taină stă cu capul pe pieptul Macircntuitorului (Ioan 1325) Ioan icircl icircnsoŃeşte pe Iisus la palatul arhiereilor Ana şi Caiafa (Ioan 1815-16) Este martor la răstignirea Macircntuitorului şi ia icircn grijă pe mama Acestuia (Ioan 19 27) După Icircnviere aleargă icircmpreună cu Petru la mormacircnt (Ioan 202-9) şi se icircncredinŃează de Icircnvierea Domnului (Ioan 208-9) După pogoracircrea Duhului Sfacircnt este prezent icircmpreună cu Petru la templu unde vindecă un olog (Fapte 31) apoi este icircnchis (Fapte 43) Este prezent la Sinodul de la Ierusalim fiind socotit unul din stacirclpii Bisericii icircmpreună cu Petru şi Iacob ruda Domnului (Gal 29) După informaŃiile Sfacircntului Ignatie al Antiohiei Sfacircntului Policarp al Smirnei şi Papias Sfacircntul Ioan Evanghelistul se stabileşte icircn Efes este exilat icircn Patmos icircn timpul lui DomiŃian dar moare la Efes

Argumente interne c Autorul se prezintă ca martor ocular al vieŃii Macircntuitorului Hristos şi

cunoscător al unor amănunte la care n-ar fi avut acces decacirct un astfel de martor ora la care s-au petrecut unele evenimente (139 ndash bdquoşi era ca la ceasul al zeceleahelliprdquo) numărul exact al unor obiecte (46 ndash bdquoşi erau acolo şase vase de piatrăhelliprdquo 69 ndash bdquocinci pacircini de orz şi doi peştirdquo 440 ndash bdquoşi a rămas acolo două zilerdquo) Sunt amănunte care arată că autorul făcea parte din cercul apropiat de ucenici ai Macircntuitorului

d Autorul pare să trimită la propria-i persoană folosind expresia bdquoucenicul pe care-l iubea Iisusrdquo (o maqhthj evkeinoj o]n hvgapa o VIhsouj - 1323 1926 203 2023 217) sau bdquocelălalt ucenicrdquo (o alloj maqhthj ndash 1815 20 2348)

e Icircntreaga Evanghelie trimite la o autoritate deosebită pe care autorul o are icircn Biserică autoritate de care se bucura Sfacircntul Ioan icircn Biserica Efesului

Cercetarea biblică a avansat şi ipoteza scrierii Evangheliei a patra sau mai exact a redactării acesteia de către ucenicii Sfacircntului Evanghelist Se vorbeşte de o bdquoşcoală a lui Ioanrdquo sau de Biserica lui din sacircnul căreia ar fi ieşit redactarea finală a Evangheliei Dar această ipoteză nu are suficientă susŃinere

94

6 Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra Ca timp al scrierii Evangheliei a patra este acceptat sfacircrşitul secolului icircntacirci Icircntreaga tradiŃie bisericească este de acord cu această datare ca şi cu localizarea scrierii la Efes unde Sfacircntul Evanghelist Ioan a activat icircn ultimii ani de viaŃă 7 Planul Evangheliei după Ioan

71 Argument Problema planului Evangheliei a patra este una dificilă Se pune icircntrebarea dacă

Sfacircntul Evanghelist Ioan a avut icircn vedere cu adevărat un plan anume icircnainte de a purcede la redactarea Evangheliei sale şi mai ales cacirct de elaborat a fost acesta Este greu să respingem ideea existenŃei unui plan iniŃial din moment ce există un icircnceput şi un final precum şi o anume dezvoltare a conŃinutului Cacirct priveşte identificarea planului au fost date de exegeŃi mai multe răspunsuri

Icircntre comentatorii moderni 72 C K Barrett renunŃă la ideea de a icircmpărŃi Evanghelia după Ioan după un

plan anume El icircmparte icircntreaga Evanghelie icircn 44 de pericope sau unităŃi textuale logice 73 R Bultmann propune următorul plan

1 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus ndash cap 1 2 Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti icircn faŃa lumii ndash cap 2-12 3 Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti către ucenici sau icircn faŃa comunităŃii ndash cap 13-20 4 Anexă ndash cap 21

74 P Trembelas

1 Prologul Cuvacircntul lui Dumnezeu ndash 11-18 2 Primele manifestări ale Cuvacircntului icircntrupat Naşterea credinŃei şi primele semne ale necredinŃei ndash 119 ndash 454 3 Creşterea necredinŃei icircn Israel 51-1250 4 Creşterea credinŃei icircn racircndul ucenicilor ndash 131-1726 5 Patimile Macircntuitorului 181-1942 6 Icircnvierea Macircntuitorului ndash 201-20 7 Anexă Arătări ale Macircntuitorului Hristos icircnviat la Marea Tiberiadei ndash 211-25

75 Traducerea Ecumenică a Bibliei (TOB) Luacircnd icircn discuŃie problema foarte complexă a planului Evangheliei a patra autorii

acestei traduceri fac referire la diferitele icircncercări icircn acest sens ajungacircnd la următoarea concluzie bdquoIcircn ceea ce ne priveşte ne mulŃumim a vedea icircn Evanghelia a patra o succesiune de episoade construite fără rigoare dar totuşi icircn funcŃie de o anume evoluŃie a confruntării dintre Iisus şi lume pe de o parte şi icircn funcŃie de unele progrese icircn ceea ce

95

priveşte cunoaşterea lui Iisus de către credincioşi pe de altă parte Acest lucru petrecacircndu-se mai icircntacirci icircn Galileea apoi şi mai ales icircn Ierusalimrdquo

76 Biblia de la Ierusalim bdquoEste destul de dificil să descoperim un plan precis potrivit căruia Sfacircntul Ioan a

dorit să expună taina lui Hristoshellip Au fost propuse multe soluŃii de a icircmpărŃi Evanghelia a patra Toate conŃin o parte de adevăr dar păcătuiesc adesea printr-un exces de sistematizare Cel mai bine este să ne lăsăm ghidaŃi de indicaŃiile pe care ni le oferă Evanghelia icircnsăşi Este clar pe de o parte că se insistă asupra importanŃei sărbătorilor liturgice iudaice ca jaloane ale istorisirii de trei ori Paştele iudaic (213 64 1155) o sărbătoare neidentificată (51) sărbătoarea corturilor (72) şi a icircnnoirii Templului (1022) Pe de altă parte icircn mai multe icircmprejurări Evanghelia se referă la numărul zilelor pentru a icircmpărŃi relatarea despre viaŃa lui Iisus icircn perioade bine determinate prima săptămacircnă a activităŃii (119-211) Săptămacircna Sărbătorii Corturilor (h` e`orth twn VIoudaiwn h` skhnophgiaAring 7214) Săptămacircna Patimilor (12112 193142)rdquo łinacircnd cont de cele de mai sus Biblia de la Ierusalim propune următorul plan

A Prologul (11-18) B Slujirea sau lucrarea lui Hristos (119 ndash 1220)

1 Vestirea noii iconomii dumnezeieşti (119 ndash 454) Săptămacircna inaugurală evenimentele care gravitează icircn jurul primului Paşte

2 A doua sărbătoare o zi de Sabat la Ierusalim prima icircmpotrivire la noua revelaŃie (51-47)

3 Al doilea Paşte Icircn Galileea o nouă icircmpotrivire la descoperirea dumnezeirii lui Hristos (61-17)

4 Sărbătoarea Corturilor marea descoperire sau revelaŃie mesianică şi respingerea categorică a acesteia (71-1021)

5 Sărbătoarea icircnnoirii Templului hotăracircrea de a-l omoricirc pe Iisus (1022-1154)

6 Sfacircrşitul activităŃii publice a lui Iisus şi preliminariile ultimului Paşte (1155- 1250)

C Timpul lui Iisus Paştele Mielului lui Dumnezeu (131-2031) 1 Ultima cină a lui Iisus cu ucenicii ndash Cina cea de taină (131-1726) 2 Patimile Macircntuitorului Hristos (cap18-19) 3 Icircnvierea Macircntuitorului şi fericirea credinŃei (201-29) 4 Prima concluzie a Evangheliei 2030hellip

D Epilogul (211-25) Vestirea vieŃii Bisericii şi aşteptarea celei de a doua venirii a lui Iisus

Ideea care se degajă din acest plan Iisus pune sfacircrşit instituŃiilor iudaice icircmplinindu-le

77 The Interpreterrsquos Commentary Distinge o metodă asimilabilă expunerii icircn spirală cuvinte şi expresii prezentate

icircn prolog sunt ulterior reluate şi dezvoltate icircn noi contexte şi propune următorul plan 1 Cap1 ndash icircn care sunt prezentate toate titlurile lui Iisus şi icircnŃelesurile

acestora folosite apoi icircn toată Evanghelia 2 Cap 2-11 Istorisirea unei serii de evenimente bdquosemnerdquo (σηmicroεία) fiecare

icircn parte şi toate la un loc trimiŃacircnd spre moarte-icircnviere tema celorlalte

96

capitole Prezentarea respectivelor evenimente este asociată cu consemnarea unor discursuri importante ale Macircntuitorului Hristos şi a unor controverse referitoare la adevărata natură a revelaŃiei lui Hristos

3 Cap 12-20 Istorisirea Patimilor şi a Icircnvierii incluzacircnd o lungă cuvacircntare a lui Iisus Hristos către ucenicii săi şi o rugăciune finală la Cina cea de taină

4 Cap 21 Epilog 78 CH Dodd

Exegetul englez autor al unui comentariu clasic la Evanghelia după Ioan pleacă de la constatarea că Evanghelia după Ioan este evident icircmpărŃită icircn două părŃi mari graniŃa fiind sfacircrşitul cap 12

A Prologul (cap 1) B Cartea Semnelor (cap2-12) C Cartea Patimilor (cap13-20)

Partea a doua - Cartea semnelor ndash corespunde relatării activităŃii Macircntuitorului Hristos de către celelalte Evanghelii Felul icircn care icircnŃelege Ioan această activitate este exprimată icircn 1237 (deşi Iisus a făcut atacirctea minuni (semne) icircnaintea contemporanilor săi ei tot nu cred icircn El)

Cartea semnelor (sau a minunilor) se poate uşor icircmpărŃi icircn şapte capitole sau episoade fiecare dintre acestea conŃinacircnd una sau mai multe minuni sau evenimente din viaŃa lui Iisus Hristos icircnsoŃite de unul sau mai multe discursuri ale Acestuia avacircnd drept scop prezentarea sensului respectivelor evenimente

Cartea Patimilor este construită după aceeaşi metodă sau schemă Istorisirea evenimentelor (prinderea pătimirile răstignirea Icircnvierea) este alternată cu prezentarea unor cuvacircntări ale Macircntuitorului Hristos sub formă de dialoguri sau monologuri

Icircntrucacirct planul propus de CH Dodd a fost acceptat de mare parte dintre comentatorii care i-au urmat icircl prezentăm icircn detaliu

A Prologul 1 Prologul propriu-zis (11-18) 2 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus Hristos (119-51) B Cartea semnelor cap (2-12) 1 Noul icircnceput 21-445

a Minunea din Cana şi alungarea vacircnzătorilor din templu (curăŃirea templului) (21-25)

b Dialogurile lui Iisus cu Nicodim şi cu samarineanca (31-445)

2 Cuvacircntul dătător de viaŃă (446-547) a Vindecarea fiului slujitorului regesc şi a paraliticului de la scăldătoarea

Vitezda (446-516) b Cuvacircntarea despre autoritatea şi puterea Fiului lui Dumnezeu (517-47)

3 Pacircinea vieŃii (cap 6) a IcircnmulŃirea pacircinilor şi mersul pe mare (61-21) b Cuvacircntarea euharistică (622-71)

4 Lumină şi viaŃă ApariŃia şi respingerea lui Mesia (cap7-8)

97

a ApariŃia luminii icircn lume şi respingerea ei Iisus la Ierusalim de Sărbătoarea Corturilor (71-13)

b DiscuŃii cu iudeii Cuvacircntarea lui Iisus despre izvorul vieŃii şi lumina lumii (714-859)

5 Judecata săvacircrşită de lumină (91-1042) a Vindecarea orbului din naştere (91-14) b Cuvacircntarea despre Păstorul cel bun şi alte teme (101-42)

6 BiruinŃa vieŃii asupra morŃii (111-53) a Icircnvierea lui Lazăr (111-44) b Icircncercări ale arhiereilor şi ale fariseilor de a-L prinde pe Iisus (1145-57)

7 ViaŃa prin moarte Sensul Crucii (121-36) a Intrarea icircn Ierusalim (121-19) b Sensul Crucii (1220-36)

Epilog la Cartea semnelor (1237-50) C Cartea Ptimilor (cap 13-20) 1 Cuvacircntarea de rămas bun a lui Iisus Hristos către ucenicii Săi şi făgăduinŃa

Macircngacircietorului (cap 13-16) 2 Rugăciunea arhierească din Grădina Ghetsimani (cap 17) 3 Relatarea pătimirilor (cap 18-19) 4 Arătările după Icircnviere (cap 20)

Anexă Alte arătări ale lui Iisus icircnviat (cap 21)

79 Planul detaliat al Evangheliei după Ioan Prezentăm mai jos şi un plan amănunŃit al Evangheliei după Ioan 11-18 ndash Prologul Teologia Cuvacircntului şi iconomia icircntrupării

I 119-1250 ndash Descoperirea lui Iisus Hristos către lume 1 119-51 ndash Evenimentele care preced activitatea publică a Macircntuitorului

a 119-34 - Mărturia lui Ioan Botezătorul b 135-51 ndash Chemarea primilor ucenici

2 21-442 ndash Activitatea Lui Iisus icircn Galileea Ierusalim şi Samaria a 21-12 ndash prima minune (semn) Nunta din Cana b 213-25 - curăŃirea Templului din Ierusalim c 31-21 ndash icircntacirclnirea lui Iisus cu Nicodim d 322-36 ndash ultima mărturie a lui Ioan Botezătorul despre Iisus e 41-42 ndash Iisus şi femeia samarineancă

3 443-671 ndash Activitatea lui Iisus icircn Galileea Ierusalim şi Marea Galileii a 443-54 ndash Icircntoarcerea icircn Galileea şi cea de a doua minune

(semn) vindecarea fiului slujitorului regesc b 51-18 ndash Iisus la Ierusalim vindecarea slăbănogului la Vitezda c 519-29 ndash Puterea Fiului d 5 30-47 - martorii lui Iisus

98

e 61-15 ndash săturarea celor cinci mii la Marea Galileii f 616-21 ndash mersul lui Iisus pe mare g 6 22-59 ndash cuvacircntarea icircn Capernaum despre pacircinea vieŃii h 660-71 ndash cuvacircntare către ucenici pe aceeaşi temă

4 71-1039 ndash Activitatea lui Iisus la Ierusalim a 71-13 ndash plecarea din Galileea şi necredinŃa rudeniilor lui Iisus b 710-53 ndash Iisus la Ierusalim la sărbătoarea corturior mărturie

despre puterea lui icircncercare a iudeilor de a-L prinde c 81-11 ndash Iisus şi femeia adulterină d 8 12-20 ndash Iisus lumina lumii e 821-30 ndash adevărul mărturiei lui Iisus f 831-38 ndash credinŃa icircn Iisus eliberează g 839-47 ndash tatăl iudeilor necredincioşi h 848-59 ndash Iisus şi Avraam i 91-41 ndash vindecarea orbului din naştere j 101-21 ndash cuvacircntarea lui Iisus despre păstorul cel bun k 1022-39 ndash Iisus la sărbătoarea icircnnoirii Templului

5 1040-12-50 ndash Activitatea lui Iisus dincolo de Iordan şi la Ierusalim a 1040-42 ndash plecare icircn regiunea de dincolo de Iordan b 111-16 ndash moartea lui Lazăr c 1117-27 ndash Iisus icircnvierea şi viaŃa d 1128-44 ndash icircnvierea lui Lazăr e 1145-57 ndash sinedriul iudeilor icircmpotriva lui Iisus f 121-11 ndash ungerea lui Iisus icircn Betania g 1212-19 ndash Intrarea triumfală icircn Ierusalim h 1220-26 ndash Iisus şi elinii i 1227-36a ndash slăvirea lui Iisus j 1236b-50 ndash necredinŃa iudeilor şi necredinŃa icircn iisus

II 131-2155 Slava lui Iisus şi icircntoarcerea la Tatăl 1 131-38 ndash Iisus şi ucenicii Săi

a 131-20 ndash spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus b 1321-30 ndash Prevestirea trădării lui Iuda c 1331-35 ndash porunca cea nouă a iubirii d 1336-38 ndash lepădarea lui Petru

2 141-1633 ndash Cuvacircntarea de despărŃire a lui Iisus către ucenici a 141-14 ndash Iisus cale spre Tatăl b 1415-31 ndash făgăduinŃa Macircngacircietorului c 151-17 ndash Iisus viŃa cea adevărată d 1518-164 ndashura lumii e 165-15 ndash misiunea Macircngacircietorului f 1616-24 ndash tristeŃea despărŃirii şi bucuria cea din urmă g 1625-33 ndash Iisus a biruit lumea

3 171-26 ndash Rugăciunea arhierească a lui Iisus 4 181-1942 ndash Patimile şi slava lui Iisus

a 181-11 ndash trădarea şi prinderea lui Iisus b 1812-27 ndash Iisus icircn faŃa arhiereilor şi lepădarea lui Petru

99

c 1828-38 ndash Iisus icircn faŃa lui Pilat d 1839-1916 ndash condamnarea lui Iisus la moarte e 1917-27 ndash răstignirea lui Iisus f 1928-30 ndash moartea lui Iisus g 1931-37 ndash coboracircrea de pe cruce h 1938-42 ndash punerea icircn mormacircnt a lui Iisus

5 201-29 Arătările lui Iisus celui Icircnviat la Ierusalim a 201-10 ndash mormacircntul gol b 2011-18 ndash arătarea lui Iisus către Maria Magdalena c 2019-23 ndash arătarea către ucenici d 2024-29 ndash arătarea către ucenici cu Toma necredinciosul e 2030-31 ndash scopul scrierii Evangheliei

6 21 1-25 Arătările lui Iisus icircn Galileea a 21 1-14 ndash arătarea lui Iisus către ucenici la Marea Tiberiadei b 2115-19 ndash chemarea lui Petru c 21 20-23 ndash ucenicul iubit al Macircntuitorului d 2124-25 ndash Icircncheierea Evangheliei

8 Contextul (background) Evangheliei după Ioan Critica secolului al XX-lea stimulată mult de Şcoala biblică Religionsgeschichte

(Istoria religiilor) care a investit mult icircn cercetarea raportului dintre Creştinism şi celelalte religii ale vremii a fost perioada icircn care s-a depus mult efort pentru identificare mediului de origine şi de influenŃă icircn care s-a născut Evanghelia după Ioan Se ia icircn calcul cadrul istoric filosofic social şi religios pe care Evanghelia după Ioan icircl are icircn vedere şi icircn funcŃie de care icircşi adaptează limbajul pentru a face icircnŃeleasă Evanghelia lui Hristos Au fost propuse multe ipoteze Iată cacircteva dintre ele

81 Lumea elenistică Folosirea conceptului de Logos prezent şi icircn filosofia elenistică a determinat pe unii exegeŃi să creadă că Evanghelia după Ioan are icircn vedere un mediu preponderent elenistic Oarecare corespondenŃă a limbajului cu cel al lui Filon din Alexandria a condus pe alŃii să localizeze chiar geografic acest context vorbind despre elenismul alexandrin Evanghelia după Ioan ar respira atmosfera culturală elenistică din Alexandria (Holtzmann) Evanghelia după Ioan ar fi ajutat spiritul creştin să facă trecerea de la lumea iudaică la lumea greacă Problema este foarte serioasădacă Ńinem seama de faptul că Harnack vede elenizarea creştinismului ca pe o bdquocorupŃie gravă a esenŃei creştinismuluirdquo A Schweitzer (La mystique de lrsquoapocirctre Paul Paris 1962) consideră că teologia ioaneică reprezintă o formă de elenizare a misticii pauline

82 Mediul gnostic PrezenŃa antitezelor lumină-icircntuneric adevăr-minciună etc ne trimite după opinia altor exegeŃi la un mediu dualist a cărui origine gnostică ar fi indiscutabilă Folosirea excesivă a verbelor cu sensul de a trimite (πέmicroπω αποστέλλω) care corespund concepŃiei gnostice despre macircntuire ar fi un argument icircn plus (P Grelot) Această ipoteză este susŃinută icircn mod special de R Bultmann (Das Evangeliun des Johannes)

83 Iudaismul eterodox Icircmpotriva lui R Bultmann a fost O Cullmann (Le milieu johannique Paris 1976) care propune ca mediu iudaismul eterodox Tot pentru iudaism dar pentru cel vechi-testamentar pledează şi CK Barrett

100

84 CH Dodd ia icircn calcul afinităŃile Evangheliei după Ioan atacirct cu lumea greacă cacirct şi cu cea iudaică şi propune considerarea ambelor contexte sau mai curacircnd zona de icircntacirclnire a celor două lumi

9 Tematica teologică a Evangheliei după Ioan 91 Introducere Deşi mult deosebită de Evangheliile sinoptice Evanghelia după

Ioan rămacircne totuşi icircn esenŃă o Evanghelie adică este centrată pe prezentarea persoanei a vieŃii şi lucrării Macircntuitorului Hristos avacircnd drept principal scop determinarea destinatarilor la credinŃă bdquoIar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Luirdquo (2031) Sfacircntul Evanghelist Ioan pune icircnsă icircn discuŃie şi dezvoltă uneori foarte mult teme teologice fundamentale mai puŃin sau deloc prezente icircn Evangheliile sinoptice Icircn nici o altă Evanghelie ca de altfel icircn nici o altă scriere nou-testamentară nu apar atacirct de pregnant scoase icircn relief o serie de teme teologie fundamentale ale credinŃei creştine aşa cum apar la Ioan

O trecere icircn revistă a principalelor teme teologice ale Evangheliei ne va permite să icircnŃelegem din ce perspectivă abordează Sfacircntul Evanghelist Ioan istoria prezenŃei şi lucrării Macircntuitorului Hristos icircn lume precum şi conŃinutul icircnvăŃăturii Acestuia Cel care a prezentat pentru prima dată un catalog al temelor teologice centrale din Evanghelia după Ioan a fost exegetul CH Dodd Propunerea lui a fost preluată ca atare sau icircmbunătăŃită ulterior de majoritatea comentatorilor (vezi S Agouridis Barrett etc)

Dodd se opreşte la următoarele teme pe care le consideră că preocupă icircn mod special pe Sfacircntul Evanghelist Ioan

1 ViaŃa veşnică 2 Cunoaşterea lui Dumnezeu 3 Adevărul 4 CredinŃa 5 Unirea cu Dumnezeu 6 Lumină Slavă Judecată 7 Duhul Sfacircnt 8 Mesia 9 Fiul Omului 10 Fiul lui Dumnezeu 11 Logos

Ordinea din acest catalog poate fi discutată deşi ea reprezintă icircn viziunea autorului o anumită logică De exemplu poate fi răsturnată şi să se icircnceapă astfel cu titlurile hristologice aşezate de Dodd pe ultimele patru poziŃii

92 Critica propunerii lui Dodd C H Dodd lasă deoparte o temă care nouă ni

se pare centrală icircn Evanghelia după Ioan RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul Considerăm că icircn centrul discursului Sf Ioan despre Hristos şi despre icircnvăŃătura acestuia se află relaŃia Acestuia ca Fiu cu Tatăl Aceasta este tema-cadru care se regăseşte icircn toată Evanghelia şi icircn funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme Unul din obiectivele principale ale Evangheliei după Ioan fiind demonstrarea dumnezeirii Fiului recursul la relaŃia dintre Fiul şi Tatăl cu sublinierea deofiinŃimii dintre Fiul şi Tatăl este principalul argument Aceasta este după părerea noastră tema cadru icircn funcŃie de care sau pornind de la care sunt tratate şi celelalte teme enumerate de Dodd RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este propusă

101

ca paradigmă pentru relaŃia dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni icircntreolaltă RelaŃia nu este numai o chestiune de morală ci este o chestiune de viaŃă RelaŃia este modalitatea prin care viaŃa se constituie la nivelul ei superior ca iubire Motivul pentru care un teolog biblist de talia lui Dodd ignoră această temă a relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul poate fi căutat icircn perspectiva specifică teologiei scolastice de a cerceta Teologia scolastică este concentrată pe lucrul icircn sine şi mai puŃin pe relaŃia dintre lucruri Este şi motivul pentru care discursul este static şi plictisitor Dinamica se află icircn relaŃia dintre diferitele componente ale realităŃii pentru că dinamica este mişcare iar mişcare se realizează icircn relaŃie Prin relaŃia dintre Tatăl şi Fiul icircnŃelegem cum se raportează Tatăl la Fiul şi Fiul la Tatăl ce reprezintă Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl ce face Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl etc De aceea icircnainte de tratarea celorlalte teme vom icircncerca să prezentăm pe scurt relaŃia dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul icircn Evanghelia după Ioan oprindu-ne la aspectele şi semnificaŃiile principale ale acesteia

93 RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul icircn Evanghelia după Ioan

931 Tatăl şi Fiul sunt personaje principale icircn Evanghelia după Ioan Dacă prezenŃa icircn prim plan a Fiului este justificată dat fiind faptul că Evanghelia icircşi propune să prezinte tocmai persoana şi lucrarea Macircntuitorului referirile la Tatăl mult mai numeroase decacirct icircn celelalte Evanghelii au rolul de a puncta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul şi conŃinutul acesteia Evanghelia nu-şi propune să vorbească despre Dumnezeu-Tatăl ca un subiect autonom Referirile la Tatăl sunt determinate de discursul Sfacircntului Ioan despre Fiul Acest lucru atrage atenŃia oricărui cititor mai atent al Evangheliei a patra şi cu atacirct mai mult cercetătorului

a Dumnezeu Tatăl (Πατηρ) este amintit icircn Evanghelia după Ioan de 118 (Matei ndash 45 Marcu ndash 4 Luca - 17)

b De asemenea calitatea de Fiu a Macircntuitorului Hristos este prezentată de Evanghelia după Ioan icircn prim plan Apelativul de Fiu nu este statistic vorbind mai mult folosit icircn Evanghelia după Ioan ci mai mult icircn Evanghelia după Matei Sf Ev Matei foloseşte mai mult decacirct Ioan titlul hristologic de Fiu dar foarte rar icircmpreună sau cu trimitere directă la Tatăl De cele mai multe ori foloseşte sintagmele Fiul Omului Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David desigur aproape icircn toate cazurile ca titluri hristologice Sunt contexte icircn care icircl foloseşte şi icircmpreună cu Tatăl (Matei 2436 Περὶ δὲ τῆς ἡmicroέρας ἐκείνης καὶ ὥρας οὐδεὶς οἶδεν οὐδὲ οἱ ἄγγελοι τῶν οὐρανῶν οὐδὲ ὁ υἱός εἰ microὴ ὁ πατὴρ microόνος) ExplicaŃia este pe de o parte dată de faptul că Evanghelia după Matei presupune un mediu iudaic icircn care familiaritatea cu Dumnezeu era un lucru greu de admis iar pe de altă parte este evident că Matei nu-şi propune din punct de vedere teologic ceea ce-şi propune Ioan adică de a prezenta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul Şi la Ioan apar aceste titluri hristologice Fiul lui Dumnezeu 134 149 Fiul Omului 3 13 527 Tatăl şi Fiul 519 dar atenŃia aici este evident icircndreptată icircn altă direcŃie

c Cel mai important lucru icircnsă icircn acest sens este referirea directă a Macircntuitorului Hristos la Tatăl ca Fiu Icircn Evanghelia după Ioan avem cea

102

mai extinsă vorbire a Macircntuitorului Hristos despre Sine cu folosirea persoanei a I-a singular Este cunoscută repetarea frecventă a expresiei Eu sunthellip Dar aproape de fiecare dată cacircnd vorbeşte despre sine se referă şi la Tatăl Fiul simte nevoia să se prezinte şi să se definească aproape de fiecare dată prin raportare la Tatăl Este vorba despre ceea ce am putea numi conştiinŃa filiaŃiei exprimată de Macircntuitorul Hristos atacirct direct la adresa Tatălui cacirct şi icircn vorbirea către contemporanii săi Macircntuitorului Hristos vorbeşte deseori şi icircn mod clar despre Dumnezeu ca Tată al Său ConştiinŃa filiaŃiei este evidentă frecvent şi foarte clar exprimată Este evidentă aşadar dorinŃa Lui de a face cunoscută ucenicilor şi lumii această filiaŃie ca argument pentru justificarea şi legitimarea lucrurilor pe care le făcea dar mai ales pentru arătarea şi dovedirea dumnezeirii Sale

d Icircn Evanghelia după Ioan sunt redate numeroase dialoguri dintre Fiu şi Tatăl sau mai curacircnd vorbiri ale Fiului către Tatăl icircn care Macircntuitorul se adresează lui Dumnezeu cu apelativul Tată Pe Dumnezeu icircl numeşte Tată iar pe Sine icircn vorbirea directă cu Tatăl se numeşte Fiul

932 Trimiterea Fiului de către Tatăl Cacirct priveşte conŃinutul propriu-zis al relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul cel mai frecvent verb prin care această relaŃie este exprimată este a trimite Tatăl trimite (a trimis) pe Fiul Tatăl este cel care a trimis pe Fiul Fiul este trimis de Tatăl Sf Ev Ioan foloseşte acest verb de multe ori icircn comparaŃie cu ceilalŃi evanghelişti (Ioan ndash 30 Luca ndash 5 Matei ndash 4 Marcu ndash 1) De cele mai multe ori icircl foloseşte pentru a arăta că Fiu este trimis de Tatăl Verbul folosit este cel comun πέmicroπω sau ἀποστέλλω Cele două verbe sunt sinonime

Iisus vorbeşte frecvent şi insistent despre faptul că este trimis de Tatăl O face pentru a-şi icircntemeia autoritatea cu care vorbea şi făptuia Trimiterea este un concept esenŃial pentru definirea relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul Ea indică mai icircntacirci originea Fiului ndash El este trimis de la Tatăl - şi presupune transfer de autoritate sau icircmputernicire Cel trimis are mandat şi beneficiază de suportul autorităŃii celui care l-a trimis Acelaşi concept va fi icircntacirclnit şi icircn relaŃia dintre Iisus Hristos şi ucenicii Săi Ucenicii sunt trimişi de Iisus să binevestească şi să dea mărturie Icircn acelaşi timp ei sunt trimişi să făptuiască icircn numele lui Iisus Conceptul de trimitere este extrem de important pentru relaŃia dintre Tatăl şi Fiul dintre Iisus şi ucenicii Săi şi prin extrapolare dintre oameni şi Dumnezeu El este regăsit deşi foarte puŃin pus icircn evidenŃă mai ales icircn relaŃia slujitorilor lui Dumnezeu cu Dumnezeu Icircnsuşi PreoŃia Bisericii este icircntemeiată pe acest concept al trimiterii care presupune transfer de autoritate sau icircmputernicire Nu este locul aici să dezvoltăm acest aspect al temei dar el merită o atenŃie deosebită Cacircnd ai conştiinŃa că eşti trimis de cineva să faci ceva ai şi conştiinŃa că faci lucrul respectiv icircn numele celui care te-a trimis precum şi conştiinŃa esenŃial pentru conŃinutul preoŃiei că slujeşti relaŃia dintre cel care te-a trimis şai cei către care eşti trimis Pe conceptul de trimitere se icircntemeiază ceea ce numim de obicei vocaŃia preoŃească sau misionară icircn general

Macircntuitorul Iisus Hristos vorbeşte despre trimiterea Sa de către Tatăl pentru a indica originea Sa dumnezeiască dar şi pentru a icircntări cele spuse despre Tatăl Este icircndreptăŃit să vorbească despre Tatăl pentru că icircl cunoaşte căci de la El vine

103

933 Tatăl dă Fiul tot ceea ce are El

Fiul are tot ceea ce are Tatăl dar nu de la Sine ci de la Tatăl Tatăl dă Fiului tot ceea ce are El Nu-l lipseşte de nimic din ceea ce are El Iar Tatăl are şi este totul Prin urmare şi Fiul are şi este totul Numai că Fiul are pentru că primeşte de la Tatăl Deşi este evident că sunt egali sunt la fel există o specificitate a vocaŃiilor Dumnezeu Tatăl este cel care dă Fiului totul iar Fiul este cel care primeşte de la Tatăl totul Macircntuitorul Icircnsuşi subliniază acest lucru cu multă insistenŃă tot ce are El a primit de la Tatăl La fel şi Sf Ioan Evanghelistul ReŃinacircnd mărturiile Macircntuitorului Hristos icircn această direcŃie este interesat să pună icircn evidenŃă acest aspect extrem de important al relaŃiei dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul

Este folosit verb a da (δίδωmicroι) de cele mai multe ori la timpul trecut (δέδωκεν) pentru a arăta că Fiul a primit ceea ce Tatăl i-a dat deja şi darurile sunt active şi lucrătoare Sensurile verbului a da sunt multiple Nu este vorba icircntacirci de toate de a-i da un lucru ci de a-i da puterea de a face ceva Cred că o traducere fidelă icircn limba romacircnă ar fi redată de verbul a-i icircncredinŃa

934 Ascultarea Fiului faŃă de Tatăl Fiul nu face voia Sa ci voia Tatălui Fiul nu face nimic de la Sine

Fiul este icircn măsură să facă totul dar icircntrucacirct icirci este dat totul de la Tatăl Icircn principiu faptul că nu face de la Sine lucrurile ci de la Tatăl se exprimă prin aceea că Fiul niciodată nu face voia Sa ci voia Tatălui Acest lucru icircl exprimă cu claritate şi fermitate Fiul icircn repetate racircnduri Prin a face voia Tatălui Fiul se plasează icircn postura sau starea de ascultător de Tatăl Iar măsura ascultării este desăvacircrşită Ascultarea Fiului de Tatăl este o temă centrală icircn Evanghelia după Ioan şi este o componentă esenŃială şi definitorie a relaŃiei dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul ExplicaŃia o găsim icircn finalitatea iconomiei dumnezeieşti lucrată de Tatăl prin Fiul anume aceea de restaurarea a omului căzut prin neascultare Neascultarea este evident stare de rupere de icircntrerupere a relaŃiei icircn timp ce ascultarea este starea de recuperare şi de constituire a relaŃiei Iar pentru om relaŃia cu Dumnezeu este una vitală Prin urmare şi ascultarea premisă a relaŃiei este una vitală

Ioan 638 Pentru că M-am coboracirct din cer nu ca să fac voia Mea ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine

ὅτι καταβέβηκα ἀπὸ τοῦ οὐρανοῦ οὐχ ἵνα ποιῶ τὸ θέληmicroα τὸ ἐmicroὸν ἀλλὰ τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε

Ioan 434 Iisus le-a zis Macircncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvacircrşesc lucrul Lui

λέγει αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦςmiddot ἐmicroὸν βρῶmicroά ἐστιν ἵνα ποιήσω τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε καὶ τελειώσω αὐτοῦ τὸ ἔργον

Ioan 530 Eu nu pot să fac de la Mine nimic precum aud judec dar judecata Mea este dreaptă pentru că nu caut voia Mea ci voia Celui care M-a trimis

Οὐ δύναmicroαι ἐγὼ ποιεῖν ἀπ᾽ἐmicroαυτοῦ οὐδέν καθὼς ἀκούω κρίνω καὶ ἡ κρίσις ἡ ἐmicroὴ δικαία ἐστίν ὅτι οὐ ζητῶ τὸ θέληmicroα τὸ ἐmicroὸν ἀλλὰ τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε

104

94 Hristologia Evangheliei după Ioan Iisus este Mesia

941 Introducere

Ne vom limita la a prezenta hristologia Evangheliei după Ioan plecacircnd de la analiza titlurilor sau denumirilor hristologice folosite de Sf Ev Ioan Acestea sunt relevante pentru descifrarea identităŃii dar şi a lucrării Domnului nostru Iisus Hristos pentru că majoritatea titlurilor hristologice aşa cum vom vedea sunt legate de aspecte esenŃiale ale lucrării Sale

Deşi la o primă vedere s-ar părea că celelalte Evanghelii insistă mai mult asupra prezentării mesianităŃii lui Iisus icircn comparaŃie cu Evanghelia după Ioan confirmacircnd că Iisus este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales la o analiză mai atentă lucrurile nu stau tocmai aşa

Chiar din capitolul 1 icircn binecunoscutul prolog al Evangheliei a patra sunt consemnate o serie de mărturii despre Hristos care conduc la o mărturisire venită din partea Macircntuitorului Icircnsuşi Şi i-a zis Adevărat adevărat zic vouă de acum veŃi vedea cerul deschizacircndu-se şi pe icircngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coboracircndu-se peste Fiul Omului (151) Sf Evanghelist Ioan icircşi alcătuieşte icircn aşa fel acest prim capitol din Evanghelia sa icircncacirct aduce icircn discuŃie principalele titluri hristologice icircntacirclnite icircn Biserica primară

Mesia care se tacirclcuieşte Hristos (41) Cel despre care au scris Moise icircn Legea şi proorocii (145) Regele lui Israel (149) Fiul lui Dumnezeu (1 34 49) Fiul Omului (151)

Aceste titluri sunt icircntacirclnite şi pe parcursul icircntregii Evanghelii icircmpreună cu altele ca de exemplu

Sfacircntul lui Dumnezeu (669) Cel ce vine (1213)

Toate aceste titluri hristologice sunt icircntacirclnite şi icircn celelalte trei Evanghelii (Vezi Marcu 124 Luca 434 Matei 113 219 Marcu 99 Luca 719 1325) Dar icircn Evanghelia după Ioan sunt prezentate cu o anume accentuare sau subliniere ExplicaŃia acestui lucru poate fi dorinŃa Sf Evanghelist Ioan de a se ancora foarte clar şi ferm icircn credinŃa mesianică a Bisericii primare icircnainte de a trece la prezentarea Evangheliei sale care se diferenŃiază de celelalte Evanghelii prin abordarea unor aspecte sau teme noi Doreşte să convingă de faptul că Evanghelia sa este icircn deplin acord cu credinŃa Bisericii

942 Mesia Regele lui Israel O dovadă a faptului că Sf Ev Ioan doreşte să sublinieze icircn chip deosebit mesianitatea este folosirea celui mai vechi şi mai frecvent titlu hristologic Mesia Regele lui Israel Icircn timp ce la Sf Ev Matei şi Marcu titlul regele lui Israel este folosit numai peiorativ icircn deracircdere Sf Ev Ioan icircl foloseşte pozitiv ca titlu legitim al lui Hristos A se vedea mărturisirea lui Natanael Rabi Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Tu eşti regele lui Israel (149) sau aclamaŃiile mulŃimilor la Intrarea icircn Ierusalim Osana Binecuvacircntat este Cel ce vine icircntru numele Domnului Icircmpăratul lui

105

Israel(1213)29 Este semnificativ dialogul dintre Pilat şi Iisus30 icircn care Iisus nu acceptă explicit acest titlu dar nici nu-l respinge Face numai menŃiunea că IcircmpărăŃia Mea nu este din

lumea aceasta Macircntuitorul Hristos admite că este rege dar nu icircn icircnŃelesul lumesc iudaic lucru pe care-l şi explică icircn acest dialog cu Pilat IcircmpărăŃia lui Hristos icircnseamnă suveranitatea şi stăpacircnirea Adevărului pe care El icircl descoperă lumii Icircn virtutea acestei suveranităŃi Hristos cere supunere de la oameni oricine este din adevăr ascultă glasul Meu (1837) Este o evidentă polemică icircmpotriva icircnŃelesului pe care icircl dădeau iudeii titlului mesianic Regele lui Israel

Titlurile hristologice preferate de Sf Evanghelist Ioan icircn acord şi cu tradiŃia sinoptică rămacircn totuşi două Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului

943 Mielul lui Dumnezeu Un titlu hristologic căruia i s-a dat puŃină importanŃă este Mielul lui Dumnezeu Numele acesta este folosit prima dată de către Sf Ioan Botezătorul Şi privind (Ioan) pe Iisus Care trecea a zis Iată Mielul lui Dumnezeu kai evmbleyaj tw| VIhsou peripatounti legei ide o avmnoj tou qeouAring (136) Este un titlu specific şi familiar Sf Ioan Evanghelistul Icircn Noul Testament există numai alte două referiri la acest titlu icircn Fapte citacircndu-se din Isaia 537 Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta bdquoCa un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas icircnaintea celui ce-o tunde aşa nu şi-a deschis gura Sa (Fapte 832) şi icircn 1 Petru 1 18-19 Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase cu argint sau cu aur aŃi fost răscumpăraŃi din viaŃa voastră deşartă lăsată de la părinŃi ci cu scumpul Sacircnge al lui Hristos ca al unui miel nevinovat şi neprihănit

O formă diferită (to avrnion) este icircntacirclnită icircn Apocalipsă 221 Şi mi-a arătat apoi racircul şi apa vieŃii limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al MieluluihellipŞi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi icircn ea şi slugile Lui Icirci vor sluji Lui SemnificaŃia cea mai importantă legată de acest titlu hristologic este furnizată tot de raportarea la atmosfera vechi-testamentară Mielul este asociat jertfei curate Mielul este sacrificat (Apoc 5612 714) pentru răscumpărarea omului (Apoc 59) Deşi este chip al fragilităŃii şi al lipsei de rezistenŃă icircmpotrivă oricărui adversar Mielul este conducătorul sau păstorul poporului lui Dumnezeu (Apoc 717 Căci Mielul Cel ce stă icircn mijlocul tronului icirci va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieŃii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor) El stă pe Muntele Sion icircnconjurat de mai mulŃi sfinŃi (Apoc 141-5) face război icircmpotriva duşmanilor lui Dumnezeu şi-i biruieşte (Apoc1714) iar regii şi mai marii pămacircntului se ascund de macircnia Mielului (Apoc616) Asocierea puterii şi a macircniei cu imaginea Mielului este evident un paradox

29 Traducerea romacircnească foloseşte cele două soluŃii sinonime rege şi icircmpărat dar icircn textul original este acelaşi termen o basileuj tou VIsrahlAring 30 Deci Pilat a intrat iarăşi icircn pretoriu şi a chemat pe Iisus şi I-a zis Tu eşti regele iudeilor Răspuns-a Iisus De la tine icircnsuŃi zici aceasta sau alŃii Ńi-au spus-o despre Mine Pilat a răspuns Nu cumva sunt iudeu eu Poporul Tău şi arhiereii Te-au predat mie Ce ai făcut Iisus a răspuns IcircmpărăŃia Mea nu este din lumea aceasta Dacă icircmpărăŃia Mea ar fi din lumea aceasta slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor Dar acum icircmpărăŃia Mea nu este de aici Deci i-a zis Pilat Aşadar eşti Tu icircmpărat Răspuns-a Iisus Tu zici că Eu sunt icircmpărat Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit icircn lume ca să dau mărturie pentru adevăr oricine este din adevăr ascultă glasul Meu(1833-37)

106

Mielul este un simbol foarte frecvent folosit pentru Mesia Sf Ev Ioan icircl foloseşte exact cu semnificaŃia lui mesianică Mielul lui Dumnezeu este sinonim cu Mesia Acesta a găsit icircntacirci pe Simon fratele său şi i-a zis am găsit pe Mesia (care se tacirclcuieşte Hristos) (141) Sf Ev Ioan are icircn vedere fără icircndoială contextul iudaic atunci cacircnd foloseşte titlul hristologic mesianic Mielul lui Dumnezeu cu referire mai ales la Isaia cap 53 SemnificaŃia esenŃială a acestui titlu este jertfa dar şi bdquomielul pascalrdquo MenŃiunea bdquoCăci s-au făcut acestea ca să se icircmplinească Scriptura Nu I se va zdrobi nici un os (1936) trimite la mielul pascal (vezi Ieşire 1246 Să se mănacircnce icircn aceeaşi casă să nu lăsaŃi pe a doua zi carnea să nu o scoateŃi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiŃi) Un argument icircn plus pentru această erminie este faptul că Sf Ioan sincronizează data răstignirii lui Hristos cu aceea a tăierii mielului pascal la data de 14 Nissan

Icircn Evanghelia după Ioan icircntacirclnim şi alte titluri hristologice

944 Macircntuitorul lumi (o` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAring) Este un titlu folosit tot icircn contextul mesianic Iar femeii i-au zis Credem nu numai pentru cuvacircntul tău căci noi icircnşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul Macircntuitorul lumii (442) Icircn lumea păgacircnă termenul swthr este unul comun folosit şi pentru zei dar şi pentru icircmpăraŃi Icircn literatura biblică nou-testamentară este folosit de 10 ori icircn Epistolele Pastorale de 5 ori icircn 2 Petru o dată icircn Iuda şi odată icircn 1 Ioan Icircn tradiŃia sinoptică este folosit de Sf Ev Luca bdquoDumnezeu Macircntuitorul meurdquo (147) şi Hristos ca Macircntuitor (211)

945 Profetul (o` profhthjo` profhthjo` profhthjo` profhthj) este un alt titlu dat icircn Evanghelia după Ioan Macircntuitorului Hristos Deci din mulŃime auzind cuvintele acestea ziceau Cu adevărat Acesta este Proorocul (ou-toj evstin avlhqwj o profhthj) (740) Evanghelistul pare că nu-şi impropriază acest titlu Icircl citează numai ca fiind rostit de mulŃime

946 Fiul Omului (o ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpou)

Fiul Omului este titlul hristologic folosit cu multă libertate de Sf Ev Ioan pentru a-L numi pe Iisus ca de altfel şi la sinoptici Acest titlu aparŃine evident tradiŃiei evanghelice comune Şi la Ioan ca şi la sinoptici titlul este folosit de Iisus Icircnsuşi pentru a Se numi pe Sine citat de mulŃime I-a răspuns deci mulŃimea Noi am auzit din Lege că Hristosul rămacircne icircn veac şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie icircnălŃat Cine este acesta Fiul Omului (1234)

Titlul acesta este folosit icircn Evanghelia după Ioan de 13 ori iar icircn Evanghelia după Marcu de 14 ori

Icircn Vechiul Testament această expresie este folosită pentru a desemna fiinŃa umană pe om (Vezi Ps 84 Ce este omul că-Ńi aminteşti de el Sau fiul omului că-l cercetezi pe el sau Daniel 713 Am privit icircn vedenia de noapte şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a icircnaintat pacircnă la Cel vechi de zile şi a fost dus icircn faŃa Lui) Aceste două texte sunt citate icircn Noul Testament ca texte mesianice Ps 84 icircn Evrei 26-931 iar Daniel 713 icircn Marcu 14632 Sfacircntul Apostol Pavel foarte familiarizat cu

31 Iar cineva a mărturisit undeva zicacircnd Ce este omul că-l pomeneşti pe el sau fiul omului că-l cercetezi pe el L-ai micşorat pe el cu puŃin faŃă de icircngeri cu mărire şi cu cinste l-ai icircncununat şi l-ai pus peste lucrurile macircinilor Tale Toate le-ai supus sub picioarele lui Dar prin faptul că a supus lui toate (icircnŃelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus Acum icircnsă icircncă nu vedem cum că toate i-au fost supuse Ci pe

107

mentalitatea iudaică vechi testamentară referindu-se la un text icircn care este folosită expresia Fiul Omului el foloseşte simplu omul Că de vreme ce printr-un om a venit moartea tot printr-un om şi icircnvierea morŃilor (1 Cor 1521)

Fiul Omului este o expresie care indică pe om generic De aceea atunci cacircnd se referă la Iisus Hristos expresia dobacircndeşte după opinia exegetului englez CH Dodd o semnificaŃie recapitulativă incorporatoare Fiul Omul este icircn acest sens Cineva care icircncorporează icircn Sine poporul lui Dumnezeu sau umanitatea icircntreagă

Prin folosirea acestei expresii Sfacircntul Evanghelist Ioan subliniază omenitatea reală a lui Iisus Hristos indică o persoană umană reală un om adevărat care trăieşte icircntr-un timp şi icircntr-un spaŃiu anume aparŃine unui neam istoric concret Iisus fiul lui Iosif din Nazaret (145) El lucrează citeşte se bucură sau se icircntristează suferă şi moare RelaŃiile Sale cu ceilalŃi oameni sunt exprimate icircn termeni umani de dragoste icircncredere ascultare şi nu icircn limbaj simbolic (Voi Mă numiŃi pe Mine IcircnvăŃătorul şi Domnul şi bine ziceŃi căci sunt Ioan 1313) Slava Sa este transfigurarea unei existenŃe umane printr-un act suprem de jertfire de sine El icircşi dă viaŃa Sa pentru prietenii Săi (1513)

947 Fiul lui Dumnezeu

Expresia Fiul lui Dumnezeu era folosită icircn lumea antică chiar şi icircn lumea iudaică unde icircnsă totdeauna are un sens metaforic (Psalmul 27 Domnul a zis către Mine Fiul Meu eşti Tu Eu astăzi Te-am născut) Israel sau regii lui Israel sunt numiŃi fii ai lui Dumnezeu dar icircn sensul de adopŃie nu de naştere Icircn tradiŃia sinoptică expresia este folosită ca titlu mesianic (Vezi Marcu 1461 şi Matei 1616)

Nici o altă carte nou-testamentară nu foloseşte această expresie cu atacircta claritate şi precizie pentru a exprima dumnezeirea lui Iisus Hristos Icircn toată Evanghelia după Ioan Fiul lui Dumnezeu este prezentat ca fiind trimis de Tatăl Despre trimiterea Fiului de către Tatăl sau de la Tatăl se vorbeşte foarte insistent icircn Evanghelia a patra Icircn cea mai mare parte dintre cazuri este pusă icircn evidenŃă astfel dumnezeirea Fiului Dumnezeu este numit de Iisus Tatăl Meu sau Tatăl care M-a trimis sau pur şi simplu Cel care M-a trimis Fiul lui Dumnezeu este trimis de Dumnezeu Tatăl la oameni El vine icircn numele Tatălui şi icircn consecinŃă El este primit sau respins de oameni ca Trimisul sau ca reprezentacircnd pe Dumnezeu Tatăl (Cel ce Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu 1523) Ca trimis al Tatălui Fiul vorbeşte cuvintele Tatălui lucrează lucrarea Tatălui Deci le-a zis Iisus Cacircnd veŃi icircnălŃa pe Fiul Omului atunci veŃi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine Icircnsumi nu fac nimic ci precum M-a icircnvăŃat Tatăl aşa vorbesc(828) Ascultarea deplină faŃă de Tatăl este condiŃie primordială a misiunii Fiului Această misiune ca bdquotrimisrdquo al lui Dumnezeu este asemănătoare cu misiunea profeŃilor (Cf Isaia 68) Sf Ioan Evanghelistul se pare că foloseşte deliberat modelul profetic pentru a arăta că ceea ce profeŃii deŃineau la modul nedeplin Hristos deŃine cu deplinătate Fiul rămacircne icircn veac 835) Ceea ce diferenŃiază pe Iisus Hristos icircn mod vizibil este tocmai relaŃia foarte stracircnsă şi continuă cu Tatăl relaŃie definită ca filiaŃie Ca Fiu Hristos are toate

Cel micşorat cu puŃin faŃă de icircngeri pe Iisus Icircl vedem icircncununat cu slavă şi cu cinste din pricina morŃii pe care a suferit-o astfel că prin harul lui Dumnezeu El a gustat moartea pentru fiecare om 32 Iar El tăcea şi nu răspundea nimic Iarăşi L-a icircntrebat arhiereul şi I-a zis Eşti tu Hristosul Fiul Celui binecuvacircntat Iar Iisus a zis Eu sunt şi veŃi vedea pe Fiul Omului şezacircnd de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului

108

prerogativele Tatălui de Creator şi de Judecător(Căci după cum Tatăl scoală pe cei morŃi şi le dă viaŃă tot aşa şi Fiul dă viaŃă celor ce voieşte - 521 Tatăl nu judecă pe nimeni ci toată judecata a dat-o Fiului - 522 Ca toŃi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis ndash 523 Căci precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine ndash 526)

Accentul este pus de Sfacircntul Evanghelist pe lucrarea Fiului lui Dumnezeu ca dătător de viaŃă şi ca judecător al lumii Fiul exercită aceste două lucrări icircn deplină ascultare şi relaŃie cu Tatăl Unitatea Fiului cu Tatăl este desăvacircrşită Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine nu M-a lăsat singur fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui (829) Dar nu sunt singur pentru că Tatăl este cu Mine(1632) Şi chiar dacă Eu judec judecata Mea este adevărată pentru că nu sunt singur ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine (816)

Tatăl şi Fiul sunt subiectul comun al tuturor lucrărilor Eu şi Tatăl una suntem (1030) mărturiseşte Macircntuitorul Iisus Hristos Icircn această unitate desăvacircrşită cu Tatăl Fiul icircnfăptuieşte lucrarea Sa de a da viaŃă lumii şi pe aceea de judecător

Iisus este Fiu al lui Dumnezeu nu prin adopŃie nici prin naştere din nou ci prin naştere directă prin filiaŃie directă Şi El le zicea Voi sunteŃi din cele de jos Eu sunt din cele de sus Voi sunteŃi din lumea aceasta Eu nu sunt din lumea aceasta (823) Icircn cuprinsul icircntregii Evanghelii după Ioan sunt icircntacirclnite foarte frecvent expresii care arată această provenienŃă a Fiului de la Tatăl la Dumnezeu de la Dumnezeu din Dumnezeu etc

Este evidentă existenŃa Fiului icircnainte de venirea Sa pe pămacircnt El Icircnsuşi vorbeşte despre slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumea (175) Tu mai iubit pe Mine icircnainte de icircntemeierea lumii (1724) Această existenŃă netemporală a Fiului este afirmată insistent icircn toată Evanghelia Adevărathellip Eu sunt mai icircnainte de a fi fost Avraam (858) ei=pen auvtoij VIhsouj avmhn avmhn legw umin( prin VAbraam genesqai evgw eivmiAring De observat contrastul icircntre aoristul infinitiv al lui genesqai şi prezentul continuu al lui eivmi mai puŃin evident icircn traducerea romacircnească datorită traducerii lui prin a fi fost verbului genesqai Traducerea exactă ar fi prin a fi devenit sau a fi născut oricum printr-un verb care să arate icircnceputul icircn timp Verbul nu este aplicabil Fiului lui Dumnezeu tocmai pentru că implică timpul a fi icircn timp a deveni icircn timp a dobacircndi existenŃă Ori Fiul lui Dumnezeu este icircn afară de timp

RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este una veşnică neatinsă de timp sau de istorie PrezenŃa lui Iisus Hristos icircn lume icircntruparea Fiului lui Dumnezeu este o proiecŃie a acestei relaŃii veşnice icircn istorie icircn lume Este o relaŃie veşnică de dragoste care proiectată icircn lume ca dragoste a lui Dumnezeu pentru lume aduce pe oameni la aceeaşi unitate cu Dumnezeu unitate al cărui arhetip este unitatea dintre Tatăl şi Fiul

948 Cuvacircntul (o logojo logojo logojo logoj)

Icircn Evanghelia a patra cuvacircntul este folosit cu mai multe sensuri 1 oi logoi cuvinte spuse de Iisus sau de alŃii Sinonim cu 2 o logoj cuvacircntul ca afirmaŃie ca propovăduire (au crezut icircn Scripturi şi icircn

cuvacircntul pe care l-a spus Iisus ndash 439 437 198)

109

3 o logoj numind icircnvăŃătura lui Iisus icircn ansamblul ei (cel ce ascultă cuvacircntul Meu are viaŃă veşnică ndash 524 153)

4 o logoj cuvacircntul lui Dumnezeu descoperirea lui Dumnezeu către oameni (aceia către care a fost cuvacircntul lui Dumnezeu ndash 1035)

5 o logoj Cuvacircntul lui Dumnezeu apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu

Icircn afara Prologului icircn nici un alt loc din Evanghelia după Ioan nu este folosit acest apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu Poate doar prin extensie la Ioan 146 unde Iisus spune despre Sine Eu sunt adevărul Icircn Prolog icircnsă avem un discurs foarte extins icircn care Cuvacircntul este icircn prim plan S-a scris foarte mult pe această temă Uneori interesul pentru Cuvacircntul din Prolog a condus la neglijarea celorlalte titluri hristologice pe care le foloseşte Sf Ev Ioan mult mai mult icircn Evanghelia sa

Iată textul prologului 11 La icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvacircntul 12 Acesta era icircntru icircnceput la Dumnezeu 13 Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut 14 Icircntru El era viaŃă şi viaŃa era lumina oamenilor 15 Şi lumina luminează icircn icircntuneric şi icircntunericul nu a cuprins-o 16 Fost-a om trimis de la Dumnezeu numele lui era Ioan 17 Acesta a venit spre mărturie ca să mărturisească despre Lumină ca toŃi să creadă prin el 18 Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină 19 Cuvacircntul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine icircn lume 110 Icircn lume era şi lumea prin El s-a făcut dar lumea nu L-a cunoscut 111 Icircntru ale Sale a venit dar ai Săi nu L-au primit 112 Şi celor cacircŃi L-au primit care cred icircn numele Lui le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu 113 Care nu din sacircnge nici din poftă trupească nici din poftă bărbătească ci de la Dumnezeu s-au născut 114 Şi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircntre noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr 115 Ioan mărturisea despre El şi striga zicacircnd Acesta era despre Care am zis Cel care vine după mine a fost icircnaintea mea pentru că mai icircnainte de mine era 116 Şi din plinătatea Lui noi toŃi am luat şi har peste har 117 Pentru că Legea prin Moise s-a dat iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos 118 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată Fiul cel Unul-Născut Care este icircn sacircnul Tatălui Acela L-a făcut cunoscut

VEn avrch| h=n o logoj( kai o` logoj h=n proj ton qeon( kai qeoj h=n o logojAring 2 ou-toj h=n evn avrch| proj ton qeonAring 3 panta diV auvtou evgeneto( kai cwrij auvtou evgeneto ouvde e[nAring o] gegonen 4 evn auvtw| zwh h=n( kai h` zwh h=n to fwj twn avnqrwpwn 5 kai to fwj evn th| skotia| fainei( kai h skotia auvto ouv katelabenAring6 VEgeneto anqrwpoj( avpestalmenoj para qeou( onoma auvtw| VIwannhj 7 ou-toj h=lqen eivj marturian i[na marturhsh| peri tou fwtoj( i[na pantej pisteuswsin diV auvtouAring 8 ouvk h=n evkeinoj to fwj( avllV i[na marturhsh| peri tou fwtojAring 9 +Hn to fwj to avlhqinon( o] fwtizei panta anqrwpon( evrcomenon eivj ton kosmonAring 10 evn tw| kosmw| h=n( kai o kosmoj diV auvtou evgeneto( kai o` kosmoj auvton ouvk egnwAring 11 eivj ta idia h=lqen( kai oi` idioi auvton ouv parelabonAring 12 o[soi de elabon auvton( edwken auvtoij evxousian tekna qeou genesqai( toij pisteuousin

110

eivj to onoma auvtou( 13 oi] ouvk evx aimatwn ouvde evk qelhmatoj sarkoj ouvde evk qelhmatoj avndroj avllV evk qeou evgennhqhsanAring 14 Kai o logoj sarx evgeneto kai evskhnwsen evn h`min( kai evqeasameqa thn doxan auvtou( doxan wj monogenouj para patroj( plhrhj caritoj kai avlhqeiajAring 15 VIwannhj marturei peri auvtou kai kekragen legwn ou-toj h=n o]n ei=pon o ovpisw mou evrcomenoj emprosqen mou gegonen( o[ti prwtoj mou h=nAring 16 o[ti evk tou plhrwmatoj auvtou h`meij pantej evlabomen kai carin avnti caritoj 17 o[ti o nomoj dia Mwusewj evdoqh( h` carij kai h` avlhqeia dia VIhsou Cristou evgenetoAring 18 Qeon ouvdeij e`wraken pwpote monogenhj qeoj o wn eivj ton kolpon tou patroj evkeinoj evxhghsatoAring

Icircn intenŃia Sf Ioan Evanghelistul sunt cacircteva lucruri esenŃiale pe care le expune şi le subliniază icircn Prolog prin discursul despre Cuvacircntul

Primul dintre toate este existenŃa din veci a Cuvacircntului şi relaŃia sa cu Dumnezeu Tatăl Cuvacircntul există dintotdeauna El participă la facerea lumii Toate sunt făcute prin El El are viaŃă icircn sine şi viaŃa Lui este cea ce dă viaŃă lumii şi luminează lumea

Icircn fine al doilea accent este pus pe icircntruparea reală a Cuvacircntului Şi Cuvacircntul trup s-a făcut

Ceea ce aş reŃine din multele aspecte pe care le pune icircn discuŃie Prologul este relaŃia dintre Cuvacircntul-Fiu şi Dumnezeu-Tatăl Chiar icircn debutul Prologului sunt afirmate

- existenŃa de sine a Cuvacircntului prin enunŃul La icircnceput era Cuvacircntul - alteritatea Cuvacircntului faŃă de Dumnezeu prin enunŃul Şi cuvacircntul era la

Dumnezeu - identitatea sau unitate dintre Cuvacircntul şi Dumnezeu prin enunŃul Şi Cuvacircntul

era Dumnezeu Această imagine este una paradigmatică lucru care va fi reluat şi dezvoltat icircn

cuprinsul Evangheliei RelaŃia dintre Cuvacircntul-Fiul şi Dumnezeu-Tatăl este descrisă icircn termenii alterităŃii şi ai identităŃii icircn egală măsură Teologia Bisericii va dezvolta aceste enunŃuri vorbind despre deofiinŃimea Fiului cu Tatăl Evanghelia după Ioan subliniază vocaŃiile specifice a Fiului şi a Tatălui dar şi unitatea desăvacircrşită dintre aceştia

95 Pnevmatologia Evangheliei după Ioan 951 Introducere Evanghelia după Ioan foloseşte cuvacircntul duh cu mai multe icircnŃelesuri

1 vacircnt suflare de vacircnt Vacircntul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui dar nu ştii de unde vine nici icircncotro se duce Astfel este cu oricine e născut din Duhul (38)

2 lăuntricul omului sufletul lui sensul psihologic Deci Iisus cacircnd a văzut-o placircngacircnd şi pe iudeii care veniseră cu ea placircngacircnd şi ei a suspinat cu duhul şi S-a tulburat icircntru Sine (1133 Vezi şi 1321)

3 Duhul care va fi dat Apostolilor numit Duhul adevărului (1417 1526) sau Macircngacircietorul

4 Duh este Dumnezeu (424)

111

952 FăgăduinŃa trimiterii Duhului Sfacircnt Textele care ne interesează icircn acest context sunt incluse icircn cea de a doua parte a

Evangheliei după Ioan care cuprinde capitolele 13 - 20 (21) Este relevant pentru studiul de faŃă să menŃionăm că unitatea textuală (cap 14-16) din care fac parte textele propuse spre analiză este dominată de atmosfera despărŃirii Macircntuitorului Hristos de ucenicii Săi Cu puŃin icircnainte de prinderea Sa şi de patimi Macircntuitorul Hristos Ńine să fie icircmpreună cu ucenicii Săi să mănacircnce cu ei ultima cină şi să le spună lucruri extrem de importante dictate de momentul despărŃirii şi de gravitatea evenimentelor iminente ce vor urma icircncepacircnd cu trădarea lui Iuda Iar icircnainte de sărbătoarea Paştilor ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl iubind pe ai Săi cei din lume pacircnă la sfacircrşit i-a iubit Şi făcacircndu-se Cină şi diavolul punacircnd dinainte icircn inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul ca să-L vacircndă (131-2) Gesturile de maximă importanŃă pe care le face Macircntuitorul la această ultimă icircntacirclnire cu ucenicii (vezi spălarea picioarelor ucenicilor) ca şi cuvintele Sale (concentrate pe porunca cea nouă a iubirii) exprimă testamentar esenŃa Evangheliei Sale Sfacircntul Ioan Evanghelistul consemnează un lung şi cuprinzător cuvacircnt de rămas bun al Macircntuitorului către ucenicii Săi (cap14-16) Este vorba de o unitate textuală distinctă care face evidente intenŃiile Sfacircntului Evanghelist33 privitoare la funcŃia acesteia icircn planul general al Evangheliei

Cum era de aşteptat o parte importantă a cuvacircntului are un scop consolator pentru ucenicii care aveau să rămacircnă singuri fără IcircnvăŃătorul lor icircntr-o lume complet ostilă (hellipde vă urăşte pe voi lumea să ştiŃi că pe Mine mai icircnainte de voi M-a uracirct ndash 1518 dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni 1520 hellip vă vor scoate din sinagogi ba chiar vine ceasul cacircnd tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce icircnchinare lui Dumnezeu ndash 162 hellipvoi veŃi placircnge şi vă veŃi tacircngui iar lumea se va bucurahellipvoi vă veŃi icircntristahellip- 1620) Macircntuitorul preicircntacircmpină o situaŃie care era de aşteptat aceea a tulburării ucenicilor icircn faŃa despărŃirii şi a evenimentelor care aveau să urmeze icircn viitorul imediat descoperindu-le semnele bune ce se vor icircntacircmpla cu ei Icircn acest context Macircntuitorul le spune pe de o parte că plecarea Sa la Tatăl nu echivalează cu părăsirea ucenicilor ci va fi una foarte benefică şi folositoare pentru eihellip (hellipsă nu se tulbure inima voastrăhellip Mă duc să vă pregătesc lochellip pentru că acolo unde sunt Eu să fiŃi şi voihellip(142-3) nu vă voi lăsa orfani voi veni la voihellip 14 18) Iar pe de altă parte le făgăduieşte că nu-i va lăsa de fapt singuri ci le va trimite un alt Macircngacircietor

33 ToŃi comentatorii consideră acest fragment unitar din punct de vedere al conŃinutului şi mai ales al funcŃionalităŃii pe care i-o conferă Sfacircntul Evanghelist icircn iconomia de ansamblu a celei de a patra Evanghelii C H Dodd ia icircmpreună cap 13-17 (include aşadar şi rugăciunea arhierească din cap 17) şi le intitulează The Farewell Discourses (op cit pag 390) Icircn DicŃionarul biblic redactat sub coordonarea lui JD Douglas (trad rom La Editura Cartea creştină Oradea 1995 aceeaşi unitate textuală (cap 13-17) este intitulată RevelaŃia lui Iisus către ucenicii Săi icircn contrast cu prima parte a Evangheliei care este intitulată RevelaŃia lui Iisus către lume (cap 1-12) şi icircmpărŃită icircn trei părŃi a Cina Domnului (131-30) b Cuvacircntările de rămas bun (1331-1633) c Rugăciunea lui Iisus pentru ucenici (171-26) Helmut Koester icircntr-o foarte recentă lucrare a sa Introduction to the New Testament volume 2 History and literature of early christianity New York-Berlin 2000 pag 194 include unitatea textuală care ne preocupă icircn partea a doua a evangheliei (cap 1155-1942 The Revelation to the disciples) icircmpărŃindu-o icircn două părŃi cap 131-1431 Last meal and original farewell discourse cap 151-1633 Second dratft of farewell discourse

112

Aşa cum se icircntacircmplă şi cu celelalte teme ale discursului de rămas bun34 Macircntuitorul revine şi asupra temei trimiterii unui alt Macircngacircietor de mai multe ori pe parcursul acestui cuvacircnt al Său (14 15-17 14 25-26 15 26-27 16 7-15) de fiecare dată adăugacircnd informaŃii icircn plus legate mai ales de lucrarea Macircngacircietorului

Aşadar Macircntuitorul Hristos cu puŃin icircnainte de Patimile Sale şi de icircncheierea activităŃii sale publice le făgăduieşte ucenicilor că nu-i va lăsa singuri icircntr-o lume ostilă ci le va trimite un alt Macircngacircietor care să fie cu ei şi să le ofere nu numai macircngacirciere ci o serie icircntreagă de daruri sau puteri care icirci va face capabili nu numai să facă faŃă ostilităŃii lumii ci mai ales să propovăduiască cu putere şi eficienŃă Evanghelia Acest Macircngacircietor este Duhul Sfacircnt cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi pe care Macircntuitorul Hristos icircl numeşte icircn mod explicit icircn acest context (1426 Dar Macircngacircietorul Duhul Sfacircnthellip) şi a cărui prezenŃă fusese semnalată cu deosebire la Botezul Domnului (Ioan 13233 Peste Care vei vedea Duhul coboracircndu-Se şi rămacircnacircnd peste El Acela este Cel ce botează cu Duh Sfacircnt) şi despre care Macircntuitorul Hristos vorbise şi icircn alte racircnduri Nu există nici o icircndoială asupra faptului că Sfacircntul Evanghelist Ioan la momentul scrierii Evangheliei sale vorbeşte deja icircn deplină cunoştinŃă de cauză privitor la Duhul Sfacircnt Icircntre desele comentarii personale pe care acesta le inserează icircn cuvacircntările Macircntuitorului Hristos se numără şi unul prin care exprimă această certitudine Iar aceasta (hellipracircuri de apă vie vor curge din pacircntecele luihellip) a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred icircn El Căci icircncă nu era (dat) Duhul pentru că Iisus icircncă nu fusese preaslăvit (Ioan 739) AfirmaŃia Sfacircntului Ioan este icircn deplin consens cu făgăduinŃa Macircntuitorului Hristos privind trimiterea Macircngacircietorului şi cu icircmplinirea acestei făgăduinŃe consemnată de cartea Faptele Apostolilor (cap 2)

Anticipacircnd analiza pe care o vom aplica acestor texte din perspectiva temei prezentei lucrări vom remarca faptul că Macircngacircietorul făgăduit Apostolilor de Macircntuitorul este numit aici caracteristic Duhul Adevărului de trei ori (Ioan 1417 1526 1613) ceea ce trimite la funcŃia fundamentală ermineutică a Duhului Sfacircnt Vom detalia acest aspect puŃin mai jos Fără să păşim pe terenul discursului teologic dogmatic vom reŃine la o primă lectură a textelor luate icircn discuŃie o foarte clară expunere a relaŃiilor dintre Tatăl Fiul şi Sfacircntul Duh ceea ce icircn termeni dogmatici numim relaŃiile inter-trinitare Icircn afirmaŃii repetate dar şi diferite apare exprimată unitatea dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi şi faptul că icircn lucrarea unei dintre Acestea sunt prezente şi celelalte două deşi este particularizată contribuŃia specifică a fiecăruia Astfel putem enumera următoarele situaŃii descoperite de discursul Macircntuitorului Hristos icircn ceea ce priveşte relaŃiile inter-treimice şi venirea Macircngacircietorului

a Duhul Sfacircnt este dat de Tatăl Apostolilor icircn urma rugăminŃii Fiului (1416) b Duhul Sfacircnt va fi trimis de Tatăl icircn numele Fiului (1426) c Macircngacircietorul va fi trimis de Fiul de la Tatăl din care şi purcede (1526) d Duhul Sfacircnt va veni trimis de Fiul Apostolilor icircntrucacirct şi numai după ce

Fiul se duce la Tatăl (16 7) Icircn acelaşi sens putem menŃiona şi cuvintele Macircntuitorului Hristos care vorbesc

despre lucrarea Duhului Sfacircnt Aceasta este de asemenea icircn stracircnsă legătură şi icircn

34 Caracteristică a stilului Sfacircntului Evanghelist Ioan această prezentare icircn spirală a diferitelor teme abordate este identificată icircn mai toate discursurile Macircntuitorului icircn forma prezentată de Evanghelia a patra Este un element care face ca textul şi conŃinutul Evangheliei să fie mai greu de analizat şi de memorat

113

continuarea firească a lucrării Fiului ba mai mult chiar neseparată de lucrarea Macircntuitorului şi lucrarea amacircndurora este la racircndul ei icircn legătură cu cea a Tatălui

a Duhul Sfacircnt icirci va icircnvăŃa pe ucenici toate şi le va aduce aminte de toate cele despre care le-a vorbit Iisus acestora (1426)

b Duhul va mărturisi despre Fiul (1526) c Duhul Sfacircnt care va călăuzi pe ucenici la tot adevărul nu va vorbi

de la Sine ci din ceea ce este al Fiului va lua şi va vesti de fapt din ceea ce este comun Tatălui şi Fiului pentru că toate cele ce are Tatăl sunt şi ale Fiului (1613-15) Este de fapt vorba despre o icircmpreună-lucrarea care decurge firesc din starea de

icircmpreună-sălăşluire a tuturor icircn fiecare dintre cele trei Persoane treimice stare pe care o icircnfăŃişează Macircntuitorul icircn termeni foarte clari cel puŃin icircn ceea ce priveşte pe Tatăl şi pe Fiul CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine (1411) Aşadar Cei doi sunt una atacirct icircn Tatăl cacirct şi icircn Fiul Deşi nu spune icircn mod expres acelaşi lucru şi despre Duhul unitatea Acestuia cu Tatăl şi cu Fiul este presupusă de multe din afirmaŃiile cuprinse icircn textele noastre Vezi purcederea de la Tatăl (1526) faptul că nu va vorbi de la Sine ci din cele pe care le aude de la Fiul ndash auzirea aceasta trimite tot la o vecinătatemdashintimitate foarte stracircnsă (1613) faptul că Duhul va vesti din lucrurile comune Tatălui şi Fiului (1615) trimite din nou la unitatea celor trei Persoane dumnezeieşti care nu poate fi icircnŃeleasă decacirct icircn termenii exprimaŃi de Macircntuitorul adică ai icircmpreună-sălăşluirii celor trei icircn fiecare dintre Persoanele treimice icircn parte35

Icircn acelaşi context Macircntuitorul vorbeşte despre faptul că icircn anumite condiŃii foarte concrete Apostolii icircnşii pot şi vor ajunge icircntr-o relaŃie cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfacircnt asemănătoare cu aceea care dintre Persoanele dumnezeieşti Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi (1420)hellip Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el (1423) CondiŃiile despre care vorbeam sunt cele care privesc icircmplinirea poruncilor lui Hristos păzirea cuvacircntului Său ceea ce se traduce prin starea de iubire faŃă de El Iubire este aşadar cale suportul ca şi conŃinutul stării de icircmpreună-sălăşluire a stării de unire dintre Persoanele dumnezeieşti dar şi dintre Dumnezeu şi oameni

Dacă este să reŃinem ideile principale ale fragmentelor care se referă la făgăduinŃa trimiterii Sfacircntului Duh prima dintre acestea este legată de rolul consolator icircncurajator al făgăduinŃei trimiterii Duhului Sfacircnt icircn condiŃiile icircn care Apostolii se confruntă cu despărŃirea de IcircnvăŃătorul lor Cel mai important lucru pe care trebuia să-l afle ucenicii este acela că de fapt prin plecarea Macircntuitorului ei nu vor rămacircne singuri El pleacă icircntr-un anume fel () de la ei la Tatăl dar ei nu vor rămacircne singuri pentru că le va trimite pe Duhul Sfacircnt adică un alt Macircngacircietor PrezenŃa Duhului alături de ei nu va mai fi una trecătoare aşa cum li s-a părut a fi cea a Macircntuitorului Hristos ci va fi pacircnă la sfacircrşitul veacurilor hellip alt Macircngacircietor vă va da vouă ca să fie cu voi icircn veac (1416) Va rămacircne la voi (1417) icirci asigură Macircntuitorul icircn replică la faptul că El pleacă de la ei Şi icircncă un amănunt extrem de semnificativ asupra căruia vom reveni acela că modul de prezenŃă al Duhului va fi diferit de cel de pacircnă atunci al Fiului Duhul va fi icircn ei (1417) adică icircnlăuntrul lor nu va mai fi vorba de o prezenŃă exterioară sau alăturată aşa cum fusese prezenŃa Macircntuitorului Hristos pacircnă la IcircnălŃarea la cer

35 Părintele Dumitru Stăniloae numeşte această relaŃie bdquointerioritate reciprocărdquo (vezi nota 1676 din Sf Chiril al Alexandriei Comentariu la Evanghelia după Ioan pag 883)

114

Această este o primă idee centrală a discursului Macircntuitorului despre făgăduinŃa şi trimiterea altui Macircngacircietor revelatoare şi pentru conŃinutul lucrării Duhului Sfacircnt cel mai important aspect este acela că ei nu vor rămacircne singuri ci vor beneficia de prezenŃa permanentă a altui Macircngacircietor ndash şi icircncă de o prezenŃă mult mai apropiată şi mai accesibilă din moment ce le va fi lăuntrică ndash şi bineicircnŃeles de tot ceea ce decurge din această prezenŃă icircntacirci de toate macircngacirciere şi icircncurajare icircntr-o lume ostilă lor şi lui Dumnezeu

953 Lucrarea ermineutică a Duhului Sfacircnt O a doua idee principală dezvoltată icircn aceste fragmente pe care le abordăm

unitar este aceea care priveşte direct studiul nostru de faŃă Este vorba de funcŃia ermineutică a Duhului adică a contribuŃiei Duhului Sfacircnt la icircnŃelegerea lucrurilor dumnezeieşti a iconomiei dumnezeieşti a persoanei şi a lucrării Macircntuitorului Hristos care aşa cum ne sunt lucrurile prezentate de Macircntuitorul icircn acest context va fi lucrarea fundamentală a Duhului Prin funcŃia ermineutică icircnŃelegem lucrarea prin care Duhul Sfacircnt icirci va ajuta pe Apostoli să icircnŃeleagă lucrurile sau tainele dumnezeieşti despre care icircn parte le-a vorbit Hristos sau pe cele pe care Duhul Icircnsuşi le va descoperi acestora

Aici vom trece numai icircn revistă cuvintele prin care Macircntuitorul Hristos indică sau vorbeşte despre ceea ce noi am numit funcŃia ermineutică a Duhului Sfacircnt

a Caracterizarea Duhului ca Macircngacircietor (41626 1526 167) aşa cum vom vedea trimite implicit la lucrarea lui ermineutică b Caracterizarea Duhului ca Duh al Adevărului de trei ori icircn textele studiate (1417 1526 1613) trimite evident la lucrarea ermineutică a Acestuia Cea mai elementară icircnŃelegere a acestei sintagme este aceea conform căreia Duhul este cel care exprimă sau face cunoscut Adevărul Vom reveni icircn detaliu asupra acestei teme c Acela vă va icircnvăŃa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (1426) d Acela va mărturisi despre Mine (1526) Mărturisirea sau mărturia despre Hristos a Duhului implică actul explicitării şi al icircnŃelegerii corecte şi complete a persoanei şi lucrării Acestuia e Şi El venind va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată (168) A vădi icircnseamnă a face evident deci inteligibil accesibil oricui sau măcar unora dintre oameni f Iar cacircnd va veni Acela Duhul Adevărului vă va călăuzi la tot adevărul (1613) Fraza este rostită de Macircntuitorul icircn completarea afirmaŃiei conform căreia mai are multe de spus ucenicilor dar aceştia nu le pot purta Duhul va fi cel care va completa lucrarea Macircntuitorului de descoperire g hellipcacircte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti (1614) Vestirea celor viitoare este una din lucrările Duhului care presupune concomitent şi icircnlesnirea sau intermedierea icircnŃelegerii celor vestite aşa cum vom vedea Şi numai din această prezentare schematică icircnainte chiar de analiza icircn detaliu a

informaŃiilor cuprinse de aceste texte reiese că funcŃia ermineutică a Duhului Sfacircnt constituie o lucrare esenŃială a Acestuia conform celor spuse despre El de Macircntuitorul Hristos şi consemnate de Sfacircntul Evanghelist Ioan

115

96 ViaŃa veşnică icircn Evanghelia după Ioan

ViaŃa veşnică este una din temele centrale din Evanghelia după Ioan Dacă icircn Evangheliile sinoptice tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului Hristos este IcircmpărăŃia cerurilor icircn Evanghelia după Ioan tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului este viaŃa veşnică Lucrul acesta poate fi observat la o elementară lectură dar este dovedit şi de o perspectivă statistică Statistic vorbind icircn Evanghelia după Ioan este folosită noŃiunea de viaŃă de 55 de ori de 33 de ori viaŃa - ζωη de 16 ori a vieŃui - ζην de 3 ori a da viaŃă - ζωοποιω

Scopul scrierii Evangheliei după cum consemnează Sf Ioan icircnsuşi este chiar viaŃa veşnică Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui (2031) De fapt scopul icircntrupării Fiului lui Dumnezeu este viaŃa lumii Eu am venit ca (lumea) viaŃă să aibă şi din belşug să aibă (1010)

ViaŃa este o temă fundamentală a Evangheliei după Ioan Cuvacircntul viaŃă este folosit ca atare (ζωη de 19 ori) sau icircnsoŃit de adjectivul veşnic viaŃa veşnică (ζωη αιωνιος de 17 ori) Sensul icircnsă este acelaşi icircn ambele cazuri Şi atunci cacircnd nu este determinat de adjectivul veşnic cuvacircntul viaŃă se referă icircn Evanghelia după Ioan tot la viaŃa veşnică Termenii aparŃin vocabularului comun al Bisericii primare Sfacircntul Ioan spre deosebire de ceilalŃi autori nou-testamentari preferă expresia viaŃa veşnică

Ce icircnŃelege Sf Ev Ioan prin viaŃă

Un lucru este sigur Anume acela că icircnŃelege ceva deosebit de ceea ce icircnŃelegem noi prin viaŃa aceasta care ne este accesibilă şi de ceea ce icircnŃelegeau contemporanii Macircntuitorului Hristos Cacircnd Macircntuitorul spune Eu am venit ca voi să aveŃi viaŃă fără să adauge vreun calificativ determinant se referă evident la ceva deosebit de viaŃa obişnuită de care oamenii beneficiau deja şi prin urmare nu mai era nevoie să le-o aducă cineva

Cacircnd substantivul viaŃă este icircnsoŃit de adjectivul veşnic atunci lucrurile par a fi clare pentru că viaŃa veşnică este diferită de viaŃa obişnuită de fiecare zi Dar icircn aproape jumătate din cazuri este folosit substantivul viaŃă fără nici un adjectiv

O simplă lectură a textelor icircn care este folosit substantivul viaŃă fără adjectivul veşnică ne conduce la concluzia că niciodată substantivul viaŃă nu este folosit cu sensul comun nu se referă la viaŃa naturală sau biologică ci are sensul de viaŃă prin excelenŃă viaŃă adevărată viaŃă desăvacircrşită care nu poate fi stricăcioasă adică perisabilă şi nici limitată de timp de aceea cel mai potrivit este să fie numită viaŃă veşnică

Această viaŃă este prezentată icircn evident contrast cu viaŃa materială care se sfacircrşeşte prin moarte Aceasta este pacircinea care s-a pogoracirct din cer nu precum au macircncat părinŃii voştri mana şi au murit Cel ce mănacircncă această pacircine va trăi icircn veac (658) Există o hrană care asigură viaŃa materială Aceasta este hrana care provine din resursele naturale pacircine apa şi chiar lumina sau aerul Dar acestea sunt resurse pentru o viaŃă trecătoare limitată care sfacircrşeşte prin moarte Dar există şi o altă hrană la fel de reală deşi nu materială care provine nu din resursele lumii acesteia ci de la Dumnezeu icircnsuşi

116

Această hrană alimentează şi asigură viaŃa prin excelenŃă viaŃa adevărată sau deplină viaŃa nestricăcioasă sau veşnică Această hrană este numită şi ea plecacircndu-se de la hrana materială folosindu-se un adjectiv pentru a consemna contrastul sau diferenŃa pacircinea vieŃii (651) apa vie (410) lumina vieŃii (812) cuvintele vieŃii (668) PărinŃii voştri au macircncat mană icircn pustie şi au murit Pacircinea care se coboară din cer este aceea din care dacă mănacircncă cineva nu moare (649-50) LucraŃi nu pentru macircncarea cea pieritoare ci pentru macircncarea ce rămacircne spre viaŃa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl (627) Această hrană vine de la Dumnezeu bdquocoboară din cerrdquo Căci pacircinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaŃă lumii (633) Aceasta este pacircinea care s-a pogoracirct din cer nu precum au macircncat părinŃii voştri mana şi au murit Cel ce mănacircncă această pacircine va trăi icircn veac (658) Hrana aceasta care vine din cer este diferită de mana care au primit-o iudeii icircn pustie Aceea era de natură creată era o hrană care Ńinea tot de lumea aceasta deşi era dată icircn mod minunat de Dumnezeu Ea hrănea viaŃa aceasta stricăcioasă care avea să sfacircrşească icircn moarte Hrana cea spre viaŃă este cerească prin excelenŃă şi hrăneşte spre viaŃa cea nestricăcioasă şi veşnică

Macircntuitorul este foarte clar şi ferm Nu lasă loc nici unei confuzii Spune iudeilor că El este această pacircine El este hrana cea cerească pacircinea cea cerească cea care asigură viaŃa veşnică Eu sunt pacircinea vieŃii cel ce vine la Mine nu va flămacircnzi şi cel ce crede icircn Mine nu va icircnseta niciodată(635 648) Eu sunt pacircinea cea vie care s-a pogoracirct din cer Cine mănacircncă din pacircinea aceasta viu va fi icircn veci (651)

Acesta este totuşi un limbaj figurat de aceea Macircntuitorul insistă cu mai multe clarificări şi precizări Iar pacircinea pe care Eu o voi da pentru viaŃa lumii este Trupul Meu(651)

Icircn consecinŃă Cel ce mănacircncă Trupul Meu şi bea Sacircngele Meu are viaŃă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi (654) Şi le-a zis Iisus Adevărat adevărat zic vouă dacă nu veŃi macircnca Trupul Fiului Omului şi nu veŃi bea Sacircngele Lui nu veŃi avea viaŃă icircn voi (653) cel ce Mă mănacircncă pe Mine va trăi prin Mine(657)

Macircntuitorul Icircnsuşi insistă icircn a semnala diferenŃa icircntre hrana aceasta care vine din cer pe care o numeşte adevărată şi hrana pe care o furnizează lumea creată Trupul Meu este adevărată macircncare şi sacircngele Meu adevărată băutură (655) Cine va macircnca şi va bea această hrană cerească nu va flămacircnzi şi nu va icircnseta niciodată (635)

Am citat din binecunoscutul discurs euharistic al Macircntuitorului Hristos consemnat de Sfacircntul Evanghelist Ioan icircn capitolul al şaselea al Evangheliei sale Concluzia acestui discurs este chemarea oamenilor de a se hrăni cu Trupul şi Sacircngele Domnului de a se hrăni cu Hristos Icircnsuşi Aceasta este Dumnezeiasca Icircmpărtăşanie Macircntuitorul Hristos se referă la Taina Euharistică pe care El Icircnsuşi o oferă Bisericii pacircinea şi sacircngele euharistic devin prin lucrarea Duhului Sfacircnt Trupul şi Sacircngele Domnului Iisus Hristos

Dar nu numai atacirct Mai sunt şi alte căi de a ne hrăni cu hrană cerească despre care vorbeşte Evanghelia după Ioan

Tot Evanghelia după Ioan se vorbeşte despre o hrănire cu cuvintele lui Hristos Duhul este cel ce dă viaŃă trupul nu foloseşte la nimic Cuvintele pe care vi le-am spus

117

sunt duh şi sunt viaŃă (663) Simon Petru I-a răspuns Doamne la cine ne vom duce Tu ai cuvintele vieŃii celei veşnice (668)

Mai este o icircmpărtăşire de Hristos ca lumină Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicacircnd Eu sunt Lumina lumii cel ce Icircmi urmează Mie nu va umbla icircn icircntuneric ci va avea lumina vieŃii (812)

După cum mai există icircncă o icircmpărtăşire cu Hristos aceea prin icircmplinirea poruncilor lui Dumnezeu Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine ci Tatăl care M-a trimis Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc Şi ştiu că porunca Lui este viaŃa veşnică Deci cele ce vorbesc Eu precum Mi-a spus Mie Tatăl aşa vorbesc (12 49-50) Icircn acelaşi sens Macircntuitorul vorbeşte despre urmarea Sa A-L urma pe Hristos este iarăşi o cale similară de a te icircmpărtăşi de El Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine Şi Eu le dau viaŃă veşnică şi nu vor pieri icircn veac şi din macircna Mea nimeni nu le va răpi (1027-28) cel ce Icircmi urmează Mie nu va umbla icircn icircntuneric ci va avea lumina vieŃii (812)

CondiŃia primordială de a ajunge să te hrăneşti din Hristos este credinŃa icircn El CredinŃa este condiŃia fără de care nu se poate viaŃă veşnică Ca tot cel ce crede icircn El să nu piară ci să aibă viaŃă veşnică (315) Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Fiul Său pentru ca tot cel ce crede icircn EL să aibă viaŃă veşnică (316) vezi şi 640 47 1125 2031)

Acest adevăr fundamental este un fel de leit-motif pe care-l icircntacirclnim peste tot icircn Evanghelia după Ioan cel ce crede icircn Mine chiar dacă va muri va trăi (1125)

Ce este viaŃa veşnică de fapt Icircn ce constă viaŃa veşnică Ne răspunde iarăşi Evanghelia după Ioan Şi aceasta este viaŃa veşnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (173) De fapt Hristos Icircnsuşi este viaŃa cea adevărată deplină veşnică (146) El este asemenea Tatălui izvorul prin excelenŃă al vieŃii pentru că are principiul vital icircn Sine Căci precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine (526) Numai Dumnezeu are principiul vital icircn Sine ViaŃa adevărată este cea care are principiul vital icircn sine lucru posibil numai pentru Dumnezeu Oamenii pot dobacircndi viaŃa prin icircmpărtăşire de viaŃa lui Dumnezeu prin participarea la viaŃa dumnezeiască Iar participarea este posibilă prin căile la care ne-am referit mai sus

ViaŃa veşnică nu este viaŃa care icircncepe după moarte ci este viaŃa cea adevărată la care poate participa orice om crezacircnd icircn Hristos şi icircmpărtăşindu-se de El

97 Cunoaşterea lui Dumnezeu icircn Evanghelia după Ioan

O altă temă teologică importantă care se află icircn centrul preocupărilor Sf Ev Ioan este cunoaşterea lui Dumnezeu Prima dovadă icircn acest sens sunt referirile foarte frecvente la acest subiect Sf Ioan nu foloseşte substantivul cunoaştere (γνωσις) nici măcar o singură dată Dar este folosit foarte mult verbul a cunoaşte fie icircn varianta verbului γινωσκειν fie a verbului ειδεναι care par a fi sinonime deşi icircn limba romacircnă pot fi traduse diferit cu semnificaŃii sensibil diferite a cunoaşte şi respectiv a şti Statistica ne spune că sunt 75 de folosiri ale acestor două verbe 50 de folosiri ale verbului γινωσκειν şi 25 de folosiri ale verbului ειδεναι

118

Ambele verbe sunt cunoscute la vremea aceea cu referire la cunoaşterea umană la actul uman de cunoaştere Caracteristic pentru Sf Ioan este faptul că aceste verbe se referă şi la cunoaşterea persoanelor dumnezeieşti la cunoaşterea lui Dumnezeu a relaŃiilor dintre persoanele dumnezeieşti şi icircn special cu referire la prezenŃa şi lucrarea Macircntuitorului Hristos icircn lume

Există o dezbatere icircn literatura de specialitate cu privire la contextul gnoseologic din care icircşi extrage Sf Ioan sensul acestor verbe Şi aceasta pentru că lumea antică consemnează cel puŃin două gnoseologii sensibil diferite cea greacă şi cea iudaică Preluacircnd problema de la cunoscutul teolog protestant german R Bultmann exegetul englez CH Dodd propune a se lua icircn calcul următoare diferenŃă de icircnŃelegere a actului cunoaşterii icircntre lumea iudaică şi lumea greacă

Pentru greci cunoaşterea presupunea un proces asemănător cu vederea şi analiza de la distanŃă a obiectului de cunoscut Acesta este localizat ca exterior de către subiectul cunoscător contemplat observat icircn caracteristicile lui Subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut stau faŃă icircn faŃă

Pentru iudei cunoaşterea este rezultatul unei experienŃe directe pe care o face subiectul cunoscător icircn legătură cu obiectul de cunoscut Cunoaşterea presupune o relaŃie directă un contact direct icircntre subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut subiectul trăieşte obiectul de cunoscut Iată cacircteva exemple DispreŃuit era şi cel din urmă dintre oameni om al durerilor şi cunoscător al suferinŃei unul icircnaintea căruia să-Ńi acoperi faŃa dispreŃuit şi nebăgat icircn seamă (533) El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate cacircte preŃuieşte (2020) A cunoaşte icircnseamnă a face experienŃa lucrului de cunoscut a trăi realitatea respectivă a simŃi acea realitate

Venind acum la domeniul gnoseologiei teologice a cunoaşte pe Dumnezeu pentru greci icircnsemna a contempla realitatea ultimă raŃiunea ultimă de a fi a lumii iar pentru iudei icircnsemna a-L recunoaşte şi a-L icircntacirclni icircn lucrurile Lui precum şi a răspunde la chemările Lui intracircnd astfel icircn relaŃie cu El Pentru greci cunoaşterea presupune observare şi reflecŃie iar pentru iudei cunoaşterea presupune participare şi simŃire

Cacirct priveşte Evanghelia după Ioan exegeŃii au opinii diferite unii susŃinacircnd că aceasta are mai curacircnd icircn vedere contextul iudaic alŃii contextul grec iar alŃii (ca CK Barrett p162) că Ioan are icircn vedere atacirct contextul iudaic cacirct şi pe cel grecesc

Istoria vechi-testamentară consemnează o relaŃie foarte complexă icircntre Dumnezeu şi poporul ales Icircn cadrul acestei relaŃii se realizează cunoaşterea Dumnezeu cunoaşte pe poporul Israel iar poporul icircl cunoaşte pe Dumnezeu din manifestările Sale către el Cunoaşterea poporului de către Dumnezeu Icircnsuşi include alegerea şi purtarea Lui de grijă Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pămacircntului (Amos 32) Cunoaşterea lui Dumnezeu de către oameni de poporul ales presupune nu numai o percepŃie neutră şi obiectivă a existenŃei Sale ci o relaŃie stracircnsă de ascultare şi de icircncredere de slujire şi de icircnchinare o relaŃie care include şi neascultarea şi sancŃiunea Şi nu se vor mai icircnvăŃa unul pe altul şi frate pe frate zicacircnd CunoaşteŃi pe Domnul că toŃi de la sine Mă vor cunoaşte de la mic pacircnă la mare zice Domnul pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni (Ieremia 3134) Acest sens al cunoaşterii pare a fi decisiv pentru Sf Ioan Evanghelistul

119

Iisus Icircnsuşi cunoaşte pe Tatăl şi această cunoaştere rezultă din relaŃia Sa cu Tatăl care este o relaŃie de iubire de ascultare desăvacircrşită de voinŃă şi de icircncredere reciprocă Este o cunoaştere reciprocă Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl (Ioan 1015 vezi şi 1725) Eu Icircl ştiu (cunosc) pe El căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine (Ioan 729 vezi şi 855)

Oamenii icircl pot cunoaşte pe Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos tot icircn cadrul unei relaŃii directe Dacă veŃi rămacircne icircn cuvacircntul Meu sunteŃi cu adevărat ucenici ai Mei Şi veŃi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi (8 31-32 Vezi şi 17825 104 1515) Dacă M-aŃi fi cunoscut pe Mine şi pe Tatăl Meu L-aŃi fi cunoscut dar de acum Icircl cunoaşteŃi pe El şi L-aŃi şi văzut (147) Iisus i-a zis De atacircta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut Filipe Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl Cum zici tu Arată-ne pe Tatăl (149 vezi şi 12 45) Icircn ultimul text cunoaşterea este asociată cu vederea lucru caracteristic grecilor

Icircn acelaşi timp Evanghelia după Ioan afirmă şi că hellip pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni vreodată Fiul Cel Unul-Născut Care este icircn sacircntul Tatălui Acela L-a făcut cunoscut(118) Macircntuitorul insistă şi explică această afirmaŃie NU doar că pe Tatăl L-a văzut cineva decacirct cel ce este de la Dumnezeu Acesta L-a văzut pe Tatăl(646)

Sfacircntul Evanghelist Ioan vorbeşte şi despre vederea slavei dumnezeieşti a Cuvacircntului icircntrupat Şi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircntre noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr (114)

A cunoaşte pe Iisus Hristos icircnseamnă a recunoaşte icircn El pe Fiul lui Dumnezeu icircntrupat Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis (178) RelaŃia stracircnsă dintre Tatăl şi Fiul este şi aceasta obiect al cunoaşterii Iar dacă le fac chiar dacă nu credeŃi icircn Mine credeŃi icircn aceste lucrări ca să ştiŃi şi să cunoaşteŃi că Tatăl este icircn Mine şi Eu icircn Tatăl (1038)

Cunoaşterea lui Dumnezeu implică icircn cele din urmă comuniunea omului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos icircmpărtăşirea sau unirea omului cu Dumnezeu Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi (1420) CondiŃie a acestei comuniuni este iubirea Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el(1423) Este vorba despre o cunoaştere nemijlocită care se datorează comuniunii depline unirii icircmpreună-vieŃuirii deci experienŃei

Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă prin recunoaşterea lui Iisus Hristos ca descoperire reală a lui Dumnezeu recunoaşterea lui Hristos inseparabil dar distinct unit cu Dumnezeu Tatăl şi icircşi află icircmplinirea icircn experienŃa propriei noastre comuniuni sau uniri cu Hristos Cunoaşterea desăvacircrşită este icircn consecinŃă sinonimă cu comuniunea desăvacircrşită sau cu unirea omului cu Dumnezeu Cine ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu experiată ca unire cu Dumnezeu acela are viaŃă veşnică De aceea Macircntuitorul pune semnul egalităŃii icircntre cunoaştere şi viaŃa veşnică Şi aceasta este viaŃa veşnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (173)

120

Cunoaşterea lui Dumnezeu este cum vom vedea legată de credinŃă După cum icircnŃelegerea acestui proces atacirct de complex este sporită dacă cercetăm şi ce ne spune Sf Ioan Evanghelistul despre adevăr

98 CredinŃa icircn Evanghelia după Ioan

CredinŃa este o altă temă teologică centrală icircn Evanghelia după Ioan Ca şi icircn

cazul cunoaşterii nici de data aceasta Sf Ioan nu foloseşte substantivul Este de altfel o caracteristică a stilului Evangheliei după Ioan predilecŃia pentru discursul bazat pe verbe ceea ce icirci şi conferă un dinamism special Folosirea substantivului duce discursul spre abstractizare icircn timp ce verbul trimite la mişcare la lucrare la viaŃă Aşadar substantivul credinŃă - πιστις nu este folosit niciodată icircn timp ce verbul a crede - πιστευειν este folosit de 80 de ori

Verbul a crede este folosit icircn Evanghelia după Ioan cu mai multe sensuri 1 a se icircncrede ndash Şi Iisus nu se icircncredea icircn ei pentru că icirci cunoştea pe ei toŃi

(224) 2 a acorda credit spuselor cuiva minus Femeie crede-mă că vine ceasul cacircnd nici pe

muntele acestahellip (421) CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatălhellip (1411) 3 a crede - cu dativul - hellip au crezut Scripturii şi cuvacircntului pe care icircl spusese

Iisus - kai evpisteusan th| grafh| kai tw| logw| o]n ei=pen o VIhsoujAring (222) Dacă aŃi fi crezut lui Moise aŃi fi crezut şi Mie - eiv gar evpisteuete Mwusei( evpisteuete an evmoi(546)

4 a crede că (πιστευω οτι) minus dacă nu credeŃi că Eu sunthellip(824 vezi şi 1319) Eu am crezut că tu eşti Hristosulhellip(1127 vezi şi 2031) CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine hellip(1411) ca să creadă că Tu m-ai trimis (1142 178) că de la Tatăl a ieşit (1627) că de la Dumnezeu ai ieşit (1430) ConŃinutul credinŃei este acelaşi cu conŃinutul cunoaşterii Nu este de mirare că aceste două verbe πιστευειν şi γινωσκειν sunt icircntacirclnite icircmpreună Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu celui viu - kai h`meij pepisteukamen kai evgnwkamen o[ti su ei= o a[gioj tou qeou (669) Este de discutat relaŃia dintre credinŃă şi cunoaştere Poate fi relevantă ordinea celor două verbe icircn frază

5 a crede icircn - πιστευειν εις minus este o formă specifică a Evangheliei după Ioan nu este icircntacirclnită nici icircn literatura greacă extra-biblică şi nici icircn Septuagintă (Cf CH Dodd) Sensul exact este a crede icircn cineva a te icircncrede icircntr-o persoană Să nu se tulbure inima voastră credeŃi icircn Dumnezeu şi credeŃi icircn Mine (141) ConstrucŃia cu εις este foarte frecventă icircn Evanghelia după Ioan

6 a crede icircn numele cuiva - πιστευειν εις το ονοmicroα αυτου (Şi celor cacircŃi L-au primit care cred icircn numele Lui - [Osoi de elabon auvton( edwken auvtoij evxousian tekna qeou genesqai( toij pisteuousin eivj to onoma auvtou( (112) mulŃi au crezut icircn numele Lui văzacircnd minunile pe care le făcea - polloi evpisteusan eivj to onoma auvtou qewrountej auvtou ta shmeia a] evpoiei (223) Cel ce crede icircn El nu este judecat iar cel ce nu crede a şi fost judecat fiindcă nu a crezut icircn numele Celui Unuia-Născut Fiul lui Dumnezeu - o` pisteuwn eivj auvton ouv krinetai o de mh pisteuwn hdh kekritai( o[ti mh pepisteuken

121

eivj to onoma tou monogenouj ui`ou tou qeouAring (318) Cum se poate observa sensul nu este deosebit de construcŃia a crede icircn cineva dar folosirea lui onoma este de remarcat mai ales că este specifică Sfacircntului Ioan şi se datorează predilecŃiei sale pentru nume După cum se ştie icircn lumea semită numele este semnul care recapitulează persoana icircnsăşi aşa cum s-a moştenit şi icircn tradiŃia creştină ConstrucŃia Sf Ioan a fost preluată de Biserică Icircn multe icircmprejurări ca la botezul copilului de ex folosim expresia Se botează robul lui Dumnezeuhellip icircn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfacircntului Duh Aceasta icircnseamnă că cel botezat se supune intră sub stăpacircnirea Prea Sfintei Treimi A crede icircn cineva conŃine o nuanŃă pe care nu o poate exprima verbul a cunoaşte şi anume a-L recunoaşte pe Dumnezeu ca Stăpacircn şi a te supune voinŃei Lui LA fel icircn cazul Macircntuitorului Hristos a crede icircn El icircnseamnă a-L recunoaşte ca Fiul al lui Dumnezeu

7 a crede ndash icircn sens absolut Există texte icircn care verb ul a crede este folosit singur Acesta a venit spre mărturiehellip Ca toŃi să creadă prin el (17) M-aŃi şi văzut şi nu credeŃi (636) Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu (1140) Un fragment icircntreg este semnificativ pentru acest sens al verbului a crede Este vorba de Ioan 2025-29 Deci au zis lui ceilalŃi ucenici Am văzut pe Domnul Dar el le-a zis Dacă nu voi vedea icircn macircinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu icircn semnul cuielor şi dacă nu voi pune macircna mea icircn coasta Lui nu voi crede Şi după opt zile ucenicii Lui erau iarăşi icircnăuntru şi Toma icircmpreună cu ei Şi a venit Iisus uşile fiind icircncuiate şi a stat icircn mijloc şi a zis Pace vouă Apoi a zis lui Toma Adu degetul tău icircncoace şi vezi macircinile Mele şi adu macircna ta şi o pune icircn coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios A răspuns Toma şi I-a zis Domnul meu şi Dumnezeul meu Iisus I-a zis Pentru că M-ai văzut ai crezut FericiŃi cei ce n-au văzut şi au crezut

Se vorbeşte despre o relaŃie icircntre credinŃă şi vedere Există o vedere fără credinŃă MulŃi dintre contemporanii Macircntuitorului Hristos vedeau dar nu credeau icircn ceea ce vedeau Vederea simplă icircnsoŃită de credinŃă conduce pe om la o vedere mai profundă la icircnŃelegere Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu (1140) CredinŃa este şi ea un fel de vedere Cacircnd Hristos era printre oameni credinŃa icircnsemna să vezi slava Lui să icircnŃelegi şi să recunoşti dumnezeirea Lui icircn prezenŃa Sa omenească Pentru Sf Ioan Evanghelistul a crede icircn Hristos icircnseamnă a cunoaşte a recunoaşte a vedea pe Dumnezeu icircn persoana istorică a lui Hristos Această credinŃă este premisă şi cale a vieŃii veşnice Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui (2031)

99 Despre adevăr icircn Evanghelia după Ioan

Legată de tema cunoaşterii şi a credinŃei este tema adevărului Şi veŃi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi kai gnwsesqe thn avlhqeian( kai h avlhqeia evleuqerwsei umajAring (832)

Sf Ioan Teologul foloseşte foarte frecvent icircn Evanghelia sa adjectivul adevărat icircn cele două forme ale sale αληθης şi αληθινος

122

Prima formă αληθης icircnseamnă adevărat icircn sensul de conform cu realitatea cu faptele icircn opoziŃie cu mincinos - ψευδης Toate cacircte a spus Ioan despre Acesta erau adevărate - panta de o[sa ei=pen VIwannhj peri toutou avlhqh h=nAring (1041)

Cea de a doua formă αληθινος icircnseamnă adevărat icircn opoziŃie cu iluzoriu aparent nedeplin nedesăvacircrşit Vezi lumina cea adevărată - to fwj to avlhqinon (19) pacircinea cea adevărată - ton arton ton avlhqinon (632) judecata cea adevărată - h` krisij h avlhqinh (816) adevăraŃii icircnchinători - oi` avlhqinoi proskunhtai (423) Adevăratul Dumnezeu ton monon avlhqinon qeon (173) viŃa cea adevărată h` ampeloj h` avlhqinh (151) De observat că acest adjectiv este folosit icircn toate cazurile de mai sus pentru realităŃile dumnezeieşti subliniind un lucru esenŃial pentru Evanghelia după Ioan Adevărat la modul deplin ceea ce există cu adevărat este Dumnezeu Icircnsuşi şi tot ceea ce vine direct de la El Aici adjectivul adevărat are sensul absolut aplicat exclusiv lui Dumnezeu şi lucrărilor lui icircn contrast cu lumea şi cu cele lumeşti Adevărata lumină este cea care izvorăşte direct din Dumnezeu Pacircinea cea adevărată nu este cea pe care o facem noi din roadele pămacircntului ci este cea care coboară din cer Judecata adevărată este cea făcută de Dumnezeu prin Fiul Său AdevăraŃii icircnchinători sunt cei care se icircnchină icircn duh adică se icircmpărtăşesc de Duhul lui Dumnezeu Adevăratul Dumnezeu este unul singur cel viu şi lucrător Discursul acesta este icircntacirclnit peste tot icircn Evanghelia după Ioan

Există situaŃii cacircnd adjectivul adevărat icircn prima lui formă αληθης să icircnsumeze cele două sensuri acela de real ca raportare la existenŃă conformă cu realitatea şi de real icircn opoziŃie cu iluzoriu sau aparent sau metaforic Trupul Meu este adevărată macircncare şi Sacircngele Meu adevărată băutură h gar sarx mou avlhqhj evstin brwsij( kai to ai-ma mou avlhqhj evstin posijAring (655)

Icircn concordanŃă cu adjectivul αληθινος adevărat substantivul adevărul αληθεια are sensul de adevăr icircn opoziŃie sau icircn contrast cu ceea ce este fals sau amăgitor Substantivul αληθεια - adevărul este folosit de 20 de ori Icircn Evangheliile sinoptice familia de cuvinte care Ńine de adevăr este folosită foarte rar

Adevărul poate fi 1 realitatea icircnsăşi 2 cunoaşterea realităŃii sau reflectarea realităŃii icircn conştiinŃa umană 3 expresia realităŃii icircn termeni filozofici

Icircn Evanghelia după Ioan icircntacirclnim foarte clar expus principiul gnoseologic fundamental pe care icircl va dezvolta Biserica Răsăritului conform căruia adevărul este realitatea icircnsăşi lucrul nu enunŃul despre realitate Icircn limba greacă adevărul este mai curacircnd o categorie intelectuală sau morală La Ioan icircntacirclnim mai curacircnd concepŃia iudaică după care adevărul este lucrul icircn sine acŃiunea icircn sine fapta icircn sine etc

Icircntacirclnim la Ioan o construcŃie literară specifică foarte interesantă care exprimă clar această viziune Este vorba de expresia a face adevărul - ποιω την αληθειαν Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină ca să se arate faptele lui că icircn Dumnezeu sunt săvacircrşite o de poiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeian ercetai proj to fwj( i[na fanerwqh| auvtou ta erga o[ti evn qew| evstin eivrgasmenaAring (321) Faptul că traducătorul romacircn evită folosirea echivalentului exact al verbului grecesc adică a face preferacircnd lucrează ne arată cacirct de neobişnuită este construcŃia chiar şi pentru limba romacircnă

123

Acelaşi icircnŃeles foarte concret şi obiectiv icircl icircntacirclnim şi icircn nenumărate ale texte din Evanghelia după Ioan

Dar vine ceasul şi acum este cacircnd adevăraŃii icircnchinători se vor icircnchina Tatălui icircn duh şi icircn adevăr că şi Tatăl astfel de icircnchinători icircşi doreşte Duh este Dumnezeu şi cei ce I se icircnchină trebuie să I se icircnchine icircn duh şi icircn adevăr 23avlla ercetai w[ra kai nun evstin( o[te oi` avlhqinoi proskunhtai proskunhsousin tw| patri evn pneumati kai avlhqeia| kai gar o pathr toioutouj zhtei touj proskunountaj auvtonAring 24 pneuma o qeoj( kai touj proskunountaj auvton evn pneumati kai avlhqeia| dei proskuneinAring (423-24) Expresia a se icircnchina icircn adevăr este neobişnuită şi pentru limba romacircnă Mai uşor am spune a se icircnchina cu adevărat

SfinŃeşte-i pe ei icircntru adevărul Tău cuvacircntul Tău este adevărul agiason auvtouj evn th| avlhqeia| o logoj o soj avlhqeia evstinAring (1717) Expresia Cuvacircntul tău este adevărul este iarăşi specific lui Ioan Pentru noi mai normal ar fi fost să se spună Cuvacircntul Tău este adevărat

Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit icircn lume ca să dau mărturie pentru adevăr oricine este din adevăr ascultă glasul Meu evgw eivj touto gegennhmai kai eivj touto evlhluqa eivj ton kosmon( i[na marturhsw th| avlhqeia| paj o` wn evk thj avlhqeiaj avkouei mou thj fwnhjAring (1837) Semnalăm icircn continuare exprimări neobişnuite pentru noi dar specifice lui Ioan care pun icircn evidenŃă faptul că adevărul este realitatea icircnsăşi a da mărturie pentru adevăr a fi din adevăr Ceea ce este important icircnsă este tocmai faptul asupra căruia exegeŃii cad de acord că icircn aceste texte Adevărul este Dumnezeu Icircnsuşi A fi din adevăr icircnseamnă a fi de la Dumnezeu A fi din adevăr este sinonim cu a fi de sus a fi de la Duhul ca antonime ale expresiilor a fi din trup a fi din cele de jos a fi din lumea aceasta a fi de la diavolul

Dacă adevărul este realitatea icircn sine atunci icircn sensul lui absolut Adevărul este numai Dumnezeu tocmai pentru că Dumnezeu este existenŃa deplină desăvacircrşită nelimitată veşnică Cacircnd Ioan spune că Iisus a venit să dea mărturie pentru adevăr adică despre ceea ce este cu adevărat despre lumea cu adevărat reală şi deplină despre existenŃa icircn sine care este izvorul tuturor celorlalte existenŃe adică despre Dumnezeu Identificarea adevărului prin excelenŃă cu Dumnezeu şi cu realităŃile dumnezeieşti este foarte fermă şi clară Mai mult este unul din obiectivele centrale ale Evangheliei după Ioan acela de a arăta ce este cu adevărat real şi de a distinge icircntre adevărul deplin care este Dumnezeu şi cele dumnezeieşti şi ceea ce cred oamenii că este adevărul adică lumea creată şi cele lumeşti

Evanghelia după Ioan insistă asupra acestui aspect fundamental Adevărul este Dumnezeu Cunoaşterea lui Dumnezeu este cea care te face liber (vezi 832) Adevărul este realitatea ultimă şi deplină despre care dă mărturie Iisus

Hristos nu dă numai mărturie despre adevăr ci spune despre Sine că este Adevărul Eu sunt calea adevărul şi viaŃa - vegw eivmi h` odoj kai h` avlhqeia kai h` zwh (146) Hristos este cel care dă mărturie despre Dumnezeu-Adevărul dar icircn acelaşi timp este El Icircnsuşi Adevărul pentru că este Dumnezeu Este motivul pentru care chiar icircn acest context Iisus insistă icircn a desluşi relaŃia Sa de unitate desăvacircrşită cu Tatăl Nu crezi tu că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine (1410-11) Icircn acest caz a cunoaşte adevărul nu icircnseamnă numai a asculta cuvintele Macircntuitorului ci a te uni cu El de o manieră

124

asemănătoare celeia icircn care este El unit cu Tatăl Cunoaşterea adevărului care icircnseamnă cunoaşterea lui Dumnezeu se realizează icircn comuniune şi unire cu Hristos este ceva diferit de icircnŃelegerea exclusiv intelectuală a lucrurilor

910 Unirea omului cu Dumnezeu icircn Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată spiritualităŃii Bisericii răsăritene Unul din motivele principale este faptul că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre unirea omului cu Dumnezeu temă atacirct de dragă Răsăritului ortodox

Vorbind mai sus despre cunoaşterea lui Dumnezeu şi despre cunoaşterea adevărului am văzut că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre cunoaştere prin icircntacirclnire prin comuniune şi icircn cele din urmă prin unire Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă numai icircn termenii unei relaŃii reciproce de icircmpreună-sălăjluire reciprocă icircntre om şi Dumnezeu după modelul icircmpreună-sălăşluirii reciproce dintre Tatăl şi Fiul adică unirea celor doi icircn Tatăl prin sălăşluirea Fiului icircntru Tatăl şi icircn Fiul prin sălăşluirea Tatălui icircntru Fiul (o reciprocă imanenŃă după expresia lui CH Dodd) Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi evn evkeinh| th| hmera| gnwsesqe umeij o[ti evgw evn tw| patri mou kai u`meij evn evmoi kavgw evn u`minAring (1420)

CH Dodd semnalează faptul că există o stracircnsă legătură un paralelism icircntre cunoaşterea reciprocă şi icircmpreuna-sălăşluire (sau unire)

Tatăl cunoaşte pe Fiul (1015) ndash Fiul este icircntru Tatăl (1410 1721) Fiul cunoaşte pe Tatăl (1015) ndash Tatăl este icircntru Fiul (1410-11 172123) Fiul cunoaşte pe oameni (1014) ndash Oamenii sunt icircntru Fiul (1420 1721) Oamenii cunosc pe Fiul (1014) ndash Fiul este icircntru oameni (1420 1723) Oamenii cunosc pe Tatăl şi pe Fiul (147-8) ndash Oamenii sunt icircntru Tatăl şi Fiul

(1721)

Icircn toate cazurile Fiul este cel care mijloceşte această unire şi cunoaşterea care rezultă din unire

Unitatea dintre Tatăl şi Fiul este atacirct de stracircnsă icircncacirct ea este exprimată de Fiul astfel Eu şi Tatăl una suntem - evgw kai o pathr e[n evsmenAring (1030) Unitatea este atacirct de deplină icircncacirct nu poate fi exprimată decacirct icircn termenii icircmpreună-sălăşluirii reciproce Această unire este continuă şi se manifestă icircn toate lucrările Fiului Acolo unde este Fiul este şi Tatăl acolo unde este Fiul lucrător este şi Tatăl lucrător Lucrarea Fiului este şi lucrarea Tatălui Acolo unde este Fiul subiect este şi Tatăl subiect Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez (517) Fiul nu face nimic de la Sine (519 828-29) Unirea face posibilă icircmpărtăşirea reciprocă Precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine (526) Icircmpărtăşirea de aceeaşi viaŃă şi lucrare este motivată de iubirea lui Dumnezeu Tatăl iubeşte pe Fiul (520) Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate icircn macircinile Lui (325) Eu iubesc pe Tatăl şi cum icircmi porunceşte Tatăl aşa fac (1423) Dragostea desăvacircrşită icircntre Tatăl şi Fiul stabileşte o comuniune desăvacircrşită de viaŃă icircntre Tatăl şi Fiul

Această comuniune desăvacircrşită şi unitate dumnezeiască icircntre Tatăl şi Fiul este prezentată ca arhetip pentru comuniunea şi unitatea icircntre oameni şi Dumnezeu Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face

125

locaş la el (1423) De fiecare dată cacircnd se face referire la unitatea dintre Tatăl şi Fiul este amintită şi unitatea dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni icircntreolaltă care trebuie să urmeze modelul celei dintacirci

Ca răspuns la iubirea Tatălui Fiul icircmplineşte icircntru totul voia Tatălui La fel şi cei care cred icircn Hristos ca răspuns la iubirea Lui şi ca dovadă a iubirii lor faŃă de El trebuie să facă voia Lui să icircmplinească poruncile Lui

Icircn cap 15 1-12 referitor la unirea omului cu Dumnezeu avem metafora viŃei de vie cu mlădiŃele Unirea omului cu Dumnezeu este una vie dătătoare de viaŃă asemenea celei dintre mlădiŃe şi viŃa de vie ViaŃa aceeaşi viaŃă trece de la viŃă la mlădiŃe le menŃine vii şi le face roditoare RămacircneŃi icircn Mine şi Eu icircn voi Precum mlădiŃa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămacircne icircn viŃă tot aşa nici voi dacă nu rămacircneŃi icircn Mine (154) Unirea aceasta este fundamentată pe iubire Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi rămacircneŃi icircntru iubirea Mea (159) Semn şi condiŃie al rămacircnerii icircn iubirea dumnezeiască este icircmplinirea poruncilor lui Dumnezeu Dacă păziŃi poruncile Mele veŃi rămacircne icircntru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămacircn icircntru iubirea Lui (1510)

Realitatea unirii desăvacircrşite prin icircmpreună-sălăşluire reciproce este exprimată pe larg şi icircn cap 17 al Evangheliei după Ioan Ca ei să fie una precum noi suntem (1711) Eu icircntru ei şi Tu icircntru Mine ca ei să fie desăvacircrşiŃi icircntru unime şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine (1723)

Este vorba despre o unire desăvacircrşită dar care nu conduce la confuzie sau amestecare Prin unirea cu Dumnezeu omul nu se cufundă sau dizolvă icircn Acesta nu este absorbit de dumnezeire icircn stil panteist Este vorba despre o relaŃie interpersonală dusă la măsura deplinătăŃii icircn care deşi uniŃi desăvacircrşit subiecŃi icircşi păstrează identitatea personală deplină Resortul dinamic al acestei uniri este iubirea CredinŃa adevărată icircn Hristos icircl poate aduce pe om la o comuniune personală de viaŃă cu Dumnezeu cel veşnic care este o comuniune de iubire

911 Despre iubire icircn Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este Evanghelia iubirii dumnezeieşti prin excelenŃă Nimeni nu a vorbit şi nu a dezvoltat atacirct de bine tema iubirii lui Dumnezeu pentru oameni a iubirii dintre persoanele Sfintei Treimi a iubirii oamenilor faŃă de Dumnezeu şi a iubirii dintre oameni icircntreolaltă ca Sf Evanghelist Ioan Sf Evanghelist Ioan este cel care consemnează enunŃul prin care Dumnezeu se defineşte pe sine ca iubire Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4 8)

Iubirea lui Dumnezeu este motivaŃia suportul şi finalitatea lucrării lui Dumnezeu prin Fiul a icircntregii iconomii dumnezeieşti Iubirea lui Dumnezeu dă sens tuturor Icircntrupării Crucii şi tuturor celorlalte Iubirea motivează determinant susŃine şi conduce la finalizare orice lucrare orice mişcare a lui Dumnezeu spre oameni orice mişcare dintre Persoanele dumnezeieşti

Este mai clar şi mai ferm exprimată ca oriunde iubirea lui Dumnezeu pentru oameni

126

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea icircncacirct pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede icircn El să nu piară ci să aibă viaŃă veşnică ou[twj gar hvgaphsen o qeoj ton kosmon( w[ste ton ui`on ton monogenh edwken( i[na paj o pisteuwn eivj auvton mh

avpolhtai avllV ech| zwhn aivwnionAring (316)

Este exprimată iarăşi insistent iubirea Tatălui pentru Fiul şi a Fiului pentru Tatăl

Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat icircn macircna Lui (335 vezi şi 1017 1724)

Iubirea dintre Tatăl şi Fiul este modelul şi măsura iubirii dintre Fiul şi oameni şi dintre oameni şi Fiul Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi (159) hellipi-am iubit pe ei precum M-ai iubit Tu pe Mine (1723) Pentru ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie icircn ei (1726) Iubirea dintre Tatăl şi Fiul sau iubirea lui Hristos pentru oameni este modelul iubirii dintre oameni Aceasta este porunca Mea să vă iubiŃi unul pe altul precum v-am iubit Eu Mai mare dragoste decacirct aceasta nimeni nu are ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi (512-13) Aceasta este porunca cea nouă este recapitularea icircntregii IcircnvăŃături a Macircntuitorului Hristos asupra căreia Evanghelia după Ioan revine de mai multe ori Poruncă nouă dau vouă Să vă iubiŃi unul pe altul Precum Eu v-am iubit pe voi aşa şi voi să vă iubiŃi unul pe altul Icircntru aceasta vor cunoaşte toŃi că sunteŃi ucenicii Mei dacă veŃi avea dragoste unii faŃă de alŃii (1334-35 vezi şi 15 1217)

127

FAPTELE APOSTOLILOR Introducere

Cuprins

1 Bibliografie 2 GeneralităŃi 3 Titlul 4 Textul 5 Faptele Apostolilor şi Evanghelia după Luca 6 Faptele Apostolilor şi Epistolele Pastorale 7 Autorul 8 Destinatari şi scop 9 Caracterul istoric al cărŃii 10 Structura literară a cărŃii 11 Miljoacele literare 12 Petru şi Pavel icircn Faptele Apostolilor 13 Planul cărŃii FA 14 Teologia cărŃii FA 15 Prezentarea conŃinutului

1 BIBLIOGRAFIE COMENTARII PATRISTICE Sfacircntul Ioan Hrisostom P G 60 Sfacircntul Chiril al Alexandriei P G 74 Oikonmeniu P G 118 Teofilact al Bulgariei P G 125 COMENTARII MODERNE Jacquier E Les Actes des Apocirctres 1926 Dibelius M Studies in the Acts of the Apostles NY 1956 Dupont J Etudes sur les Actes des Apocirctres Paris 1967 Kremer J (ed) Les Actes des Apocirctres Leuven 1979 Marshall I H The Actes of the Apostles 1980 Studii icircn l romacircnă pe diverse teme din Faptele Apostolilor

1 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (II)rdquo ST 21990 pp 42-83

128

2 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (I)rdquo ST 11990 pp 38-76

3 Tudor pr drd Alexandru I bdquoUnitate şi diversitate icircn Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21973 pp 45-57

4 Tudor pr drd Alexandru bdquoViaŃa sacramentală a Bisericii icircn Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21980 pp 192-210

5 Mircea pr magistrand I bdquoOrganizarea Bisericii şi viaŃa primilor creştini după Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21955 pp 64-92

6 Preda drd Constantin bdquoApostolatul celor doisprezece şi relaŃia sa cu cel paulin potrivit Faptelor Apostolilorrdquo ST 3-41997 pp 31-54

7 Preda drd Constantin bdquoDoctrina şi practica botezului după Faptele Apostolilorrdquo O 3-41997 pp 36-65

8 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor (capitolele 1 şi 2) - note explicativerdquo O 11994 pp 28-115

9 Deheleanu prot dr Petru bdquoSfinŃii Apostoli Petru şi Pavel după Faptele Apostolilorrdquo MB 4-61967 pp 310-320

10 Săbăduş pr Ioan bdquoConsideraŃii generale asupra sfacircrşitului cărŃii Faptele Apostolilorrdquo ST 5-61974 pp 383-395

11 Marcu pr prof Grigorie bdquoMărturii documentare de procedură sinodală icircn cartea Faptele Apostolilorrdquo O 31957 pp 429-437

12 Mihoc pr prof dr Vasile bdquoDecretul apostolic şi valoarea istorică a cărŃii Faptele Apostolilorrdquo MA 21989 pp 20-28

13 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament Faptele Apostolilorrdquo MO 9-101968 pp 714-721

14 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament Faptele Apostolilorrdquo MO 5-61969 pp 387-395

15 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (II) Faptele Apostolilorrdquo MO 7-81969 pp 541-550

16 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (IV) Faptele Apostolilorrdquo MO 3-41970 pp 176-187

17 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (VII) Faptele Apostolilorrdquo MO 3-41971 pp 210-220

18 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (VIII)rdquo MO 5-61971 pp 335-347

19 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (IX) Faptele Apostolilorrdquo MO 7-81971 pp 539-546

20 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (X) Faptele Apostolilorrdquo MO 9-101971 pp 708-720

21 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XI)rdquo MO 5-61972 pp 323-333

22 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XII) Faptele Apostolilorrdquo MO 1-31978 pp 68-76

23 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XIII) Faptele Apostolilor cap XVrdquo MO 4-61978 pp 287-301

2 GENERALITĂłI

129

O posibilă icircmpărŃire a cărŃilor noutestamentare 1 CărŃi care istorisesc viaŃa faptele şi icircnvăŃăturile Macircntuitorului ndash Sfintele

Evanghelii 2 CărŃi care istorisesc viaŃa şi activitatea SfinŃilor Apostoli şi icircn special a

Bisericii primare sub icircndrumarea Sfacircntului Duh Faptele Apostolilor şi Epistolele Faptele Apostolilor este a cincea carte a canonului Noului Testament Este icircnsă

prima dintre cele care consemnează icircntemeierea Bisericii şi răspacircndirea Evangheliei pacircnă icircn capitala imperiului Roma

CARACTERISTICI TEHNICE 28 de Capitole 1006 versete10396 cuvinte Vocabular 2000 cuvinte Este vorba de un vocabular bogat Luca fiind grec are

un vocabular bogat pe care-l şi foloseşte Ocupă locul doi ca volum după Evanghelia a-III-a icircntre cărŃile Noului Testament 3 TITLUL Icircn cele mai vechi manuscrise această carte apare cu titlul Praxeij vApostolwn -

Acta Apostolorum Este puŃin probabil ca acest titlu să fi fost folosit iniŃial De observat că sintacma nu este articulată Traducerea romacircnească obişnuită Faptele Apostolilor (articulat şi primul termen şi al doilea termen) nu corespunde originalului Traducerea exactă ar fi Fapte de Apostoli pentru a ilustra cu exacte conŃinutul cărŃii icircn care nu sunt cuprinse nici toate faptele şi nici ale tuturor Apostolilor

Justificarea titlului Cartea are icircntr-adevăr icircn centrul său activitatea unor apostoli Deşi este prezentat

la icircnceput cărŃii catalogul complet al apostolilor şi chiar completarea locului lăsat liber de Iuda prin alegerea lui Matia (FAp 1 13 26) conŃinutul cărŃii se opreşte icircn special asupra activităŃii a doi apostoli Sfacircntul Apostol Petru unul dintre cei 12 şi Sfacircntul Apostol Pavel din afara celor doisprezece chemat la apostolie icircn mod special şi direct de Macircntuitorul pe drumul Damascului

Faptele Apostolilor fac icircnsă referire ndash mai pe scurt sau mai exstins - şi asupra activităŃii altor personaje care nu fac parte din grupul celor doisprezece Iacob fratele Domnului Varnava Arhid Ştefan Filip ndash din cei 7- Apollo Timotei Sila etc

De consemnat că deşi nu fac parte din grupul celor doisprezece Apostoli pe toŃi aceştia Biserica icirci pomeneşte icircn calendar ca bdquoapostolirdquo

O lipsă a titlului Titlul ilustrează o parte numai a conŃinutului cărŃii trecacircnd sub tăcere o

componentă principală a acestuia şi anume lucrarea Sfacircntului Duh Icircn cele din urmă nu Apostolii şi faptele lor sunt icircn centrul cărŃii ci prezenŃa şi lucrarea Sfacircntului Duh menifestate prin Apostoli şi faptele lor Fără icircndoială că icircn centul cărŃii este Duhul Sfacircnt Este şi motivul pentruc are cartea a fost deseori numită Evanghelia Duhului deşi această denumire nu a putut să se impună Biserica icircnsăşi este o realitate ce Ńine de prezenŃa şi

130

lucrarea Duhului Sfacircnt ea fiind sinaxa celor plini de Duh Sfacircnt Dacă minunile săvacircrşite de Macircntuitorul erau prezentate ca semne ale dumnezeirii Sale minunile săvacircrşite de Apostoli şi harismele care se manifestau prin aceştia erau semne (shmeia) ale prezenŃei Duhului Sfacircnt

Trebuie să recunoaştem că absenŃa din titlu a oricărui indiciu care să trimită la această realitate esenŃială prezentă icircn carte care este prezenŃa şi lucrarea Duhului lui Dumnezeu icircn lume poate să aibă consecinŃe negative asupra abordării mai ales didactice a cărŃii Personal icircmi amitesc percepŃia acestei cărŃi atacirct de importante pentru imaginea despre Duhul Sfacircnt ca o carte eminamente istorică ce are icircn centrul misiunea Apostolilor concentrată obsedant icircn jurul celor trei călătorii misionare ale Sfacircntului Apostol Pavel Această abordare este una care-şi găseşte din păcate ecouri puternice icircn prezentarea academică a Istoriei Bisericii Universale sau a Bisericilor locale prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt fiind aproape complet ignorată şi luacircndu-se icircn discuŃie numai faptele şi evenimentele icircn care este implicat exclusiv factorul uman

4 TEXTUL CĂRłII FAPTELOR APOSTOLILOR Atunci cacircnd avem de-a face cu un text vechi ca cel al Faptelor Apostolilor trebuie

să luăm icircn discuŃie fidelitatea textului actual faŃă de cel original date fiind numeroasele copieri şi răspacircndiri de manuscrise prin care a trecut pacircnă la apariŃia tiparului

Icircn cazul Faptelor Apostolilor problema textului este destul de complexă Majoritatea surselor acestei cărŃi prezintă două forme principale

textul numit bdquosirianrdquo sau bdquoantiohianrdquo textul numit bdquoegipteanrdquo si bdquoalexandrinrdquo Textul rdquoalexandrinrdquo este păstrat de manuscrisele Codicii Vatican Sinaitic

Alexandrin Efrem Papirus 45 şi 74 precum şi de părinŃii alexandrini Textul bdquosirianrdquo sau bdquoantiohianrdquo este păstrat de codicele Beza (D) vechile traduceri

latine papiruşii 38 41 48 ndash părinŃi latini Acest text prezintă numeroase schimbări adaosuri

Ex 5 16 39 ndash se introduc unele explicaŃii 15 20 29 ndash hotăracircri Sinodul Apostolic 11 28 ndash icircnceprdquofragmentate cu noirdquo S-a exprima părerea conform căreia acest text ar fi fost o primă formă datorită tot

lui Luca textul alexandrin fiind forma finală datorită desigur lui Luca Criticii textului susŃin că textul alexandrin că textul alexandrin este cel autentic 5 FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EVANGHELIA DUPĂ LUCA Faptele Apostolilor constituie continuarea Evangheliei a III a bdquoprimului cuvacircntrdquo

adresat de Sf Luca lui Teofil (FAp 1 1 Luc 1 3) Există o aparentă contradicŃie icircn ceea ce priveşte relatarea IcircnălŃării icircn Fapte

IcircnălŃarea este plasată cronologic 40 de zile după Icircnviere pe muntele Măslinilor icircn Evanghelia după Luca este plasată icircn seara Pastilor icircn Betania Unii critici icircntre care E Trocmeacute ar elimina cu uşurinŃă Lc 24 50 ndash 53 şi FAp 1 1 ndash 5 ca fiind fragmente

131

interpolate ulterior reŃinacircnd icircn felul acesta o singură relatare a IcircnălŃării cea de la FAp Dar legătura icircntre Lc 24 49 şi 1 6 nu este perfectă pentru că FAp 1 6 ndash 12 ne situează icircn aer liber pe muntele Măslinilor şi nu icircn interiorul unei case (Lc 24 ndash 33 - 49)

Aceasta perspectivă ar presupune că cele două lucrări separate acum Evanghelia a treia şi Faptele Apost ar fi fost iniŃial o singură lucrare Icircn acest caz am fi avut de-a face cu o lucrare anormal de lungă Deci e bine să lăsăm lui Luca paternitatea acestor fragmente cacirct şi intenŃia lui de a-şi dispune opera icircn două părŃi distincte pentru ca Evanghelia să icircşi păstreze specificul său ca gen literar

Cele două cărŃi sunt stracircns legate totuşi Lc 24 47 vorbeşte de mărturia către bdquotoate neamurile icircncepacircnd de la Ierusalimrdquo ca şi icircn FAp 1 8 Tema insistent urmărită de Sf Luca ndash bdquomacircntuirea neamurilorrdquo apare la icircnceputul (Lc 3 6) şi la sfacircrşitul operei lucaniene (FAp 28 28)

Capitolul 1 din Fapte se situează la icircntacirclnirea dintre Evanghelie şi Faptele Apostolilor ca o firească legătură Rememorarea pe scurt a datelor Evangheliei icircn acest capitol (Predica IcircmpărăŃiei arătările după Icircnviere Sfacircntul Ioan Botezătorul şi făgăduinŃa Duhului grupul celor doisprezece) are menirea de a sublinia unitatea evidentă icircntre timpul lui Iisus şi cel al Bisericii Icircn Evanghelie IcircnălŃarea icircncheie timpul lui Iisus ca un punct al unei istorii ce se icircmplineşte accentul icircn relatare este hristologic Icircn Faptele Apostolilor această relatare a IcircnălŃării inaugurează timpul Duhului Sfacircnt accentul icircn relatare este pnevmatologic şi ecleziologic Este fragmentul ce ilustrează continuitatea icircntre istoria lui Iisus şi istoria Bisericii Sale

Alegerea lui Matia (FAp 1 15 - 16) arată la fel continuitate De asemenea grupul celor 12 ucenici constituie un alt element fundamental de unitate şi continuitate icircntre timpul lui Iisus Hristos şi timpul Bisericii Grupul este format de Iisus icircn timpul activităŃii Sale pămacircnteşti şi constituie nucleul iniŃial al Bisericii ce se naşte istoric la Cincizecime Tema unităŃii joacă un mare rol icircn FAp 1 De altfel unitatea este o trăsătură esenŃială a eclesialităŃii de aceea se regăseşte ca temă aproape icircn fiecare din paginile Faptelor Apostolilor

6 FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EPISTOLELE PASTORALE Numai cu titlu informativ consemnăm teoria conform căreia Epistolele Pastorale

ale Sfacircntului Apostol Pavel ar fi avut ca redactor ndash cu o contribuŃie importantă icircn redactare ndash pe Sf Evanghelist Luca36 ucenicul şi colaboratorul iubit al Apostolului pe care-l regăsim alături de acesta icircn momentele grele ale captivităŃii romane (bdquonumai Luca este cu minerdquo 2 Tim 411) Dacă s-ar adeveri această ipoteză atunci Sf Luca ar fi autorul unui triptic Evanghelie Fapte Epistole Pastorale care ar prezenta icircntr-o viziune unitară şi coerentă Vestirea Evangheliei de către Macircntuitorul Hristos Pogoracircrea Sfacircntului Duh cu icircnceputurile Bisericii şi bdquoaşezareardquo Bisericii pe traiectoria ei istorică prin trecerea de la perioada apostolică la perioada post-aspostolică Chiar dacă nu se adevereşte ipoteza cu Luca redactor al Epistolelor Pastorale conŃinutul acestora din urmă şi scopul lor le plasează icircntr-o evidentă continuitate şi completare a cărŃii Faptele Apostolilor Dacă

36 Vezi pe larg despre această problemă icircn Pr Prof dr Constantin Coman Sf Ev Luca autorul Epistolelor Pastorale - o ipoteză icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă Buletinul oficial al Patriarhiei romacircne Anul CXVI Nr7-12 iulie-decembrie 1998 p360-370

132

Faptele Apostolilor acoperă perioada prin excelenŃă apostolică a istoriei Bisericii prin aceea că ne prezintă activitatea Ucenicilor sau Apostolilor direcŃi ai Macircntuitorului Hristos a căror autoritate bisericească se bazează pe investirea lor directă din partea Macircntuitorului dar şi pe evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt de care beneficiază icircn mod direct Epistolele Pastorale are chiar scopul de a ne prezenta trecerea de la Biserica Apostolică la epoca post-apostolică aceasta din urmă identificacircndu-se cu perioada de pacircnă la sfacircrşitul veacurilor Transferul autorităŃii apostolice directe de la Apostoli la urmaşii apostolilor (episcopii din totdeauna) este momentul de maximă importanŃă ilustrat de Epistolele Pastorale care completează şi icircncheie imaginea istorică a Bisericii Este motivul pentru care am Ńinut să facem această semnalare icircn contextul prezentării Faptelor Apostolilor

7 AUTORUL Mărturii externe Icircntreaga tradiŃie bisericească veche icircl numeşte pe Sfacircntul Evanghelist Luca drept

autor al Faptelor Apostolilor Faptele Apostolilor este citată de PărinŃii Apostolici Epistola lui Varnava 414 58 Păstorul lui Herma 424 Epistola lui Clement Romanul 21 Sfacircntul Ignatie al Antiohiei Magnezieni 5 Smirneni 3 Epistola către Diognet Iustin Martirul Apologia I 19 Dialog cu iudeul Trifon 20118 Canonul Muratori (cca 150 d Hr) include FAp icircn canonul Noului Testament ca

lucrare a Sfacircntului Luca Irineu episcop al Lugdummului (180- 190) Icircmpotriva Ereticilor 3 1 citează multe

texte din FAp Şi numeşte pe Luca autor Le fel se icircntacircmplă şi cu o serie icircntreagă de autori din primele trei veacuri ale

Bisericii reprezentacircnd o arie geografică foarte exstinsă Tertulian (Afica de Nord) Icircmpotriva lui Marcion (VI2) Clement Alexandrinul Stromate 512 Origen Icircmpotriva lui Cels 611 Ieronim De viris illustribus 7 Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericească B221 Mărturii interne ExegeŃii celor două cărŃi importante şi voluminoase ale Noului Testament sunt de

acord că Faptele Apostolilor şi Evanghelia a treia au acelaşi autor Lucrul acesta este confirmat de identitatea de stil vocabular şi idei dintre cele două cărŃi Ele sunt adresate aceleiaşi persoane lui Teofil

bdquoCuvacircntul cel dintacircirdquo la care face referire autorul Faptelor este fără icircndoială Evanghelia Sfacircntului Luca Faptele Apostolilor fiind bdquoCuvacircntul al doileardquo

133

Asemănarea icircntre cele două lucrări este atacirct de mare icircncacirct nimeni nu contestă faptul că ele provin de la acelaşi autor Ba au existat exegeti care au considerat că cele două lucrări au fost iniŃial o singură lucrare Traducerea manuscrisă nu sprijină aceasă idee

Există o continuitate evidentă Evanghelia sfacircrşeşte cu IcircnălŃarea şi FAp icircncepe cu IcircnălŃarea

Fragmentele bdquonoirdquo Icircn sprijinul paternităŃii lucaniene a cărŃii Faptele Apostolilor este şi argumentul

aşa numitelor fragmente bdquonoirdquo Icircn aceste fragmente relatarea se face la icircntacirci plural ndash incluzacircnd ca participant la evenimente persona autorului Acestea sunt 1610 ndash 17 206 ndash 16 211 ndash 15 271 ndash 28 Unitatea dintre aceste fragmente şi restul cărŃii este confirmată de limba stilul şi vocabularul acestor fragmente sunt aceleaşi cu restul cărŃii Nimeni nu se icircndoieşte că autorul acestor fragmente ndash foarte posibil parte dintr-un jurnal de călătorie ndash este acelaşi cu autorul icircntregii cărŃi

Autorul fragmentelor bdquonoirdquo este unul dintre icircnsoŃitorii şi colaboratorii Sfacircntului Apostol Pavel Acesta nu poate fi decacirct Luca deoarece ceilalŃi colaboratori ai Sfacircntului Pavel (Timotei Tit Sila) fie sunt numiŃi fie nu sunt prezenŃi la evenimentele relatate ca bdquonoirdquo

Terminologia medicală AbundenŃa terminologiei medicale icircn Faptele Apsotolilor este icircncă un argument

că autorul său este Luca medicul (Col 414) Cercetarea biblică de astăzi este icircn unanimitate de acord cu paternitatea lucană a

Faptelor Apostolilor Singurele contestări au venit di n partea Şcolii biblice liberale radicale din

Tubingen (vezi Christian Baur) Sfacircntul Luca ndash repere biografice Sfacircntul Luca este cunoscut deja din Evanghelia sa dar şi din informaŃiile din

Faptele Apsotolilor şi din Epistolele pauline Originar din Antiohia grec de neam Luca a devenit creştin icircn jurul anului 40

fiind de profesiune medic (Col 414) Va fi ucenic şi apropiat colaborator al Sfacircntului Apostol Pavel şi icircnsoŃitor al

acestuia (2 Tim 411 bdquonumai Luca este cu minerdquo) Icircl icircnsoŃeşte icircn călătoria a II-a misionară pe Sfacircntul pavel icircn timpul căreia rămacircne icircn Filipi (aproape 8 ani) de unde icircl va lua Pavel icircn a III-a călătorie misionară pacircnă la Ierusalim (FAp 205 ndash 218) Luca icircmpreună cu Aristarh icircl icircnsoŃesc pe Pavel la Roma (60 ndash 62 rarr FAP 271 ndash 2816) după cum reiese din finalul epistolelor Coloseni şi Filimon

TradiŃia bisericească (Teofilact) icircl numără pe Luca printre cei 70 de ucenici ai Macircntuitorului iar unii dintre vechii scriitori bisericeşti icircl identifică cu unul dintre cei doi icircn drum spre Emaus A murit icircn Grecia posibil la Teba AlŃii cred că la Efes

Este sărbătorit la 18 octombrie

134

8 DESTINATARI ŞI SCOP La icircnceputul cărŃii este numit destinatarul ei Acesta este acelaşi cu destinatarul

Evangheliei Sf Luca un anume Teofil bdquoPrea puternice Teofilrdquo (Lc 13) bdquoO Teofilerdquo (FAp 11)

Teofil este posibil să fi fost un icircnalt demnitar roman poate chiar membru al tribunalului roman care urma să judece pe Sf Pvel Icircn acest caz şi Evanghelia dar mai ales Faptele Apostolilor s-ar fi constituit icircntr-o apologie a Bisericii creştine dar mai ales al lui Pavel şi a activităŃii sale subliniind bunele intenŃii faŃă de lumea păgacircnă neiudaică

Mai probabil pare a fi o altă ipoteză care consideră că Teofil aparŃinea icircntr-adevăr clasei aristocrate (bdquoprea puternicerdquo) Este posibil să fi fost chiar contcetăŃean al lui Luca fiind cunoscut acestuia icircnainte de a deveni creştin Dacă atunci cacircnd primea Evanghelia nu era icircncă creştin la primirea Faptelor Apostolilor devenise după schimbarea tonului icircn adresare oficial icircn Evanghelie familial icircn Faptele Apostolilor Icircn cazul acesta scopul Faptelor Apostolilor este unul de continuare a catehezei de icircntărire a credinŃei lui Teofil

Cea mai mare parte a cercetătorilor consideră că Faptelor Apostolilor nu se adresează numai lui Teofil ci unui cerc mult mai larg de cititori Cine puteau fi aceştia

Aici părările sunt aproape unanime Destinatarii Faptelor Apostolilor par a fi fost creştinii proveniŃi dintre neamuri foarte probabil cei din Roma şi Italia

Icircn favoarea acestei opŃiuni este adus argumentul că localităŃile din Italia sunt menŃionate fără nici o explicaŃie icircn timp ce atunci cacircnd cartea se referă la tipografia şi obiceiurile iudeilor din Palestina ale macedonenilor sau grecilor dă multe lămuriri ceea ce icircnseamnă că cititorii cărŃii nu le cunoşteau

Un argument icircn favoarea faptului că FAp nu a fost adresată iudeo-creştinilor este acela că autorul insistă asupra responsabilităŃii iudeilor privitor la moartea Macircntuitorului (2 23 3 13 ndash 15 13 27 -28) şi asupra obstacolelor pe care le icircntacircmpină propovăduirea Evangheliei din partea iudeilor

Faptul că a fost adresată creştinilor dintre neamuri este dovedit de insistenta cu care se aduc dovezi icircn sprijinul justificării propovăduirii Evangheliei la neamuri

- Vedenia lui Petru şi botezarea lui Corneliu sutaşul (cap 10) - Episodul cu dregătorul Candachiei regina Eipoie şi Filip (cap 8) - Convertirea lui Pavel şi trimiterea la neamuri - Sinodul de la Ierusalim cap 15 - Pavel apostolul neamurilor este prezentat ca avacircnd aceeaşi autoritate ca Petru Finalul cărŃii Deci cunoscut să vă fie vouă că această macircntuire a lui Dumnezeu s-

a trimis păgacircnilor şi ei vor asculta (FAp28 28) Sunt cuvinte spuse iudeilor Universalismul macircntuirii este subliniat insistent de elinul Luca atacirct icircn Evanghelie

cacirct şi icircn Fapte Aceasta pledează pentru ideea că nu sunt excluşi nici păgacircnii necreştinaŃi dintre cititorii avuŃi icircn vedere de Luca Creştinarea neamurilor este prezentată ca fiind voia Duhului

Foarte captivantă ideea că Faptele Apostolilor ar fi fost iniŃial o apologie adresată autorităŃilor romane care urmau să icircl judece pe Pavel icircn sprjinul acestuia Sunt prezentate următoarele argumente

AutorităŃile romane din Palestina sau Corint recunosc mereu nevinovăŃia lui Pavel (Galion rarr Corint FAp 18 15 Porcius Festus rarr FAp 25 18)

Cererea lui Pavel de a fi judecat ca cetăŃean roman (23 27 25 10)

135

Din icircntreg cuprinsul Faptelor Apostolilor reiese că nimic rău nu propovăduiesc Apostolii şi icircn special Pavel prin propovăduirea Evangheliei Ba dimpotrivă Şi acest lucru este evident că Evanghelia este primită mai curacircnd de neamuri icircn timp ce iudeii i se icircmpotrivesc

Pavel la Roma bdquoPropovăduind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi icircnvăŃacircnd cele despre Domnul Iisus Hristos cu toată icircndrăzneala şi fără nici o piedicărdquo (28 31)

Caracterul apologetic al discursurilor Sfacircntului Pavel (22 1 23 1 24 10) Faptele Apostolilor ar concilia iudeo-crştinii cu creştinii dintre neamuri

primii reprezentaŃi de Petru şi cei de al doilea de Pavel Conflictul dintre iudeo-creştini şi creştinii dintre neamuri sau mai bine zis problemă-dilemă este una dintre problemele Bisericii primare ndash menŃionată de Faptele Apostolilor

Sinodul Apostolic (cap 15) are de rezolvat exact această problemă Şcoala de la Tubingen crede că acesta a fost motivul exclusiv al scrierii FAp Caracterul misionar şi catehetic al cărŃii Faptele Apostolilor este indiscutabil InsistenŃa cu care subliniază prezenŃa Duhului Sfacircnt icircn lucrarea de propovăduire a

Evangheliei şi de răspacircndire a creştinismului arată intenŃia autorului de a convinge atacirct pe cei din Biserică cacirct şi pe cei din afară că aceasta se face de către şi este voia lui Dumnezeu

Ceea ce se icircntacircmplă nu este de la oameni ci de la Dumnezeu A se vedea reacŃia lui Gamaliel citată special de Luca (FAp 5 34 - 40)

Biserica icircşi icircnsuşeşte această carte incluzacircnd-o icircn canon pentru faptul că ea arată continuarea prezenŃei şi lucrării lui Dumnezeu icircn lume după momentul Hristos prin Duhul Sfacircnt

Absolut toate evenimentele şi lucrările apostolilor şi ale Bisericii sunt determinate de Duhul Sfacircnt cel care face să rodească Cuvacircntul Evangheliei şi care determină la credinŃă ndash face să crească Biserica

Deşi Iisus Hristos s-a icircnălŃat primesc după făgăduinŃă Duhul care rămacircne cu ei Sfacircntul Ioan Gură de Aur surprinde foarte bine acest aspect bdquoCeea ce au reuşit cu harul lui Dumnezeu văcarii şi pescarii n-au putut nici măcar

să-şi icircnchipuie filozofii şi ritorii stăpacircnitoriii acestei lumi deşi au făcut tot ce le-a stat icircn putinŃă Cum au făcut de au trecut la stfel de fapte mari cei doisprezece oameni simpli care trăiau pe marginea lacurilor a racircurilor şi icircn pustie şi care poate nu intraseră niciodată icircntr-o cetate icircn agora Cum de le-a venit să icircnfrunte o lume icircntreagă Şi cum le-a venit să propovăduiască astfel de idei cu totul şi cu totul noi Cum icircntr-un timp atacirct de scurt au traversat lumea fără să Ńină seama de pericole nici de moarte nici de dificultăŃile lucrului icircn sine nici de faptul că erau puŃini fără să Ńină seama de mulŃimea celor ce li se icircmpotriveau nici de puterea lor nici de icircnŃelepciunea lor dacă n-ar fi avut de partea lor pe Dumnezeu rdquo(Omilia a 4 a la I Corinteni)

Consider că reconsiderarea conŃinutului Faptelor Apostolilor din perspectiva

prezenŃei lui Dumnezeu icircn istorie ne dă şi cheia icircnŃelegerii acestei cărŃi ca şi a icircnŃelegerii scopul scrierei ei Vom discuta mai jos tema Duhul Sfacircnt icircn Faptele Apostolilor - Timpul Duhului

136

9 FAPTELE APOSTOLILOR ISTORIE - GEOGRAFIE Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este considerată o carte istorică prin excelenŃă Este numită pe

bună dreptate şi prima istorie a Bisericii Istoria consemnată icircn cartea Faptele Apostolilor cuprinde răspacircndirea Evangheliei

şi creşterea Bisericii creştine de la icircntemeierea acesteia ndash evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt - şi pacircnă la Roma capitala imperiului (FAP 1 8 harr 28 31)

Istoria icircnseamnă a repere cronologice (o perioadă de timp concretă) b repere geografice (spaŃiu geografic concret) c personaje reale d fapte şi evenimente reale Repere cronologice Autorul nu face nici o datare exactă a evenimentelor Referirile la persoane ce aparŃin istoriei universale (Proconsulul Galion- 18 12

14 17) Sergius Paulus (13 7) Irod Agripa (12 15) permit o datare cu mici aproximaŃii a evenimentelor relatate icircn Faptele Apostolilor

Moartea lui Irod Agripa (FAP 12 15 etc) este dată la Paştele anului 44 Foametea din timpul lui Claudiu (11 28) icircntre anii 49 ndash 55 Proconsulatul lui Galion icircn Corint (18 12) icircn anii 51- 52 Icircnlocuirea procuratorului Felix de către Festus (24 27) icircn perioada 59 ndash 60 Aceste repere cronologice permit datarea aproximativă a evenimentelor istorisite

icircn Faptele Apostolilor după cum urmează Icircntemeierea şi icircnceputurile Bisericii 30 ndash 36 Misiunea icircn diaspora iudaică 36 ndash 46 Prima călătorie misionară a Sf Apostol Pavel 46 ndash 47 Sinodul Apostolic 48 - 49 A II-a şi a III-a călătorie misionară al lui Pavel 50 ndash 58 Icircnchisoare de doi ani a Sf Pavel icircn Cezareea 58 ndash 60 Călătoria spre Roma şi icircnchisoare 60 - 6 3 Cf I Karavidopoulos Introducere icircn Noul Testament 1980 p 126 Repere geografice Faptele Apostolilor indică cu multă exactitate regiunile geografice şi localităŃile icircn

care se desfăşoară evenimentele relatate bdquoicircncepacircnd de la Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului ldquo (1 8) Pe tot parcursul cărŃii sunt consemnate repere geografice

Icircn principal geografia cărŃii Faptele Apostolilor este delimitată de Ierusalim rarr Roma via Asia Mică Tracia şi Macedonia Grecia Italia Icircntregul bazin al Mării Mediterane inclus la ora aceea icircn Imperiul Roman

137

De consemnat unitatea culturală a impereiului conferită de dominarea civilizaŃiei elenistice cultura şi limba greacă

Personaje Personajele principale ale cărŃii Faptele Apostolilor sunt Apostolii Macircntuitorului

icircn special Petru icircntr-o primă parte şi Pavel icircntr-o a doua parte Sunt amintite şi alte personaje angajate icircn propovăduirea Evangheliei Ştefan

Filip Barnaba Timotei Apollo Sila Ioan Marcu etc Apar personaje din lumea mediul social-politic icircn care se propovăduieşte

Evanghelia şi se icircntemeiază comunităŃi creştine Proconsulul Sergius Paulus ndash Cipru (FAP 13 7) regele Irod Agripa (FAP 12 FAP 25 13 22 FAP 26) Galion proconulul Ahaiei (18 12 14 17) Arhiereul Anania (23 2) Felix procuratorul (23 26 24 3) Porcius Festus procurator (24 27 25 1) Cezarul (cap 25 11 12) Claudiu (FAP 11 28)

Iudeii Creştinii şi Roma Icircntr-un plan secund autorul cărŃii Faptele Apostolilor este interesat de ceea ce am

putea numi prezenŃa şi atitudinea unor personaje colective iudeii creştinii şi puterea imperială Disocierea clară atitudinii creştinilor de cea a iudeilor faŃă de puterea imperială romană este una din temele ce par să preocupe pe Sf Luca atacirct icircn Evanghelie cacirct şi icircn Faptele Apostolilor

Iudeii sunt cei care urmăresc şi polemizează continuu pe creştini (vezi icircn sepcial atacurile la adresa Apostolului neamurilor) Creştinii se disociază de atitudinea de nesupunere şi de revoltă care caracterizează lumea iudaică faŃă de puterea imperială romană ReprezentanŃii puterii romane fac şi ei deosebire icircntre iudei şi creştini Atitudinea puterii imperiale prin reprezentanŃii ei regionali sau centrali este una de icircnŃelegere şi chiar de protejare a creştinilor icircn faŃa atacurilor venite din partea iudeilor Romanii sunt cei care fără să-l achite definitiv pe Pavel icirci salvează totuşi viaŃa

Ce vrea Luca să ne spună prin această imagine a lui Pavel captiv din pricina macircniei iudeilor şi prin atitudine de protejare a autorităŃilor romane Ce urmăreşte prezentacircnd Iudaismul şi Creştinismul avacircnd atitudini diferite faŃa de autorităŃile romane Vom afla răspunsul mai tacircrziu Aici ne interesează să dovedim că cele trei personaje sunt icircn atenŃia autorului cărŃii Faptele Apostolilor

Faptele şi evenimentele Faptele şi evenimentele care sunt consemnate şi prezentate icircn cartea Faptele

Apostolilor se icircnscriu icircn consemnarea imaginii generale a propovăduirea Evangheliei de către Apostoli şi icircntemeierea comunităŃilor creştine icircncepacircnd cu Ierusalimul- prima comunitate creştină = icircnceputul istoric al Bisericii şi sfacircrşitul propovăduirii Evangheliei la Roma

Concluzie Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este neicircndoielnic Pentru

aceasta mai pledează ancorarea sau raportarea voită a autorului la istoria contemporană lui (detalii ce au drept scop tocmai punctarea caracterului istoric al relatărilor) (12 20 ndash 23 18 2 12) insistenŃa icircn menŃionarea unor amănunte geografice şi a unor detalii ale

138

vieŃii politice Din punctul carcaterului ei istoric cartea FAp poate fi comparată cu lucruri istorice elenistice ale vremii Autorul are ca model astfel de lucrări (cf William Baird The Acts of the Apostles I C B 1990 p 729) Folosire bogată a discursurilor este o dovadă icircn plus a faptului că Sf Luca foloseşte modelul icircn uz

Faptele Apostolilor carte teologică Există aşadar asemănări icircntre Faptele Apostolilor şi lucrări istorice ale vremi dar

există şi deosebiri esenŃiale Acestea vin mai ales din faptul că Faptele Apostolilor nu sunt numai o carte istorică ci şi una teologică prin excelenŃă Am putea vorbi de două planuri urmărite cu insistenŃă de Sf Luca icircn redactarea acestei cărŃi 1 Planul istoric şi 2 Planul teologic Cele două planuri merg icircn paralel icircmpletindu-se de fapt discursul teologic născacircndu-se din erminia discursului istoric Dacă icircnŃelegem teologia ca evaluare sau considerare a evenimentului din perspectiva raportării acestora la Dumnezeu atunci vom putea foarte uşor să constatăm chiar la o primă lectură a cărŃii Faptele Apostolilor că Dumnezeu este cel care determină prin Duhul activitatea misionară a Apostolilor absolut icircntreaga viaŃă a Bisericii Creşterea Bisericii prin mărturia Apostolilor primirea credinŃei şi botezul celor care credeau este lucrarea eminamente a Duhului A se vedea numai binecunoscutele sumare ale autorului (247

10 STRUCTURA LITERARĂ A CĂRłII FAPTELE APOSTOLILOR Sfacircntul Evanghelist Luca este un autor mai elevat din punct de vedere literar ca

ceilalŃi autori nou-testamentari Este de presupus ca Faptele Apostolilor să beneficieze de o structură litereară mai elaborată Există o varietate largă de materiale literare naraŃiuni discursuri biografii etc Formele literare sunt adesea amestecate naraŃiunea suferind uneori de lipsa de omogenitate (vezi FAp 1 FAp12 FAp15) unele elementele par juxtapuse Din acest motiv nu este deloc uşor să descifreze cineva un plan riguros al cărŃii Cartea are o evidentă unitate dar fără schematizare

Trei principii de organizare literară ExegeŃi Faptelor Apostolilor identifică trei principii de organizarea literară a

cărŃii Tema Misionară Icircn această istorie ghidată de Duhul Sfacircnt autorul urmăreşte icircntacirci de toate

propovăduirea Evangheliei şi icircntemeierea primelor comunităŃi creştine icircntacirci icircntre iudei apoi icircntre namuri (FAp 3 26) Acest lucru este anunŃat la icircnceputul cărŃii (1 8) şi consemnat la sfacircrşit (28 28) după ce aceeaşi temă misionară este semnalată exact la mijlocul cărŃii (14 27)

Tema misionară aşezată icircn prim planul cărŃii permite o primă icircmpărŃire a Faptelor Apostolilor icircn două mari părŃi limita dintre acestea fiind puŃin confuză

Pentru unii cercetători (M Dibelius) I cap 1 ndash 12 II cap 13 ndash 28

139

AlŃi exegeŃi propun o icircmpărŃire care aşază limita icircn cap 15 unde este relatat Sinodul apostolic

I cap 1 1 ndash 15 35 II cap 1536 ndash 28 31

Apostolii Petru şi Pavel sunt personajele misionare principale primul icircn prima parte cel de al doilea icircn partea a doua Am putea spune că capitolul 13 ndash 15 sunt partea de legătură icircntre cele două părŃi

Geografia cărŃii Principiul geografic joacă de asemenea un rol icircn structura cărŃii Caracterul istoric

al cărŃii impune considerarea geografiei şi plasarea icircn spaŃiu a evenimentelor Geografia cărŃii este legată desigur de tema misionară Unul din scopurile evidente ale autorului este acela de a arăta răspacircndirea rapidă şi eficientă a Evangheliei şi creşterea Bisericii de la Ierusalim pacircnă la Roma icircn inima imperiului

Exegetul W G Kummel propune icircmpărŃirea cărŃii icircn cinci secŃiuni icircn funcŃie de reperele geografice

1Cap 1 15 - 83 - Ierusalim 2 Cap 85 ndash 11 18 ndash Samaria şi regiunile de Ńărm Ioppe Cezareea 3 Cap 11 19 ndash 15 35 ndash Antiohia 4 Cap 15 36 ndash 19 21 ndash Icircn jurul Mării Egee 5 Cap 19 21 -28 31 ndash De la Ierusalim la Roma Personajele Al treilea princiupiu de organizare a materialului pleacă de la personajele

principale ale cărŃii Sf Luca este interesat de prezentarea echilibrată a activităŃii celor doi corifei ai Apostolilor pentru că are drept obiectiv legitimarea autorităŃii apostolice şi misionare a Apostolului Pavel prin raportarea la Apostolul Petru Distribuirea informaŃiilor Ńine foarte clar seama de poziŃiile celor doi Apostoli şi de imaginea pe care Luca doreşte să o prezinte cititorilor icircn legătură cu aceştia Astfel icircntr-o primă parte este prezentat Petru cu principalelele elemente ale activităŃii sale misionare ndash mărturia cuvacircntului şi lucrarea semnelor (minunilor) - iar icircn a doua parte este prezentat Pavel de asemenea cu punctarea celor două componente principale ale activităŃii sale misionare mărturia Evangheliei şi lucrarea semnelor minunate

I Sfacircntul Apostol Petru cap 1- 12 II Sfacircntul Apostol Pavel cap13- 28 Trebuie făcută menŃiunea că trecerea nu este una abruptă ci se face pe parcursul a

mai multe capitole aşa icircncacirct la capitolul 9 icircl icircntacirclnim deja pe Pavel pentru ca icircn capitolul 15 se se mai amintească icircncă de Pentru

Concluzie Condus de o idee teologică centrală = universalitatea macircntuirii - şi Ńinacircnd cont de

cadrul geografic general Sfacircntul Luca ne dă un ansamblu omogen centrat pe anumite locuri şi pe personaje

140

11 MIJLOACE LITERARE

Sf Luca foloseşte procedeee literare icircn uzu icircn epoca lui precum naraŃiunea discursul paralelismul etc

NaraŃiunea sau istorisirea sau relatarea este icircncheiată de obicei cuo concluzie sau sumar

(recapitulare) ndash trăsături caracteristice ale stilului lui Luca icircn Fapte Vezi de ex FAp 2 42 ndash 47 ndash asupra vieŃii comunitare a Bisericii primare

Şi stăruiau icircn icircnvăŃătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni 243 Şi tot sufletul era cuprins de teamă căci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin apostoli şi mare frică icirci stăpacircnea pe toŃi 244 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte245 Şi icircşi vindeau bunurile şi averile şi le icircmpărŃeau tuturor după cum avea nevoie fiecare246 Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăŃia inimii 247 Lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporul Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau

FAp 4 32 -35 ndash asupra comunităŃii bunurilor

Iar inima şi sufletul mulŃimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa ci toate le erau de obşte433 Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre icircnvierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toŃi434 Şi nimeni nu era icircntre ei lipsit fiindcă toŃi cacircŃi aveau Ńarini sau case le vindeau şi aduceau preŃul celor vacircndute435 Şi-l puneau la picioarele apostolilor Şi se icircmpărŃea fiecăruia după cum avea cineva trebuinŃă

FAp 5 12 ndash 16 ndash asupra puterii făcătoare de minuni a Apostolilor

512 Iar prin macircinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe icircn popor şi erau toŃi icircntr-un cuget icircn pridvorul lui Solomon513 Şi nimeni dintre ceilalŃi nu cuteza să se alipească de ei dar poporul icirci lăuda514 Şi din ce icircn ce mai mult se adăugau cei ce credeau icircn Domnul mulŃime de bărbaŃi şi de femei515 Icircncacirct scoteau pe cei bolnavi icircn uliŃe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi ca venind Petru măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei516 Şi se aduna şi mulŃimea din cetăŃile dimprejurul Ierusalimului aducacircnd bolnavi şi bacircntuiŃi de duhuri necurate şi toŃi se vindecau

Pe tot parcursul lucrării ca un refren aproape aceste sumare sunt icircn legătură cu

creşterea Bisericii FAp 2 47 4 4 5 42 6 7 9 31 11 24 12 24 16 5 19 10 20 28 30-31 RepetiŃia sau reluarea istorisirii evenimentelor este o caracteristică a Faptelor Ap

A se vedea reluările de două sau chiar şi de trei ori a relatării aceluiaŃi eveniment Anania şi Safira 5 1 ndash 6 şi 5 7 - 11 Chemarea lui Pavel 9 1 ndash 19 22 4 ndash 21 26 9 ndash 18 Vedenia lui Corneliu Sutaşul 10 3 ndash 8 30- 33 11 13 Vedenia lui Petru 10 9 ndash 16 28 11 5 ndash 10 Aceste elemente posibile au condus pe mulŃi la ideea existenŃei mai multor

izvoare sau documente diferite Discursurile Faptele Apostolilor cuprind 24 de discursuri ndash o treime din cuprinsul cărŃii este

alcătuită din discursuri

141

Discursurile sunt plasate icircn momentele importante pentru a exprima cu claritate destinaŃia semnificaŃia evenimentelor Relatarea evenimentelor şi discursul sunt stracircns legate spre deosebire de folosirea lor icircn Evangheliile Sinoptice

Personajele evenimentelor sunt cele care dau explicaŃia acestora icircn discursuri mai lungi sau mai scurte Relatarea unui eveniment motivează cuvacircntarea ce urmează

- Petrecerea celor11 şi Cuvacircntarea lui Petru pentru alegerea lui Matia - Cincizecimea şi Cuvacircntarea lui Petru - Vindecarea ologului şi Cuvacircntarea lui Petru - Icircnchiderea lui Petru şi Cuvacircntarea lui icircn faŃa fariseilor şi cărturarilor Structura discursurilor este icircn mare mereu aceeaşi Un mod de adresare (bdquoFraŃi) un mod de a atrage atenŃia ascultătorilor

(bdquoascultaŃirdquo) şi adeseori consemnarea unei dificultăŃi de icircnŃelegere sau a unei icircntrebări şi nelămuriri din partea auditoriului care leagă discursul contextului narativ (cf 2 14 21 3 11-12 5 27-28 10 34-35 13 14-15)

Corpul propriu-zis al discursului este de natură kerigmatică reamemoracircnd Răstignirea şi Icircnvierea Macircntuitorului Iisus Hristos Vezi 2 22-26 3 13 21-26 5 29-32 10 36-43 13 23

Incheierea este constituită de un icircndemn concret sau o pareneză cu un apel la convertire (cf 2 37 41 3 17-20 5 31 10 42 13 38 41)

Această structură pare să urmeze modelul omiliei sinagogale din lumea elenistică ConŃinutul acestor discursuri se ocupă icircn mare cu aceleaşi teme - o scurtă referire la activitatea pămacircntească a Macircntuitorului Hristos - amintirea Crucii care era icircn planul lui Dumnezeu lucru care nu atenuează cu

nimic responsabilitatea iudeilor şi a autorităŃilor iudaice - Icircnvierea Macircntuitorului de către Dumnezeu atestată de martori şi semnificaŃia

mesianică a acestui eveniment mărturisită de cititorii Scripturiii - Icircn icircndemnul final est consemnat anunŃul iertării păcatelor Sunt prezentate aici punctele majore fundamentale ale predicii apostolice

prezentate de Luca şi icircn cuvintele Macircntuitorului din Lc 24 46-49 Discursurile Sfacircntului Petru Icircn cap 2- 4 sunt consemnate patru discursuri ale Sf Petru Primele două FAp 2 14-36 şi 2 38ndash39 sunt pronunŃate de Petru icircn ziua

Cincizecimii Al treilea 3 12 ndash 26 ndash după vindecarea paraliticului Al patrulea 4 8 ndash 12 ndash icircn faŃa Sinodului Discursule reiau elemente fundamentale ale predicii Bisericii primare 1 Timpul icircmplinirii făgăduinŃelor şi ale profeŃiilor a sosit bdquoAceasta este cuvacircntul ce s-a spus prin proorocul Ioilrdquo (FAP 2 16) bdquoDar Dumnezeu a icircmplinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor

proorocilor că Hristosul Său va pătimirdquo (3 18) ldquoIar toŃi proorocii de la Samuel şi cei cacircŃi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele

acesteardquo(3 24)

142

Este icircntacirclnit un principiu constant al exegezei mesianice a VT ceea ce preziceau profeŃii avea legătură cu bdquozilele lui Mesia rdquo cu timpul icircn care se spunea că Dumnezeu după lungi secole de aşteptare va cerceta poporul său şi aceasta va icircnsemna icircncununarea relaŃiilor cu El icircn istorie

Apostolii proclamau propovăduiau că epoca mesianică a sosit (vezi exemplul similar icircn viaŃa Macircntuitorului bdquoAcesta va răspunde trimişilor lui Ioanrdquo Mt 115 bdquoŞi Iisus răspunzacircnd le-a zis MergeŃi şi spuneŃi lui Ioan cele ce auziŃi şi vedeŃi Orbii icircşi capătă vederea şi şchiopii umblă leproşii se curăŃesc şi surzii aud morŃii icircnviază şi săracilor li se binevesteşterdquo)

2 Icircmplinirea s-a realizat prin lucrarea moartea şi icircnvierea Macircntuitorului - afirmarea descendenŃei davidice (FAp 2 29 - 31) - activitatea şi lucrarea Macircntuitorului (FAp 2 22) - moartea Sa (FAP 2 23) (FAP 3 13 ndash 14) - icircnvierea Sa (FAP 2 24 - 31) (FAP 3 15) (FAP 4 10) - icircn virtutea icircnvierii Sale Iisus a fost slăvit şi icircnălŃat de dragostea lui Dumnezeu

(FAP 2 33 ndash 36 ) (FAP 3 13) (FAP 4 11) 3 Sfacircntul Duh icircn Biserică este semnul puterii şi al slavei Macircntuitorului

Hristos (FAp 2 33) 4 Această epocă mesianică va sfacircrşi odată cu cea de-a doua venire a

Macircntuitorului (FAp 3 21) 5 Totdeauna predica se termină printr-un apel la pocăinŃă primirea iertării şi

a Duhului Sfacircnt şi făgăduinŃa macircntuirii (FAp 2 8 - 39) (FAP 3 19 25 - 26)cedil(FAp 4 12) (5 31) (FAp 10 43)

CH Dood crede că această predică urmează linia rezumatului predicii Macircntuitorului consemnată la Mc 1 14 ndash 15

Clasificarea discursurilor Discursule sunt icircn principal de două categorii icircn funcŃie de conŃinutul lor 1 misionare 2 apologetice Discursuri misionare

Petru 1 214-41 ndash la Cinzecime 2 312-26 ndash După vindecarea ologului 3 1034-43 ndash Corneliu sutaşul

Pavel 1 1316-41 ndash icircn Antiohia Pisidiei către iudei 2 1415-17 ndash icircn Listra către păgacircni 3 1722-31 ndash icircn Areopag către păgacircni

Discursuri apologetice Petru

1 48-12 ndash Icircn faŃa sinedriului după vindecarea ologului 2 529-32 ndash Icircn faŃa Sinedriului după ieşirea minunată din temniŃă

143

Ştefan 1 71-53

Pavel 1 221-21 - La Ierusalim icircn faŃa miulŃimii care voia să-l linşeze 2 26 2-23 ndash Icircn faŃa lui Irod Agripa şi Festus

Alte discursuri Petru

1 116-22 ndash Alegerea lui Matia a 11 4-17 ndash Icircn faŃa iudeilor din Ierusalim relatarea vedeniei din Iope

justificarea botezului păgacircnilor Jacob 1513-21 ndash La Sinodul apostolic Pavel 1 2018-35 ndash Icircn Efes către preoŃii din Milet 2 2825-28 ndash discurs care rezumă ideea dominantă a cărŃii

12 PETRU ŞI PAVEL IcircN FAPTELE APOSTOLILOR Paralelismul icircntre Petru şi Pavel icircn Faptele Apostolilor este evident Cercetătorii

semnalează existenŃa modelului icircn lumea greacă Cuvacircntările şi faptele lui Petru icircşi găsesc un corespondent icircn cea de a doua

jumătate a cărŃii raportată la Pavel icircn cuvacircntările şi faptele acestuia Cei doi apostoli vindecă FAp 3 2 ndash 26 harr14 8 ndash 17 Amacircndoi apar icircn faŃa Sinedriului FAp 4 5 ndash 7 harr1 23 1 ndash 10 Sunt bătuŃi şi fac minuni FAP 5 4 12 ndash 16 harr 19 11 ndash 12 22 Amacircndoi icircnviează cacircte un mort FAp9 32 ndash 42 harr20 9 ndash 12 ComparaŃia poate continua icircntre 2 14 - 36 harr 13 15 ndash 17 31 harr 22 17 3 6 harr 20 33 8 9 harr13 6 ndash 8 10 25 harr 14 14 10 34 ndash 43 harr 17 22 ndash 31 12 3 ndash 11 harr 16 22 ndash 26 15 7 ndash 11 harr1 20 18 ndash 35

144

144

Aceată paralelă are fără icircndoială o raŃiune şi este icircn planul şi icircntenŃia autorului Dacă se

Ńine cont că tema principală a cărŃii este răspacircndirii Evangheliei la neamuri atunci se poate presupune că autorul şi icircn acest fel sprijină şi argumentează ideea subliniind autoritatea apostolului neamurilor egală cu cea a Sfacircntului Petru

13 IcircMPĂRłIREA CUPRINSULUI - PLAN C H Turnner (icircn Hastings dict of the Bible New York 1898 I - 421) propune

următoarea icircmpărŃire care ar fi fost icircn intenŃia autorului sprijinită de faptul că la sfacircrşitul fiecărei părŃi este un fel de concluzie sau sumar ndash ceea ce caracterizează stilul Faptele Apostolilor ndash icircn care autorul face un fel de recapitulare subliniind progresul icircn răspacircndirea Evangheliei şi icircnmulŃirea numărului credincioşilor prin lucrarea Duhului Sfacircnt

I Apostolul Petru

1 Cap 11 ndash 67 ndash Biserica Ierusalimului după Cincizecime şi Predica lui Petru (67) 2 Cap 68 ndash 931 ndash Răspacircndirea Evangheliei icircn Palestina şi predica Sfacircntului Ştefan

cu primele pesecuŃii icircmpotriva creştinilor după moartea acestuia (931) 3 Cap 932 ndash 1224 ndash Răspacircndirea Evangheliei (Bisericii) icircn Antiohia creştinarea

lui Corneliu şi continuarea persecuŃiei (1224) II Apostolul Pavel

1 Cap 1225 ndash 164 ndash Răspacircndirea Evangheliei şi sporirea Bisericii icircn Cipru şi icircn Asia Mică prima călătorie misionară Sinodul de la Ierusalim (165)

2 Cap 166 ndash 1920 ndash Răspacircndirea Evangheliei icircn Macedonia şi icircn estul Greciei (1920)

3 Cap 1921 ndash 2831 ndash Pavel spre Roma şi predica sa icircn Roma despre IcircmpărăŃia cerurilor (2831)

Dacă aceste sumare nu sunt icircn atenŃia autorului pentru a delimita cu claritate diferitele

părŃi ale căŃii sale atunci ele demonstrează ndash prin frecvenŃa lor mare ndash că aceasta este una din preocupările autorului şi unul din motivele scrierii cărŃii

Un alt posibil plan Biserica de la origini pacircnă la Sinodul Apostolic 11 ndash 1535 Comunitatea de la Ierusalim 11 ndash 542 Deschiderea Bisericii spre neamuri 61 ndash 1535 Activitatea misionară a eleniştilor (61 ndash 931) Activitatea misionară a Sfacircntului Petru (932 ndash 1118 121 - 23) Biserica Antiohiei (1119 ndash 1428) De la Ierusalim la Roma Sfacircntul Pavel ndash 1536 ndash 2831 Icircn cursul călătoriilor misionare Pavel icircntemeiză comunităŃile creştine din Asia Mică

Europa Adus ca prizonier la Roma el predică aici Evanghelia icircn siguranŃă (Vezi E Charpentier Pour lire N T p 83)

145

145

14 TEME CENTRALE IcircN FAPTELE APOSTOLILOR Teologia Faptelor Apostolilor 1 Faptele Apostolilor ndash Evanghelia Duhului Icircn Sfintele Evanghelii totul se desfăşoară icircn jurul Persoanei Macircntuitorului Hristos

Alături de Acesta apar Apostolii ca apropiaŃi ai Săi diferite categorii de oameni unii admiratori alŃii beneficiari ai prezenŃei alŃii potrivnici şi desigur mulŃimea

Faptele Apostolilor debutează cu IcircnălŃarea la cer a Macircntuitorului ceea ce s-ar traduce prin ieşirea Acestuia din scena isotriei şi cu evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt ceea ce echivalează cu intrarea Acestuia icircn istorie Desigur ceea ce numim ieşirea din istorie a Macircntuitorului este un mod imporpriu de a vorbi pentru a marca această schimbare icircn manifestarea iconomiei dumnezeieşti a Fiului Fiul nu părăseşte de fapt istoria dar prezenŃa Sa va fi una diferită de cea de pacircnă atunci

Istoria consemnată şi relatată de Faptele Apostolilor este marcată şi determinată de

prezenŃa şi lucrarea continuă a Sfacircntului Duh icircn istorie De fapt autorul cărŃii ne icircnfăŃişează ceea ce mulŃi exegeŃi au numit bdquoEvanghelia Sfacircntului Duhrdquo Paralela icircntre prezenŃa şi lucrarea Macircntuitorului icircnfăŃişată icircn Evanghelii şi cea a Sfacircntului Duh icircnfăŃişată de Faptele Apostolilor este evidentă Edificatoare icircn acest sens este insistenŃa autorului de a sublinia icircn repetate racircnduri semnele lucrării Duhului care ca şi icircn cazul Macircntuitorului erau semnele şi minunile mari icircntre care la loc de frunte sunt vindecările bdquoCăci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin Apostolirdquo

Macircntuitorul Hristos bdquo Iisus Nazarineanu bărbat adeverit icircntre voi de Dumnezeu prin puteri prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu icircn mijlocul vostru precum şi voi ştiŃi (FAp 222)rdquo

Autorul Faptelor Apostolilor are icircn plan intenŃia de a arăta că Dumnezeu adevereşte lucrările Duhului prin semne şi minuni (cf 243 4 30 68 143 152) Acestea se făceau nu de către Apostoli ci prin Apostoli se icircnŃelege de către Dumnezeu (4 30 512 143) bdquoIar Ştefan plin de har şi de putere făcea minuni şi semne mari icircn poporrdquo (6 8)

bdquoDeci multă vreme au stat acolo grăind cu icircndrăzneală icircntru Domnul Care da mărturie pentru cuvacircntul harului Său făcacircnd semne şi minuni prin macircinile lorrdquo (143)

bdquoŞi a tăcut toată mulŃimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel care istoriseau cacircte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei icircntre neamurirdquo (15 2)

Spre deosebire de prezenŃa Macircntuitorului cea a Duhului Sfacircnt este mult mai discretă Duhul Sfacircnt este nevăzut

Iată un comentariu al Sf Ioan Gură de Aur pe această temă

bdquo Ce se icircntacircmpla atunci Cacircnd cineva se boteza de icircndată vorbea icircn limbi şi nu numai că vorbeau icircn limbi ci mulŃi chiar profeŃeau iar unii arătau şi alte multe şi mari puteri Deoarece venind de la idoli la credinŃă fără să cunoască nimic lămurit şi fără să fi fost crescuŃi cu cărŃile Vechiului Testament botezacircndu-se primeau deicircndată Duhul Sfacircnt Nu puteau icircnsă să vadă pe Duhul deoarece era nevăzut şi de aceea harul le dădea o dovadă perceptibilă simŃurilor a acelei lucrări Astfel unul vorbea icircn limba perşilor altul icircn aceea a romanilor altul icircn a indienilor altul o altă limbă Se făcea astfel văzut celor din afară (necreştinilor) că icircn cel care vorbea era Duhul Pentru aceea şi zice mai jos că fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos numind darurile duhovniceşti arătare a Duhului Şi

146

146

Apostolii primeau un astfel de semn la icircnceput dar şi cei care credeau primeau darul de a vorbi icircn limbi şi nu numai pe acesta ci multe altele mulŃi icircnviau morŃi alŃii scoteau demoni şi multe astfel de lucruri minunate Primeau deci harisme unii mai mici alŃii mai mari Cea mai mare dintre toate era vorbirea icircn limbi hellip Este motivul pentru care primeau şi darul de a deosebi duhurile pentru a discerne şi a cunoaşte cine vorbeşte de la duhul cel curat şi cine de la duhurile necurate Deoarece nu era posibil să se facă imediat dovada celor spuse din moment ce profeŃia se verifică nu atunci cacircnd este făcută ci atunci cacircnd se icircmplineşte nu era uşor să se constate care era profet adevărat şi care era profet mincinosrdquo (Comentariu la 1 Corinteni ediŃia originală EPE 18B pag 239-242 trad rom Cit pag300-301 Nu icircncape nici o icircndoială că prin referirile repetate la bdquosemnele şi minunilerdquo Sfacircntul Luca

doreşte să sublinieze prezenŃa şi lucrarea Duhului icircn istorie Acest lucru este evident prin cacircteva proorocii din Ioil bdquoIar icircn zilele din urmă zice Domnul voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătracircnii voştri vise vor visa Icircncă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna icircn acele zile din Duhul Meu şi vor prooroci Şi minuni voi face sus icircn cer şi jos pe pămacircnt semne sacircnge foc şi fumegare de fum (2 17-19)

ToŃi se umpleau de Duh Sfacircnt 63 - bdquobărbaŃi plini de Duh Sfacircntrdquo andraj plhreij pneumatoj

8 17 - bdquoAtunci icircşi puneau macircinile peste ei şi ei luau Duhul Sfacircntrdquo tote evpetiqesan taj ceiraj evpV auvtouj kai evlambanon pneuma a[gionAring

9 17 ndash bdquoŞi a mers Anania şi a intrat icircn casă şi punacircndu-şi macircinile pe el a zis Frate Saul Domnul Iisus Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfacircntrdquo kai plhsqh|j pneumatoj a`giouAring

10 44 - bdquoIcircncă pe cacircnd Petru vorbea aceste cuvinte Duhul Sfacircnt a căzut peste toŃi cei care ascultau cuvacircntulrdquo

13 52- laquo Şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfacircntrdquo 11 16- bdquoŞi mi-am adus aminte de cuvacircntul Domnului cacircnd zicea Ioan a botezat

cu apă voi icircnsă vă veŃi boteza cu Duh Sfacircntrdquo Duhul Sfacircnt sălăşluieşte icircn Apostoli şi icircn toŃi cei ce primesc credinŃa icircn Hristos şi se

botează aşa icircncacirct actele şi lucrările acestea sunt icircn acelaşi timp şi ale Duhului bdquoŞi s-au umplut toŃi de Duhul Sfacircnt şi au icircnceput să vorbească icircn alte limbi precum le

dădea lor Duhul a grăirdquo FAp 24 bdquoAtunci Petru plin fiind de Duhul Sfacircnt le-a vorbit Căpetenii ale poporului şi bătracircni ai

lui Israelrdquo (48) bdquoŞi pe cacircnd se rugau astfel s-a cutremurat locul icircn care erau adunaŃi şi s-au umplut toŃi de

Duhul Sfacircnt şi grăiau cu icircndrăzneală cuvacircntul lui Dumnezeurdquo (431) bdquoŞi a mers Anania şi a intrat icircn casă şi punacircndu-şi macircinile pe el a zis Frate Saul

Domnul Iisus Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfacircntrdquo (917)

Lucrarea Duhului Sfacircnt este legată de propovăduirea Evangheliei de vestirea cuvacircntului lui Dumnezeu bdquoicircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntuluirdquo

Icircn Evanghelii istoria Macircntuitorului Hristos se icircncheie la Ierusalim Istoria Duhului Sfacircnt consemnată de Faptele Apostolilor icircncepe la Ierusalim şi sfacircrşeşte cu Roma Istoria Macircntuitorului Hristos se desfăşoară icircn spaŃiul iudaic cea a Duhului depăşeşte spaŃiul iudaic pentru a se extinde icircn toată lumea cunoscută de atunci

147

147

DUHUL SFAcircNT ŞI BISERICA Direct legată de prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt icircn cartea Faptele Apostolilor este

naşterea şi viaŃa Bisericii Biserica este o realitatea cu totul nouă care se naşte odată cu evenimentul pogoracircririi Sfacircntului Duh icircn ziua Cinzecimii peste SfinŃii Apostoli (cap 2) Biserica este adunarea celor care primesc Duhul Sfacircnt sinaxa bdquocelor plini de Duhul Sfacircntrdquo Sfacircntul Luca prezintă pe parcursul cărŃii creşterea Bisericii prin adăugarea la numărul iniŃial de creştini a altor oameni care crezacircnd icircn mărturia Apostolilor despre Hristos Cel răstignit şi Icircnviat se botează şi primesc Duhul Sfacircnt Creşterea Bisericii este lucrarea Duhului Sfacircnt Sfacircntul Luca arată creşterea Bisericii prin a face referire la zonele geografice unde se vesteşte Evanghelia şi apar comunităŃi creştine

Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau (247) Deci Biserica icircn toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace zidindu-se şi umblacircnd icircn

frica de Domnul şi sporea prin macircngacircierea Duhului Sfacircnt (931) Deci Bisericile se icircntăreau icircn credinŃă şi sporeau cu numărul icircn fiecare zi (165) Timpul Bisericii este timpul Duhului Sfacircnt Denumirea de Biserică icircn limba greacă este un cuvacircnt foarte sugestiv pentru icircnŃelesul ca

atare al realităŃii exprimate prin el ἐκκλησία ἐκκλεσιας ἡ (de la ἔκκλητος chemat sau convocat la o icircntrunire acesta este de la verbul ἐκκαλέω care icircnseamnă a chema a convoca Biserica este adunarea celor care se adună răspunzacircnd chemării adunarea celor chemaŃi şi care au răspuns chemării Păstrarea referirii la actul chemării este extrem de relevantă pentru realitatea Bisericii tocmai pentru că trimite la atmosfera de libertate icircn care se realizează adunarea credincioşilor Această conotaŃie exclude existenŃa oricărui factor de constracircngere chiar şi a celui ideologic Este vorba de răspunsul liber al oamenilor la mărturia Apostolilor despre Hristos şi la chemarea acestora de a se alătura ceor care au răspuns deja acestei chemări Termenul este folosit şi icircn Vechiul Testament nu cu icircnŃelesul tehnic din Noul Testament ci cu icircnŃelesul etimologic de adunare a poporului vezi Judecători 218 1 Cronici 29 1 Sensul se apropie atunci cacircnd numeşte adunarea poporului pentru scopuri cultice (Deuteronom 3130 321 Iosua 835 sau Fapte 738 ndash cuvacircntul lui Ştefan Evrei 212)

Traducerea romacircnească a renunŃat din păcate la acest termen păstracircnd termenul icircmprumutat din l latină şi care indică mai curacircnd locaşul icircn care se adună de obicei creştinii ndash basilica pierzacircnd sensul de adunare a celor care au răspuns chemării Chemarea este un concept teologic şi biblic fundamental care se regăseşte icircn spaŃiul relaŃiei mdintre Dumnezeu şi poporul Său atacirct icircn perioada vechi-testamentară cacirct şi icircn cea nou-testamentară

Termenul ca atare de Biserică este folosit şi cu trimitere la comunităŃile creştine din diferitele cetăŃi ceea ce numim astăzi Biserici locale 1541 Şi străbătea Siria şi Cilicia icircntărind Bisericile 165 Deci Bisericile se icircntăreau icircn credinŃă şi sporeau cu numărul icircn fiecare zi 1122 Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba pacircnă la Antiohia

Dar este folosită şi cu icircnŃelesul Bisericii celei una care icircnsumează toate comunităŃile 931 Deci Biserica icircn toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace zidindu-se şi umblacircnd icircn frica de Domnul şi sporea prin macircngacircierea Duhului Sfacircnt 2028 Drept aceea luaŃi aminte de voi icircnşivă şi de toată turma icircntru care Duhul Sfacircnt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu pe care a cacircştigat-o cu icircnsuşi sacircngele Său

148

148

Există o conştiinŃă eclesială foarte bine conturată şi exprimată icircn cartea Faptele Apostolilor

Icircn cartea Faptele Apostolilor nu icircntacirclnim o eclesiologie dezvoltată aşa cum icircntacirclnim icircn epistolele pauline ci o prezentare a mersului icircn istorie a Bisericii Există icircnsă şi ecoul eclesiologiei pauline Drept aceea luaŃi aminte de voi icircnşivă şi de toată turma icircntru care Duhul Sfacircnt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu pe care a cacircştigat-o cu icircnsuşi sacircngele Său (2028)

Icircn cartea Faptele Apostolilor avem modelul de istorie bisericească de istorie a Bisericii care ia icircn calcul natura dumnezeiesc-omenească a Bisericii semnalacircnd continuu prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt prin intermediul Apostolilor şi a celorlalŃi lucrători ai Evangheliei ca şi prin toŃi creştinii

Faptele Apostolilor ne prezintă şi informaŃii privind viaŃa Bisericii primare 241 Deci cei ce au primit cuvacircntul lui s-au botezat şi icircn ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete 242 Şi stăruiau icircn icircnvăŃătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni 243 Şi tot sufletul era cuprins de teamă căci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin apostoli şi mare frică icirci stăpacircnea pe toŃi 244 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte 245 Şi icircşi vindeau bunurile şi averile şi le icircmpărŃeau tuturor după cum avea nevoie fiecare 246 Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăŃia inimii 247 Lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporul Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau

Ave aici cacircteva elemente fundamentale ale vieŃii primilor creştini atenŃia acordată catehizării (stăruinŃa icircn icircnvăŃătura Apostolilor) viaŃa sacramentală centrată pe Botez şi pe Sfacircnta Euharistie (bdquofracircngerea pacirciniirdquo) comuniunea sau frăŃietate şi comunitatea bunurilor (245)

Avem informaŃii privind ierarhia sacramentală şi distribuirea diferitelor slujiri icircn Biserică Apostolii şi preoŃii sunt numiŃi icircmpreună indicacircnd categorii distincte de slujitori ai Evangheliei şi ai Bisericii

154 Şi sosind ei la Ierusalim au fost primiŃi de Biserică şi de apostoli şi de preoŃi şi au vestit cacircte a făcut Dumnezeu cu ei

1522 Atunci apostolii şi preoŃii cu toată Biserica au hotăracirct să aleagă bărbaŃi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia cu Pavel şi cu Barnaba pe Iuda cel numit Barsaba şi pe Sila bărbaŃi cu vază icircntre fraŃi

2017 Şi trimiŃacircnd din Milet la Efes a chemat la sine pe preoŃii Bisericii Există precizării privind racircnduirea preoŃilor prin hirotonie 1423 Şi hirotonindu-le preoŃi icircn fiecare biserică rugacircndu-se cu postiri i-au icircncredinŃat

pe ei Domnului icircn Care crezuseră Foarte importante referiri la slujiri diferite precum aceea de proroc şi de icircnvăŃător 131 Şi

erau icircn Biserica din Antiohia prooroci şi icircnvăŃători Barnaba şi Simeon ce se numea Niger Luciu Cirineul Manain cel ce fusese crescut icircmpreună cu Irod tetrarhul şi Saul

Sau grupul celor şapte (diaconi) din cap 7

DUHUL SFAcircNT ŞI ESHATOLOGIA

149

149

O altă temă foarte importantă icircn Faptele Apostolilor este cea care priveşte Eshatologia ContribuŃia cărŃii Faptele Apostolilor la elaborarea eshatologiei este foarte importantă

Icircn prima sa cuvacircntare după pogoracircrea Sfacircntului Duh Sfacircntul Apostol Petru identifică evenimentul acesta extraordinar cu un eveniment eshatologic Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil 217 Iar icircn zilele din urmă zice Domnul voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătracircnii voştri vise vor visa Acts 217 καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡmicroέραις λέγει ὁ θεός ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ πνεύmicroατός microου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα καὶ προφητεύσουσιν οἱ υἱοὶ ὑmicroῶν καὶ αἱ θυγατέρες ὑmicroῶν καὶ οἱ νεανίσκοι ὑmicroῶν ὁράσεις ὄψονται καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑmicroῶν ἐνυπνίοις ἐνυπνιασθήσονταιmiddot

Trebuie menŃionat că atribuim termenului eshatologie un sens extins Plecacircnd de la faptul că el se referă la realităŃile din urmă de la sfacircrşitul lumii la realităŃile de după sfacircrşitul lumii şi luacircnd icircn calcul faptul că există posibilitatea participării icircncă de pe acum la realităŃile ultime eshatologice orice realitatea care implică această participare este numită eshatologică IcircnŃelesul principal al cuvacircntului este dat de realitatea icircmpărtăşirii de lumea dumnezeiască care se va porduce după sfacircrşitul chipului istoric al lumii Lucrul esenŃial care se va icircntacircmpla la sfacircrşit va fi icircntacirclnirea cu Dumnezeu şi cu cele dumnezeişti Dar ceea ce atunci se va icircntacircmplă cu măpsura deplinătăŃii este accesibil icircncă din timpul istoric dar numai icircn parte

Biserica este prin excelenŃă o realitatea eshatologică pentru că reprezintă exact icircntacirclnirea dintre om şi Dumnezeu prin umplerea omului de Duhul Sfacircnt la botez Biserica este exact atacirct cacirct lumea se icircmpărtăşeşte de Duhul Sfacircnt Biserica este experierea anticipată şi parŃială a realităŃilor eshatologice a realităŃilor veacului viitor

Această eshatologie concretizată icircntr-o eclesiologie eshatologică este icircn acord cu eshatologia celorlalte cărŃi nou-testamentare (vezi Evanghelia după Ioan sau Epistolele pauline) şi cu tradiŃia ulterioară a Bisericii reflectată pacircnă icircn cel mai mic detaliu din viaŃa Bisericii Teologia academică este singura care pare să fi pierdut icircnŃelesul lărgit al eshatologiei cu trimitere la icircmpărtăşirea de pe acum de realităŃile ultime vorbind la acest capitol numai despre sfacircrşitul lumii şi ceea ce se va icircntacircmpla după aceea

Aşadar Duhul Sfacircnt Biserica şi Eshatologia sunt realităŃi care trebuie luate icircmpreună Biserica este o realitate eshatologică icircntrucacirct reprezintă sinaxa celor plini de Duh Sfacircnt

15 FAPTELE APOSTOLILOR - CUPRINS Icircn cele ce urmează prezentăm icircn detaliu cuprinsul cărŃii Faptele Apostolilor punctacircnd

principalele secŃiuni ale cărŃii

I DE LA IERUSALIM LA ANTIOHIA 1 1 ndash 12 25 Propovăduirea Evangheliei şi răspacircndirea creştinismului icircn Palestina şi Siria de către

Sfacircntu Apostol Petru şi alŃi Apostoli 1 Zilele premergătoare pogoracircrii Sfacircntului Duh 1 1 ndash26

150

150

Prologul (1 1-1 11) ndash adresare referire la ultimile arătări ale Macircntuitorului după Icircnviere ultimile sfaturi date ucenicilor făgăduinŃa Duhului Sfacircnt IcircnălŃarea Domnului

Completarea numărului apostolilor prin alegerea lui Matia icircn locul lui Iuda (1 12-26) revenirea icircn Ierusalim de pe muntele Măslinilor lista cu cei 11 stăruinŃa icircn rugăciune cacircntarea lui Petru alegerea lui Matia

2 Pogoracircrea Duhului Sfacircnt şi naşterea Bisericii Creştine 2 1ndash47 1111 Pogoracircrea Duhului Sfacircnt (2 1 ndash 2 13) semnele icircnsoŃitoare vuiet limbi de foc şi efectele

imediate umplerea de Duh Sfacircnt şi vorbirea icircn limbi adunarea mulŃimii martoră la eveniment din toate neamurile nedumerirea ce s-a iscat

Cuvacircntarea lui Petru (2 14-36) explicarea evenimentului nu sunt beŃi ci s-a icircmplinit făgăduinŃa umplerii de Duh Sfacircnt făcută de proorocul Ioil Iisus Nazarineanul pe care iudeiii L-au răstignit deşi era cel care despre care au vorbit proorocii Dumnezeu l-a icircnviat şi apostolii sunt martori ai Acestuia Acest Iisus s-a icircnălŃat la dreapta lui Dumnezeu şi primind făgăduinŃa Duhului l-a revărsat peste Apostoli lucru la care mulŃimea era martoră

Prima comunitate se naşte (2 37 -41) icircn urma cuvacircntării lui Petru au primit icircndemnul de a se pocăi şi boteza trei mii de suflete primind iertarea păcatelor şi darul Duhului Sfacircnt

ViaŃa primei comunităŃi creştine stăruinŃa icircn icircnvăŃăturile Apostolilor viaŃă comunitară fracircngerea pacircinii şi rugăciuni multe minuni săvacircrşite de apostoli icircn Ierusalim şi teama stăpacircnea pe toŃi toŃi cei ce credeau aveau toate de obşte viaŃă de obşte biserica sporea zilnic

3 Biserica din Ierusalim ndash secvenŃe reprezentative 3 1ndash5 42 Vindecarea ologului de la Poarta Frumoasă de către Petru şi Ioan (3 1-11) uimirea

mulŃimii care se adună icircn pridvorul lui Solomon Cuvacircntarea lui Petru (3 12-26) icircn urma vindecării Petru explică faptul că vindecarea a

săvacircrşit-o nu puterea lor ci Dumnezeul părinŃilor lor care a slăvit pe Fiul Său Iisus dat la moarte de către cei ce ascultau credinŃa icircn Iisus a dăruit vindecarea ologului chemare la pocăinŃă şi icircntoarcere pentru a putea primi şi ei pe Iisus Hristos Cel mai dinainte vestit de toŃi proorocii

Icircn faŃa Sinedriului Petru şi Ioan (4 1-22) prinşi de preoŃi căpetenia gărzii templului şi saducheii pe cacircnd vorbea Petru mulŃimii cei doi apostoli sunt icircnchişi şi aduşi icircn faŃa Sinedriului pentru a explica cele săvacircrşite cuvacircntarea lui Petru icircn faŃa Sinedriului icircn care reia cele spuse icircn faŃa mulŃimii deliberarea Sinedriului icircn sensul eliberării cu condiŃia să nu mai vorbească mulŃimii despre numele lui Iisus răspunsul lui Petru şi Ioan ascultăm de Dumnezeu şi nu de oameni nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi auzit

Rugăciunea credincioşilor după eliberarea celor doi apostoli (4 23-31) pentru ca Domnul să dea icircndrăzneală Apostolilor icircn ciuda ameninŃărilor iudeilor şi să săvacircrşească semne şi minuni prin numele lui Iisus Hristos

ViaŃa comunitară a Bisericii (4 23 ndash5 11) bdquocei ce au crezut erau unardquo şi bdquotoate le erau de obşterdquo mărturisirea cu putere a Icircnvierii Domnului de către Apostoli har mare era peste toŃi exemplul bun al lui Barnaba cel născut icircn Cipru icircn ceea ce priveşte aducerea bunurilor la picioarelor apostolilor şi exemplul negativ al lui Anania şi Safira

RecapitularendashbilanŃ a stării comunităŃii creştine (5 12-16) prin Apostoli se făceau multe semne şi minuni mulŃi bolnavi din Ierusalim şi din icircmprejurimi erau aduşi pentru a fi vindecaŃi numărul credincioşilor sporea continuu

151

151

O nouă icircnchidere a apostolilor (5 17-42) arhiereul şi saducheii plini de pizmă au icircnchis pe apostoli icircn temniŃa obştească eliberarea minunată de către icircnger Apostolii aduşi din nou icircn faŃa Sinedriului reproşul Arhiereului care continua să icircnveŃe şi răspunsul Sfacircntului Petru Ascultăm de Dumnezeu Acesta a icircnviat pe Hristos pe care voi l-aŃi omoracirct L-a icircnălŃat Stăpacircnitor şi Macircntuitor ca să dea lui Israel pocăinŃă Apostolii şi Duhul Sfacircnt sunt martori ai acestor evenimente IntervenŃia lui Gamaliel dacă este de la Dumnezeuhellip Apostolii sunt eliberaŃi după ce sunt bătuŃi şi continuă toată ziua icircn templu şi prin case să icircnveŃe

4 Icircnceputurile creştinismului elenistic 6 1 ndash 8 40 Alegerea celor 7 diaconi (6 1-7) discursul celor 12 asupra necesităŃi alegerii unor noi

slujitori alegerea şi hirotonirea celor şapte sporirea continuă a Bisericii Activitatea şi prinderea Sfacircntului Ştefan (6 8-15) Ştefan plin de har făcea minuni şi

semne mari pizmuit de către libertini cireneni şi alexandrini Ştefan este acuzat de hulă prins şi dus icircn faŃa sinedriului

Cuvacircntarea şi martiriul Sfacircntului Ştefan (7 1 ndash 8 3) retrospectivă a istoriei vechitestamentare pacircnă la Solomon arătacircnd că iudeii au stat mereu icircmpotriva Duhului şi a proorocilor vederea slavei lui Dumnezeu de către Ştefan omoracircrea cu pietre Prigoana Bisericii de către Saul care participase la omoracircrea lui Ştefan

Propovăduirea Evangheliei icircn Samaria de către Filip (8 4-40) Filip era ascultat de mulŃi săvacircrşea vindecări mulŃi credeau şi se botezau Vizita Apostolilor Petru şi Ioan icircn Samaria primirea Duhului Sfacircnt de către cei botezaŃi prin punerea macircinilor Apostolilor episodul cu Simon Magul care icircncearcă să cumpere puterea harului Filip trimis de icircnger botează pe dregătorul reginei Candachia a Egiptului Filip binevestea prin toate cetăŃile pacircnă a sosit icircn Cezareea

5 Convertirea lui Saul 9 1ndash31 Convertirea pe drumul Damascului (9 1ndash9) Saul trimis la Damasc pentru a prinde pe

creştini şi a-i aduce legaŃi la Ierusalim arătarea Domnului şi chemarea lui Pavel Pavel la Damasc şi la Ierusalim (9 10-30) Anania este trimis de Domnul să-l boteze pe

Pavel care a devenit bdquovas ales ca să poarte numele Domnului icircnaintea neamurilorhelliprdquo Saul icircncepe să propovăduiască pe Iisus spre mirarea Iudeilor AmeninŃat de iudei este salvat noaptea vine la Ierusalim unde ucenicii se temeau de el dar Barnaba icircl prezintă Apostolilor ameninŃat de elenişti Saul este dus icircn Cezareea şi apoi icircn Tars

6 Icircnceputul propovăduirii Evangheliei la neamuri 9 32 ndash 11 30 Predica lui Petru icircn Lida şi Iope (9 32-43) vindecarea lui Enea icircn Lida şi icircnvierea Tavitei

icircn Iope Convertirea Sutaşului Corneliu (10 1 ndash 11 18) Icircngerul icircl icircndeamnă pe Corneliu din

Cezareea să cheme pe Petru de la Iope vedenia lui Petru cu macircncărurile necurate şi primirea trimişilor lui Corneliu la icircndemnul Duhului Petru vine la casa lui Corneliu unde erau adunaŃi mulŃi Cuvacircntarea lui Petru icircn casa lui Corneliu Iisus cel care a vindecat şi a făcut mult bine despre care dau mărturie Apostolii a fost omoracirct de iudei dar Dumnezeu l-a icircnviat şi s-a arătat după Icircnvierea Sa Apostolilor şi le-a poruncit să propovăduiască aceasta despre el mărturisesc proorocii şi tot ce crede icircn el va primi iertarea păcatelor peste cei prezenŃi se pogoară Duhul

152

152

Sfacircnt fapt care uimeşte pe iudei urmează botezul celor de faŃă Petru rămacircne cacircteva zile cu ei la Ierusalim Petru explică celorlalŃi cu a ajuns să boteze pe Corneliu

Icircnceputurile Bisericii icircn Antiohia (11 19-30) a Icircntemeierea Bisericii din Antiohia de către creştinii risipiŃi după martiriul lui Ştefan b Trimiterea lui Barnaba la Antiohia Saul este adus din Tars de către Barnaba icircn Antiohia icircmpreună merg la Ierusalim cu ajutoare icircn timpul foametei prevestită de Agar

PersecuŃiile Bisericii icircn timpul lui Irod (12 1-25) Iacov fratele lui Ioan este ucis Petru icircnchis icircn temniŃă Petru este eliberat icircn chip minunat de către icircnger şi adus la casa Mariei mama lui Ioan Macircnios Irod ucide pe paznicii icircnchisorii şi pleacă la Cezareea unde icircşi află sfacircrşitul ca pedeapsă pentru că era cinstit ca zeu Barnaba şi Saul se icircntorc la Antiohia luacircnd cu ei şi pe Ioan Marcu

II DE LA ANTIOHIA LA ROMA 13 1ndash28 31

Călătoriile Misionare ale Sfacircntului Pavel pacircnă la prinderea şi ducerea sa la Roma la

judecata Cezarului 1 Prima Călătorie Misionară al lui Pavel şi Barnaba 13 1ndash14 28 Pavel şi Barnaba sunt investiŃi pentru misiunea la neamuri (13 1ndash3 ) Misiune icircn Cipru (13 4-12) plecaŃi din portul Seleucia ajung la Salamina şi străbat toată

insula pacircnă la Pafos bdquovestind cuvacircntul icircn sinagogi rdquo icircn Pafos este convertit proconsulul Sergiu Paulus şi icircnfracircnt vrăjitorul Elimas

Misiune icircn Galatia (13 13ndash14 28) Perga Pamfiliei Ioan Marcu se icircntoarce la Ierusalim Antiohia Pisidiei (13 14-52) Invitat de mai marii Sinagogii Pavel rosteşte o importantă

cuvacircntare retrospectivă a istoriei vechitestamentare desfăşurarea evenimentelor legate de Macircntuitorul Hristos - o scurtă retrospectivă a istoriei macircntuirii icircncepacircnd cu Ioan Botezătorul ndash cum a fost răstignit a fost icircnviat de Dumnezeu şi vestirea iertării păcatelor icircn sacircmbăta următoare iudeii plini de pizmă au ridicat prigoană icircmpotriva celor doi apostoli care au plecat icircn Iconiu

Iconiu şi Listra (14 1-18) Icircn Iconiu se crează două tabere una potrivnică şi una favorabilă sunt ameninŃaŃi cu uciderea şi pleacă la Listra vindecarea ologului icircn urma căreia mulŃimile icirci consideră zei Pavel potoleşte mulŃimile iudeii de la Antiohia şi Iconiu vin şi-l bat cu pietre pacircnă icircl consideră mort

Derbe şi icircntoarcerea prin Listra Iconiu la Antiohia (14 19-28) vizitează comunităŃile icircntemeiate hirotonindu-le preoŃi Pisidia Pamfilia Perga Atalia ndash cu corabia la Antiohia unde adunacircnd Biserica au vestit cum a deschis Dumnezeu neamurilor uşa credinŃei

2 DiscuŃiile icircn legătură cu libertatea creştinilor dintre neamuri faŃă de legea

iudaică 15 1ndash41 Tulburările din Antiohia şi Ierusalim cu privire la creştinii dintre neamuri Pavel şi

Barnaba vin la Ierusalim pentru a lămuri această icircntrebare dar şi aici părerile sunt icircmpărŃite Sinodul Apostolic de la Ierusalim (15 6-29) apostolii şi preoŃii s-au adunat ca să discute

această problemă cuvacircntarea lui Petru pledează pentru scutirea de lege a creştinilor dintre neamuri cuvacircntarea lui Iacov propune ca aceştia să respecte cacircteva lucruri să se ferească de

153

153

jertfele idolilor de desfracircu de animale sugrumate şi de sacircnge La Antiohia alături de Pavel şi Barnaba sunt trimişi Sila şi Iuda Barsaba cu scrisoarea ce conŃinea hotăracircrea sinodului

Pavel şi Barnaba la Antiohia propovăduiau (15 30-41) hotărăsc plecarea icircn misiune despărŃirea lui Pavel de Barnaba

3 A doua călătorie misionară a lui Pavel 15 36- 18 28 Galatia şi Asia Derbe Listra de unde este luat Timotei străbat Frigia Galatia ajung la

Troa vedenia din Troa Pavel este icircndemnat să treacă icircn Macedonia Icircn Macedonia Samotracia Neapoli Filipi Pavel vorbeşte femeilor adunate la racircu pentru

rugăciune botezul Lidiei şi invitarea lui Pavel icircn casa acesteia alungarea duhului pitonicesc din

slujnică acuzarea lui Pavel şi Sila de către stăpacircnul slujnicei şi baterea cu vergi a apostolilor şi aruncarea icircn temniŃă minunea din temniŃă cu deschiderea uşilor şi a legăturilor botezul temnicerului şi a casei sale elibera din temniŃă

Tesalonic (17 1-9) prin Amfipoli şi Apolonia trei sacircmbete le vorbeşte icircn sinagogă unii cred iudeii se umplu de pizmă şi se ridică icircmpotriva lui Iason mai marele sinagogii

Bereea (17 10-15) aici au primit cuvacircntul cu toată osacircrdia dar sunt alungaŃi de iudeii veniŃi din Tesalonic

3 Icircn Asia Atena Pavel este invitat de filosofi icircn Areopag importanta cuvacircntare a lui Pavel icircn

Areopag (17 16-34) Auzind de icircnviere unii icircl iau icircn racircs alŃii cred şi se convertesc Dionisie Areopagitul şi Damaris

Corint (17 1-17) icircntacirclnirea cu Acvila şi Priscila şi Reicircntacirclnirea cu Timotei şi Sila hulit de iudei se mută icircn casa lui Titus botezul lu Crispus mai marele sinagogii Pave icircncurajat de Domnul icircn vis rămacircne icircn Corint un an şi şase luni pe timpul Proconsulului Galion iudeii icircl duc icircn faŃa tribunalului pe Pavel

Efes (18 18-23) Icircmpreună cu Acvila şi Priscila Pavel depune făgăduinŃă la Chenhreea şi sosesc la Efes Pavel nu rămacircne aici deoarece se grăbea să ajungă la Ierusalim de la Ierusalim merge la Antiohia

Apollo la Efes apoi la Corint (18 24-28) 4 A treia călătorie misionară 19 1-26 32 Pavel la Efes (19 23-41) botezul ucenicilor lui Ioan trei luni vorbeşte icircn sinagogă şi doi

ani icircn şcoala lui Tiranus de unde toŃi cei ce locuiau icircn Asia şi iudei şi elini au auzit cuvacircntul lui Dumnezeu minuni nemaiicircntacirclnite săvacircrşite de Pavel unii din vrăjitori icircşi ard cărŃile răscoala argintarului Dimitrie apărător al zeiŃei Artemisa mulŃimea potolită de secretarulhellip

5 Icircn Macedonia şi Ahaia 20 1-4 Vizitează pe creştini dacircnd sfaturi icircn Grecia stă trei luni 6 Icircntoarcerea la Ierusalim 20 5-21 26 Iudeii uneltesc icircmpotriva vieŃii lui şi hotărăşte să se icircntoarcă prin Macedonia icircmpreună cu

Sosipatru Aristarh Gaius Timotei Tihic şi Trofim de la Filipi la Troa cu corabia

154

154

La Troa rămacircn şapte zile (20 5-16) Icircn ziua icircntacirci a săptămacircnii fracircngerea pacircinii icircnvierea lui Eutihie de aici merg la Milet

La Milet (20 17-38) Cuvacircntarea lui Pavel icircn faŃa preoŃilor din Efes Apologie vestire a lanŃurilor icircndemn la multă grijă vestirea tulburărilor provocate de eretici despărŃire emoŃionantă

De la Milet la Cezareea (21 1-14) prin Cos Rodos Patra cu corabia spre Fenicia au coboacirct la Tir unde rămacircne şapte zile cu ucenicii cu corabia la Ptolemaida şi de aici la Cezareea icircn casa lui Filip diaconul proorocia lui Agav cu privire la lanŃurile lui Pavel

La Ierusalim (21 27-40) primit cu bucurie de fraŃi icircntacirclnire cu Iacov şi toŃi preoŃii relatarea celor icircntacircmplate icircn călătorie Pavel primeşte votul nazarietului icircmpreună cu alŃi patru bărbaŃi pentru a convinge pe iudei că respectă legea mulŃimea icircntăracirctată icircmpotriva lui Pavel icircn Templu tras afară de mulŃime pentru a fi omoracirct Pavel este salvat de comandantul cohortei şi pus icircn lanŃuri Pavel cere să vorbească poporului

7 Pavel icircn lanŃuri 21 27ndash28-3 Prima cuvacircntare apostolică al lui Pavel (22 1 -21) apărarea mea faŃă de voi retrospectivă

biografică cu relatarea amănunŃită a convertirii pe drumul Damascului Iudeii cer moartea lui Pavel (22 22-30) comandantul porunceşte să fie biciuit Pavel face

caz de cetăŃenia lui romană Eliberat şi dus icircn faŃa Sinedriului Pavel icircn faŃa Sinedriului (22 30 ndash 23 22) neicircnŃelegere icircntre farisei şi saduchei icircn privinŃa

lui Pavel Pavel icircnchis icircn fortăreaŃă 40 de iudei se leagă să-l omoare icircnştiinŃat de Pavel comandantul icircl scapă de uneltirile iudeilor trimiŃacircndu-l la Cezareea

Pavel la Cezareea (24 1-26 32) ndash rămacircne doi ani (cf F 24 27) Pavel trimis la Cezareea cu scrisoarea către procuratorul Felix

Icircn faŃa procuratorului Felix 24 1-27 Pacircracircşii lui Pavel icirci aduc icircnvinuiri Pavel se apără24 10-21 Pavel icircnchis cu regim lejer

vorbeşte lui Felix şi soŃiei sale Icircn faŃa lui Porcius Festus 25 1-27 La Ierusalim iudeii cer lui Festus să-l trimită pe Pavel la Ierusalim cu gacircndul să-l ucidă pe

drum Icircntors la Cezareea Festus aduce cu sine şi pacircracircşi de-ai lui Pavel apărarea lui Pavel icircn faŃa lui Festus Pavel cere judecata Cezarului Festus vorbeşte regelui Agripa sosit icircn Cezareea despre Pavel şi se consultă icircn privinŃa acestuia

Pavel se apără icircn faŃa regelui Agripa 26 1-32 Retrospectivă autobiografică cu insistenŃă asupra convertirii pe drumul Damascului 26

2-23 Agripa către Festus acest om ar putea fi lăsat liber dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezarul

Călătoria spre Roma (27 1 - 28 16) Plecarea spre Roma cu corabia icircn compania lui Aristarh şi Luca sub paza lui Iuliu sutaşul din cohorta Augustă pe coasta Asiei Sion unde Pavel icircşi vizitează prietenii pe lacircngă Cipru Marea Ciliciei şi Pamfiliei Mira Lichiei Pe o corabie din Alexandria care mergea icircn Italia pe lacircngă Creta popas la limanuri bune naufragiu furtună mare multe zile prezicerea lui Pavel că nu va pieri nici unul numai corabia toŃi cei 276 de călători scapă la Ńărm

Icircn Malta 28 1-11 Pavel muşcat de viperă nu păŃeşte nimic vindecă pe tatăl lui Publiu şi mulŃi bolnavi

Pavel la Roma (28 12) după o călătorie şi cacircteva mici popasuri Pavel ajunge la Roma unde i se rezervă un regim lejer Se apără icircn faŃa mai marilor iudeilor aceştia cer lui Pavel

155

155

amănunte despre bdquoeresul acestardquo căruia peste tot i se stă icircmpotrivă neicircnŃelegeri icircntre iudei unii credeau alŃii nu Pavel icirci mustră vestindu-le că macircntuirea pregătită lor s-a trimis neamurilor şi ele vor asculta Pavel rămacircne doi ani icircn casa luată cu chirie primind pe toŃi şi vestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu cu toată icircndrăzneala şi fără piedică

Page 3: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,

8 Exegeză la Matei 2 1-12 Magii de la Răsărit 81 Textul 82 Comentarii

9 Fuga icircn Egipt şi icircntoarcerea icircn Nazaret (213-23) 91 Textul 92 Comentarii

10 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28] 101 Scurtă introducere 102 Textul 103 Comentarii

11 Botezul Domnului sau Teofania descoperirea sau arătarea Fiului lui Dumnezeu (313-17) 111 Textul 112 Comentarii

12 Predica de pe Munte Matei cap 5-7 121 ConsideraŃii generale (după şi icircn dialog cu U Luz op cit I 214) 122 Comentarii teologice 1221 Despre măsura deplinătăŃii

1 Bibliografie

Bibliografia privitoare la Evanghelia după Matei este foarte bogată icircn limbile străine de circulaŃie şi destul de săracă icircn limba romacircnă Pentru o listă bibliografică foarte cuprinzătoare atacirct la nivelul comentariilor cacirct şi la nivelul studiilor tematice a se vedea comentariul lui Ulrich Luz Icircn limba romacircnă singurul comentariu original la Evanghelia după Matei este semnat de Pr prof dr Vasile Gheorghiu Cel semnat de Pr prof dr Leon Arion reia comentariul lui Gheorghiu adaptacircndu-l mai ales la nivelul limbajului Bibliografia cuprinsă icircn lista de mai jos este una selectivă reŃinacircnd lucrările mai importante icircn limba romacircnă şi cacircteva dintre cele provenind din literatura străină de specialitate

Dacă ar fi să reducem la maximum selecŃia am reŃine desigur Omiliile la Matei ale Sfacircntului Ioan Gură de Aur o capodoperă a geniului care nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui teolog a uni preot sau a unui profesor de religie şi dintre cele moderne Comentariul la Matei al lui Ulrich Luz un comentariu foarte documentat cuprinzător şi echilibrat ca abordare cu contribuŃii extrem de valoroase privind istoria exegezei şi mai ales receptarea de către Biserică a Evangheliei sau a diferitelor teme importante din Evanghelia după Matei

11 Chestiuni introductive 1 Pr Prof Dr Vasile MIHOC Introducere icircn Noul Testament vol I Teofania Sibiu 2001 2 Pr Prof Dr Nicolae NICOLAESCU Pr Prof Dr Grigorie MARCU Pr Prof Dr

Sofron VLAD Pr Prof Dr Liviu MUNTEANU Studiul Noului Testament pentru Institutele Teologice Ed IBMBOR Bucreşti 19833

3 Σάββας Αγουρίδης Εισαγωγή εις την Καινή ∆ιαθήκην Εκδόσεις Γρηγόρη Αθήνα 1971

4 Ιωάννης Καραβιδόπουλος Εισαγωγή στην Καινή ∆ιαθήκη Εκδόσεις Πουρνάρα Θεσσαλονίκη 1995

5 Ιωάννης Παναγόπουλος Εισαγωγή στην Καινή ∆ιαθήκη Αθήνα 1994 6 Helmut KOESTER Introduction to the New Testament Vol 1 History Culture and

Religion of the Hellenistic Age Vol 2 History and Literature of Early 7 Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer Roland E Murphu Introducere şi comentariu

la Sfacircnta Scriptură vol I Galaxia Gutemberg 2005 pag 921-930

12Comentarii 121 Patristice

1 Sf Ioan Gură de Aur PG 5758 Trad rom Omilii la Matei (Trad de Pr D Fecioru)

EIBMBOR Bucureşti 1994 2 Origen PG 13 SC 162 1970 3 Sf Efrem Sirul SC 121 1966 4 Sf Chiril al Alexandriei PG 72 365-474 5 Teofilact al Bulgariei PG 123 144-488 Trad rom Sfacircntul Teofilact al Bulgariei

Tacirclcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei şi Marcu Editura Sofia 1998 6 Evtimie Zigaben PG 129 112-766 Vezi traducerea rom Zigabenos Eutimie (sau

invers) Comentar asupra Sfintei Evanghelii după Matei (vol I) trad din lb greacă de Grigore pr prof C şi Saru pr prof Sava T după ediŃia lui Teoclitos Farmachides Ed Cozia Rm Vacirclcea 1931 301 p Zigabenos Eutimie (sau invers) Comentar asupra Sfintei Evanghelii după Matei (vol II) trad din lb greacă de Grigore pr prof C şi Saru pr prof Sava T după ediŃia lui Teoclitos Farmachides Ed Cozia Rm Vacirclcea 1933 424 p

122 Comentarii moderne

1 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol I Ed

autorului CernăuŃi 1925 240 p 2 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol II Ed

autorului CernăuŃi 1927 256 p 3 Dr L G Munteanu Predica de pe munte studiu exegetic Cluj 1932 (Ed autorului)

141 p 4 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol III Ed

autorului CernăuŃi 1933 350 p 5 Arion pr dr Leon Comentarii la Matei vol I Ed Limes Cluj 1999 260 p 6 Arion pr dr Leon Comentarii la Matei vol II Ed Limes Cluj 1999 250 p 7 Lagrange M J Evangile selon Saint Matthieu Paris 1927 8 Benoit P LrsquoEvangile selon Saint Matthieu Paris 1972 9 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis

1992 10 Ulrich LUZ MATTHEW 8-20 Fortress Press Miniapolis 2001 11 Beacuteda RIGAUX Teacutemoignage de lrsquoEacutevangile de Matthieu Descleacutee de Brouwer 1967 12 M-J Lagange 19414 13 Σάββας Αγουρίδης Ματθαίος o Ευαγγελιστής Εκδόσεις Άρτος Ζωής Αθήνα 2000

123 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev Matei

1 Sf Grigorie de Nyssa La Fericiri PG 441193-1301 2 Sf Grigorie de Nyssa La Rugăciunea Domnească PG 44 1114-1172 3 Maxim Mărturisitorul La rugăciunea Tatăl nostru PG 90 872-909 4 Ieronim Fericitul Comentar la Sfacircnta Evanghelie după Matei (I) MB 11-121990 pp

48-56 trad de pr prof dr Nicolae Neaga 5 Ieronim Fericitul Comentar la Sfacircnta Evanghelie după Matei (II) MB 4-61991 pp

83-89 trad de pr prof dr Nicolae Neaga 6 Ciprian Sfacircntul Explicarea rugăciunii Tatăl nostru trad din lb greacă de Pacircslaru pr

Matei Instit de editură creştină Rm Vacirclcea 1937 72 p 7 Neaga pr prof dr Nicolae Predica de pe munte comentată de Fericitul Ieronim MB

1-21990 pp 7-24

124 Studii

1 Scriban arhim Iuliu Comentariul Sfintei Evanghelii Genealogiile Macircntuitorului la Sf Matei şi Sf Luca BOR 31922 pp 206-215 2 Bănescu prot dr Marcu FuncŃia metaforei icircn Predica de pe munte (I) MB 11-121984 pp 679-691 3 Bănescu prot dr Marcu FuncŃia metaforei icircn Predica de pe munte (II) MB 1-21985 pp 15-23 4 Caraza diac asist Ioan bdquoFiŃi desăvacircrşiŃi precum şi Tatăl vostru cel Ceresc este desăvacircrşit (Matei 5 48)rdquo O 11994 pp 171-172 5 Ciudin pr dr N Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia Sf Matei Studiu după textul ebraic şi LXX Ed Cartea romacircnească Bucureşti 1942 53 p 6 Preot dr N Ciudin Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia după Mateiu Studiu după textul ebraic şi LXX Bucureşti 19 7 Ciudin pr N Genealogia Macircntuitorului după Evanghelia Sf Matei icircn raport cu datele Vechiului Testament Studiu analitic după textul ebraic şi LXX Tipogr Progresul Iaşi 1941 15 p 8 Ghia pr prof dr Gh I Atitudinea Macircntuitorului faŃă de legea Vechiului Testament ContribuŃie la exegeza Noului Testament Ed Ramuri Craiova 1929 102 p 9 Constantinescu pr prof Ioan bdquoCuvacircntarea eshatologică a Domnului nostru Iisus Hristos - scurt comentariurdquo GB 1-21979 pp 51-77 10 Constantinescu pr prof Ioan bdquoCuvacircntarea misionară a Macircntuitorului la trimiterea Apostolilor la propovăduirerdquo GB 1-31983 pp 67-84 11 Constantinescu pr prof Ioan bdquoIcircnvierea Domnului nostru Iisus Hristos după cele patru Evangheliirdquo GB 21987 pp 60-101 12 Constantinescu pr prof Ioan bdquoPatimile şi moartea Macircntuitorului Hristos după cele patru Evangheliirdquo GB 21988 pp 45-103 13 Marguerat D Le jugement dans lrsquoevangile de Matthieu Geneve 1981 14 Mohrlang R Matthew and Paul (SNTSMS 48) Cambridge 1985 15 Przybylski B Righteousness in Matthew (SNTSMS 41) Cambridge 1980

2 Caracteristici generale

21 Evanghelia după Matei ocupă primul loc icircntre cele patru Evanghelii şi primul loc icircntre cărŃile Noului Testament Este aşadar cartea cu care icircncepe Noul Testament Icircncă de la icircnceputurile Bisericii a ocupat primul loc (I Panagopoulos opcit p75) TradiŃia manuscrisă o plasează fără excepŃie pe primul loc ceea ce arată că nu a existat nici un fel de ezitare icircn acest sens De ce a fost aşezată prima icircn Canonul NT De ce a fost aşezată icircnaintea celorlalte trei Evanghelii Iată trei posibile răspunsuri

a Criteriul cronologic poate fi un argument Este posibil ca Biserica primară să fi aplicat criteriul cronologic aşezacircnd cele patru Evanghelii icircn canonul nou-testamentar icircn ordine cronologică Conforma tradiŃiei Evanghelia după Matei cel puŃin icircn varianta iniŃială aramaică a fost scrisă icircnaintea celorlalte trei

b Evanghelia după Matei este o punte firească şi consistentă icircntre Vechiul şi Noul Testament face cel mai bine şi cel mai firesc legătura icircntre Vechiul şi Noul Testament Evanghelia după Matei materializează şi afirmă cel mai convingător continuitatea şi unitatea celor două Testamente cele două părŃi ale aceluiaşi icircntreg care este Dumnezeiasca Scriptură Acesta este răspunsul acceptat de majoritatea exegeŃilor icircntărit cu atacirct mai mult de ipoteza care s-a impus chiar şi icircn spaŃiul ortodox conform căreia Evanghelia după Marcu ar fi fost scrisă prima

c Caracterul didactic sistematic ndash aproape programatic - al acesteia care oferea o imagine cacirct mai completă atacirct din punct de vedere ale faptelor cacirct şi al icircnvăŃăturii Macircntuitorului poate fi un alt argument pentru care Biserica primelor veacuri a aşezat Evanghelia după Matei icircn fruntea celorlalte Evanghelii

22 Evanghelia după Matei este cea mai cunoscută Evanghelie dintre cele patru

Evanghelii canonice Majoritatea din cuvintele Macircntuitorului Hristos ca şi evenimentele importante din viaŃa şi activitatea pămacircntească a Acestuia sunt cunoscute icircn bdquovarianta Mateirdquo De ce Foarte probabil din următoarele motive

a Faptul de a fi fost aşezată icircn fruntea cărŃilor NT şi de a se fi bucurat de prioritatea lecturii Nu este icircnsă singurul Trebuie Ńinut seama şi de faptul că circulaŃia foarte largă chiar icircn Biserica primară a impus-o icircn egală măsură conştiinŃei eclesiale

b Faptul de a fi fost scrisă pentru iudei şi pentru iudeo-creştini asociat ponderii pe care icircl are icircn istoria Bisericii primare elementul iudeo-creştin ca şi nevoia delimitării din ce icircn ce mai ferme a Bisericii faŃă de Sinagogă şi a elaborării raportului dintre Evanghelie şi Legea vechi-testamentară

c Predica de pe Munte - receptată ca o sinteză a Evangheliei Macircntuitorului şi ca un discurs programatic normativ pentru viaŃa creştinilor şi ca o replică a Evangheliei dată Legii vechi ndash cacirct şi celelalte bogatelor culegeri de cuvinte ale Macircntuitorului (icircn total cele cinci sau şase discursuri mari icircn care Sf Evanghelist Matei concentrează mare parte din icircnvăŃătura Macircntuitorului Hristos

d A fost receptată foarte repede de Biserica universală şi a exercitat cea mai importantă influenŃă asupra vieŃii Bisericii icircn primele două secole dar şi după aceea Icircntacirclnim citată Ev Mt chiar din sec II (vezi 1 Clem467 şu Epistola lui Barnaba 414 Didahiile 82 Ignatie Teoforul Către Policarp 1322) Justin Martirul şi Filosoful foloseşte culegere de cuvinte ale Macircntuitorului din Ev Mt

(Apolog I 15-17) Ev Mt este citată frecvent şi de ceilalŃi apologeŃi din sec II e A fost şi este folosită cel mai mult icircn viaŃa liturgică a Bisericii A fost socotită

ca Evanghelia bisericească prin excelenŃă Dat fiind faptul că pentru mult timp contactul credincioşilor cu Evangheliile era realizat aproape exclusiv prin intermediul vieŃii liturgice este explicabil ca Evanghelia cea mai frecvent citită să se icircntipărească cel mai bine icircn memoria credincioşilor

f A fost cel mai mult comentată Primele şi cele mai extinse comentarii patristice au icircn vedere EvMt A se vedea Omiliile Sf Ioan Gură de Aur care au avut o mare răspacircndire icircn Biserică icircn toate tradiŃiile creştine

23 Evanghelia după Matei are un caracter sistematic este foarte bine construită

a Există o evidentă compoziŃie literară - cartea este jalonată de cele cincişase mari discursuri (51-729 936-

111 131-52 18 1-35 23 1-39 241-2546) Acestea sunt construcŃii literare datorate Sfacircntului Evanghelist Matei care adună icircn unităŃi literare unitare din punct de vedere tematic şi mai extinse cuvinte rostite de Macircntuitorul icircn icircmprejurări diferite

- amploarea discursurilor prezentarea sintetică forŃa lor constituie note specifice ale Ev Mt

- există o progresie icircn prezentarea acestor discursuri prezentarea conŃinutului Legii noi icircn PM discursul despre misiunea apostolică parabole discursul eclesial anatemele la adresa fariseilor sfacircrşitul timpurilor

b Sistematizarea este evidentă şi icircn relatarea evenimentelor - cele zece minuni prezentate de Sf Evanghelist Matei icircn cap 8-9 au fost

adunate aici din raŃiuni ce Ńin de planul teologic al Evangheliei - tensiunile dintre Iisus şi iudeii necredincioşi (112-1250) - icircn jurul mărturisirii lui Petru sunt grupate cuvinte rostite icircn alte

icircmprejurări (16 13-20) - viaŃa Sf Ioan Botezătorul este urmărită riguros predica (31-17)

trimiterea ucenicilor la Iisus )112-19) moartea (141-12) c Unitatea Ev după Matei este confirmată şi de recursul explicit frecvent şi foarte

unitar ca modalitate la Vechiul Testament

24 Evanghelia după Matei citează cel mai mult Vechiul Testament a de 11 ori cu neicircnsemnate modificări revine aceeaşi formulă prin care Sf

Evanghelist Matei introduce citate din VT Aceasta s-a icircntacircmplat ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroculhellip touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj (123 215 223 33 414-16 817 1217-21 13 14-15 21 4-5 2656 279-10)

Matei 122-23 22 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj 23 ivdou h parqenoj evn gastri e[xei kai texetai uion( kai kalesousin to onoma auvtou VEmmanouhl( o[ evstin meqermhneuomenon meqV h`mwn o` qeojAring Acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice Iată Fecioara va avea icircn pacircntece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tacirclcuieşte Cu noi este Dumnezeu

Matei 214-15 14 o` de evgerqeij parelaben to paidion kai thn mhtera auvtou nuktoj kai avnecwrhsen eivj Aigupton( 15 kai h=n evkei e[wj thj teleuthj ~Hrw|dou i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj evx Aivguptou evkalesa ton uion mouAring Şi sculacircndu-se a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat icircn Egipt Şi au stat acolo pacircnă la moartea lui Irod ca să se icircmplinească cuvacircntul spus de Domnul prin proorocul Din Egipt am chemat pe Fiul Meu Matei 223 23 kai evlqwn katw|khsen eivj polin legomenhn Nazaret o[pwj plhrwqh| to rhqen dia twn profhtwn o[ti Nazwraioj klhqhsetaiAring Şi venind a locuit icircn oraşul numit Nazaret ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroci că Nazarinean Se va chema Matei 413-15 13 kai katalipwn thn Nazara evlqwn katw|khsen eivj Kafarnaoum thn paraqalassian evn o`rioij Zaboulwn kai Nefqalim 14 i[na plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj 15 gh Zaboulwn kai gh Nefqalim( o`don qalasshj( peran tou VIordanou( Galilaia twn evqnwn( Şi părăsind Nazaretul a venit de a locuit icircn Capernaum lacircngă mare icircn hotarele lui Zabulon şi Neftali Ca să se icircmplinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice Pămacircntul lui Zabulon şi pămacircntul lui Neftali spre mare dincolo de Iordan Galileea neamurilor Matei 816-17 16 VOyiaj de genomenhj proshnegkan auvtw| daimonizomenouj pollouj kai evxebalen ta pneumata logw| kai pantaj touj kakwj econtaj evqerapeusen( 17 o[pwj plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj auvtoj taj avsqeneiaj h`mwn elaben kai taj nosouj evbastasen Şi făcacircndu-se seară au adus la El mulŃi demonizaŃi şi a scos duhurile cu cuvacircntul şi pe toŃi cei bolnavi i-a vindecat Ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice Acesta neputinŃele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtatAring Matei 1216-18 16 kai evpetimhsen auvtoij i[na mh faneron auvton poihswsin( 17 i[na plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj 18 ivdou o` paij mou o]n h|retisa Aring Dar le-a poruncit ca să nu-L dea icircn vileag Ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice Iată Fiul Meu pe Care L-am aleshellip Matei 1334-35 34 tauta panta evlalhsen o` VIhsouj evn parabolaij toij ocloij kai cwrij parabolhj ouvden evlalei auvtoij( 35 o[pwj plhrwqh| to rhqen dia tou profhtou legontoj avnoixw evn parabolaij to stoma mou( evreuxomai kekrummena avpo katabolhj IcirckosmouETHAring Toate acestea le-a vorbit Iisus mulŃimilor icircn pilde şi fără pildă nu le grăia nimic Ca să se icircmplinească ce s-a spus prin proorocul care zice Deschide-voi icircn pilde gura Mea spune-voi cele ascunse de la icircntemeierea lumii Matei 213-5 kai evan tij umin eiph| ti( evreite o[ti o` kurioj auvtwn creian ecei euvquj de avpostelei auvtoujAring 4 touto de gegonen i[na plhrwqh| to rhqen dia tou profhtou legontoj 5 eipate th| qugatri Siwn ivdou o basileuj sou ercetai soi praugtj kai evpibebhkwj evpi onon kai evpi pwlon uion u`pozugiouAring Şi dacă vă va zice cineva ceva veţi spune că-I trebuie Domnului şi le va trimite icircndată Iar acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin proorocul care zice SpuneŃi fiicei Sionului Iată Icircmpăratul tău vine la tine blacircnd şi şezacircnd pe asină pe macircnz fiul celei de sub jug Matei 2653-54 53 h dokeij o[ti ouv dunamai parakalesai ton patera mou( kai parasthsei moi arti pleiw dwdeka legiwnaj avggelwnEgrave 54 pwj ou=n plhrwqwsin ai grafai o[ti ou[twj dei genesqaiEgrave Sau Ńi

se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de icircngeri Dar cum se vor icircmplini Scripturile că aşa trebuie să fie Matei 2655-56 55 VEn evkeinh| th| w[ra| ei=pen o` VIhsouj toij ocloij wj evpi lh|sthn evxhlqate meta macairwn kai xulwn sullabein meEgrave kaqV h`meran evn tw| ierw| evkaqezomhn didaskwn kai ouvk evkrathsate meAring 56 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqwsin ai grafai twn profhtwnAring Icircn ceasul acela a zis Iisus mulŃimilor Ca la un tacirclhar aŃi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca să Mă prindeŃi Icircn fiecare zi şedeam icircn templu şi icircnvăŃam şi n-aŃi pus macircna pe Mine Dar toate acestea s-au făcut ca să se icircmplinească Scripturile proorocilor

A se vedea comparativ cu ceilalŃi autori nou-testamentari1

1 Marcu 1448-49 48 Kai avpokriqeij o` VIhsouj ei=pen auvtoij wj evpi lh|sthn evxhlqate meta macairwn kai xulwn sullabein meEgrave 49 kaqV hmeran hmhn proj u`maj evn tw| ierw| didaskwn kai ouvk evkrathsate me avllV i[na plhrwqwsin ai grafaiAring

Luke 2120-22 20 Otan de idhte kukloumenhn u`po stratopedwn VIerousalhm( tote gnwte o[ti hggiken h evrhmwsij auvthjAring 21 tote oi evn th| VIoudaia| feugetwsan eivj ta orh kai oi evn mesw| auvthj evkcwreitwsan kai oi evn taij cwraij mh eivsercesqwsan eivj auvthn( 22 o[ti hmerai evkdikhsewj au-tai eivsin tou plhsqhnai panta ta gegrammenaAring

Luca 2236-37 36 ei=pen de auvtoij avlla nun o ecwn ballantion avratw( omoiwj kai phran( kai o mh ecwn pwlhsatw to i`mation auvtou kai avgorasatw macairanAring 37 legw gar u`min o[ti touto to gegrammenon dei telesqhnai evn evmoi( to kai meta avnomwn evlogis

Luca 2444-45 44 Ei=pen de proj auvtouj ou-toi oi logoi mou ou]j evlalhsa proj u`maj eti wn sun umin( o[ti dei o[ti dei o[ti dei o[ti dei plhrwqhnaiplhrwqhnaiplhrwqhnaiplhrwqhnai panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring 45 tote dihnoixen auvtwn ton noun tou sunienai taj grafaj

Ioan 1237-40 37 Tosauta de auvtou shmeia pepoihkotoj emprosqen auvtwn ouvk evpisteuon eivj auvton( 38 i[na o logoj VHsailtou tou profhtou plhrwqh| o]n ei=pen kurie( tij evpisteusen th| avkoh| hmwnEgrave kai o braciwn kuriou tini avpekalufqhEgrave 39 dia touto ouvk hvdunanto pisteuein( o[ti palin ei=pen VHsailtaj 40 tetuflwken auvtwn touj ovfqalmouj kai evpwrwsen auvtwn thn kardian( i[na mh idwsin toij ovfqalmoij kai nohswsin th| kardia| kai strafwsin( kai ivasomai auvtoujAring

Ioan 1524-25 24 eiv ta erga mh evpoihsa evn auvtoij a] ouvdeij alloj evpoihsen( amartian ouvk eicosan nun de kai e`wrakasin kai memishkasin kai evme kai ton patera mouAring 25 avllV i[na plhrwqh| o` logoj o evn tw| nomw| auvtwn gegrammenoj o[ti evmishsan me dwreanAring

Ioan 1712 12 o[te hmhn metV auvtwn evgw evthroun auvtouj evn tw| ovnomati sou w-| dedwkaj moi( kai evfulaxa( kai ouvdeij evx auvtwn avpwleto eiv mh o uioj thj avpwleiaj( i[na h grafh plhrwqh|Aring

Ioan 188-9 8 avpekriqh VIhsouj ei=pon umin o[ti evgw eivmiAring eiv ou=n evme zhteite( afete toutouj u`pagein 9 i[na plhrwqh| o logoj o]n ei=pen o[ti ou]j dedwkaj moi ouvk avpwlesa evx auvtwn ouvdenaAring

Ioan 1924 24 ei=pan ou=n proj avllhlouj mh sciswmen auvton( avlla lacwmen peri auvtou tinoj estai i[na h grafh plhrwqh| Icirch legousaETH diemerisanto ta i`matia mou eautoij kai evpi ton imatismon mou ebalon klhronAring Oi men ou=n stratiwtai tauta evpoihsanAring

Ioan 1934-37 34 avllV ei-j twn stratiwtwn logch| auvtou thn pleuran enuxen( kai evxhlqen euvquj ai-ma kai u[dwrAring 35 kai o e`wrakwj memarturhken( kai avlhqinh auvtou evstin h marturia( kai evkeinoj oi=den o[ti avlhqh legei( i[na kai u`meij pisteuIcircsETHhteAring 36 evgeneto gar tauta i[na h grafh plhrwqh| ovstoun ouv suntribhsetai auvtouAring 37 kai palin e`tera grafh legei oyontai eivj o]n evxekenthsanAring

Romani 83-4 3 To gar avdunaton tou nomou evn w-| hvsqenei dia thj sarkoj( o qeoj ton eautou uion pemyaj evn o`moiwmati sarkoj a`martiaj kai peri a`martiaj katekrinen thn amartian evn th| sarki( 4 i[na to dikaiwma tou nomou plhrwqh| evn hmin toij mh kata sarka peripatousin avlla kata pneumaAring

b Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj VIhsou Cristou uiou Dauid uiou VAbraamAring Sf Evanghelist Matei icircşi icircncepe Evanghelia cu o sintagmă pe care o icircntacirclnim şi la icircnceputul Vechiului Testament Sintagma este apax legomeno icircn Noul Testament O icircntacirclnim icircn Vechiul Testament icircn formă identică la Fac 24 unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pămacircntului şi icircn Facere 51-2 unde se vorbeşte despre facerea omului Genesis 24 4 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj ouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghj Genesis 51-2 Genesis 51 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj avnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwn Sfacircntul Evanghelist Matei icircmprumută expresia vechi-testamentară prin care se indică descrierea facerii cerului şi a pămacircntului pe de o parte şi facerea omului pe de altă parte adică descrierea creaŃiei lumii pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează cartea naşterii Macircntuitorului Hristos percepacircnd acest moment ca pe o nouă creaŃie a lumii Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf Pavel) şi literatura patristică a Bisericii Folosirea acestei sintagme vechitestamentare cu o rezonanŃă atacirct de puternică şi cu o semnificaŃie atacirct de exactă nu mai icircncape nici o icircndoială că Sf Evanghelist Matei icircşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj se icircnŃelege ci şi teologic

25 Sf Ev Matei urmăreşte mai curacircnd teologia decacirct biografia lui Iisus

a Repere geografice - Acceptă aceeaşi repartiŃie generală a activităŃii Macircntuitorului Galileia icircn

afara Galileii şi Ierusalim - Alte indicaŃii geografice au mai curacircnd motivaŃie teologică (confirmarea

proorociilor vechi-testamentare Naşterea la Betleem fuga icircn Egipt prezisă de Osea (111) uciderea pruncilor - proorocită de Ieremia (3115) stabilirea icircn Nazaret (vezi Ieremia (1357)

- Alte indicaŃii geografice au puŃin relevanŃă (la Marea Galilee urcacircnd sau coboracircnd din munte pe cale icircn casa lahellip etc

b Repere cronologice - activitatea publică icircncepe prin indicarea generică bdquoicircn zilele aceleardquo (31) - bdquoAtuncirdquo este o altă coordonată de timp pe care Matei o reia de 92 de ori

(faŃă de 6 ori la Marcu şi 15 la Luca) - Ca şi la Marcu şi Luca Matei rezumă activitatea la un an lucru infirmat

de informaŃia sigură de la Ioan - Faptul că Matei grupează atacirct cuvintele cacirct şi faptele Macircntuitorului icircn

grupe de zece sau şapte (cifre teologice) arată că era mai curacircnd preocupat de sistematizare şi de relevanŃa teologică decacirct de cronologie

- Matei prezintă lucrurile ilustrativ cu titlu de exemplu nu exhaustiv Activitatea Macircntuitorului este concentrată icircn patru zile ndash evident prea icircncărcate - la care se adaugă istorisirea Patimilor(Vezi 51-817 818-934 121-8 9-14 1222-1352)

- Matei se icircngrijeşte să lege evenimentele unele de altele prin construcŃii literare (de ex flosirea genitivului absolut tradus icircn romacircneşte prin gerunziu Văzacircnd Iisus (51 818) cunoscacircnd (1215) aflacircnd ( 412 1413) ieşind (131 1521)

- Aceeaşi funcŃie de legătură stilistică au şi alte formule frecvent folosite

de Matei icircn ziua aceea- εν τη ηmicroερα εκεινη (31 131 2223) icircn timpul acela εν εκεινω τω καιρω (211 141 1125) icircn momentul acela (181 2655) de acolo εκειθεν (9927 12915 152129)

c PredilecŃia lui Matei pentru teologie este evidentă Cuvintele şi faptele consemnate au un rol teologic o funcŃie teologică explicită aceea de a arăta că Iisus a fost cu adevărat Mesia Domnul Fiul lui Dumnezeu

d Grupacircnd faptele cuvintele parabolele discuŃiile Matei conferă istoriei lui Iisus semnificaŃii teologice dimensiuni mai adacircnci

3 Planul Evangheliei după Matei

31 Introducere

Evanghelia după Matei ca şi celelalte Sfinte Evanghelii sau scrieri nou-testamentare este un edificiu literar unitar realizat după un anumit plan pe care este de presupus că Sf Evanghelist Matei l-a avut icircn minte icircnainte de a purcede la redactarea acesteia ExistenŃa unui astfel de plan icircn cazul Evangheliei după Matei este cu atacirct mai posibilă cu cacirct aceasta are un evident caracter didactic şi sistematic

Planul unei lucrări literare ne conduce la descoperirea funcŃionalităŃii şi prin urmare a sensului pe care autorul icircl atribuie fiecărei părŃi componente mai mari sau mai mici icircn structura unitară şi coerentă a Evangheliei Faptul că anumite evenimente din viaŃa Macircntuitorului sunt plasate de SfinŃii Evanghelişti icircn contexte diferite arată intenŃia acestora de a sublinia valenŃe şi sensuri diferite ale aceluiaşi eveniment SelecŃia diferită a materialului evanghelic ndash faptul că nu toŃi SfinŃii Evanghelişti relatează aceleaşi evenimente sau aceleaşi cuvinte ale Macircntuitorului ndash este determinată desigur de un plan anume al fiecărui Evanghelist Planul ne ajută să identificăm şi să urmărim firul roşu sau logica care dă coerenŃă şi unitate icircntregului edificiu

Şi icircn cazul discutării planului unei Sfinte Evanghelii trebuie să spunem mai icircntacirci că toate cele patru Sfinte Evanghelii urmează icircn mare un plan comun icircntrucacirct obiectivul lor este comun acela de a face cunoscută IcircnvăŃătura şi faptele Domnului nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu icircntrupat DiferenŃele intervin la detalii şi la aspectele particulare sau specifice dictate de icircmprejurările scrierii fiecărei Evanghelii mai ales de destinatarii cărora acestea se adresează şi de obiectivele specifice urmărite de fiecare evanghelist icircn parte Biserica a reŃinut icircn canonul Noului Testament cele patru Sfinte Evanghelii propunacircndu-ne evident un discurs unic complementar icircmbogăŃitor format din patru discursuri specifice cu particularităŃi cu aspecte şi accente diferite Există aşadar o parte comună a planului şi o parte specifică fiecărui Sfacircnt Evanghelist Un exemplu icircntre multele posibile Sf Ev Matei adresacircndu-se iudeo-creştinilor prezintă genealogia Macircntuitorului numai de la Avraam părintele poporului ales icircn timp ce Sf Ev Luca adresacircndu-se păgacircnilor prezintă genealogia Macircntuitorului pacircnă la Adam părintele tuturor oamenilor Sf Ev Ioan preocupat să completeze celelalte Evanghelii prezintă la icircnceputul Evangheliei Sale bdquogenealogia cereascărdquo a Macircntuitorului Hristos existenŃa din veşnicie a Fiului lacircngă Tatăl Ceea ce ne interesează aici este sublinierea particularităŃii planului Evangheliei după Matei De altfel identificarea particularităŃilor ne ajută şi la identificarea planului

Strădania exegeŃilor de a identifica planul Evangheliei este legitimă icircntrucacirct de existenŃa şi lectura acestui plan depinde icircnŃelegerea Evangheliei şi icircn literă dar mai ales icircn duhul ei Duhul

unui discurs indiferent care ar fi acesta este regăsit icircn intenŃia autorului Cititorul sau exegetul trebuie să ajungă la a descifra icircn texte ce a vrut autorul lor să spună Acesta este un principiu exegetic fundamental şi de bun simŃ Desigur icircn cazul textelor sfinte intră icircn discuŃie şi faptul că acestea nu au drept autor numai factorul uman ci şi pe cel dumnezeiesc Despre lectura discursului dumnezeiesc al Sfintelor Scripturi vorbeşte Ermineutica biblică cu care ne-am ocupat pe primul semestru

Icircn continuare şi pentru a ilustra complexitatea planului Sfintei Evanghelii după Matei voi reproduce cacircteva din propunerile cele mai reprezentative şi relativ recente Vom icircncheia cu o sinteză critică a principalelor propuneri realizată de Ulrich Luz icircn cel mai bogat şi valoros comentariu la Evanghelia după Matei publicat icircn ultimii ani

32 Beacuteda Rigaux Teacutemoignage de lrsquoeacutevangile de Matthieu Descleacutee De Brouwer1967

După B Rigaux discursurile care se disting la Sf Ev Matei faŃă de ceilalŃi sinoptici prin lungimea şi unitatea lor jalonează icircntreaga Evanghelie constituind principalele repere ale planului acesteia Ele oferă icircnvăŃătura specifică şi profundă a Macircntuitorului Iisus Hristos

Tema principală a celor cinci discursuri este una şi aceeaşi IcircmpărăŃia cerurilor icircn legătură cu care Sf Evanghelist subliniază de fiecare dată un aspect caracteristic

I Programul Lui Iisus este expus icircn ceea ce este numit Predica sau Introducerea de pe Munte Cartă a IcircmpărăŃiei cerurilor Predica de pe Munte conŃine noua Dreptate sau Lege care este proclamată icircn exigenŃele ei radicale şi suverane (cap 5-7)

II Discursul misionar sau Icircndrumările misionare colaŃionează sfaturi date misionarilor şi prevestiri ale riscurilor pe care le presupune propovăduirea Evangheliei (cap 10)

III Discursul despre Taina IcircmpărăŃiei grupează şapte parabole subliniind caracterul tainic şi smerit al IcircmpărăŃiei de la vestirea ei şi pacircnă la icircmplinirea glorioasă a acestei (cap 13)

IV Al patrulea discurs reglementează raporturile icircn sacircnul comunităŃii creştine Dacă Hristos a venit pentru a sluji şi a suferi atunci şi ucenicii Lui trebuie să trăiască icircn smerenie cu grijă faŃă de cei mai mici icircndreptacircndu-se frăŃeşte icircntre ei cu rugăciune comună şi cu iertarea greşelilor (cap 18)

V Icircn sfacircrşit al cincilea discurs reia discursul eshatologic al lui Marcu (cap13) pe care-l amplifică considerabil mai ales cu pilde pe tema privegherii (2445-2530)

Toate cele cinci discursuri sunt urmate de o formulă care introduce tema următoare Şi sfacircrşind Iisus de dat aceste icircnvăŃăturihellip Kai evgeneto o[te evtelesen o VIhsouj touj logouj toutouj (728 111 1353 191 261)

Evanghelia după Matei mai conŃine şi alte discursuri unul chiar la fel de unitar şi apropiat ca lungime celor cinci Este vorba de cunoscutele vai-uri adresate fariseilor (cap 23)

Plecacircnd de la cele cinci mari discursuri au fost elaborate multe interpretări şi concluzii privitoare la structura literară a Ev după Matei

Icircn 1930 BWBacon exeget american a lansat teoria că ne aflăm icircn faŃa unui nou Pentateuh Avacircnd icircn vedere şi raportarea mai mult decacirct evidentă a Sf Evanghelist la Vechiul Testament teoria noului Pentateuh pare plauzibilă Macircntuitorul un nou Moise un nou Legiuitor Fericirile şi ceea ce urmează acestora sunt o replică evidentă la Decalog Noua Lege este dată tot pe un munte ca şi legea veche (Muntele Sinai) etc

Pentru a icircmpărŃi Ev după Matei icircn cinci părŃi este nevoie să asociem celor cinci discursuri partea narativă a Evangheliei care ar trebui să aibă o legătură logică cu discursurile eventual ca părŃi pregătitoare sau introductive la acestea Acest lucru se verifică icircn cea mai mare parte

1 Astfel cap 3-4 relatează fapte absolut necesare pentru introducerea Predicii de pe Munte Botezul lui Iisus Ispitirea (31-411) icircnceputul activităŃii Sale publice (412-17) alegerea ucenicilor (418-22) şi atragerea mulŃimilor de minunile săvacircrşite de Iisus (423-25)

2 A doua secŃiune narativă (cap 8-9) prezintă un tablou cu zece minuni săvacircrşite de Macircntuitorul care pot fi socotite o firească pregătire pentru icircnŃelegerea lucrării misionare a Acestuia şi pentru misiunea Apostolilor Ultimele versete ale cap 9 (36-37) constituie o evidentă introducere a Discursului misionar din cap 10

3 A treia secŃiune narativă (cap11-12) ar servi ca introducere la Discursul Parabolelor IcircmpărăŃiei Aceasta ne prezintă o grupare de episoade şi cuvinte care au drept scop să pună icircn lumină lucrarea dumnezeiască caracterul tainic al IcircmpărăŃiei

4 Ultimele două secŃiuni narative(cap 1353-17 şi respectiv cap 19-23) par a avea mai puŃină legătură directă cu discursurile care urmează Li se recunoaşte icircnsă cel puŃin funcŃia de a pregăti atmosfera pentru ceea ce urmează este vorba de discursul eclesial (cap 18) şi cel eshatologic (cap24-25)

IcircmpărŃirea Evangheliei după Matei icircn cinci secŃiuni presupune perceperea cap 1-2 ca o introducere iar a cap26-28 (Patimile şi Icircnvierea) ca o concluzie ceea ce ar conferi acestora oarecum un caracter secundar Acest lucru nu este deloc potrivit mai ales cu ultimele capitole care Ńin de esenŃialul structurii şi compoziŃiei Evangheliei Este motivul pentru care unii exegeŃi nu acceptă această icircmpărŃire

Există astfel riscul ca exegetul să substituie perspectivei autorului icircnŃelegerea sa ceea ce nu este corect Icircn icircmpărŃirea unei lucrări trebuie icircn mod obligatoriu să se Ńină seamă de intenŃia iniŃială a autorului

14

33 UBS Handbook Series A Handbook on The Gospel of Matthew by Barklay M Newman and Philip C Stine New York 1992

B Newman şi Ph Stine socotesc icircmpărŃirea Evangheliei după Matei (Ev Mt) icircn cinci părŃi depăşită icircn parte deşi menŃionează faptul că este imposibil să negi existenŃa celor cinci sumare sau concluzii cu care se icircncheie fiecare din cele cinci părŃi (728 111 1353 191 261)

Se icircncearcă un compromis socotindu-se că este mai rezonabil să se accepte că Ev Mt conŃine cel puŃin cinci discursuri importante icircncadrate de un bogat material narativ şi de alte icircnvăŃături ale Macircntuitorului Icircn plus trebuie să acceptăm că atacirct din punct de vedere teologic cacirct şi cronologic relatările privind naşterea şi patimile trebuie plasate icircn interiorul acestui plan

Avacircnd icircn vedere consideraŃiile de mai sus şi amintind faptul că Iisus Hristos este personajul central icircn jurul căruia se desfăşoară totul sunt planul şi cuprinsul icircn detaliu de mai jos

I Originea şi Persoana lui Iisus Hristos (11-417)

a Prin intermediul genealogiei (11-17) al istorisirii naşterii (118-25) al mărturiei lui Ioan Botezătorul (31-12) şi al mărturiei Tatălui din cer (313-17) Iisus Hristos este icircn diverse moduri identificat cu Mesia Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatele lumii şi Fiul lui Dumnezeu

b Icircn continuare după relatarea icircntreitei ispitiri (41-11) care slujeşte de asemenea la definirea identităŃii lui Iisus Acesta icircşi icircncepe activitatea icircn Galileea icircmplinind astfel cuvintele lui Isaia proorocul (412-16)

c Versetul 17 al cap 4 poate fi icircnŃeles ca un sumar referindu-se pe de o parte la ceea ce a avut deja loc şi pe de altă parte funcŃionacircnd ca o anticipare a ceea ce avea să urmeze

II Slujirea (activitate) şi Mesajul Macircntuitorului Iisus Hristos (418-1620)

a Activitatea publică a lui Iisus Hristos icircncepe cu chemarea primilor patru ucenici (418-22) al căror răspuns se constituie icircn modelul uceniciei prin excelenŃă aşa cum icircl mai găsim descris şi icircn altă parte icircn Ev (99-13)

b După o perioadă scurtă de propovăduire şi vindecări minunate (423-25) Iisus icircnvaŃă pe ucenicii săi căile IcircmpărăŃiei şi compară valorile acesteia cu cele ale Iudaismului tradiŃional (51-728)

c După icircntoarcerea din munte Iisus icircşi arată prin numărate mijloace puterea Sa asupra răului de orice fel şi asupra demonilor ca şi asupra oamenilor şi a naturii (81-934)

d Cel de al doilea corp important de icircnvăŃături al Ev Mt (101-111) este precedat de un sumar similar celui care a precedat Predica de pe Munte (vezi 423-25 şi 9 35-38)

15

e Cei doisprezece Apostoli - care icircntr-un anume fel reprezintă pe toŃi cei care urmau lui Hristos ndash sunt trimişi să vestească Evanghelia IcircmpărăŃiei li se vorbeşte despre persecuŃiile ce au să vină despre cum trebuie să se poarte şi li se promite o răsplată deosebită (cap 10)

f Capitolele 11 şi 12 conŃin icircn principal icircntrebări şi controverse privind persoana şi autoritatea lui Iisus

- Ioan Botezătorul acum icircn icircnchisoare se pare că are icircndoieli sau doreşte să-i icircncredinŃeze pe ucenicii săi şi trimite mesageri care să-L icircntrebe pe Iisus dacă El este Mesia (112-19)

- cetăŃile Horazin şi Betsaida icircn care s-au făcut multe minuni icircntorc spatele Macircntuitorului (1120-24)

- fariseii şi icircnvăŃătorii de lege s-au pronunŃat deja că oricine icircncalcă Sacircmbăta (121-14) sunt mai curacircnd sub stăpacircnirea lui Belzebut (1222-32)

- chiar membri ai familiei lui Iisus vin să discute cu El (12 33-45)

g Icircn acest moment crucial al activităŃii lui Iisus - cacircnd icircndoiala şi refuzul se răspacircndesc icircn racircndul mulŃimii - Matei introduce capitolul cu parabolele IcircmpărăŃiei probabil pentru a explica motivul acestei reacŃii negative la mesajul IcircmpărăŃiei poporul are mintea icircnchisă urechile astupate şi ochii icircnchişi faŃă de adevăr (1315) De aici necesitatea de a recurge la parabole (1313)

h După icircnvăŃarea prin parabole pe malul Lacului Galileii Iisus se icircntoarce icircn cetatea Sa natală Nazaret unde nu mai săvacircrşeşte nici o minune din pricina lipsei de credinŃă a poporului (1353-58)

i Ioan Botezătorul al cărui destin este similar cu cel mal Macircntuitorului şi a cărui moarte anticipează pe a Acestuia este de asemenea respins şi icircn cele din urmă ucis de Irod Antipa fiul lui Irod cel Mare (141-12)

j După uciderea lui Ioan Botezătorul Iisus merge icircn pustiu unde hrăneşte icircn chip minunat cinci mii de bărbaŃi (1413-21) şi mai tacircrziu merge pe mare (14 22-33) Foarte probabil cele două evenimente minunate au drept scop amintirea trecerii Mării Roşii (Ieşire 14) şi hrănirea minunată a IsraeliŃilor icircn pustiu (Ieşire 16)

k Icircntorcacircndu-se pe partea de vest a Iordanului Iisus este icircntacircmpinat de mulŃime de oameni care auziseră de El şi care-l aduc bolnavi pe care Acesta icirci vindecă(1434-36) Atunci vine de la Ierusalim o delegaŃie care-L provoacă icircn problema a ceea ce poate face pe om necurat cu adevărat (151-20) Icircn acest context o femeie de neam străin (cananeancă) ndash şi prin aceasta bdquonecuratărdquo- face dovada unei credinŃe neobişnuite ( 15 21-28) Icircn continuare Iisus vindecă mulŃi oameni )15 29-31) icircnainte de a sătura o mulŃime de patru mii de bărbaŃi (1532-39)

l Cererea Fariseilor şi a Saducheilor de a le oferi semne minunate (161-4) i oferă lui Iisus ocazia de a atenŃiona pe ucenici icircn privinŃa

16

ipocriziei Fariseilor şi saducheilor (165-12) care conduce la concluzia asupra activităŃii Sale icircn mijlocul mulŃimii şi face loc mărturisirii lui Petru care face trecerea spre descoperirea care urmează a o face Iisus privitor la persoana Sa numai la cercul mic al ucenicilor (1613-20)

III Lucrarea şi Descoperirea lui Iisus Hristos (1621- 2034)

a După mărturisirea lui Petru (1613-20) Iisus le vorbeşte ucenicilor Săi icircn trei ocazii despre ceea ce icircl aşteaptă la Ierusalim ndash concret respingerea Lui din partea autorităŃilor moartea şi icircnvierea (16 21-28 17 22-23 20 17-19)

b Şase zile după prima vestire a Patimilor are loc Schimbarea la faŃă a lui Iisus icircn faŃa celor trei ucenici Petru Iacob şi Ioan icircn timp ce un glas din cer confirmă că El este Fiul lui Dumnezeu (171-13)

c Imediat ce coboară de pe Munte (compară cu 81-4) Iisus icircntacirclneşte un om care avea un fiu demonizat pe care-l vindecă (17 14-20)

d Icircn continuare Matei consemnează episodul cu plata taxei la templu (1724-27) care pune odată icircn plus icircn discuŃie raportul dintre credinŃa creştină şi Iudaism

e Icircntre a doua şi a treia vestire a patimilor Iisus icircnvaŃă pe ucenici despre adevărata măreŃie şi despre necesitatea iertării (181-191)

f Icircn această perioadă icircn care Iisus stă departe de mulŃime icirci icircnvaŃă pe ucenici alte lucruri centrale ale mesajului Său despre IcircmpărăŃie

- despe căsătorie (191-12) - despre smerenie şi măreŃie (1913-15 20 20-28) - despre avere (1916-30) - despre bunătatea lui Dumnezeu (201-16)

g Cei doi orbi la Ierihon (20 29-34) au o semnificaŃie mai mare decacirct poporul Ierusalimului a cărui primire entuziastă se va transforma icircn scurt timp icircn ostilitate

IV Moartea şi Icircnvierea lui Iisus ( 21 1-28-20)

a Deşi Iisus este bine primit icircn Ierusalim (211-11) activitatea Sa icircn templu (2112-17) provoacă pe arhierei şi pe bătracircnii poporului icircn problema autorităŃii lui Iisus (2123-27) Iisus le răspunde cu trei parabole (2128-32 21 33-46 22 1-14)

b După ce este icircntrebat icircn legătură şi cu alte probleme importante (22 15-22 22 23-33 22 34-40) Iisus pune singur problema relaŃiei dintre David şi Mesia (22 41-46) denunŃacircnd ipocrizia Fariseilor şi a icircnvăŃătorilor de lege ( 231-36)

c Singur cu ucenicii Iisus le vorbeşte despre distrugerea Ierusalimului şi despre evenimentele apocaliptice ce aveau să vină (241-31) ca un icircndemn la priveghere (251-13) şi credincioşie (25 2514-30) din partea ucenicilor (24 32-51)

d Dar mai presus de toate Iisus le zugrăveşte judecata viitoare (25 31-46) lucru ce are drept scop să trezească pe cititorii Evangheliei cu

17

privire la icircmprejurările icircn care şi cacircnd vor icircntacirclni pe Fiul Omului şi cacircnd va trebui să răspundă la judecata din urmă

e Icircn cele din urmă după ce a fost trădat de Iuda (2647-56) după ce Petru s-a lepădat de El (2669-75) şi după ce a fost respins de poporul său (2657-67) Iisus este răstignit (2732-44)

f Moartea Sa are efecte miraculoase (2745-56) după cum nu mai puŃin minunată este Icircnvierea Sa (281-10)

g Evanghelia se icircncheie cu misiunea pe care Iisus o icircncredinŃează ucenicilor Săi aceea de a propovădui mesajul Său icircn toată lumea cu făgăduinŃa de a fi cu ei totdeauna pacircnă la sfacircrşitul veacurilor (2815-20)

34 C H Lohr icircn Catholic Biblical Quarterly 23 (1961) p 427 Adoptat şi de The New Jerome Biblical Commentary (Edited by Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer şi Roland E Murphy 1990)

Planul propus de Lohr se bazează pe simetria caracteristică compoziŃiilor literare antice şi pe folosirea conceptelor de inclusio chiasm sau citirea icircn cruce

Icircn acest caz Matei ar fi compus Evanghelia sa alternacircnd relatarea sau istorisirea unor evenimente cu redarea unor cuvacircntări sau discursuri ale Macircntuitorului construite icircn jurul unei secŃiuni centrale constituită de o colecŃie de şapte parabole despre IcircmpărăŃia cerurilor

Această icircmpărŃire reŃine ca punct structura centrată pe cele cinci mari discursuri pe care le integrează icircnsă icircntr-un context mai generos Ea nu acceptă icircnsă ideea bdquoPentateuhuluirdquo lui Matei ndash icircmpărŃire icircn cinci cărŃi fiecare conŃinacircnd o parte narativă şi un discurs ndash pentru faptul că lasă icircn afara planului relatarea patimilor şi a Icircnvierii

A 1-4 SecŃiune narativă ndash Naşterea şi icircnceputul activităŃii B 5-7 Cuvacircntare ndash Fericirile Intrarea icircn IcircmpărăŃie C 8-9 SecŃiune narativă ndash Autoritate şi Chemare D 10 Cuvacircntare ndash Discursul misionar E 11-12 SecŃiune narativă ndash Refuzul din partea contemporanilor (bdquoneamului acestuiardquo) F 13 Cuvacircntare ndash Parabolele IcircmpărăŃiei E 14-17 SecŃiune narativă ndash Recunoaşterea de către Ucenici D 18 Cuvacircntare ndash Discursul privind comunitatea sau discursul eclesial C 19-22 SecŃiune narativă ndash Autoritate şi chemare B 23-25 Cuvacircntare ndash Discursul eshatologic Venirea IcircmpărăŃiei A 26-28 SecŃiune narativă ndash Moartea şi Naşterea din nou

IcircmpărŃirea conŃinutului Evangheliei după Matei urmacircnd planul lui Lohr Primele titluri aparŃin lui Lohr celelalte atunci cacircnd apar sunt diferite şi propuse de trad neogreacă (Η Καινη ∆ιαθηκη Το προτωτυπο κειmicroενο microε microεταφραση στη δηmicroοτικη Αθηνα 1989) Icircn paranteze drepte sunt trecute locurile paralele

18

I Naşterea şi icircnceputul activităŃii (11-422) a Genealogia lui Iisus (11-17) ndash Strămoşii lui Iisus [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7] c Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor d Fuga icircn Egipt (213-15) e Uciderea pruncilor (216-18) f Icircntoarcerea din Egipt (219-23) g Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12) [Mc 11-8 Lc 31-915-17 In

119-28] h Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22] i Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] j Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc

414-15] k Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11]

II Predica de pe Munte (423-729)

a Introducere (423-52) Activitatea icircn Galileea [ Lc 617-19] b Exordium (53-16)

a Fericirile (53-12) [Lc 620-23] b Sarea şi lumina lumii (513-16) [Mc 950 Lc 14 34-35]

c Noua Morală Principiile sale fundamentale şi şase exemple (517-48) Iisus şi legea

a Cea mai icircnaltă dreptate (517-20) b Uciderea (521-26) c Adulterul (527-30) d DivorŃul (531-32) [Mt 199 Mc 1011-12 Lc 1618] e Jurămacircntul (533-37) f Legea talionului (538-42) [ Lc 629-30] g Iubirea vrăşmaşilor (543-48) Iubirea faŃă de aproapele [Lc

627-2832-36] d Noua perspectivă asupra faptelor dreptăŃii (61-18)

a Milostenia (61-4) Adevărata milostenie b Rugăciunea (65-15) Adevărata rugăciune Rugăciunea domnească [Lc 112-4] c Postul (616-18) Postul adevărat

e Alte sfaturi (619-712) a Comoară icircn cer (619-21) Adevărata comoară [Lc 12 33-34] b Luminătorul trupului (622-23) [Lc 1133-36] c Dumnezeu şi Mamona (624) Dumnezeu şi banii [Lc 1613] d Grija de cele trebuincioase vieŃii (625-34) [Lc 1222-34] e Nu judecaŃi (71-6) Judecata [Lc 6 37-3841-42] f CereŃi căutaŃi bateŃi (77-12) Icircmplinirea rugăciunilor

Regula de aur [Lc 119-13] f Concluzii la predica de pe Munte (713-27)

a Poarta cea stracircmtă (713-14) [Lc 1324] b Judecata după roade (715-20) ProfeŃii mincinoşi [Lc 643-

44] c Un episod descris icircn lumina JudecăŃii viitoare (721-23)

Adevăratul ucenic [Lc 1325-27]

19

d Casa clădită pe piatră şi casa clădită pe nisip (724-29) Parabola cu cele două case [Lc 647-49]

helliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellipIisus adevăratul IcircnvăŃător (728-29) III Autoritate şi chemare (81-938)

a CurăŃirea unui leprosul (8 1-4) [Mc 140-45 Lc 512-16] b Vindecarea slugii sutaşului (8 5-13) [Lc 71-10 In 443-54] c Vindecarea soacrei lui Petru (814-15) [Mc 129-34 Lc 438-41] d Vindecări făcute spre seară (816-17) e Despre urmarea lui Iisus (818-22) Premise ale uceniciei [Lc 957-62] f Liniştirea furtunii pe mare (823-27) [Mc 435-41 Lc 822-25] g Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (828-34) [Mc 51-20 Lc 826-

39] h Vindecarea unui paralitic (91-8) [Mc 21-12 Lc 517-26] i Chemarea vameşului Matei (99-13) [Mc 213-17 Lc 527-32] j Icircntrebări despre post (9 14-17) Mc 218-22 [Lc 533-39] k Vindecarea fiicei dregătorului (9 18-26) hellipşi vindecarea femeii cu

scurgere de sacircnge Mc 521-43 [Lc 840-56] l Vindecarea a doi orbi (927-31) m Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9 32-34) helliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellipDiferite vindecări (9 35) n Mila lui Iisus (9 35-38) Iisus şi IsraeliŃii

IV Discursul misionar (101-42) a Misiunea celor doisprezece Apostoli (101-4) [Mc 313-19 Lc 612-16] b Trimiterea celor doisprezece (105-16) Icircndrumări pentru misiune [Mc

66-13 Lc 91-6] c Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10 17-25) ReacŃia lumii faŃă

de misiunea celor doisprezece [Mc 139-13 Lc 122-7 21 12-19] d Teama justificată şi teama nejustificată (1026-31) e A mărturisi pe Iisus icircn faŃa oamenilor (1032-39)

- Necesitatea mărturisirii (1032) [Lc 128-9] - Cearta icircntre oameni (1034-36) [Lc 1252-53] - Dragostea pentru Hristos aduce cu sine o stare de criză

(1037-39) [Lc 14 26-27] f Răsplata ucenicilor (1040-42) Atitudinea faŃă de Apostoli [Mc 941]

V Refuzul acestui neam de a primi pe Iisus (111-1250) a Iisus Botezătorul şi Iisus (111-19)

- Icircntrebarea lui Ioan (111-6) [Lc 718-23] - Persoana lui Ioan (117-15) [Lc 724-35] - ReacŃia contemporanilor lui Iisus (1116-24) [Lc

1013-15] b Vai-uri adresate unor cetăŃi (1120-24) c MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus adresată

celor osteniŃi (1125-30) Descoperirea făcută către cei smeriŃi [Lc 1021-22]

d Culegere de spice de gracircu icircn zi de sacircmbătă (121-8) Păstrarea sacircmbetei [Mc 223-28 Lc 61-5]

e Vindecarea omului cu macircna uscată (12 9-14) Vindecare icircn zi de Sacircmbătă [Mc 31-6 Lc 66-11]

f Robul ales (12 15-21) ProfeŃia lui Isaia despre Iisus

20

g Iisus şi Belzebul (12 22-32) Puterea lui Iisus asupra demonilor [Mc 320-27 Lc 1114-23]

- Păcatul icircmpotriva Duhului Sfacircnt (12 31-32)[Mc 328-30 Lc 1210] h Copacul şi roadele sale (12 33-37) Cuvintele judecă pe oameni [Lc

643-45] i Semnul lui Iona (1238-42) [Mt 161-4 Mc 811-12 Lc 1129-32] j Icircntoarcerea duhului rău (1243-45) [Lc 1124-26] k Familia lui Iisus (1246-50) Mama şi fraŃii lui Iisus [Mc 331-35 Lc

819-20] VI Parabolele IcircmpărăŃiei

a Parabola semănătorului (131-9) [Mc 41-9 Lc 84-8] b Scopul parabolelor (13 10-17) De ce vorbeşte Iisus icircn parabole [Mc

410-12 Lc 89-10] c Explicarea parabolei semănătorului (1318-23) [Mc 413-20 Lc 811-

15] d Parabola neghinelor (13 24-30) e Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (1331-33)

- Parabola grăuntelui de muştar (1331-32) [Mc 430-32 Lc 1318-19]

- Parabola aluatului (1333) [Lc 1320-21] f Folosirea Parabolelor de către Iisus (13 34-35) g Interpretarea parabolei neghinelor (1336-43) h Parabolele comorii ascunse mărgăritarului şi năvodului (13 44-50) i Lucruri vechi şi noi (13 51-52) O parabolă pentru ucenici

VII Recunoaştere din partea Ucenicilor (1353-1727) a Iisus este respins icircn patria sa (1353-58) [Mc 61-6 Lc 416-30)] b Moartea lui Ioan Botezătorul (141-12) [Mc 614-29 Lc 97-9] c Săturarea celor cinci mii de oameni (14 13-21) [ Mc 630-44 Lc 910-17

In 61-14] d Mersul pe mare (14 22-33) [Mc 645-52 Lc 616-21] e Vindecarea unor bolnavi icircn Ghenisaret (1434-36) [Mc 653-56] f Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (151-20)

- TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti (151-9) [Mc 71-13] - Ce face pe om necurat (1510-20) [Mc 714-23]

g CredinŃa femeii cananeence (1521-28) [Mc 724-30] h Mai multe vindecări (1529-31) i Hrănirea a patru mii de oameni (1532-39) [Mc 81-10] j Fariseii cer semne (161-4) [Mt 1238-42 Mc 811-13 Lc 12 54-56] k Aluatul fariseilor şi al saducheilor (165-12) NeputinŃa ucenicilor de a

icircnŃelege [Mc 814-21] l Mărturisirea lui Petru (1613-20) [Mc 827-30 Lc 918-21] m Prima vestire a Patimilor şi cuvinte despre ce icircnseamnă să fii ucenic (1621-28)

- Iisus prevesteşte Patimile şi Icircnvierea sa (1621-23) [Mc 831-33 Lc 921-22] - Crucea adevăratului ucenic (1624-28) [Mc 834-91 Lc 923-27]

n Schimbarea la faŃă (171-13) [Mc 92-13 Lc928-36] o Vindecarea copilului lunatic (1714-20) [Mc 914-29 Lc 937-43a] p A doua vestire a patimilor 1722-23) [Mc 930-32 Lc 943b-45] q Statirul (banul de argint) din gura peştelui (1724-27) Cum a plătit Iisus darea

pentru Templu

21

VII Discursul comunitar sau eclesial (181-35) a Adevărata măreŃie (181-5) - Cine este superior (181-11) [Mc 933-37 Lc 946-48 171-2] b Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (186-9) c Parabola cu oaia cea pierdută (18 10-14) [Lc 151-7] d Procesul iertării (1815-20) A ierta pe fratele tău [Lc 173] e Parabola slugii neiertătoare (1821-35)

VIII Autoritate şi chemare (191-2246) a IcircnvăŃătură despre divorŃ 191-12) Căsătorie şi divorŃ [Mc 101-12] b Binecuvacircntarea copiilor (1913-15) Iisus binecuvintează copiii [Mc

1013-16 Lc 1815-17 c Tacircnărul bogat (1916-30) BogăŃia şi viaŃa veşnică [Mc 1017-31 Lc

1818-30] d Parabola lucrătorilor la vie (201-16) e A treia vestire a Patimilor şi a Icircnvierii (2017-19) [Mc 1032-34 Lc

1831-34] f Cererea fiilor lui Zevedei (2020-28) [Mc 1035-45] g Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (2029-34) [Mc 1046-52 Lc

1835-43] h Intrarea triumfală icircn Ierusalim (21 1-11) [Mc 111-11 Lc 1928-38 In

1212-19] i CurăŃirea Templului (2112-17) Alungarea vacircnzătorilor din Templu

[Mc 1115-19 Lc 1945-48 In 213-22] j Smochinul neroditor (2118-22) [Mc 1112-1420-24] k Iisus icircntrebat icircn legătură cu autoritatea sa (2123-27) [Mc 1127-33 Lc

201-8] l Parabola celor doi fii (2128-31) m Parabola stăpacircnului viei şi a lucrătorilor necredincioşi (2133-46)

[Mc 121-12 Lc 209-10] n Parabola nunŃii fiului de icircmpărat (22114) [Lc 1415-24] o Plata impozitului la Icircmpăratul roman (2215-22) [Mc 1213-17 Lc

2020-26] p Icircntrebări privind Icircnvierea (2223-33) [Mc 1218-27 Lc 2027-40] q Cea mai mare porunca (2234-40) [Mc 1228-34 Lc 1025-28] r Icircntrebare despre Fiul lui David (2241-46) Mesia şi David [Mc 1235-

37 Lc 2041-44] IX Vai-urile şi Discursul eshatologic (231-2546)

a Vai-urile icircmpotriva fariseilor şi cărturarilor (231-36) - Antiteza dintre farisei şi Ucenici (231-12) [Mc 1238-

40 Lc 1137-52 2045-47] - Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor (2313-36)

b Placircngerea Ierusalimului (2337-39) Iisus şi Ierusalimul [Lc 13 34-35] c Discursul eshatologic (241-25-46)

a Distrugerea Templului şi icircnceputul tacircnguielilor (241-14) - Prevestirea distrugerii Ierusalimului (241-2) [Mc

131-2 Lc 215-6] - Sfacircrşitul lumii (243-35) [Mc 133-31 Lc 217-33)]

b Stracircmtorarea cea mare (2415-28) c LecŃia smochinului (2432-35)

22

d Ziua şi ceasul nu sunt cunoscute (2436-44) Venirea pe neaşteptate a sfacircrşitului [Mc 1332-37 Lc 1726-3034-36]

e Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (2445-51) [Lc 1241-48]

f Fecioarele icircnŃelepte şi fecioarele nebune (251-13) Pilda celor zece fecioare

g Pilda talanŃilor (2514-30) [Lc 1911-27] h Judecata neamurilor (2531-46) Cum va fi judecată lumea

X Moartea şi Icircnvierea 261-2820) a Patimile şi moartea lui Iisus (261-2766)

a Sfatul prinderii şi uciderii lui Iisus (261-5) [Mc 141-2 Lc 221-2 In 1145-53]

b Ungerea din Betania (266-13) [Mc 143-9 In 121-8] c Trădarea lui Iuda (2614-16) [Mc 1410-11 Lc 223-6] d Icircmpreună cu Ucenicii (2617-25)

- Cina cea de taină (2617-30) [Mc 1412-26 Lc 227-23] e Instituirea Cinei Domnului (2626-30) f Vestirea lepădării lui Petru (2631-35) [Mc 1427-31 Lc

2231-34 In 1336-38] g Rugăciune din Ghetsimani (2636-46) [Mc 1432-42 Lc

2239-46] h Prinderea lui Iisus (2647-56) [Mc 1443-52 Lc 2247-53 In

181-11] i Iisus icircnaintea Sinedriului (2657-68) [Mc 1453-65 Lc 22

54-55 63-71 In 1812-1419-24] j Lepădarea lui Petru de Iisus (2669-75) [Mc 1466-72 Lc

2254-62 In 1815-1825-27] k Iisus adus la Pilat (271-2) [Mc 151 Lc 231-2 In 1828-32] l Moartea lui Iuda 273-10) [Fapte 118-19] m Iisus interogat de Pilat (2711-14) n Iisus condamnat la moarte (2715-26)

- Condamnarea lui Iisus (2711-26) [Mc 152-15 Lc 233-513-15 In 1833-1916]

o Iisus batjocorit de soldaŃi (2727-31) [Mc 1516-26 In 192-3] p Răstignirea lui Iisus (2732-44) [Mc 1521-32 Lc 2326-43

In 1916b-27] q Moartea lui Iisus (2745-56) [Mc 1533-39 Lc 2344-48 In

19 28-30] r Punerea icircn mormacircnt (2757-61) [Mc 1542-46 Lc 23 50-54

In 19 38-42] s Paza mormacircntului (27 62-66)

b Icircnvierea şi trimiterea ucenicilor la misiune (281-20) a Icircnvierea lui Iisus (281-10) [Mc 16 1-8 Lc 241-12 In 201-10] b Raportul gărzii de la paza mormacircntului (2811-15) c Trimiterea la misiune (2816-20) [Mc 1614-18 Lc 2436-49

In 2019-23 Fapte 16-8]

35 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis 1992

U Luz prezintă o sinteză a soluŃiilor celor mai importante propuse pentru

23

planul Ev Mt consideracircnd că s-au impus trei direcŃii sau modele icircn estimarea structurii sau planului EM

1 Modelul Pentateuhului - avacircnd ca pretext cele cinci mari discursuri ( 5-7 10 13 18 23-25)

Acceptacircnd că fiecare discurs este precedat de o naraŃiune cele cinci cărŃi ar fi I 3-7 II 8-10 III 1-1352 IV 1353-1835 V 19-25

La acestea s-ar adăuga cap 1-2 ca Introducere şi cap 26-28 drept Concluzii

IcircmpărŃire icircn cinci cărŃi este posibil dar nu necesar să trimită la Pentateuh icircn care caz EM ar fi noua Lege (Tora) iar Iisus Noul Moise

Această soluŃie nu rezolvă după Luz legătura logică dintre naraŃiune şi discurs Multe din discursuri au continuitate logică şi cu naraŃiunile care urmează Vezi ex cap 5-7 care se leagă mai bine cu unitatea 8-9 (Iisus al cuvacircntului şi Iisus al faptei)

2 Modelul centrului (chiastic) EM ar fi construită chiastic icircn jurul unui centru Icircn cele mai multe cazuri centrul este considerat a fi cap 13 - Parabolele IcircmpărăŃiei celelalte secŃiuni fiind articulate chiastic acestui centru Cap1-4 corespunde cu 26-28 Predica de pe Munte cu Discursul eshatologic etc

Argumente discursurile lungi (5-7 şi 23-25) sunt paralele la fel şi discursurile mai scurte (10 cu 18)

3 Modelul Marcu Ev Mt ar urma fidel Ev după Marcu icircmpărŃită icircn două marii secŃiuni Ev Mt ar avea limita despărŃitoare icircntre 1620 şi 1621 după mărturisirea lui Petru PropoziŃia de icircnceput a celei de a doua secŃiuni - VApo tote hrxato o VIhsouj deiknuein toij maqhtaij auvtou (1621)- corespunde cu fraza de icircnceput a primei secŃiuni - VApo tote hrxato o VIhsouj khrussein kai legein(417) Cele două secŃiuni ar corespunde celor icircn care este icircmpărŃită Ev Mc prima parte consacrată activităŃii icircn Galileea şi a doua parte consacrată itinerariului spre Ierusalim şi patimilor Icircn acest caz cap 1-416 constituie Introducerea iar firul roşu al EM ar fi naraŃiunea şi nu expunerea icircnvăŃăturii icircn cele cinci discursuri

Critica lui Luz

- Repetarea unor formule nu poate fi un reper deoarece Matei foloseşte frecvent propoziŃii tipizate

- SecŃiunile lui Matei nu corespund cu Marcu pentru că numai icircncepacircnd cu cap 12 Matei urmez fidel pe Marcu icircn timp ce icircn cap3-11 predomină conŃinutul diferit de Marcu

- Matei foloseşte des versete sau pericope cu funcŃii de tranziŃie de legătură Acestea sunt uşor de identificat deoarece au o legătură logic şi cu ceea ce precede şi cu ceea ce urmează Iată cacircteva exemple

- 417 423-52 520 61 101626

- fraze caracteristice Kai evgeneto o[te evtelesen o VIhsouj 728 (vezi şi 111 1353 191 261)

- expresii caracteristice VEn evkeinw| tw| kairw| sau similare 121 (31 141)

- particule favorite Tote 313 (41 1120 151 1821 1913 2020 211 273 etc) sau VApo tote 417 (1621 2616)

24

Concluzia ar fi că Matei nu are icircn intenŃie delimitări icircn secŃiuni mari prin urmare astfel de secŃiuni nu pot fi uşor delimitate

Luz este de părere că Matei este mai curacircnd atent icircn alcătuirea secŃiunilor mici ale Evangheliei şi mai puŃin interesat de marile secŃiuni De aceea se concentrează asupra analizei secŃiunilor mici

Analiza structurilor literare mai mici

1 Matei pune la un loc materiale asemănătoare din punct de vedere formal sau al conŃinutului

Ex colecŃia de minuni (cap 8-9) de parabole (cap 13) discursul icircmpotriva fariseilor (cap 23) şi celelalte discursuri ca atare Acest principiu de aranjare nu este nou icircl icircntacirclnim şi la Q şi la Marcu Noutatea la Matei constă icircn aceea că Mt acordă o anumită funcŃie unităŃilor textuale astfel formate ndash vezi colecŃia de minuni după predica de pe Munte şi icircnainte de cuvacircntul misionar La fel colecŃia de parabole din cap 2128-2214 care pregătesc clar bdquosocotealardquo fială cu Israel

2 Există o evidentă simetrie icircntre diferitele materiale care sunt incluse icircn Evanghelie

Primul şi ultimul discurs sunt cele mai lungi al doilea şi al patrulea discurs sunt cele mai scurte cel de la mijloc este de mărime medie Mai pot fi identificate şi alte simetrii 2 1-12 şi 213-23 521-32 şi 533-48 81-17 şi 818-34 91-17 şi 918-34 181-14 şi 18 21-35 244-41 şi 2514-46 etc

3 Icircn compoziŃia fragmentelor Matei Ńine seamă şi de anumite numere Numărul trei pare a fi cel mai important dar şi altele precum doi patru sau şapte

De exemplu Matei icircmparte icircn trei secŃiuni fiecare din următoarele pericope 118-223 521-711 521-32 5 33-48 61-18 619-711 619-24 71-11 81-17 91-17 131-52 181-35 cap 23 244-2546

De altfel icircmpărŃirea icircn trei este un principiu de sistematizare frecvent icircntacirclnit icircn literatura iudaică ca şi icircn discursul oral

Celelalte numere sunt mai puŃin importante Totuşi a se vedea numărul şapte icircn prezentarea genealogiei sau a parabolelor din cap 13 sau icircn cap 23

4 Matei revine asupra temelor sale prin repetarea unor cuvinte cheie

Icircngerul Domnului ndash de 4 ori icircn pericopa 118-223 pentru a accentua faptul că totul se desfăşoară sub directa icircndrumare a Domnului Dreptate ndash de 5 ori icircn Predica de pe Munte (5-7) Judecată - de 7 ori icircn pericopa 1120-1245 Fariseu ndash de 4 ori icircn pericopa 121-45 MulŃime ndash de 16 ori icircn pericopa icircncepacircnd cu cap 14 A urma - de 9 ori icircn cap 8 şi u

5 Matei punctează temele sale prin propoziŃii (versete) cheie centrale sau enunŃuri cu caracter general de principiu A se vedea 517 548 6 1 712 7 21 1016 18 10 etc Aceste versete

25

deschid tratarea mai extinsă a unor teme

6 Matei foloseşte dubletele adică reluare unei temei icircntr-un context diferit Tehnica dubletelor este frecvent folosită icircn tradiŃia iudaică Ele sunt folosite cu scopuri diferite fie pentru a marca icircnceputul şi sfacircrşitul unei secŃiuni (423935 19302016 24422513) fie pentru a accentua importanŃa unei teme (913127) fie pentru a semnala aspecte diferite ale aceleiaşi teme (1017-22249-13 716-191233-35) fie pentru a sublinia continuitatea unui proces cum ar fi cel al propovăduirii Evangheliei (32417107)

7 Matei iubeşte compoziŃiile chiastice Un exemplu icircl constituie Predica de pe Munte al cărui centru este Rugăciunea domnească Alte secŃiuni structurate chiastic pot fi 91b-8 1313-18 1810-14

4 Structura pe capitole a Evangheliei după Matei 41 Introducere

IcircmpărŃirea pe capitole şi versete nu respectă totdeauna coerenŃa logică a discursului Reamintim faptul că icircmpărŃirea pe capitole şi versete este foarte tacircrzie iniŃial textul Evangheliei după Matei ca şi al celorlalte scrieri nou-testamentare fiind unul compact fără nici un fel de icircmpărŃire Din raŃiuni didactice icircnsă propunem mai jos structura pe capitole a Evangheliei după Matei Icircn felul acesta se poate memora şi identifica mai uşor unde redă Sf Evanghelist Matei un eveniment sau altul un cuvacircnt sau altul

Cele unsprezece părŃi mari indicate cu cifre romane trimit la o posibilă icircmpărŃire a Sfintei Evanghelii icircmpărŃire care Ńine seamă mai curacircnd de desfăşurarea istorisirii ca atare

Titlurile icircncearcă să surprindă cacirct mai fidel conŃinutul fragmentului respectiv Uneori ele indică generic problema alteori acolo unde a fost cu putinŃă exprimarea icircn puŃine cuvinte indică şi soluŃia Personal aş fi preferat generalizarea celei de a doua variante

A nu se uita trăsăturile Sfintei Evanghelii după Matei comune cu cele ale celorlalte trei Sfinte Evanghelii şi mai ales cu ale celorlalte două Evanghelii sinoptice

a Istorisirea vieŃii şi activităŃii Fiului lui Dumnezeu icircntrupat care - icircncepe cu naşterea şi momentul Sf Ioan Botezătorul - continuă cu vestirea Evangheliei IcircmpărăŃiei şi icircnfăptuirea semnelor

minunate care arată puterea dumnezeiască a lui Iisus şi icircn acelaşi timp inaugurarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu şi

- sfacircrşeşte cu patimile moarte şi Icircnvierea Acestuia

b Iisus Hristos este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu poporului ales prin profeŃi şi odată cu venirea lui se inaugurează timpurile mesianice care coincid cu inaugura IcircmpărăŃiei cerurilor şi inaugura rea timpurilor eshatologice

c Contemporanii Macircntuitorului cu excepŃia unui număr restracircns de ucenici nu ajung să-L icircnŃeleagă nu-L recunosc ca Mesia icirci resping icircnvăŃătura şi icircn cele din urmă icircl răstignesc

A se avea icircn vedere icircnsă trăsăturile specifice ale Evangheliei după Matei

26

a Evanghelia după Matei este scrisă icircn dialog direct ca replică sau icircn continuarea Vechiului Testament Ea demonstrează că persoana lui Iisus ca de altfel şi toate faptele lui icircmplinesc profeŃiile vechi-testamentare pe de o parte iar pe de altă parte IcircnvăŃătura sa nu desfiinŃează ci plineşte icircn sensul icircntregirii Legea vechi testamentară A se vedea şi posibila icircmpărŃire a Evangheliei icircn cinci cărŃi cu trimitere la Pentateuh

b Evanghelia după Matei are un evident caracter didactic Sfacircntul Ev Matei grupacircnd şi sistematizacircnd materialul informativ pe care-l are la dispoziŃie Aşa rezultă cele cinci mari discursuri ale Macircntuitorului care icircncep cu Predica de pe Munte ndash discurs cu un evident caracter programatic ndash şi sfacircrşesc cu Discursul eshatologic

c Iisus Hristos este prezentat mai clar decacirct icircn celelalte Evanghelii icircntr-o dublă ipostasă aceea de IcircnvăŃător şi aceea de Făptuitor (Vindecător) Propovăduia Evanghelia IcircmpărăŃiei şi vindeca toată boala icircn popor Aceste două componente ale activităŃii Sale sunt anunŃate şi semnalate deseori de Sf Ev Matei icircn cunoscutele sumare şi ilustrate constant pe parcursul istorisirii

d Sf Evanghelist Matei este interesat icircn mod special de sensul teologic al celor relatate şi nu de simpla consemnarea a acestora Acestui motiv se datorează icircntre altele şi caracterul mai succint ale relatărilor Sf Ev Matei care renunŃă la multe detalii icircntacirclnite la ceilalŃi Evanghelişti

e Este urmărită dintru icircnceput tensiunea dintre Iisus şi contemporanii Săi punctacircndu-se caracterul răutăcios al icircntrebărilor şi al comentariilor acestora insensibilitatea faŃă de minunile săvacircrşite mai ales a cetăŃilor martore a celor mai multe minuni Legat de această problemă este icircn repetate racircnduri reluată tema judecăŃii invocacircndu-se ziua aceea icircn care vor da seama cei care nu primesc propovăduirea Macircntuitorului sau a ucenicilor icircn ciuda puterii cuvacircntului Lui şi a evidenŃelor faptelor

f Pe fondul acestei tensiuni este criticată erminia stracircmtă a iudeilor care reducea făgăduinŃa dumnezeiască numai la poporul ales şi este anunŃată deschiderea făgăduinŃei lui Dumnezeu către toate neamurile Dumnezeu rămacircne fidel făgăduinŃei Sale trimiŃacircnd pe Fiul Său la poporul ales şi chemacircndu-l mai icircntacirci pe acesta dar făgăduinŃa Sa are icircn vedere pe toŃi oamenii

h Evanghelia după Matei mai mult ca celelalte subliniază erminia greşită a Legii la care ajunsese iudeii evidentă mai ales icircn absolutizarea acesteia şi corectează această erminie punctacircnd faptul că Legea nu este un scop ci un mijloc nu este un stăpacircn ci un slujitor al omului şi icircn nici un caz nu este macircntuitoarea icircn sine

Aceste cacircteva coordonate pot ajuta o memorare mai corectă a principalelor părŃi din cuprinsul Evanghelie după Matei cu atenŃia de a se raporta totdeauna partea la icircntreg

42 Structura pe capitole

Prezentăm icircn continuarea structura literară pe capitole a conŃinutului Evangheliei după Matei Avacircnd icircn vedere caracrerul sistematic al acesteia despre care am vorbit precum şi nevoia de a asimila cacirct mai bine posibil Evanghelia după Matei prezentăm pe capitole cacirct se poate de complet cuprinsul Evangheliei Pentru o perspectivă comparativă indicăm şi locurile paralele Acolo unde nu sunt indicate locuri paralele se icircnŃelege ca acestea nu există tema respectivă fiind cosnemnată numai de Matei

27

I NAŞTEREA ŞI IcircNCEPUTUL ACTIVITĂłII (11-425)

CAPITOLUL 1

a Genealogia lui Iisus (11-17) ndash Strămoşii lui Iisus [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7]

CAPITOLUL 2 a Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor b Fuga icircn Egipt (213-15) c Uciderea pruncilor (216-18) d Icircntoarcerea din Egipt (219-23)

CAPITOLUL 3 a Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12) [Mc 11-8 Lc 31-915-17 In

119-28] b Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22]

CAPITOLUL 4 a Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] b Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc 414-15] c Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11] d Sumar Activitatea icircn Galileea 423-25 [ Lc 617-19]

II PREDICA DE PE MUNTE (51-729)

CAPITOLUL 5 a Fericirile (51-12) [Lc 620-23] b Sarea şi lumina lumii (513-16) [Mc 950 Lc 14 34-35] c Expunerea Legii noi prin comparaŃie cu Legea veche Principiul

fundamental ilustrat de şase exemple Iisus şi legea (517-48) - Principiul fundamental Cea mai icircnaltă dreptate (517-20) - Uciderea (521-26) - Adulterul (527-30) - DivorŃul (531-32) [Mt 199 Mc 1011-12 Lc 1618] - Jurămacircntul (533-37) - Legea talionului (538-42) [ Lc 629-30] - Iubirea vrăşmaşilor (543-48) Iubirea faŃă de aproapele [Lc 627-

2832-36] CAPITOLUL 6

a Adevărata icircntemeiere a faptelor evlaviei (61-18) 1 EnunŃul principiului (61) 2 Milostenia (61-4) Adevărata milostenie 3 Rugăciunea (65-15) Adevărata rugăciune Rugăciunea domnească [Lc 112-4] 4 Postul (616-18) Postul adevărat

28

b Prioritatea IcircmpărăŃia cerurilor icircn faŃă atracŃiilor şi grijilor vieŃii (6 19-33)

1 AdunaŃi comori icircn cer nu pe pămacircnt (619-21) [Lc 12 33-34] 2 Vederea trebuie să fie curată (622-23) [Lc 1133-36] 3 Nu se poate sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (624) [Lc 613] 4 LăsaŃi cele trebuincioase vieŃii icircn grija lui Dumnezeu (625-32) [Lc

1222-34] 5 Concluzia CăutaŃi mai icircntacirci IcircmpărăŃia cerurilor (633-34)

CAPITOLUL 7

a Diferite icircndemnuri (71-23) 1 Nu judecaŃi ca să nu fiŃi judecaŃi (71-5) [Lc 6 37-3841-42] 2 Nu daŃi cele sfinte cacircinilor (7 6) 3 CereŃi şi vi se va da (7 7-11) [ Lc 119-13] 4 FaceŃi oamenilor ce voiŃi să vă facă ei vouă (712) 5 Poarta care duce la viaŃă este stracircmtă şi icircngustă iar cea care duce la pieire este largă (713-14) [Lc 1324] 6 FeriŃi-vă de proorocii mincinoşi Aceştia se cunosc după fapte ca pomul după roade (715-23) [Lc 643-44] [Lc 1325-27]

c Concluzia la predica de pe munte Se vor folosi de icircnvăŃăturile PM cei care auzindu-le le icircmplinesc nu cei care le aud dar nu le icircmplinesc (7 24-27) [Lc 647-49]

d Concluzia Sf Ev Matei MulŃimile sunt uimite de icircnvăŃătura lui Iisus pentru că era diferit de cărturarii lor El icircnvăŃa ca unul care are putere (728-29)

III MINUNILE ndash semne ale puterii lui Iisus Hristos şi ale instaurării

IcircmpărăŃiei cerurilor (81-938) CAPITOLUL 8

a CurăŃirea unui leprosul (8 1-4) [Mc 140-45 Lc 512-16] b Vindecarea slugii sutaşului (8 5-13) [Lc 71-10 In 443-54] c Vindecarea soacrei lui Petru (814-15) [Mc 129-34 Lc 438-41] d Sumar Vindecări făcute spre seară (816-17) e Despre urmarea lui Iisus (818-22) Premise ale uceniciei [Lc 957-62] f Liniştirea furtunii pe mare (823-27) [Mc 435-41 Lc 822-25] g Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (828-34) [Mc 51-20 Lc

826-39] CAPITOLUL 9

a Vindecarea unui paralitic (91-8) [Mc 21-12 Lc 517-26] b Chemarea vameşului Matei (99-13) [Mc 213-17 Lc 527-32] c Icircntrebări despre post (9 14-17) Mc 218-22 [Lc 533-39] d Vindecarea fiicei dregătorului (9 18-26) hellipşi vindecarea femeii cu scurgere de sacircnge Mc 521-43 [Lc 840-56] e Vindecarea a doi orbi (927-31) f Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9 32-34) g Sumar Iisus străbătea Ńinuturile propovăduind Evanghelia IcircmpărăŃiei şi vindecacircnd toată boala icircn ppor (9 35) h Seceriş mult şi secerători puŃin - introducere la discursul misionar (9 36-38)

29

IV DISCURSUL MISIONAR (101-42) CAPITOLUL 10

a Misiunea celor doisprezece Apostoli (101-4) [Mc 313-19 Lc 612-16] b Trimiterea celor doisprezece (105-16) [Mc 66-13 Lc 91-6] c Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10 17-25) ReacŃia lumii

faŃă de misiunea celor doisprezece [Mc 139-13 Lc 122-7 21 12-19] d Teama justificată şi teama nejustificată (1026-31) e A mărturisi pe Iisus icircn faŃa oamenilor (1032-39)

- Necesitatea mărturisirii (1032) [Lc 128-9] - Cearta icircntre oameni (1034-36) [Lc 1252-53] - Cine este vrednic de Hristos (1037-39) [Lc 14 26-27]

f Răsplata ucenicilor (1040-42) [Mc 941]

V REFUZUL POPORULUI IUDEU DE A PRIMI PE IISUS (111-1250) CAPITOLUL 11

a Iisus Botezătorul şi Iisus (111-19) - Icircntrebarea lui Ioan (111-6) [Lc 718-23] - Persoana lui Ioan (117-15) [Lc 724-35] - ReacŃia contemporanilor lui Iisus (1116-24) [Lc 1013-15]

b Vai-uri adresate unor cetăŃi (1120-24) c MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus

adresată celor osteniŃi (1125-30) Descoperirea făcută către cei smeriŃi [Lc 1021-22]

CAPITOLUL 12

a Culegere de spice de gracircu icircn zi de sacircmbătă (121-8) [Mc 223-28 Lc 61-5]

b Vindecarea icircn zi de Sacircmbătă a omului cu macircna uscată (12 9-14) [Mc 31-6 Lc 66-11]

c Robul ales (12 15-21) ProfeŃia lui Isaia despre Iisus d Iisus şi Belezebul (12 22-30) Puterea lui Iisus asupra demonilor [Mc

320-27 Lc 1114-23] e Păcatul icircmpotriva Duhului Sfacircnt (12 31-32) [Mc 328-30 Lc 1210] f Copacul şi roadele sale (12 33-37) Cuvintele judecă pe oameni [Lc

643-45] g Semnul lui Iona (1238-42) [Mt 161-4 Mc 811-12 Lc 1129-32] h Icircntoarcerea duhului rău (1243-45) [Lc 1124-26] i Familia lui Iisus (1246-50) Mama şi fraŃii lui Iisus [Mc 331-35Lc

819-20]

VI PARABOLELE IcircMPĂRĂłIEI (13 1-35) CAPITOLUL 13

a Parabola semănătorului (131-9) [Mc 41-9 Lc 84-8] - Scopul vorbirii icircn parabole (13 10-17) [Mc 410-12 Lc 89-10] - Explicarea parabolei semănătorului (1318-23) [Mc 413-20 Lc

811-15] b Parabola neghinelor (13 24-30)

30

c Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (1331-33) - Parabola grăuntelui de muştar (1331-32) [Mc 430-32 Lc 1318-19] - Parabola aluatului (1333) [Lc 1320-21] - Folosirea Parabolelor de către Iisus (13 34-35) - Interpretarea parabolei neghinelor (1336-43)

d Parabolele comorii ascunse mărgăritarului şi năvodului (13 44-50) e Lucruri vechi şi noi (13 51-52)

VII RECUNOAŞTERE DIN PARTEA UCENICILOR (1353-1727) CAPITOLUL 14

a Iisus este respins icircn patria sa (1353-58) [Mc 61-6 Lc 416-30)] b Moartea lui Ioan Botezătorul (141-12) [Mc 614-29 Lc 97-9] c Săturarea celor cinci mii de oameni (14 13-21) [ Mc 630-44 Lc 910-17 In 61-14] d Mersul pe mare (14 22-33) [Mc 645-52 Lc 616-21] e Vindecarea unor bolnavi icircn Ghenisaret (1434-36) [Mc 653-56]

CAPITOLUL 15

a Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (151-20) - TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti (151-9)[Mc 71-13] - Ce face pe om necurat (1510-20) [Mc 714-23]

b CredinŃa femeii cananeence (1521-28) [Mc 724-30] c Mai multe vindecări (1529-31) d Hrănirea a patru mii de oameni (1532-39) [Mc 81-10]

CAPITOLUL 16

a Aluatul fariseilor şi al saducheilor (165-12) [Mc 814-21] b Mărturisirea lui Petru (1613-20) [Mc 827-30 Lc 918-21] c Prima vestire a Patimilor şi despre ce icircnseamnă să fii ucenic

(1621-28) - Vestirea Patimilor şi Icircnvierii (1621-23) [Mc 831-33 Lc 921-22] - Crucea adevăratului ucenic (1624-28) [Mc 834-91 Lc 923-27]

CAPITOLUL 17

a Schimbarea la faŃă (171-13) [Mc 92-13 Lc928-36] b Vindecarea copilului lunatic (1714-20) [Mc 914-29 Lc 937-43a] c A doua vestire a patimilor 1722-23) [Mc 930-32 Lc 943b-45] d Plata dării la Templu cu Statirul din gura peştelui (1724-27)

VIII DISCURSUL COMUNITAR SAU ECLESIAL (181-35) CAPITOLUL 18

a Adevărata măreŃie (181-5) [Mc 933-37 Lc 946-48 171-2] b Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (186-9) c Parabola cu oaia cea pierdută (18 10-14) [Lc 151-7] d Procesul iertării (1815-20) A ierta pe fratele tău [Lc 173] e Parabola slugii neiertătoare (1821-35)

31

IX AUTORITATE ŞI CHEMARE (191-2246) CAPITOLUL 19

a IcircnvăŃătură despre căsătorie şi divorŃ (191-12) [Mc 101-12] b Iisus binecuvacircntează copiilor (1913-15) [Mc 1013-16 Lc 1815-17 c Tacircnărul bogat (1916-30) [Mc 1017-31 Lc 1818-30]

CAPITOLUL 20 a Parabola lucrătorilor la vie (201-16) b A treia vestire a Patimilor şi Icircnvierii (2017-19) [Mc 1032-34Lc

1831-34] c Cererea fiilor lui Zevedei (2020-28) [Mc 1035-45] d Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (2029-34) [Mc 1046-52Lc

1835-43]

CAPITOLUL 21 a Intrarea icircn Ierusalim (21 1-11) [Mc 111-11 Lc 1928-38 In 1212-19] b CurăŃirea Templului (2112-17) [Mc 1115-19 Lc 1945-48 In 213-22] c Smochinul neroditor (2118-22) [Mc 1112-1420-24] d Izvorul puterii lui Iisus (2123-27) [Mc 1127-33Lc 201-8] e Parabola omului cu doi fii (2128-31) f Parabola lucrătorilor viei(2133-46) [Mc 121-12 Lc 209-10]

CAPITOLUL 22 a Parabola nunŃii fiului de icircmpărat (22114) [Lc 1415-24] b Plata impozitului imperial (2215-22) [Mc 1213-17Lc 2020-26] c Icircntrebări privind Icircnvierea (2223-33) [Mc 1218-27 Lc 2027-40] d Cea mai mare porunca (2234-40) [Mc 1228-34 Lc 1025-28] e Icircntrebare despre Fiul lui David (2241-46) [Mc 1235-37 Lc 2041-44]

X VAI-URILE ŞI DISCURSUL ESHATOLOGIC (231-2546)

CAPITOLUL 23

a Vai-urile icircmpotriva fariseilor şi cărturarilor (231-36) - Antiteza dintre farisei şi Ucenici (231-12) [Mc 1238-40 Lc 1137-52 2045-47] - Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor (2313-36)

b Placircngerea Ierusalimului (2337-39) Iisus şi Ierusalimul [Lc 13 34-35] CAPITOLUL 24

a Distrugerea Templului şi icircnceputul tacircnguielilor (241-14) - Prevestirea distrugerii Ierusalimului (241-2) [Mc 131-2 Lc 215-6] - Sfacircrşitul lumii (243-35) [Mc 133-31 Lc 217-33)]

b Stracircmtorarea cea mare (2415-28) c LecŃia smochinului (2432-35) d Ziua şi ceasul sfacircrşitului nu sunt cunoscute (2436-44) Venirea pe

neaşteptate a sfacircrşitului [Mc 1332-37 Lc 1726-3034-36] e Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (2445-51) [Lc 1241-48]

32

CAPITOLUL 25 a Pilda celor zece fecioare (251-13) b Pilda talanŃilor (2514-30) [Lc 1911-27] c Judecata neamurilor (2531-46) Cum va fi judecată lumea

XI PATIMILE MOARTEA ŞI IcircNVIEREA LUI IISUS 261-2820) CAPITOLUL 26

a Sfatul uciderii lui Iisus (261-5) [Mc 141-2 Lc 221-2 In 1145-53] b Ungerea din Betania (266-13) [Mc 143-9 In 121-8] c Trădarea lui Iuda (2614-16) [Mc 1410-11 Lc 223-6] d Cina cea de taină (2617-25) [Mc 1412-26 Lc 227-23 In 1321-30] e Instituirea Dumnezeieştii Euharistii (2626-30) f Vestirea lepădării lui Petru (2631-35) [Mc 1427-31 Lc 2231-34

In 1336-38] g Rugăciune din Ghetsimani (2636-46) [Mc 1432-42 Lc 2239-46] h Prinderea lui Iisus (2647-56) [Mc 1443-52 Lc 2247-53 In 181-11] i Iisus icircnaintea Sinedriului (2657-68) [Mc 1453-65 Lc 22 54-55

63-71 In 1812-1419-24] j Lepădarea lui Petru (2669-75) [Mc 1466-72 Lc 2254-62 In 1815-

1825-27] CAPITOLUL 27

b Iisus adus la Pilat (271-2) [Mc 151 Lc 231-2 In 1828-32] a Moartea lui Iuda 273-10) [Fapte 118-19] b Iisus interogat de Pilat (2711-14) c Iisus condamnat la moarte (2715-26) [Mc 152-15 Lc 233-513-15

In 1833-1916] d Iisus batjocorit de soldaŃi (2727-31) [Mc 1516-26 In 192-3] e Răstignirea lui Iisus (2732-44) [Mc 1521-32 Lc 2326-43 In

1916b-27] f Moartea lui Iisus (2745-56)[Mc 1533-39 Lc 2344-48 In 19 28-30] g Punerea icircn mormacircnt (2757-61) [Mc 1542-46 Lc 23 50-54 In 19

38-42] h Paza mormacircntului (27 62-66)

CAPITOLUL 28

a Icircnvierea lui Iisus (281-10) [Mc 16 1-8 Lc 241-12 In 201-10] b Raportul gărzii de la paza mormacircntului (2811-15) c Trimiterea ucenicilor la misiune (2816-20) [Mc 1614-18 Lc 2436-49 In 2019-23 Fapte 16-8]

33

5 Teme centrale icircn Evanghelia după Matei

Tema centrală este comună cu celelalte trei Evanghelii Iisus Hristos este Mesia Izbăvitorul făgăduit de Dumnezeu prin profeŃi aşteptat de iudei

1 Prin El mai concret prin moartea Sa pe cruce şi prin Icircnviere se inaugurează IcircmpărăŃia lui Dumnezeu despre care Acesta vorbeşte şi pe care o anticipează prin semnele pe care le săvacircrşeşte Schimbarea la faŃă este evenimentul prin care IcircmpărăŃia lui Dumnezeu este manifestată evident Cei trei ucenic sunt cei care nu mor icircnainte de a vedea IcircmpărăŃia lui Dumnezeu (Sf Ioan Hrisostom) IcircmpărăŃia lui Dumnezeu este tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului Hristos Evanghelia Sa este numită de Sfacircntul Evanghelsit Matei bdquoEvanghelia IcircmpărăŃieirdquo prin excelenŃă

2 Momentul venirii lui Mesia echivalează cu o intervenŃie radical nouă a lui Dumnezeu icircn istorie Fapt sugerat de Matei prin bdquonaşterea din Fecioarărdquo (S Agouridis) şi de la Duhul Sfacircnt şi evidenŃiat prin minunile săvacircrşite de Macircntuitorul Hristos care arată dumnezeirea Acestuia şi puterea prin care El restaurează starea de normalitate a lumii Acest moment al iconomiei divine este asimilat cu o nouă creaŃie bdquoCartea naşterii lui Iisusrdquo (Evanghelia) este prezentată de către Sfacircntul Evanghelist Matei icircn replică cu bdquoCartea facerii cerului şi a pămacircntuluirdquo (Geneza) Vremurile mesianice coincid cu sfacircrşitul unei perioade icircn istoria lumii şi cu un nou icircnceput cu o schimbare radicală Icircncepe o epocă nouă o lume nouă

3 Acest moment este icircn egală un moment de judecată de bilanŃ pentru lumea de pacircnă atunci Judecata este efectuată direct prin reflectarea icircn Adevăr a lumii Orice icircntacirclnire cu Dumnezeu este icircn sine o judecată pentru că echivalează cu o confruntarea sau oglindire cu Adevărul deplin din care reiese măsura ta sau a lumii tale Este motivul pentru care nu este deloc comodă icircntacirclnirea omului cu Dumnezeu Judecata priveşte concrete poporul alesc are primise de la Dumnezeu Legea veche şi care se confruntă acum cu momentul evaluării măsurii sau modului icircn care acesta a icircmplinit Legea Multe din parabolele dar şi din cuvintele Macircntuitorului Hristos au drept subiexct direct sau indirect tocmai această temă a judecăŃii poporului ales şi a aflării lui vinovat de faptul răstălmăcirii Legii şi al icircnstrăinării de Dumnezeu

4 Judecata este un reper fundamental pentru icirctreaga omenire Matei este cel care consemnează discursul eshatologic al Macircntuitorului care sfacircrşeşte cu scena judecăŃii Criteriile judecăŃii arată mila lui Dumnezeu Nu sunt investigate faptele mari şi multe ci atitudinea faŃă de cei lipsiŃi sensibilitatea faŃă de nevoile elementare ale apropelui ca semn al iubirii apropelui Judecata este invocată de Matei icircn multe racircnduri A se vedea judecata celor care nu primesc şi nu răsund vestirii Evangheliei (cap 10) judecata cetăŃilor nerecunoscătoarea care nu primesc minunile lui Iisus cap11) condamnarea smochinului neroditor (cap 21) judecata fariseilor prin adresarea celebrelor vai-uri (cap 23)

5 Icircntacirclnirea cu Dumnezeu recuperează adevărul esenŃial conform căruia omul şi lumea există prin Dumnezeu nu există prin sine sunt dependente icircntru totul de Dumnezeu Este incriminată icircn mod direct orice tendinŃă de suficienŃă de sine orice amăgire de icircncercare a unei existenŃe prin sine de fapt este incriminată inerŃia icircngerilor căzuŃi a diavolului Omul este ceea ce este prin

34

Dumnezeu şi poate atinge măsura deplinătăŃii a icircmplinirii sale numai cu ajutorul lui Dumnezeu Icircmplinirea legii nu este măsura deplinătăŃii legea nu este un scop icircn sine ci un mijloc Amăgirea iudeilor care credeau că icircmplinind prscripŃiile legii au ajuns la măsura desăvacircrşirii este deseori condamnată de Macircntuitorul Puterea omului nu vine de la eforturile sale ci de la Dumnezeu Calea obŃinerii puterii este a o cere de la Dumnezeu (cap7) bdquoPe toate cacircte le veŃi cere cu credinŃă le veŃi aveardquo (cap 21 22)

6 Confruntarea ilustrată de Matei este cea care se produce icircn sacircnul poporului ales Iudeii ar fi acceptat un Mesia eliberator dar care ar realizat această eliberare cu instrumente omeneşti de aceea s-au amăgit cu imaginea unui Mesia politic şi a unei icircmpărăŃii pămacircnteşti Ar fi vrut icircn plus ca această eliberare să se facă prin ei sau cu participarea lor Şi această atitudine trădează amăgirea iudeilor contmporani Macircntuitorului Hristos

7 Matei identifică icircn poporul ales instaurată tendinŃa emancipării de sub tutela lui Dumnezeu tendinŃa existenŃei prin sine adică tendinŃa luciferică Este motivul pentru care prezenŃa lui Mesia celui Adevărat declanşează o confruntare acerbă icircntre poporul ales şi Mesia de fapt o confruntare icircntre om şi Dumnezeu Această confruntare este interpretată de Matei ca icircncercare a omului de a scăpa definitiv de tutela lui Dumnezeu de dependenŃa de Dumnezeu ndash vezi parabola lucrătorilor celor răi (cap 21) Confruntarea aceasta este pusă icircn evidenŃă de Matei dintru icircnceput prin evenimentul icircncercării uciderii pruncului Iisus de către Irod (S Agouridis) Paralela icircntre acest eveniment şi răstignirea finală sunt evidente ExegeŃii pun icircn discuŃie şi pretenŃiile mesianice ale dinastiei irodiene

8 Confruntarea se desfăşoară la nivelul icircnŃelegerii legii şi funcŃiei acesteia Icircmplinirea legii atunci cacircnd nu este icircnŃeleasă cum se cuvine conduce la icircndreptăŃirea de sine care este un reflex luciferic

9 CurăŃirea templului (cap 21) ndash semnul decadenŃei ideilor Casa de rugăciune ndash relaŃia cu Dumnezeu ndash este transformată icircn piaŃă ndash ceea ce icircnseamnă perceperea relaŃiei cu Dumnezeu icircn termeni mercantili

10 Macircntuirea este lucrare exclusivă a lui Dumnezeu Evenimentul cu tacircnărul bogat bdquoCine poate să se macircntuiască Aceasta este cu neputinŃă la oameni dar cu putinŃă la Dumnezeurdquo (cap 1926) Macircntuirea nu se dă ca răsplată ci icircn dar nu icircn funcŃie de cacirct a lucrat cineva ndash vezi parabola cu lucrătorii tocmiŃi la vie (cap 20) Omul poate deveni el icircnsuşi obstacol icircn cale sa spre Dumnezeu prin suficienŃa de sine prin icircndreptăŃirea de sine

35

6 Exegeză

Vom face cacircteva exerciŃii de exegeză şi comentariu la primele capitole din Evanghelia după Matei cu titlu demonstrativ

61 Textul 11 CARTEA NEAMULUI lui Iisus Hristos fiul lui David fiul lui Avraam 12 Avraam a născut pe Isaac Isaac a născut pe Iacov Iacov a născut pe Iuda şi fraŃii lui 13 Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar Fares a născut pe Esrom Esrom a născut pe Aram 14 Aram a născut pe Aminadav Aminadav a născut pe Naason Naason a născut pe Salmon 15 Salmon a născut pe Booz din Rahav Booz a născut pe Iobed din Rut Iobed a născut pe Iesei 16 Iesei a născut pe David regele David a născut pe Solomon din femeia lui Urie 17 Solomon a născut pe Roboam Roboam a născut pe Abia Abia a născut pe Asa 18 Asa a născut pe Iosafat Iosafat a născut pe Ioram Ioram a născut pe Ozia 19 Ozia a născut pe Ioatam Ioatam a născut pe Ahaz Ahaz a născut pe Iezechia 110 Iezechia a născut pe Manase Manase a născut pe Amon Amon a născut pe Iosia 111 Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraŃii lui la strămutarea icircn Babilon 112 După strămutarea icircn Babilon Iehonia a născut pe Salatiel Salatiel a născut pe Zorobabel 113 Zorobabel a născut pe Abiud Abiud a născut pe Eliachim Eliachim a născut pe Azor 114 Azor a născut pe Sadoc Sadoc a născut pe Achim Achim a născut pe Eliud 115 Eliud a născut pe Eleazar Eleazar a născut pe Matan Matan a născut pe Iacov 116 Iacov a născut pe Iosif logodnicul Mariei din care S-a născut Iisus Care se cheamă Hristos 117 Aşadar toate neamurile de la Avraam pacircnă la David sunt paisprezece şi de la David pacircnă la strămutarea icircn Babilon sunt paisprezece şi de la strămutarea icircn Babilon pacircnă la Hristos sunt paisprezece neamuri

62 Planul SecŃiunii I Naşterea şi icircnceputul activităŃii (11-422) a Genealogia lui Iisus (11-17) [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7] c Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor d Fuga icircn Egipt (213-15) e Uciderea pruncilor (216-18) f Icircntoarcerea din Egipt (219-23) g Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28] h Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22] i Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] j Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc 414-15] k Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11]

Mai pe scurt

a Genealogia şi naşterea lui Iisus (cap 1) b Icircnchinarea magilor uciderea pruncilor fuga icircn şi icircntoarcerea din Egipt (cap 2) c Sfacircntul Ioan Botezătorul şi botezul Domnului (cap 3) d Ispitirea icircnceputul activităŃii şi chemarea primilor ucenici (cap 4)

63 Comentarii preliminare

Vom urmări punctarea funcŃiilor teologice pe care Ev Matei icircnsuşi le atribuie diferitelor pericope unităŃi logice

36

Ne vom ajuta de binecunoscutele sumare (rezumate) cu care de obicei Sf Ev Matei icircşi icircncheie secŃiunile mai importante ale Evangheliei concluzionacircnd De altfel Sf Evanghelist Matei aşa cum vom vedea ca un bun pedagog ce este concluzionează foarte des scoŃacircnd singur icircn evidenŃă intenŃia cu care relatează evenimentele sau cuvintele respective

SecŃiunea aceasta (11-422) reprezintă firesc icircnceputul prezentării Evangheliei Macircntuitorului Iisus Hristos

- genealogia este prezentată pentru a sublinia realitatea naşterii lui Iisus Hristos originea sa iudaică icircmpărătească din care decurge şi mesianitatea

- naşterea este prezentată pentru a se sublinia realitate icircntrupării zămislirea minunată şi naşterea din Fecioară

- icircnchinarea magilor şi uciderea pruncilor - pentru a se sublinia contrastul dintre atitudinea potrivnică a iudaismului oficial şi atitudinea pozitivă a reprezentanŃilor lumii păgacircne

- Ioan Botezătorul şi Botezul ndash pentru a se evidenŃia recunoaşterea lui Iisus ca Mesia din partea unui exponent de seamă al Vechiului Testament şi asumarea din partea Macircntuitorului Hristos a Vechiului Testament şi a istoriei vechi-testamentare a Legii

- Ispitirea pentru a se arăta puterea dumnezeiască a Macircntuitorului Hristos icircmpotriva Diavolului

- Icircnceputul activităŃii publice prin lansarea mesajului principal şi prin chemarea primilor ucenici

64 Exegeză Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj

Redăm fraza de icircnceput icircn original şi icircn mai multe traduceri de referinŃă pentru a ilustra diferenŃele de interpretare

BNT Matthew 11 Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj VIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ou Dauid uiou VAbraamAring ESV Matthew 11 The book of the genealogy of Jesus Christ the son of David the son of Abraham NRS Matthew 11 An account of the genealogy of Jesus the Messiah the son of David the son of

Abraham FBJ Matthew 11 Livre de la genegravese de Jeacutesus Christ fils de David fils dAbraham TOB Matthew 11 Livre des origines de Jeacutesus Christ fils de David fils dAbraham L45 Matthew 11 Dies ist das Buch von der Geburt JEsu Christi der da ist ein Sohn Davids des

Sohnes Abrahams MGK Matthew 11 Bibloj thj genealogiaj tou VIhsou Cristou( uiou tou Dabid( uiou tou VAbraamAring CNS Matthew 11 Cartea neamului lui Iisus Hristos fiul lui David fiul lui Avraam

Formula de icircnceput Bibloj genesewj - care are şi funcŃie de titlu pentru pericopa care redă genealogia ndash este semnificativă şi trebuie citită icircn legătură directă cu intenŃia autorului de a articula stracircns Evanghelia sa Vechiului Testament sau istoria sa istoriei vechi-testamentare Am spus că cea mai importantă cheie ermineutică pentru lectura Ev M este raportarea directă şi permanentă la VT Sintagma este apax legomeno (folosită o singură dată) icircn Noul Testament

Sintagma este una vechi-testamentară şi nu există nici o icircndoială că Sf Ev Matei o foloseşte cu trimiterea la folosirea ei icircn VT O icircntacirclnim icircn Vechiul Testament icircn formă

37

identică la Fac 24 unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pămacircntului şi icircn Facere 51-2 unde se vorbeşte despre facerea omului

Genesis 24 4 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj ouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghj o[te evgeneto h-| h`mera| evpoihsen o qeoj ton ouvranon kai thn ghn

ESV Genesis 24 These are the generations of the heavens and the earth when they were created in the day that the LORD God made the earth and the heavens

NRS Genesis 24 These are the generations of the heavens and the earth when they were created In the day that the LORD God made the earth and the heavens

FBJ Genesis 24 Telle fut lhistoire du ciel et de la terre quand ils furent creacuteeacutes Au temps ougrave Yahveacute Dieu fit la terre et le ciel

TOB Genesis 24 Telle est la naissance du ciel et de la terre lors de leur creacuteation Le jour ougrave le SEIGNEUR Dieu fit la terre et le ciel

L45 Genesis 24 Also ist Himmel und Erde worden da sie geschaffen sind zu der Zeit da GOtt der HErr Erde und Himmel machte

BGT Genesis 24 au[th h bibloj genesewjgenesewjgenesewjgenesewj ouvranou kai ghj o[te evgeneto h-| hmera| evpoihsen o qeoj ton ouvranon kai thn ghn

MGK Genesis 24 Au[th ei=nai h genesij tou ouvranou kai thj ghj( o[te evktisqhsan auvta( kaq h[n hmeran evpoihse Kurioj o Qeoj ghn kai ouvranonouvranonouvranonouvranon(

CNS Genesis 24 Iată istoria cerurilor şi a pămicircntului cicircnd au fost făcute Genesis 51-2 LXT Genesis 51 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj avnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwn h-| h`mera| evpoihsen

o qeoj ton Adam katV eivkona qeou evpoihsen auvton 2 arsen kai qhlu evpoihsen auvtouj kai euvloghsen auvtouj kai evpwnomasen to onoma auvtwn Adam h-| h`mera| evpoihsen auvtouj

ESV Genesis 51 This is the book of the generations of Adam When God created man he made him in the likeness

of God NRS Genesis 51 This is the list of the descendants of Adam When God created humankind he made them in the

likeness of God FBJ Genesis 51 Voici le livret de la descendance dAdam Le jour ougrave Dieu creacutea Adam il le fit agrave la ressemblance

de Dieu TOB Genesis 51 Voici le livret de famille dAdam Le jour ougrave Dieu creacutea lhomme il le fit agrave la ressemblance de

Dieu L45 Genesis 51 Dies ist das Buch von des Menschen Geschlecht Da Gott den Menschen schuf machte er ihn

nach dem Gleichnis GOttes BGT Genesis 51 au[th h bibloj genesewjgenesewjgenesewjgenesewj avnqrwpwn h-| hmera| evpoihsen o qeoj ton Adam katV eivkona qeou

evpoihsen auvton MGK Genesis 51 Touto ei=nai to biblion thj genealogiaj tou avnqrwpouAring Kaq h[n hmeran evpoihsen o Qeoj ton

VAdam( kat eivkona Qeou evpoihsen auvtonAring CNS Genesis 51 Iată cartea neamurilor lui Adam n ziua cicircnd a făcut Dumnezeu pe om l-a făcut după asemănarea

lui Dumnezeu

Legătura icircntre Evanghelia după Matei şi Vechiul Testament este evidentă

Sfacircntul Evanghelist Matei icircmprumută expresia vechi-testamentară prin care se indică descrierea facerii cerului şi a pămacircntului pe de o parte şi facerea omului pe de altă parte adică descrierea creaŃiei lumii pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează istoria naşterii Macircntuitorului Hristos percepacircnd acest moment ca pe o nouă creaŃie a lumii prin raportare directă la prima creaŃie Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf Pavel) şi literatura patristică a Bisericii

Folosirea acestei sintagme vechi-testamentare cu o rezonanŃă atacirct de puternică şi cu o semnificaŃie atacirct de exactă nu mai icircncape nici o icircndoială că Sf Evanghelist Matei icircşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj se icircnŃelege ci mai ales teologic

Icircn acest sens interpretează şi Sf Ioan Gură de Aur

38

bdquoDar pentru care pricină evanghelistul numeşte Evanghelia sa Cartea naşterii lui Iisus Hristos Doar nu cuprinde numai naşterea ci toată iconomia macircntuirii neamului omenesc Pentru că naşterea lui Iisus este capul icircntregii iconomii a Macircntuirii pentru că este icircnceputul şi rădăcina tuturor bunătăŃilor date nouă După cum Moise icircşi intitulează cartea sa Cartea naşterii cerului şi a pămacircntului deşi nu vorbeşte numai de cer şi de pămacircnt ci şi de cele ce sunt icircn ele tot astfel şi Matei a dat numele cărŃii sale de la capul faptelor istorisite de ea (Omilii la Matei 30-31)rdquo

Traducerea romacircnească

Traducerile romacircneşti propun cele două variante

i cartea neamului = genealogia

j cartea naşterii = relatarea sau istoria naşterii

Sensul este dat de răspunsul la icircntrebarea sintagma se referă la icircntreaga Evanghelie sau numai la genealogie

Sf Ioan Gură de Aur optează pentru cea de a doua lectură cartea naşterii(vezi şi ed rom B Anania) şi icircn plus interpretează sintagma ca titlu a icircntregii Evanghelii nu numai al relatării genealogiei şi naşterii

U Luz (I103) crede că sintagma este influenŃată de Marcu 11 pe de o parte dar şi de Fac 24 51 şi socoteşte că ea numeşte icircntreg cap 1 de la Matei nici numai genealogia nici icircntreaga carte

65 Comentarii la Genealogie

1 MotivaŃia principală a citării genealogiei Macircntuitorului Iisus Hristos este aceea de a dovedi că El este Mesia cel făgăduit lui Avraam şi lui David şi celorlalŃi bărbaŃi vestiŃi ai istoriei vechi-testamentare

Matthew Henry Commentary on Mt11hellipthe design is to prove that our Lord Jesus is the son of David and the son of Abraham and therefore of that nation and family out of which the Messiah was to arise Abraham and David were in their day the great trustees of the promise relating to the Messiah The promise of the blessing was made to Abraham and his seed of the dominion to David and his seed and they who would have an interest in Christ as the son of Abraham in whom all the families of the earth are to be blessed must be faithful loyal subjects to him as the son of David by whom all the families of the earth are to be ruled It was promised to Abraham that Christ should descend from him (Gen xii 3 xxii 18) and to David that he should descend from him (2 Sam vii 12 Ps lxxxix 3 ampc cxxxii 11) and therefore unless it can be proved that Jesus is a son of David and a son of Abraham we cannot admit him to be the Messiah Now this is here proved from the authentic records of the heralds offices

2 Genealogia este făcută pentru iudeo-creştini ndash icircncepe cu Avraam părintele vechiului Israel dar şi al Noului Israel adică părintele celor ce cred după Sf Pavel

Rom 412 Şi părinte al celor tăiaŃi icircmprejur Dar nu numai al celor care sunt tăiaŃi icircmprejur ci şi care umblă pe urmele credinŃei pe care o avea părintele nostru Avraam pe cacircnd era netăiat icircmprejur Rom 416 De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinŃă ca să fie din har şi

39

ca făgăduinŃa să rămacircnă sigură pentru toŃi urmaşii nu numai pentru toŃi cei ce se Ńin de lege ci şi pentru cei ce se Ńin de credinŃa lui Avraam care este părinte al nostru al tuturor

Sf Ev Matei avansează cu multă claritate aceeaşi erminie ca Sfacircntului Pavel citacircnd cuvinte ale Macircntuitorului Hristos care arată că de făgăduinŃa făcută lui Avraam vor beneficiia toate neamurile

Matei 39 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice icircn voi icircnşivă Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam

Matei 811 Şi zic vouă că mulŃi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam cu Isaac şi cu Iacov icircn icircmpărăŃia cerurilor

3 Deci pe de o parte este confirmată perspectiva vechi-testamentară privind făgăduinŃa mesianică prin faptul că este invocată genealogia care verifică icircmplinirea făgăduinŃelor făcute de Dumnezeu mai marilor poporului ales că din coapsa lor se va naşte Mesia iar pe de altă parte este afirmată corectura fermă pe care o face Macircntuitorul Hristos că făgăduinŃa nu privea exclusiv poporul lui Israel şi mai mult decacirct atacirct cei cărora icircn chip formal li s-a făcut făgăduinŃa o pot pierde şi pot beneficia de ea cei care nu au ştiut de această făgăduinŃă

4 PrezenŃa femeilor icircn genealogie Este ciudat faptul că icircntr-o genealogie iudaică pe linie bărbătească sunt citate femei şi icircn al doilea racircnd este ciudat faptul că aceste femei sunt nu din categoria femeilor vrednice cum ar fi fost Saraa sau Rebeca sau Rahila ci din categoriile desconsiderate de iudei şi de tradiŃia iudaică două de alt neam Rahab şi Rut şi două păcătoase Tamara şi femeia lui Urie

Sf Ioan Gură de Aur se icircntreabă foarte frumos

bdquohellip pentru ce se amintescă icircn această genealogie şi femei odată ce genealogia este făcută prin bărbaŃi Dar de vreme ce a hotăracirct aşa Atunci pentru ce nu a amintit toate femeile ci a trecut sub tăcere pe femeile vestite pentru viaŃa lor curată de pildă pe Sara pe Rebeca şi pe altele asemenea lor şi a amintit de femei vestite ca păcătoase de pildăhellipa amintit de femeia lui Urie de Tamara de RAhav şi de Rut dintre care una era de alt neam alta desfracircnată alta s-a culcat cu socrul săuhellip prin icircnşelăciune dacircndu-se drept desfracircnată iar pe femeia lui Urie o cunoaşte toată lumea din pricina grozăviei păcatelor eihellip(p 23-24)rdquo

Posibile erminii

a Marcare intervenŃiei dumnezeieşti care surprinde logica umană Dumnezeu alege căi neaşteptate de icircmplinire a planului Său macircntuitor Şi pentru a zădărnici tentaŃia oamenilor de a revendica vreo contribuŃie icircn acest plan

b Accentul ar fi pe femeile păcătoase pentru a face vizibilă lucrarea harului lui Dumnezeu Aceasta este erminia Sf Ioan Gură de Aur

bdquo- Ce faci omule Icircmi vorbeşti de istoria unei icircmpreunări nelegiuite - Şi ce-i cu astaDacă aş face genealogia unui om vestit de bună seamă că aş trece sub tăcere

astfel de strămoşi Dar cacircnd fac genealogia lui Dumnezeu icircntrupat trebuie nu numai să n-o ascund ci s-o pun icircn auzul tuturor spre a arăta puterea lui Dumnezeu şi purtarea Lui de grijă Că pentru asta a venit Hristos pe pămacircnt nu ca să fugă de ocările noastre ci ca să le nimicească După cum nu ne minunăm că a murit ci pentru că a fost răstignit ndash deşi răstignirea era o ocară dar cu cacirct a fost mai de ocară cu atacirct L-a arătat mai iubitor de oameni ndash tot aşa trebuie să spunem şi despre naşterea Lui Nu este drept să ne minună m numai că a luat trup şi S-a făcut om ci că a voit să aibă astfel de neamuri că nu i-a fost ruşine deloc de păcatele noastre

40

Genealogia lui Iisus spulberă şi icircngacircmfarea iudeilor Iudeii nu se icircngrijeau de virtutea sufletului dar spuneau la tot pasul că sunt strănepoŃi ai lui Avraam socotind că virtutea strămoşilor le scuză păcatele De aceea evanghelistul le arată chiar de la primele cuvinte ale Evangheliei că nu trebuie s se laude cu strămoşii ci cu faptele lor

hellip Evanghelistul ne mai spune şi altceva anume ne arată că toŃi oameni sunt păcătoşi chiar şi strămoşii Domnului Patriarhul iuda de la care iudeii icircşi trag numele nu pare că a făcut puŃine păcatehellip David a născut pe Solomon cu o femeie desfracircnatăhellip Şi dacă de oameni mari n-a fost icircmplinită legea cu atacirct mai puŃin de oameni mici iar dacă nu a fost icircmplinită icircnseamnă că toŃi oamenii au păcătuit şi deci a fost de neapărată trebuinŃă venirea lui Hristoshellip (p 39-40)

Cu acelaşi scop a amintit şi de Rut şi de Rahav una de alt neam iar alta o desfracircnată ca să afli că Iisus a venit ca să dezlege toate păcatele noastre Că a venit ca doctor nu ca judecător După cum strămoşii lui Iisus s-au căsătorit cu femei desfracircnate tot aşa şi Dumnezeu s-a unit cu firea omenească cea desfracircnată (p 41)rdquo

Iată referirile biblice vechi-testamentare la cele patru femei amintite icircn genealogie Tamara Facere 3824 Dar cam după vreo trei luni i s-a spus lui Iuda Tamara nora ta a căzut icircn desfracircnare

şi iată a rămas icircnsărcinată din desfracircnare Iar Iuda a zis ScoateŃi-o şi să fie arsă Facere 3826 Şi le-a cunoscut Iuda şi a zis Tamara e mai dreaptă decacirct mine pentru că nu am dat-o

lui Şela fiul meu Şi n-a mai cunoscut-o pe ea Rahab Iosua 21 Atunci Iosua fiul lui Navi a trimis icircn taină din Sitim doi tineri să iscodească Ńara şi a zis

DuceŃi-vă şi cercetaŃi Ńara şi mai ales Ierihonul Şi s-au dus cei doi tineri şi ajungacircnd la Ierihon au intrat icircn casa unei desfracircnate al cărei nume era Rahab şi au rămas să se odihnească acolo

23 Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună Scoate pe oamenii care au intrat icircn casa ta icircn noaptea aceasta că au venit să iscodească Ńara

617 Cetatea va fi sub blestem şi tot ce este icircn ea e al Domnului puterilor numai Rahab desfracircnata să rămacircnă vie ea şi tot cel ce va fi icircn casa ei pentru că ea a ascuns iscoadele pe care le-am trimis noi

623 Şi s-au dus tinerii care iscodiseră cetatea la casa desfracircnatei şi au scos pe Rahab desfracircnata pe tatăl ei pe mama ei pe fraŃii ei şi pe toate rudele ei i-au scos şi i-au pus afară din tabăra IsraeliŃilor

625 Pe Rahab desfracircnata icircnsă casa tatălui ei şi pe toŃi care erau la dacircnsa Iosua i-a lăsat cu viaŃă şi trăieşte ea icircn mijlocul lui Israel pacircnă icircn ziua de astăzi pentru că a ascuns iscoadele care fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul

Evrei 1131 Prin credinŃă Rahav desfracircnata fiindcă primise cu pace iscoadele n-a pierit icircmpreună cu cei neascultători Iacob 225 La fel şi Rahav desfracircnata au nu din fapte s-a icircndreptat cacircnd a primit pe trimişi şi i-a scos afară pe altă cale Femeia lui Urie 2 Regi 113 Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie Şi i s-a spus că este Batşeba

fiica lui Eliam femeia lui Urie Heteul Rut moabiteanca Rut 45 Răspuns-a Booz De cumperi Ńarina de la Noemina atunci trebuie să cumperi şi pe Rut

moabiteanca femeia celui mort şi trebuie să o iei de soŃie ca să păstrezi numele celui mort icircn moştenirea lui 410 De asemenea şi pe Rut moabiteanca femeia lui Mahlon o iau de soŃie ca să păstrez numele

celui mort icircn moştenirea lui şi ca să nu piară numele celui mort dintre fraŃii lui şi din poarta locuinŃei lui voi astăzi sunteŃi martori la aceasta

413 Şi a luat Booz pe Rut şi ea s-a făcut soŃia lui Şi intracircnd el la ea Domnul i-a dat ei sarcină şi a născut un fiu

c U Luz consideră că intenŃia Sf Ev Matei este aceea de a pune icircn evidenŃă că icircn genealogia Macircntuitorului intră şi alte neamuri sugeracircnd că toate cele patru femei par a fi de alt neam (U Luz I110) Rut moabiteancă Rahab cananeeancă femeia lui Urie heteul

41

Tamara se presupune că era arameană () Icircn cazul acesta intenŃia Sf Ev Matei este clară şi anume de a puncta deschiderea iconomiei dumnezeieşti icircncă din perioada vechi-testamentară spre neamuri Avacircnd icircn vedere exclusivismul iudaic mai ales cel privitor la perioada vechi-testamentară este de presupus că Matei insistă spre a convinge pe iudeo-creştini că planul lui Dumnezeu ascuns percepŃiei oamenilor era icircncă din această perioadă deschis universalităŃii

5 Versetul 17 este rezumatul sau observaŃia finală la lista genealogică Matei icircmparte genealogia icircn trei perioade de cacircte 14 neamuri Posibile erminii 3 x 14 = 6 de 7 Perioada mesianică este cel de al şaptelea 7 iar perioada eshatologică este cel de al optulea

6 InexactităŃile cuprinse de genealogie ndash mici neconcordanŃe privind numărul etc - sunt relevante pentru faptul că Matei urmăreşte scopuri teologic şi nu istorice icircn primul racircnd

7 Naşterea minunată a lui Iisus din Fecioara Maria

71 Textul 118 Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost Maria mama Lui fiind logodită cu Iosif fără să fi fost ei icircnainte icircmpreună s-a aflat avacircnd icircn pacircntece de la Duhul Sfacircnt 119 Iosif logodnicul ei drept fiind şi nevracircnd s-o vădească a voit s-o lase icircn ascuns 120 Şi cugetacircnd el acestea iată icircngerul Domnului i s-a arătat icircn vis grăind Iosife fiul lui David nu te teme a lua pe Maria logodnica ta că ce s-a zămislit icircntr-icircnsa este de la Duhul Sfacircnt 121 Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus căci El va macircntui poporul Său de păcatele lor 122 Acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice 123 Iată Fecioara va avea icircn pacircntece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tacirclcuieşte Cu noi este Dumnezeu 124 Şi deşteptacircndu-se din somn Iosif a făcut precum i-a poruncit icircngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa 125 Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut Căruia I-a pus numele Iisus

18 Tou de VIhsou Cristou h genesij ou[twj h=nAring mnhsteuqeishj thj mhtroj auvtou Mariaj tw| VIwshf( prin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtouj eu`reqh evn gastri ecousaevn gastri ecousaevn gastri ecousaevn gastri ecousa evk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAring 19 VIwshf de o` avnhr auvthj( dikaioj wn kai mh qelwn auvthn deigmatisai( evboulhqh laqra| avpolusai auvthnAring 20 tauta de auvtou evnqumhqentoj ivdou aggeloj kuriou katV onar evfanh auvtw| legwn VIwshf ui`oj Dauid( mh fobhqh|j paralabein Marian thn gunaika sou to gar evn auvth| gennhqengennhqengennhqengennhqen evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring 21 texetai de ui`on( kai kaleseij to onoma auvtou VIhsoun auvtoj gar swsei ton laon auvtou avpo twn a`martiwn auvtwnAring 22 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen upo kuriou dia tou profhtou legontoj 23 ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai ui`onui`onui`onui`on( kai kalesousin to onoma auvtou VEmmanouhl( o[ evstin meqermhneuomenon meqV hmwn o qeojAring 24 evgerqeij de o` VIwshf avpo tou u[pnou evpoihsen wj prosetaxen auvtw| o aggeloj kuriou kai parelaben thn gunaika auvtou( 25 kai ouvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ou-- -- eteken uion eteken uion eteken uion eteken uion kai evkalesen to onoma auvtou VIhsounAring

72 Comentarii preliminare

1 Relatarea este un foarte laconică dacă Ńinem seama de importanŃa ca atare a evenimentului A se vedea relatarea Ev Luca unde sunt date multe amănunte Se verifică icircncă odată că Ev Matei elimină detaliile pentru a sublinia raŃiunile lucrurilor

Matei icircşi deschide relatarea cu o propoziŃie-titlu Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost Şi se icircncheie cu o concluzie Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut Căruia I-a pus numele Iisus

2 Referitor la naşterea lui Iisus Hristos Ev Matei doreşte să sublinieze foarte clar un singur aspect foarte important conceperea pruncului nu a fost naturală ci prin intervenŃia şi puterea Duhul Amănuntele invocate vin toate să icircntărească acest lucru

42

- Maria s-a aflat avacircnd icircn pacircntece fără să fi fost icircmpreună cu logodnicul ei Iosif - Relatarea icircn detaliu a reacŃiei lui Iosif şi intervenŃia icircngerului au acelaşi rol - Icircn plus proorocia vechi-testamentară vorbea de naşterea din Fecioară - Reluarea icircn concluzie a faptului că Maria a născut pe Iisus fără să fi cunoscut-o pe ea

Iosif icircntăreşte observaŃia că singurul lucru important pe care Matei icircl are icircn vedere relatacircnd este naşterea din Fecioară şi de la Duhul

Sf Ioan Gură de Aur hellipacum vreau să-Ńi vorbesc de felul naşterii (p49) deci nu de naştere ci de felul naşterii

3 Naşterea din Fecioară punctează evenimentul preexistenŃei şi cel al icircntrupării lui Iisus ca Dumnezeu

4 Purureafecioria este de asemenea punctată de ultima propoziŃia ouvk evginwsken auvthn e[wj e[wj e[wj e[wj ou- eteken uion Traducerea romacircnească evită prepoziŃia pacircnă pentru a evita erminia că după ar fi fost posibilă icircnsoŃirea acestora Ori prepoziŃia e[wje[wje[wje[wj nu presupune că după momentul indicat lucrurile s-au schimbat A se vedea Mt 525 1628 2820

5 Amănuntul căci El va macircntui poporul Său de păcatele lor este reprodus de Matei pentru a sublinia mesianitatea Poporul Său este fără icircndoială Israel iar problema iertării păcatelor este o temă ce Ńine de atmosfera iudaică

U Luz crede că accentul icircn acest fragment nu este pus de Matei pe naşterea din Fecioară ci pe episodul cu Iosif care scoate icircn evidenŃă icircmplinirea proorociei VT privind naşterea lui Emanuel (I127)

8 Magii de la Răsărit 81 Textul

Icircnchinarea Magilor 2 1-12 21 Iar dacă S-a născut Iisus icircn Betleemul Iudeii icircn zilele lui Irod regele iată magii de la Răsărit au venit icircn Ierusalim icircntrebacircnd 22 Unde este regele Iudeilor Cel ce S-a născut Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne icircnchinăm Lui 23 Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul icircmpreună cu el 24 Şi adunacircnd pe toŃi arhiereii şi cărturarii poporului căuta să afle de la ei Unde este să Se nască Hristos 25 Iar ei i-au zis Icircn Betleemul Iudeii că aşa este scris de proorocul 26 Şi tu Betleeme pămacircntul lui Iuda nu eşti nicidecum cel mai mic icircntre căpeteniile lui Iuda căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel 27 Atunci Irod chemacircnd icircn ascuns pe magi a aflat de la ei lămurit icircn ce vreme s-a arătat steaua 28 Şi trimiŃacircndu-i la Betleem le-a zis MergeŃi şi cercetaŃi cu de-amănuntul despre Prunc şi dacă Icircl veŃi afla vestiŃi-mi şi mie ca venind şi eu să mă icircnchin Lui 29 Iar ei ascultacircnd pe rege au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră icircn Răsărit mergea icircnaintea lor pacircnă ce a venit şi a stat deasupra unde era Pruncul 210 Şi văzacircnd ei steaua s-au bucurat cu bucurie mare foarte

43

211 Şi intracircnd icircn casă au văzut pe Prunc icircmpreună cu Maria mama Lui şi căzacircnd la pămacircnt s-au icircnchinat Lui şi deschizacircnd vistieriile lor I-au adus Lui daruri aur tămacircie şi smirnă 212 Iar luacircnd icircnştiinŃare icircn vis să nu se mai icircntoarcă la Irod pe altă cale s-au dus icircn Ńara lor

82 Posibile comentarii 1 Pericopa este unitară şi distinctă După expunerea genealogiei şi relatarea pe scurt a

naşterii minunate a lui Iisus Ev Matei reproduce două evenimente generate de aflarea veştii privind naşterea lui Iisus icircnchinarea magilor şi reacŃia lui Irod faŃă de noul născut Cele două evenimente sunt evident legate nu numai istoric ci şi teologic Icircn interpretarea Ev Matei prin icircnchinarea magilor se afirmă faptul că neamurile icircl primesc pe Hristosiar prin reacŃia lui Irod faptul că poporul iudeu icircl respinge Fuga icircn şi icircntoarcerea din Egipt sunt stracircns legate de atitudinea lui Irod

2 Patru tipuri de erminii sunt citate de U Luz - Interpretarea hristologică venirea lui Hristos aduce cu sine disoluŃia magiei de

orice fel Dacă magii se icircnchină lui Hristos atunci icircnseamnă că lumea veche se reorientează radical

- Interpretarea icircn relaŃie cu misiunea la neamuri deschiderea spre neamuri - Interpretarea parenetică ndash gestul magilor este unul exemplar pentru toŃi

privind evlavia faŃă de Iisus - Interpretarea care pune accentul pe faptul că magii sun icircndrumaŃi exclusiv de

Dumnezeu Dumnezeu este cel care icircndrumă paşii oamenilor 3 Un titlu relevant pentru erminia acestui capitol ar fi Neamurile icircn faŃa Icircmpăratului lui

Israel (U Luz I 127) 4 Două contraste sunt puse icircn evidenŃă de Ev Matei icircn această secŃiune - icircntre atitudinea neamurilor prin magi faŃă de prunc şi atitudinea iudeilor prin

Irod 22 Unde este regele Iudeilor Cel ce S-a născut Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne icircnchinăm Lui 23 Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul icircmpreună cu el

- icircntre adevăratul Icircmpăratul lui Israel şi falsul Icircmpărat care era Irod 5 Icircnchinarea magilor suportă şi o erminie mesianică dacă o citim icircn conexiune cu Isaia

60 1-6 1 Luminează-te luminează-te Ierusalime că vine lumina ta şi slava Domnului peste tine a răsărit 602 Căci iată icircntunericul acoperă pămacircntul şi bezna popoarele iar peste tine răsare Domnul şi slava Lui străluceşte peste tine603 Şi vor umbla regi icircntru lumina ta şi neamuri icircntru strălucirea ta604 Ridică icircmprejur ochii tăi şi vezi că toŃi se adună şi se icircndreaptă către tine Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri605 Atunci vei vedea vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va lărgi căci către tine se va icircndrepta bogăŃia mării şi avuŃiile popoarelor către tine vor curge606 Caravane de cămile te vor acoperi şi dromadere din Madian şi Efa Toate sosesc din Şeba icircncărcate cu aur şi cu tămacircie cacircntacircnd laudele Domnului

6 Erminia hristologică a icircnchinării magilor propune şi interpretarea darurilor aduse de magi

o Mir (smirnă) ndash prevestitor al morŃii lui Hristos o aur - indicacircnd demnitatea icircmpărătească

44

o tămacircie ndash indicacircnd demnitatea arhierească 7 Steaua este un limbaj potrivit pentru magi Nici pe profeŃi nici pe icircngeri nu i-ar fi

crezut magii (Sf Ioan Gură de Aur) Pogorămacircntul făcut de Dumnezeu pentru a vorbi pe un limbaj potrivit oamenilor

9 Fuga icircn Egipt şi icircntoarcerea icircn Nazaret (213-23) 91 Textul

213 După plecarea magilor iată icircngerul Domnului se arată icircn vis lui Iosif zicacircnd Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi icircn Egipt şi stai acolo pacircnă ce-Ńi voi spune fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă 214 Şi sculacircndu-se a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat icircn Egipt 215 Şi au stat acolo pacircnă la moartea lui Irod ca să se icircmplinească cuvacircntul spus de Domnul prin proorocul Din Egipt am chemat pe Fiul Meu 216 Iar cacircnd Irod a văzut că a fost amăgit de magi s-a macircniat foarte şi trimiŃacircnd a ucis pe toŃi pruncii care erau icircn Betleem şi icircn toate hotarele lui de doi ani şi mai icircn jos după timpul pe care icircl aflase de la magi 217 Atunci s-a icircmplinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul 218 Glas icircn Rama s-a auzit placircngere şi tacircnguire multă Rahela icircşi placircnge copiii şi nu voieşte să fie macircngacirciată pentru că nu sunt 219 După moartea lui Irod iată că icircngerul Domnului s-a arătat icircn vis lui Iosif icircn Egipt 220 Şi i-a zis Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi icircn pămacircntul lui Israel căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului 221 Iosif sculacircndu-se a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit icircn pămacircntul lui Israel 222 Şi auzind că domneşte Arhelau icircn Iudeea icircn locul lui Irod tatăl său s-a temut să meargă acolo şi luacircnd poruncă icircn vis s-a dus icircn părŃile Galileii 223 Şi venind a locuit icircn oraşul numit Nazaret ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroci că Nazarinean Se va chema

92 Posibile comentarii

1 Fragmentul parte a prologului conŃine elemente importante folosite de Ev Matei ca preludiu pentru icircntreaga Evanghelie (U Luz I145)

- Pronia lui Dumnezeu macircna lui Dumnezeu este cea care-L protejează pe Pruncul Iisus IntervenŃia directă a lui Dumnezeu este cea care salvează pe copil

- Iosif este icircn plan secund Icircn centrul este Isus cu mama sa 2 Icircntoarcerea nu icircn Iudeea ci icircn Galileea neamurilor Matei 415 Pămacircntul lui Zabulon

şi pămacircntul lui Neftali spre mare dincolo de Iordan Galileea neamurilor Respingerea din partea iudeilor rămacircne urmaşul lui Irod nutreşte aceleaşi sentimente potrivnice de aceea Iisus merge icircn Galileea la marginea lumii iudaice

3 Icircn concluzie Matei nu reŃine amănunte eventuale evenimente minunate din acest episod El subliniază insistent un lucru care-l interesează pentru a-l trasmite consecvent cu scopul lui mai curacircnd teologic Dumnezeu icircnsuşi este centrul istorisirii Dumnezeu este cel care icircl scoate pe copil din macircna lui Irod purtacircndu-l icircn Egipt

45

departe de macircnia şi urgia acestui aducacircndu-l la timpul potrivit icircn patria sa ca oarecacircnd pe iudei din robia Egiptului

10 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28]

101 Scurtă introducere Capitolul 3 face parte din secŃiune mai mare intitulată Icircnceputul misiunii publice a lui Iisus Hristos (31-422) Aceasta este la racircndul ei icircmpărŃită icircn trei părŃi

a Ioan Botezătorul Botezul Macircntuitorului (31-17) b Ispitirea (41-11) c Icircnceputul propriu-zis al propovăduirii (412-22)

102 Textul 31 Icircn zilele acelea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia icircn pustia Iudeii 32 Spunacircnd PocăiŃi-vă că s-a apropiat icircmpărăŃia cerurilor 33 El este acela despre care a zis proorocul Isaia Glasul celui ce strigă icircn pustie PregătiŃi calea Domnului drepte faceŃi cărările Lui 34 Iar Ioan avea icircmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele icircmprejurul mijlocului iar hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică 35 Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată icircmprejurimea Iordanului 36 Şi erau botezaŃi de către el icircn racircul Iordan mărturisindu-şi păcatele 37 Dar văzacircnd Ioan pe mulŃi din farisei şi saduchei venind la botez le-a zis Pui de vipere cine v-a arătat să fugiŃi de macircnia ce va să fie 38 FaceŃi deci roadă vrednică de pocăinŃă 39 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice icircn voi icircnşivă Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam 310 Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă icircn foc 311 Eu unul vă botez cu apă spre pocăinŃă dar Cel ce vine după mine este mai puternic decacirct mine Lui nu sunt vrednic să-I duc icircncălŃămintea Acesta vă va boteza cu Duh Sfacircnt şi cu foc 312 El are lopata icircn macircnă şi va curăŃa aria Sa şi va aduna gracircul icircn jitniŃă iar pleava o va arde cu foc nestins 313 Icircn acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să se boteze de către el 314 Ioan icircnsă Icircl oprea zicacircnd Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine 315 Şi răspunzacircnd Iisus a zis către el Lasă acum că aşa se cuvine nouă să icircmplinim toată dreptatea Atunci L-a lăsat 316 Iar botezacircndu-se Iisus cacircnd ieşea din apă icircndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogoracircndu-Se ca un porumbel şi venind peste El 317 Şi iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit

103 Comentarii

1 Momentul Ioan Botezătorul este extrem de important pentru Ev Matei El presupune de asemenea legătura cu Vechiul Testament Sf Ioan Botezătorul este rămăşiŃa sănătoasă a vechiului Israel care-l recunoaşte pe Mesia spre deosebire de restul poporului Icircl recunoaşte nu icircn virtutea vreunei puteri sau virtuŃi personale ci icircn

46

virtutea faptului că se face interpret al voii lui Dumnezeu face parte din iconomia dumnezeiască proorocită de Isaia

2 Sf Ioan este proorocul ndash deci cel prin care Dumnezeu icircnsuşi vorbeşte poporului Său şi prin care iată arată adevereşte mesianitatea lui Iisus

3 De observat că icircn viziunea Sf Ev Matei totul se desfăşoară sub directa icircndrumare a lui Dumnezeu Proorocul Ioan este trimis de Dumnezeu Icircnsuşi ndash icircn duhul proorocilor icircntregii istorii a Israelului Icircn plus Dumnezeu va interveni El Icircnsuşi la momentul botezului pentru a confirma icircn chip explicit şi minunat că Cel botezat este Fiul Lui icircn care se icircmplineşte planul sau iconomia sau voia dumnezeiască

4 Ev Matei rezumă predica Sf Ioan icircntr-o singură frază identică cu cea care va rezuma propovăduirea Macircntuitorului Hristos (417) PocăiŃi-vă că s-a apropiat icircmpărăŃia cerurilor (32) Tema centrală a Evangheliei este deja anunŃată de Sf Ev Matei Aceasta este IcircmpărăŃia cerurilor apropierea iminentă a IcircmpărăŃiri cerurilor

5 Este anunŃată deja tema judecăŃii (312 El are lopata icircn macircnă şi va curăŃa aria Sa şi va aduna gracircul icircn jitniŃă iar pleava o va arde cu foc nestins) una din temele fundamentale ale Evanghelie după Matei şi ale teologiei Ev Matei (icircn 60 din cele 148 de pericope ale Evangheliei apare tema judecăŃii Judecata este asociată explicit venirii lui Mesia şi este făcută direct de Fiul Proclamarea Evangheliei icircncepe cu anunŃarea JudecăŃii şi sfacircrşeşte cu descrierea JudecăŃii finale care este făcută tot de Fiul (cap 24-25 2531 Cacircnd va veni Fiul Omului icircntru slava Sa şi toŃi sfinŃii icircngeri cu El atunci va şedea pe tronul slavei Sale2532 Şi se vor aduna icircnaintea Lui toate neamurile şi-i va despărŃi pe unii de alŃii precum desparte păstorul oile de capre

Osacircnda care urmează judecăŃii este focul cel veşnic

2541 Atunci va zice şi celor de-a stacircnga DuceŃi-vă de la Mine blestemaŃilor icircn focul cel veşnic care este gătit diavolului şi icircngerilor lui

6 Legată de tema judecăŃii este tema pocăinŃei anunŃată de Ioan Botezătorul dar şi dezvoltată pe larg icircn mustrarea lui faŃă de contemporani şi conaŃionalii săi

7 Simpla filiaŃie sau descendenŃă din Avraam adică apartenenŃa la poporul ales la Israel nu-i salvează pe iudei de judecată care se anunŃă nemiloasă trebuie să facă fapte de pocăinŃă Este o temă anunŃată aici şi reluată de Matei pe parcursul Evangheliei

11 Botezul Domnului sau Teofania descoperirea sau arătarea Fiului lui Dumnezeu (313-17)

111 Textul 313 Icircn acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să se boteze de către el 314 Ioan icircnsă Icircl oprea zicacircnd Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine 315 Şi răspunzacircnd Iisus a zis către el Lasă acum că aşa se cuvine nouă să icircmplinim toată dreptatea Atunci L-a lăsat 316 Iar botezacircndu-se Iisus cacircnd ieşea din apă icircndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogoracircndu-Se ca un porumbel şi venind peste El 317 Şi iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit

47

112 Comentarii

1 Botezul lui Iisus este momentul arătării al certificării mesianităŃii şi mai mult al filiaŃiei Sale dumnezeieşti Teofania Sfintei Treimi şi proclamarea de către Tatăl a Fiului icircn care se icircmplineşte voia Sa este momentul icircn care nu din partea oamenilor vine recunoaşterea cin din partea lui Dumnezeu Icircnsuşi

2 Botezul lui Iisus este şi un moment icircn care Iisus se smereşte pe sine primind a fi botezat şi icircncă de cineva mai mic decacirct El Sensul botezul este dat de mărturisirea ui Iisus pentru a icircmplini toată dreptatea Ev Matei punctează prin aceasta asumarea Vechiului Testament de către Iisus icircn expresia sa sănătoasă anume aceea care icircl are permanent pe Dumnezeu drept icircndrumător şi nu aceea care l-a icircnlocuit pe Dumnezeu cu tradiŃia sau cu erminia ipocrită a Legii

3 Botezul este icircmplinirea Legii Am venit să dezleg blestemul care stătea peste omenire prin călcarea Legii Trebuie dar ca Eu mai icircntacirci să icircmplinesc toate şi scoŃacircndu-vă de sub osacircndă să pun capăt legii Se cuvined ar ca Eu să icircmplinesc toată Legea pentru că se cuvine să dezleg blestemul scris icircn lege icircmpotriva voastră (Sf Ioan Gură de Aur 146)

4 Erminia bisericească a Botezului Domnului este dată de Sărbătoare Botezului care este unul dintre cele mai importante praznice icircmpărăteşti după Icircnvierea şi Naşterea Domnului Elementul important care intervine icircn erminia bisericească şi care nu apare icircn Evanghelie este acela al sfinŃirii apelor prin botezarea Fiului lui Dumnezeu

5 Un alt element demn de subliniat legat de Botez este proclamarea de către Dumnezeu a lui Iisus Hristos ca Fiu supus ascultător care icircmplineşte voia lui Dumnezeu

12 Predica de pe Munte 121 ConsideraŃii generale (după şi icircn dialog cu U Luz op cit I 214)

1 Predica de pe Munte (PM) este prima cuvacircntare programatică din Ev după Matei Este singura cuvacircntare a Macircntuitorului care conŃine aproape exclusiv porunci directe ale Domnului Iisus Hristos Poate fi considerată ca fiind nucleul Evangheliei Macircntuitorului Hristos

2 Deşi pare a fi adresată numai ucenicilor (după chemare lor ndash 418-22 Iisus le adresează primele icircnvăŃături ndash 51 şu) PM nu priveşte numai pe apostoli ce pe toŃi oamenii De altfel chiar icircn PM sunt momente cacircnd este semnalată prezenŃa mulŃimilor (7 28 Iar cacircnd Iisus a sfacircrşit cuvintele acestea mulŃimile erau uimite de

icircnvăŃătura Lui) Problema este pusă icircn discuŃie pentru a se arăta că morala expusă icircn PM nu este una rezervată unui număr restracircns de chemaŃi ci tuturor oamenilor

3 Vechiul Testament rămacircne icircn viziunea PM baza şi centrul referenŃial icircn ceea ce priveşte voia lui Dumnezeu El este respectat icircmplinit şi icircntregit de Domnul Iisus Hristos Icircn PM avem de fapt o corecŃie fermă aplicată nu legii şi proorocilor ci erminiei acestora de către iudei Această corecŃie o icircntacirclnim deseori la profeŃii VT care exprimă icircn egală măsură voia lui Dumnezeu De exemplu ipocrizia care conduce pe majoritatea la o atitudine exterioară ostentativă fără acoperire icircn motivaŃia

48

interioară şi care constituie cel mai vizat păcat al iudeilor icircn icircnvăŃătura Macircntuitorului este deseori icircnfierată de prooroci Isaia 2913 Şi a zis Domnul De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte dar cu inima este departe căci icircnchinarea icircnaintea Mea nu este decacirct o racircnduială omenească icircnvăŃată de la oameni Ieremia122 Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini au crescut şi au făcut roade Tu eşti aproape numai de buzele lor iar de inima lor eşti departe

4 Discursul este concentrat asupra bdquodreptăŃii IcircmpărăŃiei cerurilorrdquo dreptate şi IcircmpărăŃia lui Dumnezeu sunt două cuvinte chei ale acestui fragment

5 Caracterul paradigmatic al PM este de reŃinut PM nu conŃine o sumă exhaustivă de porunci sau prescripŃii care s-ar putea constitui icircn conŃinutul concret al Legii noi Acesta este un aspect important care o diferenŃiază de Legea veche unde avem prescripŃii privind cazuri concrete ndash vezi Decalogul dar nu numai SituaŃiile concrete care sunt citate au evident un caracter de exemplu La acestea pot fi adăugate nenumărate alte exemple De altfel este evident faptul că Macircntuitorul enunŃă nişte principii generale pe care după aceea le ilustrează cu exemple Este un salt evident de perspectivă Icircncepacircnd chiar cu Fericirile putem constata acest lucru

6 Nu mai avem de a face cu exprimări imperative ci cu enunŃuri care dezvăluie sau punctează o anumită stare interioară a omului care este compatibilă cu IcircmpărăŃia cerurilor Stările acestea se pot manifesta icircn situaŃii concrete dintre cele mai diverse Ele trimit icircn majoritatea lor mai curacircnd la o aşezare lăuntrică de durată dacă nu chiar permanentă nu au icircn vedere situaŃii concrete icircn care se manifestă Lucrul acesta trebuie avut icircn vedere O consecinŃă imediată a acestui aspect este faptul că nimeni nu-şi poate număra faptele bune pentru că nimeni nu poate spune am fost curat cu inima de trei ori sau am fost blacircnd de zece ori sau am flămacircnzit pentru dreptatehellip Ceea ce citim icircn partea a doua a fiecărei fericiri nu reprezintă răsplata ci urmarea firească a stări menŃionate icircn prima parte Cei săraci cu duhul moştenesc datorită stării lor IcircmpărăŃia cerurilor care este nu un loc ci mai curacircnd o stare Sărăcia cu Duhul ca de altfel şi celelalte stări sunt compatibile cu IcircmpărăŃia cerurilor Dacă ar fi să rescriem icircntr-o exprimare mai precisă fericirile pentru a pune icircn evidenŃă relaŃia logică dintre prima parte şi a doua parte a fiecărei fericirii una din variante ar fi Sunt de fericit cei săraci cu duhul pentru că IcircmpărăŃia cerurilor este a lor este pentru ei icircn nici un caz Sunt fericiŃi cei săraci cu Duhul pentru că vor primi icircn schimb IcircmpărăŃia cerurilor Etc

53 FericiŃi cei săraci cu duhul că a lor este icircmpărăŃia cerurilor 54 FericiŃi cei ce placircng că aceia se vor macircngacircia 55 FericiŃi cei blacircnzi că aceia vor moşteni pămacircntul 56 FericiŃi cei ce flămacircnzesc şi icircnsetează de dreptate că aceia se vor sătura 57 FericiŃi cei milostivi că aceia se vor milui 58 FericiŃi cei curaŃi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu 59 FericiŃi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema 510 FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate că a lor este icircmpărăŃia cerurilor 511 FericiŃi veŃi fi voi cacircnd vă vor ocăricirc şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvacircntul rău icircmpotriva voastră minŃind din pricina Mea 512 BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi că plata voastră multă este icircn ceruri că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi

49

La fel icircn continuare privitor la caracterizarea Apostolilor ca sare a pămacircntului şi lumină a lumii

513 Voi sunteŃi sarea pămacircntului dacă sarea se va strica cu ce se va săra De nimic nu mai e bună decacirct să fie aruncată afară şi călcată icircn picioare de oameni 514 Voi sunteŃi lumina lumii nu poate o cetate aflată pe vacircrf de munte să se ascundă 515 Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc ci icircn sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă 516 Aşa să lumineze lumina voastră icircnaintea oamenilor aşa icircncacirct să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri

Vezi enunŃarea principiului şi ilustrarea lui prin exemple

539 Eu icircnsă vă spun vouă Nu vă icircmpotriviŃi celui rău iar cui te loveşte peste obrazul drept icircntoarce-i şi pe celălalt 540 Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-Ńi ia haina lasă-i şi cămaşa 541 Iar de te va sili cineva să mergi o milă mergi cu el două 542 Celui care cere de la tine dă-i şi de la cel ce voieşte să se icircmprumute de la tine nu icircntoarce faŃa ta

7 DiferenŃa specifică este dată şi de abordarea icircn literă pe de o parte şi abordare icircn duh de cealaltă parte Legea care reglementează situaŃii concrete este o lege icircntemeiată icircn literă este o lege care reglementează aspectele exterioare ale lucrurile numai manifestarea nu şi motivaŃia sau scopul care au determinat manifestarea Legea care reglementează principii este o lege care se icircntemeiază icircn duh icircn interior Icircmplinirea legii percepută icircn literă este uşor de măsurat de cuantificat dar presupune riscul ipocriziei ndash icircmplinirea numai exterioară fără suportul inimii al intenŃionalităŃii Icircmplinirea legii icircntemeiată icircn duh nu poate evita angajamentul lăuntric la nivelul intenŃiei intime şi la nivelul finalităŃii nemărturisite a lucrului pe care-l faci

8 Accentul pus pe făptuire nu pe teorie PM vizează fapta nu teoria vieŃuirea potrivit cu poruncile lui Iisus Matei accentuează legătura dintre icircnvăŃătura şi practică (519 721-23) li insistă asupra necesităŃii icircnfăptuirii icircnvăŃăturilor lui Iisus avacircnd icircn vedere fără icircndoială şi atitudinea ipocrită a cărturarilor şi fariseilor care erau foarte riguroşi icircn propovăduirea legii şi icircn cerinŃele faŃă de ceilalŃi icircn timp ce ei icircşi permiteau icircn ascuns icircncălcarea fără prea multe scrupule a Legii Vezi mustrarea Macircntuitorului Hristos la adresa acestora din Matei cap 23

9 Caracterul maximalist al PM Legat de acest caracter practic al PM trebuie subliniată disputa exegetică icircn jurul icircntrebării dacă exigenŃele PM sunt realizabile sau nu dacă prescripŃiile Legii noi pot fi icircnfăptuite Dacă nu cumva PM este ceea ce icircn limbaj actual s-ar numi o abordare maximalistă sau chiar utopică

TradiŃia răsăriteană rezolvă această dilemă avansacircnd perspectiva celor două măsuri

a Măsura desăvacircrşirii a deplinătăŃii la care este chemat omul dar pe care nu o poate ajunge singur cu puterile sale ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu Este motivul pentru care s-a icircntrupat Fiul lui Dumnezeu şi motivul pentru care rugăciunea este icircn centrul PM PM reprezintă sau ilustrează evident măsura desăvacircrşirii

50

b Măsura pogorămacircntului a putinŃei care ilustrează măsura la care poate ajunge omul cu puterile lui icircn circumstanŃele concrete ale vieŃii Măsura putinŃei este şi măsura icircn funcŃie de care ne judecă Dumnezeu Dumnezeu aşa cum ne arată Ev Matei icircnsuşi icircn cap 25 nu ne va judeca după măsura desăvacircrşirii ci după măsura putinŃei criteriile invocate la judecata din urmă sunt minimaliste să fi dat hrană sau apă celor lipsiŃi să fi icircmbrăcathellip să fi cercetat pe bolnavi pe cei icircnchişi să fi primit pe străinihellip toate lucruri accesibile

Cele două măsuri sunt absolut necesare

a Măsura deplinătăŃii este aceea care ne ghidează şi icircn funcŃie de care ne şi evaluăm icircn fiecare clipă pentru a şti cu adevărat unde ne aflăm Nu ne putem evalua decacirct icircn funcŃie de măsura desăvacircrşirii sau a deplinătăŃii

b Măsura putinŃei este de asemenea necesară pentru a nu se descuraja omul văzacircnd că nu poate să se biruie

TradiŃia ortodoxă a materializat această perspectivă a celor două măsuri prin binecunoscutele principii ale acriviei şi iconomiei

10 Perspectiva iubirii lui Dumnezeu şi nu a exigenŃelor Dilema cu care se confruntă exegeza privind caracterul prescripŃiilor PM dacă acestea sunt sau nu realizabile este depăşită dacă se modifică perspectiva din care sunt acestea privite Considerate din perspectiva presupusei exigenŃe maximaliste a lui Dumnezeu la adresa oamenilor PM pare nu numai utopică ci chiar şi sadică dacă nu folosim un cuvacircnt nepotrivit Privită icircnsă din perspectiva iubirii lui Dumnezeu măsura desăvacircrşirii este un dar făcut de Acesta omului ndash Dumnezeu dă omului şansa de a ajunge la măsura dumnezeirii Acesta este cu adevărat un dar Dumnezeu nu-i impune omului o măsură la care acesta privind şi constatacircnd că nu o poate icircmplini să-şi creeze complexe de tot felul Dumnezeu icirci oferă omului darul de a fi dus la măsura dumnezeirii nu-i cere acestuia să ajungă singur ci-i şi oferă ajutorul pentru a ajunge aici

11 Măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii nu poate fi ajunsă decacirct cu ajutorul lui Dumnezeu Cel mai important lucru de subliniat referitor la această problemă este acela că măsura deplinătăŃii nu poate fi realizată de om singur ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu De altfel icircntreg discursul Sf Ev Matei ndash foarte asemănător din acest punct de vedere cu cel al Sf Ap Pavel ndash este centrat pe venirea Fiului lui Dumnezeu care va face posibilă desăvacircrşirea omului Măsura la care sunt chemaŃi oamenii este măsura dumnezeirii FiŃi desăvacircrşiŃi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvacircrşit este(548) Ori această măsură nu poate fi atinsă de om cu puterile sale Aceasta a fost şi marea amăgire a iudeilor că pot singuri să se desăvacircrşească icircmplinind Legea Această perspectivă conduce pe om la o foarte păguboasă autonomie şi suficienŃă de sine potrivnică adevărului fundamental al existenŃei sale conform căruia omul este o fiinŃă icircntru totul dependentă de Dumnezeu PM icircl reaşează pe om icircn faŃa adevărului fundamental privind finalitatea existenŃei sale conform căruia icircmplinirea omului este dincolo de limitele firii sale dincolo de sine icircn afara sa icircn Dumnezeu Iar depăşirea limitelor nu este posibilă decacirct prin participare la Dumnezeu Lucrul acesta este dezvoltat de Sf Ap Pavel şi de icircntreaga teologie biblică şi patristică

51

12 Disputa privind impracticabilitatea prescripŃiilor PM a fost generată de atitudinea omului contemporan care sub presiunea foarte puternică a icircndreptăŃirii de sine vede orice vine din parte altcuiva ca pe un atentat la autonomia sa la drepturile sale Este mentalitatea omului care l-a transformat pe aproapele său icircn adversar icircn concurent icircn şef şi adoptă o atitudine de apărare de icircndreptăŃire de sine de protecŃie Numai plasat icircntr-o astfel de postură omul poate reproşa lui Dumnezeu că-i solicită lucruri imposibile Vezi aici şi atitudinea multor contemporani care văd icircn Biserică o instituŃie care icircl supune unor exigenŃe sporite de viaŃă unor rigori o instituŃie care-i cere nu una care-i oferă ceva motiv pentru care o şi evită

13 Dumnezeu nu este cineva care cere ci Cineva care oferă A se vedea icircn acest context şi perceperea diferită a poruncilor nu exigenŃe venite din partea unui şef ci medicamente oferite pentru icircnsănătoşire şi icircmplinire

14 Atitudinea de respingere a poruncilor datorită gradului prea ridicat de dificultate a icircmplinirii lor este o atitudine ipocrită prin care omul de fapt icircşi justifică distanŃarea sa de Dumnezeu

122 Comentarii teologice

1 Despre măsura deplinătăŃii sau a icircmplinirii

Predica de pe Munte conŃine o sinteză programatică a Evangheliei Macircntuitorului pronunŃată şi redactată pentru auditoriu iudaic sau iudeo-creşti prin raportare directă la legea vechitestamentară Macircntuitorul are icircn vedere cacircteva aspecte fundamentale pe care le urmăreşte pe parcursul Predicii de pe Munte Icircntre acestea se află la loc de frunte indicarea măsurii desăvacircrşirii sau a deplinătăŃii sau a icircmplinirii existenŃiale

Este vital ca omul să-şi cunoască măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii care se identifică evident cu

- capătul drumului - scopul final al existenŃei - sensul existenŃei

ImportanŃa cunoaşterii măsurii depline sau a scopului final este de la sine icircnŃeleasă Tot parcursul unui drum are sens numai icircn funcŃie de capătul lui de destinaŃie Altfel drumul nu are sens decacirct numai icircn situaŃia icircn care este drum pentru exerciŃii pentru antrenament pistă de alergări şi nu drum icircn adevăratul sens al cuvacircntului care pleacă de undeva şi duce undeva

Tema este dezbătută ca

- replică la viziunea iudeilor asupra legii a funcŃiei acesteia icircn ceea ce priveşte desăvacircrşirea

- icircndreptare a erminiei greşite a iudeilor privitor la funcŃia legii Pentru iudeu aşa cum reiese din discursul Macircntuitorului şi din multe episoade redate de Sfintele Evanghelii a icircmplini legea echivala cu desăvacircrşirea cu măsura deplinătăŃii cu ajungerea la capătul drumului

52

Macircntuitorul nu fericeşti pe icircmplinitorii de lege Atitudinea critică a Macircntuitorului la adresa Legii şi percepŃiei legii de către contemporanii Săi este evidentă din debutul Predicii de pe Munte Adresacircndu-se unui auditoriu format din cetăŃenii unui popor pentru care Legea icircnsemna criteriul ultim şi unic al binelui şi al dreptăŃii şi icircmplinirea Legii icircnsemna totul Macircntuitorul nu fericeşti icircn nici un fel pe icircmplinitorii de lege nu-i icircndreptăŃeşte pe cei care au respectat Legea Domnului ci pe cei blacircnzi pe cei curaŃi cu inima pe cei milostivi etc ( ase vedea Fericirile care deschid Predica de pe Munte şi se vor o replică directă la Decalog esenŃa Legii vechi

IcircndreptăŃirea prin raportare la lege ndash am icircmplinit legea deci sunt bun desăvacircrşit drept ndash este aşa cum va arăta Macircntuitorul o amăgire Şi aceasta pentru că

- Legea veche nu reprezintă măsura deplinătăŃii ci este o măsură de interval Legea nu este capătul drumului ci numai un parcurs al drumului şi icircncă nu cel mai important

- Legea nu poate fi un scop icircn sine prin urmare a icircmplini legea nu icircnseamnă a ajunge la măsura deplinătăŃii A se invoca episodul cu tacircnărul bogat care icircmplinise poruncile din tinereŃile lui şi care pentru a fi desăvacircrşit Macircntuitorul icirci cere să se lepede de averea sa şi să-i urmeze Lui evident cu sensul să fie asemenea Lui

(Matei 1916 Şi iată venind un tacircnăr la El I-a zis Bunule IcircnvăŃător ce bine să fac ca să am viaŃa veşnică 1917 Iar El a zis De ce-Mi zici bun Nimeni nu este bun decacirct numai Unul Dumnezeu Iar de vrei să intri icircn viaŃă păzeşte poruncile1918 El I-a zis Care Iar Iisus a zis Să nu ucizi să nu săvacircrşeşti adulter să nu furi să nu mărturiseşti stracircmb1919 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine icircnsuŃi1920 Zis-a lui tacircnărul Toate acestea le-am păzit din copilăria mea Ce-mi mai lipseşte1921 Iisus i-a zis Dacă voieşti să fii desăvacircrşit du-te vinde averea ta dă-o săracilor şi vei avea comoară icircn cer după aceea vino şi urmează-Mi1922 Ci auzind cuvacircntul acesta tacircnărul a plecat icircntristat căci avea multe avuŃii)

Măsura deplinătăŃii este cea a dumnezeirii cea a asemănării cu Dumnezeu Omul este chemat să ajungă la măsura dumnezeirii a existenŃei dumnezeieşti libere de orice necesitate şi iubitoare a existenŃei ca iubire

Matei 548 FiŃi dar voi desăvacircrşiŃi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvacircrşit este

544 Iar Eu zic vouă IubiŃi pe vrăjmaşii voştri binecuvacircntaŃi pe cei ce vă blestemă faceŃi bine celor ce vă urăsc şi rugaŃi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc

545 Ca să fiŃi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepŃi şi peste cei nedrepŃi

Scara desăvacircrşirii sau a creşterii nu este cea care ar ilustra măsura umanului ci este cea care depăşeşte radical măsura umanului Această depăşire nu icircnseamnă numai un pic de creştere icircn plus ci icircnseamnă depăşirea măsurii umane depăşirea sinelui depăşirea firii umane create dacă vreŃi

Este vorba de un adevărat salt existenŃial care icircl scoate pe om din măsura umanului şi-l plasează pe orbita dumnezeirii DiferenŃa dintre măsura icircmplinitorului de lege şi cea a celui care se aseamănă cu Dumnezeu este diferenŃa icircntre natura creată şi natura necreată

53

Saltul este uriaş şi echivalează cu depăşirea firii cu depăşirea reală a măsurii umanului

- de la a iubi pe cei care te iubesc la a iubi pe vrăşmaşi - de la a primi cu resemnare paguba pe care Ńi-a face cineva la a dărui ceva icircn

plus celui care te-a păgubit - de la a nu ucide a nu desfracircna la a nu te macircnia sau nu pofti icircn inima ta etc - de la un mod de existenŃă muritoare trecătoare la un mod de existenŃă

nemuritoare veşnică

Dacă măsura dumnezeirii este măsura deplinătăŃii atunci icircnseamnă că destinaŃia omului capătul drumului finalitatea existenŃei lui nu poate fi identificată cu existenŃa aceasta stricăcioasă trecătoare şi muritoare nici nu poate fi localizat icircn limitele lumii create ci este existenŃa proprie dumnezeirii adică aceea nestricăcioasă netrecătoare şi veşnică care aparŃine ordinii necreatului nu lumii create

Dacă măsura reală a desăvacircrşirii omului este cea a dumnezeirii atunci se schimbă multe lucruri icircn felul icircn care omul se raportează la Dumnezeu şi mai ales la semenii săi

- icircn primul racircnd se icircndepărtează foarte mult dacă nu chiar dispare ispita macircndriei a suficienŃei de sine Cine poate spune am ajuns sunt desăvacircrşit sunt ca Dumnezeu

- icircn al doilea racircnd ispita judecăŃii celorlalŃi icircn funcŃie de măsura ta proprie se icircndepărtează dacă nu chiar dispare complet Cine iarăşi poate spune avacircnd icircn vedere măsura dumnezeirii - care este măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii ca şi criteriu - eu sunt mai bun ca celălalt Scara axiologică icircn cazul acesta va avea sensibil numai două trepte treapta măsurii umanului icircn care diferenŃele prin raportare la măsura dumnezeirii sunt insesizabile şi treapta măsurii dumnezeieşti la care ajunge cineva a depăşit definitiv orice ispită a judecăŃii celorlalŃi icircn funcŃie de sine

- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii se poate realiza adevărata conştiinŃă de sine a omului care evident icircl va plasa pe om icircntr-o reală stare de smerenie stare care ar trebui să fie proprie staturii sale de făptură creată prin raportare la măreŃia Creatorului

- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii ca la măsură echivalentă cu măsura desăvacircrşirii la care este chemat omul acesta poate să se elibereze din sinucigaşa şi ucigătoarea de semeni judecată prin comparaŃie Judecata reală sau aprecierea sau evaluarea fiecăruia făcacircndu-se prin raportare la măsura maximă ndash numai această evaluare poate fi una neamăgitoare şi reală ndash exclude de la sine evaluarea prin raportarea la măsura semenilor care este amăgitoare tocmai pentru că nici unul dintre semeni nu poate fi etalon

- raportarea la măsura dumnezeirii icircl păstrează pe om icircn postura firească şi faŃă de Dumnezeu ferindu-l de marea ispită a suficienŃei de sine şi a unei existenŃe icircn ansamblul ei autonome deci sinucigaşe prin refuzul conştient sau inconştient al alimentării din sursa reală a existenŃei umane care este Dumnezeu Icircnsuşi

54

Dacă măsura dumnezeirii este măsura desăvacircrşirii omului atunci omul va constata cu uşurinŃă că a ajunge la această măsură este cu neputinŃă omului şi va conştientiza limitele puterii lui autonome precum Apostolii

Matei 1923 Iar Iisus a zis ucenicilor Săi Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra icircn icircmpărăŃia cerurilor1924 Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decacirct să intre un bogat icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu1925 Auzind ucenicii s-au uimit foarte zicacircnd Dar cine poate să se macircntuiască1926 Dar Iisus privind la ei le-a zis La oameni aceasta e cu neputinŃă la Dumnezeu icircnsă toate sunt cu putinŃă

Icircn felul acesta omul se va reaşeza icircn limitele reale ale existenŃei sale şi va evita ispita generalizată a suficienŃei de sine care icircl plasează pe om pe o orbită existenŃială luciferică

Numai conştiinŃa acestei măsuri a desăvacircrşirii echivalente cu măsura Dumnezeirii icircl va scoate pe om de sub teroarea ispitei generalizate a icircndreptăŃirii de sine dacă nu la mod absolut cel puŃin prin comparaŃie cu unii dintre semeni ndash este imposibil să nu găsim pe cineva mai neputincios ca noi ndash şi prin aceasta de sub presiunea permanentă a posturii revendicative faŃă de Dumnezeu care exclude şansa rugăciunii adevărate Rugăciune nu icircnseamnă a cere ce Ńi se cuvine lucru la care eşti icircndreptăŃit ci a cere ceea ce ai nevoie şi nu-Ńi poŃi oferi singur şi nu poŃi dobacircndi singur orice ai face A cere ce Ńi se cuvine se cheamă revendicare şi te plasează icircntr-o relaŃie de tensiune dacă nu chiar de conflict cu Dumnezeu Doamne am făcut am icircmplinit deci dă-mi n-am făcut tot dar am făcut oricum mai mult decacirct alŃii deci mi se cuvine oricum mai mult decacirct altora

Dacă măsura deplinătăŃii este cea a umanului atunci raportarea la Dumnezeu şi rugăciunea nu mai este necesară sau va fi una ipocrită (vezi pe fariseul din parabolă)

Dacă măsura desăvacircrşirii omului este măsura dumnezeirii atunci morala noastră nu mai poate fi una convenŃională ci va fi morala care decurge din asemănarea cu Dumnezeu Criteriul ultim al moralei Evangheliei este asemănarea cu Dumnezeu şi nu icircndeplinirea unor porunci sau a unor datorii

Icircn aceste condiŃii icircmplinirea este apreciată

- nu ca icircmplinire icircn sine icircnlăuntrul său ci ca ieşire din sine spre celălalt şi icircn cele din urmă spre Celălalt nu prin raportarea la sine ci prin raportare la celălalt şi icircn cele din urmă la Celălalt şi

- icircn al doilea racircnd icircmplinirea este apreciată sau evaluată prin raportare la persoane şi nu prin raportarea la lucruri

- Icircn felul acesta se evidenŃiată caracterul personalist sau centralitatea persoanei din perspectiva teologică asupra existenŃei Icircn centrul existenŃei este persoana iar icircmplinirea existenŃială a persoanei se realizează icircntr-o relaŃie interpersonală

Măsura dumnezeirii mută criteriile din exterior icircn interior de la lumea fizică văzută la lumea sufletească nevăzută Dumnezeu este Duh Icircmplinirea este realizată şi sesizată la nivelul motivaŃiei lăuntrice al atitudinii lăuntrice şi al intenŃiei ultime

55

Lucrul acesta demonstrează odată icircn plus icircnŃelepciunea dumnezeiască cu care a fost creat omul şi lumea icircntreagă care aşează icircnăuntrul omului resorturile icircmplinirii garantacircndu-i astfel libertatea şi autonomia personală Dacă icircmplinirea ar fi dependentă e factori externi omului atunci pe de o parte acest lucru ar limita evident libertatea omului iar pe de altă parte ar oferi acestuia nesfacircrşite ocazie de a-şi justifica neicircmplinirile invocacircnd factorii externi care nu depind de el

Creşterea spre măsura deplinătăŃii icircn situaŃia icircn care acceptăm că aceasta este măsura dumnezeirii nu este una fizică sau biologică ci este una icircn spaŃiul sufletesc duhovnicesc exprimat prin categoriile duhovniceşti recapitulate sau rezumate de categoria sau realitatea iubirii

Ori de aici decurg foarte multe lucruri

- icircntacirci de toate icircn această situaŃie măsura creşterii omului scapă oricărei cuantificări şi prin urmare nu poate fi supusă la modul absolut aprecierii sau evaluării nici unei instituŃii formale exterioare de judecată tribunal consistoriu persoană fizică etc

- de aici decurge caracterul relativ al oricărei instituŃii de genul acesta Judecata ultimă aparŃine duhului omului şi Duhului lui Dumnezeu singurele care au acces la cele duhovniceşti la cele lăuntrice

1 Corinteni 211 Căci cine dintre oameni ştie ale omului decacirct duhul omului care este icircn el Aşa şi cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut decacirct Duhul lui Dumnezeu

1 Corinteni 45 De aceea nu judecaŃi ceva icircnainte de vreme pacircnă ce nu va veni Domnul Care va lumina cele ascunse ale icircntunericului şi va vădi sfaturile inimilor Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda

56

Evanghelia după Luca

Introducere

Cuprins

1 Bibliografie

2 Ipothesis şi prologul Evangheliei a treia

3 Autorul Evangheliei a treia şi al cărŃii Faptele Apostolilor

4 Morfologia Evangheliei după Luca

5 Planul Evangheliei după Luca 6 Izvoarele Evangheliei după Luca 7 Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

8 Teologia Evangheliei după Luca

a Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii

b IcircmpărăŃia lui Dumnezeu

1 Bibliografie

11 Comentarii din epoca patristică

Origen PG 13 PL 2 SC 87 (1982) Chiril al Alexandriei PG 72475-950 Teofilact al Bulgariei PG 123684-1125 Zigaben PG 129853-1104

Este greu de explicat faptul că Sfacircntul Ioan Gură de Aur cel mai mare exeget al Sfintelor Scripturi nu ne-a lăsat un comentariu la Evanghelia după Luca Cu atacirct mai mult cu cacirct Evanghelia după Luca pare a fi cea mai apropiată ca abordare de stilul şi de tematica preferată a Sf Ioan Gură de Aur A se vedea tonul icircnflăcărat cu care Luca icircşi manifestă simpatia faŃă de categoriile sociale defavorizate şi faŃă de păcătoşi icircntr-un cuvacircnt efuziunea de iubire faŃă de cei care aveau nevoie de aceasta şi erau şi icircn măsură să o primească ca şi tonul mustrător aproape vehement la adresa bogaŃilor şi a celor care se considerau drepŃi Sfacircntul Ioan are icircnsă o serie numeroasă de omilii la parabolele specifice Evangheliei după Luca (Vameşul şi fariseul (2) Fiul risipitor Samarineanul milostiv etc) la episoade consemnate numai de Luca (Femeia cea păcătoasă Zaheu Vameşul etc) ca şi icircn legătură cu teme predilecte Evangheliei după Luca cum este pocăinŃa bogăŃia sărăcia etc Icircn felul acesta putem spune că este acoperită icircn parte Evanghelia după Luca parabolele fiind una din componentele principale ale acestei Evanghelii Sfacircntul Ioan ne lasă de asemenea un comentariu extraordinar la cea de a doua carte a Sfacircntului Luca Faptele Apostolilor

57

Comentariul său la Faptele Apostolilor este icircn egală măsură un vast tratat de pnevmatologie şi eclesiologie

12 Tratate de Introducere icircn Noul Testament care includ evident şi introduceri icircn Evanghelia după Luca

1 Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 (lrsquoEvangile selon Saint Luc pag 109- 142)

2 Helmut Koester Introduction to the New Testament Volume 2 History an literature of early cristianity Second edition Walter de Gruyter New York 1995 (The Lucan Writings p 310-327)

3 Χρηστου Βουλγαρης Εισαγωγή εις τήν Καινήν ∆ιαθήκην Τόmicroος Αrsquo Εν Αθήναις 2003 (Το κατά Λουκάν Ευαγγέλιον pag 192-248)

2 Ipothesis

bdquoLuca dumnezeiescul era antiohian doctor şi avea multă ştiinŃă lumească nu numai ci şi educaŃie ebraică a primit studiind la Ierusalim unde Icircnsuşi Domnul nostru a icircnvăŃat Unii spun că a fost unul dintre cei şaptezeci de apostoli şi că l-a icircntacirclnit icircmpreună cu Cleopa pe Hristos cel Icircnviat din morŃi Iar după ce s-a icircnălŃat la cer Domnul şi după ce a crezut Pavel a devenit colaborator şi icircnsoŃitor al acestuia adică al lui Pavel Şi a scris Evanghelia cu toată exactitatea aşa cum se vede din icircnsuşi prologul acesteia A scris-o la cincisprezece ani după IcircnălŃarea Domnului la cer O scrie către Teofil care era probabil un senator şi aparŃinea clasei aristocrate Preaputernice se spunea celor care aparŃineau clasei conducătoare şi stăpacircnitoare după cum şi Pavel se adresează procuratorului Festus Preaputernice Festus Dar şi orice om iubitor de Dumnezeu (Qeofilος = iubitor de Dumnezeu nn) şi care se dovedeşte stăpacircn asupra patimilor este un Preaputernic Teofil vrednic cu adevărat să audă Evangheliardquo (Teofilact al Bulgariei)

3 Prologul

Prologul este o caracteristică a Evangheliei după Luca (11-4) dacă avem icircn vedere cărŃile Noului Testament După opinia majorităŃii exegeŃilor2 prologul nu se referă numai la Evanghelie ci şi la cartea Faptele Apostolilor programată şi foarte probabil redactată ca a doua parte a unei opere unitare3

2 Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 pag243 3 ldquoOriginally Luke wrote only one single work of which the title is lost which spans the entire story from the announcement of the birth of John the Baptist in Jerusalem to the arrival an preaching of the apostle Paul in Romerdquo (Helmut Koester op cit pag310)

58

Luca 11-4 evpeidhper polloi evpeceirhsan avnataxasqai dihghsin peri twn peplhroforhmenwn evn h`min pragmatwn( 2 kaqwj paredosan h`min oi` avpV avrchj auvtoptai kai uphretai genomenoi tou logou(

3 edoxe kavmoi parhkolouqhkoti anwqen pasin avkribwj kaqexhj soi grayai( kratiste Qeofile(4i[na evpignw|j peri w-n kathchqhj logwn thn avsfaleianAring

Deoarece mulŃi s-au icircncercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite icircntre noi aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la icircnceput şi au fost slujitori ai Cuvacircntului am găsit şi eu cu cale preaputernice Teofile după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la icircnceput să Ńi le scriu pe racircnd Ca să te icircncredinŃezi despre temenicia icircnvăŃăturii pe care ai primit-o

Prologul era obişnuit icircn istoriografia antică Autorul Evangheliei foloseşte expresii clasice icircntacirclnite icircn prefeŃele istoricilor geografilor sau medicilor din antichitate Expresiile profane nu sunt icircnsă decacirct un veşmacircnt literar pentru un conŃinut creştin original De aici aflăm cacircteva lucruri clare şi importante

a Icircnainte de Luca şi alŃi autori au relatat icircn scris evenimentele respective

b Relatările respective şi icircn cazul autorilor anteriori şi icircn cazul lui Luca se sprijină pe mărturiile celor care au fost dintru icircnceput bdquomartori oculari şi slujitori ai Cuvacircntuluirdquo

c Scopul evanghelistului este acela de a urmări şi de a expune evenimentele de la icircnceput cacirct se poate de complet cacirct se poate de exact şi icircn ordine cronologică

d Lucrarea este adresată unui oarecare preaputernic Teofil foarte probabil un cetăŃean roman de rang icircnalt devenit catehumen sau chiar icircncă păgacircn

3 Autorul Evangheliei a treia şi al CărŃii Faptele Apostolilor

TradiŃia veche bisericească ne prezintă pe Sfacircntul Luca icircnsoŃitorul şi colaboratorul apropiat al Sf Ap Pavel drept autor al două cărŃi nou-testamentare Evanghelia a treia şi Faptele Apostolilor Icircntr-adevăr limba şi stilul celor două cărŃi presupun acelaşi autor Amacircndouă sunt adresate aceluiaşi destinatar Preaputernicului Teofil Icircn prologul Faptelor Apostolilor (11) se face referire expresă la bdquoprimul cuvacircntrdquo care nu poate fi altul decacirct Evanghelia după Luca

Cercetarea modernă a acceptat icircn cea mai mare parte această tradiŃie cu foarte mici excepŃii (sunt cercetători care atribuie scrierea Evangheliei unui autor necunoscut un creştin cult provenit din lumea păgacircnă (I Karavidopoulos pag 161) TradiŃia veche bisericească icircl numără pe Luca icircntre cei 70 de ucenici ai Macircntuitorului iar unii scriitori bisericeşti şi imnografi icircl identifică pe Luca cu unul din cei doi ucenici care s-au icircntacirclnit cu Iisus cel icircnviat icircn drum spre Emaus (Luca 2413hellip) ar fi şi motivul pentru care se menŃionează numai numele celuilalt

InformaŃii despre viaŃa Sfacircntului Luca aflăm din Faptele Apostolilor şi din Epistolele sfacircntului Pavel precum şi din tradiŃii ulterioare Icircn prefaŃa veche la Evanghelia după Luca citim bdquoLuca este sirian din Antiohia doctor ca profesiune devenit ucenic al apostolilor iar mai apoi icircnsoŃindu-l pe Pavel pacircnă la martiriul acestuia slujind Domnului fără icircntrerupere necăsătorit şi fără copii A adormit la optzeci şi patru de ani icircn Beotia plin de Duhul Sfacircntrdquo4

4 după K Aland Synopsis Quattuor Evangeliorum Stuttgart 1971 p 533

59

După majoritatea exegeŃilor Luca este grec de neam şi prin urmare singurul ne-iudeu icircntre autorii cărŃilor nou-testamentare

Sf Pavel icircl pomeneşte de trei ori icircn epistolele sale Pavel l-a cunoscut pe Luca foarte probabil icircn Antiohia unde l-a cacircştigat pentru credinŃa creştină şi l-a luat ucenic apropiat Icircn Coloseni (414) bdquovă icircmbrăŃişează Luca doctorul cel iubitrdquo dovadă că Luca se afla icircmpreună cu Pavel icircn prima captivitate romană Icircn Filimon (24) bdquoMarcu Aristarh Dimas Luca cei icircmpreună-lucrători cu minerdquo Din 2 Timotei (411) se vede că Luca este singurul dintre icircnsoŃitorii Apostolului care se află lacircngă acesta icircn timpul celei de a doua captivităŃi romane bdquoNumai Luca este cu mine Ia pe Marcu şi adu-l cu tine căci icircmi este de folos icircn slujirerdquo

Mai multe informaŃii aflăm despre Luca din Faptele Apostolilor Luca apare aici ca icircnsoŃitor al lui Pavel icircn a doua călătorie misionară care icircncepe din Antiohia Siriei (Fapte 1536 şu) O importanŃă deosebită pentru biografia lui Luca reprezintă textul din Fapte icircncepacircnd cu 1610 pacircnă la sfacircrşitul cărŃii pentru că relatarea este făcută la persoana icircntacircia plural (ηmicroείς εδάφια) ceea ce icircnseamnă că Luca a fost prezent la evenimentele relatate Prin urmare Luca a icircnsoŃit pe Pavel icircn a doua şi a treia călătorie misionară pacircnă la Roma

O tradiŃie răsăriteană ulterioară icircl prezintă pe Luca şi ca pictor al unor icoane ale Maicii Domnului (Teodor Anagnostul icircn jurul anului 530 şi Simeon Metafrastul icircn sec al X-lea)

Mărturii ale tradiŃiei bisericeşti

Aproape toŃi reprezentanŃii tradiŃiei vechi bisericeşti menŃionează faptul că Luca a fost ucenicul şi colaboratorul apropiat al Sfacircntului Apostol Pavel şi că Evanghelia pe care ne-a lăsat-o este transpunerea icircn scris a Evangheliei propovăduite de Sf Apostol Pavel Unii scriitori bisericeşti5 consideră că atunci cacircnd Pavel vorbeşte despre bdquoEvanghelia meardquo are icircn vederea Evanghelia scrisă de Luca ucenicul său6 Vezi

Rom 216 evn h`mera| o[te krinei o qeoj ta krupta twn avnqrwpwn kata to euvaggelion mou dia Cristou VIhsouAring Icircn ziua icircn care Dumnezeu va judeca prin Iisus Hristos după Evanghelia mea cele ascunse ale oamenilor

2 Tim 28

Mnhmoneue VIhsoun Criston evghgermenon evk nekrwn( evk spermatoj Dauid( kata to euvaggelion mou(

Adu-Ńi aminte de Iisus Hristos Care a icircnviat din morŃi din neamul lui David după Evanghelia mea

Irineu de Lugdunum (sfacircrşitul sec II)

bdquoşi Luca icircnsoŃitorul lui Pavel a pus icircn scris Evanghelia propovăduită de acelardquo7

5 Eusebiu de Cezareea Eccl Istoria III47 6 Bleiben TE The Gospel of Luke and Gospel of Paul icircn Journal of Theological Studies Nr 45 7 Louka=j de o( a)kolouqoj Paulou to u(p e)keiiquestnou khrussomenon eu)aggelion e)n biiquestbl kateqeto Vezi la Eusebiu Cezareei Eccl Hist 5834-5

60

Origen (icircnceputul sec al III-lea)

bdquoA treia este cea după Luca Evanghelia propovăduită de Pavel credincioşilor dintre neamurirdquo8 Origen face menŃiune că Pavel a acceptat sau a validat Evanghelia după Luca aşa cum a procedat Petru cu Evanghelia după Marcu

Eusebiu de Cezareea (sec al IV-lea)

bdquoLuca de neam fiind din Antiohia de profesiune medic la cele mai multe icircmpreunăpărtaş cu Pavelhellipicircn două cărŃi inspirate de Dumnezeu ne-a lăsat cele demne de urmathellip Evanghelia şi faptele Apostolilorhelliprdquo9

Tertulian (Adv Marcionem IV 2) spune că Biserica atribuie lui Pavel conŃinutul Evangheliei lui Luca

Marcion (eretic sec II) accepta numai Evanghelia după Luca icircn canonul său tocmai pe motivul că a fost ucenicul lui Pavel şi reproducea tradiŃia acestuia

Prologul anti-marcionit ne oferă o sinteză frumoasă a circumstanŃelor scrierii Evangheliei după Luca bdquoExistacircnd deja Evangheliile cea după Matei scrisă icircn Iudeea iar cea după Marcu scrisă icircn Italia acesta (Luca) icircndemnat de Duhul Sfacircnt a scris icircn icircntregime Evanghelia sa icircn Ńinuturile Ahaiei declaracircnd prin prologul ei că icircnainte de aceasta au fost scrise altele şi că era necesară prezentarea exactă a iconomiei (dumnezeieşti) către credincioşii proveniŃi dintre neamuri pentru ca aceştia să nu fie amăgiŃi de basmele Iudeilor şi nici să se abată de la adevăr datorită fanteziilor eretice şi deşarte După aceea Luca a scris şi Faptele Apostolilorrdquo10

5 Morfologia Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca este cea mai voluminoasă carte din Noul Testament IcircmpărŃită icircn 24 de capitole Evanghelia după Luca icircnsumează cel mai mare număr de cuvinte 19482 icircn comparaŃie cu Evanghelia după Matei care icircnsumează 18346 cuvinte De remarcat şi faptul că cealaltă carte scrisă de Sfacircntul Luca Faptele Apostolilor este pe locul doi cu 18450 de cuvinte Sfacircntul Luca este cu cea mai voluminoasă contribuŃie la Noul Testament icircntrecacircndu-l chiar şi pe Sfacircntul Apostol Pavel care deşi este autor al paisprezece cărŃi nou-testamentare nu-l depăşeşte ca volum total de cuvinte pe Luca

8 TLG 031 119 kaiigrave triiquestton to kata Louka=n to u(po Paulou e)painoumenon eu)aggelion toiIacutej a)po twfrac12n e)qnwfrac12n pepoihkota 1 20423-10 Fragmenta ex commentariis in evangelium Matthaei Origenes Werke vol 12 pub Teubner Leipzig Vezi şi Eusebiu de Cezareea Eccl Hist 62562 to Eccl Hist 62563 9 Louka=j de to men genoj wOcircn twfrac12n a)psup1Antioxeiiquestaj thn e)pisthmhn de isup1atroj ta pleiIacutesta suggegonwUumlj tfrac12 Paul kaiigrave toiIacutej loipoiIacutej de ou) parergwj twfrac12n a)postolwn wmilhkwj hAcircj a)po toutwn prosekthsato yuxwfrac12n qerapeutikh=j e)n dusiigraven h(miIacuten u(podeiiquestgmata qeopneustoij katelipen bibliiquestoij tfrac12 te eu)aggeliiquest oAacute kaiigrave xaracai marturetai kaq aAacute paredosan au)tfrac12 oi a)p a)rxh=j au)toptai kaiigrave u(phretai genomenoi tou= logou oiacircj kaiiquest fhsin eAtildet aAtildenwqen aAgravepasi parhkolouqhkenai kaiigrave taiIacutej twfrac12n a)postolwn Pracesin aAacutej ou)keti di a)koh=j o)fqalmoiIacutej de paralabwUumln sunetacato fasiigraven d wj aAtildera tou= kat au)ton eu)aggeliiquestou mnhmoneuein o( Pau=loj eiatildewqen o(phniiquestka wj periigrave isup1diiquestou tinoj eu)aggeliiquestou grafwn eAtildelegen kata to eu)aggelion mou (Eccl Hist 346-8) 10 după K Aland Synopsis Quattuor Evangeliorum Stuttgart 1971 p 533

61

Astfel Luca acoperă 27 48 din volumul Noului Testament cu un total de 37932 de cuvinte icircn timp ce Sf Pavel acoperă 2706 cu un total de 37361 de cuvinte Am prezentat aceste date pentru a recupera oarecum poziŃia Sfacircntului Evanghelist Luca şi bineicircnŃeles pentru a sublinia contribuŃia importantă a acestuia la edificiul nou-testamentar Ponderea lui Luca ar creşte şi mai mult dacă am lua icircn calcul ipotezele susŃinute de exegeŃi mai vechi şi mai noi conform cărora Luca ar fi autorul sau cel puŃin redactorul Epistolelor Pastorale şi chiar al Epistolei către Evrei11 Ar fi un prim pas spre valorificarea contribuŃiei teologice a Sfacircntului Luca Teologia Sfacircntului Luca are o identitate foarte bine conturată atacirct din punct de vedere tematic cacirct şi al conŃinutului deşi aşa cum se recunoaşte de către exegeŃi Luca este icircn tradiŃia Sfacircntului Pavel

Matei Marcu Luca Ioan Fapte

Capitole 28 16 24 21 28

Versete 1068 673 1149 878 1002

Cuvinte 18346 11304 19482 15635 18450

Evanghelia a treia se deosebeşte de celelalte două Evanghelii sinoptice şi icircn ceea ce priveşte alcătuirea sau forma ei Prima caracteristică este dată de faptul că Luca scrie Evanghelia ca o primă parte (bdquocuvacircntul cel dintacircirdquo) a unei lucrări mai extinse cea de a doua parte fiind Faptele Apostolilor Luca prezintă cele două cărŃi ca unitare legacircnd icircn felul acesta foarte clar istoria lui Iisus cu istoria Bisericii (sau a Duhului Sfacircnt) Istoria lui Luca icircncepe cu naşterea lui Iisus şi se icircncheie cu propovăduirea Evangheliei la Roma capitala imperiului

6 ConŃinutul Evangheliei după Luca şi materialul specific

O parte a conŃinutului Evangheliei după Luca este icircn mare comun cu Evanghelia după Marcu (partea comună celor trei Evanghelii sinoptice) o altă parte este comună numai cu Evanghelia după Matei (este vorba de aproximativ 240 de versete) iar restul este specific numai lui Luca (aproximativ a patra parte după I Karavidopoulos)12

61 Materialul specific Evangheliei după Luca cuprinde

A Minuni săvacircrşite de Iisus 1 Pescuirea minunată (51-11) 2 Icircnvierea fiului văduvei din Nain (711-17) 3 Vindecarea femeii gacircrbove (1310-17) 4 Vindecarea bolnavului de idropică (141-6)

11 Origen citat de Eusebiu de Cezareea laquo Cine este cel care a scris epistola adevărul numai Dumnezeu icircl ştie Istoria ajunsă pacircnă la noi arată că unii spun că Clement devenit episcopul Romanilor a scris epistola iar alŃii susŃin că Luca cel care a scris Evanghelia şi Faptele raquo (tiiquestj de o( grayaj thn e)pistolhn to men a)lhqej qeoj oiaringden h( de eisup1j h(ma=j fqasasa icedilstoriiquesta u(po tinwfrac12n men legontwn oAgraveti Klhmhj o( genomenoj e)piiquestskopoj cedilRwmaiiquestwn eAtildegrayen thn e)pistolhn u(po tinwfrac12n de oAgraveti Louka=j o( grayaj to eu)aggelion

kaiigrave taj Praceij Eccl Hist 625141-6) 12 Apud Ioannis Karavidopoulos op cit pag 164

62

5 Vindecarea celor zece leproşi (1711-19)

B Parabole rostite de Iisus (multe parabole icircntre care cele mai frumoase şi cele mai cunoscute sunt păstrate numai de Sf Luca)

1 Samarineanul milostiv (1029-37) 2 Prietenul care deranjează icircn miez de noapte (115-8) 3 Bogatul căruia i-a rodit Ńarina sau bogatul neicircnŃelept (1213-21) 4 Smochinul neroditor (136-9) 5 Socoteala icircnainte de a zidi turnul sau de a proclama război cuiva (1428-33) 6 Drahma cea pierdută (158-10) 7 Fiul risipitor şi Tatăl milostiv şi iubitor (1511-32) 8 Iconomul icircnŃelept (necredincios) (161-13) 9 Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr (1619-31) 10 Slugile netrebnice (177-10) 11 Judecătorul nedrept (181-8) 12 Vameşul şi fariseul (189-14)

C Cuvinte rostite de Iisus

1 310-14 Şi mulŃimile icircl icircntrebau zicacircnd Ce să facem deci Răspunzacircnd Ioan le zicea Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus IcircnvăŃătorule noi ce să facem El le-a răspuns Nu faceŃi nimic mai mult peste ce vă este racircnduit Şi icircl icircntrebau şi ostaşii zicacircnd Dar noi ce să facem Şi le-a zis Să nu asupriŃi pe nimeni nici să icircnvinuiŃi pe nedrept şi să fiŃi mulŃumiŃi cu solda voastră

2 624-26 Dar vai vouă bogaŃilor că vă luaŃi pe pămacircnt macircngacircierea voastră Vai vouă celor ce sunteŃi sătui acum că veŃi flămacircnzi Vai vouă celor ce astăzi racircdeŃi că veŃi placircnge şi vă veŃi tacircngui Vai vouă cacircnd toŃi oamenii vă vor vorbi de bine Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinŃii lor

3 1018 Şi le-a zis Am văzut pe satana ca un fulger căzacircnd din cer

4 1249-50 Foc am venit să arunc pe pămacircnt şi cacirct aş vrea să fie acum aprins Şi cu botez am a Mă boteza şi cacirctă nerăbdare am pacircnă ce se va icircndeplini

5 1720-21 şu Şi fiind icircntrebat de farisei cacircnd va veni icircmpărăŃia lui Dumnezeu le-a răspuns şi a zis IcircmpărăŃia lui Dumnezeu nu va veni icircn chip văzut Şi nici nu vor zice Iat-o aici sau acolo Căci iată icircmpărăŃia lui Dumnezeu este icircnăuntrul vostru

6 131-5 Şi erau de faŃă icircn acel timp unii care-I vesteau despre galileenii al căror sacircnge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor Şi El răspunzacircnd le-a zis CredeŃi oare că aceşti galileeni au fost ei mai păcătoşi decacirct toŃi galileenii fiindcă au suferit aceasta Nu zic vouă dar dacă nu vă veŃi pocăi toŃi veŃi pieri la fel Sau acei optsprezece inşi peste care s-a surpat turnul icircn Siloam şi i-a ucis gacircndiŃi oare că ei au fost mai păcătoşi decacirct toŃi oamenii care locuiau icircn Ierusalim Nu zic vouă dar de nu vă veŃi pocăi toŃi veŃi pieri la fel

D Relatări specifice care constituie cadrul icircn care este păstrat un cuvacircnt al lui Iisus 1 Femeia păcătoasă icircn casa lui Simon (736-50) 2 Marta şi Maria (1038-42)

63

3 Femei care slujesc pe Iisus (81-3) 4 Fericirea adresată Maicii Domnului (1127-28) 5 Zaheu vameşul (191-10)

F Episoade şi cuvinte din istoria patimilor lui Iisus

1 22 31-32 Cuvacircnt către Simon Şi a zis Domnul Simone Simone iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe gracircu Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta Şi tu oarecacircnd icircntorcacircndu-te icircntăreşte pe fraŃii tăi

2 236-16 Iisus la Irod Şi Pilat auzind a icircntrebat dacă omul este galileian Şi aflacircnd că este sub stăpacircnirea lui Irod l-a trimis la Irod care era şi el icircn Ierusalim icircn acele zile Iar Irod văzacircnd pe Iisus s-a bucurat foarte că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvacircrşită de El Şi L-a icircntrebat Irod multe lucruri dar El nu i-a răspuns nimic Şi arhiereii şi cărturarii erau de faŃă icircnvinuindu-L foarte tare Iar Irod icircmpreună cu ostaşii săi batjocorindu-L şi luacircndu-L icircn racircs L-a icircmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat Şi icircn ziua aceea Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul căci mai icircnainte erau icircn duşmănie icircntre ei Iar Pilat chemacircnd arhiereii şi căpeteniile şi poporul A zis către ei AŃi adus la mine pe Omul acesta ca pe un răzvrătitor al poporului dar iată eu cercetacircndu-L icircn faŃa voastră nici o vină n-am găsit icircn acest Om din cele ce aduceŃi icircmpotriva Lui Şi nici Irod n-a găsit căci L-a trimis iarăşi la noi Şi iată El n-a săvacircrşit nimic vrednic de moarte Deci pedepsindu-L Icircl voi elibera

3 2327-31 Tacircnguirea mulŃimii după răstignire Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei care se băteau icircn piept şi Icircl placircngeau Şi icircntorcacircndu-Se către ele Iisus le-a zis Fiice ale Ierusalimului nu Mă placircngeŃi pe Mine ci pe voi placircngeŃi-vă şi pe copiii voştri Căci iată vin zile icircn care vor zice Fericite sunt cele sterpe şi pacircntecele care n-au născut şi sacircnii care n-au alăptat Atunci vor icircncepe să spună munŃilor CădeŃi peste noi şi dealurilor AcoperiŃi-ne Căci dacă fac acestea cu lemnul verde cu cel uscat ce va fi

4 2332-33b Răstignire icircmpreună cu tacirclharii Şi erau duşi şi alŃii doi făcători de rele ca să-i omoare icircmpreună cu El Şi cacircnd au ajuns la locul ce se cheamă al CăpăŃacircnii L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele unul de-a dreapta şi unul de-a stacircnga

5 2339-43 ReacŃiile celor doi tacirclhari pe cruce Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniŃi Icircl hulea zicacircnd Nu eşti Tu Hristosul Macircntuieşte-Te pe Tine IcircnsuŃi şi pe noi Şi celălalt răspunzacircnd icircl certa zicacircnd Nu te temi tu de Dumnezeu că eşti icircn aceeaşi osacircndă Şi noi pe drept căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre Acesta icircnsă n-a făcut nici un rău Şi zicea lui Iisus Pomeneşte-mă Doamne cacircnd vei veni icircn icircmpărăŃia Ta Şi Iisus i-a zis Adevărat grăiesc Ńie astăzi vei fi cu Mine icircn rai

6 2410 şu Arătările lui Iisus cel Icircnviat

a Celor doi ucenici icircn drum spre Emaus (2413-35)

b Către toŃi ucenicii şi IcircnălŃarea (2436-53)

7 Planul Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca respectă icircn mare planul general al Sfintelor Evanghelii punctacircnd momentele importante ale vieŃii şi icircnvăŃăturii Macircntuitorului

1 Naşterea (Bunavestire Naşterea Copilăria)

64

2 Icircnceputul activităŃii publice (Botezul Ispitirea Alegerea Apostolilor) 3 Activitatea icircn Galileea (Chemarea la pocăinŃă şi vestirea IcircmpărăŃiei lui

Dumnezeu Minuni şi semne care arată venirea IcircmpărăŃiei 4 Icircn drum spre Ierusalim (Dialoguri cu ucenicii şi cu iudeii vremii Vestirea

patimilor Minuni) 5 La Ierusalim (Intrarea triumfală Patimile Răstignirea Icircnvierea IcircnălŃarea la cer)

Planul Evangheliei est foarte clar şi asemănător mai ales cu cel al celorlalte două Evanghelii sinoptice Matei şi Marcu Opinia generală a cercetătorilor este că Luca urmează planul Evangheliei după Marcu făcacircnd două interpolări sau adausuri evidente prin care icircntrerupe cursul relatării din Marcu cunoscute de cercetare ca interpolarea mică (620-83) şi interpolarea mare (951-1814) Iată cum ar arăta planul Evangheliei după Luca icircn paralel cu cel al Evangheliei după Marcu

Luca Marcu

Prologul 11-252

I Activitatea icircn Galileea 31-950 31-619 rarr 11-319(plus 320-35)

620-83

84-950 rarr 41-950(fără645-826)

II Icircn drum spre Ierusalim 951-1927 951-1814

1815-1927 rarr 1013-10-52

III La Ierusalim 1928-2453 rarr 111-168 (20)

O relatare centrată pe Ierusalim Sfacircntul Evanghelist Luca icircşi centrează planul Evangheliei pe Ierusalim Sunt mai multe argumente care conduc la această concluzie 1 Evanghelia icircncepe cu Ierusalimul (15) şi se termină cu Ierusalimul (2452) 2 Icircn prolog se face referire la două bdquourcărirdquo la Ierusalim (222-38 241-50) 3 Ispitirea Macircntuitorului culminează nu cu muntele ca la Matei ci cu Ierusalimul (49-12) 4 Este omisă călătoria lui Iisus icircn Galileea (Marcu 645-826) 5 Nu mai sunt pomenite Cezareea lui Filip (Marcu 827) şi Galileea (Marcu 1428)

Drumul spre Ierusalim prezintă cum s-a mai spus contribuŃia specifică a Sfacircntului Evanghelist Luca prin dimensiunile incomparabil mai mari acordate evenimentului şi prin bogăŃia de material şi informaŃii proprii După felul icircn care icircşi construieşte această parte a Evangheliei exegeŃii trag concluzia că Luca bdquoestompează toate referirile topografice altele decacirct Ierusalimulrdquo13 Luca repetă de trei ori menŃiunea că Iisus urcă la Ierusalim (951-53 1322 1711) MulŃi critici au icircncercat să asocieze aceste trei referi cu cele trei călătorii la Ierusalim consemnate icircn Evanghelia după Ioan (71-13 1022 1154) dar critica actuală refuză această asociere şi reŃine pentru Luca opinia conform căreia acesta insistă prin a indica icircn repetate racircnduri derularea aceluiaşi eveniment

Planul Evangheliei (după I Karavidopoulos op cit pag 164)

13 Introduction critique au Nouveau Testament p120

65

A Prologul (11-4)

B Preistoria şi primele manifestări mesianice (15-413) 1 Vestirea şi naşterea Sf Ioan Botezătorul (15-25 157-80) 2 Bunavestire a Maicii Domnului (126-38) 3 Vizita Maicii Domnului la Elisabeta (139-56) 4 Naşterea lui Iisus şi anii copilăriei (21-52) 5 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-20) 6 Botezul lui Iisus (321-22) 7 Genealogia lui Iisus (323-37) 8 Icircntreita ispitire a lui Iisus (41-13)

C Activitatea lui Iisus icircn Galileea Revelarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu prin minuni şi icircnvăŃături (414-950) 1 Prima propovăduire icircn Nazaret (414-30) 2 Diferite vindecări minunate (431-44 512-26 61-11 617-19) 3 Relatării despre chemarea ucenicilor (51-11 527-39 612-16 4 Predica de pe loc şes (620-40) 5 Minuni (71-17) 6 Ucenicii lui Ioan Botezătorul la Iisus (718-35) 7 PocăinŃa femeii celei păcătoase (736-50) 8 Femei care slujesc lui Iisus (81-3) 9 Pilda semănătorului şi alte pilde (84-18) 10 Mama şi fraŃii lui Iisus (819-21) 11 Minuni (822-56) 12 Trimiterea celor doisprezece la propovăduire (91-9) 13 Săturarea celor cinci mii (910-17) 14 Mărturisirea lui Petru vestirea pătimirilor cuvinte despre Cruce mărturisire

şa (918-27) 15 Schimbarea la faŃă (928-36) 16 Vindecarea unui tacircnăr bolnav diferite cuvinte sfacircrşitul activităŃii icircn Galileea

(937-50)

D Icircn drum spre Ierusalim (951-1927 1 Refuzul unui sat de samarineni de a primi pe Iisus diferite cuvinte despre

ucenicia adevărată (951-62) 2 Trimiterea celor şaptezeci de ucenici (101-24) 3 Parabola Samarineanului milostiv (1025-37) 4 Marta şi Maria (1038-42) 5 Diferite cuvinte şi discuŃii cu fariseii (111-12) 6 Parabola bogatului neicircnŃelept şi cuvinte despre grijă priveghere icircmpărŃirea

averilor etc (1213-19) 7 Icircndemn la pocăinŃă şi parabola cu smochinul neroditor (131-9) 8 Vindecarea femeii gacircrbove (1310-17) 9 Parabolele grăuntelui de muştar şi aluatului (1318-21) 10 Despre poarta cea stracircmtă şi altele (1322-30) 11 Placircngerea Ierusalimului (1321-35) 12 Vindecarea bolnavului de idropică (141-6)

66

13 Parabola cu cina şi alte cuvinte (147-35) 14 Parabolele oii celei pierdute drahmei celei pierdute şi fiului risipitor Bogatul

nemilostiv şi săracul Lazăr şa (151-1710) 15 Vindecarea celor zece leproşi (1711-19) 16 Venirea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu (1720-37) 17 Parabola cu cererea stăruitoare (181-8) 18 Parabola vameşului şi fariseului (189-14) 19 Iisus binecuvacircntează copiii (1817) 20 Tacircnărul bogat la Iisus (1818-30) 21 Vestirea patimilor (1831-34) 22 Vindecarea orbului din Ierihon (1835-43) 23 PocăinŃa lui Zaheu (191-10) 24 Parabola celor zece mine (1911-27)

E Intrarea icircn Ierusalim şi diferite icircnvăŃături icircnaintea Patimilor (1928-2138) 1 CurăŃirea templului (1945-47) 2 Icircntrebare despre putere (201-8) 3 Parabola lucrătorilor răi (209-19) 4 Icircntrebarea despre dare (2020-26) 5 Icircntrebarea despre Icircnviere (2027-40) 6 Icircntrebare despre Fiul lui David (2041-44) 7 Ofranda văduvei (211-4) 8 Cuvacircntul eshatologic (215-38)

F Pătimirile lui Iisus (cap 22 şi 23) G Arătările lui Iisus celui Icircnviat şi IcircnălŃarea(24)

8 Izvoarele Evangheliei după Luca

Sf Luca vorbeşte el icircnsuşi icircn prologul Evangheliei sale despre izvoare care au stat eventual la baza redactării propriei Evanghelii Aici Luca se referă după opinia exegeŃilor (vezi I Panagopoulos opcit pag 107) la celelalte două Evanghelii sinoptice şi chiar la alte izvoare scrise Este posibil aşadar ca Luca să fi avut la dispoziŃia sa chiar izvoare scrise la care se referă icircn prolog bdquoAm găsit şi eu cu cale preaputernice Teofile după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la icircnceput să Ńi le scriu pe racircndrdquo (Luca 13) Literatura de specialitate propune următoarele posibile izvoare literare pe care Evanghelia după Luca le-ar fi putut folosi

1 Evanghelia după Marcu Cercetătorii identifică 350 de versete comune oarecum cu Evanghelia după Marcu din totalul de 661 de versete ale Evangheliei după Luca Relatările din versetele respective corespund cu Marcu şi din punct de vedere al plasări geografice a evenimentelor Luca elimină relatări care priveau icircn mod special pe iudei şi care nu prezentau interes pentru cititorii săi care proveneau dintre neamuri (Marcu 71-23 101-12)

2 ColecŃia de Logia (Q) Exegeza acceptă astăzi că Luca şi Matei au avut la dispoziŃie şi colecŃia de cuvinte ale Domnului cunoscută cu indicativul Q

67

Aceasta ar fi conŃinut după toate probabilităŃile 14 parabole şi alte cuvinte ale Macircntuitorului Materialul preluat eventual din izvorul Q a fost prelucrat suficient de mult de Luca după cum dovedeşte comparaŃia cu Matei

3 Izvorul propriu (L) care icircn literatura de specialitate este notat cu litera L Acesta poate fi identificat cu predica orală a Sfacircntului Apostol Pavel şi cu tradiŃia Bisericii căreia aparŃinea Luca Sf Luca face referire la tradiŃia bdquomartorilor ocularirdquo bdquoAşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la icircnceput şi au fost slujitori ai Cuvacircntuluirdquo (Luca 12) Aproape jumătate din conŃinutul Evangheliei după Luca (după I Panagopoulos opcitpag108) provine din izvorul propriu L Este vorba despre relatările cuprinse icircn bdquopreistoriardquo Evangheliei adică privitoare la naşterea Sf Ioan Botezătorul şi a Macircntuitorului (cap 1-2) relatarea foarte extinsă a drumului lui Iisus spre Ierusalim (cap 951-1814) şi unele minuni

Pacircnă la istorisirea Patimilor Luca urmăreşte icircn mare planul lui Marcu icircn ceea ce

priveşte ordinea relatării evenimentelor introducacircnd două secŃiuni cu relatări proprii 620-83 şi 915-1814 Este posibilă şi ipoteza susŃinută de unii cercetători conform căreia Luca introduce icircn propria relatare secŃiunile preluate de la Marcu şi din izvorul Q Icircn ceea ce priveşte istorisirea Patimilor Luca adaugă multe informaŃii care nu se găsesc la ceilalŃi sinoptici Aici Luca se apropie icircntrucacirctva de Evanghelia după Ioan Iată cacircteva puncte comune Erminia faptei lui Iuda ca lucrare a lui Satan cuvacircntul de rămas bun al Macircntuitorului către ucenici ( sub formă de discuŃii) după Cina cea de taină şi icircnainte de mergerea pe Muntele Măslinilor scena prinderii lui Iisus icircn Grădina Ghetsimani folosirea repetată a cuvacircntului bdquoorărdquohellip

9 Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

1 Accentul pus pe istoria Bisericii Fără să lipsească complet trece icircntr-un fel icircn plan secund aşteptarea celei de a doua veniri şi a veacului viitor şi se pune accent pe lucrarea Duhului Sfacircnt icircn istorie icircn prezent Este subliniată valorificarea soteriologică a perioadei dintre prima şi cea de a doua venire a Macircntuitorului (I Karavidopoulos op cit p167) Acesta este bdquotimpul Bisericiirdquo sau bdquotimpul Duhului Sfacircntrdquo La icircntrebarea ucenicilor Doamne oare icircn acest timp vei aşeza Tu la loc icircmpărăŃia lui Israel (Fapte 16) Macircntuitorul răspunde cu trimitere la perioada propovăduirii Evangheliei Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus icircn stăpacircnirea Sa Ci veŃi lua putere venind Duhul Sfacircnt peste voi şi Icircmi veŃi fi Mie martori icircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului (Fapte 17-8) Dacă Ńinem seama de această prezenŃă şi lucrare a Duhului icircn istorie şi de tensiunea dintre istorie şi eshatologie atunci putem vorbi la Luca de un fel de bdquoeshatologie inauguratărdquo adică de pătrunderea eshatologicului icircn istorie Duhul Sfacircnt este prezent şi lucrează icircn istorie icircmplinind făgăduinŃele lui Iisus şi anticipacircnd veacul eshatologic Eshatologia la Luca este icircnsă o temă teologică specială asupra căreia ne vom mai opri

2 Preocuparea pentru exactitatea istorică Luca este mai preocupat decacirct ceilalŃi evanghelişti pentru ordinea istorică a evenimentelor A se vedea 31-3

68

VEn etei de pentekaidekatw| thj hgemoniaj Tiberiou Kaisaroj( h`gemoneuontoj Pontiou Pilatou thj VIoudaiaj( kai tetraarcountoj thj Galilaiaj ~Hrw|dou( Filippou de tou avdelfou auvtou tetraarcountoj thj VItouraiaj kai Tracwnitidoj cwraj( kai Lusaniou thj VAbilhnhj tetraarcountoj(

2 evpi avrcierewj Anna kai Kaiafa( evgeneto rhma qeou evpi VIwannhn ton Zacariou uion evn th| evrhmw|Aring

Icircn al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu pe cacircnd PonŃiu Pilat era procuratorul Iudeii Irod tetrarh al Galileii Filip fratele său tetrarh al Itureii şi al Ńinutului Trahonitidei iar Lisanias tetrarh al Abilenei Icircn zilele arhiereilor Anna şi Caiafa a fost cuvacircntul lui Dumnezeu către Ioan fiul lui Zaharia icircn pustie Şi a venit el icircn toată icircmprejurimea Iordanului propovăduind botezul pocăinŃei spre iertarea păcatelor

De asemenea Luca face multe menŃiuni care plasează evenimentele mai exact icircn timp şi spaŃiu Lucrul acesta se vede clar icircn istorisirea patimilor icircn care apar multe amănunte care la ceilalŃi evanghelişti nu sunt prezente prinderea trebuie să se facă bdquofără ştirea mulŃimiirdquo (226) este căutat cineva care să cunoască unde stătea Iisus noaptea (2172239) ucenicii trimişi să pregătească cina sunt numiŃi Petru şi Ioan (228) Sinedriul este convocat dimineaŃa şi nu noaptea nu este formulată o hotăracircre judecătorească a Sinedriului lui Pilat icirci sunt prezentate acuzaŃii politice icircmpotriva lui Iisus (232) Iisus este trimis de Pilat la Irod Antipa (236-16) Iisus se roagă pentru cei care l-au răstignit (2334) unul dintre tacirclhari se pocăieşte (2339-43) ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce sunt Părinte icircn macircinile Tale icircncredinŃez duhul Meu (2346)

3 Articularea istoriei lui Iisus la istoria universală este o preocupare evidentă a Sf Luca icircn cele două cărŃi ale sale Evanghelia şi Faptele Apostolilor Activitatea publică a Sf Ioan Botezătorul precursorul Macircntuitorului este datată cu exactitate icircn al 15-lea an al icircmpărăŃiei lui Tiberiu icircmpăratul roman Icircn acest context sunt numiŃi conducătorii politici locali ai Palestinei şi conducătorii religioşi (31-2 Icircn al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu pe cacircnd PonŃiu Pilat era procuratorul Iudeii Irod tetrarh al Galileii Filip fratele său tetrarh al Ituriei şi al Ńinutului Trahonitidei iar Lisanias tetrarh al Abilenei Icircn zilele arhiereilor Anna şi Caiafa a fost cuvacircntul lui Dumnezeu către Ioan fiul lui Zaharia icircn pustie)

4 Perspectiva universalistă Luca deschide perspectiva universală a Evangheliei nu ca o reacŃie la exclusivismul iudaic cum face Matei ci ca o manifestare a planului lui Dumnezeu Evanghelia sa este evident adresată neiudeilor neamurilor Luca omite din relatările sale cea mia mare parte a elementelor care au o legătură evidentă sau chiar exclusivă cu lumea iudaică A se vedea numai cacircteva Icircntrebarea privind alimentele necurate (Matei 151-20) episodul cu femeia cananeeancă (Matei 1521-28) Icircntoarcerea lui Ilie (Matei 1710-13) dialogul privind cartea de despărŃire (Matei 193-9) vestirea venirii proorocilor mincinoşi (Matei 24 23-25) terminologia aramaică prezentă icircn cuvintele lui Iisus sau icircn tradiŃia primilor creştini (Mc 541 734 1110 95 1445 1051 1436 1522) raportul icircntre Legea veche şi Legea nouă (Matei cap 5) raportul icircntre dreptatea fariseilor şi dreptatea creştină (Matei cap 6) avertismentul dat apostolilor de a nu merge la păgacircni (Matei 105) Icircn egală măsură Luca şine să scoată icircn evidenŃă

69

caracterul universal al Evangheliei şi al macircntuirii Iată cacircteva exemple Consemnacircnd genealogia lui Iisus Luca merge pacircnă la Adam părintele tuturor oamenilor (338) spre deosebire de Matei care duce genealogia numai pacircnă la Avraam părintele iudeilor (Matei 1 1 şu) Cacircntarea icircngerilor la naşterea lui Iisus icirci are icircn vedere pe toŃi oamenii Slavă icircntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămacircnt pace icircntre oameni bunăvoire (24) ProfeŃia lui Isaia legată de predica Sf Ioan Botezătorul se referă de asemenea la toŃi oamenii Şi toată făptura va vedea macircntuirea lui Dumnezeu(36) La fel icircn cacircntarea Dreptului Simeon unde neamurile sunt asociate poporului Israel Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel(232) Evanghelia va fi vestită la toate neamurile Şi să se propovăduiască icircn numele Său pocăinŃa spre iertarea păcatelor la toate neamurile icircncepacircnd de la Ierusalim (2447)

5 Perspectiva teologică asupra istoriei lui Iisus este de asemenea prezentă Luca nu rămacircne la prezentarea istoriei Evanghelia sa ca şi celelalte Evanghelii nu este o cronică a evenimentelor legate de viaŃa şi icircnvăŃătura lui Iisus ci este o prezentare teologică a acestora Evenimentele sunt prezentate icircn lumina Icircnvierii lui Iisus acestea dobacircndesc sens de la Icircnvierea lui Iisus şi IcircnălŃarea Sa de-a dreapta Tatălui Un argument icircn acest sens este folosirea foarte frecventă de către Luca icircn Evanghelia sa a titlului hristologic bdquoDomnrdquo (o Kurioj) icircn locul numelui Iisus sau icircmpreună cu acesta (71319 10139 1139 1242 1315 175 186 198 2261 24334)

6 Rugăciuni şi imnuri Evanghelia după Luca consemnează multe rugăciuni şi imnuri sau se referă la acestea Iisus este prezentat frecvent icircn postura de a se retrage pentru a se ruga de multe ori icircn circumstanŃe icircn care ceilalŃi evanghelişti nu fac menŃiunea acestui lucru Este evidentă o atenŃie deosebită pe care Sfacircntul Evanghelist Luca o acordă acestui aspect

Rugăciuni

a La Botez (321 Şi după ce s-a botezat tot poporul botezacircndu-Se şi Iisus şi rugacircndu-Se s-a deschis cerul)

b La alegerea celor doisprezece ucenici (612-13 Şi icircn zilele acelea Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea icircn rugăciune către Dumnezeu Şi cacircnd s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit Apostoli)

c Icircnainte de mărturisirea lui Petru (918 Şi cacircnd Se ruga El singur erau cu El ucenicii şi i-a icircntrebat zicacircnd Cine zic mulŃimile că sunt Eu)

d La Schimbarea la faŃă (928 Iar după cuvintele acestea ca la opt zile luacircnd cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov S-a suit pe munte ca să Se roage)

e La icircntoarcerea ucenicilor din misiune (1021 Icircn acesta ceas El S-a bucurat icircn Duhul Sfacircnt şi a zis Te slăvesc pe Tine Părinte Doamne al cerului şi al pămacircntului că ai ascuns acestea de cei icircnŃelepŃi şi de cei pricepuŃi şi le-ai descoperit pruncilor Aşa Părinte căci aşa a fost icircnaintea Ta bunăvoinŃa Ta)

f Icircn timpul Patimilor (2232 Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta 22414445 Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi icircngenunchind Se rugahellip 2430 Şi cacircnd a stat icircmpreună cu ei la masă luacircnd El pacircinea a binecuvacircntat şi fracircngacircnd le-a dat lor)

70

Imnuri

a Imnul icircngerilor la naşterea lui Iisus (214 Slavă icircntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămacircnt pace icircntre oameni bună voire)

b Imnul Maicii Domnului la icircntacirclnirea cu Elisabeta (Luca 146-55 Măreşte sufletul meu pe Domnul Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Macircntuitorul meu Că a căutat spre smerenia roabei Sale Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfacircnt este numele Lui Şi mila Lui icircn neam şi icircn neam spre cei ce se tem de El Făcut-a tărie cu braŃul Său risipit-a pe cei macircndri icircn cugetul inimii lor Coboracirct-a pe cei puternici de pe tronuri şi a icircnălŃat pe cei smeriŃi Pe cei flămacircnzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi A sprijinit pe Israel slujitorul Său ca să-Şi aducă aminte de mila Sa Precum a grăit către părinŃii noştri lui Avraam şi seminŃiei lui icircn veac)

c Imnul lui Zaharia la naşterea Sf Ioan Botezătorul (Luca168-79 Binecuvacircntat este Domnul Dumnezeul lui Israel că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său Şi ne-a ridicat putere de macircntuire icircn casa lui David slujitorul Său Precum a grăit prin gura sfinŃilor Săi prooroci din veac Macircntuire de vrăjmaşii noştri şi din macircna tuturor celor ce ne urăsc pe noi Şi să facă milă cu părinŃii noştri ca ei să-şi aducă aminte de legămacircntul Său cel sfacircnt De jurămacircntul cu care S-a jurat către Avraam părintele nostru Ca fiind izbăviŃi din macircna vrăjmaşilor să ne dea nouă fără frică Să-I slujim icircn sfinŃenie şi icircn dreptate icircnaintea feŃei Sale icircn toate zilele vieŃii noastre Iar tu pruncule prooroc al Celui Preaicircnalt te vei chema că vei merge icircnaintea feŃei Domnului ca să găteşti căile Lui Să dai poporului Său cunoştinŃa macircntuirii icircntru iertarea păcatelor lor Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus Ca să lumineze pe cei care şed icircn icircntuneric şi icircn umbra morŃii şi să icircndrepte picioarele noastre pe calea păcii)

d Imnul Dreptului Simeon la Icircntacircmpinarea Domnului (Luca 229-32 Acum slobozeşte pe robul Tău după cuvacircntul Tău icircn pace Că ochii mei văzură macircntuirea Ta Pe care ai gătit-o icircnaintea feŃei tuturor popoarelor Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel)

7 Atmosfera de bucurie este prezentă icircn toată Evanghelia şi este una din caracteristicile acesteia Sfacircntul Evanghelist Luca spre deosebire de ceilalŃi Evanghelişti face menŃiunea atmosferei de bucurie care icircnsoŃea evenimentele pe care le prezintă

a La naşterea lui Ioan Botezătorul (114 Şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulŃi se vor bucura 158 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faŃă de ea şi se bucurau icircmpreună cu ea)

b La Bunavestirea Maicii Domnului (128 Şi intracircnd icircngerul la ea a zis Bucură-te ceea ce eşti plină de har Domnul este cu tine Binecuvacircntată eşti tu icircntre femei)

c Icircn timpul vizitei Maicii Domnului la Elisabeta (141 Iar cacircnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei pruncul a săltat icircn pacircntecele ei hellip 144 Că iată cum veni la urechile mele glasul salutării tale pruncul a săltat de bucurie icircn pacircntecele meu)

d Vestea naşterii adusă păstorilor (210 Dar icircngerul le-a zis Nu vă temeŃi Căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul)

71

e Icircntoarcerea celor şaptezeci din misiune (1017 Şi s-au icircntors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie zicacircnd Doamne şi demonii ni se supun icircn numele Tău 1020 Dar nu vă bucuraŃi de aceasta că duhurile vi se pleacă ci vă bucuraŃi că numele voastre sunt scrise icircn ceruri)

f Bucuria mulŃimii la vederea minunilor (1317 şi toată mulŃimea se bucura de faptele strălucite săvacircrşite de El)

g Bucuria lui Zaheu (195-6 Şi cacircnd a sosit la locul acela Iisus privind icircn sus a zis către el Zahee coboară-te degrabă căci astăzi icircn casa ta trebuie să rămacircn Şi a coboracirct degrabă şi L-a primit bucuracircndu-se)

h Bucuria ucenicilor la intrarea icircn Ierusalim (1937 Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor toată mulŃimea ucenicilor bucuracircndu-se a icircnceput să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuse)

i Bucuria celor doi ucenici icircn drum spre Emaus (2441 Iar ei icircncă necrezacircnd de bucurie şi minunacircndu-se El le-a zis AveŃi aici ceva de macircncare)

j Bucuria ucenicilor la icircntoarcerea icircn Ierusalim după IcircnălŃarea Domnului (2452 Iar ei icircnchinacircndu-se Lui s-au icircntors icircn Ierusalim cu bucurie mare)

8 Atitudinea tolerantă a autorităŃilor romane faŃă de Iisus şi faŃă de creştini Atacirct icircn Evanghelia sa cacirct şi icircn Faptele Apostolilor Sf Luca ne prezintă autorităŃile romane ca avacircnd o atitudine cel puŃin tolerantă faŃă de Biserica creştină uneori arătacircnd chiar protecŃie acestora icircn faŃa fanatismului iudeilor Responsabilitatea pentru condamnarea lui Iisus la moarte este atribuită exclusiv insistenŃei şi fanatismului iudeilor icircn timp ce Pilat reprezentantul autorităŃii imperiale romane icircl declară de trei ori nevinovat pe Iisus Sunt exegeŃi care susŃin că cele două lucrări ale lui Luca sunt chiar un fel de apologii ale creştinilor prin care aceştia se disociază clar şi ferm de iudei arătacircnd ce este cu adevărat creştinismul prin comparaŃie cu calomniile colportate la adresa acestuia de iudei

9 InfluenŃa Sf Pavel asupra lucrărilor Sf Luca Teme foarte importante din teologia paulină se regăsesc icircn centrul teologiei lui Luca datorate faptului că acesta a fost alături de Sf Pavel

a Locul central şi rolul esenŃial al Sfacircntului Duh b Accentul pus pe harul lui Dumnezeu c Caracterul universal al icircnvăŃăturii şi activităŃii lui Iisus d Locul central acordat pocăinŃei

Chiar şi la nivelul vocabularului există o evidentă influenŃă macircntuire har a binevesti răscumpărare a icircndrepta etc

72

10 Teologia Evangheliei după Luca

1 Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii

Istoria iconomiei dumnezeieşti sau a planului lui Dumnezeu14 de macircntuirea a omului este icircn centrul perspectivei teologice a Evangheliei după Luca ca şi la ceilalŃi doi sinoptici Matei şi Marcu Sfacircntul Evanghelist Luca aduce icircnsă o noutate icircn comparaŃie cu ceilalŃi Pentru Matei şi Marcu momentul Iisus Hristos este un eveniment istoric central care icircmparte icircn două istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii prima parte este reprezentată de timpul sau perioada făgăduinŃelor şi cea de a doua este timpul sau perioada icircmplinirii Pentru Luca perioada icircmplinirilor este icircmpărŃită icircn două timpul lui Iisus (ilustrat icircn Evanghelie) şi timpul Duhului (ilustrat icircn cartea Faptele Apostolilor) Pogoracircrea Duhului Sfacircnt peste Apostoli este un eveniment care reprezintă el icircnsuşi icircmplinirea unei făgăduinŃe a Tatălui (Fapte 14 Apostolii primesc porunca să rămacircnă icircn Ierusalim pentru că urmează bdquosă aştepte făgăduinŃa Tatăluirdquo) Sunt exegeŃi care susŃin icircmpărŃirea istoriei macircntuirii icircn trei părŃi Timpul lui Israel Timpul lui Iisus şi Timpul Bisericii15

Au fost exegeŃi care au afirmat că Sfacircntul Evanghelist Luca a reprezentat prin lucrarea sa Evanghelia-Faptele Apostolilor o bdquorupturărdquo faŃă de Evanghelia şi de tradiŃia bisericească iniŃială dacircnd consistenŃă timpului Bisericii Icircn timp ce Evanghelia iniŃială a Bisericii presupunea ca foarte apropiat timpul Parusiei (cea de a doua venirea Macircntuitorului) opera lui Luca luacircnd act de aşa zisă bdquoicircntacircrziere a Parusieirdquo ar fi deschis pentru Biserică o perspectivă istorică nelimitată Respectiva tendinŃă icircn cercetarea biblică tindea să-l transforme pe Luca icircn părintele bdquoBisericii organizaterdquo (Fruumlhkatholizismus)16 S-ar fi produs altfel o icircnlocuire a eshatologiei iminente cu bdquoistoria macircntuiriirdquo Această teză a fost icircnsă combătută invocacircndu-se numeroase mărturii din Evanghelia după Luca icircn care se vorbeşte despre iminenŃa sfacircrşitului (chiar textele paralele cu Matei şi Marcu Luca 927 Cu adevărat icircnsă spun vouă Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 109 Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le S-a apropiat de voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu Sau tradiŃia proprie Luca 1011 Dar aceasta să ştiŃi că s-a apropiat icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 188 Dar Fiul Omului cacircnd va veni va găsi oare credinŃă pe pămacircnt) De asemenea dacă timpul Bisericii este identificat cu timpul Duhului Sfacircnt aceasta nu se poate face la modul absolut pur şi simplu pentru că Duhul Sfacircnt icircn interpretarea Sfacircntului Evanghelist Luca este prezent icircn toate cele trei etape icircn care s-ar icircmpărŃi istoria macircntuirii

Problema vine aici mai ales din tendinŃa teologiei occidentale de a lua icircn considerare şi de a se bloca icircn resorturile separării lucrurilor icircn disocierea realităŃilor şi punerea lor icircn tensiune care conduce icircn cele din urmă la o perspectivă exclusivistă (ori una ori alta) Spre deosebire de aceasta teologia răsăriteană este preocupată de resorturile unităŃii sau ale coerenŃei realităŃilor icircncercacircnd să descopere suportul considerării unitare a realităŃilor care conduce icircn cele din urmă la o perspectivă inclusivă

14 Vezi Squires J T The Plan of God in Luke-Acts Cambridge 1993 15 H Conzelmann Die Mitte der Zeit Tubingen 1954 la Introduction critique au Nouveau Testament p 122 16 W G Kuumlmmel Luc en accusation dans la theacuteologie contemporain icircn LrsquoEvangile de Luc Meacutemorial L Cerfaux 1973 p 93-109

73

care pune lucrurile icircmpreună (şi una şi cealaltă) Este evident că Luca face o delimitare icircntre timpul lui Iisus şi timpul Duhului sau timpul Bisericii dar aceasta nu icircnsemnă icircn nici un fel că operează cu o separare a celor două Persoane ale Sfintei Treimi Duhul Sfacircnt este prezent şi lucrător icircn timpul lui Iisus după cum Iisus este prezent şi lucrător icircn timpul Duhului Macircntuitorul Hristos este prezentat la Luca mai accentuat icircn postura Sa de Domn de biruitor prin Crucea şi Icircnvierea Sa (71319 1013941 1139 1242 13 15 175 186 198 2261 24334) Sfacircntul Evanghelist Luca punctează mai mult ca ceilalŃi perspectiva aceasta Mesia este prezentat mai clar ca Rege la Intrarea icircn Ierusalim (Luca 1938)

2 IcircmpărăŃia lui Dumnezeu

Ca şi la ceilalŃi doi sinoptici vestea ce bună (Evanghelia) prin excelenŃă este şi la Luca cea care priveşte venirea sau instaurarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Realitatea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu este tema centrală şi icircn Evanghelia după Lucaa (443 Şi El a zis către ei Trebuie să binevestesc icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi altor cetăŃi fiindcă pentru aceasta am fost trimis Luca 81 Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate propovăduind şi binevestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi cei doisprezece erau cu El Luca 92 Şi i-a trimis să propovăduiască icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi Luca 960 Iar El i-a zis Lasă morŃii să-şi icircngroape morŃii lor iar tu mergi de vesteşte icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1616 Legea şi proorocii au fost pacircnă la Ioan de atunci icircmpărăŃia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea)

Dacă la Matei şi la Marcu realitatea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu se manifestă tainic icircn istorie icircn Evanghelia după Luca accentul este pus mai puŃin pe realitatea actuală istorică a IcircmpărăŃiei ci este mai curacircnd IcircmpărăŃia eshatologică (Luca 1328-29 Acolo va fi placircngerea şi scracircşnirea dinŃilor cacircnd veŃi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toŃi proorocii icircn IcircmpărăŃia lui Dumnezeu iar pe voi aruncaŃi afară Şi vor veni alŃii de la răsărit şi de la apus de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1415 Şi auzind acestea unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis Fericit este cel ce va pracircnzi icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1911 Şi ascultacircnd ei acestea Iisus adăugacircnd le-a spus o pildă fiindcă El era aproape de Ierusalim iar ei credeau că icircmpărăŃia lui Dumnezeu se va arăta icircndată Luca 2216 Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai macircnca pacircnă cacircnd nu va fi desăvacircrşit icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu) A se compara Matei 1628 (venirea IcircmpărăŃiei) cu Luca 927 (vederea IcircmpărăŃiei) exegeŃii unde semnalează şi diferenŃa de nuanŃă dintre Luca şi ceilalŃi doi sinoptici cel dintacirci atenuacircnd mult icircnŃelesul actual al venirii IcircmpărăŃiei

Matei 1628 Adevărat grăiesc vouă Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind icircn icircmpărăŃia Sa

Luca 927 Cu adevărat icircnsă spun vouă Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea icircmpărăŃia lui Dumnezeu

74

a IcircmpărăŃia lui Dumnezeu şi Duhul Sfacircnt

Totuşi şi icircn Evanghelia după Luca se vorbeşte despre prezenŃa dinamică a IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu icircn istorie despre manifestarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu icircn lume (Luca 109 Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le S-a apropiat de voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1120 Iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni iată a ajuns la voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu)

Sfacircntul Evanghelist Luca subliniază că IcircmpărăŃia lui Dumnezeu se identifică cu şi se realizează prin prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt Duhul Sfacircnt nu este numit de multe ori icircn Evanghelia după Luca Este Binecunoscut faptul că la cererea din Tatăl nostru Vie IcircmpărăŃia Ta există icircn manuscrise importante varianta Vie Duhul Tău cel Sfacircnt La icircntrebarea ucenicilor privitoare la IcircmpărăŃia lui Israel Macircntuitorul Hristos răspunde vorbind despre trimiterea Duhului Sfacircnt Iar ei adunacircndu-se Icircl icircntrebau zicacircnd Doamne oare icircn acest timp vei aşeza Tu la loc icircmpărăŃia lui Israel El a zis către ei Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus icircn stăpacircnirea Sa Ci veŃi lua putere venind Duhul Sfacircnt peste voi şi Icircmi veŃi fi Mie martori icircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului (Fapte 16-8)

PrezenŃa şi lucrarea Duhului nu sunt numai ulterioare prezenŃei şi lucrării lui Iisus ci şi concomitente Sfacircntul Duh se va coboricirc asupra multor personaje importante Sfacircntul Ioan Botezătorul (Căci va fi mare icircnaintea Domnului nu va bea vin nici altă băutură ameŃitoare şi icircncă din pacircntecele mamei sale se va umple de Duhul Sfacircnt115) Sfacircnta Fecioară Maria (Şi răspunzacircnd icircngerul i-a zis Duhul Sfacircnt Se va pogoricirc peste tine şi puterea Celui Preaicircnalt te va umbri pentru aceea şi Sfacircntul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema 135) Elisabeta (Iar cacircnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei pruncul a săltat icircn pacircntecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfacircnt 141) Zaharia (Şi Zaharia tatăl lui s-a umplut de Duh Sfacircnt şi a proorocit zicacircndhellip167) Simeon (Şi iată era un om icircn Ierusalim cu numele Simeon şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu aşteptacircnd macircngacircierea lui Israel şi Duhul Sfacircnt era asupra lui 225) Duhul Sfacircnt este cu Iisus Icircnsuşi (Luca 418 Duhul Domnului este peste Mine pentru care M-a uns să binevestesc săracilorhellip Luca 1021 Icircn acesta ceas El S-a bucurat icircn Duhul Sfacircnt şi a zis Te slăvesc pe Tine Părinte Doamne al cerului şi al pămacircntuluihellip )

b Atmosfera doxologică ca semn al IcircmpărăŃiei

Atmosfera doxologică despre care am mai vorbit este ea icircnsăşi legată de arătarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Lauda slava adusă lui Dumnezeu sunt prezente foarte frecvent icircn Evanghelia după Luca Sfacircnta Fecioară Maria (146 şu) Zaharia (16468 şu) icircngerii la Betleem (21320) Simeon (228) ProorociŃa Ana (238) paraliticul vindecat (525) toŃi martorii minunilor (526 716) femeia gacircrbovă după vindecare (1313) leproşii vindecaŃi (1715) orbul care capătă vederea (1843) ucenicii la Intrarea icircn Ierusalim (1937 şu) sutaşul martor al morŃii lui Iisus (2347) apostolii după IcircnălŃarea Macircntuitorului (2453) Atmosfera doxologică este evidentă asociată de SfacircntuL Evanghelist Luca instaurării sau inaugurării IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Aceeaşi atmosferă doxologică se regăseşte şi icircn consemnarea istoriei Bisericii primare icircn cartea Faptele Apostolilor (247 38 421 1118 1348 2120)

75

c Atmosfera de bucurie exaltare pace ca semn al IcircmpărăŃiei

Atmosfera de bucurie exaltare şi pace se icircnscrie după opinia exegeŃilor tot icircn punctarea prezenŃei IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Această atmosferă este mult mai puternic pusă icircn evidenŃă de Luca decacirct de Matei şi Marcu aşa cum am arătat mai sus Sfacircntul Evanghelist Luca vorbeşte mult şi despre bucuria lui Dumnezeu Icircnsuşi şi de bucuria Cerului (Luca 15 7 Zic vouă că aşa şi icircn cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decacirct pentru nouăzeci şi nouă de drepŃi care n-au nevoie de pocăinŃă Luca 1510 Zic vouă aşa se face bucurie icircngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte)

4 Evanghelia milostivirii şi a bunătăŃii lui Dumnezeu

Evanghelia după Luca pune accentul mai mult ca celelalte Evanghelii pe milostivirea lui Dumnezeu Preocuparea aceasta a sa aduce icircn centrul Evangheliei categoriile umane cele mai defavorizate Acestea aveau nevoie de mila lui Dumnezeu Tema milostivirii lui Dumnezeu devine o pacircrghie importantă sau un criteriu icircn funcŃie de care sunt apreciaŃi oamenii Din această perspectivă ierarhia socială a vremii care cinstea pe cei drepŃi corecŃi şi buni şi dispreŃuia pe cei păcătoşi şi răi este complet răsturnată DrepŃii şi virtuoşi sunt ŃinuŃi la distanŃă iar păcătoşii se bucură de o simpatie evidentă La fel şi celelalte categorii sociale defavorizate şi marginalizate precum femeile copiii străinii

Păcătoşii Iisus este perceput de contemporani ca bdquoprieten al vameşilor şi al păcătoşilorrdquo filoj telwnwn kai a`martwlwnAring (734) Episodul cu Zaheu vameşul (197) cu femeia cea păcătoasă (736-50)

Femeile care erau dispreŃuite icircn iudaism icircşi găsesc icircn Evanghelia după Luca un loc important Sfacircnta Fecioara Maria Elisabeta ProorociŃa Ana văduva din Nain (711-17) păcătoasa al cărui nume este cu delicateŃe trecut sub tăcere (736-50) femeile care-l urmau pe Iisus asemenea apostolilor Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate propovăduind şi binevestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi cei doisprezece erau cu El Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli Maria numită Magdalena din care ieşiseră şapte demoni Şi Ioana femeia lui Huza un iconom al lui Irod şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor (81-3) Acestea icircl urmează pe Iisus pacircnă la cruce hellip şi femeile care Icircl icircnsoŃiseră din Galileea stăteau departe privind acestea (2349) Şi urmacircndu-I femeile care veniseră cu El din Galileea au privit mormacircntul şi cum a fost pus trupul Lui (2355) Iar ele erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte icircmpreună cu ele care ziceau către apostoli acestea (2410) Marta şi Maria (1038-42) femeia care binecuvacircntează pe Maria mama lui Iisus (1127) femeia gacircrbovă de optsprezece ani (1311-17) femeile Ierusalimului Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei care se băteau icircn piept şi Icircl placircngeau Şi icircntorcacircndu-Se către ele Iisus le-a zis Fiice ale Ierusalimului nu Mă placircngeŃi pe Mine ci pe voi placircngeŃi-vă şi pe copiii voştri(23 27-31) La acestea se adaugă femeile personaje icircn parabolele rostite de Macircntuitorul (femeia cu drahma cea pierdută15 8-10 văduva stăruitoare la judecătorul nedrept181-8)

Străinii sunt şi ei obiect al unei simpatii din partea lui Iisus A se vedea atitudinea faŃă de samarinenii care nu-l primesc (954) şi numeroasele cazuri icircn care străinii sunt daŃi ca exemplu (Despre centurion Zic vouă că nici icircn Israel n-am aflat atacircta credinŃă 79) samarineanul milostiv (1025-37) samarineanul dintre cei zece leproşi (1711-19)

76

Milostivirea şi bunătatea lui Iisus

Sfacircntul Evanghelist Luca subliniază mai mult decacirct ceilalŃi Evanghelişti milostivirea şi bunătatea lui Iisus Din cele patru vindecări consemnate numai de Luca (fiul văduvei din Nain (711-17) femeia gacircrbovă (1311-17) bolnavul de idropică (141-6) cei zece leproşi (1711-19) prima are drept motivaŃie explicită mila lui Iisus pentru unicul fiu al văduvei (Şi văzacircnd-o Domnul I s-a făcut milă de ea - o kurioj evsplagcnisqh - şi i-a zis Nu placircnge) Luca reŃine

DiscreŃia şi delicateŃea lui Luca

ExegeŃii remarcă o notă evidentă de discreŃie şi delicateŃe a autorului Evangheliei a treia Şi aceasta se icircnscrie icircn atmosfera foarte umană din icircntreaga Evanghelie DelicateŃea lui Luca este reflexul evident al bunătăŃii şi milostivirii lui Dumnezeu Argumente aduse icircn sprijinul acestei teze Sunt estompate sentimente prezentate de ceilalŃi evanghelişti ca puternice Iisus nu este prezentat niciodată macircniindu-se (vezi Marcu 143 şi Luca 514 Marcu 35 şi Luca 610) sau purtacircndu-se cu asprime cu Petru (Marcu 833) alungacircnd macircnios vacircnzătorii din templu (Marcu 1115-17 şi Luca 1945) etc Scenele caracterizate de oarecare violenŃă sunt evident icircndulcite sau ignorate sentinŃe dure (Marcu 412 943-48 1421) moartea Sfacircntului Ioan Botezătorul (Marcu 617-29) sărutul lui Iuda (Marcu 1445 şi Luca 2248) scena batjocoririi lui Iisus (Marcu 1465 şi Luca 2311)

11 Evanghelia după Luca - Evanghelia socială

Profesorul Karavidopoulos socoteşte că Evanghelia după Luca este relevantă pentru epoca noastră icircn special datorită dimensiunii sociale foarte prezente icircn Evanghelie17 ExegeŃii icircn mare parte consideră că Evanghelia după Luca este bdquoEvanghelia socialărdquo prin excelenŃă18 Interesul arătat de Iisus categoriilor sociale marginalizate păcătoşi săraci femei copii este evident

BogăŃii şi săracii constituie o temă sau chiar o pacircrghie ermineutică principală icircn Evanghelia după Luca alături de celălalt binom drepŃi şi păcătoşi şi cu aceeaşi funcŃie ermineutică BogaŃii ca şi drepŃii sunt trecuŃi icircn categoria socială apreciată negativ icircn timp ce săracii ca şi păcătoşii formează categoria socială care se bucură de aprecierea pozitivă şi chiar de simpatia Macircntuitorului Hristos BogaŃii sunt consideraŃi nefericiŃi icircn timp ce săracii sunt consideraŃi şi prezentaŃi ca fericiŃi Icircncă o pereche cea care icirci aşează pe cei puternici icircn contrast cu cei slabi icircntregeşte imaginea şi ajută la corecta icircnŃelegere a bdquodimensiunii socialerdquo a Evangheliei după Luca Evenimentul naşterii lui Hristos este prezentat şi din punctul de vedere al bdquoimpactului socialrdquo perspectiva fiind clară şi categorică Odată cu naşterea lui Hristos cei puternici şi cei bogaŃi au motiv să fie icircngrijoraŃi pentru că vor fi descurajaŃi şi marginalizaŃi icircn timp ce cei slabi şi cei săraci au toate motivele să se bucure pentru că li se binevesteşte reconsiderarea poziŃiei lor 17 I Karavidopoulos op cit pag 171 18 bdquoLuc est lrsquoEvangile sociale par excellencerdquo Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 pag 133 Vezi şi Neyrey JH The Scial World of Luke-Acts Peabody 1991

77

Coboracirct-a pe cei puternici de pe tronuri şi a icircnălŃat pe cei smeriŃi pe cei flămacircnzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi (152-53) Evanghelia se vesteşte bdquosăracilorrdquo (săracilor li se binevesteşte 722) Iisus Icircnsuşi interpretează misiunea Sa icircn termeni sociali citacircnd proorocia lui Isaia Duhul Domnului este peste Mine pentru care M-a uns să binevestesc săracilor M-a trimis să vindec pe cei zdrobiŃi cu inima să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea să slobozesc pe cei apăsaŃirdquo (Luca 418)

OpŃiune lui Luca pentru varianta primei fericiri care se referă la săraci pur şi simplu şi nu la săracii cu duhul ca la Matei confirmă perspectiva socială a acestuia FericiŃi voi cei săraci că a voastră este icircmpărăŃia lui Dumnezeu (620) O altă opŃiune la fel de importantă cu aceeaşi motivaŃie este cea care priveşte fericirea FericiŃi voi care flămacircnziŃi acum că vă veŃi sătura (621) spre deosebire de Matei (56) FericiŃi cei ce flămacircnzesc şi icircnsetează de dreptate că aceia se vor sătura

Viziunea noastră este diferită Noi socotim că problematica socială nu este abordată ca atare icircn Evanghelia după Luca ci este prezentă ca replica teologică SoluŃiile prezentate de Luca problemelor sociale nu sunt sociale ci teologice Această erminie nu exclude eventualitatea ca Luca să fi avut icircn vedere situaŃia socială din epoca sa caracterizată de dezechilibre sociale majore icircn favoarea unei clase sociale minoritare favorizate şi icircn dauna majorităŃii populaŃiei imperiului care se confrunta cu sărăcia19 Această situaŃie nu este abordată icircnsă social ci teologic Evanghelia după Luca este Evanghelia milostivirii lui Dumnezeu a iertării a pocăinŃei Tensiunea evidentă dintre drepŃi şi păcătoşi este una prezentă la nivelul icircntregii Evanghelii dar nu este o problemă socială ci una teologică Dreptul sau cel care se socoteşte drept se icircndepărtează de Dumnezeu icircn timp ce păcătosul este totdeauna mai aproape de Dumnezeu La fel tensiunea dintre bogaŃi şi săraci este frecvent icircntacirclnită icircn Evanghelie dar nu ca o problemă socială ci ca o problemă teologică Bogatul se aşeză icircntr-o atitudine de suficienŃă de sine care-l icircndepărtează de Dumnezeu icircn timp ce săracul rămacircn şi datorită sărăciei deschis lui Dumnezeu Vina bogatului este aceea de că se bdquoicircmbogăŃeşte icircn sinerdquo şi nu icircn Dumnezeu BogăŃia este poate cel mai puternic mijloc de cultivare şi icircntărire a suficienŃei de sine icircn dauna raportării la Dumnezeu Aşa se icircntacircmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se icircmbogăŃeşte icircn Dumnezeu (1221) BogăŃia oferă atacircta icircncredere siguranŃă confort icircncacirct omul uită de Dumnezeu Omul se consideră icircmplinit prin sine şi refuză oferta lui Dumnezeu amăgindu-se bineicircnŃeles (vezi parabola bogatului căruia i-a rodit Ńarina sau a bogatului neicircnŃelept 1213-21) BogaŃii nu sunt sancŃionaŃi neapărat pentru că nu au grijă de cei săraci deşi există şi această abordare (Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr 1619-31) Chiar şi prin pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr motivul osacircndirii bogatului cu iadul veşnic nu este acela că el nu a avut grijă de Lazăr ci acela că s-a alipit exclusiv de viaŃa la care-l predispunea averea sa s-a icircnchis nu numai faŃă de semenii săi oamenii ci mai ales faŃă de Dumnezeu ignoracircnd poruncile Acestuia făcute cunoscute lumii prin prooroci

Fariseii prezentaŃi de ceilalŃi evanghelişti ca reprezentacircnd amăgirea suficienŃei de sine alimentată de icircmplinirea legii sunt condamnaŃi de Luca şi pentru că sunt iubitori de

19 După Ch Voulgaris această atitudine a lui Luca laquo nu este străină de starea socială dominantă icircn lumea greco-romană icircn care mulŃimile trăiau icircntr-o sărăcie de neimaginat icircn timp ce un număr mic de bogaŃi administrau bogăŃii inimaginabile pe care le cheltuiau provocator pentru o viaŃă de plăceri aşa cum se icircntacircmplă şi astăzi icircn societatea capitalistă raquo (op cit pag 224)

78

arginŃi şi pentru că pretind a fi drepŃi şi se prezintă ca atare oamenilor Icircn farisei se icircntacirclnesc două din atributele negative (drepŃi şi bogaŃi) dacă nu chiar şi al treilea (puternici) Ńinacircnd seama că ei făceau parte dintr-un partid religios foarte puternic cu acces la pacircrghiile puterii politice şi sociale Toate acestea le auzeau şi fariseii care erau iubitori de argint şi-L luau icircn bătaie de joc Şi El le-a zis Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi icircnaintea oamenilor dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre căci ceea ce la oameni este icircnalt uracircciune este icircnaintea lui Dumnezeu (1614-15)

BogăŃia face icircn sufletul omului concurenŃă lui Dumnezeu Icircnsuşi Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpacircni Fiindcă sau pe unul icircl va uricirc şi pe celălalt icircl va iubi sau de unul se va Ńine şi pe celălalt icircl va dispreŃui Nu puteŃi să slujiŃi lui Dumnezeu şi lui mamona(1613) Aceasta este problema fundamentală şi aceasta este erminia teologică şi nu socială a problemei

A ceda amăgirii bogăŃiei sau amăgirii poziŃiei sociale şi a dependenŃei de imaginea publică este echivalent cu a adopta perspectiva omenească asupra vieŃii şi a ignora perspectiva dumnezeiască După Sfacircntul Evanghelist Luca cele două perspective sunt incompatibile Icircnseamnă a-Ńi racircndui viaŃa icircn funcŃie de oameni şi nu icircn funcŃie de Dumnezeu Perspectiva omenească asupra lucrurilor sfacircrşeşte prin a fi ipocrită Cacircnd omul se limitează la a-şi racircndui viaŃa pentru a plăcea oamenilor va sfacircrşi inevitabil icircn ipocrizie pentru că nereuşind să atingă măsura exigenŃelor sociale se va strădui să pozeze se va icircngriji de imagine Icircn plus criteriile omeneşti au ajuns a fi la antipodul celor dumnezeieşti Acest lucru nu putea scăpa Macircntuitorului Hristos Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi icircnaintea oamenilor dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre căci ceea ce la oameni este icircnalt uracircciune este icircnaintea lui Dumnezeu (1615)

RenunŃare omului la tot ceea ce are este soluŃia radicală dar singura pe care o prezintă Evanghelia după Luca Nu este vorba numai de bogăŃie ci absolut despre tot ceea ce poate Ńine pe om legat de sine şi de lumea aceasta icircn dauna raportării lui la Dumnezeu Omul nu trebuie să se sprijine pe bogăŃie (Luca 1215 Şi a zis către ei VedeŃi şi păziŃi-vă de toată lăcomia căci viaŃa cuiva nu stă icircn prisosul avuŃiilor sale) Nu trebuie nici măcar să se icircngrijească de cele trebuincioase vieŃii pămacircnteşti hrană şi icircmbrăcăminte ci chiar şi pentru acestea ndash pentru tot prin urmare - trebuie să nădăjduim cu credinŃă că vor veni de la Dumnezeu Singura preocupare este strădania de a trăi icircn IcircmpărăŃia lui Dumnezeu (Luca 1231 CăutaŃi mai icircntacirci icircmpărăŃia Lui Şi toate acestea se vor adăuga vouă) Este vorba aşadar de perspectiva eminamente teologică asupra vieŃii

Lepădarea de sine RenunŃarea nu priveşte numai bogăŃia ci tot ceea ce poate constitui o atracŃie puternică pentru om şi poate icircnchide perspectiva IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu blocacircndu-l icircn această lumea ca icircn singura posibilă chiar şi părinŃii soŃii sau fraŃii Şi El le-a zis Adevărat grăiesc vouă Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau fraŃi sau părinŃi sau copii pentru icircmpărăŃia lui Dumnezeu Şi să nu ia cu mult mai mult icircn vremea aceasta iar icircn veacul ce va să vină viaŃă veşnică (Luca 18 29-30) RenunŃarea aceasta echivalează cu totala lepădare de sine exprimată de Macircntuitorul icircn termeni radicali tocmai pentru a nu lăsa loc nici unei erminii Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraŃi şi pe surori chiar şi sufletul său icircnsuşi nu poate să fie ucenicul Meu (Luca 1426)

Desigur această atitudine se regăseşte şi la Matei şi Marcu dar la Luca sunt cacircteva detalii care face evidentă insistenŃa acestuia şi mai ales perspectiva radicală

79

absolută asupra lucrurilor Cacircnd au urmat Domnului ucenicii au lăsat totul Şi trăgacircnd corăbiile la Ńărm au lăsat totul şi au mers după El (Luca 511) Spre deosebire de Matei (420) şi Marcu (118) Iar ei icircndată lăsacircnd mrejele au mers după El

La fel icircn cazul lui Levi Şi lăsacircnd toate el s-a sculat şi a mers după El (Luca 528) Spre deosebire de Matei (99) sau Marcu (214) Şi sculacircndu-se a mers după El

Aceeaşi diferenŃă icircn cazul tacircnărului bogat Vinde toate (panta o[sa eceij) cacircte ai şi le icircmparte săracilor şi vei avea comoară icircn ceruri şi vino de urmează Mie (Luca 1822) Icircn timp ce la Matei (1921) este amintită numai averea hellip vinde averea ta dă-o săracilor şi vei avea comoară icircn cer după aceea vino şi urmează-Mi sau Marcu (1021) la care lipseşte toate vacircnde cacircte ai (o[sa eceij pwlhson)

Macircntuitorul insistă nelăsacircnd loc nici unei interpretări Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu ou[twj ou=n paj evx u`mwn o]j ouvk avpotassetai pasin toij eautou u`parcousin ouv dunatai ei=nai mou maqhthjAring (1433)

Nu este icircngăduită nici chiar o posibilă legitimă şi icircndreptăŃită reacŃie aceea de a pune racircnduială icircn lucruri icircnainte de a le părăsi IcircŃi voi urma Doamne dar icircntacirci icircngăduie-mi ca să racircnduiesc cele din casa mea Iar Iisus a zis către el Nimeni care pune macircna pe plug şi se uită icircndărăt nu este potrivit pentru icircmpărăŃia lui Dumnezeu (Luca 961-62) A se observa că punctul de referinŃă icircn funcŃie de care Macircntuitorul icircşi justifică poziŃia radicală este IcircmpărăŃia lui Dumnezeu Este vorba deci icircncă odată de o perspectivă eminamente teologică adică de o considerare a lucrurilor icircn funcŃie de Dumnezeu şi de IcircmpărăŃia Sa

Asumarea crucii la Luca este de asemenea icircnsoŃită de o menŃiune care trimite la măsura totală Şi zicea către toŃi Dacă voieşte cineva să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea icircn fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie (Luca 923) Spre deosebire de Matei (1624) şi Marcu (834) Şi chemacircnd la Sine mulŃimea icircmpreună cu ucenicii Săi le-a zis Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie

Lepădarea totală de sine aduce icircnsă icircmplinirea adevărată care vine tocmai din urmarea lui Hristos şi din orientarea icircntregii vieŃi spre Dumnezeu Aduce adevărata fericire şi bucurie Acesta este motivul pentru care Evanghelia după Luca are o atmosferă plină de bucurie şi de optimism Bucuria fericirea optimismul vin icircnsă exclusiv de la Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu Bucuria nu este numai una viitoare ci şi una prezentă Duhul Sfacircnt este lucrător acum icircn istorie icircn inimile credincioşilor

Milostenia nu este o cale de a folosi corect bogăŃia ci o cale de a scăpa de ea şi de amăgirea pe care aceasta o presupune Icircndemnul repetat de a face milostenie cu averea pe care o ai pune accentul pe bdquotoată avereardquo şi exclude erminia conform căreia folosirea unei părŃi a bogăŃiei pentru milostenie ar oferi celui bogat o legitimă justificare Evanghelia după Luca este foarte clară din acest punct de vedere VindeŃi averile voastre şi daŃi milostenie faceŃi-vă pungi care nu se icircnvechesc comoară neicircmpuŃinată icircn ceruri unde fur nu se apropie nici molie nu o strică Căci unde este comoara voastră acolo este inima voastră (1233-34)

12 Limba Evangheliei după Luca

bdquoLucrările Sfacircntului Evanghelist Luca scrise icircn dialectul Koini superior aparŃin din punct de vedere al limbajului celor mai frumoase cărŃi din Noul Testament

80

Superioritate limbii lui Luca reiese foarte clar icircn urma comparării unor pericope din Evanghelia sa cu pericopele paralele din celelalte Evanghelii rdquo20 Iată cacircteva exemple semnalate de prof I Karavidopoulos

a OpŃiunea pentru un vocabular mai elevat κλινίδιον icircn loc de κράβατος κονιορτός icircn loc de χούς κύριε icircn loc de ραββουνί αληθώς icircn loc de αmicroήν ζηλωτής icircn loc de καναναίος εκατοντάρχης icircn loc de κεντυρίων βελόνη icircn loc de ραφίς

b Icircn locul propoziŃiei simple foloseşte propoziŃii cu participiu sau leagă propoziŃiile cu particulele δέ γάρ ούν Icircn 26 de locuri icircn locuieşte bdquoκαίşirdquo-ul lui Marcu cu δέ

c Prezentul istoric folosit la Marcu icircn151 de locuri dovadă a unui stil simplu şi popular este păstrat de Luca numai icircntr-un singur loc (849)

Superioritatea limbii Evangheliei după Luca este semnalată icircncă de primii traducători ai Noului Testament Fericitul Ieronim scria bdquoIcircntre evanghelişti Luca se distinge printr-o cunoaştere remarcabilă a limbii greceştirdquo21 Nu este vorba despre limba greacă literară a antichităŃii ci de bdquolimba cultă a epocii elenisticerdquo22 Dacă stilul Evangheliei după Matei este unul liturgic cel al Evangheliei după Marcu este unul popular cel al Evangheliei după Luca este elevat şi uneori amestecat (se regăsesc expresii populare (βρέχειν γογγίζειν καθώς φάγοmicroαι) semitisme (αmicroήν γέεννα microαmicroωνάς σάββατον) latinisme (λεγιών σουδάριον ασσάριον microόδιος) Aceeaşi inconsecvenŃă este observată şi icircn ceea ce priveşte sintaxa23 Limba lui Luca este apropiată după opinia generală a exegeŃilor de limba Septuagintei

Vocabularul Evangheliei după Luca este cel mai bogat din Noul Testament Din totalul de 2697 de cuvinte cacircte alcătuiesc vocabularul Evangheliei 751 de cuvinte sunt folosite numai de Sfacircntul Luca icircn Noul Testament

13 Destinatarii iniŃiali ai Evangheliei după Luca şi scopul scrierii

Deşi este adresată Preaputernicului Teofil Evanghelia a treia este fără icircndoială destinată unui cerc mult mai larg de cititori (S Agouridis op cit pag 134) Aceştia erau creştinii proveniŃi dintre neamuri (păgacircni) Lucrul acesta este evident din icircntreg conŃinutul Evangheliei Icircntre argumentele foarte clare enumerăm

1 Expresii ale celorlalŃi doi evanghelişti sinoptici care se referă la activitatea lui Iisus icircntre israeliŃi sunt omise de Luca De exemplu

a Matei 105 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus poruncindu-le lor şi zicacircnd Icircn calea păgacircnilor să nu mergeŃi şi icircn vreo cetate de samarineni să nu intraŃi

b Iisus este prezentat ca nutrind o simpatie evidentă faŃă de pgacircni şi laudă deseori credinŃa lor (Luca 79 Iar Iisus auzind acestea S-a minunat

20 I Karavidopoulos op cit p169 21 Epis 194 ad Damasum PL 22 378 22 Ch Boulgaris op cit pag 219 bdquoLimba Evangheliei a treia şi a cărŃii Faptele Apostolilor este superioară tuturor cărŃilor Noului Testament cu excepŃia Epistolei către Evrei care se distinge printr-o rară retorică şi putere de expresierdquo 23 Introduction critiquehellip p 111

81

de el şi icircntorcacircndu-Se a zis mulŃimii care venea după El Zic vouă că nici icircn Israel n-am aflat atacircta credinŃă)

c Scoate icircn evidenŃă bunătatea samarinenilor (Luca 1033 ndash Pilda samarineanului Iar un samarinean mergacircnd pe cale a venit la el şi văzacircndu-l i s-a făcut milă Cei zece leproşi Luca 1715 Iar unul dintre ei văzacircnd că s-a vindecat s-a icircntors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu 1718 Nu s-a găsit să se icircntoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decacirct numai acesta care este de alt neam)

d Omite multe discuŃii purtate de Iisus cu fariseii pentru că nu sunt de interes pentru cititorii săi Marcu 71-23 DiscuŃii privind respectarea tradiŃiilor iudaice de către ucenicii lui Iisus Marcu 101-10 DiscuŃii legate de cartea de despărŃire Matei 191-9 DiscuŃii privind divorŃul

e Evanghelia după Luca subliniază faptul că macircntuirea adusă de Iisus se adresează tuturor oamenilor

Scopul scrierii declarat de Luca icircn prolog este acela de a conferi tradiŃiei orale siguranŃa pe care o presupune punerea icircn scris a acesteia Pentru icircmplinirea acestui scop recurge la martorii oculari şi la primii slujitori ai Cuvacircntului expune istorisirea evanghelică de la icircnceput valorifică toate tradiŃiile cunoscute şi urmează ordina cronologică icircn prezentarea evenimentelor IntenŃia lui Luca este aceea de a prezenta Evangheliei ca un document public cu valoare istorică şi filologică Perspectiva nu este una exclusiv istorică Ca şic eilalŃi Evanghelişti Luca face o selecŃie a evenimentelor istorice şi le foloseşte ca argumente şi semne icircn slujba discursului teologic După Luca istoria este spaŃiul de manifestare a voii şi lucrării dumnezeieşti şi prin urmare are totdeauna o perspectivă teologică revelatorie şi macircntuitoare (I Panagopoulos opcit pag 108)

14 Locul şi timpul scrierii

I Karavidopoulos Efes după anul 70 d Hr(opcit pag 171)

15 Folosirea icircn cultul Bisericii (după I Karavidopoulos opcit pag 171)

Evanghelia după Luca se citeşte la Sfacircnta Liturghie icircncepacircnd cu Duminica care urmează Duminicii de după IcircnălŃarea Sfintei Cruci (15-21 Septembrie şi pacircnă la Duminica Fiului risipitor (Duminica a doua din Triod) Icircn această perioadă se citeşte icircn toate sacircmbetele şi duminicile iar icircn zilele de racircnd numai icircn primele douăsprezece săptămacircni icircncepacircnd cu săptămacircna a treisprezece se citeşte din Evanghelia după Marcu

82

EVANGHELIA DUPĂ IOAN INTRODUCERE

Cuprins 1 Bibliografie

11 Comentarii patristice 12 Comentarii moderne 13 Introduceri 14 Monografii Studii

2 GeneralităŃi 21 Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox 22 Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice

3 Limba şi stilul Evangheliei după Ioan 31 Argument 32 Vocabularul 33 Stilul

4 Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan 41 Capitolele 4-5-6 42 Capitolul 21

5 Autorul Evangheliei a patra 6 Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra 7 Planul Evangheliei după Ioan 8 Contextul (background) Evangheliei după Ioan 9 Tematica teologică a Evangheliei după Ioan

91 Introducere 92 Critica lui CH Dodd 93 RelaŃie dintre Tatăl şi Fiul icircn Evanghelia după Ioan 94 Hristologia 95 Pnevmatologia 96 Despre viaŃa veşnică 97 Despre cunoaştere 98 Despre credinŃă 99 Despre adevăr 910 Despre unirea omului cu Dumnezeu 911 Despre iubire

83

1 Bibliografie 11 Comentarii patristice

1 Origen PG 14 (21-829) BEP 11-12 PSB 7 (Bucureşti 1982 2 Sf Ioan Hrisostom PG 59 (23-482) ndash 88 de omilii 3 Sf Chiril al Alexandriei PG 73-74 Vezi traducerea romacircnească Sfacircntul Chiril al

Alexandriei Comentariu la Evanghelia după Ioan Traducere introducere şi note de Preot prof Dumitru Stăniloae Editura IBMBOR Bucureşti 2000

4 Teofilact a Bulgariei PG 123-124 5 Zigaben PG 129 6 Fericitul Agustin PL 35 (1379-1976)

12 Comentarii moderne

1 Lagrange MJ L Evangile selon St Jean 1925 2 Bultmann R Das Johannes Evangelium 1953 3 Barrett CK The Gospel according to St John 1955 (19782) 4 Dodd C H The Interpretation of the Fourth Gospel 1953 (1978 ultima ediŃie) 5 Savvas Agouridis

13 Introduceri icircn Noul Testament

1 Ioannis Karavidopoulos Introducere icircn Noul Testament K fost profesor la Facultatea de teologie a UniversităŃii din Tesalonic este unul dintre cei mai mari biblişti greci contemporani A publicat icircntre altele Comentariu la Evanghelia după Marcu Comentariu la Epistolele către Efeseni Coloseni Filipeni Filimon A icircncercat să icircmbine exigenŃele moderne ale cercetării biblice cu tradiŃia Bisericii

2 Hans Conzelmann Andreas Lindemann Guide pour lrsquoeacutetude du Nouveau Testament Labor et Fides Genegraveve 1999

3 Raymond Brown Que sait-on du Nouveau Testament Bayard Editions Paris 2000 921 pag (Traducerea icircn l franceză a lucrării An Introduction to the New Testament New York 1997)

RB decedat icircn 1998 Recunoscut icircn USA şi icircn lumea icircntreagă ca unul dintre cei mai mari specialişti catolici icircn Noul Testament şi mai ales icircn cărŃile ioaneice A publica un Comentariu la Ioan icircn anii 70 şi un Comentariu la epistolele ioaneice icircn anul 1982 Interesul său pentru scrierile ioaneice se concretizează şi icircn lucrarea La communauteacute du Disciple bien-aimeacute Paris 1983 Publicată cu un an icircnaintea morŃii Introducerea icircn Noul Testament este o operă monumentală suma unei vieŃii icircntregi dedicate studiului şi cercetării Bibliei Structura cărŃii Prezentarea lumii icircn care a trăit Iisus şi s-a născut Biserica Prezentarea sistematică a tuturor cărŃilor Noului Testament Oferă şi

84

bibliografia cea mai recentă Vezi icircn ceea ce priveşte Evanghelia după Ioan Bibliografia la pag 421-426

4 Augustin George Pierre Grelot Introduction critique au Nouveau Testament vol IV Paris 1977 O Introducere clasică icircn Noul Testament apărută icircn mediul romano-catolic

2 GeneralităŃi 21 Ipothesis bdquoSfinŃii Evanghelişti avacircnd o exactitatea minunată icircn scrisul lor (bdquoCăci nu vorbesc ei ci Duhul Tatălui vorbeşte icircn eirdquo după cuvacircntul Macircntuitorului Matei 1020) cel ce priveşte la icircnŃelesurile cele mai presus de fire şi tinde la ascuŃimea icircnŃelegerii şi la adaosul neicircncetat şi neicircntrerupt de gacircnduri noi ar putea spune cu dreptate că scrierea lui Ioan este dincolo de orice minune Căci Evangheliştii se completează unul pe altul icircn tacirclcuirea dogmelor dumnezeieşti şi urmăresc unul şi acelaşi scop pornind din părŃi deosebite Din cuvintele lor rezultă o unică Ńesătură Mie mi se pare că se aseamănă cu unii cărora li se porunceşte să icircnainte spre aceeaşi cetate fără să meargă pe una şi aceeaşi cale CeilalŃi Evanghelişti pot fi văzuŃi vorbind cu multă exactitate despre şirul icircnaintaşilor după trup ai Macircntuitorului nostruhellip Dar pe fericitul Ioan icircl vedem nepreocupat mult de aceasta ci folosindu-se de mişcarea fierbinte şi icircnfocată a minŃii icircn voinŃa de a icircnŃelege cele mai presus de mintea omenească şi icircn icircndrăzneala de a explica naşterea negrăită a lui Dumnezeu-Cuvacircntul Căci ştia că slava Domnului acoperă cuvacircntul şi mărirea dumnezeiască e mai mare decacirct toată icircnŃelegerea şi grăirea noastră şi cele proprii firii dumnezeieşti sunt greu de exprimat şi foarte anevoios de lămurit Dar fiindcă era nevoie să se măsoare cerul cu palma şi să se icircngăduie măsurilor omeneşti cele tuturor neajunse şi greu de povestit ca să nu abată pe drumul altor icircnvăŃături pe cei mai simpli ca nici un glas al sfinŃilor care au fost văzători şi slujitori ai Cuvacircntului respingacircnd relele icircnvăŃături Ioan se ridică cu pătrunderea la ceea ce e mai important din dogmele dumnezeieşti spunacircnd bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvacircntul Acesta era dintru icircnceput la Dumnezeurdquo (Sf Chiril al Alexandriei Comenatriu la Ioan pag15-16) 22 Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox Dacă ar fi să ne oprim numai la una dintre cele patru Evanghelii canonice putem spune fără teama de a greşi că Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată Răsăritului Ortodox Nu s-a icircntacircmplat ca Biserica Ortodoxă să revendice de la o Evanghelie mai mult decacirct de la celelalte Dar dacă am face acest lucru din raŃiuni mai curacircnd didactice atunci nu ne-ar fi deloc greu să regăsim icircn Evanghelia după Ioan oglinda cea mai fidelă a Bisericii Ortodoxe şi icircn Biserica Ortodoxă expresia cea mai fidelă a Evangheliei după Ioan Sunt multe argumentele Am să trec icircn revistă cacircteva

1 Evanghelia după Ioan accentuează mai mult ca Evangheliile sinoptice lumea Icircnvierii veacul ce va să vină Şi cel mai important lucru este că această Evanghelie mai mult decacirct celelalte prezintă IcircmpărăŃia lui Dumnezeu lumea veacului eshatologic ca fiind accesibilă icircncă de pe acum oamenilor şi istoriei

85

Evanghelia după Ioan vorbeşte insistent despre nenumărate modalităŃi prin care omul se poate icircmpărtăşi acum de viaŃa cea cerească de viaŃa cea veşnică şi nestricăcioasă de viaŃa care a biruit moartea

2 ViaŃa veşnică este tema centrală a IcircnvăŃăturii Macircntuitorului Hristos icircn Evanghelia după Ioan Dacă icircn Evangheliile sinoptice tema centrală icircn jurul căreia se Ńes toate celelalte teme ale icircnvăŃăturii Macircntuitorului este IcircmpărăŃia lui Dumnezeu sau IcircmpărăŃia cerurilor Icircn Evanghelia după Ioan tema-cadru icircn funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme este viaŃa veşnică Iar viaŃa veşnică nu este icircnŃeleasă ca fiind viaŃa de după moarte sau viaŃa de după sfacircrşitul lumii ci este viaŃa cea adevărată deplină dumnezeiască de care omul se poate icircmpărtăşi icircncă de acum Icircntruparea Fiului lui Dumnezeu are drept scop tocmai darul acesta al vieŃii veşnice făcut lumii

3 Evanghelia după Ioan vorbeşte icircn mod concret şi pe larg despre multiplele modalităŃi prin care omul se poate icircmpărtăşi de viaŃa cea dumnezeiască Plecacircnd de la hrana cea pămacircntească biologică ndash de care omul icircmpărtăşindu-se icircşi susŃine viaŃa biologică - Evanghelia după Ioan vorbeşte despre hrana cea cerească cea care coboară din cer ndash de care omul se poate icircmpărtăşi dobacircndind astfel resursa vieŃii celei dumnezeieşti Pacircinea cea cerească (Trupul Euharistic al lui Hristos) apa cea vie Cuvacircntul lui Dumnezeu sunt prezentate ca hrană accesibilă omului icircn viaŃa aceasta

4 Comuniunea omului cu Dumnezeu prin icircmpărtăşirea de cele dumnezeieşti este una din cheile ermineutice esenŃiale ale Evangheliei după Ioan Această cheie ermineutică se regăseşte şi icircn viaŃa Bisericii Ortodoxe Dacă ar fi să punctăm diferenŃa principală dintre teologia şi spiritualitatea Bisericii Ortodoxe şi ale celorlalte tradiŃii şi confesiuni creştine vom recunoaşte că ceea ce face diferenŃa este tocmai credinŃa că omul se poate icircmpărtăşi de Dumnezeu cu adevărat icircn viaŃa aceasta Am să amintesc numai doctrina privind energiile dumnezeieşti necreate care este acceptată numai de Biserica Răsăriteană şi care fundamentează icircmpărtăşirea reală a omului de Dumnezeu Este suficient să amintim că icircn centrul vieŃii Bisericii şi a creştinului ortodox se află Dumnezeiasca Icircmpărtăşire Sfacircnta Euharistie Iar cel mai complet discurs al Macircntuitorului Hristos pe această temă este prezentat de Sfacircntul Evanghelist Ioan icircn capitolul al şaselea al Evangheliei sale

23 Evanghelia după Ioan şi Evangheliile Sinoptice 231 Evanghelia după Ioan ndash gen literar comun cu Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan este ca şi celelalte trei Evanghelii canonice o Evanghelie adică este fidelă icircn mare genului literar unic pe care-l reprezintă Evangheliile Şi Sf Ev Ioan scrie o Evanghelie icircn icircnŃelesul celor trei Evanghelii sinoptice prezentacircnd iconomia dumnezeiască lucrată prin Fiul icircncepacircnd cu momentul pregătirii venirii Acestuia prin Sfacircntul Ioan Botezătorul şi sfacircrşind cu Icircnvierea Evanghelia după Ioan la fel ca şi celelalte trei Evanghelii (Matei Marcu Luca) prezintă aceleaşi teme fundamentale ale credinŃei şi predicii Bisericii primare

86

1 Veacul cel vechi a trecut şi s-au ivit zorile unui veac nou ale veacului ce va să vină veacul eshatologic

2 ProfeŃiile vechi-testamentare şi istoria vechi-testamentară s-au icircmplinit icircn Persoana lui Iisus Domnul

3 Mesia Cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales a venit icircn Persoana lui Iisus născut din sămacircnŃa lui David a icircnvăŃat lumea icircnvăŃătura cea nouă a săvacircrşit semne şi minuni a fost dat morŃii a fost icircngropat a icircnviat şi cheamă la pocăinŃă pe toŃi oamenii prin Biserica Sa

4 Icircnceperea activităŃii publice a lui Iisus se petrece icircn stracircnsă legătură cu activitatea Sfacircntului Ioan Botezătorul şi după Botezul lui Iisus de către Sf Ioan

5 Iisus şi-a ales doisprezece ucenici pentru ca prin ei să se continue lucrarea dumnezeiască icircn lume şi icircn istorie

6 Atitudinea critică la adresa iudaismului contemporan lui Iisus 7 Iisus este prezentat ca stăpacircn al Sacircmbetei adică deasupra Legii 8 Cele patru sunt unitare icircn ceea ce priveşte icircnŃelegerea şi erminia vieŃii şi morŃii lui

Iisus Hristos precum şi icircn ceea ce priveşte sensul profund al icircnvăŃăturii lui Iisus despre Dumnezeu Tatăl despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni despre icircncrederea pe care o datorează omului lui Dumnezeu despre sensul crucii icircn viaŃa oamenilor despre botez şi naşterea din nou despre Dumnezeiasca Euharistie şi despre participarea oamenilor la moartea şi Icircnvierea lui Iisus despre rolul Sfacircntului Duh icircn Biserică despre biruinŃa definitivă asupra lui Satan prin venirea lui Iisus despre cea de a doua venire şi despre judecata ce va să vină

bdquoTrebuie să avem icircn vedere această unitate a predicii Bisericii primare şi a celor patru Evanghelii icircn punctele ei fundamentale despre macircntuirea icircn Hristos icircnainte de a trece la prezentarea şi analizarea deosebirilor dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinopticerdquo (Savvas Agouridis op cit) 232 Material comun cu Evangheliile Sinoptice icircn Evanghelia după Ioan Dintre evenimentele din viaŃa Macircntuitorului Iisus Hristos prezentate de Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan consemnează numai pe cele de mai jos De observat că secŃiunea comună cea mai extinsă este cea care priveşte istoria patimilor Macircntuitorului Explicabil deoarece acest capitol este capital icircn iconomia Evangheliei ca atare

1 Istorisirea Patimilor (cap 18-19) (Matei cap 26-27 Marcu cap 14-15 Luca cap 22-23)

2 Alungarea vacircnzătorilor din Templu (213-16) (Matei 2112-17 Marcu 11 15-17 Luca 1945-46)

3 IcircnmulŃirea pacircinilor (62-13) (Matei 1413-21 Marcu 630-44 Luca 910-17) 4 Mersul pe mare (6 16-21) (Matei 1422-27 Marcu 645-52) 5 Ungerea cu mir (121-8) (Matei 266-13 Marcu 14 3-9 Luca 736-38) 6 Intrarea triumfală icircn Ierusalim (1212-16) (Matei 211-11 Marcu 111-11 Luca

1928-40)

87

233 Deosebirile dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan se deosebeşte de Evangheliile sinoptice icircn multe direcŃii de fond

1 Sunt deosebiri importante icircn ceea ce priveşte selecŃia materialului privind viaŃa şi icircnvăŃătura Macircntuitorului

2 Sunt deosebiri importante aşa cum vom vedea şi icircn ceea ce priveşte forma de prezentare a materialului evanghelic

3 Sunt deosebiri importante şi icircn ceea ce priveşte contextul semantic al noŃiunilor şi al imaginilor teologice principale

Iată principalele diferenŃe 1 Evanghelia după Ioan consemnează numai 2 din aproximativ 30 de minuni

săvacircrşite de Macircntuitorul Hristos şi consemnate de Evangheliile sinoptice a IcircnmulŃirea pacircinilor b Mersul pe mare

2 Evanghelia după Ioan consemnează cinci minuni care nu sunt consemnate icircn Evangheliile sinoptice

a Transformarea apei icircn vin la Nunta din Cana (21-11) b Vindecarea fiului slujitorului regesc (446-54) c Vindecarea paraliticului din Ierusalim (51-15) d Vindecarea orbului din naştere (91-41) e Icircnvierea lui Lazăr (111-57)

De semnalat faptul că Evanghelia după Ioan nu consemnează nici o vindecare de demonizaŃi 3 Icircn Evanghelia după Ioan nu găsim nici una din cele aproximativ 50 de

parabole pe care le icircntacirclnim icircn Evangheliile sinoptice Există trei discursuri care folosesc parabola două se referă la Iisus ca Păstorul cel bun (cap 10) şi una la Iisus ca viŃa cea adevărată (cap 15)

4 Evanghelia după Ioan ne prezintă o selecŃie limitată ndash comparativ cu Evangheliile sinoptice ndash a evenimentelor istorice Momentele reŃinute din viaŃa Macircntuitorului sunt selectate icircn funcŃie de un discurs teologic coerent De altfel acestea sunt stracircns legate de cuvacircntările Macircntuitorului arătacircnd că Sfacircntul Evanghelist Ioan selectează respectivele evenimente pentru a le folosi drept cadru pentru consemnarea unor cuvinte lungi şi complexe ale Macircntuitorului Evenimentele consemnate ca şi cuvintele au menirea de a arăta sensul misiunii lui Iisus

5 Există diferenŃe icircn ceea ce priveşte cadrul geografic şi cronologic icircn care se desfăşoară activitatea publică a Macircntuitorului

a Evangheliile sinoptice consemnează o lungă perioadă de activitate icircn Galileea urmată de o călătorie spre Iudeea mai lungă sau mai scurtă ca timp şi o scurtă şedere la Ierusalim care sfacircrşeşte cu Patimile şi răstignirea Evanghelia după Ioan consemnează activitatea din Iudeea şi mai ales din Ierusalim (119-51 213-336 51-47 14 1-2031) Aceasta consemnează mai multe participări ale lui Iisus la Paştile Iudeilor (213 51 64 1155) ndash deci cel puŃin patru călătorii la Ierusalim ndash icircn timp ce Evangheliile sinoptice vorbesc numai despre o călătorie la Ierusalim

88

b Activitatea publică pare a se desfăşura icircn Evanghelia după Ioan pe parcursul a 2-3 ani iar icircn Evangheliile sinoptice pe parcursul unui an

6 Icircn Evanghelia după Ioan Iisus nu mai este prezentat cu un icircnvăŃător de lege Icircn Evangheliile sinoptice Iisus este prezentat icircnvăŃacircnd asemenea marilor icircnvăŃători de lege iudei temele fiind icircn mare aceleaşi perspectiva religioasă asupra problemelor morale şi sociale Icircn Evanghelia după Ioan Tema principală a cuvacircntărilor sale este credinŃa sau necredinŃa icircn Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl icircn lume ca lumea să aibă viaŃă prin El Icircn Evangheliile sinoptice icircnvăŃătura Macircntuitorului are un caracter viu popular plină de elemente icircmprumutate din viaŃa de zi cu zi icircn timp ce icircn Evanghelia după Ioan icircnvăŃătura lui Iisus are un caracter oficial abstract solemn şi uneori chiar liturgic bdquoCacircnd citeşti Evanghelia a patra după ce ai citit pe primele trei ai impresia că părăseşti colinele şi pieŃele publice icircn care Iisus icircnvăŃa mulŃimea discuta cu cărturarii fariseii sau alte categorii sociale răspundea la icircntrebările acestora sau icirci mustra pentru a pătrunde icircntr-un templu măreŃ şi impunător unde Iisus vorbeşte liniştit şi solemn credincioşilor despre dragostea lui Dumnezeu pentru lume despre credinŃa icircn Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl pentru a macircntui lumea de moarte şi pentru a-i dărui viaŃă şi despre speranŃa venirii unui Macircngacircietor etcrdquo (Agouridis)

7 Icircn Evanghelia după Ioan identitatea mesianică şi dumnezeiască a lui Iisus este proclamată icircn faŃa tuturor Icircn timp ce la sinoptici mesianitatea şi icircn general identitatea lui Iisus constituie un secret care se descoperă numai celor care bdquoau ochi de văzut şi urechi de auzitrdquo

234 Cauza deosebirilor

Aceste deosebiri dintre Evanghelia după Ioan şi celelalte trei Evanghelii au fost observate şi semnalate icircncă din primele veacuri ale Bisericii Origen răspunzacircnd lui Celsus spune că Evanghelia după Ioan vine să completeze primele trei Evanghelii prin urmare era firesc să omită multe lucruri pe care le consemnaseră acestea şi să adauge lucruri noi pe care primii nu le consemnaseră Această completare are icircn vedere şi perspectiva teologică La fel Eusebiu al Cezareei şi Epifanie al Ciprului Sf Evanghelist Ioan a scris avacircnd icircn vedere evident existenŃa Evangheliilor sinoptice

Clement Alexandrinul numeşte Evanghelia după Ioan bdquoduhovniceascărdquo (πνευmicroατικόν) iar Evangheliile sinoptice le caracterizează drept bdquotrupeştirdquo (σωmicroατικά) icircnŃelegacircnd desigur diferenŃa de perspectivă sinopticii oprindu-se la istorie iar Ioan ducacircnd lucrurile dincolo de istorie

Biserica primară a semnalat existenŃa deosebirilor icircn ceea ce priveşte parte istorică dar a consemnat şi punctat totdeauna unitatea conŃinutului teologic al celor patru Evanghelii Evanghelistul Ioan este chemat să exprime aceeaşi kerigmă dar icircntr-o atmosferă spirituală şi culturală deosebită de cea presupusă de Evangheliile sinoptice şi icircntr-un limbaj potrivit nevoilor contextului său

89

3 Limba şi stilul Evangheliei după Ioan

31 Argument Problema stilului şi a vocabularului cărŃilor NT este una importantă dincolo de

implicaŃiile pe care stilul şi limba unei opere literare le au icircn icircnŃelegerea corectă a operei respective Este vorba de sublinierea faptului că scrierile NT sunt icircn chip desăvacircrşit bdquoomeneştirdquo aşa cum sunt icircn egală măsură icircn chip desăvacircrşit bdquodumnezeieştirdquo Cele două caracteristici nu se exclud una pe cealaltă ci dimpotrivă se susŃin O carte biblică nu este mai puŃin dumnezeiască icircntrucacirct se demonstrează caracterul ei omenesc şi nici mai puŃin omenească icircntrucacirct se demonstrează caracterul ei dumnezeiesc Se verifică şi icircn cazul Dumnezeieştilor Scripturi a Cuvacircntului lui Dumnezeu icircntrupat icircn cuvacircnt omenesc adevărul fundamental conform căruia icircn Hristos coexistă firea dumnezeiască şi firea omenească unite icircn chip neamestecat şi nedespărŃit Domnul nostru Iisus Hristos fiind bdquoDumnezeu adevărat şi om adevăratrdquo Consider că icircn vremea noastră este necesar odată icircn plus studiul şi evidenŃierea naturii şi caracteristicilor omeneşti ale lucrurilor bisericeşti icircntrucacirct de veacuri bune Răsăritul Ortodox pare a fi alunecat spre un dochetism teologic destul de păgubos

Vom trata mai pe larg această temă icircn cazul Evangheliei după Ioan deoarece este un capitol icircn care aceasta se deosebeşte de Evangheliile sinoptice O primă observaŃie este aceea că la acest capitol Evanghelia după Ioan se particularizează icircn contextul general al cărŃilor nou-testamentare Sfacircntul Ioan Evanghelistul fiind foarte personal la nivelul limbajului şi al stilului scripturii sale bdquoEvanghelia după Ioan comportă trăsături stilistice importante pe care cititorul trebuie să le cunoască de la icircnceputhellip Este o Evanghelie icircn care stilul şi teologia sunt stracircns legaterdquo24

32 Vocabularul Evangheliei după Ioan Vocabularul Evangheliei după Ioan este relativ sărac dacă este evaluat la

nivel cantitativ adică al sumei de cuvinte folosite de Ioan comparativ cu ceilalŃi evanghelişti

Ioan 1011 cuvinte Matei 1691 cuvinte Marcu 1345 cuvinte Luca 2055 cuvinte Deosebirile sunt evidente Luca posesorul celui mai dezvoltat vocabular dintre

SfinŃii Evanghelişti foloseşte icircn Evanghelia sa un număr dublu de cuvinte faŃă de Ioan Chiar şi Marcu cea mai scurtă şi mai puŃin dezvoltată teologic Evanghelie icircl depăşeşte pe Ioan

Dar icircn acelaşi timp vocabularul Evangheliei după Ioan este unul bogat poate cel mai bogat dacă Ńinem seamă de frecvenŃa noŃiunilor sau conceptelor teologice fundamentale Vocabularul Evangheliei după Ioan este restracircns dar foarte concentrat alcătuit din noŃiuni importante Sfacircntul Evanghelist Ioan are evident o vocaŃie a esenŃialului25 reducacircndu-şi discursul la temele fundamentale acest lucru fiind vizibil şi

24 R Brown op cit p 376 25 laquo Icircn ciuda sărăciei relative a limbajului Ioan este un mare scriitor care ştie să-şi concetreze atenŃia asupra esenŃialului raquo (AJ Festugiere Observations stylistique sur lrsquoeacutevangile de Saint Jean Paris 1974)

90

la nivelul vocabularului Iată un tabel comparativ al frecvenŃei folosirii cacirctorva din aceste cuvinte ilustrativ din acest punct de vedere

NoŃiuni importante Matei Marcu Luca Ioan αγάπη αγαπάω ndash a iubi iubire 9 6 14 44 αλήθεια αληθής αληθινός - adevăr 2 4 4 46 γινώσκειν ndasha cunoaşte 20 13 28 57 ειmicroί ndash a fi 14 4 16 54 ζωή - viaŃă 7 4 5 35 κόσmicroος - lume 8 2 3 78 φώς - lumină 7 1 7 23 microαρτυρείν microαρτυρία - a da mărturie 4 6 5 47 πατήρ - Tatăl (Dumnezeu) 45 4 17 118 microένειν - a rămacircne 3 2 7 40 Ιουδαίοι - Iudei 5 6 5 6726

Vocabularul Evangheliei după Ioan este considerat mai puŃin concret şi pitoresc decacirct vocabularul lui Marcu şi mai puŃin literar decacirct vocabularul lui Luca Faptul că Ioan foloseşte puŃine verbe compuse spre deosebire de Luca este un argument icircn acest sens Nu este un limbaj comun din moment ce avem o frecvenŃă mare a unor noŃiuni importante ceea ce trimite la o originalitate evidentă a gacircndiri autorului

Trebuie semnalat şi faptul că diferenŃa la nivelul limbajului constă şi icircn faptul că termeni importanŃi icircn vocabularul sinopticilor lipsesc cu desăvacircrşire din vocabularul Sfacircntului Evanghelist Ioan Iată cacircteva exemple ευαγγελίζω ndash a binevesti κηρύσσω ndash a propovădui microετανοέω microετάνοια ndash a se pocăi pocăinŃă παραβολή - parabolă προσεύχεοmicroαι προσευχή ndasha mă ruga rugăciune δίκαιος - drept δύναmicroις - putere ελεείν a milui τελώνης- vameş Iar unii sunt foarte puŃin folosiŃi βασιλεία ndash icircmpărăŃie (5) δαιmicroόνιον ndash demon (6) λαός - popor (3)

Vocabularul Evangheliei după Ioan este foarte apropiat de cel al Septuagintei Numai 24 de cuvinte din vocabularul Sfacircntului Ioan nu sunt atestate icircn vocabularul Septuagintei Cacirct priveşte operele care ni s-au păstrat de la Iosif Flaviu (AntichităŃile iudaice şi Războiul iudaic) acestea au 85 din vocabular comun cu Evanghelia după Ioan Iar Filon din Alexandria aproximativ 65

S-a scris foarte mult pe eventuala relaŃie dintre Evanghelia a patra şi textele de la Qumran O serie de expresii ioaneice sunt icircntacirclnite icircn frazeologia qumraniană (vezi lista completă la Schnackenburg Das Johannesevangelium t1 p91)

Ποιείν την αλήθειαν ndash a face adevărul (Ioan 321 ndash 1 QS I5) Η οργή του Θεού microένει επrsquoαυτό ndash macircnia lui Dumnezeu rămacircne peste el (Ioan 336 1QS IV12 Μαρτυρείν την αλήτειαν ndash a da mărturie de adevăr (Ioan 533 1837 1QS VIII 6) Περιπατήσει εν τη σκοτία ndash a umbla icircntru icircntuneric (Ioan 812 1235 1QS III 21) Το φώς της ζωής ndash lumina vieŃii (Ioan 812 1 QS III7) Το πνεύmicroα της αληθείας ndash duhul adevărului (Ioan 1417 1 QS IV21) Ο υιός της απολείας ndash fiul pierzării (Ioan 1712 CDC VI15)

26 Vezi o listă completă la CK Barrett op cit pag 5

91

33Stilul Stilul lui Ioan este atacirct de personal icircncacirct nimeni nu poate confunda un pasaj din

Evanghelia după Ioan cu locurile paralele din Evangheliile sinoptice Cacirct priveşte stilul vom consemna folosirea excesivă (de aproximativ 200 de ori) a

particulei ou=n ou=n ou=n ou=n - deci aşadar folosită corect de cele mai multe ori indicacircnd consecinŃa şi pentru a puncta relatarea (atuncihellip) Originalitatea indiscutabilă a Sfacircntului Evanghelist Ioan ca autor este confirmată de frecvenŃa unor expresii care conferă o unitate stilistică evidentă Evangheliei

Ioan Epistole Sinoptici Apocalipsa Ούν - deci 200 0 8 0 Εάν microη τις ndash dacă cineva nu 24 4 19 2 Απεκρίθη καί είπεν ndash a răspuns şi a zis 33 0 2 0 Σίmicroων Πέτρος ndash Simon Petru 17 0 0 2 Μαρτυρείν περί τινός ndash A mărturisi despre cineva 17 2 0 0 Αmicroήν αmicroήν ndash amin amin 25 0 0 0 Υπάγω ndash a merge icircnapoi 17 0 1 0 Πιστεύω είς τίνα ndash a crede icircn cineva 36 3 8 0

334 Forma poetică

bdquoIcircn cacircteva pasaje din Evanghelia după Ioan mulŃi exegeŃi recunosc un stil poetic formal mergacircnd pacircnă la strofe cum este Prologul sau poate Ioan 17hellip Este vorba despre un stil solemn unic pe care unii icircl numesc semi-poetichellip Nu este vorba nici de paralelismul versurilor obişnuit icircn VT nici de rimă ci de ritmhellip Faptul că Iisus vorbeşte cu mai multă solemnitate icircn Evanghelia după Ioan decacirct la sinoptici este evident O explicaŃie posibilă se sprijină pe VT discursul dumnezeiesc este poetic diferit de cel uman care este mai prozaic La Ioan Iisus vine de la Dumnezeu şi este firesc ca vorbele lui să fie mai solemne şi mai sacrerdquo27

335 Incomprehensiunea

Incomprehensiunea este reŃinută de specialişti ca făcacircnd parte din stilul literar al Evangheliei după Ioan şi caracterizată ca tehnică literară asumată Icircn numeroasele dialoguri ale lui Iisus cu contemporanii Săi Ioan subliniază incapacitatea interlocutorilor de a icircnŃelege limbajul lui Iisus şi blocarea lor icircn sensul material exterior al limbajului fapt care-i dă prilejul Macircntuitorului să dezvolte icircn discursuri foarte elaborate adevăratul sens al celor spuse Icircn 11 (unsprezece) cazuri neputinŃa interlocutorilor de a icircnŃelege este pusă icircn evidenŃă de o manieră aproape identică urmacircnd schema

1 O afirmaŃie a lui Iisus generează nedumerirea interlocutorilor 2 Eşecul de a icircnŃelege se datorează faptului că interlocutorii se limitează la sensul

material 3 Iisus repetă afirmaŃia sau expresia iniŃială

27 R Brown op cit p376

92

4 Explicarea suplimentară de către Iisus A se vedea Ioan 219-22 (bdquoDăracircmaŃi templul acesta şi icircn trei zile icircl voi zidirdquo) 33-6

(bdquoDe nu se va naşte cineva de sus nu va putea să vadă icircmpărăŃia lui Dumnezeurdquo) 410 (bdquohelliptu ai fi cerut de la El şi Ńi-ar fi dat apă viehelliprdquo) (Vezi şi 626-27 641 733-36 821 833-35 1111-13)

336 Incluziunea

Evanghelia după Ioan are o structură elaborată care se realizează prin bdquointermediul unor tehnicirdquo28 Ioan foloseşte de exemplu incluziunea tehnica prin care un detaliu menŃionat la sfacircrşitul unei secŃiuni corespunde cu un detaliu menŃionat la icircnceputul respectivei secŃiuni Incluziuni mari sunt socotite 11 2028 1281040 Incluziuni mici 119128 211454 92-3941 1141140

337 NaraŃiunea şi discursul

Două sunt componentele importante specifice compoziŃiei ioaneice naraŃiunea şi discursul Istorisirile sunt unele de o mare sobrietate (Nunta din Cana Alungarea vacircnzătorilor din templu) altele sunt comparate cu veritabile drame - aici este originalitatea lui Ioan ndash (Convorbirea cu samarineanca Vindecarea orbului din naştere Icircnvierea lui Lazăr Iisus icircn faŃa lui Pilat) Ioan deŃine arta de a face personajele sale să vorbească de a dispune subiectul icircn scene succesive (icircn sens teatral) de a menŃine interesul cititorului pacircnă la capăt Discursurile sunt foarte extinse complexe şi prezintă un caracter strofic R Bultmann a icircncercat aşezarea icircn strofe a unor discursuri din Evanghelia după Ioan Totuşi grija pentru dezvoltarea teologică primează icircn faŃa legilor stilistice

4 Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan 31 Ordinea capitolelor 456 Unii exegeŃi au avansat ipoteza că actuala ordine a capitolelor 456 ar fi

nejustificată dat fiind că la sfacircrşitul cap 4 acŃiunea se desfăşoară icircn Galileea apoi cap 5 la Ierusalim şi cap 6 din nou icircn Galileea Se crede că ordinea iniŃială ar fi fost 465 deşi nici un manuscris nu confirmă o astfel de ordine R Brown nu este de acord cu această reaşezare socotind că deşi rezolvă problema geografică ea complică şi mai mult coerenŃa discursului icircn continuare icircntre cap 5 şi 7

32 Capitolul 21 Evanghelia după Ioan pare a se icircncheia la sfacircrşitul cap 20

unde citim Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus icircnaintea ucenicilor Săi care nu sunt scrise icircn cartea

aceasta Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui(2030-31) ExistenŃa unui nou capitol lasă să se icircnŃeleagă faptul că fie autorul icircnsuşi fie un altcineva a adăugat ulterior ceea ce formează acum cap 21

28 R Brown op cit p 380

93

5 Autorul Evangheliei a patra TradiŃia Bisericii icircncă din secolul al II-lea icircl prezintă pe Sfacircntul Ioan Apostolul

Macircntuitorului ca autor al celei de a patra Evanghelii Irineu şi Clement Alexandrinul (citaŃi de Eusebiu de Cezareea Ist Bis III 39) bdquoIoan ucenicul Domnului a scris Evanghelia pe cacircnd se afla la Efes icircn Asiardquo Irineu icircl cunoscuse pe Sfacircntul Policarp episcop de Smirna care icircl cunoscuse pe Sfacircntul Ioan

Este vorba aşadar de Ioan fiul lui Zevedei icircmpreună cu Iacob Cei doi fraŃi urmează ocupaŃia tatălui lor aceea de pescar pe Marea Galileei Se alătură amacircndoi Macircntuitorului (Ioan 137) Face parte din grupul celor trei apostoli care icircl icircnsoŃesc pe Iisus Hristos icircn cacircteva icircmprejurări speciale (Petru Ioan Iacob) minunea Icircnvierii fiicei lui Iair (Marcu 537 Luca 851) Schimbarea la faŃă (Matei 17 Marcu 9 Luca 9) Rugăciunea din Ghetsimani (Matei 2637 Marcu 1433) Este ucenicul iubit al Domnului cel care la Cina cea de taină stă cu capul pe pieptul Macircntuitorului (Ioan 1325) Ioan icircl icircnsoŃeşte pe Iisus la palatul arhiereilor Ana şi Caiafa (Ioan 1815-16) Este martor la răstignirea Macircntuitorului şi ia icircn grijă pe mama Acestuia (Ioan 19 27) După Icircnviere aleargă icircmpreună cu Petru la mormacircnt (Ioan 202-9) şi se icircncredinŃează de Icircnvierea Domnului (Ioan 208-9) După pogoracircrea Duhului Sfacircnt este prezent icircmpreună cu Petru la templu unde vindecă un olog (Fapte 31) apoi este icircnchis (Fapte 43) Este prezent la Sinodul de la Ierusalim fiind socotit unul din stacirclpii Bisericii icircmpreună cu Petru şi Iacob ruda Domnului (Gal 29) După informaŃiile Sfacircntului Ignatie al Antiohiei Sfacircntului Policarp al Smirnei şi Papias Sfacircntul Ioan Evanghelistul se stabileşte icircn Efes este exilat icircn Patmos icircn timpul lui DomiŃian dar moare la Efes

Argumente interne c Autorul se prezintă ca martor ocular al vieŃii Macircntuitorului Hristos şi

cunoscător al unor amănunte la care n-ar fi avut acces decacirct un astfel de martor ora la care s-au petrecut unele evenimente (139 ndash bdquoşi era ca la ceasul al zeceleahelliprdquo) numărul exact al unor obiecte (46 ndash bdquoşi erau acolo şase vase de piatrăhelliprdquo 69 ndash bdquocinci pacircini de orz şi doi peştirdquo 440 ndash bdquoşi a rămas acolo două zilerdquo) Sunt amănunte care arată că autorul făcea parte din cercul apropiat de ucenici ai Macircntuitorului

d Autorul pare să trimită la propria-i persoană folosind expresia bdquoucenicul pe care-l iubea Iisusrdquo (o maqhthj evkeinoj o]n hvgapa o VIhsouj - 1323 1926 203 2023 217) sau bdquocelălalt ucenicrdquo (o alloj maqhthj ndash 1815 20 2348)

e Icircntreaga Evanghelie trimite la o autoritate deosebită pe care autorul o are icircn Biserică autoritate de care se bucura Sfacircntul Ioan icircn Biserica Efesului

Cercetarea biblică a avansat şi ipoteza scrierii Evangheliei a patra sau mai exact a redactării acesteia de către ucenicii Sfacircntului Evanghelist Se vorbeşte de o bdquoşcoală a lui Ioanrdquo sau de Biserica lui din sacircnul căreia ar fi ieşit redactarea finală a Evangheliei Dar această ipoteză nu are suficientă susŃinere

94

6 Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra Ca timp al scrierii Evangheliei a patra este acceptat sfacircrşitul secolului icircntacirci Icircntreaga tradiŃie bisericească este de acord cu această datare ca şi cu localizarea scrierii la Efes unde Sfacircntul Evanghelist Ioan a activat icircn ultimii ani de viaŃă 7 Planul Evangheliei după Ioan

71 Argument Problema planului Evangheliei a patra este una dificilă Se pune icircntrebarea dacă

Sfacircntul Evanghelist Ioan a avut icircn vedere cu adevărat un plan anume icircnainte de a purcede la redactarea Evangheliei sale şi mai ales cacirct de elaborat a fost acesta Este greu să respingem ideea existenŃei unui plan iniŃial din moment ce există un icircnceput şi un final precum şi o anume dezvoltare a conŃinutului Cacirct priveşte identificarea planului au fost date de exegeŃi mai multe răspunsuri

Icircntre comentatorii moderni 72 C K Barrett renunŃă la ideea de a icircmpărŃi Evanghelia după Ioan după un

plan anume El icircmparte icircntreaga Evanghelie icircn 44 de pericope sau unităŃi textuale logice 73 R Bultmann propune următorul plan

1 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus ndash cap 1 2 Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti icircn faŃa lumii ndash cap 2-12 3 Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti către ucenici sau icircn faŃa comunităŃii ndash cap 13-20 4 Anexă ndash cap 21

74 P Trembelas

1 Prologul Cuvacircntul lui Dumnezeu ndash 11-18 2 Primele manifestări ale Cuvacircntului icircntrupat Naşterea credinŃei şi primele semne ale necredinŃei ndash 119 ndash 454 3 Creşterea necredinŃei icircn Israel 51-1250 4 Creşterea credinŃei icircn racircndul ucenicilor ndash 131-1726 5 Patimile Macircntuitorului 181-1942 6 Icircnvierea Macircntuitorului ndash 201-20 7 Anexă Arătări ale Macircntuitorului Hristos icircnviat la Marea Tiberiadei ndash 211-25

75 Traducerea Ecumenică a Bibliei (TOB) Luacircnd icircn discuŃie problema foarte complexă a planului Evangheliei a patra autorii

acestei traduceri fac referire la diferitele icircncercări icircn acest sens ajungacircnd la următoarea concluzie bdquoIcircn ceea ce ne priveşte ne mulŃumim a vedea icircn Evanghelia a patra o succesiune de episoade construite fără rigoare dar totuşi icircn funcŃie de o anume evoluŃie a confruntării dintre Iisus şi lume pe de o parte şi icircn funcŃie de unele progrese icircn ceea ce

95

priveşte cunoaşterea lui Iisus de către credincioşi pe de altă parte Acest lucru petrecacircndu-se mai icircntacirci icircn Galileea apoi şi mai ales icircn Ierusalimrdquo

76 Biblia de la Ierusalim bdquoEste destul de dificil să descoperim un plan precis potrivit căruia Sfacircntul Ioan a

dorit să expună taina lui Hristoshellip Au fost propuse multe soluŃii de a icircmpărŃi Evanghelia a patra Toate conŃin o parte de adevăr dar păcătuiesc adesea printr-un exces de sistematizare Cel mai bine este să ne lăsăm ghidaŃi de indicaŃiile pe care ni le oferă Evanghelia icircnsăşi Este clar pe de o parte că se insistă asupra importanŃei sărbătorilor liturgice iudaice ca jaloane ale istorisirii de trei ori Paştele iudaic (213 64 1155) o sărbătoare neidentificată (51) sărbătoarea corturilor (72) şi a icircnnoirii Templului (1022) Pe de altă parte icircn mai multe icircmprejurări Evanghelia se referă la numărul zilelor pentru a icircmpărŃi relatarea despre viaŃa lui Iisus icircn perioade bine determinate prima săptămacircnă a activităŃii (119-211) Săptămacircna Sărbătorii Corturilor (h` e`orth twn VIoudaiwn h` skhnophgiaAring 7214) Săptămacircna Patimilor (12112 193142)rdquo łinacircnd cont de cele de mai sus Biblia de la Ierusalim propune următorul plan

A Prologul (11-18) B Slujirea sau lucrarea lui Hristos (119 ndash 1220)

1 Vestirea noii iconomii dumnezeieşti (119 ndash 454) Săptămacircna inaugurală evenimentele care gravitează icircn jurul primului Paşte

2 A doua sărbătoare o zi de Sabat la Ierusalim prima icircmpotrivire la noua revelaŃie (51-47)

3 Al doilea Paşte Icircn Galileea o nouă icircmpotrivire la descoperirea dumnezeirii lui Hristos (61-17)

4 Sărbătoarea Corturilor marea descoperire sau revelaŃie mesianică şi respingerea categorică a acesteia (71-1021)

5 Sărbătoarea icircnnoirii Templului hotăracircrea de a-l omoricirc pe Iisus (1022-1154)

6 Sfacircrşitul activităŃii publice a lui Iisus şi preliminariile ultimului Paşte (1155- 1250)

C Timpul lui Iisus Paştele Mielului lui Dumnezeu (131-2031) 1 Ultima cină a lui Iisus cu ucenicii ndash Cina cea de taină (131-1726) 2 Patimile Macircntuitorului Hristos (cap18-19) 3 Icircnvierea Macircntuitorului şi fericirea credinŃei (201-29) 4 Prima concluzie a Evangheliei 2030hellip

D Epilogul (211-25) Vestirea vieŃii Bisericii şi aşteptarea celei de a doua venirii a lui Iisus

Ideea care se degajă din acest plan Iisus pune sfacircrşit instituŃiilor iudaice icircmplinindu-le

77 The Interpreterrsquos Commentary Distinge o metodă asimilabilă expunerii icircn spirală cuvinte şi expresii prezentate

icircn prolog sunt ulterior reluate şi dezvoltate icircn noi contexte şi propune următorul plan 1 Cap1 ndash icircn care sunt prezentate toate titlurile lui Iisus şi icircnŃelesurile

acestora folosite apoi icircn toată Evanghelia 2 Cap 2-11 Istorisirea unei serii de evenimente bdquosemnerdquo (σηmicroεία) fiecare

icircn parte şi toate la un loc trimiŃacircnd spre moarte-icircnviere tema celorlalte

96

capitole Prezentarea respectivelor evenimente este asociată cu consemnarea unor discursuri importante ale Macircntuitorului Hristos şi a unor controverse referitoare la adevărata natură a revelaŃiei lui Hristos

3 Cap 12-20 Istorisirea Patimilor şi a Icircnvierii incluzacircnd o lungă cuvacircntare a lui Iisus Hristos către ucenicii săi şi o rugăciune finală la Cina cea de taină

4 Cap 21 Epilog 78 CH Dodd

Exegetul englez autor al unui comentariu clasic la Evanghelia după Ioan pleacă de la constatarea că Evanghelia după Ioan este evident icircmpărŃită icircn două părŃi mari graniŃa fiind sfacircrşitul cap 12

A Prologul (cap 1) B Cartea Semnelor (cap2-12) C Cartea Patimilor (cap13-20)

Partea a doua - Cartea semnelor ndash corespunde relatării activităŃii Macircntuitorului Hristos de către celelalte Evanghelii Felul icircn care icircnŃelege Ioan această activitate este exprimată icircn 1237 (deşi Iisus a făcut atacirctea minuni (semne) icircnaintea contemporanilor săi ei tot nu cred icircn El)

Cartea semnelor (sau a minunilor) se poate uşor icircmpărŃi icircn şapte capitole sau episoade fiecare dintre acestea conŃinacircnd una sau mai multe minuni sau evenimente din viaŃa lui Iisus Hristos icircnsoŃite de unul sau mai multe discursuri ale Acestuia avacircnd drept scop prezentarea sensului respectivelor evenimente

Cartea Patimilor este construită după aceeaşi metodă sau schemă Istorisirea evenimentelor (prinderea pătimirile răstignirea Icircnvierea) este alternată cu prezentarea unor cuvacircntări ale Macircntuitorului Hristos sub formă de dialoguri sau monologuri

Icircntrucacirct planul propus de CH Dodd a fost acceptat de mare parte dintre comentatorii care i-au urmat icircl prezentăm icircn detaliu

A Prologul 1 Prologul propriu-zis (11-18) 2 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus Hristos (119-51) B Cartea semnelor cap (2-12) 1 Noul icircnceput 21-445

a Minunea din Cana şi alungarea vacircnzătorilor din templu (curăŃirea templului) (21-25)

b Dialogurile lui Iisus cu Nicodim şi cu samarineanca (31-445)

2 Cuvacircntul dătător de viaŃă (446-547) a Vindecarea fiului slujitorului regesc şi a paraliticului de la scăldătoarea

Vitezda (446-516) b Cuvacircntarea despre autoritatea şi puterea Fiului lui Dumnezeu (517-47)

3 Pacircinea vieŃii (cap 6) a IcircnmulŃirea pacircinilor şi mersul pe mare (61-21) b Cuvacircntarea euharistică (622-71)

4 Lumină şi viaŃă ApariŃia şi respingerea lui Mesia (cap7-8)

97

a ApariŃia luminii icircn lume şi respingerea ei Iisus la Ierusalim de Sărbătoarea Corturilor (71-13)

b DiscuŃii cu iudeii Cuvacircntarea lui Iisus despre izvorul vieŃii şi lumina lumii (714-859)

5 Judecata săvacircrşită de lumină (91-1042) a Vindecarea orbului din naştere (91-14) b Cuvacircntarea despre Păstorul cel bun şi alte teme (101-42)

6 BiruinŃa vieŃii asupra morŃii (111-53) a Icircnvierea lui Lazăr (111-44) b Icircncercări ale arhiereilor şi ale fariseilor de a-L prinde pe Iisus (1145-57)

7 ViaŃa prin moarte Sensul Crucii (121-36) a Intrarea icircn Ierusalim (121-19) b Sensul Crucii (1220-36)

Epilog la Cartea semnelor (1237-50) C Cartea Ptimilor (cap 13-20) 1 Cuvacircntarea de rămas bun a lui Iisus Hristos către ucenicii Săi şi făgăduinŃa

Macircngacircietorului (cap 13-16) 2 Rugăciunea arhierească din Grădina Ghetsimani (cap 17) 3 Relatarea pătimirilor (cap 18-19) 4 Arătările după Icircnviere (cap 20)

Anexă Alte arătări ale lui Iisus icircnviat (cap 21)

79 Planul detaliat al Evangheliei după Ioan Prezentăm mai jos şi un plan amănunŃit al Evangheliei după Ioan 11-18 ndash Prologul Teologia Cuvacircntului şi iconomia icircntrupării

I 119-1250 ndash Descoperirea lui Iisus Hristos către lume 1 119-51 ndash Evenimentele care preced activitatea publică a Macircntuitorului

a 119-34 - Mărturia lui Ioan Botezătorul b 135-51 ndash Chemarea primilor ucenici

2 21-442 ndash Activitatea Lui Iisus icircn Galileea Ierusalim şi Samaria a 21-12 ndash prima minune (semn) Nunta din Cana b 213-25 - curăŃirea Templului din Ierusalim c 31-21 ndash icircntacirclnirea lui Iisus cu Nicodim d 322-36 ndash ultima mărturie a lui Ioan Botezătorul despre Iisus e 41-42 ndash Iisus şi femeia samarineancă

3 443-671 ndash Activitatea lui Iisus icircn Galileea Ierusalim şi Marea Galileii a 443-54 ndash Icircntoarcerea icircn Galileea şi cea de a doua minune

(semn) vindecarea fiului slujitorului regesc b 51-18 ndash Iisus la Ierusalim vindecarea slăbănogului la Vitezda c 519-29 ndash Puterea Fiului d 5 30-47 - martorii lui Iisus

98

e 61-15 ndash săturarea celor cinci mii la Marea Galileii f 616-21 ndash mersul lui Iisus pe mare g 6 22-59 ndash cuvacircntarea icircn Capernaum despre pacircinea vieŃii h 660-71 ndash cuvacircntare către ucenici pe aceeaşi temă

4 71-1039 ndash Activitatea lui Iisus la Ierusalim a 71-13 ndash plecarea din Galileea şi necredinŃa rudeniilor lui Iisus b 710-53 ndash Iisus la Ierusalim la sărbătoarea corturior mărturie

despre puterea lui icircncercare a iudeilor de a-L prinde c 81-11 ndash Iisus şi femeia adulterină d 8 12-20 ndash Iisus lumina lumii e 821-30 ndash adevărul mărturiei lui Iisus f 831-38 ndash credinŃa icircn Iisus eliberează g 839-47 ndash tatăl iudeilor necredincioşi h 848-59 ndash Iisus şi Avraam i 91-41 ndash vindecarea orbului din naştere j 101-21 ndash cuvacircntarea lui Iisus despre păstorul cel bun k 1022-39 ndash Iisus la sărbătoarea icircnnoirii Templului

5 1040-12-50 ndash Activitatea lui Iisus dincolo de Iordan şi la Ierusalim a 1040-42 ndash plecare icircn regiunea de dincolo de Iordan b 111-16 ndash moartea lui Lazăr c 1117-27 ndash Iisus icircnvierea şi viaŃa d 1128-44 ndash icircnvierea lui Lazăr e 1145-57 ndash sinedriul iudeilor icircmpotriva lui Iisus f 121-11 ndash ungerea lui Iisus icircn Betania g 1212-19 ndash Intrarea triumfală icircn Ierusalim h 1220-26 ndash Iisus şi elinii i 1227-36a ndash slăvirea lui Iisus j 1236b-50 ndash necredinŃa iudeilor şi necredinŃa icircn iisus

II 131-2155 Slava lui Iisus şi icircntoarcerea la Tatăl 1 131-38 ndash Iisus şi ucenicii Săi

a 131-20 ndash spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus b 1321-30 ndash Prevestirea trădării lui Iuda c 1331-35 ndash porunca cea nouă a iubirii d 1336-38 ndash lepădarea lui Petru

2 141-1633 ndash Cuvacircntarea de despărŃire a lui Iisus către ucenici a 141-14 ndash Iisus cale spre Tatăl b 1415-31 ndash făgăduinŃa Macircngacircietorului c 151-17 ndash Iisus viŃa cea adevărată d 1518-164 ndashura lumii e 165-15 ndash misiunea Macircngacircietorului f 1616-24 ndash tristeŃea despărŃirii şi bucuria cea din urmă g 1625-33 ndash Iisus a biruit lumea

3 171-26 ndash Rugăciunea arhierească a lui Iisus 4 181-1942 ndash Patimile şi slava lui Iisus

a 181-11 ndash trădarea şi prinderea lui Iisus b 1812-27 ndash Iisus icircn faŃa arhiereilor şi lepădarea lui Petru

99

c 1828-38 ndash Iisus icircn faŃa lui Pilat d 1839-1916 ndash condamnarea lui Iisus la moarte e 1917-27 ndash răstignirea lui Iisus f 1928-30 ndash moartea lui Iisus g 1931-37 ndash coboracircrea de pe cruce h 1938-42 ndash punerea icircn mormacircnt a lui Iisus

5 201-29 Arătările lui Iisus celui Icircnviat la Ierusalim a 201-10 ndash mormacircntul gol b 2011-18 ndash arătarea lui Iisus către Maria Magdalena c 2019-23 ndash arătarea către ucenici d 2024-29 ndash arătarea către ucenici cu Toma necredinciosul e 2030-31 ndash scopul scrierii Evangheliei

6 21 1-25 Arătările lui Iisus icircn Galileea a 21 1-14 ndash arătarea lui Iisus către ucenici la Marea Tiberiadei b 2115-19 ndash chemarea lui Petru c 21 20-23 ndash ucenicul iubit al Macircntuitorului d 2124-25 ndash Icircncheierea Evangheliei

8 Contextul (background) Evangheliei după Ioan Critica secolului al XX-lea stimulată mult de Şcoala biblică Religionsgeschichte

(Istoria religiilor) care a investit mult icircn cercetarea raportului dintre Creştinism şi celelalte religii ale vremii a fost perioada icircn care s-a depus mult efort pentru identificare mediului de origine şi de influenŃă icircn care s-a născut Evanghelia după Ioan Se ia icircn calcul cadrul istoric filosofic social şi religios pe care Evanghelia după Ioan icircl are icircn vedere şi icircn funcŃie de care icircşi adaptează limbajul pentru a face icircnŃeleasă Evanghelia lui Hristos Au fost propuse multe ipoteze Iată cacircteva dintre ele

81 Lumea elenistică Folosirea conceptului de Logos prezent şi icircn filosofia elenistică a determinat pe unii exegeŃi să creadă că Evanghelia după Ioan are icircn vedere un mediu preponderent elenistic Oarecare corespondenŃă a limbajului cu cel al lui Filon din Alexandria a condus pe alŃii să localizeze chiar geografic acest context vorbind despre elenismul alexandrin Evanghelia după Ioan ar respira atmosfera culturală elenistică din Alexandria (Holtzmann) Evanghelia după Ioan ar fi ajutat spiritul creştin să facă trecerea de la lumea iudaică la lumea greacă Problema este foarte serioasădacă Ńinem seama de faptul că Harnack vede elenizarea creştinismului ca pe o bdquocorupŃie gravă a esenŃei creştinismuluirdquo A Schweitzer (La mystique de lrsquoapocirctre Paul Paris 1962) consideră că teologia ioaneică reprezintă o formă de elenizare a misticii pauline

82 Mediul gnostic PrezenŃa antitezelor lumină-icircntuneric adevăr-minciună etc ne trimite după opinia altor exegeŃi la un mediu dualist a cărui origine gnostică ar fi indiscutabilă Folosirea excesivă a verbelor cu sensul de a trimite (πέmicroπω αποστέλλω) care corespund concepŃiei gnostice despre macircntuire ar fi un argument icircn plus (P Grelot) Această ipoteză este susŃinută icircn mod special de R Bultmann (Das Evangeliun des Johannes)

83 Iudaismul eterodox Icircmpotriva lui R Bultmann a fost O Cullmann (Le milieu johannique Paris 1976) care propune ca mediu iudaismul eterodox Tot pentru iudaism dar pentru cel vechi-testamentar pledează şi CK Barrett

100

84 CH Dodd ia icircn calcul afinităŃile Evangheliei după Ioan atacirct cu lumea greacă cacirct şi cu cea iudaică şi propune considerarea ambelor contexte sau mai curacircnd zona de icircntacirclnire a celor două lumi

9 Tematica teologică a Evangheliei după Ioan 91 Introducere Deşi mult deosebită de Evangheliile sinoptice Evanghelia după

Ioan rămacircne totuşi icircn esenŃă o Evanghelie adică este centrată pe prezentarea persoanei a vieŃii şi lucrării Macircntuitorului Hristos avacircnd drept principal scop determinarea destinatarilor la credinŃă bdquoIar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Luirdquo (2031) Sfacircntul Evanghelist Ioan pune icircnsă icircn discuŃie şi dezvoltă uneori foarte mult teme teologice fundamentale mai puŃin sau deloc prezente icircn Evangheliile sinoptice Icircn nici o altă Evanghelie ca de altfel icircn nici o altă scriere nou-testamentară nu apar atacirct de pregnant scoase icircn relief o serie de teme teologie fundamentale ale credinŃei creştine aşa cum apar la Ioan

O trecere icircn revistă a principalelor teme teologice ale Evangheliei ne va permite să icircnŃelegem din ce perspectivă abordează Sfacircntul Evanghelist Ioan istoria prezenŃei şi lucrării Macircntuitorului Hristos icircn lume precum şi conŃinutul icircnvăŃăturii Acestuia Cel care a prezentat pentru prima dată un catalog al temelor teologice centrale din Evanghelia după Ioan a fost exegetul CH Dodd Propunerea lui a fost preluată ca atare sau icircmbunătăŃită ulterior de majoritatea comentatorilor (vezi S Agouridis Barrett etc)

Dodd se opreşte la următoarele teme pe care le consideră că preocupă icircn mod special pe Sfacircntul Evanghelist Ioan

1 ViaŃa veşnică 2 Cunoaşterea lui Dumnezeu 3 Adevărul 4 CredinŃa 5 Unirea cu Dumnezeu 6 Lumină Slavă Judecată 7 Duhul Sfacircnt 8 Mesia 9 Fiul Omului 10 Fiul lui Dumnezeu 11 Logos

Ordinea din acest catalog poate fi discutată deşi ea reprezintă icircn viziunea autorului o anumită logică De exemplu poate fi răsturnată şi să se icircnceapă astfel cu titlurile hristologice aşezate de Dodd pe ultimele patru poziŃii

92 Critica propunerii lui Dodd C H Dodd lasă deoparte o temă care nouă ni

se pare centrală icircn Evanghelia după Ioan RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul Considerăm că icircn centrul discursului Sf Ioan despre Hristos şi despre icircnvăŃătura acestuia se află relaŃia Acestuia ca Fiu cu Tatăl Aceasta este tema-cadru care se regăseşte icircn toată Evanghelia şi icircn funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme Unul din obiectivele principale ale Evangheliei după Ioan fiind demonstrarea dumnezeirii Fiului recursul la relaŃia dintre Fiul şi Tatăl cu sublinierea deofiinŃimii dintre Fiul şi Tatăl este principalul argument Aceasta este după părerea noastră tema cadru icircn funcŃie de care sau pornind de la care sunt tratate şi celelalte teme enumerate de Dodd RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este propusă

101

ca paradigmă pentru relaŃia dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni icircntreolaltă RelaŃia nu este numai o chestiune de morală ci este o chestiune de viaŃă RelaŃia este modalitatea prin care viaŃa se constituie la nivelul ei superior ca iubire Motivul pentru care un teolog biblist de talia lui Dodd ignoră această temă a relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul poate fi căutat icircn perspectiva specifică teologiei scolastice de a cerceta Teologia scolastică este concentrată pe lucrul icircn sine şi mai puŃin pe relaŃia dintre lucruri Este şi motivul pentru care discursul este static şi plictisitor Dinamica se află icircn relaŃia dintre diferitele componente ale realităŃii pentru că dinamica este mişcare iar mişcare se realizează icircn relaŃie Prin relaŃia dintre Tatăl şi Fiul icircnŃelegem cum se raportează Tatăl la Fiul şi Fiul la Tatăl ce reprezintă Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl ce face Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl etc De aceea icircnainte de tratarea celorlalte teme vom icircncerca să prezentăm pe scurt relaŃia dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul icircn Evanghelia după Ioan oprindu-ne la aspectele şi semnificaŃiile principale ale acesteia

93 RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul icircn Evanghelia după Ioan

931 Tatăl şi Fiul sunt personaje principale icircn Evanghelia după Ioan Dacă prezenŃa icircn prim plan a Fiului este justificată dat fiind faptul că Evanghelia icircşi propune să prezinte tocmai persoana şi lucrarea Macircntuitorului referirile la Tatăl mult mai numeroase decacirct icircn celelalte Evanghelii au rolul de a puncta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul şi conŃinutul acesteia Evanghelia nu-şi propune să vorbească despre Dumnezeu-Tatăl ca un subiect autonom Referirile la Tatăl sunt determinate de discursul Sfacircntului Ioan despre Fiul Acest lucru atrage atenŃia oricărui cititor mai atent al Evangheliei a patra şi cu atacirct mai mult cercetătorului

a Dumnezeu Tatăl (Πατηρ) este amintit icircn Evanghelia după Ioan de 118 (Matei ndash 45 Marcu ndash 4 Luca - 17)

b De asemenea calitatea de Fiu a Macircntuitorului Hristos este prezentată de Evanghelia după Ioan icircn prim plan Apelativul de Fiu nu este statistic vorbind mai mult folosit icircn Evanghelia după Ioan ci mai mult icircn Evanghelia după Matei Sf Ev Matei foloseşte mai mult decacirct Ioan titlul hristologic de Fiu dar foarte rar icircmpreună sau cu trimitere directă la Tatăl De cele mai multe ori foloseşte sintagmele Fiul Omului Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David desigur aproape icircn toate cazurile ca titluri hristologice Sunt contexte icircn care icircl foloseşte şi icircmpreună cu Tatăl (Matei 2436 Περὶ δὲ τῆς ἡmicroέρας ἐκείνης καὶ ὥρας οὐδεὶς οἶδεν οὐδὲ οἱ ἄγγελοι τῶν οὐρανῶν οὐδὲ ὁ υἱός εἰ microὴ ὁ πατὴρ microόνος) ExplicaŃia este pe de o parte dată de faptul că Evanghelia după Matei presupune un mediu iudaic icircn care familiaritatea cu Dumnezeu era un lucru greu de admis iar pe de altă parte este evident că Matei nu-şi propune din punct de vedere teologic ceea ce-şi propune Ioan adică de a prezenta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul Şi la Ioan apar aceste titluri hristologice Fiul lui Dumnezeu 134 149 Fiul Omului 3 13 527 Tatăl şi Fiul 519 dar atenŃia aici este evident icircndreptată icircn altă direcŃie

c Cel mai important lucru icircnsă icircn acest sens este referirea directă a Macircntuitorului Hristos la Tatăl ca Fiu Icircn Evanghelia după Ioan avem cea

102

mai extinsă vorbire a Macircntuitorului Hristos despre Sine cu folosirea persoanei a I-a singular Este cunoscută repetarea frecventă a expresiei Eu sunthellip Dar aproape de fiecare dată cacircnd vorbeşte despre sine se referă şi la Tatăl Fiul simte nevoia să se prezinte şi să se definească aproape de fiecare dată prin raportare la Tatăl Este vorba despre ceea ce am putea numi conştiinŃa filiaŃiei exprimată de Macircntuitorul Hristos atacirct direct la adresa Tatălui cacirct şi icircn vorbirea către contemporanii săi Macircntuitorului Hristos vorbeşte deseori şi icircn mod clar despre Dumnezeu ca Tată al Său ConştiinŃa filiaŃiei este evidentă frecvent şi foarte clar exprimată Este evidentă aşadar dorinŃa Lui de a face cunoscută ucenicilor şi lumii această filiaŃie ca argument pentru justificarea şi legitimarea lucrurilor pe care le făcea dar mai ales pentru arătarea şi dovedirea dumnezeirii Sale

d Icircn Evanghelia după Ioan sunt redate numeroase dialoguri dintre Fiu şi Tatăl sau mai curacircnd vorbiri ale Fiului către Tatăl icircn care Macircntuitorul se adresează lui Dumnezeu cu apelativul Tată Pe Dumnezeu icircl numeşte Tată iar pe Sine icircn vorbirea directă cu Tatăl se numeşte Fiul

932 Trimiterea Fiului de către Tatăl Cacirct priveşte conŃinutul propriu-zis al relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul cel mai frecvent verb prin care această relaŃie este exprimată este a trimite Tatăl trimite (a trimis) pe Fiul Tatăl este cel care a trimis pe Fiul Fiul este trimis de Tatăl Sf Ev Ioan foloseşte acest verb de multe ori icircn comparaŃie cu ceilalŃi evanghelişti (Ioan ndash 30 Luca ndash 5 Matei ndash 4 Marcu ndash 1) De cele mai multe ori icircl foloseşte pentru a arăta că Fiu este trimis de Tatăl Verbul folosit este cel comun πέmicroπω sau ἀποστέλλω Cele două verbe sunt sinonime

Iisus vorbeşte frecvent şi insistent despre faptul că este trimis de Tatăl O face pentru a-şi icircntemeia autoritatea cu care vorbea şi făptuia Trimiterea este un concept esenŃial pentru definirea relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul Ea indică mai icircntacirci originea Fiului ndash El este trimis de la Tatăl - şi presupune transfer de autoritate sau icircmputernicire Cel trimis are mandat şi beneficiază de suportul autorităŃii celui care l-a trimis Acelaşi concept va fi icircntacirclnit şi icircn relaŃia dintre Iisus Hristos şi ucenicii Săi Ucenicii sunt trimişi de Iisus să binevestească şi să dea mărturie Icircn acelaşi timp ei sunt trimişi să făptuiască icircn numele lui Iisus Conceptul de trimitere este extrem de important pentru relaŃia dintre Tatăl şi Fiul dintre Iisus şi ucenicii Săi şi prin extrapolare dintre oameni şi Dumnezeu El este regăsit deşi foarte puŃin pus icircn evidenŃă mai ales icircn relaŃia slujitorilor lui Dumnezeu cu Dumnezeu Icircnsuşi PreoŃia Bisericii este icircntemeiată pe acest concept al trimiterii care presupune transfer de autoritate sau icircmputernicire Nu este locul aici să dezvoltăm acest aspect al temei dar el merită o atenŃie deosebită Cacircnd ai conştiinŃa că eşti trimis de cineva să faci ceva ai şi conştiinŃa că faci lucrul respectiv icircn numele celui care te-a trimis precum şi conştiinŃa esenŃial pentru conŃinutul preoŃiei că slujeşti relaŃia dintre cel care te-a trimis şai cei către care eşti trimis Pe conceptul de trimitere se icircntemeiază ceea ce numim de obicei vocaŃia preoŃească sau misionară icircn general

Macircntuitorul Iisus Hristos vorbeşte despre trimiterea Sa de către Tatăl pentru a indica originea Sa dumnezeiască dar şi pentru a icircntări cele spuse despre Tatăl Este icircndreptăŃit să vorbească despre Tatăl pentru că icircl cunoaşte căci de la El vine

103

933 Tatăl dă Fiul tot ceea ce are El

Fiul are tot ceea ce are Tatăl dar nu de la Sine ci de la Tatăl Tatăl dă Fiului tot ceea ce are El Nu-l lipseşte de nimic din ceea ce are El Iar Tatăl are şi este totul Prin urmare şi Fiul are şi este totul Numai că Fiul are pentru că primeşte de la Tatăl Deşi este evident că sunt egali sunt la fel există o specificitate a vocaŃiilor Dumnezeu Tatăl este cel care dă Fiului totul iar Fiul este cel care primeşte de la Tatăl totul Macircntuitorul Icircnsuşi subliniază acest lucru cu multă insistenŃă tot ce are El a primit de la Tatăl La fel şi Sf Ioan Evanghelistul ReŃinacircnd mărturiile Macircntuitorului Hristos icircn această direcŃie este interesat să pună icircn evidenŃă acest aspect extrem de important al relaŃiei dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul

Este folosit verb a da (δίδωmicroι) de cele mai multe ori la timpul trecut (δέδωκεν) pentru a arăta că Fiul a primit ceea ce Tatăl i-a dat deja şi darurile sunt active şi lucrătoare Sensurile verbului a da sunt multiple Nu este vorba icircntacirci de toate de a-i da un lucru ci de a-i da puterea de a face ceva Cred că o traducere fidelă icircn limba romacircnă ar fi redată de verbul a-i icircncredinŃa

934 Ascultarea Fiului faŃă de Tatăl Fiul nu face voia Sa ci voia Tatălui Fiul nu face nimic de la Sine

Fiul este icircn măsură să facă totul dar icircntrucacirct icirci este dat totul de la Tatăl Icircn principiu faptul că nu face de la Sine lucrurile ci de la Tatăl se exprimă prin aceea că Fiul niciodată nu face voia Sa ci voia Tatălui Acest lucru icircl exprimă cu claritate şi fermitate Fiul icircn repetate racircnduri Prin a face voia Tatălui Fiul se plasează icircn postura sau starea de ascultător de Tatăl Iar măsura ascultării este desăvacircrşită Ascultarea Fiului de Tatăl este o temă centrală icircn Evanghelia după Ioan şi este o componentă esenŃială şi definitorie a relaŃiei dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul ExplicaŃia o găsim icircn finalitatea iconomiei dumnezeieşti lucrată de Tatăl prin Fiul anume aceea de restaurarea a omului căzut prin neascultare Neascultarea este evident stare de rupere de icircntrerupere a relaŃiei icircn timp ce ascultarea este starea de recuperare şi de constituire a relaŃiei Iar pentru om relaŃia cu Dumnezeu este una vitală Prin urmare şi ascultarea premisă a relaŃiei este una vitală

Ioan 638 Pentru că M-am coboracirct din cer nu ca să fac voia Mea ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine

ὅτι καταβέβηκα ἀπὸ τοῦ οὐρανοῦ οὐχ ἵνα ποιῶ τὸ θέληmicroα τὸ ἐmicroὸν ἀλλὰ τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε

Ioan 434 Iisus le-a zis Macircncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvacircrşesc lucrul Lui

λέγει αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦςmiddot ἐmicroὸν βρῶmicroά ἐστιν ἵνα ποιήσω τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε καὶ τελειώσω αὐτοῦ τὸ ἔργον

Ioan 530 Eu nu pot să fac de la Mine nimic precum aud judec dar judecata Mea este dreaptă pentru că nu caut voia Mea ci voia Celui care M-a trimis

Οὐ δύναmicroαι ἐγὼ ποιεῖν ἀπ᾽ἐmicroαυτοῦ οὐδέν καθὼς ἀκούω κρίνω καὶ ἡ κρίσις ἡ ἐmicroὴ δικαία ἐστίν ὅτι οὐ ζητῶ τὸ θέληmicroα τὸ ἐmicroὸν ἀλλὰ τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε

104

94 Hristologia Evangheliei după Ioan Iisus este Mesia

941 Introducere

Ne vom limita la a prezenta hristologia Evangheliei după Ioan plecacircnd de la analiza titlurilor sau denumirilor hristologice folosite de Sf Ev Ioan Acestea sunt relevante pentru descifrarea identităŃii dar şi a lucrării Domnului nostru Iisus Hristos pentru că majoritatea titlurilor hristologice aşa cum vom vedea sunt legate de aspecte esenŃiale ale lucrării Sale

Deşi la o primă vedere s-ar părea că celelalte Evanghelii insistă mai mult asupra prezentării mesianităŃii lui Iisus icircn comparaŃie cu Evanghelia după Ioan confirmacircnd că Iisus este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales la o analiză mai atentă lucrurile nu stau tocmai aşa

Chiar din capitolul 1 icircn binecunoscutul prolog al Evangheliei a patra sunt consemnate o serie de mărturii despre Hristos care conduc la o mărturisire venită din partea Macircntuitorului Icircnsuşi Şi i-a zis Adevărat adevărat zic vouă de acum veŃi vedea cerul deschizacircndu-se şi pe icircngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coboracircndu-se peste Fiul Omului (151) Sf Evanghelist Ioan icircşi alcătuieşte icircn aşa fel acest prim capitol din Evanghelia sa icircncacirct aduce icircn discuŃie principalele titluri hristologice icircntacirclnite icircn Biserica primară

Mesia care se tacirclcuieşte Hristos (41) Cel despre care au scris Moise icircn Legea şi proorocii (145) Regele lui Israel (149) Fiul lui Dumnezeu (1 34 49) Fiul Omului (151)

Aceste titluri sunt icircntacirclnite şi pe parcursul icircntregii Evanghelii icircmpreună cu altele ca de exemplu

Sfacircntul lui Dumnezeu (669) Cel ce vine (1213)

Toate aceste titluri hristologice sunt icircntacirclnite şi icircn celelalte trei Evanghelii (Vezi Marcu 124 Luca 434 Matei 113 219 Marcu 99 Luca 719 1325) Dar icircn Evanghelia după Ioan sunt prezentate cu o anume accentuare sau subliniere ExplicaŃia acestui lucru poate fi dorinŃa Sf Evanghelist Ioan de a se ancora foarte clar şi ferm icircn credinŃa mesianică a Bisericii primare icircnainte de a trece la prezentarea Evangheliei sale care se diferenŃiază de celelalte Evanghelii prin abordarea unor aspecte sau teme noi Doreşte să convingă de faptul că Evanghelia sa este icircn deplin acord cu credinŃa Bisericii

942 Mesia Regele lui Israel O dovadă a faptului că Sf Ev Ioan doreşte să sublinieze icircn chip deosebit mesianitatea este folosirea celui mai vechi şi mai frecvent titlu hristologic Mesia Regele lui Israel Icircn timp ce la Sf Ev Matei şi Marcu titlul regele lui Israel este folosit numai peiorativ icircn deracircdere Sf Ev Ioan icircl foloseşte pozitiv ca titlu legitim al lui Hristos A se vedea mărturisirea lui Natanael Rabi Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Tu eşti regele lui Israel (149) sau aclamaŃiile mulŃimilor la Intrarea icircn Ierusalim Osana Binecuvacircntat este Cel ce vine icircntru numele Domnului Icircmpăratul lui

105

Israel(1213)29 Este semnificativ dialogul dintre Pilat şi Iisus30 icircn care Iisus nu acceptă explicit acest titlu dar nici nu-l respinge Face numai menŃiunea că IcircmpărăŃia Mea nu este din

lumea aceasta Macircntuitorul Hristos admite că este rege dar nu icircn icircnŃelesul lumesc iudaic lucru pe care-l şi explică icircn acest dialog cu Pilat IcircmpărăŃia lui Hristos icircnseamnă suveranitatea şi stăpacircnirea Adevărului pe care El icircl descoperă lumii Icircn virtutea acestei suveranităŃi Hristos cere supunere de la oameni oricine este din adevăr ascultă glasul Meu (1837) Este o evidentă polemică icircmpotriva icircnŃelesului pe care icircl dădeau iudeii titlului mesianic Regele lui Israel

Titlurile hristologice preferate de Sf Evanghelist Ioan icircn acord şi cu tradiŃia sinoptică rămacircn totuşi două Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului

943 Mielul lui Dumnezeu Un titlu hristologic căruia i s-a dat puŃină importanŃă este Mielul lui Dumnezeu Numele acesta este folosit prima dată de către Sf Ioan Botezătorul Şi privind (Ioan) pe Iisus Care trecea a zis Iată Mielul lui Dumnezeu kai evmbleyaj tw| VIhsou peripatounti legei ide o avmnoj tou qeouAring (136) Este un titlu specific şi familiar Sf Ioan Evanghelistul Icircn Noul Testament există numai alte două referiri la acest titlu icircn Fapte citacircndu-se din Isaia 537 Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta bdquoCa un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas icircnaintea celui ce-o tunde aşa nu şi-a deschis gura Sa (Fapte 832) şi icircn 1 Petru 1 18-19 Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase cu argint sau cu aur aŃi fost răscumpăraŃi din viaŃa voastră deşartă lăsată de la părinŃi ci cu scumpul Sacircnge al lui Hristos ca al unui miel nevinovat şi neprihănit

O formă diferită (to avrnion) este icircntacirclnită icircn Apocalipsă 221 Şi mi-a arătat apoi racircul şi apa vieŃii limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al MieluluihellipŞi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi icircn ea şi slugile Lui Icirci vor sluji Lui SemnificaŃia cea mai importantă legată de acest titlu hristologic este furnizată tot de raportarea la atmosfera vechi-testamentară Mielul este asociat jertfei curate Mielul este sacrificat (Apoc 5612 714) pentru răscumpărarea omului (Apoc 59) Deşi este chip al fragilităŃii şi al lipsei de rezistenŃă icircmpotrivă oricărui adversar Mielul este conducătorul sau păstorul poporului lui Dumnezeu (Apoc 717 Căci Mielul Cel ce stă icircn mijlocul tronului icirci va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieŃii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor) El stă pe Muntele Sion icircnconjurat de mai mulŃi sfinŃi (Apoc 141-5) face război icircmpotriva duşmanilor lui Dumnezeu şi-i biruieşte (Apoc1714) iar regii şi mai marii pămacircntului se ascund de macircnia Mielului (Apoc616) Asocierea puterii şi a macircniei cu imaginea Mielului este evident un paradox

29 Traducerea romacircnească foloseşte cele două soluŃii sinonime rege şi icircmpărat dar icircn textul original este acelaşi termen o basileuj tou VIsrahlAring 30 Deci Pilat a intrat iarăşi icircn pretoriu şi a chemat pe Iisus şi I-a zis Tu eşti regele iudeilor Răspuns-a Iisus De la tine icircnsuŃi zici aceasta sau alŃii Ńi-au spus-o despre Mine Pilat a răspuns Nu cumva sunt iudeu eu Poporul Tău şi arhiereii Te-au predat mie Ce ai făcut Iisus a răspuns IcircmpărăŃia Mea nu este din lumea aceasta Dacă icircmpărăŃia Mea ar fi din lumea aceasta slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor Dar acum icircmpărăŃia Mea nu este de aici Deci i-a zis Pilat Aşadar eşti Tu icircmpărat Răspuns-a Iisus Tu zici că Eu sunt icircmpărat Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit icircn lume ca să dau mărturie pentru adevăr oricine este din adevăr ascultă glasul Meu(1833-37)

106

Mielul este un simbol foarte frecvent folosit pentru Mesia Sf Ev Ioan icircl foloseşte exact cu semnificaŃia lui mesianică Mielul lui Dumnezeu este sinonim cu Mesia Acesta a găsit icircntacirci pe Simon fratele său şi i-a zis am găsit pe Mesia (care se tacirclcuieşte Hristos) (141) Sf Ev Ioan are icircn vedere fără icircndoială contextul iudaic atunci cacircnd foloseşte titlul hristologic mesianic Mielul lui Dumnezeu cu referire mai ales la Isaia cap 53 SemnificaŃia esenŃială a acestui titlu este jertfa dar şi bdquomielul pascalrdquo MenŃiunea bdquoCăci s-au făcut acestea ca să se icircmplinească Scriptura Nu I se va zdrobi nici un os (1936) trimite la mielul pascal (vezi Ieşire 1246 Să se mănacircnce icircn aceeaşi casă să nu lăsaŃi pe a doua zi carnea să nu o scoateŃi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiŃi) Un argument icircn plus pentru această erminie este faptul că Sf Ioan sincronizează data răstignirii lui Hristos cu aceea a tăierii mielului pascal la data de 14 Nissan

Icircn Evanghelia după Ioan icircntacirclnim şi alte titluri hristologice

944 Macircntuitorul lumi (o` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAring) Este un titlu folosit tot icircn contextul mesianic Iar femeii i-au zis Credem nu numai pentru cuvacircntul tău căci noi icircnşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul Macircntuitorul lumii (442) Icircn lumea păgacircnă termenul swthr este unul comun folosit şi pentru zei dar şi pentru icircmpăraŃi Icircn literatura biblică nou-testamentară este folosit de 10 ori icircn Epistolele Pastorale de 5 ori icircn 2 Petru o dată icircn Iuda şi odată icircn 1 Ioan Icircn tradiŃia sinoptică este folosit de Sf Ev Luca bdquoDumnezeu Macircntuitorul meurdquo (147) şi Hristos ca Macircntuitor (211)

945 Profetul (o` profhthjo` profhthjo` profhthjo` profhthj) este un alt titlu dat icircn Evanghelia după Ioan Macircntuitorului Hristos Deci din mulŃime auzind cuvintele acestea ziceau Cu adevărat Acesta este Proorocul (ou-toj evstin avlhqwj o profhthj) (740) Evanghelistul pare că nu-şi impropriază acest titlu Icircl citează numai ca fiind rostit de mulŃime

946 Fiul Omului (o ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpou)

Fiul Omului este titlul hristologic folosit cu multă libertate de Sf Ev Ioan pentru a-L numi pe Iisus ca de altfel şi la sinoptici Acest titlu aparŃine evident tradiŃiei evanghelice comune Şi la Ioan ca şi la sinoptici titlul este folosit de Iisus Icircnsuşi pentru a Se numi pe Sine citat de mulŃime I-a răspuns deci mulŃimea Noi am auzit din Lege că Hristosul rămacircne icircn veac şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie icircnălŃat Cine este acesta Fiul Omului (1234)

Titlul acesta este folosit icircn Evanghelia după Ioan de 13 ori iar icircn Evanghelia după Marcu de 14 ori

Icircn Vechiul Testament această expresie este folosită pentru a desemna fiinŃa umană pe om (Vezi Ps 84 Ce este omul că-Ńi aminteşti de el Sau fiul omului că-l cercetezi pe el sau Daniel 713 Am privit icircn vedenia de noapte şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a icircnaintat pacircnă la Cel vechi de zile şi a fost dus icircn faŃa Lui) Aceste două texte sunt citate icircn Noul Testament ca texte mesianice Ps 84 icircn Evrei 26-931 iar Daniel 713 icircn Marcu 14632 Sfacircntul Apostol Pavel foarte familiarizat cu

31 Iar cineva a mărturisit undeva zicacircnd Ce este omul că-l pomeneşti pe el sau fiul omului că-l cercetezi pe el L-ai micşorat pe el cu puŃin faŃă de icircngeri cu mărire şi cu cinste l-ai icircncununat şi l-ai pus peste lucrurile macircinilor Tale Toate le-ai supus sub picioarele lui Dar prin faptul că a supus lui toate (icircnŃelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus Acum icircnsă icircncă nu vedem cum că toate i-au fost supuse Ci pe

107

mentalitatea iudaică vechi testamentară referindu-se la un text icircn care este folosită expresia Fiul Omului el foloseşte simplu omul Că de vreme ce printr-un om a venit moartea tot printr-un om şi icircnvierea morŃilor (1 Cor 1521)

Fiul Omului este o expresie care indică pe om generic De aceea atunci cacircnd se referă la Iisus Hristos expresia dobacircndeşte după opinia exegetului englez CH Dodd o semnificaŃie recapitulativă incorporatoare Fiul Omul este icircn acest sens Cineva care icircncorporează icircn Sine poporul lui Dumnezeu sau umanitatea icircntreagă

Prin folosirea acestei expresii Sfacircntul Evanghelist Ioan subliniază omenitatea reală a lui Iisus Hristos indică o persoană umană reală un om adevărat care trăieşte icircntr-un timp şi icircntr-un spaŃiu anume aparŃine unui neam istoric concret Iisus fiul lui Iosif din Nazaret (145) El lucrează citeşte se bucură sau se icircntristează suferă şi moare RelaŃiile Sale cu ceilalŃi oameni sunt exprimate icircn termeni umani de dragoste icircncredere ascultare şi nu icircn limbaj simbolic (Voi Mă numiŃi pe Mine IcircnvăŃătorul şi Domnul şi bine ziceŃi căci sunt Ioan 1313) Slava Sa este transfigurarea unei existenŃe umane printr-un act suprem de jertfire de sine El icircşi dă viaŃa Sa pentru prietenii Săi (1513)

947 Fiul lui Dumnezeu

Expresia Fiul lui Dumnezeu era folosită icircn lumea antică chiar şi icircn lumea iudaică unde icircnsă totdeauna are un sens metaforic (Psalmul 27 Domnul a zis către Mine Fiul Meu eşti Tu Eu astăzi Te-am născut) Israel sau regii lui Israel sunt numiŃi fii ai lui Dumnezeu dar icircn sensul de adopŃie nu de naştere Icircn tradiŃia sinoptică expresia este folosită ca titlu mesianic (Vezi Marcu 1461 şi Matei 1616)

Nici o altă carte nou-testamentară nu foloseşte această expresie cu atacircta claritate şi precizie pentru a exprima dumnezeirea lui Iisus Hristos Icircn toată Evanghelia după Ioan Fiul lui Dumnezeu este prezentat ca fiind trimis de Tatăl Despre trimiterea Fiului de către Tatăl sau de la Tatăl se vorbeşte foarte insistent icircn Evanghelia a patra Icircn cea mai mare parte dintre cazuri este pusă icircn evidenŃă astfel dumnezeirea Fiului Dumnezeu este numit de Iisus Tatăl Meu sau Tatăl care M-a trimis sau pur şi simplu Cel care M-a trimis Fiul lui Dumnezeu este trimis de Dumnezeu Tatăl la oameni El vine icircn numele Tatălui şi icircn consecinŃă El este primit sau respins de oameni ca Trimisul sau ca reprezentacircnd pe Dumnezeu Tatăl (Cel ce Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu 1523) Ca trimis al Tatălui Fiul vorbeşte cuvintele Tatălui lucrează lucrarea Tatălui Deci le-a zis Iisus Cacircnd veŃi icircnălŃa pe Fiul Omului atunci veŃi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine Icircnsumi nu fac nimic ci precum M-a icircnvăŃat Tatăl aşa vorbesc(828) Ascultarea deplină faŃă de Tatăl este condiŃie primordială a misiunii Fiului Această misiune ca bdquotrimisrdquo al lui Dumnezeu este asemănătoare cu misiunea profeŃilor (Cf Isaia 68) Sf Ioan Evanghelistul se pare că foloseşte deliberat modelul profetic pentru a arăta că ceea ce profeŃii deŃineau la modul nedeplin Hristos deŃine cu deplinătate Fiul rămacircne icircn veac 835) Ceea ce diferenŃiază pe Iisus Hristos icircn mod vizibil este tocmai relaŃia foarte stracircnsă şi continuă cu Tatăl relaŃie definită ca filiaŃie Ca Fiu Hristos are toate

Cel micşorat cu puŃin faŃă de icircngeri pe Iisus Icircl vedem icircncununat cu slavă şi cu cinste din pricina morŃii pe care a suferit-o astfel că prin harul lui Dumnezeu El a gustat moartea pentru fiecare om 32 Iar El tăcea şi nu răspundea nimic Iarăşi L-a icircntrebat arhiereul şi I-a zis Eşti tu Hristosul Fiul Celui binecuvacircntat Iar Iisus a zis Eu sunt şi veŃi vedea pe Fiul Omului şezacircnd de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului

108

prerogativele Tatălui de Creator şi de Judecător(Căci după cum Tatăl scoală pe cei morŃi şi le dă viaŃă tot aşa şi Fiul dă viaŃă celor ce voieşte - 521 Tatăl nu judecă pe nimeni ci toată judecata a dat-o Fiului - 522 Ca toŃi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis ndash 523 Căci precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine ndash 526)

Accentul este pus de Sfacircntul Evanghelist pe lucrarea Fiului lui Dumnezeu ca dătător de viaŃă şi ca judecător al lumii Fiul exercită aceste două lucrări icircn deplină ascultare şi relaŃie cu Tatăl Unitatea Fiului cu Tatăl este desăvacircrşită Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine nu M-a lăsat singur fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui (829) Dar nu sunt singur pentru că Tatăl este cu Mine(1632) Şi chiar dacă Eu judec judecata Mea este adevărată pentru că nu sunt singur ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine (816)

Tatăl şi Fiul sunt subiectul comun al tuturor lucrărilor Eu şi Tatăl una suntem (1030) mărturiseşte Macircntuitorul Iisus Hristos Icircn această unitate desăvacircrşită cu Tatăl Fiul icircnfăptuieşte lucrarea Sa de a da viaŃă lumii şi pe aceea de judecător

Iisus este Fiu al lui Dumnezeu nu prin adopŃie nici prin naştere din nou ci prin naştere directă prin filiaŃie directă Şi El le zicea Voi sunteŃi din cele de jos Eu sunt din cele de sus Voi sunteŃi din lumea aceasta Eu nu sunt din lumea aceasta (823) Icircn cuprinsul icircntregii Evanghelii după Ioan sunt icircntacirclnite foarte frecvent expresii care arată această provenienŃă a Fiului de la Tatăl la Dumnezeu de la Dumnezeu din Dumnezeu etc

Este evidentă existenŃa Fiului icircnainte de venirea Sa pe pămacircnt El Icircnsuşi vorbeşte despre slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumea (175) Tu mai iubit pe Mine icircnainte de icircntemeierea lumii (1724) Această existenŃă netemporală a Fiului este afirmată insistent icircn toată Evanghelia Adevărathellip Eu sunt mai icircnainte de a fi fost Avraam (858) ei=pen auvtoij VIhsouj avmhn avmhn legw umin( prin VAbraam genesqai evgw eivmiAring De observat contrastul icircntre aoristul infinitiv al lui genesqai şi prezentul continuu al lui eivmi mai puŃin evident icircn traducerea romacircnească datorită traducerii lui prin a fi fost verbului genesqai Traducerea exactă ar fi prin a fi devenit sau a fi născut oricum printr-un verb care să arate icircnceputul icircn timp Verbul nu este aplicabil Fiului lui Dumnezeu tocmai pentru că implică timpul a fi icircn timp a deveni icircn timp a dobacircndi existenŃă Ori Fiul lui Dumnezeu este icircn afară de timp

RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este una veşnică neatinsă de timp sau de istorie PrezenŃa lui Iisus Hristos icircn lume icircntruparea Fiului lui Dumnezeu este o proiecŃie a acestei relaŃii veşnice icircn istorie icircn lume Este o relaŃie veşnică de dragoste care proiectată icircn lume ca dragoste a lui Dumnezeu pentru lume aduce pe oameni la aceeaşi unitate cu Dumnezeu unitate al cărui arhetip este unitatea dintre Tatăl şi Fiul

948 Cuvacircntul (o logojo logojo logojo logoj)

Icircn Evanghelia a patra cuvacircntul este folosit cu mai multe sensuri 1 oi logoi cuvinte spuse de Iisus sau de alŃii Sinonim cu 2 o logoj cuvacircntul ca afirmaŃie ca propovăduire (au crezut icircn Scripturi şi icircn

cuvacircntul pe care l-a spus Iisus ndash 439 437 198)

109

3 o logoj numind icircnvăŃătura lui Iisus icircn ansamblul ei (cel ce ascultă cuvacircntul Meu are viaŃă veşnică ndash 524 153)

4 o logoj cuvacircntul lui Dumnezeu descoperirea lui Dumnezeu către oameni (aceia către care a fost cuvacircntul lui Dumnezeu ndash 1035)

5 o logoj Cuvacircntul lui Dumnezeu apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu

Icircn afara Prologului icircn nici un alt loc din Evanghelia după Ioan nu este folosit acest apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu Poate doar prin extensie la Ioan 146 unde Iisus spune despre Sine Eu sunt adevărul Icircn Prolog icircnsă avem un discurs foarte extins icircn care Cuvacircntul este icircn prim plan S-a scris foarte mult pe această temă Uneori interesul pentru Cuvacircntul din Prolog a condus la neglijarea celorlalte titluri hristologice pe care le foloseşte Sf Ev Ioan mult mai mult icircn Evanghelia sa

Iată textul prologului 11 La icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvacircntul 12 Acesta era icircntru icircnceput la Dumnezeu 13 Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut 14 Icircntru El era viaŃă şi viaŃa era lumina oamenilor 15 Şi lumina luminează icircn icircntuneric şi icircntunericul nu a cuprins-o 16 Fost-a om trimis de la Dumnezeu numele lui era Ioan 17 Acesta a venit spre mărturie ca să mărturisească despre Lumină ca toŃi să creadă prin el 18 Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină 19 Cuvacircntul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine icircn lume 110 Icircn lume era şi lumea prin El s-a făcut dar lumea nu L-a cunoscut 111 Icircntru ale Sale a venit dar ai Săi nu L-au primit 112 Şi celor cacircŃi L-au primit care cred icircn numele Lui le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu 113 Care nu din sacircnge nici din poftă trupească nici din poftă bărbătească ci de la Dumnezeu s-au născut 114 Şi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircntre noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr 115 Ioan mărturisea despre El şi striga zicacircnd Acesta era despre Care am zis Cel care vine după mine a fost icircnaintea mea pentru că mai icircnainte de mine era 116 Şi din plinătatea Lui noi toŃi am luat şi har peste har 117 Pentru că Legea prin Moise s-a dat iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos 118 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată Fiul cel Unul-Născut Care este icircn sacircnul Tatălui Acela L-a făcut cunoscut

VEn avrch| h=n o logoj( kai o` logoj h=n proj ton qeon( kai qeoj h=n o logojAring 2 ou-toj h=n evn avrch| proj ton qeonAring 3 panta diV auvtou evgeneto( kai cwrij auvtou evgeneto ouvde e[nAring o] gegonen 4 evn auvtw| zwh h=n( kai h` zwh h=n to fwj twn avnqrwpwn 5 kai to fwj evn th| skotia| fainei( kai h skotia auvto ouv katelabenAring6 VEgeneto anqrwpoj( avpestalmenoj para qeou( onoma auvtw| VIwannhj 7 ou-toj h=lqen eivj marturian i[na marturhsh| peri tou fwtoj( i[na pantej pisteuswsin diV auvtouAring 8 ouvk h=n evkeinoj to fwj( avllV i[na marturhsh| peri tou fwtojAring 9 +Hn to fwj to avlhqinon( o] fwtizei panta anqrwpon( evrcomenon eivj ton kosmonAring 10 evn tw| kosmw| h=n( kai o kosmoj diV auvtou evgeneto( kai o` kosmoj auvton ouvk egnwAring 11 eivj ta idia h=lqen( kai oi` idioi auvton ouv parelabonAring 12 o[soi de elabon auvton( edwken auvtoij evxousian tekna qeou genesqai( toij pisteuousin

110

eivj to onoma auvtou( 13 oi] ouvk evx aimatwn ouvde evk qelhmatoj sarkoj ouvde evk qelhmatoj avndroj avllV evk qeou evgennhqhsanAring 14 Kai o logoj sarx evgeneto kai evskhnwsen evn h`min( kai evqeasameqa thn doxan auvtou( doxan wj monogenouj para patroj( plhrhj caritoj kai avlhqeiajAring 15 VIwannhj marturei peri auvtou kai kekragen legwn ou-toj h=n o]n ei=pon o ovpisw mou evrcomenoj emprosqen mou gegonen( o[ti prwtoj mou h=nAring 16 o[ti evk tou plhrwmatoj auvtou h`meij pantej evlabomen kai carin avnti caritoj 17 o[ti o nomoj dia Mwusewj evdoqh( h` carij kai h` avlhqeia dia VIhsou Cristou evgenetoAring 18 Qeon ouvdeij e`wraken pwpote monogenhj qeoj o wn eivj ton kolpon tou patroj evkeinoj evxhghsatoAring

Icircn intenŃia Sf Ioan Evanghelistul sunt cacircteva lucruri esenŃiale pe care le expune şi le subliniază icircn Prolog prin discursul despre Cuvacircntul

Primul dintre toate este existenŃa din veci a Cuvacircntului şi relaŃia sa cu Dumnezeu Tatăl Cuvacircntul există dintotdeauna El participă la facerea lumii Toate sunt făcute prin El El are viaŃă icircn sine şi viaŃa Lui este cea ce dă viaŃă lumii şi luminează lumea

Icircn fine al doilea accent este pus pe icircntruparea reală a Cuvacircntului Şi Cuvacircntul trup s-a făcut

Ceea ce aş reŃine din multele aspecte pe care le pune icircn discuŃie Prologul este relaŃia dintre Cuvacircntul-Fiu şi Dumnezeu-Tatăl Chiar icircn debutul Prologului sunt afirmate

- existenŃa de sine a Cuvacircntului prin enunŃul La icircnceput era Cuvacircntul - alteritatea Cuvacircntului faŃă de Dumnezeu prin enunŃul Şi cuvacircntul era la

Dumnezeu - identitatea sau unitate dintre Cuvacircntul şi Dumnezeu prin enunŃul Şi Cuvacircntul

era Dumnezeu Această imagine este una paradigmatică lucru care va fi reluat şi dezvoltat icircn

cuprinsul Evangheliei RelaŃia dintre Cuvacircntul-Fiul şi Dumnezeu-Tatăl este descrisă icircn termenii alterităŃii şi ai identităŃii icircn egală măsură Teologia Bisericii va dezvolta aceste enunŃuri vorbind despre deofiinŃimea Fiului cu Tatăl Evanghelia după Ioan subliniază vocaŃiile specifice a Fiului şi a Tatălui dar şi unitatea desăvacircrşită dintre aceştia

95 Pnevmatologia Evangheliei după Ioan 951 Introducere Evanghelia după Ioan foloseşte cuvacircntul duh cu mai multe icircnŃelesuri

1 vacircnt suflare de vacircnt Vacircntul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui dar nu ştii de unde vine nici icircncotro se duce Astfel este cu oricine e născut din Duhul (38)

2 lăuntricul omului sufletul lui sensul psihologic Deci Iisus cacircnd a văzut-o placircngacircnd şi pe iudeii care veniseră cu ea placircngacircnd şi ei a suspinat cu duhul şi S-a tulburat icircntru Sine (1133 Vezi şi 1321)

3 Duhul care va fi dat Apostolilor numit Duhul adevărului (1417 1526) sau Macircngacircietorul

4 Duh este Dumnezeu (424)

111

952 FăgăduinŃa trimiterii Duhului Sfacircnt Textele care ne interesează icircn acest context sunt incluse icircn cea de a doua parte a

Evangheliei după Ioan care cuprinde capitolele 13 - 20 (21) Este relevant pentru studiul de faŃă să menŃionăm că unitatea textuală (cap 14-16) din care fac parte textele propuse spre analiză este dominată de atmosfera despărŃirii Macircntuitorului Hristos de ucenicii Săi Cu puŃin icircnainte de prinderea Sa şi de patimi Macircntuitorul Hristos Ńine să fie icircmpreună cu ucenicii Săi să mănacircnce cu ei ultima cină şi să le spună lucruri extrem de importante dictate de momentul despărŃirii şi de gravitatea evenimentelor iminente ce vor urma icircncepacircnd cu trădarea lui Iuda Iar icircnainte de sărbătoarea Paştilor ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl iubind pe ai Săi cei din lume pacircnă la sfacircrşit i-a iubit Şi făcacircndu-se Cină şi diavolul punacircnd dinainte icircn inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul ca să-L vacircndă (131-2) Gesturile de maximă importanŃă pe care le face Macircntuitorul la această ultimă icircntacirclnire cu ucenicii (vezi spălarea picioarelor ucenicilor) ca şi cuvintele Sale (concentrate pe porunca cea nouă a iubirii) exprimă testamentar esenŃa Evangheliei Sale Sfacircntul Ioan Evanghelistul consemnează un lung şi cuprinzător cuvacircnt de rămas bun al Macircntuitorului către ucenicii Săi (cap14-16) Este vorba de o unitate textuală distinctă care face evidente intenŃiile Sfacircntului Evanghelist33 privitoare la funcŃia acesteia icircn planul general al Evangheliei

Cum era de aşteptat o parte importantă a cuvacircntului are un scop consolator pentru ucenicii care aveau să rămacircnă singuri fără IcircnvăŃătorul lor icircntr-o lume complet ostilă (hellipde vă urăşte pe voi lumea să ştiŃi că pe Mine mai icircnainte de voi M-a uracirct ndash 1518 dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni 1520 hellip vă vor scoate din sinagogi ba chiar vine ceasul cacircnd tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce icircnchinare lui Dumnezeu ndash 162 hellipvoi veŃi placircnge şi vă veŃi tacircngui iar lumea se va bucurahellipvoi vă veŃi icircntristahellip- 1620) Macircntuitorul preicircntacircmpină o situaŃie care era de aşteptat aceea a tulburării ucenicilor icircn faŃa despărŃirii şi a evenimentelor care aveau să urmeze icircn viitorul imediat descoperindu-le semnele bune ce se vor icircntacircmpla cu ei Icircn acest context Macircntuitorul le spune pe de o parte că plecarea Sa la Tatăl nu echivalează cu părăsirea ucenicilor ci va fi una foarte benefică şi folositoare pentru eihellip (hellipsă nu se tulbure inima voastrăhellip Mă duc să vă pregătesc lochellip pentru că acolo unde sunt Eu să fiŃi şi voihellip(142-3) nu vă voi lăsa orfani voi veni la voihellip 14 18) Iar pe de altă parte le făgăduieşte că nu-i va lăsa de fapt singuri ci le va trimite un alt Macircngacircietor

33 ToŃi comentatorii consideră acest fragment unitar din punct de vedere al conŃinutului şi mai ales al funcŃionalităŃii pe care i-o conferă Sfacircntul Evanghelist icircn iconomia de ansamblu a celei de a patra Evanghelii C H Dodd ia icircmpreună cap 13-17 (include aşadar şi rugăciunea arhierească din cap 17) şi le intitulează The Farewell Discourses (op cit pag 390) Icircn DicŃionarul biblic redactat sub coordonarea lui JD Douglas (trad rom La Editura Cartea creştină Oradea 1995 aceeaşi unitate textuală (cap 13-17) este intitulată RevelaŃia lui Iisus către ucenicii Săi icircn contrast cu prima parte a Evangheliei care este intitulată RevelaŃia lui Iisus către lume (cap 1-12) şi icircmpărŃită icircn trei părŃi a Cina Domnului (131-30) b Cuvacircntările de rămas bun (1331-1633) c Rugăciunea lui Iisus pentru ucenici (171-26) Helmut Koester icircntr-o foarte recentă lucrare a sa Introduction to the New Testament volume 2 History and literature of early christianity New York-Berlin 2000 pag 194 include unitatea textuală care ne preocupă icircn partea a doua a evangheliei (cap 1155-1942 The Revelation to the disciples) icircmpărŃindu-o icircn două părŃi cap 131-1431 Last meal and original farewell discourse cap 151-1633 Second dratft of farewell discourse

112

Aşa cum se icircntacircmplă şi cu celelalte teme ale discursului de rămas bun34 Macircntuitorul revine şi asupra temei trimiterii unui alt Macircngacircietor de mai multe ori pe parcursul acestui cuvacircnt al Său (14 15-17 14 25-26 15 26-27 16 7-15) de fiecare dată adăugacircnd informaŃii icircn plus legate mai ales de lucrarea Macircngacircietorului

Aşadar Macircntuitorul Hristos cu puŃin icircnainte de Patimile Sale şi de icircncheierea activităŃii sale publice le făgăduieşte ucenicilor că nu-i va lăsa singuri icircntr-o lume ostilă ci le va trimite un alt Macircngacircietor care să fie cu ei şi să le ofere nu numai macircngacirciere ci o serie icircntreagă de daruri sau puteri care icirci va face capabili nu numai să facă faŃă ostilităŃii lumii ci mai ales să propovăduiască cu putere şi eficienŃă Evanghelia Acest Macircngacircietor este Duhul Sfacircnt cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi pe care Macircntuitorul Hristos icircl numeşte icircn mod explicit icircn acest context (1426 Dar Macircngacircietorul Duhul Sfacircnthellip) şi a cărui prezenŃă fusese semnalată cu deosebire la Botezul Domnului (Ioan 13233 Peste Care vei vedea Duhul coboracircndu-Se şi rămacircnacircnd peste El Acela este Cel ce botează cu Duh Sfacircnt) şi despre care Macircntuitorul Hristos vorbise şi icircn alte racircnduri Nu există nici o icircndoială asupra faptului că Sfacircntul Evanghelist Ioan la momentul scrierii Evangheliei sale vorbeşte deja icircn deplină cunoştinŃă de cauză privitor la Duhul Sfacircnt Icircntre desele comentarii personale pe care acesta le inserează icircn cuvacircntările Macircntuitorului Hristos se numără şi unul prin care exprimă această certitudine Iar aceasta (hellipracircuri de apă vie vor curge din pacircntecele luihellip) a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred icircn El Căci icircncă nu era (dat) Duhul pentru că Iisus icircncă nu fusese preaslăvit (Ioan 739) AfirmaŃia Sfacircntului Ioan este icircn deplin consens cu făgăduinŃa Macircntuitorului Hristos privind trimiterea Macircngacircietorului şi cu icircmplinirea acestei făgăduinŃe consemnată de cartea Faptele Apostolilor (cap 2)

Anticipacircnd analiza pe care o vom aplica acestor texte din perspectiva temei prezentei lucrări vom remarca faptul că Macircngacircietorul făgăduit Apostolilor de Macircntuitorul este numit aici caracteristic Duhul Adevărului de trei ori (Ioan 1417 1526 1613) ceea ce trimite la funcŃia fundamentală ermineutică a Duhului Sfacircnt Vom detalia acest aspect puŃin mai jos Fără să păşim pe terenul discursului teologic dogmatic vom reŃine la o primă lectură a textelor luate icircn discuŃie o foarte clară expunere a relaŃiilor dintre Tatăl Fiul şi Sfacircntul Duh ceea ce icircn termeni dogmatici numim relaŃiile inter-trinitare Icircn afirmaŃii repetate dar şi diferite apare exprimată unitatea dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi şi faptul că icircn lucrarea unei dintre Acestea sunt prezente şi celelalte două deşi este particularizată contribuŃia specifică a fiecăruia Astfel putem enumera următoarele situaŃii descoperite de discursul Macircntuitorului Hristos icircn ceea ce priveşte relaŃiile inter-treimice şi venirea Macircngacircietorului

a Duhul Sfacircnt este dat de Tatăl Apostolilor icircn urma rugăminŃii Fiului (1416) b Duhul Sfacircnt va fi trimis de Tatăl icircn numele Fiului (1426) c Macircngacircietorul va fi trimis de Fiul de la Tatăl din care şi purcede (1526) d Duhul Sfacircnt va veni trimis de Fiul Apostolilor icircntrucacirct şi numai după ce

Fiul se duce la Tatăl (16 7) Icircn acelaşi sens putem menŃiona şi cuvintele Macircntuitorului Hristos care vorbesc

despre lucrarea Duhului Sfacircnt Aceasta este de asemenea icircn stracircnsă legătură şi icircn

34 Caracteristică a stilului Sfacircntului Evanghelist Ioan această prezentare icircn spirală a diferitelor teme abordate este identificată icircn mai toate discursurile Macircntuitorului icircn forma prezentată de Evanghelia a patra Este un element care face ca textul şi conŃinutul Evangheliei să fie mai greu de analizat şi de memorat

113

continuarea firească a lucrării Fiului ba mai mult chiar neseparată de lucrarea Macircntuitorului şi lucrarea amacircndurora este la racircndul ei icircn legătură cu cea a Tatălui

a Duhul Sfacircnt icirci va icircnvăŃa pe ucenici toate şi le va aduce aminte de toate cele despre care le-a vorbit Iisus acestora (1426)

b Duhul va mărturisi despre Fiul (1526) c Duhul Sfacircnt care va călăuzi pe ucenici la tot adevărul nu va vorbi

de la Sine ci din ceea ce este al Fiului va lua şi va vesti de fapt din ceea ce este comun Tatălui şi Fiului pentru că toate cele ce are Tatăl sunt şi ale Fiului (1613-15) Este de fapt vorba despre o icircmpreună-lucrarea care decurge firesc din starea de

icircmpreună-sălăşluire a tuturor icircn fiecare dintre cele trei Persoane treimice stare pe care o icircnfăŃişează Macircntuitorul icircn termeni foarte clari cel puŃin icircn ceea ce priveşte pe Tatăl şi pe Fiul CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine (1411) Aşadar Cei doi sunt una atacirct icircn Tatăl cacirct şi icircn Fiul Deşi nu spune icircn mod expres acelaşi lucru şi despre Duhul unitatea Acestuia cu Tatăl şi cu Fiul este presupusă de multe din afirmaŃiile cuprinse icircn textele noastre Vezi purcederea de la Tatăl (1526) faptul că nu va vorbi de la Sine ci din cele pe care le aude de la Fiul ndash auzirea aceasta trimite tot la o vecinătatemdashintimitate foarte stracircnsă (1613) faptul că Duhul va vesti din lucrurile comune Tatălui şi Fiului (1615) trimite din nou la unitatea celor trei Persoane dumnezeieşti care nu poate fi icircnŃeleasă decacirct icircn termenii exprimaŃi de Macircntuitorul adică ai icircmpreună-sălăşluirii celor trei icircn fiecare dintre Persoanele treimice icircn parte35

Icircn acelaşi context Macircntuitorul vorbeşte despre faptul că icircn anumite condiŃii foarte concrete Apostolii icircnşii pot şi vor ajunge icircntr-o relaŃie cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfacircnt asemănătoare cu aceea care dintre Persoanele dumnezeieşti Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi (1420)hellip Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el (1423) CondiŃiile despre care vorbeam sunt cele care privesc icircmplinirea poruncilor lui Hristos păzirea cuvacircntului Său ceea ce se traduce prin starea de iubire faŃă de El Iubire este aşadar cale suportul ca şi conŃinutul stării de icircmpreună-sălăşluire a stării de unire dintre Persoanele dumnezeieşti dar şi dintre Dumnezeu şi oameni

Dacă este să reŃinem ideile principale ale fragmentelor care se referă la făgăduinŃa trimiterii Sfacircntului Duh prima dintre acestea este legată de rolul consolator icircncurajator al făgăduinŃei trimiterii Duhului Sfacircnt icircn condiŃiile icircn care Apostolii se confruntă cu despărŃirea de IcircnvăŃătorul lor Cel mai important lucru pe care trebuia să-l afle ucenicii este acela că de fapt prin plecarea Macircntuitorului ei nu vor rămacircne singuri El pleacă icircntr-un anume fel () de la ei la Tatăl dar ei nu vor rămacircne singuri pentru că le va trimite pe Duhul Sfacircnt adică un alt Macircngacircietor PrezenŃa Duhului alături de ei nu va mai fi una trecătoare aşa cum li s-a părut a fi cea a Macircntuitorului Hristos ci va fi pacircnă la sfacircrşitul veacurilor hellip alt Macircngacircietor vă va da vouă ca să fie cu voi icircn veac (1416) Va rămacircne la voi (1417) icirci asigură Macircntuitorul icircn replică la faptul că El pleacă de la ei Şi icircncă un amănunt extrem de semnificativ asupra căruia vom reveni acela că modul de prezenŃă al Duhului va fi diferit de cel de pacircnă atunci al Fiului Duhul va fi icircn ei (1417) adică icircnlăuntrul lor nu va mai fi vorba de o prezenŃă exterioară sau alăturată aşa cum fusese prezenŃa Macircntuitorului Hristos pacircnă la IcircnălŃarea la cer

35 Părintele Dumitru Stăniloae numeşte această relaŃie bdquointerioritate reciprocărdquo (vezi nota 1676 din Sf Chiril al Alexandriei Comentariu la Evanghelia după Ioan pag 883)

114

Această este o primă idee centrală a discursului Macircntuitorului despre făgăduinŃa şi trimiterea altui Macircngacircietor revelatoare şi pentru conŃinutul lucrării Duhului Sfacircnt cel mai important aspect este acela că ei nu vor rămacircne singuri ci vor beneficia de prezenŃa permanentă a altui Macircngacircietor ndash şi icircncă de o prezenŃă mult mai apropiată şi mai accesibilă din moment ce le va fi lăuntrică ndash şi bineicircnŃeles de tot ceea ce decurge din această prezenŃă icircntacirci de toate macircngacirciere şi icircncurajare icircntr-o lume ostilă lor şi lui Dumnezeu

953 Lucrarea ermineutică a Duhului Sfacircnt O a doua idee principală dezvoltată icircn aceste fragmente pe care le abordăm

unitar este aceea care priveşte direct studiul nostru de faŃă Este vorba de funcŃia ermineutică a Duhului adică a contribuŃiei Duhului Sfacircnt la icircnŃelegerea lucrurilor dumnezeieşti a iconomiei dumnezeieşti a persoanei şi a lucrării Macircntuitorului Hristos care aşa cum ne sunt lucrurile prezentate de Macircntuitorul icircn acest context va fi lucrarea fundamentală a Duhului Prin funcŃia ermineutică icircnŃelegem lucrarea prin care Duhul Sfacircnt icirci va ajuta pe Apostoli să icircnŃeleagă lucrurile sau tainele dumnezeieşti despre care icircn parte le-a vorbit Hristos sau pe cele pe care Duhul Icircnsuşi le va descoperi acestora

Aici vom trece numai icircn revistă cuvintele prin care Macircntuitorul Hristos indică sau vorbeşte despre ceea ce noi am numit funcŃia ermineutică a Duhului Sfacircnt

a Caracterizarea Duhului ca Macircngacircietor (41626 1526 167) aşa cum vom vedea trimite implicit la lucrarea lui ermineutică b Caracterizarea Duhului ca Duh al Adevărului de trei ori icircn textele studiate (1417 1526 1613) trimite evident la lucrarea ermineutică a Acestuia Cea mai elementară icircnŃelegere a acestei sintagme este aceea conform căreia Duhul este cel care exprimă sau face cunoscut Adevărul Vom reveni icircn detaliu asupra acestei teme c Acela vă va icircnvăŃa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (1426) d Acela va mărturisi despre Mine (1526) Mărturisirea sau mărturia despre Hristos a Duhului implică actul explicitării şi al icircnŃelegerii corecte şi complete a persoanei şi lucrării Acestuia e Şi El venind va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată (168) A vădi icircnseamnă a face evident deci inteligibil accesibil oricui sau măcar unora dintre oameni f Iar cacircnd va veni Acela Duhul Adevărului vă va călăuzi la tot adevărul (1613) Fraza este rostită de Macircntuitorul icircn completarea afirmaŃiei conform căreia mai are multe de spus ucenicilor dar aceştia nu le pot purta Duhul va fi cel care va completa lucrarea Macircntuitorului de descoperire g hellipcacircte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti (1614) Vestirea celor viitoare este una din lucrările Duhului care presupune concomitent şi icircnlesnirea sau intermedierea icircnŃelegerii celor vestite aşa cum vom vedea Şi numai din această prezentare schematică icircnainte chiar de analiza icircn detaliu a

informaŃiilor cuprinse de aceste texte reiese că funcŃia ermineutică a Duhului Sfacircnt constituie o lucrare esenŃială a Acestuia conform celor spuse despre El de Macircntuitorul Hristos şi consemnate de Sfacircntul Evanghelist Ioan

115

96 ViaŃa veşnică icircn Evanghelia după Ioan

ViaŃa veşnică este una din temele centrale din Evanghelia după Ioan Dacă icircn Evangheliile sinoptice tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului Hristos este IcircmpărăŃia cerurilor icircn Evanghelia după Ioan tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului este viaŃa veşnică Lucrul acesta poate fi observat la o elementară lectură dar este dovedit şi de o perspectivă statistică Statistic vorbind icircn Evanghelia după Ioan este folosită noŃiunea de viaŃă de 55 de ori de 33 de ori viaŃa - ζωη de 16 ori a vieŃui - ζην de 3 ori a da viaŃă - ζωοποιω

Scopul scrierii Evangheliei după cum consemnează Sf Ioan icircnsuşi este chiar viaŃa veşnică Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui (2031) De fapt scopul icircntrupării Fiului lui Dumnezeu este viaŃa lumii Eu am venit ca (lumea) viaŃă să aibă şi din belşug să aibă (1010)

ViaŃa este o temă fundamentală a Evangheliei după Ioan Cuvacircntul viaŃă este folosit ca atare (ζωη de 19 ori) sau icircnsoŃit de adjectivul veşnic viaŃa veşnică (ζωη αιωνιος de 17 ori) Sensul icircnsă este acelaşi icircn ambele cazuri Şi atunci cacircnd nu este determinat de adjectivul veşnic cuvacircntul viaŃă se referă icircn Evanghelia după Ioan tot la viaŃa veşnică Termenii aparŃin vocabularului comun al Bisericii primare Sfacircntul Ioan spre deosebire de ceilalŃi autori nou-testamentari preferă expresia viaŃa veşnică

Ce icircnŃelege Sf Ev Ioan prin viaŃă

Un lucru este sigur Anume acela că icircnŃelege ceva deosebit de ceea ce icircnŃelegem noi prin viaŃa aceasta care ne este accesibilă şi de ceea ce icircnŃelegeau contemporanii Macircntuitorului Hristos Cacircnd Macircntuitorul spune Eu am venit ca voi să aveŃi viaŃă fără să adauge vreun calificativ determinant se referă evident la ceva deosebit de viaŃa obişnuită de care oamenii beneficiau deja şi prin urmare nu mai era nevoie să le-o aducă cineva

Cacircnd substantivul viaŃă este icircnsoŃit de adjectivul veşnic atunci lucrurile par a fi clare pentru că viaŃa veşnică este diferită de viaŃa obişnuită de fiecare zi Dar icircn aproape jumătate din cazuri este folosit substantivul viaŃă fără nici un adjectiv

O simplă lectură a textelor icircn care este folosit substantivul viaŃă fără adjectivul veşnică ne conduce la concluzia că niciodată substantivul viaŃă nu este folosit cu sensul comun nu se referă la viaŃa naturală sau biologică ci are sensul de viaŃă prin excelenŃă viaŃă adevărată viaŃă desăvacircrşită care nu poate fi stricăcioasă adică perisabilă şi nici limitată de timp de aceea cel mai potrivit este să fie numită viaŃă veşnică

Această viaŃă este prezentată icircn evident contrast cu viaŃa materială care se sfacircrşeşte prin moarte Aceasta este pacircinea care s-a pogoracirct din cer nu precum au macircncat părinŃii voştri mana şi au murit Cel ce mănacircncă această pacircine va trăi icircn veac (658) Există o hrană care asigură viaŃa materială Aceasta este hrana care provine din resursele naturale pacircine apa şi chiar lumina sau aerul Dar acestea sunt resurse pentru o viaŃă trecătoare limitată care sfacircrşeşte prin moarte Dar există şi o altă hrană la fel de reală deşi nu materială care provine nu din resursele lumii acesteia ci de la Dumnezeu icircnsuşi

116

Această hrană alimentează şi asigură viaŃa prin excelenŃă viaŃa adevărată sau deplină viaŃa nestricăcioasă sau veşnică Această hrană este numită şi ea plecacircndu-se de la hrana materială folosindu-se un adjectiv pentru a consemna contrastul sau diferenŃa pacircinea vieŃii (651) apa vie (410) lumina vieŃii (812) cuvintele vieŃii (668) PărinŃii voştri au macircncat mană icircn pustie şi au murit Pacircinea care se coboară din cer este aceea din care dacă mănacircncă cineva nu moare (649-50) LucraŃi nu pentru macircncarea cea pieritoare ci pentru macircncarea ce rămacircne spre viaŃa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl (627) Această hrană vine de la Dumnezeu bdquocoboară din cerrdquo Căci pacircinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaŃă lumii (633) Aceasta este pacircinea care s-a pogoracirct din cer nu precum au macircncat părinŃii voştri mana şi au murit Cel ce mănacircncă această pacircine va trăi icircn veac (658) Hrana aceasta care vine din cer este diferită de mana care au primit-o iudeii icircn pustie Aceea era de natură creată era o hrană care Ńinea tot de lumea aceasta deşi era dată icircn mod minunat de Dumnezeu Ea hrănea viaŃa aceasta stricăcioasă care avea să sfacircrşească icircn moarte Hrana cea spre viaŃă este cerească prin excelenŃă şi hrăneşte spre viaŃa cea nestricăcioasă şi veşnică

Macircntuitorul este foarte clar şi ferm Nu lasă loc nici unei confuzii Spune iudeilor că El este această pacircine El este hrana cea cerească pacircinea cea cerească cea care asigură viaŃa veşnică Eu sunt pacircinea vieŃii cel ce vine la Mine nu va flămacircnzi şi cel ce crede icircn Mine nu va icircnseta niciodată(635 648) Eu sunt pacircinea cea vie care s-a pogoracirct din cer Cine mănacircncă din pacircinea aceasta viu va fi icircn veci (651)

Acesta este totuşi un limbaj figurat de aceea Macircntuitorul insistă cu mai multe clarificări şi precizări Iar pacircinea pe care Eu o voi da pentru viaŃa lumii este Trupul Meu(651)

Icircn consecinŃă Cel ce mănacircncă Trupul Meu şi bea Sacircngele Meu are viaŃă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi (654) Şi le-a zis Iisus Adevărat adevărat zic vouă dacă nu veŃi macircnca Trupul Fiului Omului şi nu veŃi bea Sacircngele Lui nu veŃi avea viaŃă icircn voi (653) cel ce Mă mănacircncă pe Mine va trăi prin Mine(657)

Macircntuitorul Icircnsuşi insistă icircn a semnala diferenŃa icircntre hrana aceasta care vine din cer pe care o numeşte adevărată şi hrana pe care o furnizează lumea creată Trupul Meu este adevărată macircncare şi sacircngele Meu adevărată băutură (655) Cine va macircnca şi va bea această hrană cerească nu va flămacircnzi şi nu va icircnseta niciodată (635)

Am citat din binecunoscutul discurs euharistic al Macircntuitorului Hristos consemnat de Sfacircntul Evanghelist Ioan icircn capitolul al şaselea al Evangheliei sale Concluzia acestui discurs este chemarea oamenilor de a se hrăni cu Trupul şi Sacircngele Domnului de a se hrăni cu Hristos Icircnsuşi Aceasta este Dumnezeiasca Icircmpărtăşanie Macircntuitorul Hristos se referă la Taina Euharistică pe care El Icircnsuşi o oferă Bisericii pacircinea şi sacircngele euharistic devin prin lucrarea Duhului Sfacircnt Trupul şi Sacircngele Domnului Iisus Hristos

Dar nu numai atacirct Mai sunt şi alte căi de a ne hrăni cu hrană cerească despre care vorbeşte Evanghelia după Ioan

Tot Evanghelia după Ioan se vorbeşte despre o hrănire cu cuvintele lui Hristos Duhul este cel ce dă viaŃă trupul nu foloseşte la nimic Cuvintele pe care vi le-am spus

117

sunt duh şi sunt viaŃă (663) Simon Petru I-a răspuns Doamne la cine ne vom duce Tu ai cuvintele vieŃii celei veşnice (668)

Mai este o icircmpărtăşire de Hristos ca lumină Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicacircnd Eu sunt Lumina lumii cel ce Icircmi urmează Mie nu va umbla icircn icircntuneric ci va avea lumina vieŃii (812)

După cum mai există icircncă o icircmpărtăşire cu Hristos aceea prin icircmplinirea poruncilor lui Dumnezeu Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine ci Tatăl care M-a trimis Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc Şi ştiu că porunca Lui este viaŃa veşnică Deci cele ce vorbesc Eu precum Mi-a spus Mie Tatăl aşa vorbesc (12 49-50) Icircn acelaşi sens Macircntuitorul vorbeşte despre urmarea Sa A-L urma pe Hristos este iarăşi o cale similară de a te icircmpărtăşi de El Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine Şi Eu le dau viaŃă veşnică şi nu vor pieri icircn veac şi din macircna Mea nimeni nu le va răpi (1027-28) cel ce Icircmi urmează Mie nu va umbla icircn icircntuneric ci va avea lumina vieŃii (812)

CondiŃia primordială de a ajunge să te hrăneşti din Hristos este credinŃa icircn El CredinŃa este condiŃia fără de care nu se poate viaŃă veşnică Ca tot cel ce crede icircn El să nu piară ci să aibă viaŃă veşnică (315) Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Fiul Său pentru ca tot cel ce crede icircn EL să aibă viaŃă veşnică (316) vezi şi 640 47 1125 2031)

Acest adevăr fundamental este un fel de leit-motif pe care-l icircntacirclnim peste tot icircn Evanghelia după Ioan cel ce crede icircn Mine chiar dacă va muri va trăi (1125)

Ce este viaŃa veşnică de fapt Icircn ce constă viaŃa veşnică Ne răspunde iarăşi Evanghelia după Ioan Şi aceasta este viaŃa veşnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (173) De fapt Hristos Icircnsuşi este viaŃa cea adevărată deplină veşnică (146) El este asemenea Tatălui izvorul prin excelenŃă al vieŃii pentru că are principiul vital icircn Sine Căci precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine (526) Numai Dumnezeu are principiul vital icircn Sine ViaŃa adevărată este cea care are principiul vital icircn sine lucru posibil numai pentru Dumnezeu Oamenii pot dobacircndi viaŃa prin icircmpărtăşire de viaŃa lui Dumnezeu prin participarea la viaŃa dumnezeiască Iar participarea este posibilă prin căile la care ne-am referit mai sus

ViaŃa veşnică nu este viaŃa care icircncepe după moarte ci este viaŃa cea adevărată la care poate participa orice om crezacircnd icircn Hristos şi icircmpărtăşindu-se de El

97 Cunoaşterea lui Dumnezeu icircn Evanghelia după Ioan

O altă temă teologică importantă care se află icircn centrul preocupărilor Sf Ev Ioan este cunoaşterea lui Dumnezeu Prima dovadă icircn acest sens sunt referirile foarte frecvente la acest subiect Sf Ioan nu foloseşte substantivul cunoaştere (γνωσις) nici măcar o singură dată Dar este folosit foarte mult verbul a cunoaşte fie icircn varianta verbului γινωσκειν fie a verbului ειδεναι care par a fi sinonime deşi icircn limba romacircnă pot fi traduse diferit cu semnificaŃii sensibil diferite a cunoaşte şi respectiv a şti Statistica ne spune că sunt 75 de folosiri ale acestor două verbe 50 de folosiri ale verbului γινωσκειν şi 25 de folosiri ale verbului ειδεναι

118

Ambele verbe sunt cunoscute la vremea aceea cu referire la cunoaşterea umană la actul uman de cunoaştere Caracteristic pentru Sf Ioan este faptul că aceste verbe se referă şi la cunoaşterea persoanelor dumnezeieşti la cunoaşterea lui Dumnezeu a relaŃiilor dintre persoanele dumnezeieşti şi icircn special cu referire la prezenŃa şi lucrarea Macircntuitorului Hristos icircn lume

Există o dezbatere icircn literatura de specialitate cu privire la contextul gnoseologic din care icircşi extrage Sf Ioan sensul acestor verbe Şi aceasta pentru că lumea antică consemnează cel puŃin două gnoseologii sensibil diferite cea greacă şi cea iudaică Preluacircnd problema de la cunoscutul teolog protestant german R Bultmann exegetul englez CH Dodd propune a se lua icircn calcul următoare diferenŃă de icircnŃelegere a actului cunoaşterii icircntre lumea iudaică şi lumea greacă

Pentru greci cunoaşterea presupunea un proces asemănător cu vederea şi analiza de la distanŃă a obiectului de cunoscut Acesta este localizat ca exterior de către subiectul cunoscător contemplat observat icircn caracteristicile lui Subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut stau faŃă icircn faŃă

Pentru iudei cunoaşterea este rezultatul unei experienŃe directe pe care o face subiectul cunoscător icircn legătură cu obiectul de cunoscut Cunoaşterea presupune o relaŃie directă un contact direct icircntre subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut subiectul trăieşte obiectul de cunoscut Iată cacircteva exemple DispreŃuit era şi cel din urmă dintre oameni om al durerilor şi cunoscător al suferinŃei unul icircnaintea căruia să-Ńi acoperi faŃa dispreŃuit şi nebăgat icircn seamă (533) El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate cacircte preŃuieşte (2020) A cunoaşte icircnseamnă a face experienŃa lucrului de cunoscut a trăi realitatea respectivă a simŃi acea realitate

Venind acum la domeniul gnoseologiei teologice a cunoaşte pe Dumnezeu pentru greci icircnsemna a contempla realitatea ultimă raŃiunea ultimă de a fi a lumii iar pentru iudei icircnsemna a-L recunoaşte şi a-L icircntacirclni icircn lucrurile Lui precum şi a răspunde la chemările Lui intracircnd astfel icircn relaŃie cu El Pentru greci cunoaşterea presupune observare şi reflecŃie iar pentru iudei cunoaşterea presupune participare şi simŃire

Cacirct priveşte Evanghelia după Ioan exegeŃii au opinii diferite unii susŃinacircnd că aceasta are mai curacircnd icircn vedere contextul iudaic alŃii contextul grec iar alŃii (ca CK Barrett p162) că Ioan are icircn vedere atacirct contextul iudaic cacirct şi pe cel grecesc

Istoria vechi-testamentară consemnează o relaŃie foarte complexă icircntre Dumnezeu şi poporul ales Icircn cadrul acestei relaŃii se realizează cunoaşterea Dumnezeu cunoaşte pe poporul Israel iar poporul icircl cunoaşte pe Dumnezeu din manifestările Sale către el Cunoaşterea poporului de către Dumnezeu Icircnsuşi include alegerea şi purtarea Lui de grijă Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pămacircntului (Amos 32) Cunoaşterea lui Dumnezeu de către oameni de poporul ales presupune nu numai o percepŃie neutră şi obiectivă a existenŃei Sale ci o relaŃie stracircnsă de ascultare şi de icircncredere de slujire şi de icircnchinare o relaŃie care include şi neascultarea şi sancŃiunea Şi nu se vor mai icircnvăŃa unul pe altul şi frate pe frate zicacircnd CunoaşteŃi pe Domnul că toŃi de la sine Mă vor cunoaşte de la mic pacircnă la mare zice Domnul pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni (Ieremia 3134) Acest sens al cunoaşterii pare a fi decisiv pentru Sf Ioan Evanghelistul

119

Iisus Icircnsuşi cunoaşte pe Tatăl şi această cunoaştere rezultă din relaŃia Sa cu Tatăl care este o relaŃie de iubire de ascultare desăvacircrşită de voinŃă şi de icircncredere reciprocă Este o cunoaştere reciprocă Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl (Ioan 1015 vezi şi 1725) Eu Icircl ştiu (cunosc) pe El căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine (Ioan 729 vezi şi 855)

Oamenii icircl pot cunoaşte pe Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos tot icircn cadrul unei relaŃii directe Dacă veŃi rămacircne icircn cuvacircntul Meu sunteŃi cu adevărat ucenici ai Mei Şi veŃi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi (8 31-32 Vezi şi 17825 104 1515) Dacă M-aŃi fi cunoscut pe Mine şi pe Tatăl Meu L-aŃi fi cunoscut dar de acum Icircl cunoaşteŃi pe El şi L-aŃi şi văzut (147) Iisus i-a zis De atacircta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut Filipe Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl Cum zici tu Arată-ne pe Tatăl (149 vezi şi 12 45) Icircn ultimul text cunoaşterea este asociată cu vederea lucru caracteristic grecilor

Icircn acelaşi timp Evanghelia după Ioan afirmă şi că hellip pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni vreodată Fiul Cel Unul-Născut Care este icircn sacircntul Tatălui Acela L-a făcut cunoscut(118) Macircntuitorul insistă şi explică această afirmaŃie NU doar că pe Tatăl L-a văzut cineva decacirct cel ce este de la Dumnezeu Acesta L-a văzut pe Tatăl(646)

Sfacircntul Evanghelist Ioan vorbeşte şi despre vederea slavei dumnezeieşti a Cuvacircntului icircntrupat Şi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircntre noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr (114)

A cunoaşte pe Iisus Hristos icircnseamnă a recunoaşte icircn El pe Fiul lui Dumnezeu icircntrupat Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis (178) RelaŃia stracircnsă dintre Tatăl şi Fiul este şi aceasta obiect al cunoaşterii Iar dacă le fac chiar dacă nu credeŃi icircn Mine credeŃi icircn aceste lucrări ca să ştiŃi şi să cunoaşteŃi că Tatăl este icircn Mine şi Eu icircn Tatăl (1038)

Cunoaşterea lui Dumnezeu implică icircn cele din urmă comuniunea omului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos icircmpărtăşirea sau unirea omului cu Dumnezeu Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi (1420) CondiŃie a acestei comuniuni este iubirea Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el(1423) Este vorba despre o cunoaştere nemijlocită care se datorează comuniunii depline unirii icircmpreună-vieŃuirii deci experienŃei

Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă prin recunoaşterea lui Iisus Hristos ca descoperire reală a lui Dumnezeu recunoaşterea lui Hristos inseparabil dar distinct unit cu Dumnezeu Tatăl şi icircşi află icircmplinirea icircn experienŃa propriei noastre comuniuni sau uniri cu Hristos Cunoaşterea desăvacircrşită este icircn consecinŃă sinonimă cu comuniunea desăvacircrşită sau cu unirea omului cu Dumnezeu Cine ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu experiată ca unire cu Dumnezeu acela are viaŃă veşnică De aceea Macircntuitorul pune semnul egalităŃii icircntre cunoaştere şi viaŃa veşnică Şi aceasta este viaŃa veşnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (173)

120

Cunoaşterea lui Dumnezeu este cum vom vedea legată de credinŃă După cum icircnŃelegerea acestui proces atacirct de complex este sporită dacă cercetăm şi ce ne spune Sf Ioan Evanghelistul despre adevăr

98 CredinŃa icircn Evanghelia după Ioan

CredinŃa este o altă temă teologică centrală icircn Evanghelia după Ioan Ca şi icircn

cazul cunoaşterii nici de data aceasta Sf Ioan nu foloseşte substantivul Este de altfel o caracteristică a stilului Evangheliei după Ioan predilecŃia pentru discursul bazat pe verbe ceea ce icirci şi conferă un dinamism special Folosirea substantivului duce discursul spre abstractizare icircn timp ce verbul trimite la mişcare la lucrare la viaŃă Aşadar substantivul credinŃă - πιστις nu este folosit niciodată icircn timp ce verbul a crede - πιστευειν este folosit de 80 de ori

Verbul a crede este folosit icircn Evanghelia după Ioan cu mai multe sensuri 1 a se icircncrede ndash Şi Iisus nu se icircncredea icircn ei pentru că icirci cunoştea pe ei toŃi

(224) 2 a acorda credit spuselor cuiva minus Femeie crede-mă că vine ceasul cacircnd nici pe

muntele acestahellip (421) CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatălhellip (1411) 3 a crede - cu dativul - hellip au crezut Scripturii şi cuvacircntului pe care icircl spusese

Iisus - kai evpisteusan th| grafh| kai tw| logw| o]n ei=pen o VIhsoujAring (222) Dacă aŃi fi crezut lui Moise aŃi fi crezut şi Mie - eiv gar evpisteuete Mwusei( evpisteuete an evmoi(546)

4 a crede că (πιστευω οτι) minus dacă nu credeŃi că Eu sunthellip(824 vezi şi 1319) Eu am crezut că tu eşti Hristosulhellip(1127 vezi şi 2031) CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine hellip(1411) ca să creadă că Tu m-ai trimis (1142 178) că de la Tatăl a ieşit (1627) că de la Dumnezeu ai ieşit (1430) ConŃinutul credinŃei este acelaşi cu conŃinutul cunoaşterii Nu este de mirare că aceste două verbe πιστευειν şi γινωσκειν sunt icircntacirclnite icircmpreună Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu celui viu - kai h`meij pepisteukamen kai evgnwkamen o[ti su ei= o a[gioj tou qeou (669) Este de discutat relaŃia dintre credinŃă şi cunoaştere Poate fi relevantă ordinea celor două verbe icircn frază

5 a crede icircn - πιστευειν εις minus este o formă specifică a Evangheliei după Ioan nu este icircntacirclnită nici icircn literatura greacă extra-biblică şi nici icircn Septuagintă (Cf CH Dodd) Sensul exact este a crede icircn cineva a te icircncrede icircntr-o persoană Să nu se tulbure inima voastră credeŃi icircn Dumnezeu şi credeŃi icircn Mine (141) ConstrucŃia cu εις este foarte frecventă icircn Evanghelia după Ioan

6 a crede icircn numele cuiva - πιστευειν εις το ονοmicroα αυτου (Şi celor cacircŃi L-au primit care cred icircn numele Lui - [Osoi de elabon auvton( edwken auvtoij evxousian tekna qeou genesqai( toij pisteuousin eivj to onoma auvtou( (112) mulŃi au crezut icircn numele Lui văzacircnd minunile pe care le făcea - polloi evpisteusan eivj to onoma auvtou qewrountej auvtou ta shmeia a] evpoiei (223) Cel ce crede icircn El nu este judecat iar cel ce nu crede a şi fost judecat fiindcă nu a crezut icircn numele Celui Unuia-Născut Fiul lui Dumnezeu - o` pisteuwn eivj auvton ouv krinetai o de mh pisteuwn hdh kekritai( o[ti mh pepisteuken

121

eivj to onoma tou monogenouj ui`ou tou qeouAring (318) Cum se poate observa sensul nu este deosebit de construcŃia a crede icircn cineva dar folosirea lui onoma este de remarcat mai ales că este specifică Sfacircntului Ioan şi se datorează predilecŃiei sale pentru nume După cum se ştie icircn lumea semită numele este semnul care recapitulează persoana icircnsăşi aşa cum s-a moştenit şi icircn tradiŃia creştină ConstrucŃia Sf Ioan a fost preluată de Biserică Icircn multe icircmprejurări ca la botezul copilului de ex folosim expresia Se botează robul lui Dumnezeuhellip icircn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfacircntului Duh Aceasta icircnseamnă că cel botezat se supune intră sub stăpacircnirea Prea Sfintei Treimi A crede icircn cineva conŃine o nuanŃă pe care nu o poate exprima verbul a cunoaşte şi anume a-L recunoaşte pe Dumnezeu ca Stăpacircn şi a te supune voinŃei Lui LA fel icircn cazul Macircntuitorului Hristos a crede icircn El icircnseamnă a-L recunoaşte ca Fiul al lui Dumnezeu

7 a crede ndash icircn sens absolut Există texte icircn care verb ul a crede este folosit singur Acesta a venit spre mărturiehellip Ca toŃi să creadă prin el (17) M-aŃi şi văzut şi nu credeŃi (636) Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu (1140) Un fragment icircntreg este semnificativ pentru acest sens al verbului a crede Este vorba de Ioan 2025-29 Deci au zis lui ceilalŃi ucenici Am văzut pe Domnul Dar el le-a zis Dacă nu voi vedea icircn macircinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu icircn semnul cuielor şi dacă nu voi pune macircna mea icircn coasta Lui nu voi crede Şi după opt zile ucenicii Lui erau iarăşi icircnăuntru şi Toma icircmpreună cu ei Şi a venit Iisus uşile fiind icircncuiate şi a stat icircn mijloc şi a zis Pace vouă Apoi a zis lui Toma Adu degetul tău icircncoace şi vezi macircinile Mele şi adu macircna ta şi o pune icircn coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios A răspuns Toma şi I-a zis Domnul meu şi Dumnezeul meu Iisus I-a zis Pentru că M-ai văzut ai crezut FericiŃi cei ce n-au văzut şi au crezut

Se vorbeşte despre o relaŃie icircntre credinŃă şi vedere Există o vedere fără credinŃă MulŃi dintre contemporanii Macircntuitorului Hristos vedeau dar nu credeau icircn ceea ce vedeau Vederea simplă icircnsoŃită de credinŃă conduce pe om la o vedere mai profundă la icircnŃelegere Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu (1140) CredinŃa este şi ea un fel de vedere Cacircnd Hristos era printre oameni credinŃa icircnsemna să vezi slava Lui să icircnŃelegi şi să recunoşti dumnezeirea Lui icircn prezenŃa Sa omenească Pentru Sf Ioan Evanghelistul a crede icircn Hristos icircnseamnă a cunoaşte a recunoaşte a vedea pe Dumnezeu icircn persoana istorică a lui Hristos Această credinŃă este premisă şi cale a vieŃii veşnice Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui (2031)

99 Despre adevăr icircn Evanghelia după Ioan

Legată de tema cunoaşterii şi a credinŃei este tema adevărului Şi veŃi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi kai gnwsesqe thn avlhqeian( kai h avlhqeia evleuqerwsei umajAring (832)

Sf Ioan Teologul foloseşte foarte frecvent icircn Evanghelia sa adjectivul adevărat icircn cele două forme ale sale αληθης şi αληθινος

122

Prima formă αληθης icircnseamnă adevărat icircn sensul de conform cu realitatea cu faptele icircn opoziŃie cu mincinos - ψευδης Toate cacircte a spus Ioan despre Acesta erau adevărate - panta de o[sa ei=pen VIwannhj peri toutou avlhqh h=nAring (1041)

Cea de a doua formă αληθινος icircnseamnă adevărat icircn opoziŃie cu iluzoriu aparent nedeplin nedesăvacircrşit Vezi lumina cea adevărată - to fwj to avlhqinon (19) pacircinea cea adevărată - ton arton ton avlhqinon (632) judecata cea adevărată - h` krisij h avlhqinh (816) adevăraŃii icircnchinători - oi` avlhqinoi proskunhtai (423) Adevăratul Dumnezeu ton monon avlhqinon qeon (173) viŃa cea adevărată h` ampeloj h` avlhqinh (151) De observat că acest adjectiv este folosit icircn toate cazurile de mai sus pentru realităŃile dumnezeieşti subliniind un lucru esenŃial pentru Evanghelia după Ioan Adevărat la modul deplin ceea ce există cu adevărat este Dumnezeu Icircnsuşi şi tot ceea ce vine direct de la El Aici adjectivul adevărat are sensul absolut aplicat exclusiv lui Dumnezeu şi lucrărilor lui icircn contrast cu lumea şi cu cele lumeşti Adevărata lumină este cea care izvorăşte direct din Dumnezeu Pacircinea cea adevărată nu este cea pe care o facem noi din roadele pămacircntului ci este cea care coboară din cer Judecata adevărată este cea făcută de Dumnezeu prin Fiul Său AdevăraŃii icircnchinători sunt cei care se icircnchină icircn duh adică se icircmpărtăşesc de Duhul lui Dumnezeu Adevăratul Dumnezeu este unul singur cel viu şi lucrător Discursul acesta este icircntacirclnit peste tot icircn Evanghelia după Ioan

Există situaŃii cacircnd adjectivul adevărat icircn prima lui formă αληθης să icircnsumeze cele două sensuri acela de real ca raportare la existenŃă conformă cu realitatea şi de real icircn opoziŃie cu iluzoriu sau aparent sau metaforic Trupul Meu este adevărată macircncare şi Sacircngele Meu adevărată băutură h gar sarx mou avlhqhj evstin brwsij( kai to ai-ma mou avlhqhj evstin posijAring (655)

Icircn concordanŃă cu adjectivul αληθινος adevărat substantivul adevărul αληθεια are sensul de adevăr icircn opoziŃie sau icircn contrast cu ceea ce este fals sau amăgitor Substantivul αληθεια - adevărul este folosit de 20 de ori Icircn Evangheliile sinoptice familia de cuvinte care Ńine de adevăr este folosită foarte rar

Adevărul poate fi 1 realitatea icircnsăşi 2 cunoaşterea realităŃii sau reflectarea realităŃii icircn conştiinŃa umană 3 expresia realităŃii icircn termeni filozofici

Icircn Evanghelia după Ioan icircntacirclnim foarte clar expus principiul gnoseologic fundamental pe care icircl va dezvolta Biserica Răsăritului conform căruia adevărul este realitatea icircnsăşi lucrul nu enunŃul despre realitate Icircn limba greacă adevărul este mai curacircnd o categorie intelectuală sau morală La Ioan icircntacirclnim mai curacircnd concepŃia iudaică după care adevărul este lucrul icircn sine acŃiunea icircn sine fapta icircn sine etc

Icircntacirclnim la Ioan o construcŃie literară specifică foarte interesantă care exprimă clar această viziune Este vorba de expresia a face adevărul - ποιω την αληθειαν Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină ca să se arate faptele lui că icircn Dumnezeu sunt săvacircrşite o de poiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeian ercetai proj to fwj( i[na fanerwqh| auvtou ta erga o[ti evn qew| evstin eivrgasmenaAring (321) Faptul că traducătorul romacircn evită folosirea echivalentului exact al verbului grecesc adică a face preferacircnd lucrează ne arată cacirct de neobişnuită este construcŃia chiar şi pentru limba romacircnă

123

Acelaşi icircnŃeles foarte concret şi obiectiv icircl icircntacirclnim şi icircn nenumărate ale texte din Evanghelia după Ioan

Dar vine ceasul şi acum este cacircnd adevăraŃii icircnchinători se vor icircnchina Tatălui icircn duh şi icircn adevăr că şi Tatăl astfel de icircnchinători icircşi doreşte Duh este Dumnezeu şi cei ce I se icircnchină trebuie să I se icircnchine icircn duh şi icircn adevăr 23avlla ercetai w[ra kai nun evstin( o[te oi` avlhqinoi proskunhtai proskunhsousin tw| patri evn pneumati kai avlhqeia| kai gar o pathr toioutouj zhtei touj proskunountaj auvtonAring 24 pneuma o qeoj( kai touj proskunountaj auvton evn pneumati kai avlhqeia| dei proskuneinAring (423-24) Expresia a se icircnchina icircn adevăr este neobişnuită şi pentru limba romacircnă Mai uşor am spune a se icircnchina cu adevărat

SfinŃeşte-i pe ei icircntru adevărul Tău cuvacircntul Tău este adevărul agiason auvtouj evn th| avlhqeia| o logoj o soj avlhqeia evstinAring (1717) Expresia Cuvacircntul tău este adevărul este iarăşi specific lui Ioan Pentru noi mai normal ar fi fost să se spună Cuvacircntul Tău este adevărat

Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit icircn lume ca să dau mărturie pentru adevăr oricine este din adevăr ascultă glasul Meu evgw eivj touto gegennhmai kai eivj touto evlhluqa eivj ton kosmon( i[na marturhsw th| avlhqeia| paj o` wn evk thj avlhqeiaj avkouei mou thj fwnhjAring (1837) Semnalăm icircn continuare exprimări neobişnuite pentru noi dar specifice lui Ioan care pun icircn evidenŃă faptul că adevărul este realitatea icircnsăşi a da mărturie pentru adevăr a fi din adevăr Ceea ce este important icircnsă este tocmai faptul asupra căruia exegeŃii cad de acord că icircn aceste texte Adevărul este Dumnezeu Icircnsuşi A fi din adevăr icircnseamnă a fi de la Dumnezeu A fi din adevăr este sinonim cu a fi de sus a fi de la Duhul ca antonime ale expresiilor a fi din trup a fi din cele de jos a fi din lumea aceasta a fi de la diavolul

Dacă adevărul este realitatea icircn sine atunci icircn sensul lui absolut Adevărul este numai Dumnezeu tocmai pentru că Dumnezeu este existenŃa deplină desăvacircrşită nelimitată veşnică Cacircnd Ioan spune că Iisus a venit să dea mărturie pentru adevăr adică despre ceea ce este cu adevărat despre lumea cu adevărat reală şi deplină despre existenŃa icircn sine care este izvorul tuturor celorlalte existenŃe adică despre Dumnezeu Identificarea adevărului prin excelenŃă cu Dumnezeu şi cu realităŃile dumnezeieşti este foarte fermă şi clară Mai mult este unul din obiectivele centrale ale Evangheliei după Ioan acela de a arăta ce este cu adevărat real şi de a distinge icircntre adevărul deplin care este Dumnezeu şi cele dumnezeieşti şi ceea ce cred oamenii că este adevărul adică lumea creată şi cele lumeşti

Evanghelia după Ioan insistă asupra acestui aspect fundamental Adevărul este Dumnezeu Cunoaşterea lui Dumnezeu este cea care te face liber (vezi 832) Adevărul este realitatea ultimă şi deplină despre care dă mărturie Iisus

Hristos nu dă numai mărturie despre adevăr ci spune despre Sine că este Adevărul Eu sunt calea adevărul şi viaŃa - vegw eivmi h` odoj kai h` avlhqeia kai h` zwh (146) Hristos este cel care dă mărturie despre Dumnezeu-Adevărul dar icircn acelaşi timp este El Icircnsuşi Adevărul pentru că este Dumnezeu Este motivul pentru care chiar icircn acest context Iisus insistă icircn a desluşi relaŃia Sa de unitate desăvacircrşită cu Tatăl Nu crezi tu că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine (1410-11) Icircn acest caz a cunoaşte adevărul nu icircnseamnă numai a asculta cuvintele Macircntuitorului ci a te uni cu El de o manieră

124

asemănătoare celeia icircn care este El unit cu Tatăl Cunoaşterea adevărului care icircnseamnă cunoaşterea lui Dumnezeu se realizează icircn comuniune şi unire cu Hristos este ceva diferit de icircnŃelegerea exclusiv intelectuală a lucrurilor

910 Unirea omului cu Dumnezeu icircn Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată spiritualităŃii Bisericii răsăritene Unul din motivele principale este faptul că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre unirea omului cu Dumnezeu temă atacirct de dragă Răsăritului ortodox

Vorbind mai sus despre cunoaşterea lui Dumnezeu şi despre cunoaşterea adevărului am văzut că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre cunoaştere prin icircntacirclnire prin comuniune şi icircn cele din urmă prin unire Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă numai icircn termenii unei relaŃii reciproce de icircmpreună-sălăjluire reciprocă icircntre om şi Dumnezeu după modelul icircmpreună-sălăşluirii reciproce dintre Tatăl şi Fiul adică unirea celor doi icircn Tatăl prin sălăşluirea Fiului icircntru Tatăl şi icircn Fiul prin sălăşluirea Tatălui icircntru Fiul (o reciprocă imanenŃă după expresia lui CH Dodd) Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi evn evkeinh| th| hmera| gnwsesqe umeij o[ti evgw evn tw| patri mou kai u`meij evn evmoi kavgw evn u`minAring (1420)

CH Dodd semnalează faptul că există o stracircnsă legătură un paralelism icircntre cunoaşterea reciprocă şi icircmpreuna-sălăşluire (sau unire)

Tatăl cunoaşte pe Fiul (1015) ndash Fiul este icircntru Tatăl (1410 1721) Fiul cunoaşte pe Tatăl (1015) ndash Tatăl este icircntru Fiul (1410-11 172123) Fiul cunoaşte pe oameni (1014) ndash Oamenii sunt icircntru Fiul (1420 1721) Oamenii cunosc pe Fiul (1014) ndash Fiul este icircntru oameni (1420 1723) Oamenii cunosc pe Tatăl şi pe Fiul (147-8) ndash Oamenii sunt icircntru Tatăl şi Fiul

(1721)

Icircn toate cazurile Fiul este cel care mijloceşte această unire şi cunoaşterea care rezultă din unire

Unitatea dintre Tatăl şi Fiul este atacirct de stracircnsă icircncacirct ea este exprimată de Fiul astfel Eu şi Tatăl una suntem - evgw kai o pathr e[n evsmenAring (1030) Unitatea este atacirct de deplină icircncacirct nu poate fi exprimată decacirct icircn termenii icircmpreună-sălăşluirii reciproce Această unire este continuă şi se manifestă icircn toate lucrările Fiului Acolo unde este Fiul este şi Tatăl acolo unde este Fiul lucrător este şi Tatăl lucrător Lucrarea Fiului este şi lucrarea Tatălui Acolo unde este Fiul subiect este şi Tatăl subiect Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez (517) Fiul nu face nimic de la Sine (519 828-29) Unirea face posibilă icircmpărtăşirea reciprocă Precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine (526) Icircmpărtăşirea de aceeaşi viaŃă şi lucrare este motivată de iubirea lui Dumnezeu Tatăl iubeşte pe Fiul (520) Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate icircn macircinile Lui (325) Eu iubesc pe Tatăl şi cum icircmi porunceşte Tatăl aşa fac (1423) Dragostea desăvacircrşită icircntre Tatăl şi Fiul stabileşte o comuniune desăvacircrşită de viaŃă icircntre Tatăl şi Fiul

Această comuniune desăvacircrşită şi unitate dumnezeiască icircntre Tatăl şi Fiul este prezentată ca arhetip pentru comuniunea şi unitatea icircntre oameni şi Dumnezeu Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face

125

locaş la el (1423) De fiecare dată cacircnd se face referire la unitatea dintre Tatăl şi Fiul este amintită şi unitatea dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni icircntreolaltă care trebuie să urmeze modelul celei dintacirci

Ca răspuns la iubirea Tatălui Fiul icircmplineşte icircntru totul voia Tatălui La fel şi cei care cred icircn Hristos ca răspuns la iubirea Lui şi ca dovadă a iubirii lor faŃă de El trebuie să facă voia Lui să icircmplinească poruncile Lui

Icircn cap 15 1-12 referitor la unirea omului cu Dumnezeu avem metafora viŃei de vie cu mlădiŃele Unirea omului cu Dumnezeu este una vie dătătoare de viaŃă asemenea celei dintre mlădiŃe şi viŃa de vie ViaŃa aceeaşi viaŃă trece de la viŃă la mlădiŃe le menŃine vii şi le face roditoare RămacircneŃi icircn Mine şi Eu icircn voi Precum mlădiŃa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămacircne icircn viŃă tot aşa nici voi dacă nu rămacircneŃi icircn Mine (154) Unirea aceasta este fundamentată pe iubire Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi rămacircneŃi icircntru iubirea Mea (159) Semn şi condiŃie al rămacircnerii icircn iubirea dumnezeiască este icircmplinirea poruncilor lui Dumnezeu Dacă păziŃi poruncile Mele veŃi rămacircne icircntru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămacircn icircntru iubirea Lui (1510)

Realitatea unirii desăvacircrşite prin icircmpreună-sălăşluire reciproce este exprimată pe larg şi icircn cap 17 al Evangheliei după Ioan Ca ei să fie una precum noi suntem (1711) Eu icircntru ei şi Tu icircntru Mine ca ei să fie desăvacircrşiŃi icircntru unime şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine (1723)

Este vorba despre o unire desăvacircrşită dar care nu conduce la confuzie sau amestecare Prin unirea cu Dumnezeu omul nu se cufundă sau dizolvă icircn Acesta nu este absorbit de dumnezeire icircn stil panteist Este vorba despre o relaŃie interpersonală dusă la măsura deplinătăŃii icircn care deşi uniŃi desăvacircrşit subiecŃi icircşi păstrează identitatea personală deplină Resortul dinamic al acestei uniri este iubirea CredinŃa adevărată icircn Hristos icircl poate aduce pe om la o comuniune personală de viaŃă cu Dumnezeu cel veşnic care este o comuniune de iubire

911 Despre iubire icircn Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este Evanghelia iubirii dumnezeieşti prin excelenŃă Nimeni nu a vorbit şi nu a dezvoltat atacirct de bine tema iubirii lui Dumnezeu pentru oameni a iubirii dintre persoanele Sfintei Treimi a iubirii oamenilor faŃă de Dumnezeu şi a iubirii dintre oameni icircntreolaltă ca Sf Evanghelist Ioan Sf Evanghelist Ioan este cel care consemnează enunŃul prin care Dumnezeu se defineşte pe sine ca iubire Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4 8)

Iubirea lui Dumnezeu este motivaŃia suportul şi finalitatea lucrării lui Dumnezeu prin Fiul a icircntregii iconomii dumnezeieşti Iubirea lui Dumnezeu dă sens tuturor Icircntrupării Crucii şi tuturor celorlalte Iubirea motivează determinant susŃine şi conduce la finalizare orice lucrare orice mişcare a lui Dumnezeu spre oameni orice mişcare dintre Persoanele dumnezeieşti

Este mai clar şi mai ferm exprimată ca oriunde iubirea lui Dumnezeu pentru oameni

126

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea icircncacirct pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede icircn El să nu piară ci să aibă viaŃă veşnică ou[twj gar hvgaphsen o qeoj ton kosmon( w[ste ton ui`on ton monogenh edwken( i[na paj o pisteuwn eivj auvton mh

avpolhtai avllV ech| zwhn aivwnionAring (316)

Este exprimată iarăşi insistent iubirea Tatălui pentru Fiul şi a Fiului pentru Tatăl

Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat icircn macircna Lui (335 vezi şi 1017 1724)

Iubirea dintre Tatăl şi Fiul este modelul şi măsura iubirii dintre Fiul şi oameni şi dintre oameni şi Fiul Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi (159) hellipi-am iubit pe ei precum M-ai iubit Tu pe Mine (1723) Pentru ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie icircn ei (1726) Iubirea dintre Tatăl şi Fiul sau iubirea lui Hristos pentru oameni este modelul iubirii dintre oameni Aceasta este porunca Mea să vă iubiŃi unul pe altul precum v-am iubit Eu Mai mare dragoste decacirct aceasta nimeni nu are ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi (512-13) Aceasta este porunca cea nouă este recapitularea icircntregii IcircnvăŃături a Macircntuitorului Hristos asupra căreia Evanghelia după Ioan revine de mai multe ori Poruncă nouă dau vouă Să vă iubiŃi unul pe altul Precum Eu v-am iubit pe voi aşa şi voi să vă iubiŃi unul pe altul Icircntru aceasta vor cunoaşte toŃi că sunteŃi ucenicii Mei dacă veŃi avea dragoste unii faŃă de alŃii (1334-35 vezi şi 15 1217)

127

FAPTELE APOSTOLILOR Introducere

Cuprins

1 Bibliografie 2 GeneralităŃi 3 Titlul 4 Textul 5 Faptele Apostolilor şi Evanghelia după Luca 6 Faptele Apostolilor şi Epistolele Pastorale 7 Autorul 8 Destinatari şi scop 9 Caracterul istoric al cărŃii 10 Structura literară a cărŃii 11 Miljoacele literare 12 Petru şi Pavel icircn Faptele Apostolilor 13 Planul cărŃii FA 14 Teologia cărŃii FA 15 Prezentarea conŃinutului

1 BIBLIOGRAFIE COMENTARII PATRISTICE Sfacircntul Ioan Hrisostom P G 60 Sfacircntul Chiril al Alexandriei P G 74 Oikonmeniu P G 118 Teofilact al Bulgariei P G 125 COMENTARII MODERNE Jacquier E Les Actes des Apocirctres 1926 Dibelius M Studies in the Acts of the Apostles NY 1956 Dupont J Etudes sur les Actes des Apocirctres Paris 1967 Kremer J (ed) Les Actes des Apocirctres Leuven 1979 Marshall I H The Actes of the Apostles 1980 Studii icircn l romacircnă pe diverse teme din Faptele Apostolilor

1 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (II)rdquo ST 21990 pp 42-83

128

2 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (I)rdquo ST 11990 pp 38-76

3 Tudor pr drd Alexandru I bdquoUnitate şi diversitate icircn Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21973 pp 45-57

4 Tudor pr drd Alexandru bdquoViaŃa sacramentală a Bisericii icircn Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21980 pp 192-210

5 Mircea pr magistrand I bdquoOrganizarea Bisericii şi viaŃa primilor creştini după Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21955 pp 64-92

6 Preda drd Constantin bdquoApostolatul celor doisprezece şi relaŃia sa cu cel paulin potrivit Faptelor Apostolilorrdquo ST 3-41997 pp 31-54

7 Preda drd Constantin bdquoDoctrina şi practica botezului după Faptele Apostolilorrdquo O 3-41997 pp 36-65

8 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor (capitolele 1 şi 2) - note explicativerdquo O 11994 pp 28-115

9 Deheleanu prot dr Petru bdquoSfinŃii Apostoli Petru şi Pavel după Faptele Apostolilorrdquo MB 4-61967 pp 310-320

10 Săbăduş pr Ioan bdquoConsideraŃii generale asupra sfacircrşitului cărŃii Faptele Apostolilorrdquo ST 5-61974 pp 383-395

11 Marcu pr prof Grigorie bdquoMărturii documentare de procedură sinodală icircn cartea Faptele Apostolilorrdquo O 31957 pp 429-437

12 Mihoc pr prof dr Vasile bdquoDecretul apostolic şi valoarea istorică a cărŃii Faptele Apostolilorrdquo MA 21989 pp 20-28

13 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament Faptele Apostolilorrdquo MO 9-101968 pp 714-721

14 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament Faptele Apostolilorrdquo MO 5-61969 pp 387-395

15 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (II) Faptele Apostolilorrdquo MO 7-81969 pp 541-550

16 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (IV) Faptele Apostolilorrdquo MO 3-41970 pp 176-187

17 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (VII) Faptele Apostolilorrdquo MO 3-41971 pp 210-220

18 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (VIII)rdquo MO 5-61971 pp 335-347

19 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (IX) Faptele Apostolilorrdquo MO 7-81971 pp 539-546

20 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (X) Faptele Apostolilorrdquo MO 9-101971 pp 708-720

21 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XI)rdquo MO 5-61972 pp 323-333

22 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XII) Faptele Apostolilorrdquo MO 1-31978 pp 68-76

23 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XIII) Faptele Apostolilor cap XVrdquo MO 4-61978 pp 287-301

2 GENERALITĂłI

129

O posibilă icircmpărŃire a cărŃilor noutestamentare 1 CărŃi care istorisesc viaŃa faptele şi icircnvăŃăturile Macircntuitorului ndash Sfintele

Evanghelii 2 CărŃi care istorisesc viaŃa şi activitatea SfinŃilor Apostoli şi icircn special a

Bisericii primare sub icircndrumarea Sfacircntului Duh Faptele Apostolilor şi Epistolele Faptele Apostolilor este a cincea carte a canonului Noului Testament Este icircnsă

prima dintre cele care consemnează icircntemeierea Bisericii şi răspacircndirea Evangheliei pacircnă icircn capitala imperiului Roma

CARACTERISTICI TEHNICE 28 de Capitole 1006 versete10396 cuvinte Vocabular 2000 cuvinte Este vorba de un vocabular bogat Luca fiind grec are

un vocabular bogat pe care-l şi foloseşte Ocupă locul doi ca volum după Evanghelia a-III-a icircntre cărŃile Noului Testament 3 TITLUL Icircn cele mai vechi manuscrise această carte apare cu titlul Praxeij vApostolwn -

Acta Apostolorum Este puŃin probabil ca acest titlu să fi fost folosit iniŃial De observat că sintacma nu este articulată Traducerea romacircnească obişnuită Faptele Apostolilor (articulat şi primul termen şi al doilea termen) nu corespunde originalului Traducerea exactă ar fi Fapte de Apostoli pentru a ilustra cu exacte conŃinutul cărŃii icircn care nu sunt cuprinse nici toate faptele şi nici ale tuturor Apostolilor

Justificarea titlului Cartea are icircntr-adevăr icircn centrul său activitatea unor apostoli Deşi este prezentat

la icircnceput cărŃii catalogul complet al apostolilor şi chiar completarea locului lăsat liber de Iuda prin alegerea lui Matia (FAp 1 13 26) conŃinutul cărŃii se opreşte icircn special asupra activităŃii a doi apostoli Sfacircntul Apostol Petru unul dintre cei 12 şi Sfacircntul Apostol Pavel din afara celor doisprezece chemat la apostolie icircn mod special şi direct de Macircntuitorul pe drumul Damascului

Faptele Apostolilor fac icircnsă referire ndash mai pe scurt sau mai exstins - şi asupra activităŃii altor personaje care nu fac parte din grupul celor doisprezece Iacob fratele Domnului Varnava Arhid Ştefan Filip ndash din cei 7- Apollo Timotei Sila etc

De consemnat că deşi nu fac parte din grupul celor doisprezece Apostoli pe toŃi aceştia Biserica icirci pomeneşte icircn calendar ca bdquoapostolirdquo

O lipsă a titlului Titlul ilustrează o parte numai a conŃinutului cărŃii trecacircnd sub tăcere o

componentă principală a acestuia şi anume lucrarea Sfacircntului Duh Icircn cele din urmă nu Apostolii şi faptele lor sunt icircn centrul cărŃii ci prezenŃa şi lucrarea Sfacircntului Duh menifestate prin Apostoli şi faptele lor Fără icircndoială că icircn centul cărŃii este Duhul Sfacircnt Este şi motivul pentruc are cartea a fost deseori numită Evanghelia Duhului deşi această denumire nu a putut să se impună Biserica icircnsăşi este o realitate ce Ńine de prezenŃa şi

130

lucrarea Duhului Sfacircnt ea fiind sinaxa celor plini de Duh Sfacircnt Dacă minunile săvacircrşite de Macircntuitorul erau prezentate ca semne ale dumnezeirii Sale minunile săvacircrşite de Apostoli şi harismele care se manifestau prin aceştia erau semne (shmeia) ale prezenŃei Duhului Sfacircnt

Trebuie să recunoaştem că absenŃa din titlu a oricărui indiciu care să trimită la această realitate esenŃială prezentă icircn carte care este prezenŃa şi lucrarea Duhului lui Dumnezeu icircn lume poate să aibă consecinŃe negative asupra abordării mai ales didactice a cărŃii Personal icircmi amitesc percepŃia acestei cărŃi atacirct de importante pentru imaginea despre Duhul Sfacircnt ca o carte eminamente istorică ce are icircn centrul misiunea Apostolilor concentrată obsedant icircn jurul celor trei călătorii misionare ale Sfacircntului Apostol Pavel Această abordare este una care-şi găseşte din păcate ecouri puternice icircn prezentarea academică a Istoriei Bisericii Universale sau a Bisericilor locale prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt fiind aproape complet ignorată şi luacircndu-se icircn discuŃie numai faptele şi evenimentele icircn care este implicat exclusiv factorul uman

4 TEXTUL CĂRłII FAPTELOR APOSTOLILOR Atunci cacircnd avem de-a face cu un text vechi ca cel al Faptelor Apostolilor trebuie

să luăm icircn discuŃie fidelitatea textului actual faŃă de cel original date fiind numeroasele copieri şi răspacircndiri de manuscrise prin care a trecut pacircnă la apariŃia tiparului

Icircn cazul Faptelor Apostolilor problema textului este destul de complexă Majoritatea surselor acestei cărŃi prezintă două forme principale

textul numit bdquosirianrdquo sau bdquoantiohianrdquo textul numit bdquoegipteanrdquo si bdquoalexandrinrdquo Textul rdquoalexandrinrdquo este păstrat de manuscrisele Codicii Vatican Sinaitic

Alexandrin Efrem Papirus 45 şi 74 precum şi de părinŃii alexandrini Textul bdquosirianrdquo sau bdquoantiohianrdquo este păstrat de codicele Beza (D) vechile traduceri

latine papiruşii 38 41 48 ndash părinŃi latini Acest text prezintă numeroase schimbări adaosuri

Ex 5 16 39 ndash se introduc unele explicaŃii 15 20 29 ndash hotăracircri Sinodul Apostolic 11 28 ndash icircnceprdquofragmentate cu noirdquo S-a exprima părerea conform căreia acest text ar fi fost o primă formă datorită tot

lui Luca textul alexandrin fiind forma finală datorită desigur lui Luca Criticii textului susŃin că textul alexandrin că textul alexandrin este cel autentic 5 FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EVANGHELIA DUPĂ LUCA Faptele Apostolilor constituie continuarea Evangheliei a III a bdquoprimului cuvacircntrdquo

adresat de Sf Luca lui Teofil (FAp 1 1 Luc 1 3) Există o aparentă contradicŃie icircn ceea ce priveşte relatarea IcircnălŃării icircn Fapte

IcircnălŃarea este plasată cronologic 40 de zile după Icircnviere pe muntele Măslinilor icircn Evanghelia după Luca este plasată icircn seara Pastilor icircn Betania Unii critici icircntre care E Trocmeacute ar elimina cu uşurinŃă Lc 24 50 ndash 53 şi FAp 1 1 ndash 5 ca fiind fragmente

131

interpolate ulterior reŃinacircnd icircn felul acesta o singură relatare a IcircnălŃării cea de la FAp Dar legătura icircntre Lc 24 49 şi 1 6 nu este perfectă pentru că FAp 1 6 ndash 12 ne situează icircn aer liber pe muntele Măslinilor şi nu icircn interiorul unei case (Lc 24 ndash 33 - 49)

Aceasta perspectivă ar presupune că cele două lucrări separate acum Evanghelia a treia şi Faptele Apost ar fi fost iniŃial o singură lucrare Icircn acest caz am fi avut de-a face cu o lucrare anormal de lungă Deci e bine să lăsăm lui Luca paternitatea acestor fragmente cacirct şi intenŃia lui de a-şi dispune opera icircn două părŃi distincte pentru ca Evanghelia să icircşi păstreze specificul său ca gen literar

Cele două cărŃi sunt stracircns legate totuşi Lc 24 47 vorbeşte de mărturia către bdquotoate neamurile icircncepacircnd de la Ierusalimrdquo ca şi icircn FAp 1 8 Tema insistent urmărită de Sf Luca ndash bdquomacircntuirea neamurilorrdquo apare la icircnceputul (Lc 3 6) şi la sfacircrşitul operei lucaniene (FAp 28 28)

Capitolul 1 din Fapte se situează la icircntacirclnirea dintre Evanghelie şi Faptele Apostolilor ca o firească legătură Rememorarea pe scurt a datelor Evangheliei icircn acest capitol (Predica IcircmpărăŃiei arătările după Icircnviere Sfacircntul Ioan Botezătorul şi făgăduinŃa Duhului grupul celor doisprezece) are menirea de a sublinia unitatea evidentă icircntre timpul lui Iisus şi cel al Bisericii Icircn Evanghelie IcircnălŃarea icircncheie timpul lui Iisus ca un punct al unei istorii ce se icircmplineşte accentul icircn relatare este hristologic Icircn Faptele Apostolilor această relatare a IcircnălŃării inaugurează timpul Duhului Sfacircnt accentul icircn relatare este pnevmatologic şi ecleziologic Este fragmentul ce ilustrează continuitatea icircntre istoria lui Iisus şi istoria Bisericii Sale

Alegerea lui Matia (FAp 1 15 - 16) arată la fel continuitate De asemenea grupul celor 12 ucenici constituie un alt element fundamental de unitate şi continuitate icircntre timpul lui Iisus Hristos şi timpul Bisericii Grupul este format de Iisus icircn timpul activităŃii Sale pămacircnteşti şi constituie nucleul iniŃial al Bisericii ce se naşte istoric la Cincizecime Tema unităŃii joacă un mare rol icircn FAp 1 De altfel unitatea este o trăsătură esenŃială a eclesialităŃii de aceea se regăseşte ca temă aproape icircn fiecare din paginile Faptelor Apostolilor

6 FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EPISTOLELE PASTORALE Numai cu titlu informativ consemnăm teoria conform căreia Epistolele Pastorale

ale Sfacircntului Apostol Pavel ar fi avut ca redactor ndash cu o contribuŃie importantă icircn redactare ndash pe Sf Evanghelist Luca36 ucenicul şi colaboratorul iubit al Apostolului pe care-l regăsim alături de acesta icircn momentele grele ale captivităŃii romane (bdquonumai Luca este cu minerdquo 2 Tim 411) Dacă s-ar adeveri această ipoteză atunci Sf Luca ar fi autorul unui triptic Evanghelie Fapte Epistole Pastorale care ar prezenta icircntr-o viziune unitară şi coerentă Vestirea Evangheliei de către Macircntuitorul Hristos Pogoracircrea Sfacircntului Duh cu icircnceputurile Bisericii şi bdquoaşezareardquo Bisericii pe traiectoria ei istorică prin trecerea de la perioada apostolică la perioada post-aspostolică Chiar dacă nu se adevereşte ipoteza cu Luca redactor al Epistolelor Pastorale conŃinutul acestora din urmă şi scopul lor le plasează icircntr-o evidentă continuitate şi completare a cărŃii Faptele Apostolilor Dacă

36 Vezi pe larg despre această problemă icircn Pr Prof dr Constantin Coman Sf Ev Luca autorul Epistolelor Pastorale - o ipoteză icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă Buletinul oficial al Patriarhiei romacircne Anul CXVI Nr7-12 iulie-decembrie 1998 p360-370

132

Faptele Apostolilor acoperă perioada prin excelenŃă apostolică a istoriei Bisericii prin aceea că ne prezintă activitatea Ucenicilor sau Apostolilor direcŃi ai Macircntuitorului Hristos a căror autoritate bisericească se bazează pe investirea lor directă din partea Macircntuitorului dar şi pe evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt de care beneficiază icircn mod direct Epistolele Pastorale are chiar scopul de a ne prezenta trecerea de la Biserica Apostolică la epoca post-apostolică aceasta din urmă identificacircndu-se cu perioada de pacircnă la sfacircrşitul veacurilor Transferul autorităŃii apostolice directe de la Apostoli la urmaşii apostolilor (episcopii din totdeauna) este momentul de maximă importanŃă ilustrat de Epistolele Pastorale care completează şi icircncheie imaginea istorică a Bisericii Este motivul pentru care am Ńinut să facem această semnalare icircn contextul prezentării Faptelor Apostolilor

7 AUTORUL Mărturii externe Icircntreaga tradiŃie bisericească veche icircl numeşte pe Sfacircntul Evanghelist Luca drept

autor al Faptelor Apostolilor Faptele Apostolilor este citată de PărinŃii Apostolici Epistola lui Varnava 414 58 Păstorul lui Herma 424 Epistola lui Clement Romanul 21 Sfacircntul Ignatie al Antiohiei Magnezieni 5 Smirneni 3 Epistola către Diognet Iustin Martirul Apologia I 19 Dialog cu iudeul Trifon 20118 Canonul Muratori (cca 150 d Hr) include FAp icircn canonul Noului Testament ca

lucrare a Sfacircntului Luca Irineu episcop al Lugdummului (180- 190) Icircmpotriva Ereticilor 3 1 citează multe

texte din FAp Şi numeşte pe Luca autor Le fel se icircntacircmplă şi cu o serie icircntreagă de autori din primele trei veacuri ale

Bisericii reprezentacircnd o arie geografică foarte exstinsă Tertulian (Afica de Nord) Icircmpotriva lui Marcion (VI2) Clement Alexandrinul Stromate 512 Origen Icircmpotriva lui Cels 611 Ieronim De viris illustribus 7 Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericească B221 Mărturii interne ExegeŃii celor două cărŃi importante şi voluminoase ale Noului Testament sunt de

acord că Faptele Apostolilor şi Evanghelia a treia au acelaşi autor Lucrul acesta este confirmat de identitatea de stil vocabular şi idei dintre cele două cărŃi Ele sunt adresate aceleiaşi persoane lui Teofil

bdquoCuvacircntul cel dintacircirdquo la care face referire autorul Faptelor este fără icircndoială Evanghelia Sfacircntului Luca Faptele Apostolilor fiind bdquoCuvacircntul al doileardquo

133

Asemănarea icircntre cele două lucrări este atacirct de mare icircncacirct nimeni nu contestă faptul că ele provin de la acelaşi autor Ba au existat exegeti care au considerat că cele două lucrări au fost iniŃial o singură lucrare Traducerea manuscrisă nu sprijină aceasă idee

Există o continuitate evidentă Evanghelia sfacircrşeşte cu IcircnălŃarea şi FAp icircncepe cu IcircnălŃarea

Fragmentele bdquonoirdquo Icircn sprijinul paternităŃii lucaniene a cărŃii Faptele Apostolilor este şi argumentul

aşa numitelor fragmente bdquonoirdquo Icircn aceste fragmente relatarea se face la icircntacirci plural ndash incluzacircnd ca participant la evenimente persona autorului Acestea sunt 1610 ndash 17 206 ndash 16 211 ndash 15 271 ndash 28 Unitatea dintre aceste fragmente şi restul cărŃii este confirmată de limba stilul şi vocabularul acestor fragmente sunt aceleaşi cu restul cărŃii Nimeni nu se icircndoieşte că autorul acestor fragmente ndash foarte posibil parte dintr-un jurnal de călătorie ndash este acelaşi cu autorul icircntregii cărŃi

Autorul fragmentelor bdquonoirdquo este unul dintre icircnsoŃitorii şi colaboratorii Sfacircntului Apostol Pavel Acesta nu poate fi decacirct Luca deoarece ceilalŃi colaboratori ai Sfacircntului Pavel (Timotei Tit Sila) fie sunt numiŃi fie nu sunt prezenŃi la evenimentele relatate ca bdquonoirdquo

Terminologia medicală AbundenŃa terminologiei medicale icircn Faptele Apsotolilor este icircncă un argument

că autorul său este Luca medicul (Col 414) Cercetarea biblică de astăzi este icircn unanimitate de acord cu paternitatea lucană a

Faptelor Apostolilor Singurele contestări au venit di n partea Şcolii biblice liberale radicale din

Tubingen (vezi Christian Baur) Sfacircntul Luca ndash repere biografice Sfacircntul Luca este cunoscut deja din Evanghelia sa dar şi din informaŃiile din

Faptele Apsotolilor şi din Epistolele pauline Originar din Antiohia grec de neam Luca a devenit creştin icircn jurul anului 40

fiind de profesiune medic (Col 414) Va fi ucenic şi apropiat colaborator al Sfacircntului Apostol Pavel şi icircnsoŃitor al

acestuia (2 Tim 411 bdquonumai Luca este cu minerdquo) Icircl icircnsoŃeşte icircn călătoria a II-a misionară pe Sfacircntul pavel icircn timpul căreia rămacircne icircn Filipi (aproape 8 ani) de unde icircl va lua Pavel icircn a III-a călătorie misionară pacircnă la Ierusalim (FAp 205 ndash 218) Luca icircmpreună cu Aristarh icircl icircnsoŃesc pe Pavel la Roma (60 ndash 62 rarr FAP 271 ndash 2816) după cum reiese din finalul epistolelor Coloseni şi Filimon

TradiŃia bisericească (Teofilact) icircl numără pe Luca printre cei 70 de ucenici ai Macircntuitorului iar unii dintre vechii scriitori bisericeşti icircl identifică cu unul dintre cei doi icircn drum spre Emaus A murit icircn Grecia posibil la Teba AlŃii cred că la Efes

Este sărbătorit la 18 octombrie

134

8 DESTINATARI ŞI SCOP La icircnceputul cărŃii este numit destinatarul ei Acesta este acelaşi cu destinatarul

Evangheliei Sf Luca un anume Teofil bdquoPrea puternice Teofilrdquo (Lc 13) bdquoO Teofilerdquo (FAp 11)

Teofil este posibil să fi fost un icircnalt demnitar roman poate chiar membru al tribunalului roman care urma să judece pe Sf Pvel Icircn acest caz şi Evanghelia dar mai ales Faptele Apostolilor s-ar fi constituit icircntr-o apologie a Bisericii creştine dar mai ales al lui Pavel şi a activităŃii sale subliniind bunele intenŃii faŃă de lumea păgacircnă neiudaică

Mai probabil pare a fi o altă ipoteză care consideră că Teofil aparŃinea icircntr-adevăr clasei aristocrate (bdquoprea puternicerdquo) Este posibil să fi fost chiar contcetăŃean al lui Luca fiind cunoscut acestuia icircnainte de a deveni creştin Dacă atunci cacircnd primea Evanghelia nu era icircncă creştin la primirea Faptelor Apostolilor devenise după schimbarea tonului icircn adresare oficial icircn Evanghelie familial icircn Faptele Apostolilor Icircn cazul acesta scopul Faptelor Apostolilor este unul de continuare a catehezei de icircntărire a credinŃei lui Teofil

Cea mai mare parte a cercetătorilor consideră că Faptelor Apostolilor nu se adresează numai lui Teofil ci unui cerc mult mai larg de cititori Cine puteau fi aceştia

Aici părările sunt aproape unanime Destinatarii Faptelor Apostolilor par a fi fost creştinii proveniŃi dintre neamuri foarte probabil cei din Roma şi Italia

Icircn favoarea acestei opŃiuni este adus argumentul că localităŃile din Italia sunt menŃionate fără nici o explicaŃie icircn timp ce atunci cacircnd cartea se referă la tipografia şi obiceiurile iudeilor din Palestina ale macedonenilor sau grecilor dă multe lămuriri ceea ce icircnseamnă că cititorii cărŃii nu le cunoşteau

Un argument icircn favoarea faptului că FAp nu a fost adresată iudeo-creştinilor este acela că autorul insistă asupra responsabilităŃii iudeilor privitor la moartea Macircntuitorului (2 23 3 13 ndash 15 13 27 -28) şi asupra obstacolelor pe care le icircntacircmpină propovăduirea Evangheliei din partea iudeilor

Faptul că a fost adresată creştinilor dintre neamuri este dovedit de insistenta cu care se aduc dovezi icircn sprijinul justificării propovăduirii Evangheliei la neamuri

- Vedenia lui Petru şi botezarea lui Corneliu sutaşul (cap 10) - Episodul cu dregătorul Candachiei regina Eipoie şi Filip (cap 8) - Convertirea lui Pavel şi trimiterea la neamuri - Sinodul de la Ierusalim cap 15 - Pavel apostolul neamurilor este prezentat ca avacircnd aceeaşi autoritate ca Petru Finalul cărŃii Deci cunoscut să vă fie vouă că această macircntuire a lui Dumnezeu s-

a trimis păgacircnilor şi ei vor asculta (FAp28 28) Sunt cuvinte spuse iudeilor Universalismul macircntuirii este subliniat insistent de elinul Luca atacirct icircn Evanghelie

cacirct şi icircn Fapte Aceasta pledează pentru ideea că nu sunt excluşi nici păgacircnii necreştinaŃi dintre cititorii avuŃi icircn vedere de Luca Creştinarea neamurilor este prezentată ca fiind voia Duhului

Foarte captivantă ideea că Faptele Apostolilor ar fi fost iniŃial o apologie adresată autorităŃilor romane care urmau să icircl judece pe Pavel icircn sprjinul acestuia Sunt prezentate următoarele argumente

AutorităŃile romane din Palestina sau Corint recunosc mereu nevinovăŃia lui Pavel (Galion rarr Corint FAp 18 15 Porcius Festus rarr FAp 25 18)

Cererea lui Pavel de a fi judecat ca cetăŃean roman (23 27 25 10)

135

Din icircntreg cuprinsul Faptelor Apostolilor reiese că nimic rău nu propovăduiesc Apostolii şi icircn special Pavel prin propovăduirea Evangheliei Ba dimpotrivă Şi acest lucru este evident că Evanghelia este primită mai curacircnd de neamuri icircn timp ce iudeii i se icircmpotrivesc

Pavel la Roma bdquoPropovăduind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi icircnvăŃacircnd cele despre Domnul Iisus Hristos cu toată icircndrăzneala şi fără nici o piedicărdquo (28 31)

Caracterul apologetic al discursurilor Sfacircntului Pavel (22 1 23 1 24 10) Faptele Apostolilor ar concilia iudeo-crştinii cu creştinii dintre neamuri

primii reprezentaŃi de Petru şi cei de al doilea de Pavel Conflictul dintre iudeo-creştini şi creştinii dintre neamuri sau mai bine zis problemă-dilemă este una dintre problemele Bisericii primare ndash menŃionată de Faptele Apostolilor

Sinodul Apostolic (cap 15) are de rezolvat exact această problemă Şcoala de la Tubingen crede că acesta a fost motivul exclusiv al scrierii FAp Caracterul misionar şi catehetic al cărŃii Faptele Apostolilor este indiscutabil InsistenŃa cu care subliniază prezenŃa Duhului Sfacircnt icircn lucrarea de propovăduire a

Evangheliei şi de răspacircndire a creştinismului arată intenŃia autorului de a convinge atacirct pe cei din Biserică cacirct şi pe cei din afară că aceasta se face de către şi este voia lui Dumnezeu

Ceea ce se icircntacircmplă nu este de la oameni ci de la Dumnezeu A se vedea reacŃia lui Gamaliel citată special de Luca (FAp 5 34 - 40)

Biserica icircşi icircnsuşeşte această carte incluzacircnd-o icircn canon pentru faptul că ea arată continuarea prezenŃei şi lucrării lui Dumnezeu icircn lume după momentul Hristos prin Duhul Sfacircnt

Absolut toate evenimentele şi lucrările apostolilor şi ale Bisericii sunt determinate de Duhul Sfacircnt cel care face să rodească Cuvacircntul Evangheliei şi care determină la credinŃă ndash face să crească Biserica

Deşi Iisus Hristos s-a icircnălŃat primesc după făgăduinŃă Duhul care rămacircne cu ei Sfacircntul Ioan Gură de Aur surprinde foarte bine acest aspect bdquoCeea ce au reuşit cu harul lui Dumnezeu văcarii şi pescarii n-au putut nici măcar

să-şi icircnchipuie filozofii şi ritorii stăpacircnitoriii acestei lumi deşi au făcut tot ce le-a stat icircn putinŃă Cum au făcut de au trecut la stfel de fapte mari cei doisprezece oameni simpli care trăiau pe marginea lacurilor a racircurilor şi icircn pustie şi care poate nu intraseră niciodată icircntr-o cetate icircn agora Cum de le-a venit să icircnfrunte o lume icircntreagă Şi cum le-a venit să propovăduiască astfel de idei cu totul şi cu totul noi Cum icircntr-un timp atacirct de scurt au traversat lumea fără să Ńină seama de pericole nici de moarte nici de dificultăŃile lucrului icircn sine nici de faptul că erau puŃini fără să Ńină seama de mulŃimea celor ce li se icircmpotriveau nici de puterea lor nici de icircnŃelepciunea lor dacă n-ar fi avut de partea lor pe Dumnezeu rdquo(Omilia a 4 a la I Corinteni)

Consider că reconsiderarea conŃinutului Faptelor Apostolilor din perspectiva

prezenŃei lui Dumnezeu icircn istorie ne dă şi cheia icircnŃelegerii acestei cărŃi ca şi a icircnŃelegerii scopul scrierei ei Vom discuta mai jos tema Duhul Sfacircnt icircn Faptele Apostolilor - Timpul Duhului

136

9 FAPTELE APOSTOLILOR ISTORIE - GEOGRAFIE Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este considerată o carte istorică prin excelenŃă Este numită pe

bună dreptate şi prima istorie a Bisericii Istoria consemnată icircn cartea Faptele Apostolilor cuprinde răspacircndirea Evangheliei

şi creşterea Bisericii creştine de la icircntemeierea acesteia ndash evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt - şi pacircnă la Roma capitala imperiului (FAP 1 8 harr 28 31)

Istoria icircnseamnă a repere cronologice (o perioadă de timp concretă) b repere geografice (spaŃiu geografic concret) c personaje reale d fapte şi evenimente reale Repere cronologice Autorul nu face nici o datare exactă a evenimentelor Referirile la persoane ce aparŃin istoriei universale (Proconsulul Galion- 18 12

14 17) Sergius Paulus (13 7) Irod Agripa (12 15) permit o datare cu mici aproximaŃii a evenimentelor relatate icircn Faptele Apostolilor

Moartea lui Irod Agripa (FAP 12 15 etc) este dată la Paştele anului 44 Foametea din timpul lui Claudiu (11 28) icircntre anii 49 ndash 55 Proconsulatul lui Galion icircn Corint (18 12) icircn anii 51- 52 Icircnlocuirea procuratorului Felix de către Festus (24 27) icircn perioada 59 ndash 60 Aceste repere cronologice permit datarea aproximativă a evenimentelor istorisite

icircn Faptele Apostolilor după cum urmează Icircntemeierea şi icircnceputurile Bisericii 30 ndash 36 Misiunea icircn diaspora iudaică 36 ndash 46 Prima călătorie misionară a Sf Apostol Pavel 46 ndash 47 Sinodul Apostolic 48 - 49 A II-a şi a III-a călătorie misionară al lui Pavel 50 ndash 58 Icircnchisoare de doi ani a Sf Pavel icircn Cezareea 58 ndash 60 Călătoria spre Roma şi icircnchisoare 60 - 6 3 Cf I Karavidopoulos Introducere icircn Noul Testament 1980 p 126 Repere geografice Faptele Apostolilor indică cu multă exactitate regiunile geografice şi localităŃile icircn

care se desfăşoară evenimentele relatate bdquoicircncepacircnd de la Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului ldquo (1 8) Pe tot parcursul cărŃii sunt consemnate repere geografice

Icircn principal geografia cărŃii Faptele Apostolilor este delimitată de Ierusalim rarr Roma via Asia Mică Tracia şi Macedonia Grecia Italia Icircntregul bazin al Mării Mediterane inclus la ora aceea icircn Imperiul Roman

137

De consemnat unitatea culturală a impereiului conferită de dominarea civilizaŃiei elenistice cultura şi limba greacă

Personaje Personajele principale ale cărŃii Faptele Apostolilor sunt Apostolii Macircntuitorului

icircn special Petru icircntr-o primă parte şi Pavel icircntr-o a doua parte Sunt amintite şi alte personaje angajate icircn propovăduirea Evangheliei Ştefan

Filip Barnaba Timotei Apollo Sila Ioan Marcu etc Apar personaje din lumea mediul social-politic icircn care se propovăduieşte

Evanghelia şi se icircntemeiază comunităŃi creştine Proconsulul Sergius Paulus ndash Cipru (FAP 13 7) regele Irod Agripa (FAP 12 FAP 25 13 22 FAP 26) Galion proconulul Ahaiei (18 12 14 17) Arhiereul Anania (23 2) Felix procuratorul (23 26 24 3) Porcius Festus procurator (24 27 25 1) Cezarul (cap 25 11 12) Claudiu (FAP 11 28)

Iudeii Creştinii şi Roma Icircntr-un plan secund autorul cărŃii Faptele Apostolilor este interesat de ceea ce am

putea numi prezenŃa şi atitudinea unor personaje colective iudeii creştinii şi puterea imperială Disocierea clară atitudinii creştinilor de cea a iudeilor faŃă de puterea imperială romană este una din temele ce par să preocupe pe Sf Luca atacirct icircn Evanghelie cacirct şi icircn Faptele Apostolilor

Iudeii sunt cei care urmăresc şi polemizează continuu pe creştini (vezi icircn sepcial atacurile la adresa Apostolului neamurilor) Creştinii se disociază de atitudinea de nesupunere şi de revoltă care caracterizează lumea iudaică faŃă de puterea imperială romană ReprezentanŃii puterii romane fac şi ei deosebire icircntre iudei şi creştini Atitudinea puterii imperiale prin reprezentanŃii ei regionali sau centrali este una de icircnŃelegere şi chiar de protejare a creştinilor icircn faŃa atacurilor venite din partea iudeilor Romanii sunt cei care fără să-l achite definitiv pe Pavel icirci salvează totuşi viaŃa

Ce vrea Luca să ne spună prin această imagine a lui Pavel captiv din pricina macircniei iudeilor şi prin atitudine de protejare a autorităŃilor romane Ce urmăreşte prezentacircnd Iudaismul şi Creştinismul avacircnd atitudini diferite faŃa de autorităŃile romane Vom afla răspunsul mai tacircrziu Aici ne interesează să dovedim că cele trei personaje sunt icircn atenŃia autorului cărŃii Faptele Apostolilor

Faptele şi evenimentele Faptele şi evenimentele care sunt consemnate şi prezentate icircn cartea Faptele

Apostolilor se icircnscriu icircn consemnarea imaginii generale a propovăduirea Evangheliei de către Apostoli şi icircntemeierea comunităŃilor creştine icircncepacircnd cu Ierusalimul- prima comunitate creştină = icircnceputul istoric al Bisericii şi sfacircrşitul propovăduirii Evangheliei la Roma

Concluzie Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este neicircndoielnic Pentru

aceasta mai pledează ancorarea sau raportarea voită a autorului la istoria contemporană lui (detalii ce au drept scop tocmai punctarea caracterului istoric al relatărilor) (12 20 ndash 23 18 2 12) insistenŃa icircn menŃionarea unor amănunte geografice şi a unor detalii ale

138

vieŃii politice Din punctul carcaterului ei istoric cartea FAp poate fi comparată cu lucruri istorice elenistice ale vremii Autorul are ca model astfel de lucrări (cf William Baird The Acts of the Apostles I C B 1990 p 729) Folosire bogată a discursurilor este o dovadă icircn plus a faptului că Sf Luca foloseşte modelul icircn uz

Faptele Apostolilor carte teologică Există aşadar asemănări icircntre Faptele Apostolilor şi lucrări istorice ale vremi dar

există şi deosebiri esenŃiale Acestea vin mai ales din faptul că Faptele Apostolilor nu sunt numai o carte istorică ci şi una teologică prin excelenŃă Am putea vorbi de două planuri urmărite cu insistenŃă de Sf Luca icircn redactarea acestei cărŃi 1 Planul istoric şi 2 Planul teologic Cele două planuri merg icircn paralel icircmpletindu-se de fapt discursul teologic născacircndu-se din erminia discursului istoric Dacă icircnŃelegem teologia ca evaluare sau considerare a evenimentului din perspectiva raportării acestora la Dumnezeu atunci vom putea foarte uşor să constatăm chiar la o primă lectură a cărŃii Faptele Apostolilor că Dumnezeu este cel care determină prin Duhul activitatea misionară a Apostolilor absolut icircntreaga viaŃă a Bisericii Creşterea Bisericii prin mărturia Apostolilor primirea credinŃei şi botezul celor care credeau este lucrarea eminamente a Duhului A se vedea numai binecunoscutele sumare ale autorului (247

10 STRUCTURA LITERARĂ A CĂRłII FAPTELE APOSTOLILOR Sfacircntul Evanghelist Luca este un autor mai elevat din punct de vedere literar ca

ceilalŃi autori nou-testamentari Este de presupus ca Faptele Apostolilor să beneficieze de o structură litereară mai elaborată Există o varietate largă de materiale literare naraŃiuni discursuri biografii etc Formele literare sunt adesea amestecate naraŃiunea suferind uneori de lipsa de omogenitate (vezi FAp 1 FAp12 FAp15) unele elementele par juxtapuse Din acest motiv nu este deloc uşor să descifreze cineva un plan riguros al cărŃii Cartea are o evidentă unitate dar fără schematizare

Trei principii de organizare literară ExegeŃi Faptelor Apostolilor identifică trei principii de organizarea literară a

cărŃii Tema Misionară Icircn această istorie ghidată de Duhul Sfacircnt autorul urmăreşte icircntacirci de toate

propovăduirea Evangheliei şi icircntemeierea primelor comunităŃi creştine icircntacirci icircntre iudei apoi icircntre namuri (FAp 3 26) Acest lucru este anunŃat la icircnceputul cărŃii (1 8) şi consemnat la sfacircrşit (28 28) după ce aceeaşi temă misionară este semnalată exact la mijlocul cărŃii (14 27)

Tema misionară aşezată icircn prim planul cărŃii permite o primă icircmpărŃire a Faptelor Apostolilor icircn două mari părŃi limita dintre acestea fiind puŃin confuză

Pentru unii cercetători (M Dibelius) I cap 1 ndash 12 II cap 13 ndash 28

139

AlŃi exegeŃi propun o icircmpărŃire care aşază limita icircn cap 15 unde este relatat Sinodul apostolic

I cap 1 1 ndash 15 35 II cap 1536 ndash 28 31

Apostolii Petru şi Pavel sunt personajele misionare principale primul icircn prima parte cel de al doilea icircn partea a doua Am putea spune că capitolul 13 ndash 15 sunt partea de legătură icircntre cele două părŃi

Geografia cărŃii Principiul geografic joacă de asemenea un rol icircn structura cărŃii Caracterul istoric

al cărŃii impune considerarea geografiei şi plasarea icircn spaŃiu a evenimentelor Geografia cărŃii este legată desigur de tema misionară Unul din scopurile evidente ale autorului este acela de a arăta răspacircndirea rapidă şi eficientă a Evangheliei şi creşterea Bisericii de la Ierusalim pacircnă la Roma icircn inima imperiului

Exegetul W G Kummel propune icircmpărŃirea cărŃii icircn cinci secŃiuni icircn funcŃie de reperele geografice

1Cap 1 15 - 83 - Ierusalim 2 Cap 85 ndash 11 18 ndash Samaria şi regiunile de Ńărm Ioppe Cezareea 3 Cap 11 19 ndash 15 35 ndash Antiohia 4 Cap 15 36 ndash 19 21 ndash Icircn jurul Mării Egee 5 Cap 19 21 -28 31 ndash De la Ierusalim la Roma Personajele Al treilea princiupiu de organizare a materialului pleacă de la personajele

principale ale cărŃii Sf Luca este interesat de prezentarea echilibrată a activităŃii celor doi corifei ai Apostolilor pentru că are drept obiectiv legitimarea autorităŃii apostolice şi misionare a Apostolului Pavel prin raportarea la Apostolul Petru Distribuirea informaŃiilor Ńine foarte clar seama de poziŃiile celor doi Apostoli şi de imaginea pe care Luca doreşte să o prezinte cititorilor icircn legătură cu aceştia Astfel icircntr-o primă parte este prezentat Petru cu principalelele elemente ale activităŃii sale misionare ndash mărturia cuvacircntului şi lucrarea semnelor (minunilor) - iar icircn a doua parte este prezentat Pavel de asemenea cu punctarea celor două componente principale ale activităŃii sale misionare mărturia Evangheliei şi lucrarea semnelor minunate

I Sfacircntul Apostol Petru cap 1- 12 II Sfacircntul Apostol Pavel cap13- 28 Trebuie făcută menŃiunea că trecerea nu este una abruptă ci se face pe parcursul a

mai multe capitole aşa icircncacirct la capitolul 9 icircl icircntacirclnim deja pe Pavel pentru ca icircn capitolul 15 se se mai amintească icircncă de Pentru

Concluzie Condus de o idee teologică centrală = universalitatea macircntuirii - şi Ńinacircnd cont de

cadrul geografic general Sfacircntul Luca ne dă un ansamblu omogen centrat pe anumite locuri şi pe personaje

140

11 MIJLOACE LITERARE

Sf Luca foloseşte procedeee literare icircn uzu icircn epoca lui precum naraŃiunea discursul paralelismul etc

NaraŃiunea sau istorisirea sau relatarea este icircncheiată de obicei cuo concluzie sau sumar

(recapitulare) ndash trăsături caracteristice ale stilului lui Luca icircn Fapte Vezi de ex FAp 2 42 ndash 47 ndash asupra vieŃii comunitare a Bisericii primare

Şi stăruiau icircn icircnvăŃătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni 243 Şi tot sufletul era cuprins de teamă căci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin apostoli şi mare frică icirci stăpacircnea pe toŃi 244 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte245 Şi icircşi vindeau bunurile şi averile şi le icircmpărŃeau tuturor după cum avea nevoie fiecare246 Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăŃia inimii 247 Lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporul Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau

FAp 4 32 -35 ndash asupra comunităŃii bunurilor

Iar inima şi sufletul mulŃimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa ci toate le erau de obşte433 Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre icircnvierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toŃi434 Şi nimeni nu era icircntre ei lipsit fiindcă toŃi cacircŃi aveau Ńarini sau case le vindeau şi aduceau preŃul celor vacircndute435 Şi-l puneau la picioarele apostolilor Şi se icircmpărŃea fiecăruia după cum avea cineva trebuinŃă

FAp 5 12 ndash 16 ndash asupra puterii făcătoare de minuni a Apostolilor

512 Iar prin macircinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe icircn popor şi erau toŃi icircntr-un cuget icircn pridvorul lui Solomon513 Şi nimeni dintre ceilalŃi nu cuteza să se alipească de ei dar poporul icirci lăuda514 Şi din ce icircn ce mai mult se adăugau cei ce credeau icircn Domnul mulŃime de bărbaŃi şi de femei515 Icircncacirct scoteau pe cei bolnavi icircn uliŃe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi ca venind Petru măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei516 Şi se aduna şi mulŃimea din cetăŃile dimprejurul Ierusalimului aducacircnd bolnavi şi bacircntuiŃi de duhuri necurate şi toŃi se vindecau

Pe tot parcursul lucrării ca un refren aproape aceste sumare sunt icircn legătură cu

creşterea Bisericii FAp 2 47 4 4 5 42 6 7 9 31 11 24 12 24 16 5 19 10 20 28 30-31 RepetiŃia sau reluarea istorisirii evenimentelor este o caracteristică a Faptelor Ap

A se vedea reluările de două sau chiar şi de trei ori a relatării aceluiaŃi eveniment Anania şi Safira 5 1 ndash 6 şi 5 7 - 11 Chemarea lui Pavel 9 1 ndash 19 22 4 ndash 21 26 9 ndash 18 Vedenia lui Corneliu Sutaşul 10 3 ndash 8 30- 33 11 13 Vedenia lui Petru 10 9 ndash 16 28 11 5 ndash 10 Aceste elemente posibile au condus pe mulŃi la ideea existenŃei mai multor

izvoare sau documente diferite Discursurile Faptele Apostolilor cuprind 24 de discursuri ndash o treime din cuprinsul cărŃii este

alcătuită din discursuri

141

Discursurile sunt plasate icircn momentele importante pentru a exprima cu claritate destinaŃia semnificaŃia evenimentelor Relatarea evenimentelor şi discursul sunt stracircns legate spre deosebire de folosirea lor icircn Evangheliile Sinoptice

Personajele evenimentelor sunt cele care dau explicaŃia acestora icircn discursuri mai lungi sau mai scurte Relatarea unui eveniment motivează cuvacircntarea ce urmează

- Petrecerea celor11 şi Cuvacircntarea lui Petru pentru alegerea lui Matia - Cincizecimea şi Cuvacircntarea lui Petru - Vindecarea ologului şi Cuvacircntarea lui Petru - Icircnchiderea lui Petru şi Cuvacircntarea lui icircn faŃa fariseilor şi cărturarilor Structura discursurilor este icircn mare mereu aceeaşi Un mod de adresare (bdquoFraŃi) un mod de a atrage atenŃia ascultătorilor

(bdquoascultaŃirdquo) şi adeseori consemnarea unei dificultăŃi de icircnŃelegere sau a unei icircntrebări şi nelămuriri din partea auditoriului care leagă discursul contextului narativ (cf 2 14 21 3 11-12 5 27-28 10 34-35 13 14-15)

Corpul propriu-zis al discursului este de natură kerigmatică reamemoracircnd Răstignirea şi Icircnvierea Macircntuitorului Iisus Hristos Vezi 2 22-26 3 13 21-26 5 29-32 10 36-43 13 23

Incheierea este constituită de un icircndemn concret sau o pareneză cu un apel la convertire (cf 2 37 41 3 17-20 5 31 10 42 13 38 41)

Această structură pare să urmeze modelul omiliei sinagogale din lumea elenistică ConŃinutul acestor discursuri se ocupă icircn mare cu aceleaşi teme - o scurtă referire la activitatea pămacircntească a Macircntuitorului Hristos - amintirea Crucii care era icircn planul lui Dumnezeu lucru care nu atenuează cu

nimic responsabilitatea iudeilor şi a autorităŃilor iudaice - Icircnvierea Macircntuitorului de către Dumnezeu atestată de martori şi semnificaŃia

mesianică a acestui eveniment mărturisită de cititorii Scripturiii - Icircn icircndemnul final est consemnat anunŃul iertării păcatelor Sunt prezentate aici punctele majore fundamentale ale predicii apostolice

prezentate de Luca şi icircn cuvintele Macircntuitorului din Lc 24 46-49 Discursurile Sfacircntului Petru Icircn cap 2- 4 sunt consemnate patru discursuri ale Sf Petru Primele două FAp 2 14-36 şi 2 38ndash39 sunt pronunŃate de Petru icircn ziua

Cincizecimii Al treilea 3 12 ndash 26 ndash după vindecarea paraliticului Al patrulea 4 8 ndash 12 ndash icircn faŃa Sinodului Discursule reiau elemente fundamentale ale predicii Bisericii primare 1 Timpul icircmplinirii făgăduinŃelor şi ale profeŃiilor a sosit bdquoAceasta este cuvacircntul ce s-a spus prin proorocul Ioilrdquo (FAP 2 16) bdquoDar Dumnezeu a icircmplinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor

proorocilor că Hristosul Său va pătimirdquo (3 18) ldquoIar toŃi proorocii de la Samuel şi cei cacircŃi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele

acesteardquo(3 24)

142

Este icircntacirclnit un principiu constant al exegezei mesianice a VT ceea ce preziceau profeŃii avea legătură cu bdquozilele lui Mesia rdquo cu timpul icircn care se spunea că Dumnezeu după lungi secole de aşteptare va cerceta poporul său şi aceasta va icircnsemna icircncununarea relaŃiilor cu El icircn istorie

Apostolii proclamau propovăduiau că epoca mesianică a sosit (vezi exemplul similar icircn viaŃa Macircntuitorului bdquoAcesta va răspunde trimişilor lui Ioanrdquo Mt 115 bdquoŞi Iisus răspunzacircnd le-a zis MergeŃi şi spuneŃi lui Ioan cele ce auziŃi şi vedeŃi Orbii icircşi capătă vederea şi şchiopii umblă leproşii se curăŃesc şi surzii aud morŃii icircnviază şi săracilor li se binevesteşterdquo)

2 Icircmplinirea s-a realizat prin lucrarea moartea şi icircnvierea Macircntuitorului - afirmarea descendenŃei davidice (FAp 2 29 - 31) - activitatea şi lucrarea Macircntuitorului (FAp 2 22) - moartea Sa (FAP 2 23) (FAP 3 13 ndash 14) - icircnvierea Sa (FAP 2 24 - 31) (FAP 3 15) (FAP 4 10) - icircn virtutea icircnvierii Sale Iisus a fost slăvit şi icircnălŃat de dragostea lui Dumnezeu

(FAP 2 33 ndash 36 ) (FAP 3 13) (FAP 4 11) 3 Sfacircntul Duh icircn Biserică este semnul puterii şi al slavei Macircntuitorului

Hristos (FAp 2 33) 4 Această epocă mesianică va sfacircrşi odată cu cea de-a doua venire a

Macircntuitorului (FAp 3 21) 5 Totdeauna predica se termină printr-un apel la pocăinŃă primirea iertării şi

a Duhului Sfacircnt şi făgăduinŃa macircntuirii (FAp 2 8 - 39) (FAP 3 19 25 - 26)cedil(FAp 4 12) (5 31) (FAp 10 43)

CH Dood crede că această predică urmează linia rezumatului predicii Macircntuitorului consemnată la Mc 1 14 ndash 15

Clasificarea discursurilor Discursule sunt icircn principal de două categorii icircn funcŃie de conŃinutul lor 1 misionare 2 apologetice Discursuri misionare

Petru 1 214-41 ndash la Cinzecime 2 312-26 ndash După vindecarea ologului 3 1034-43 ndash Corneliu sutaşul

Pavel 1 1316-41 ndash icircn Antiohia Pisidiei către iudei 2 1415-17 ndash icircn Listra către păgacircni 3 1722-31 ndash icircn Areopag către păgacircni

Discursuri apologetice Petru

1 48-12 ndash Icircn faŃa sinedriului după vindecarea ologului 2 529-32 ndash Icircn faŃa Sinedriului după ieşirea minunată din temniŃă

143

Ştefan 1 71-53

Pavel 1 221-21 - La Ierusalim icircn faŃa miulŃimii care voia să-l linşeze 2 26 2-23 ndash Icircn faŃa lui Irod Agripa şi Festus

Alte discursuri Petru

1 116-22 ndash Alegerea lui Matia a 11 4-17 ndash Icircn faŃa iudeilor din Ierusalim relatarea vedeniei din Iope

justificarea botezului păgacircnilor Jacob 1513-21 ndash La Sinodul apostolic Pavel 1 2018-35 ndash Icircn Efes către preoŃii din Milet 2 2825-28 ndash discurs care rezumă ideea dominantă a cărŃii

12 PETRU ŞI PAVEL IcircN FAPTELE APOSTOLILOR Paralelismul icircntre Petru şi Pavel icircn Faptele Apostolilor este evident Cercetătorii

semnalează existenŃa modelului icircn lumea greacă Cuvacircntările şi faptele lui Petru icircşi găsesc un corespondent icircn cea de a doua

jumătate a cărŃii raportată la Pavel icircn cuvacircntările şi faptele acestuia Cei doi apostoli vindecă FAp 3 2 ndash 26 harr14 8 ndash 17 Amacircndoi apar icircn faŃa Sinedriului FAp 4 5 ndash 7 harr1 23 1 ndash 10 Sunt bătuŃi şi fac minuni FAP 5 4 12 ndash 16 harr 19 11 ndash 12 22 Amacircndoi icircnviează cacircte un mort FAp9 32 ndash 42 harr20 9 ndash 12 ComparaŃia poate continua icircntre 2 14 - 36 harr 13 15 ndash 17 31 harr 22 17 3 6 harr 20 33 8 9 harr13 6 ndash 8 10 25 harr 14 14 10 34 ndash 43 harr 17 22 ndash 31 12 3 ndash 11 harr 16 22 ndash 26 15 7 ndash 11 harr1 20 18 ndash 35

144

144

Aceată paralelă are fără icircndoială o raŃiune şi este icircn planul şi icircntenŃia autorului Dacă se

Ńine cont că tema principală a cărŃii este răspacircndirii Evangheliei la neamuri atunci se poate presupune că autorul şi icircn acest fel sprijină şi argumentează ideea subliniind autoritatea apostolului neamurilor egală cu cea a Sfacircntului Petru

13 IcircMPĂRłIREA CUPRINSULUI - PLAN C H Turnner (icircn Hastings dict of the Bible New York 1898 I - 421) propune

următoarea icircmpărŃire care ar fi fost icircn intenŃia autorului sprijinită de faptul că la sfacircrşitul fiecărei părŃi este un fel de concluzie sau sumar ndash ceea ce caracterizează stilul Faptele Apostolilor ndash icircn care autorul face un fel de recapitulare subliniind progresul icircn răspacircndirea Evangheliei şi icircnmulŃirea numărului credincioşilor prin lucrarea Duhului Sfacircnt

I Apostolul Petru

1 Cap 11 ndash 67 ndash Biserica Ierusalimului după Cincizecime şi Predica lui Petru (67) 2 Cap 68 ndash 931 ndash Răspacircndirea Evangheliei icircn Palestina şi predica Sfacircntului Ştefan

cu primele pesecuŃii icircmpotriva creştinilor după moartea acestuia (931) 3 Cap 932 ndash 1224 ndash Răspacircndirea Evangheliei (Bisericii) icircn Antiohia creştinarea

lui Corneliu şi continuarea persecuŃiei (1224) II Apostolul Pavel

1 Cap 1225 ndash 164 ndash Răspacircndirea Evangheliei şi sporirea Bisericii icircn Cipru şi icircn Asia Mică prima călătorie misionară Sinodul de la Ierusalim (165)

2 Cap 166 ndash 1920 ndash Răspacircndirea Evangheliei icircn Macedonia şi icircn estul Greciei (1920)

3 Cap 1921 ndash 2831 ndash Pavel spre Roma şi predica sa icircn Roma despre IcircmpărăŃia cerurilor (2831)

Dacă aceste sumare nu sunt icircn atenŃia autorului pentru a delimita cu claritate diferitele

părŃi ale căŃii sale atunci ele demonstrează ndash prin frecvenŃa lor mare ndash că aceasta este una din preocupările autorului şi unul din motivele scrierii cărŃii

Un alt posibil plan Biserica de la origini pacircnă la Sinodul Apostolic 11 ndash 1535 Comunitatea de la Ierusalim 11 ndash 542 Deschiderea Bisericii spre neamuri 61 ndash 1535 Activitatea misionară a eleniştilor (61 ndash 931) Activitatea misionară a Sfacircntului Petru (932 ndash 1118 121 - 23) Biserica Antiohiei (1119 ndash 1428) De la Ierusalim la Roma Sfacircntul Pavel ndash 1536 ndash 2831 Icircn cursul călătoriilor misionare Pavel icircntemeiză comunităŃile creştine din Asia Mică

Europa Adus ca prizonier la Roma el predică aici Evanghelia icircn siguranŃă (Vezi E Charpentier Pour lire N T p 83)

145

145

14 TEME CENTRALE IcircN FAPTELE APOSTOLILOR Teologia Faptelor Apostolilor 1 Faptele Apostolilor ndash Evanghelia Duhului Icircn Sfintele Evanghelii totul se desfăşoară icircn jurul Persoanei Macircntuitorului Hristos

Alături de Acesta apar Apostolii ca apropiaŃi ai Săi diferite categorii de oameni unii admiratori alŃii beneficiari ai prezenŃei alŃii potrivnici şi desigur mulŃimea

Faptele Apostolilor debutează cu IcircnălŃarea la cer a Macircntuitorului ceea ce s-ar traduce prin ieşirea Acestuia din scena isotriei şi cu evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt ceea ce echivalează cu intrarea Acestuia icircn istorie Desigur ceea ce numim ieşirea din istorie a Macircntuitorului este un mod imporpriu de a vorbi pentru a marca această schimbare icircn manifestarea iconomiei dumnezeieşti a Fiului Fiul nu părăseşte de fapt istoria dar prezenŃa Sa va fi una diferită de cea de pacircnă atunci

Istoria consemnată şi relatată de Faptele Apostolilor este marcată şi determinată de

prezenŃa şi lucrarea continuă a Sfacircntului Duh icircn istorie De fapt autorul cărŃii ne icircnfăŃişează ceea ce mulŃi exegeŃi au numit bdquoEvanghelia Sfacircntului Duhrdquo Paralela icircntre prezenŃa şi lucrarea Macircntuitorului icircnfăŃişată icircn Evanghelii şi cea a Sfacircntului Duh icircnfăŃişată de Faptele Apostolilor este evidentă Edificatoare icircn acest sens este insistenŃa autorului de a sublinia icircn repetate racircnduri semnele lucrării Duhului care ca şi icircn cazul Macircntuitorului erau semnele şi minunile mari icircntre care la loc de frunte sunt vindecările bdquoCăci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin Apostolirdquo

Macircntuitorul Hristos bdquo Iisus Nazarineanu bărbat adeverit icircntre voi de Dumnezeu prin puteri prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu icircn mijlocul vostru precum şi voi ştiŃi (FAp 222)rdquo

Autorul Faptelor Apostolilor are icircn plan intenŃia de a arăta că Dumnezeu adevereşte lucrările Duhului prin semne şi minuni (cf 243 4 30 68 143 152) Acestea se făceau nu de către Apostoli ci prin Apostoli se icircnŃelege de către Dumnezeu (4 30 512 143) bdquoIar Ştefan plin de har şi de putere făcea minuni şi semne mari icircn poporrdquo (6 8)

bdquoDeci multă vreme au stat acolo grăind cu icircndrăzneală icircntru Domnul Care da mărturie pentru cuvacircntul harului Său făcacircnd semne şi minuni prin macircinile lorrdquo (143)

bdquoŞi a tăcut toată mulŃimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel care istoriseau cacircte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei icircntre neamurirdquo (15 2)

Spre deosebire de prezenŃa Macircntuitorului cea a Duhului Sfacircnt este mult mai discretă Duhul Sfacircnt este nevăzut

Iată un comentariu al Sf Ioan Gură de Aur pe această temă

bdquo Ce se icircntacircmpla atunci Cacircnd cineva se boteza de icircndată vorbea icircn limbi şi nu numai că vorbeau icircn limbi ci mulŃi chiar profeŃeau iar unii arătau şi alte multe şi mari puteri Deoarece venind de la idoli la credinŃă fără să cunoască nimic lămurit şi fără să fi fost crescuŃi cu cărŃile Vechiului Testament botezacircndu-se primeau deicircndată Duhul Sfacircnt Nu puteau icircnsă să vadă pe Duhul deoarece era nevăzut şi de aceea harul le dădea o dovadă perceptibilă simŃurilor a acelei lucrări Astfel unul vorbea icircn limba perşilor altul icircn aceea a romanilor altul icircn a indienilor altul o altă limbă Se făcea astfel văzut celor din afară (necreştinilor) că icircn cel care vorbea era Duhul Pentru aceea şi zice mai jos că fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos numind darurile duhovniceşti arătare a Duhului Şi

146

146

Apostolii primeau un astfel de semn la icircnceput dar şi cei care credeau primeau darul de a vorbi icircn limbi şi nu numai pe acesta ci multe altele mulŃi icircnviau morŃi alŃii scoteau demoni şi multe astfel de lucruri minunate Primeau deci harisme unii mai mici alŃii mai mari Cea mai mare dintre toate era vorbirea icircn limbi hellip Este motivul pentru care primeau şi darul de a deosebi duhurile pentru a discerne şi a cunoaşte cine vorbeşte de la duhul cel curat şi cine de la duhurile necurate Deoarece nu era posibil să se facă imediat dovada celor spuse din moment ce profeŃia se verifică nu atunci cacircnd este făcută ci atunci cacircnd se icircmplineşte nu era uşor să se constate care era profet adevărat şi care era profet mincinosrdquo (Comentariu la 1 Corinteni ediŃia originală EPE 18B pag 239-242 trad rom Cit pag300-301 Nu icircncape nici o icircndoială că prin referirile repetate la bdquosemnele şi minunilerdquo Sfacircntul Luca

doreşte să sublinieze prezenŃa şi lucrarea Duhului icircn istorie Acest lucru este evident prin cacircteva proorocii din Ioil bdquoIar icircn zilele din urmă zice Domnul voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătracircnii voştri vise vor visa Icircncă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna icircn acele zile din Duhul Meu şi vor prooroci Şi minuni voi face sus icircn cer şi jos pe pămacircnt semne sacircnge foc şi fumegare de fum (2 17-19)

ToŃi se umpleau de Duh Sfacircnt 63 - bdquobărbaŃi plini de Duh Sfacircntrdquo andraj plhreij pneumatoj

8 17 - bdquoAtunci icircşi puneau macircinile peste ei şi ei luau Duhul Sfacircntrdquo tote evpetiqesan taj ceiraj evpV auvtouj kai evlambanon pneuma a[gionAring

9 17 ndash bdquoŞi a mers Anania şi a intrat icircn casă şi punacircndu-şi macircinile pe el a zis Frate Saul Domnul Iisus Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfacircntrdquo kai plhsqh|j pneumatoj a`giouAring

10 44 - bdquoIcircncă pe cacircnd Petru vorbea aceste cuvinte Duhul Sfacircnt a căzut peste toŃi cei care ascultau cuvacircntulrdquo

13 52- laquo Şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfacircntrdquo 11 16- bdquoŞi mi-am adus aminte de cuvacircntul Domnului cacircnd zicea Ioan a botezat

cu apă voi icircnsă vă veŃi boteza cu Duh Sfacircntrdquo Duhul Sfacircnt sălăşluieşte icircn Apostoli şi icircn toŃi cei ce primesc credinŃa icircn Hristos şi se

botează aşa icircncacirct actele şi lucrările acestea sunt icircn acelaşi timp şi ale Duhului bdquoŞi s-au umplut toŃi de Duhul Sfacircnt şi au icircnceput să vorbească icircn alte limbi precum le

dădea lor Duhul a grăirdquo FAp 24 bdquoAtunci Petru plin fiind de Duhul Sfacircnt le-a vorbit Căpetenii ale poporului şi bătracircni ai

lui Israelrdquo (48) bdquoŞi pe cacircnd se rugau astfel s-a cutremurat locul icircn care erau adunaŃi şi s-au umplut toŃi de

Duhul Sfacircnt şi grăiau cu icircndrăzneală cuvacircntul lui Dumnezeurdquo (431) bdquoŞi a mers Anania şi a intrat icircn casă şi punacircndu-şi macircinile pe el a zis Frate Saul

Domnul Iisus Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfacircntrdquo (917)

Lucrarea Duhului Sfacircnt este legată de propovăduirea Evangheliei de vestirea cuvacircntului lui Dumnezeu bdquoicircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntuluirdquo

Icircn Evanghelii istoria Macircntuitorului Hristos se icircncheie la Ierusalim Istoria Duhului Sfacircnt consemnată de Faptele Apostolilor icircncepe la Ierusalim şi sfacircrşeşte cu Roma Istoria Macircntuitorului Hristos se desfăşoară icircn spaŃiul iudaic cea a Duhului depăşeşte spaŃiul iudaic pentru a se extinde icircn toată lumea cunoscută de atunci

147

147

DUHUL SFAcircNT ŞI BISERICA Direct legată de prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt icircn cartea Faptele Apostolilor este

naşterea şi viaŃa Bisericii Biserica este o realitatea cu totul nouă care se naşte odată cu evenimentul pogoracircririi Sfacircntului Duh icircn ziua Cinzecimii peste SfinŃii Apostoli (cap 2) Biserica este adunarea celor care primesc Duhul Sfacircnt sinaxa bdquocelor plini de Duhul Sfacircntrdquo Sfacircntul Luca prezintă pe parcursul cărŃii creşterea Bisericii prin adăugarea la numărul iniŃial de creştini a altor oameni care crezacircnd icircn mărturia Apostolilor despre Hristos Cel răstignit şi Icircnviat se botează şi primesc Duhul Sfacircnt Creşterea Bisericii este lucrarea Duhului Sfacircnt Sfacircntul Luca arată creşterea Bisericii prin a face referire la zonele geografice unde se vesteşte Evanghelia şi apar comunităŃi creştine

Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau (247) Deci Biserica icircn toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace zidindu-se şi umblacircnd icircn

frica de Domnul şi sporea prin macircngacircierea Duhului Sfacircnt (931) Deci Bisericile se icircntăreau icircn credinŃă şi sporeau cu numărul icircn fiecare zi (165) Timpul Bisericii este timpul Duhului Sfacircnt Denumirea de Biserică icircn limba greacă este un cuvacircnt foarte sugestiv pentru icircnŃelesul ca

atare al realităŃii exprimate prin el ἐκκλησία ἐκκλεσιας ἡ (de la ἔκκλητος chemat sau convocat la o icircntrunire acesta este de la verbul ἐκκαλέω care icircnseamnă a chema a convoca Biserica este adunarea celor care se adună răspunzacircnd chemării adunarea celor chemaŃi şi care au răspuns chemării Păstrarea referirii la actul chemării este extrem de relevantă pentru realitatea Bisericii tocmai pentru că trimite la atmosfera de libertate icircn care se realizează adunarea credincioşilor Această conotaŃie exclude existenŃa oricărui factor de constracircngere chiar şi a celui ideologic Este vorba de răspunsul liber al oamenilor la mărturia Apostolilor despre Hristos şi la chemarea acestora de a se alătura ceor care au răspuns deja acestei chemări Termenul este folosit şi icircn Vechiul Testament nu cu icircnŃelesul tehnic din Noul Testament ci cu icircnŃelesul etimologic de adunare a poporului vezi Judecători 218 1 Cronici 29 1 Sensul se apropie atunci cacircnd numeşte adunarea poporului pentru scopuri cultice (Deuteronom 3130 321 Iosua 835 sau Fapte 738 ndash cuvacircntul lui Ştefan Evrei 212)

Traducerea romacircnească a renunŃat din păcate la acest termen păstracircnd termenul icircmprumutat din l latină şi care indică mai curacircnd locaşul icircn care se adună de obicei creştinii ndash basilica pierzacircnd sensul de adunare a celor care au răspuns chemării Chemarea este un concept teologic şi biblic fundamental care se regăseşte icircn spaŃiul relaŃiei mdintre Dumnezeu şi poporul Său atacirct icircn perioada vechi-testamentară cacirct şi icircn cea nou-testamentară

Termenul ca atare de Biserică este folosit şi cu trimitere la comunităŃile creştine din diferitele cetăŃi ceea ce numim astăzi Biserici locale 1541 Şi străbătea Siria şi Cilicia icircntărind Bisericile 165 Deci Bisericile se icircntăreau icircn credinŃă şi sporeau cu numărul icircn fiecare zi 1122 Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba pacircnă la Antiohia

Dar este folosită şi cu icircnŃelesul Bisericii celei una care icircnsumează toate comunităŃile 931 Deci Biserica icircn toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace zidindu-se şi umblacircnd icircn frica de Domnul şi sporea prin macircngacircierea Duhului Sfacircnt 2028 Drept aceea luaŃi aminte de voi icircnşivă şi de toată turma icircntru care Duhul Sfacircnt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu pe care a cacircştigat-o cu icircnsuşi sacircngele Său

148

148

Există o conştiinŃă eclesială foarte bine conturată şi exprimată icircn cartea Faptele Apostolilor

Icircn cartea Faptele Apostolilor nu icircntacirclnim o eclesiologie dezvoltată aşa cum icircntacirclnim icircn epistolele pauline ci o prezentare a mersului icircn istorie a Bisericii Există icircnsă şi ecoul eclesiologiei pauline Drept aceea luaŃi aminte de voi icircnşivă şi de toată turma icircntru care Duhul Sfacircnt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu pe care a cacircştigat-o cu icircnsuşi sacircngele Său (2028)

Icircn cartea Faptele Apostolilor avem modelul de istorie bisericească de istorie a Bisericii care ia icircn calcul natura dumnezeiesc-omenească a Bisericii semnalacircnd continuu prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt prin intermediul Apostolilor şi a celorlalŃi lucrători ai Evangheliei ca şi prin toŃi creştinii

Faptele Apostolilor ne prezintă şi informaŃii privind viaŃa Bisericii primare 241 Deci cei ce au primit cuvacircntul lui s-au botezat şi icircn ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete 242 Şi stăruiau icircn icircnvăŃătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni 243 Şi tot sufletul era cuprins de teamă căci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin apostoli şi mare frică icirci stăpacircnea pe toŃi 244 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte 245 Şi icircşi vindeau bunurile şi averile şi le icircmpărŃeau tuturor după cum avea nevoie fiecare 246 Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăŃia inimii 247 Lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporul Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau

Ave aici cacircteva elemente fundamentale ale vieŃii primilor creştini atenŃia acordată catehizării (stăruinŃa icircn icircnvăŃătura Apostolilor) viaŃa sacramentală centrată pe Botez şi pe Sfacircnta Euharistie (bdquofracircngerea pacirciniirdquo) comuniunea sau frăŃietate şi comunitatea bunurilor (245)

Avem informaŃii privind ierarhia sacramentală şi distribuirea diferitelor slujiri icircn Biserică Apostolii şi preoŃii sunt numiŃi icircmpreună indicacircnd categorii distincte de slujitori ai Evangheliei şi ai Bisericii

154 Şi sosind ei la Ierusalim au fost primiŃi de Biserică şi de apostoli şi de preoŃi şi au vestit cacircte a făcut Dumnezeu cu ei

1522 Atunci apostolii şi preoŃii cu toată Biserica au hotăracirct să aleagă bărbaŃi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia cu Pavel şi cu Barnaba pe Iuda cel numit Barsaba şi pe Sila bărbaŃi cu vază icircntre fraŃi

2017 Şi trimiŃacircnd din Milet la Efes a chemat la sine pe preoŃii Bisericii Există precizării privind racircnduirea preoŃilor prin hirotonie 1423 Şi hirotonindu-le preoŃi icircn fiecare biserică rugacircndu-se cu postiri i-au icircncredinŃat

pe ei Domnului icircn Care crezuseră Foarte importante referiri la slujiri diferite precum aceea de proroc şi de icircnvăŃător 131 Şi

erau icircn Biserica din Antiohia prooroci şi icircnvăŃători Barnaba şi Simeon ce se numea Niger Luciu Cirineul Manain cel ce fusese crescut icircmpreună cu Irod tetrarhul şi Saul

Sau grupul celor şapte (diaconi) din cap 7

DUHUL SFAcircNT ŞI ESHATOLOGIA

149

149

O altă temă foarte importantă icircn Faptele Apostolilor este cea care priveşte Eshatologia ContribuŃia cărŃii Faptele Apostolilor la elaborarea eshatologiei este foarte importantă

Icircn prima sa cuvacircntare după pogoracircrea Sfacircntului Duh Sfacircntul Apostol Petru identifică evenimentul acesta extraordinar cu un eveniment eshatologic Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil 217 Iar icircn zilele din urmă zice Domnul voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătracircnii voştri vise vor visa Acts 217 καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡmicroέραις λέγει ὁ θεός ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ πνεύmicroατός microου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα καὶ προφητεύσουσιν οἱ υἱοὶ ὑmicroῶν καὶ αἱ θυγατέρες ὑmicroῶν καὶ οἱ νεανίσκοι ὑmicroῶν ὁράσεις ὄψονται καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑmicroῶν ἐνυπνίοις ἐνυπνιασθήσονταιmiddot

Trebuie menŃionat că atribuim termenului eshatologie un sens extins Plecacircnd de la faptul că el se referă la realităŃile din urmă de la sfacircrşitul lumii la realităŃile de după sfacircrşitul lumii şi luacircnd icircn calcul faptul că există posibilitatea participării icircncă de pe acum la realităŃile ultime eshatologice orice realitatea care implică această participare este numită eshatologică IcircnŃelesul principal al cuvacircntului este dat de realitatea icircmpărtăşirii de lumea dumnezeiască care se va porduce după sfacircrşitul chipului istoric al lumii Lucrul esenŃial care se va icircntacircmpla la sfacircrşit va fi icircntacirclnirea cu Dumnezeu şi cu cele dumnezeişti Dar ceea ce atunci se va icircntacircmplă cu măpsura deplinătăŃii este accesibil icircncă din timpul istoric dar numai icircn parte

Biserica este prin excelenŃă o realitatea eshatologică pentru că reprezintă exact icircntacirclnirea dintre om şi Dumnezeu prin umplerea omului de Duhul Sfacircnt la botez Biserica este exact atacirct cacirct lumea se icircmpărtăşeşte de Duhul Sfacircnt Biserica este experierea anticipată şi parŃială a realităŃilor eshatologice a realităŃilor veacului viitor

Această eshatologie concretizată icircntr-o eclesiologie eshatologică este icircn acord cu eshatologia celorlalte cărŃi nou-testamentare (vezi Evanghelia după Ioan sau Epistolele pauline) şi cu tradiŃia ulterioară a Bisericii reflectată pacircnă icircn cel mai mic detaliu din viaŃa Bisericii Teologia academică este singura care pare să fi pierdut icircnŃelesul lărgit al eshatologiei cu trimitere la icircmpărtăşirea de pe acum de realităŃile ultime vorbind la acest capitol numai despre sfacircrşitul lumii şi ceea ce se va icircntacircmpla după aceea

Aşadar Duhul Sfacircnt Biserica şi Eshatologia sunt realităŃi care trebuie luate icircmpreună Biserica este o realitate eshatologică icircntrucacirct reprezintă sinaxa celor plini de Duh Sfacircnt

15 FAPTELE APOSTOLILOR - CUPRINS Icircn cele ce urmează prezentăm icircn detaliu cuprinsul cărŃii Faptele Apostolilor punctacircnd

principalele secŃiuni ale cărŃii

I DE LA IERUSALIM LA ANTIOHIA 1 1 ndash 12 25 Propovăduirea Evangheliei şi răspacircndirea creştinismului icircn Palestina şi Siria de către

Sfacircntu Apostol Petru şi alŃi Apostoli 1 Zilele premergătoare pogoracircrii Sfacircntului Duh 1 1 ndash26

150

150

Prologul (1 1-1 11) ndash adresare referire la ultimile arătări ale Macircntuitorului după Icircnviere ultimile sfaturi date ucenicilor făgăduinŃa Duhului Sfacircnt IcircnălŃarea Domnului

Completarea numărului apostolilor prin alegerea lui Matia icircn locul lui Iuda (1 12-26) revenirea icircn Ierusalim de pe muntele Măslinilor lista cu cei 11 stăruinŃa icircn rugăciune cacircntarea lui Petru alegerea lui Matia

2 Pogoracircrea Duhului Sfacircnt şi naşterea Bisericii Creştine 2 1ndash47 1111 Pogoracircrea Duhului Sfacircnt (2 1 ndash 2 13) semnele icircnsoŃitoare vuiet limbi de foc şi efectele

imediate umplerea de Duh Sfacircnt şi vorbirea icircn limbi adunarea mulŃimii martoră la eveniment din toate neamurile nedumerirea ce s-a iscat

Cuvacircntarea lui Petru (2 14-36) explicarea evenimentului nu sunt beŃi ci s-a icircmplinit făgăduinŃa umplerii de Duh Sfacircnt făcută de proorocul Ioil Iisus Nazarineanul pe care iudeiii L-au răstignit deşi era cel care despre care au vorbit proorocii Dumnezeu l-a icircnviat şi apostolii sunt martori ai Acestuia Acest Iisus s-a icircnălŃat la dreapta lui Dumnezeu şi primind făgăduinŃa Duhului l-a revărsat peste Apostoli lucru la care mulŃimea era martoră

Prima comunitate se naşte (2 37 -41) icircn urma cuvacircntării lui Petru au primit icircndemnul de a se pocăi şi boteza trei mii de suflete primind iertarea păcatelor şi darul Duhului Sfacircnt

ViaŃa primei comunităŃi creştine stăruinŃa icircn icircnvăŃăturile Apostolilor viaŃă comunitară fracircngerea pacircinii şi rugăciuni multe minuni săvacircrşite de apostoli icircn Ierusalim şi teama stăpacircnea pe toŃi toŃi cei ce credeau aveau toate de obşte viaŃă de obşte biserica sporea zilnic

3 Biserica din Ierusalim ndash secvenŃe reprezentative 3 1ndash5 42 Vindecarea ologului de la Poarta Frumoasă de către Petru şi Ioan (3 1-11) uimirea

mulŃimii care se adună icircn pridvorul lui Solomon Cuvacircntarea lui Petru (3 12-26) icircn urma vindecării Petru explică faptul că vindecarea a

săvacircrşit-o nu puterea lor ci Dumnezeul părinŃilor lor care a slăvit pe Fiul Său Iisus dat la moarte de către cei ce ascultau credinŃa icircn Iisus a dăruit vindecarea ologului chemare la pocăinŃă şi icircntoarcere pentru a putea primi şi ei pe Iisus Hristos Cel mai dinainte vestit de toŃi proorocii

Icircn faŃa Sinedriului Petru şi Ioan (4 1-22) prinşi de preoŃi căpetenia gărzii templului şi saducheii pe cacircnd vorbea Petru mulŃimii cei doi apostoli sunt icircnchişi şi aduşi icircn faŃa Sinedriului pentru a explica cele săvacircrşite cuvacircntarea lui Petru icircn faŃa Sinedriului icircn care reia cele spuse icircn faŃa mulŃimii deliberarea Sinedriului icircn sensul eliberării cu condiŃia să nu mai vorbească mulŃimii despre numele lui Iisus răspunsul lui Petru şi Ioan ascultăm de Dumnezeu şi nu de oameni nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi auzit

Rugăciunea credincioşilor după eliberarea celor doi apostoli (4 23-31) pentru ca Domnul să dea icircndrăzneală Apostolilor icircn ciuda ameninŃărilor iudeilor şi să săvacircrşească semne şi minuni prin numele lui Iisus Hristos

ViaŃa comunitară a Bisericii (4 23 ndash5 11) bdquocei ce au crezut erau unardquo şi bdquotoate le erau de obşterdquo mărturisirea cu putere a Icircnvierii Domnului de către Apostoli har mare era peste toŃi exemplul bun al lui Barnaba cel născut icircn Cipru icircn ceea ce priveşte aducerea bunurilor la picioarelor apostolilor şi exemplul negativ al lui Anania şi Safira

RecapitularendashbilanŃ a stării comunităŃii creştine (5 12-16) prin Apostoli se făceau multe semne şi minuni mulŃi bolnavi din Ierusalim şi din icircmprejurimi erau aduşi pentru a fi vindecaŃi numărul credincioşilor sporea continuu

151

151

O nouă icircnchidere a apostolilor (5 17-42) arhiereul şi saducheii plini de pizmă au icircnchis pe apostoli icircn temniŃa obştească eliberarea minunată de către icircnger Apostolii aduşi din nou icircn faŃa Sinedriului reproşul Arhiereului care continua să icircnveŃe şi răspunsul Sfacircntului Petru Ascultăm de Dumnezeu Acesta a icircnviat pe Hristos pe care voi l-aŃi omoracirct L-a icircnălŃat Stăpacircnitor şi Macircntuitor ca să dea lui Israel pocăinŃă Apostolii şi Duhul Sfacircnt sunt martori ai acestor evenimente IntervenŃia lui Gamaliel dacă este de la Dumnezeuhellip Apostolii sunt eliberaŃi după ce sunt bătuŃi şi continuă toată ziua icircn templu şi prin case să icircnveŃe

4 Icircnceputurile creştinismului elenistic 6 1 ndash 8 40 Alegerea celor 7 diaconi (6 1-7) discursul celor 12 asupra necesităŃi alegerii unor noi

slujitori alegerea şi hirotonirea celor şapte sporirea continuă a Bisericii Activitatea şi prinderea Sfacircntului Ştefan (6 8-15) Ştefan plin de har făcea minuni şi

semne mari pizmuit de către libertini cireneni şi alexandrini Ştefan este acuzat de hulă prins şi dus icircn faŃa sinedriului

Cuvacircntarea şi martiriul Sfacircntului Ştefan (7 1 ndash 8 3) retrospectivă a istoriei vechitestamentare pacircnă la Solomon arătacircnd că iudeii au stat mereu icircmpotriva Duhului şi a proorocilor vederea slavei lui Dumnezeu de către Ştefan omoracircrea cu pietre Prigoana Bisericii de către Saul care participase la omoracircrea lui Ştefan

Propovăduirea Evangheliei icircn Samaria de către Filip (8 4-40) Filip era ascultat de mulŃi săvacircrşea vindecări mulŃi credeau şi se botezau Vizita Apostolilor Petru şi Ioan icircn Samaria primirea Duhului Sfacircnt de către cei botezaŃi prin punerea macircinilor Apostolilor episodul cu Simon Magul care icircncearcă să cumpere puterea harului Filip trimis de icircnger botează pe dregătorul reginei Candachia a Egiptului Filip binevestea prin toate cetăŃile pacircnă a sosit icircn Cezareea

5 Convertirea lui Saul 9 1ndash31 Convertirea pe drumul Damascului (9 1ndash9) Saul trimis la Damasc pentru a prinde pe

creştini şi a-i aduce legaŃi la Ierusalim arătarea Domnului şi chemarea lui Pavel Pavel la Damasc şi la Ierusalim (9 10-30) Anania este trimis de Domnul să-l boteze pe

Pavel care a devenit bdquovas ales ca să poarte numele Domnului icircnaintea neamurilorhelliprdquo Saul icircncepe să propovăduiască pe Iisus spre mirarea Iudeilor AmeninŃat de iudei este salvat noaptea vine la Ierusalim unde ucenicii se temeau de el dar Barnaba icircl prezintă Apostolilor ameninŃat de elenişti Saul este dus icircn Cezareea şi apoi icircn Tars

6 Icircnceputul propovăduirii Evangheliei la neamuri 9 32 ndash 11 30 Predica lui Petru icircn Lida şi Iope (9 32-43) vindecarea lui Enea icircn Lida şi icircnvierea Tavitei

icircn Iope Convertirea Sutaşului Corneliu (10 1 ndash 11 18) Icircngerul icircl icircndeamnă pe Corneliu din

Cezareea să cheme pe Petru de la Iope vedenia lui Petru cu macircncărurile necurate şi primirea trimişilor lui Corneliu la icircndemnul Duhului Petru vine la casa lui Corneliu unde erau adunaŃi mulŃi Cuvacircntarea lui Petru icircn casa lui Corneliu Iisus cel care a vindecat şi a făcut mult bine despre care dau mărturie Apostolii a fost omoracirct de iudei dar Dumnezeu l-a icircnviat şi s-a arătat după Icircnvierea Sa Apostolilor şi le-a poruncit să propovăduiască aceasta despre el mărturisesc proorocii şi tot ce crede icircn el va primi iertarea păcatelor peste cei prezenŃi se pogoară Duhul

152

152

Sfacircnt fapt care uimeşte pe iudei urmează botezul celor de faŃă Petru rămacircne cacircteva zile cu ei la Ierusalim Petru explică celorlalŃi cu a ajuns să boteze pe Corneliu

Icircnceputurile Bisericii icircn Antiohia (11 19-30) a Icircntemeierea Bisericii din Antiohia de către creştinii risipiŃi după martiriul lui Ştefan b Trimiterea lui Barnaba la Antiohia Saul este adus din Tars de către Barnaba icircn Antiohia icircmpreună merg la Ierusalim cu ajutoare icircn timpul foametei prevestită de Agar

PersecuŃiile Bisericii icircn timpul lui Irod (12 1-25) Iacov fratele lui Ioan este ucis Petru icircnchis icircn temniŃă Petru este eliberat icircn chip minunat de către icircnger şi adus la casa Mariei mama lui Ioan Macircnios Irod ucide pe paznicii icircnchisorii şi pleacă la Cezareea unde icircşi află sfacircrşitul ca pedeapsă pentru că era cinstit ca zeu Barnaba şi Saul se icircntorc la Antiohia luacircnd cu ei şi pe Ioan Marcu

II DE LA ANTIOHIA LA ROMA 13 1ndash28 31

Călătoriile Misionare ale Sfacircntului Pavel pacircnă la prinderea şi ducerea sa la Roma la

judecata Cezarului 1 Prima Călătorie Misionară al lui Pavel şi Barnaba 13 1ndash14 28 Pavel şi Barnaba sunt investiŃi pentru misiunea la neamuri (13 1ndash3 ) Misiune icircn Cipru (13 4-12) plecaŃi din portul Seleucia ajung la Salamina şi străbat toată

insula pacircnă la Pafos bdquovestind cuvacircntul icircn sinagogi rdquo icircn Pafos este convertit proconsulul Sergiu Paulus şi icircnfracircnt vrăjitorul Elimas

Misiune icircn Galatia (13 13ndash14 28) Perga Pamfiliei Ioan Marcu se icircntoarce la Ierusalim Antiohia Pisidiei (13 14-52) Invitat de mai marii Sinagogii Pavel rosteşte o importantă

cuvacircntare retrospectivă a istoriei vechitestamentare desfăşurarea evenimentelor legate de Macircntuitorul Hristos - o scurtă retrospectivă a istoriei macircntuirii icircncepacircnd cu Ioan Botezătorul ndash cum a fost răstignit a fost icircnviat de Dumnezeu şi vestirea iertării păcatelor icircn sacircmbăta următoare iudeii plini de pizmă au ridicat prigoană icircmpotriva celor doi apostoli care au plecat icircn Iconiu

Iconiu şi Listra (14 1-18) Icircn Iconiu se crează două tabere una potrivnică şi una favorabilă sunt ameninŃaŃi cu uciderea şi pleacă la Listra vindecarea ologului icircn urma căreia mulŃimile icirci consideră zei Pavel potoleşte mulŃimile iudeii de la Antiohia şi Iconiu vin şi-l bat cu pietre pacircnă icircl consideră mort

Derbe şi icircntoarcerea prin Listra Iconiu la Antiohia (14 19-28) vizitează comunităŃile icircntemeiate hirotonindu-le preoŃi Pisidia Pamfilia Perga Atalia ndash cu corabia la Antiohia unde adunacircnd Biserica au vestit cum a deschis Dumnezeu neamurilor uşa credinŃei

2 DiscuŃiile icircn legătură cu libertatea creştinilor dintre neamuri faŃă de legea

iudaică 15 1ndash41 Tulburările din Antiohia şi Ierusalim cu privire la creştinii dintre neamuri Pavel şi

Barnaba vin la Ierusalim pentru a lămuri această icircntrebare dar şi aici părerile sunt icircmpărŃite Sinodul Apostolic de la Ierusalim (15 6-29) apostolii şi preoŃii s-au adunat ca să discute

această problemă cuvacircntarea lui Petru pledează pentru scutirea de lege a creştinilor dintre neamuri cuvacircntarea lui Iacov propune ca aceştia să respecte cacircteva lucruri să se ferească de

153

153

jertfele idolilor de desfracircu de animale sugrumate şi de sacircnge La Antiohia alături de Pavel şi Barnaba sunt trimişi Sila şi Iuda Barsaba cu scrisoarea ce conŃinea hotăracircrea sinodului

Pavel şi Barnaba la Antiohia propovăduiau (15 30-41) hotărăsc plecarea icircn misiune despărŃirea lui Pavel de Barnaba

3 A doua călătorie misionară a lui Pavel 15 36- 18 28 Galatia şi Asia Derbe Listra de unde este luat Timotei străbat Frigia Galatia ajung la

Troa vedenia din Troa Pavel este icircndemnat să treacă icircn Macedonia Icircn Macedonia Samotracia Neapoli Filipi Pavel vorbeşte femeilor adunate la racircu pentru

rugăciune botezul Lidiei şi invitarea lui Pavel icircn casa acesteia alungarea duhului pitonicesc din

slujnică acuzarea lui Pavel şi Sila de către stăpacircnul slujnicei şi baterea cu vergi a apostolilor şi aruncarea icircn temniŃă minunea din temniŃă cu deschiderea uşilor şi a legăturilor botezul temnicerului şi a casei sale elibera din temniŃă

Tesalonic (17 1-9) prin Amfipoli şi Apolonia trei sacircmbete le vorbeşte icircn sinagogă unii cred iudeii se umplu de pizmă şi se ridică icircmpotriva lui Iason mai marele sinagogii

Bereea (17 10-15) aici au primit cuvacircntul cu toată osacircrdia dar sunt alungaŃi de iudeii veniŃi din Tesalonic

3 Icircn Asia Atena Pavel este invitat de filosofi icircn Areopag importanta cuvacircntare a lui Pavel icircn

Areopag (17 16-34) Auzind de icircnviere unii icircl iau icircn racircs alŃii cred şi se convertesc Dionisie Areopagitul şi Damaris

Corint (17 1-17) icircntacirclnirea cu Acvila şi Priscila şi Reicircntacirclnirea cu Timotei şi Sila hulit de iudei se mută icircn casa lui Titus botezul lu Crispus mai marele sinagogii Pave icircncurajat de Domnul icircn vis rămacircne icircn Corint un an şi şase luni pe timpul Proconsulului Galion iudeii icircl duc icircn faŃa tribunalului pe Pavel

Efes (18 18-23) Icircmpreună cu Acvila şi Priscila Pavel depune făgăduinŃă la Chenhreea şi sosesc la Efes Pavel nu rămacircne aici deoarece se grăbea să ajungă la Ierusalim de la Ierusalim merge la Antiohia

Apollo la Efes apoi la Corint (18 24-28) 4 A treia călătorie misionară 19 1-26 32 Pavel la Efes (19 23-41) botezul ucenicilor lui Ioan trei luni vorbeşte icircn sinagogă şi doi

ani icircn şcoala lui Tiranus de unde toŃi cei ce locuiau icircn Asia şi iudei şi elini au auzit cuvacircntul lui Dumnezeu minuni nemaiicircntacirclnite săvacircrşite de Pavel unii din vrăjitori icircşi ard cărŃile răscoala argintarului Dimitrie apărător al zeiŃei Artemisa mulŃimea potolită de secretarulhellip

5 Icircn Macedonia şi Ahaia 20 1-4 Vizitează pe creştini dacircnd sfaturi icircn Grecia stă trei luni 6 Icircntoarcerea la Ierusalim 20 5-21 26 Iudeii uneltesc icircmpotriva vieŃii lui şi hotărăşte să se icircntoarcă prin Macedonia icircmpreună cu

Sosipatru Aristarh Gaius Timotei Tihic şi Trofim de la Filipi la Troa cu corabia

154

154

La Troa rămacircn şapte zile (20 5-16) Icircn ziua icircntacirci a săptămacircnii fracircngerea pacircinii icircnvierea lui Eutihie de aici merg la Milet

La Milet (20 17-38) Cuvacircntarea lui Pavel icircn faŃa preoŃilor din Efes Apologie vestire a lanŃurilor icircndemn la multă grijă vestirea tulburărilor provocate de eretici despărŃire emoŃionantă

De la Milet la Cezareea (21 1-14) prin Cos Rodos Patra cu corabia spre Fenicia au coboacirct la Tir unde rămacircne şapte zile cu ucenicii cu corabia la Ptolemaida şi de aici la Cezareea icircn casa lui Filip diaconul proorocia lui Agav cu privire la lanŃurile lui Pavel

La Ierusalim (21 27-40) primit cu bucurie de fraŃi icircntacirclnire cu Iacov şi toŃi preoŃii relatarea celor icircntacircmplate icircn călătorie Pavel primeşte votul nazarietului icircmpreună cu alŃi patru bărbaŃi pentru a convinge pe iudei că respectă legea mulŃimea icircntăracirctată icircmpotriva lui Pavel icircn Templu tras afară de mulŃime pentru a fi omoracirct Pavel este salvat de comandantul cohortei şi pus icircn lanŃuri Pavel cere să vorbească poporului

7 Pavel icircn lanŃuri 21 27ndash28-3 Prima cuvacircntare apostolică al lui Pavel (22 1 -21) apărarea mea faŃă de voi retrospectivă

biografică cu relatarea amănunŃită a convertirii pe drumul Damascului Iudeii cer moartea lui Pavel (22 22-30) comandantul porunceşte să fie biciuit Pavel face

caz de cetăŃenia lui romană Eliberat şi dus icircn faŃa Sinedriului Pavel icircn faŃa Sinedriului (22 30 ndash 23 22) neicircnŃelegere icircntre farisei şi saduchei icircn privinŃa

lui Pavel Pavel icircnchis icircn fortăreaŃă 40 de iudei se leagă să-l omoare icircnştiinŃat de Pavel comandantul icircl scapă de uneltirile iudeilor trimiŃacircndu-l la Cezareea

Pavel la Cezareea (24 1-26 32) ndash rămacircne doi ani (cf F 24 27) Pavel trimis la Cezareea cu scrisoarea către procuratorul Felix

Icircn faŃa procuratorului Felix 24 1-27 Pacircracircşii lui Pavel icirci aduc icircnvinuiri Pavel se apără24 10-21 Pavel icircnchis cu regim lejer

vorbeşte lui Felix şi soŃiei sale Icircn faŃa lui Porcius Festus 25 1-27 La Ierusalim iudeii cer lui Festus să-l trimită pe Pavel la Ierusalim cu gacircndul să-l ucidă pe

drum Icircntors la Cezareea Festus aduce cu sine şi pacircracircşi de-ai lui Pavel apărarea lui Pavel icircn faŃa lui Festus Pavel cere judecata Cezarului Festus vorbeşte regelui Agripa sosit icircn Cezareea despre Pavel şi se consultă icircn privinŃa acestuia

Pavel se apără icircn faŃa regelui Agripa 26 1-32 Retrospectivă autobiografică cu insistenŃă asupra convertirii pe drumul Damascului 26

2-23 Agripa către Festus acest om ar putea fi lăsat liber dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezarul

Călătoria spre Roma (27 1 - 28 16) Plecarea spre Roma cu corabia icircn compania lui Aristarh şi Luca sub paza lui Iuliu sutaşul din cohorta Augustă pe coasta Asiei Sion unde Pavel icircşi vizitează prietenii pe lacircngă Cipru Marea Ciliciei şi Pamfiliei Mira Lichiei Pe o corabie din Alexandria care mergea icircn Italia pe lacircngă Creta popas la limanuri bune naufragiu furtună mare multe zile prezicerea lui Pavel că nu va pieri nici unul numai corabia toŃi cei 276 de călători scapă la Ńărm

Icircn Malta 28 1-11 Pavel muşcat de viperă nu păŃeşte nimic vindecă pe tatăl lui Publiu şi mulŃi bolnavi

Pavel la Roma (28 12) după o călătorie şi cacircteva mici popasuri Pavel ajunge la Roma unde i se rezervă un regim lejer Se apără icircn faŃa mai marilor iudeilor aceştia cer lui Pavel

155

155

amănunte despre bdquoeresul acestardquo căruia peste tot i se stă icircmpotrivă neicircnŃelegeri icircntre iudei unii credeau alŃii nu Pavel icirci mustră vestindu-le că macircntuirea pregătită lor s-a trimis neamurilor şi ele vor asculta Pavel rămacircne doi ani icircn casa luată cu chirie primind pe toŃi şi vestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu cu toată icircndrăzneala şi fără piedică

Page 4: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,

4 Ιωάννης Καραβιδόπουλος Εισαγωγή στην Καινή ∆ιαθήκη Εκδόσεις Πουρνάρα Θεσσαλονίκη 1995

5 Ιωάννης Παναγόπουλος Εισαγωγή στην Καινή ∆ιαθήκη Αθήνα 1994 6 Helmut KOESTER Introduction to the New Testament Vol 1 History Culture and

Religion of the Hellenistic Age Vol 2 History and Literature of Early 7 Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer Roland E Murphu Introducere şi comentariu

la Sfacircnta Scriptură vol I Galaxia Gutemberg 2005 pag 921-930

12Comentarii 121 Patristice

1 Sf Ioan Gură de Aur PG 5758 Trad rom Omilii la Matei (Trad de Pr D Fecioru)

EIBMBOR Bucureşti 1994 2 Origen PG 13 SC 162 1970 3 Sf Efrem Sirul SC 121 1966 4 Sf Chiril al Alexandriei PG 72 365-474 5 Teofilact al Bulgariei PG 123 144-488 Trad rom Sfacircntul Teofilact al Bulgariei

Tacirclcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei şi Marcu Editura Sofia 1998 6 Evtimie Zigaben PG 129 112-766 Vezi traducerea rom Zigabenos Eutimie (sau

invers) Comentar asupra Sfintei Evanghelii după Matei (vol I) trad din lb greacă de Grigore pr prof C şi Saru pr prof Sava T după ediŃia lui Teoclitos Farmachides Ed Cozia Rm Vacirclcea 1931 301 p Zigabenos Eutimie (sau invers) Comentar asupra Sfintei Evanghelii după Matei (vol II) trad din lb greacă de Grigore pr prof C şi Saru pr prof Sava T după ediŃia lui Teoclitos Farmachides Ed Cozia Rm Vacirclcea 1933 424 p

122 Comentarii moderne

1 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol I Ed

autorului CernăuŃi 1925 240 p 2 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol II Ed

autorului CernăuŃi 1927 256 p 3 Dr L G Munteanu Predica de pe munte studiu exegetic Cluj 1932 (Ed autorului)

141 p 4 Gheorghiu pr prof dr Vasile Sfacircnta Evanghelie după Matei cu comentar vol III Ed

autorului CernăuŃi 1933 350 p 5 Arion pr dr Leon Comentarii la Matei vol I Ed Limes Cluj 1999 260 p 6 Arion pr dr Leon Comentarii la Matei vol II Ed Limes Cluj 1999 250 p 7 Lagrange M J Evangile selon Saint Matthieu Paris 1927 8 Benoit P LrsquoEvangile selon Saint Matthieu Paris 1972 9 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis

1992 10 Ulrich LUZ MATTHEW 8-20 Fortress Press Miniapolis 2001 11 Beacuteda RIGAUX Teacutemoignage de lrsquoEacutevangile de Matthieu Descleacutee de Brouwer 1967 12 M-J Lagange 19414 13 Σάββας Αγουρίδης Ματθαίος o Ευαγγελιστής Εκδόσεις Άρτος Ζωής Αθήνα 2000

123 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev Matei

1 Sf Grigorie de Nyssa La Fericiri PG 441193-1301 2 Sf Grigorie de Nyssa La Rugăciunea Domnească PG 44 1114-1172 3 Maxim Mărturisitorul La rugăciunea Tatăl nostru PG 90 872-909 4 Ieronim Fericitul Comentar la Sfacircnta Evanghelie după Matei (I) MB 11-121990 pp

48-56 trad de pr prof dr Nicolae Neaga 5 Ieronim Fericitul Comentar la Sfacircnta Evanghelie după Matei (II) MB 4-61991 pp

83-89 trad de pr prof dr Nicolae Neaga 6 Ciprian Sfacircntul Explicarea rugăciunii Tatăl nostru trad din lb greacă de Pacircslaru pr

Matei Instit de editură creştină Rm Vacirclcea 1937 72 p 7 Neaga pr prof dr Nicolae Predica de pe munte comentată de Fericitul Ieronim MB

1-21990 pp 7-24

124 Studii

1 Scriban arhim Iuliu Comentariul Sfintei Evanghelii Genealogiile Macircntuitorului la Sf Matei şi Sf Luca BOR 31922 pp 206-215 2 Bănescu prot dr Marcu FuncŃia metaforei icircn Predica de pe munte (I) MB 11-121984 pp 679-691 3 Bănescu prot dr Marcu FuncŃia metaforei icircn Predica de pe munte (II) MB 1-21985 pp 15-23 4 Caraza diac asist Ioan bdquoFiŃi desăvacircrşiŃi precum şi Tatăl vostru cel Ceresc este desăvacircrşit (Matei 5 48)rdquo O 11994 pp 171-172 5 Ciudin pr dr N Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia Sf Matei Studiu după textul ebraic şi LXX Ed Cartea romacircnească Bucureşti 1942 53 p 6 Preot dr N Ciudin Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia după Mateiu Studiu după textul ebraic şi LXX Bucureşti 19 7 Ciudin pr N Genealogia Macircntuitorului după Evanghelia Sf Matei icircn raport cu datele Vechiului Testament Studiu analitic după textul ebraic şi LXX Tipogr Progresul Iaşi 1941 15 p 8 Ghia pr prof dr Gh I Atitudinea Macircntuitorului faŃă de legea Vechiului Testament ContribuŃie la exegeza Noului Testament Ed Ramuri Craiova 1929 102 p 9 Constantinescu pr prof Ioan bdquoCuvacircntarea eshatologică a Domnului nostru Iisus Hristos - scurt comentariurdquo GB 1-21979 pp 51-77 10 Constantinescu pr prof Ioan bdquoCuvacircntarea misionară a Macircntuitorului la trimiterea Apostolilor la propovăduirerdquo GB 1-31983 pp 67-84 11 Constantinescu pr prof Ioan bdquoIcircnvierea Domnului nostru Iisus Hristos după cele patru Evangheliirdquo GB 21987 pp 60-101 12 Constantinescu pr prof Ioan bdquoPatimile şi moartea Macircntuitorului Hristos după cele patru Evangheliirdquo GB 21988 pp 45-103 13 Marguerat D Le jugement dans lrsquoevangile de Matthieu Geneve 1981 14 Mohrlang R Matthew and Paul (SNTSMS 48) Cambridge 1985 15 Przybylski B Righteousness in Matthew (SNTSMS 41) Cambridge 1980

2 Caracteristici generale

21 Evanghelia după Matei ocupă primul loc icircntre cele patru Evanghelii şi primul loc icircntre cărŃile Noului Testament Este aşadar cartea cu care icircncepe Noul Testament Icircncă de la icircnceputurile Bisericii a ocupat primul loc (I Panagopoulos opcit p75) TradiŃia manuscrisă o plasează fără excepŃie pe primul loc ceea ce arată că nu a existat nici un fel de ezitare icircn acest sens De ce a fost aşezată prima icircn Canonul NT De ce a fost aşezată icircnaintea celorlalte trei Evanghelii Iată trei posibile răspunsuri

a Criteriul cronologic poate fi un argument Este posibil ca Biserica primară să fi aplicat criteriul cronologic aşezacircnd cele patru Evanghelii icircn canonul nou-testamentar icircn ordine cronologică Conforma tradiŃiei Evanghelia după Matei cel puŃin icircn varianta iniŃială aramaică a fost scrisă icircnaintea celorlalte trei

b Evanghelia după Matei este o punte firească şi consistentă icircntre Vechiul şi Noul Testament face cel mai bine şi cel mai firesc legătura icircntre Vechiul şi Noul Testament Evanghelia după Matei materializează şi afirmă cel mai convingător continuitatea şi unitatea celor două Testamente cele două părŃi ale aceluiaşi icircntreg care este Dumnezeiasca Scriptură Acesta este răspunsul acceptat de majoritatea exegeŃilor icircntărit cu atacirct mai mult de ipoteza care s-a impus chiar şi icircn spaŃiul ortodox conform căreia Evanghelia după Marcu ar fi fost scrisă prima

c Caracterul didactic sistematic ndash aproape programatic - al acesteia care oferea o imagine cacirct mai completă atacirct din punct de vedere ale faptelor cacirct şi al icircnvăŃăturii Macircntuitorului poate fi un alt argument pentru care Biserica primelor veacuri a aşezat Evanghelia după Matei icircn fruntea celorlalte Evanghelii

22 Evanghelia după Matei este cea mai cunoscută Evanghelie dintre cele patru

Evanghelii canonice Majoritatea din cuvintele Macircntuitorului Hristos ca şi evenimentele importante din viaŃa şi activitatea pămacircntească a Acestuia sunt cunoscute icircn bdquovarianta Mateirdquo De ce Foarte probabil din următoarele motive

a Faptul de a fi fost aşezată icircn fruntea cărŃilor NT şi de a se fi bucurat de prioritatea lecturii Nu este icircnsă singurul Trebuie Ńinut seama şi de faptul că circulaŃia foarte largă chiar icircn Biserica primară a impus-o icircn egală măsură conştiinŃei eclesiale

b Faptul de a fi fost scrisă pentru iudei şi pentru iudeo-creştini asociat ponderii pe care icircl are icircn istoria Bisericii primare elementul iudeo-creştin ca şi nevoia delimitării din ce icircn ce mai ferme a Bisericii faŃă de Sinagogă şi a elaborării raportului dintre Evanghelie şi Legea vechi-testamentară

c Predica de pe Munte - receptată ca o sinteză a Evangheliei Macircntuitorului şi ca un discurs programatic normativ pentru viaŃa creştinilor şi ca o replică a Evangheliei dată Legii vechi ndash cacirct şi celelalte bogatelor culegeri de cuvinte ale Macircntuitorului (icircn total cele cinci sau şase discursuri mari icircn care Sf Evanghelist Matei concentrează mare parte din icircnvăŃătura Macircntuitorului Hristos

d A fost receptată foarte repede de Biserica universală şi a exercitat cea mai importantă influenŃă asupra vieŃii Bisericii icircn primele două secole dar şi după aceea Icircntacirclnim citată Ev Mt chiar din sec II (vezi 1 Clem467 şu Epistola lui Barnaba 414 Didahiile 82 Ignatie Teoforul Către Policarp 1322) Justin Martirul şi Filosoful foloseşte culegere de cuvinte ale Macircntuitorului din Ev Mt

(Apolog I 15-17) Ev Mt este citată frecvent şi de ceilalŃi apologeŃi din sec II e A fost şi este folosită cel mai mult icircn viaŃa liturgică a Bisericii A fost socotită

ca Evanghelia bisericească prin excelenŃă Dat fiind faptul că pentru mult timp contactul credincioşilor cu Evangheliile era realizat aproape exclusiv prin intermediul vieŃii liturgice este explicabil ca Evanghelia cea mai frecvent citită să se icircntipărească cel mai bine icircn memoria credincioşilor

f A fost cel mai mult comentată Primele şi cele mai extinse comentarii patristice au icircn vedere EvMt A se vedea Omiliile Sf Ioan Gură de Aur care au avut o mare răspacircndire icircn Biserică icircn toate tradiŃiile creştine

23 Evanghelia după Matei are un caracter sistematic este foarte bine construită

a Există o evidentă compoziŃie literară - cartea este jalonată de cele cincişase mari discursuri (51-729 936-

111 131-52 18 1-35 23 1-39 241-2546) Acestea sunt construcŃii literare datorate Sfacircntului Evanghelist Matei care adună icircn unităŃi literare unitare din punct de vedere tematic şi mai extinse cuvinte rostite de Macircntuitorul icircn icircmprejurări diferite

- amploarea discursurilor prezentarea sintetică forŃa lor constituie note specifice ale Ev Mt

- există o progresie icircn prezentarea acestor discursuri prezentarea conŃinutului Legii noi icircn PM discursul despre misiunea apostolică parabole discursul eclesial anatemele la adresa fariseilor sfacircrşitul timpurilor

b Sistematizarea este evidentă şi icircn relatarea evenimentelor - cele zece minuni prezentate de Sf Evanghelist Matei icircn cap 8-9 au fost

adunate aici din raŃiuni ce Ńin de planul teologic al Evangheliei - tensiunile dintre Iisus şi iudeii necredincioşi (112-1250) - icircn jurul mărturisirii lui Petru sunt grupate cuvinte rostite icircn alte

icircmprejurări (16 13-20) - viaŃa Sf Ioan Botezătorul este urmărită riguros predica (31-17)

trimiterea ucenicilor la Iisus )112-19) moartea (141-12) c Unitatea Ev după Matei este confirmată şi de recursul explicit frecvent şi foarte

unitar ca modalitate la Vechiul Testament

24 Evanghelia după Matei citează cel mai mult Vechiul Testament a de 11 ori cu neicircnsemnate modificări revine aceeaşi formulă prin care Sf

Evanghelist Matei introduce citate din VT Aceasta s-a icircntacircmplat ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroculhellip touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj (123 215 223 33 414-16 817 1217-21 13 14-15 21 4-5 2656 279-10)

Matei 122-23 22 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj 23 ivdou h parqenoj evn gastri e[xei kai texetai uion( kai kalesousin to onoma auvtou VEmmanouhl( o[ evstin meqermhneuomenon meqV h`mwn o` qeojAring Acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice Iată Fecioara va avea icircn pacircntece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tacirclcuieşte Cu noi este Dumnezeu

Matei 214-15 14 o` de evgerqeij parelaben to paidion kai thn mhtera auvtou nuktoj kai avnecwrhsen eivj Aigupton( 15 kai h=n evkei e[wj thj teleuthj ~Hrw|dou i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj evx Aivguptou evkalesa ton uion mouAring Şi sculacircndu-se a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat icircn Egipt Şi au stat acolo pacircnă la moartea lui Irod ca să se icircmplinească cuvacircntul spus de Domnul prin proorocul Din Egipt am chemat pe Fiul Meu Matei 223 23 kai evlqwn katw|khsen eivj polin legomenhn Nazaret o[pwj plhrwqh| to rhqen dia twn profhtwn o[ti Nazwraioj klhqhsetaiAring Şi venind a locuit icircn oraşul numit Nazaret ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroci că Nazarinean Se va chema Matei 413-15 13 kai katalipwn thn Nazara evlqwn katw|khsen eivj Kafarnaoum thn paraqalassian evn o`rioij Zaboulwn kai Nefqalim 14 i[na plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj 15 gh Zaboulwn kai gh Nefqalim( o`don qalasshj( peran tou VIordanou( Galilaia twn evqnwn( Şi părăsind Nazaretul a venit de a locuit icircn Capernaum lacircngă mare icircn hotarele lui Zabulon şi Neftali Ca să se icircmplinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice Pămacircntul lui Zabulon şi pămacircntul lui Neftali spre mare dincolo de Iordan Galileea neamurilor Matei 816-17 16 VOyiaj de genomenhj proshnegkan auvtw| daimonizomenouj pollouj kai evxebalen ta pneumata logw| kai pantaj touj kakwj econtaj evqerapeusen( 17 o[pwj plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj auvtoj taj avsqeneiaj h`mwn elaben kai taj nosouj evbastasen Şi făcacircndu-se seară au adus la El mulŃi demonizaŃi şi a scos duhurile cu cuvacircntul şi pe toŃi cei bolnavi i-a vindecat Ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice Acesta neputinŃele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtatAring Matei 1216-18 16 kai evpetimhsen auvtoij i[na mh faneron auvton poihswsin( 17 i[na plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj 18 ivdou o` paij mou o]n h|retisa Aring Dar le-a poruncit ca să nu-L dea icircn vileag Ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice Iată Fiul Meu pe Care L-am aleshellip Matei 1334-35 34 tauta panta evlalhsen o` VIhsouj evn parabolaij toij ocloij kai cwrij parabolhj ouvden evlalei auvtoij( 35 o[pwj plhrwqh| to rhqen dia tou profhtou legontoj avnoixw evn parabolaij to stoma mou( evreuxomai kekrummena avpo katabolhj IcirckosmouETHAring Toate acestea le-a vorbit Iisus mulŃimilor icircn pilde şi fără pildă nu le grăia nimic Ca să se icircmplinească ce s-a spus prin proorocul care zice Deschide-voi icircn pilde gura Mea spune-voi cele ascunse de la icircntemeierea lumii Matei 213-5 kai evan tij umin eiph| ti( evreite o[ti o` kurioj auvtwn creian ecei euvquj de avpostelei auvtoujAring 4 touto de gegonen i[na plhrwqh| to rhqen dia tou profhtou legontoj 5 eipate th| qugatri Siwn ivdou o basileuj sou ercetai soi praugtj kai evpibebhkwj evpi onon kai evpi pwlon uion u`pozugiouAring Şi dacă vă va zice cineva ceva veţi spune că-I trebuie Domnului şi le va trimite icircndată Iar acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin proorocul care zice SpuneŃi fiicei Sionului Iată Icircmpăratul tău vine la tine blacircnd şi şezacircnd pe asină pe macircnz fiul celei de sub jug Matei 2653-54 53 h dokeij o[ti ouv dunamai parakalesai ton patera mou( kai parasthsei moi arti pleiw dwdeka legiwnaj avggelwnEgrave 54 pwj ou=n plhrwqwsin ai grafai o[ti ou[twj dei genesqaiEgrave Sau Ńi

se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de icircngeri Dar cum se vor icircmplini Scripturile că aşa trebuie să fie Matei 2655-56 55 VEn evkeinh| th| w[ra| ei=pen o` VIhsouj toij ocloij wj evpi lh|sthn evxhlqate meta macairwn kai xulwn sullabein meEgrave kaqV h`meran evn tw| ierw| evkaqezomhn didaskwn kai ouvk evkrathsate meAring 56 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqwsin ai grafai twn profhtwnAring Icircn ceasul acela a zis Iisus mulŃimilor Ca la un tacirclhar aŃi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca să Mă prindeŃi Icircn fiecare zi şedeam icircn templu şi icircnvăŃam şi n-aŃi pus macircna pe Mine Dar toate acestea s-au făcut ca să se icircmplinească Scripturile proorocilor

A se vedea comparativ cu ceilalŃi autori nou-testamentari1

1 Marcu 1448-49 48 Kai avpokriqeij o` VIhsouj ei=pen auvtoij wj evpi lh|sthn evxhlqate meta macairwn kai xulwn sullabein meEgrave 49 kaqV hmeran hmhn proj u`maj evn tw| ierw| didaskwn kai ouvk evkrathsate me avllV i[na plhrwqwsin ai grafaiAring

Luke 2120-22 20 Otan de idhte kukloumenhn u`po stratopedwn VIerousalhm( tote gnwte o[ti hggiken h evrhmwsij auvthjAring 21 tote oi evn th| VIoudaia| feugetwsan eivj ta orh kai oi evn mesw| auvthj evkcwreitwsan kai oi evn taij cwraij mh eivsercesqwsan eivj auvthn( 22 o[ti hmerai evkdikhsewj au-tai eivsin tou plhsqhnai panta ta gegrammenaAring

Luca 2236-37 36 ei=pen de auvtoij avlla nun o ecwn ballantion avratw( omoiwj kai phran( kai o mh ecwn pwlhsatw to i`mation auvtou kai avgorasatw macairanAring 37 legw gar u`min o[ti touto to gegrammenon dei telesqhnai evn evmoi( to kai meta avnomwn evlogis

Luca 2444-45 44 Ei=pen de proj auvtouj ou-toi oi logoi mou ou]j evlalhsa proj u`maj eti wn sun umin( o[ti dei o[ti dei o[ti dei o[ti dei plhrwqhnaiplhrwqhnaiplhrwqhnaiplhrwqhnai panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring 45 tote dihnoixen auvtwn ton noun tou sunienai taj grafaj

Ioan 1237-40 37 Tosauta de auvtou shmeia pepoihkotoj emprosqen auvtwn ouvk evpisteuon eivj auvton( 38 i[na o logoj VHsailtou tou profhtou plhrwqh| o]n ei=pen kurie( tij evpisteusen th| avkoh| hmwnEgrave kai o braciwn kuriou tini avpekalufqhEgrave 39 dia touto ouvk hvdunanto pisteuein( o[ti palin ei=pen VHsailtaj 40 tetuflwken auvtwn touj ovfqalmouj kai evpwrwsen auvtwn thn kardian( i[na mh idwsin toij ovfqalmoij kai nohswsin th| kardia| kai strafwsin( kai ivasomai auvtoujAring

Ioan 1524-25 24 eiv ta erga mh evpoihsa evn auvtoij a] ouvdeij alloj evpoihsen( amartian ouvk eicosan nun de kai e`wrakasin kai memishkasin kai evme kai ton patera mouAring 25 avllV i[na plhrwqh| o` logoj o evn tw| nomw| auvtwn gegrammenoj o[ti evmishsan me dwreanAring

Ioan 1712 12 o[te hmhn metV auvtwn evgw evthroun auvtouj evn tw| ovnomati sou w-| dedwkaj moi( kai evfulaxa( kai ouvdeij evx auvtwn avpwleto eiv mh o uioj thj avpwleiaj( i[na h grafh plhrwqh|Aring

Ioan 188-9 8 avpekriqh VIhsouj ei=pon umin o[ti evgw eivmiAring eiv ou=n evme zhteite( afete toutouj u`pagein 9 i[na plhrwqh| o logoj o]n ei=pen o[ti ou]j dedwkaj moi ouvk avpwlesa evx auvtwn ouvdenaAring

Ioan 1924 24 ei=pan ou=n proj avllhlouj mh sciswmen auvton( avlla lacwmen peri auvtou tinoj estai i[na h grafh plhrwqh| Icirch legousaETH diemerisanto ta i`matia mou eautoij kai evpi ton imatismon mou ebalon klhronAring Oi men ou=n stratiwtai tauta evpoihsanAring

Ioan 1934-37 34 avllV ei-j twn stratiwtwn logch| auvtou thn pleuran enuxen( kai evxhlqen euvquj ai-ma kai u[dwrAring 35 kai o e`wrakwj memarturhken( kai avlhqinh auvtou evstin h marturia( kai evkeinoj oi=den o[ti avlhqh legei( i[na kai u`meij pisteuIcircsETHhteAring 36 evgeneto gar tauta i[na h grafh plhrwqh| ovstoun ouv suntribhsetai auvtouAring 37 kai palin e`tera grafh legei oyontai eivj o]n evxekenthsanAring

Romani 83-4 3 To gar avdunaton tou nomou evn w-| hvsqenei dia thj sarkoj( o qeoj ton eautou uion pemyaj evn o`moiwmati sarkoj a`martiaj kai peri a`martiaj katekrinen thn amartian evn th| sarki( 4 i[na to dikaiwma tou nomou plhrwqh| evn hmin toij mh kata sarka peripatousin avlla kata pneumaAring

b Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj VIhsou Cristou uiou Dauid uiou VAbraamAring Sf Evanghelist Matei icircşi icircncepe Evanghelia cu o sintagmă pe care o icircntacirclnim şi la icircnceputul Vechiului Testament Sintagma este apax legomeno icircn Noul Testament O icircntacirclnim icircn Vechiul Testament icircn formă identică la Fac 24 unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pămacircntului şi icircn Facere 51-2 unde se vorbeşte despre facerea omului Genesis 24 4 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj ouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghj Genesis 51-2 Genesis 51 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj avnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwn Sfacircntul Evanghelist Matei icircmprumută expresia vechi-testamentară prin care se indică descrierea facerii cerului şi a pămacircntului pe de o parte şi facerea omului pe de altă parte adică descrierea creaŃiei lumii pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează cartea naşterii Macircntuitorului Hristos percepacircnd acest moment ca pe o nouă creaŃie a lumii Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf Pavel) şi literatura patristică a Bisericii Folosirea acestei sintagme vechitestamentare cu o rezonanŃă atacirct de puternică şi cu o semnificaŃie atacirct de exactă nu mai icircncape nici o icircndoială că Sf Evanghelist Matei icircşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj se icircnŃelege ci şi teologic

25 Sf Ev Matei urmăreşte mai curacircnd teologia decacirct biografia lui Iisus

a Repere geografice - Acceptă aceeaşi repartiŃie generală a activităŃii Macircntuitorului Galileia icircn

afara Galileii şi Ierusalim - Alte indicaŃii geografice au mai curacircnd motivaŃie teologică (confirmarea

proorociilor vechi-testamentare Naşterea la Betleem fuga icircn Egipt prezisă de Osea (111) uciderea pruncilor - proorocită de Ieremia (3115) stabilirea icircn Nazaret (vezi Ieremia (1357)

- Alte indicaŃii geografice au puŃin relevanŃă (la Marea Galilee urcacircnd sau coboracircnd din munte pe cale icircn casa lahellip etc

b Repere cronologice - activitatea publică icircncepe prin indicarea generică bdquoicircn zilele aceleardquo (31) - bdquoAtuncirdquo este o altă coordonată de timp pe care Matei o reia de 92 de ori

(faŃă de 6 ori la Marcu şi 15 la Luca) - Ca şi la Marcu şi Luca Matei rezumă activitatea la un an lucru infirmat

de informaŃia sigură de la Ioan - Faptul că Matei grupează atacirct cuvintele cacirct şi faptele Macircntuitorului icircn

grupe de zece sau şapte (cifre teologice) arată că era mai curacircnd preocupat de sistematizare şi de relevanŃa teologică decacirct de cronologie

- Matei prezintă lucrurile ilustrativ cu titlu de exemplu nu exhaustiv Activitatea Macircntuitorului este concentrată icircn patru zile ndash evident prea icircncărcate - la care se adaugă istorisirea Patimilor(Vezi 51-817 818-934 121-8 9-14 1222-1352)

- Matei se icircngrijeşte să lege evenimentele unele de altele prin construcŃii literare (de ex flosirea genitivului absolut tradus icircn romacircneşte prin gerunziu Văzacircnd Iisus (51 818) cunoscacircnd (1215) aflacircnd ( 412 1413) ieşind (131 1521)

- Aceeaşi funcŃie de legătură stilistică au şi alte formule frecvent folosite

de Matei icircn ziua aceea- εν τη ηmicroερα εκεινη (31 131 2223) icircn timpul acela εν εκεινω τω καιρω (211 141 1125) icircn momentul acela (181 2655) de acolo εκειθεν (9927 12915 152129)

c PredilecŃia lui Matei pentru teologie este evidentă Cuvintele şi faptele consemnate au un rol teologic o funcŃie teologică explicită aceea de a arăta că Iisus a fost cu adevărat Mesia Domnul Fiul lui Dumnezeu

d Grupacircnd faptele cuvintele parabolele discuŃiile Matei conferă istoriei lui Iisus semnificaŃii teologice dimensiuni mai adacircnci

3 Planul Evangheliei după Matei

31 Introducere

Evanghelia după Matei ca şi celelalte Sfinte Evanghelii sau scrieri nou-testamentare este un edificiu literar unitar realizat după un anumit plan pe care este de presupus că Sf Evanghelist Matei l-a avut icircn minte icircnainte de a purcede la redactarea acesteia ExistenŃa unui astfel de plan icircn cazul Evangheliei după Matei este cu atacirct mai posibilă cu cacirct aceasta are un evident caracter didactic şi sistematic

Planul unei lucrări literare ne conduce la descoperirea funcŃionalităŃii şi prin urmare a sensului pe care autorul icircl atribuie fiecărei părŃi componente mai mari sau mai mici icircn structura unitară şi coerentă a Evangheliei Faptul că anumite evenimente din viaŃa Macircntuitorului sunt plasate de SfinŃii Evanghelişti icircn contexte diferite arată intenŃia acestora de a sublinia valenŃe şi sensuri diferite ale aceluiaşi eveniment SelecŃia diferită a materialului evanghelic ndash faptul că nu toŃi SfinŃii Evanghelişti relatează aceleaşi evenimente sau aceleaşi cuvinte ale Macircntuitorului ndash este determinată desigur de un plan anume al fiecărui Evanghelist Planul ne ajută să identificăm şi să urmărim firul roşu sau logica care dă coerenŃă şi unitate icircntregului edificiu

Şi icircn cazul discutării planului unei Sfinte Evanghelii trebuie să spunem mai icircntacirci că toate cele patru Sfinte Evanghelii urmează icircn mare un plan comun icircntrucacirct obiectivul lor este comun acela de a face cunoscută IcircnvăŃătura şi faptele Domnului nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu icircntrupat DiferenŃele intervin la detalii şi la aspectele particulare sau specifice dictate de icircmprejurările scrierii fiecărei Evanghelii mai ales de destinatarii cărora acestea se adresează şi de obiectivele specifice urmărite de fiecare evanghelist icircn parte Biserica a reŃinut icircn canonul Noului Testament cele patru Sfinte Evanghelii propunacircndu-ne evident un discurs unic complementar icircmbogăŃitor format din patru discursuri specifice cu particularităŃi cu aspecte şi accente diferite Există aşadar o parte comună a planului şi o parte specifică fiecărui Sfacircnt Evanghelist Un exemplu icircntre multele posibile Sf Ev Matei adresacircndu-se iudeo-creştinilor prezintă genealogia Macircntuitorului numai de la Avraam părintele poporului ales icircn timp ce Sf Ev Luca adresacircndu-se păgacircnilor prezintă genealogia Macircntuitorului pacircnă la Adam părintele tuturor oamenilor Sf Ev Ioan preocupat să completeze celelalte Evanghelii prezintă la icircnceputul Evangheliei Sale bdquogenealogia cereascărdquo a Macircntuitorului Hristos existenŃa din veşnicie a Fiului lacircngă Tatăl Ceea ce ne interesează aici este sublinierea particularităŃii planului Evangheliei după Matei De altfel identificarea particularităŃilor ne ajută şi la identificarea planului

Strădania exegeŃilor de a identifica planul Evangheliei este legitimă icircntrucacirct de existenŃa şi lectura acestui plan depinde icircnŃelegerea Evangheliei şi icircn literă dar mai ales icircn duhul ei Duhul

unui discurs indiferent care ar fi acesta este regăsit icircn intenŃia autorului Cititorul sau exegetul trebuie să ajungă la a descifra icircn texte ce a vrut autorul lor să spună Acesta este un principiu exegetic fundamental şi de bun simŃ Desigur icircn cazul textelor sfinte intră icircn discuŃie şi faptul că acestea nu au drept autor numai factorul uman ci şi pe cel dumnezeiesc Despre lectura discursului dumnezeiesc al Sfintelor Scripturi vorbeşte Ermineutica biblică cu care ne-am ocupat pe primul semestru

Icircn continuare şi pentru a ilustra complexitatea planului Sfintei Evanghelii după Matei voi reproduce cacircteva din propunerile cele mai reprezentative şi relativ recente Vom icircncheia cu o sinteză critică a principalelor propuneri realizată de Ulrich Luz icircn cel mai bogat şi valoros comentariu la Evanghelia după Matei publicat icircn ultimii ani

32 Beacuteda Rigaux Teacutemoignage de lrsquoeacutevangile de Matthieu Descleacutee De Brouwer1967

După B Rigaux discursurile care se disting la Sf Ev Matei faŃă de ceilalŃi sinoptici prin lungimea şi unitatea lor jalonează icircntreaga Evanghelie constituind principalele repere ale planului acesteia Ele oferă icircnvăŃătura specifică şi profundă a Macircntuitorului Iisus Hristos

Tema principală a celor cinci discursuri este una şi aceeaşi IcircmpărăŃia cerurilor icircn legătură cu care Sf Evanghelist subliniază de fiecare dată un aspect caracteristic

I Programul Lui Iisus este expus icircn ceea ce este numit Predica sau Introducerea de pe Munte Cartă a IcircmpărăŃiei cerurilor Predica de pe Munte conŃine noua Dreptate sau Lege care este proclamată icircn exigenŃele ei radicale şi suverane (cap 5-7)

II Discursul misionar sau Icircndrumările misionare colaŃionează sfaturi date misionarilor şi prevestiri ale riscurilor pe care le presupune propovăduirea Evangheliei (cap 10)

III Discursul despre Taina IcircmpărăŃiei grupează şapte parabole subliniind caracterul tainic şi smerit al IcircmpărăŃiei de la vestirea ei şi pacircnă la icircmplinirea glorioasă a acestei (cap 13)

IV Al patrulea discurs reglementează raporturile icircn sacircnul comunităŃii creştine Dacă Hristos a venit pentru a sluji şi a suferi atunci şi ucenicii Lui trebuie să trăiască icircn smerenie cu grijă faŃă de cei mai mici icircndreptacircndu-se frăŃeşte icircntre ei cu rugăciune comună şi cu iertarea greşelilor (cap 18)

V Icircn sfacircrşit al cincilea discurs reia discursul eshatologic al lui Marcu (cap13) pe care-l amplifică considerabil mai ales cu pilde pe tema privegherii (2445-2530)

Toate cele cinci discursuri sunt urmate de o formulă care introduce tema următoare Şi sfacircrşind Iisus de dat aceste icircnvăŃăturihellip Kai evgeneto o[te evtelesen o VIhsouj touj logouj toutouj (728 111 1353 191 261)

Evanghelia după Matei mai conŃine şi alte discursuri unul chiar la fel de unitar şi apropiat ca lungime celor cinci Este vorba de cunoscutele vai-uri adresate fariseilor (cap 23)

Plecacircnd de la cele cinci mari discursuri au fost elaborate multe interpretări şi concluzii privitoare la structura literară a Ev după Matei

Icircn 1930 BWBacon exeget american a lansat teoria că ne aflăm icircn faŃa unui nou Pentateuh Avacircnd icircn vedere şi raportarea mai mult decacirct evidentă a Sf Evanghelist la Vechiul Testament teoria noului Pentateuh pare plauzibilă Macircntuitorul un nou Moise un nou Legiuitor Fericirile şi ceea ce urmează acestora sunt o replică evidentă la Decalog Noua Lege este dată tot pe un munte ca şi legea veche (Muntele Sinai) etc

Pentru a icircmpărŃi Ev după Matei icircn cinci părŃi este nevoie să asociem celor cinci discursuri partea narativă a Evangheliei care ar trebui să aibă o legătură logică cu discursurile eventual ca părŃi pregătitoare sau introductive la acestea Acest lucru se verifică icircn cea mai mare parte

1 Astfel cap 3-4 relatează fapte absolut necesare pentru introducerea Predicii de pe Munte Botezul lui Iisus Ispitirea (31-411) icircnceputul activităŃii Sale publice (412-17) alegerea ucenicilor (418-22) şi atragerea mulŃimilor de minunile săvacircrşite de Iisus (423-25)

2 A doua secŃiune narativă (cap 8-9) prezintă un tablou cu zece minuni săvacircrşite de Macircntuitorul care pot fi socotite o firească pregătire pentru icircnŃelegerea lucrării misionare a Acestuia şi pentru misiunea Apostolilor Ultimele versete ale cap 9 (36-37) constituie o evidentă introducere a Discursului misionar din cap 10

3 A treia secŃiune narativă (cap11-12) ar servi ca introducere la Discursul Parabolelor IcircmpărăŃiei Aceasta ne prezintă o grupare de episoade şi cuvinte care au drept scop să pună icircn lumină lucrarea dumnezeiască caracterul tainic al IcircmpărăŃiei

4 Ultimele două secŃiuni narative(cap 1353-17 şi respectiv cap 19-23) par a avea mai puŃină legătură directă cu discursurile care urmează Li se recunoaşte icircnsă cel puŃin funcŃia de a pregăti atmosfera pentru ceea ce urmează este vorba de discursul eclesial (cap 18) şi cel eshatologic (cap24-25)

IcircmpărŃirea Evangheliei după Matei icircn cinci secŃiuni presupune perceperea cap 1-2 ca o introducere iar a cap26-28 (Patimile şi Icircnvierea) ca o concluzie ceea ce ar conferi acestora oarecum un caracter secundar Acest lucru nu este deloc potrivit mai ales cu ultimele capitole care Ńin de esenŃialul structurii şi compoziŃiei Evangheliei Este motivul pentru care unii exegeŃi nu acceptă această icircmpărŃire

Există astfel riscul ca exegetul să substituie perspectivei autorului icircnŃelegerea sa ceea ce nu este corect Icircn icircmpărŃirea unei lucrări trebuie icircn mod obligatoriu să se Ńină seamă de intenŃia iniŃială a autorului

14

33 UBS Handbook Series A Handbook on The Gospel of Matthew by Barklay M Newman and Philip C Stine New York 1992

B Newman şi Ph Stine socotesc icircmpărŃirea Evangheliei după Matei (Ev Mt) icircn cinci părŃi depăşită icircn parte deşi menŃionează faptul că este imposibil să negi existenŃa celor cinci sumare sau concluzii cu care se icircncheie fiecare din cele cinci părŃi (728 111 1353 191 261)

Se icircncearcă un compromis socotindu-se că este mai rezonabil să se accepte că Ev Mt conŃine cel puŃin cinci discursuri importante icircncadrate de un bogat material narativ şi de alte icircnvăŃături ale Macircntuitorului Icircn plus trebuie să acceptăm că atacirct din punct de vedere teologic cacirct şi cronologic relatările privind naşterea şi patimile trebuie plasate icircn interiorul acestui plan

Avacircnd icircn vedere consideraŃiile de mai sus şi amintind faptul că Iisus Hristos este personajul central icircn jurul căruia se desfăşoară totul sunt planul şi cuprinsul icircn detaliu de mai jos

I Originea şi Persoana lui Iisus Hristos (11-417)

a Prin intermediul genealogiei (11-17) al istorisirii naşterii (118-25) al mărturiei lui Ioan Botezătorul (31-12) şi al mărturiei Tatălui din cer (313-17) Iisus Hristos este icircn diverse moduri identificat cu Mesia Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatele lumii şi Fiul lui Dumnezeu

b Icircn continuare după relatarea icircntreitei ispitiri (41-11) care slujeşte de asemenea la definirea identităŃii lui Iisus Acesta icircşi icircncepe activitatea icircn Galileea icircmplinind astfel cuvintele lui Isaia proorocul (412-16)

c Versetul 17 al cap 4 poate fi icircnŃeles ca un sumar referindu-se pe de o parte la ceea ce a avut deja loc şi pe de altă parte funcŃionacircnd ca o anticipare a ceea ce avea să urmeze

II Slujirea (activitate) şi Mesajul Macircntuitorului Iisus Hristos (418-1620)

a Activitatea publică a lui Iisus Hristos icircncepe cu chemarea primilor patru ucenici (418-22) al căror răspuns se constituie icircn modelul uceniciei prin excelenŃă aşa cum icircl mai găsim descris şi icircn altă parte icircn Ev (99-13)

b După o perioadă scurtă de propovăduire şi vindecări minunate (423-25) Iisus icircnvaŃă pe ucenicii săi căile IcircmpărăŃiei şi compară valorile acesteia cu cele ale Iudaismului tradiŃional (51-728)

c După icircntoarcerea din munte Iisus icircşi arată prin numărate mijloace puterea Sa asupra răului de orice fel şi asupra demonilor ca şi asupra oamenilor şi a naturii (81-934)

d Cel de al doilea corp important de icircnvăŃături al Ev Mt (101-111) este precedat de un sumar similar celui care a precedat Predica de pe Munte (vezi 423-25 şi 9 35-38)

15

e Cei doisprezece Apostoli - care icircntr-un anume fel reprezintă pe toŃi cei care urmau lui Hristos ndash sunt trimişi să vestească Evanghelia IcircmpărăŃiei li se vorbeşte despre persecuŃiile ce au să vină despre cum trebuie să se poarte şi li se promite o răsplată deosebită (cap 10)

f Capitolele 11 şi 12 conŃin icircn principal icircntrebări şi controverse privind persoana şi autoritatea lui Iisus

- Ioan Botezătorul acum icircn icircnchisoare se pare că are icircndoieli sau doreşte să-i icircncredinŃeze pe ucenicii săi şi trimite mesageri care să-L icircntrebe pe Iisus dacă El este Mesia (112-19)

- cetăŃile Horazin şi Betsaida icircn care s-au făcut multe minuni icircntorc spatele Macircntuitorului (1120-24)

- fariseii şi icircnvăŃătorii de lege s-au pronunŃat deja că oricine icircncalcă Sacircmbăta (121-14) sunt mai curacircnd sub stăpacircnirea lui Belzebut (1222-32)

- chiar membri ai familiei lui Iisus vin să discute cu El (12 33-45)

g Icircn acest moment crucial al activităŃii lui Iisus - cacircnd icircndoiala şi refuzul se răspacircndesc icircn racircndul mulŃimii - Matei introduce capitolul cu parabolele IcircmpărăŃiei probabil pentru a explica motivul acestei reacŃii negative la mesajul IcircmpărăŃiei poporul are mintea icircnchisă urechile astupate şi ochii icircnchişi faŃă de adevăr (1315) De aici necesitatea de a recurge la parabole (1313)

h După icircnvăŃarea prin parabole pe malul Lacului Galileii Iisus se icircntoarce icircn cetatea Sa natală Nazaret unde nu mai săvacircrşeşte nici o minune din pricina lipsei de credinŃă a poporului (1353-58)

i Ioan Botezătorul al cărui destin este similar cu cel mal Macircntuitorului şi a cărui moarte anticipează pe a Acestuia este de asemenea respins şi icircn cele din urmă ucis de Irod Antipa fiul lui Irod cel Mare (141-12)

j După uciderea lui Ioan Botezătorul Iisus merge icircn pustiu unde hrăneşte icircn chip minunat cinci mii de bărbaŃi (1413-21) şi mai tacircrziu merge pe mare (14 22-33) Foarte probabil cele două evenimente minunate au drept scop amintirea trecerii Mării Roşii (Ieşire 14) şi hrănirea minunată a IsraeliŃilor icircn pustiu (Ieşire 16)

k Icircntorcacircndu-se pe partea de vest a Iordanului Iisus este icircntacircmpinat de mulŃime de oameni care auziseră de El şi care-l aduc bolnavi pe care Acesta icirci vindecă(1434-36) Atunci vine de la Ierusalim o delegaŃie care-L provoacă icircn problema a ceea ce poate face pe om necurat cu adevărat (151-20) Icircn acest context o femeie de neam străin (cananeancă) ndash şi prin aceasta bdquonecuratărdquo- face dovada unei credinŃe neobişnuite ( 15 21-28) Icircn continuare Iisus vindecă mulŃi oameni )15 29-31) icircnainte de a sătura o mulŃime de patru mii de bărbaŃi (1532-39)

l Cererea Fariseilor şi a Saducheilor de a le oferi semne minunate (161-4) i oferă lui Iisus ocazia de a atenŃiona pe ucenici icircn privinŃa

16

ipocriziei Fariseilor şi saducheilor (165-12) care conduce la concluzia asupra activităŃii Sale icircn mijlocul mulŃimii şi face loc mărturisirii lui Petru care face trecerea spre descoperirea care urmează a o face Iisus privitor la persoana Sa numai la cercul mic al ucenicilor (1613-20)

III Lucrarea şi Descoperirea lui Iisus Hristos (1621- 2034)

a După mărturisirea lui Petru (1613-20) Iisus le vorbeşte ucenicilor Săi icircn trei ocazii despre ceea ce icircl aşteaptă la Ierusalim ndash concret respingerea Lui din partea autorităŃilor moartea şi icircnvierea (16 21-28 17 22-23 20 17-19)

b Şase zile după prima vestire a Patimilor are loc Schimbarea la faŃă a lui Iisus icircn faŃa celor trei ucenici Petru Iacob şi Ioan icircn timp ce un glas din cer confirmă că El este Fiul lui Dumnezeu (171-13)

c Imediat ce coboară de pe Munte (compară cu 81-4) Iisus icircntacirclneşte un om care avea un fiu demonizat pe care-l vindecă (17 14-20)

d Icircn continuare Matei consemnează episodul cu plata taxei la templu (1724-27) care pune odată icircn plus icircn discuŃie raportul dintre credinŃa creştină şi Iudaism

e Icircntre a doua şi a treia vestire a patimilor Iisus icircnvaŃă pe ucenici despre adevărata măreŃie şi despre necesitatea iertării (181-191)

f Icircn această perioadă icircn care Iisus stă departe de mulŃime icirci icircnvaŃă pe ucenici alte lucruri centrale ale mesajului Său despre IcircmpărăŃie

- despe căsătorie (191-12) - despre smerenie şi măreŃie (1913-15 20 20-28) - despre avere (1916-30) - despre bunătatea lui Dumnezeu (201-16)

g Cei doi orbi la Ierihon (20 29-34) au o semnificaŃie mai mare decacirct poporul Ierusalimului a cărui primire entuziastă se va transforma icircn scurt timp icircn ostilitate

IV Moartea şi Icircnvierea lui Iisus ( 21 1-28-20)

a Deşi Iisus este bine primit icircn Ierusalim (211-11) activitatea Sa icircn templu (2112-17) provoacă pe arhierei şi pe bătracircnii poporului icircn problema autorităŃii lui Iisus (2123-27) Iisus le răspunde cu trei parabole (2128-32 21 33-46 22 1-14)

b După ce este icircntrebat icircn legătură şi cu alte probleme importante (22 15-22 22 23-33 22 34-40) Iisus pune singur problema relaŃiei dintre David şi Mesia (22 41-46) denunŃacircnd ipocrizia Fariseilor şi a icircnvăŃătorilor de lege ( 231-36)

c Singur cu ucenicii Iisus le vorbeşte despre distrugerea Ierusalimului şi despre evenimentele apocaliptice ce aveau să vină (241-31) ca un icircndemn la priveghere (251-13) şi credincioşie (25 2514-30) din partea ucenicilor (24 32-51)

d Dar mai presus de toate Iisus le zugrăveşte judecata viitoare (25 31-46) lucru ce are drept scop să trezească pe cititorii Evangheliei cu

17

privire la icircmprejurările icircn care şi cacircnd vor icircntacirclni pe Fiul Omului şi cacircnd va trebui să răspundă la judecata din urmă

e Icircn cele din urmă după ce a fost trădat de Iuda (2647-56) după ce Petru s-a lepădat de El (2669-75) şi după ce a fost respins de poporul său (2657-67) Iisus este răstignit (2732-44)

f Moartea Sa are efecte miraculoase (2745-56) după cum nu mai puŃin minunată este Icircnvierea Sa (281-10)

g Evanghelia se icircncheie cu misiunea pe care Iisus o icircncredinŃează ucenicilor Săi aceea de a propovădui mesajul Său icircn toată lumea cu făgăduinŃa de a fi cu ei totdeauna pacircnă la sfacircrşitul veacurilor (2815-20)

34 C H Lohr icircn Catholic Biblical Quarterly 23 (1961) p 427 Adoptat şi de The New Jerome Biblical Commentary (Edited by Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer şi Roland E Murphy 1990)

Planul propus de Lohr se bazează pe simetria caracteristică compoziŃiilor literare antice şi pe folosirea conceptelor de inclusio chiasm sau citirea icircn cruce

Icircn acest caz Matei ar fi compus Evanghelia sa alternacircnd relatarea sau istorisirea unor evenimente cu redarea unor cuvacircntări sau discursuri ale Macircntuitorului construite icircn jurul unei secŃiuni centrale constituită de o colecŃie de şapte parabole despre IcircmpărăŃia cerurilor

Această icircmpărŃire reŃine ca punct structura centrată pe cele cinci mari discursuri pe care le integrează icircnsă icircntr-un context mai generos Ea nu acceptă icircnsă ideea bdquoPentateuhuluirdquo lui Matei ndash icircmpărŃire icircn cinci cărŃi fiecare conŃinacircnd o parte narativă şi un discurs ndash pentru faptul că lasă icircn afara planului relatarea patimilor şi a Icircnvierii

A 1-4 SecŃiune narativă ndash Naşterea şi icircnceputul activităŃii B 5-7 Cuvacircntare ndash Fericirile Intrarea icircn IcircmpărăŃie C 8-9 SecŃiune narativă ndash Autoritate şi Chemare D 10 Cuvacircntare ndash Discursul misionar E 11-12 SecŃiune narativă ndash Refuzul din partea contemporanilor (bdquoneamului acestuiardquo) F 13 Cuvacircntare ndash Parabolele IcircmpărăŃiei E 14-17 SecŃiune narativă ndash Recunoaşterea de către Ucenici D 18 Cuvacircntare ndash Discursul privind comunitatea sau discursul eclesial C 19-22 SecŃiune narativă ndash Autoritate şi chemare B 23-25 Cuvacircntare ndash Discursul eshatologic Venirea IcircmpărăŃiei A 26-28 SecŃiune narativă ndash Moartea şi Naşterea din nou

IcircmpărŃirea conŃinutului Evangheliei după Matei urmacircnd planul lui Lohr Primele titluri aparŃin lui Lohr celelalte atunci cacircnd apar sunt diferite şi propuse de trad neogreacă (Η Καινη ∆ιαθηκη Το προτωτυπο κειmicroενο microε microεταφραση στη δηmicroοτικη Αθηνα 1989) Icircn paranteze drepte sunt trecute locurile paralele

18

I Naşterea şi icircnceputul activităŃii (11-422) a Genealogia lui Iisus (11-17) ndash Strămoşii lui Iisus [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7] c Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor d Fuga icircn Egipt (213-15) e Uciderea pruncilor (216-18) f Icircntoarcerea din Egipt (219-23) g Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12) [Mc 11-8 Lc 31-915-17 In

119-28] h Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22] i Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] j Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc

414-15] k Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11]

II Predica de pe Munte (423-729)

a Introducere (423-52) Activitatea icircn Galileea [ Lc 617-19] b Exordium (53-16)

a Fericirile (53-12) [Lc 620-23] b Sarea şi lumina lumii (513-16) [Mc 950 Lc 14 34-35]

c Noua Morală Principiile sale fundamentale şi şase exemple (517-48) Iisus şi legea

a Cea mai icircnaltă dreptate (517-20) b Uciderea (521-26) c Adulterul (527-30) d DivorŃul (531-32) [Mt 199 Mc 1011-12 Lc 1618] e Jurămacircntul (533-37) f Legea talionului (538-42) [ Lc 629-30] g Iubirea vrăşmaşilor (543-48) Iubirea faŃă de aproapele [Lc

627-2832-36] d Noua perspectivă asupra faptelor dreptăŃii (61-18)

a Milostenia (61-4) Adevărata milostenie b Rugăciunea (65-15) Adevărata rugăciune Rugăciunea domnească [Lc 112-4] c Postul (616-18) Postul adevărat

e Alte sfaturi (619-712) a Comoară icircn cer (619-21) Adevărata comoară [Lc 12 33-34] b Luminătorul trupului (622-23) [Lc 1133-36] c Dumnezeu şi Mamona (624) Dumnezeu şi banii [Lc 1613] d Grija de cele trebuincioase vieŃii (625-34) [Lc 1222-34] e Nu judecaŃi (71-6) Judecata [Lc 6 37-3841-42] f CereŃi căutaŃi bateŃi (77-12) Icircmplinirea rugăciunilor

Regula de aur [Lc 119-13] f Concluzii la predica de pe Munte (713-27)

a Poarta cea stracircmtă (713-14) [Lc 1324] b Judecata după roade (715-20) ProfeŃii mincinoşi [Lc 643-

44] c Un episod descris icircn lumina JudecăŃii viitoare (721-23)

Adevăratul ucenic [Lc 1325-27]

19

d Casa clădită pe piatră şi casa clădită pe nisip (724-29) Parabola cu cele două case [Lc 647-49]

helliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellipIisus adevăratul IcircnvăŃător (728-29) III Autoritate şi chemare (81-938)

a CurăŃirea unui leprosul (8 1-4) [Mc 140-45 Lc 512-16] b Vindecarea slugii sutaşului (8 5-13) [Lc 71-10 In 443-54] c Vindecarea soacrei lui Petru (814-15) [Mc 129-34 Lc 438-41] d Vindecări făcute spre seară (816-17) e Despre urmarea lui Iisus (818-22) Premise ale uceniciei [Lc 957-62] f Liniştirea furtunii pe mare (823-27) [Mc 435-41 Lc 822-25] g Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (828-34) [Mc 51-20 Lc 826-

39] h Vindecarea unui paralitic (91-8) [Mc 21-12 Lc 517-26] i Chemarea vameşului Matei (99-13) [Mc 213-17 Lc 527-32] j Icircntrebări despre post (9 14-17) Mc 218-22 [Lc 533-39] k Vindecarea fiicei dregătorului (9 18-26) hellipşi vindecarea femeii cu

scurgere de sacircnge Mc 521-43 [Lc 840-56] l Vindecarea a doi orbi (927-31) m Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9 32-34) helliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellipDiferite vindecări (9 35) n Mila lui Iisus (9 35-38) Iisus şi IsraeliŃii

IV Discursul misionar (101-42) a Misiunea celor doisprezece Apostoli (101-4) [Mc 313-19 Lc 612-16] b Trimiterea celor doisprezece (105-16) Icircndrumări pentru misiune [Mc

66-13 Lc 91-6] c Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10 17-25) ReacŃia lumii faŃă

de misiunea celor doisprezece [Mc 139-13 Lc 122-7 21 12-19] d Teama justificată şi teama nejustificată (1026-31) e A mărturisi pe Iisus icircn faŃa oamenilor (1032-39)

- Necesitatea mărturisirii (1032) [Lc 128-9] - Cearta icircntre oameni (1034-36) [Lc 1252-53] - Dragostea pentru Hristos aduce cu sine o stare de criză

(1037-39) [Lc 14 26-27] f Răsplata ucenicilor (1040-42) Atitudinea faŃă de Apostoli [Mc 941]

V Refuzul acestui neam de a primi pe Iisus (111-1250) a Iisus Botezătorul şi Iisus (111-19)

- Icircntrebarea lui Ioan (111-6) [Lc 718-23] - Persoana lui Ioan (117-15) [Lc 724-35] - ReacŃia contemporanilor lui Iisus (1116-24) [Lc

1013-15] b Vai-uri adresate unor cetăŃi (1120-24) c MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus adresată

celor osteniŃi (1125-30) Descoperirea făcută către cei smeriŃi [Lc 1021-22]

d Culegere de spice de gracircu icircn zi de sacircmbătă (121-8) Păstrarea sacircmbetei [Mc 223-28 Lc 61-5]

e Vindecarea omului cu macircna uscată (12 9-14) Vindecare icircn zi de Sacircmbătă [Mc 31-6 Lc 66-11]

f Robul ales (12 15-21) ProfeŃia lui Isaia despre Iisus

20

g Iisus şi Belzebul (12 22-32) Puterea lui Iisus asupra demonilor [Mc 320-27 Lc 1114-23]

- Păcatul icircmpotriva Duhului Sfacircnt (12 31-32)[Mc 328-30 Lc 1210] h Copacul şi roadele sale (12 33-37) Cuvintele judecă pe oameni [Lc

643-45] i Semnul lui Iona (1238-42) [Mt 161-4 Mc 811-12 Lc 1129-32] j Icircntoarcerea duhului rău (1243-45) [Lc 1124-26] k Familia lui Iisus (1246-50) Mama şi fraŃii lui Iisus [Mc 331-35 Lc

819-20] VI Parabolele IcircmpărăŃiei

a Parabola semănătorului (131-9) [Mc 41-9 Lc 84-8] b Scopul parabolelor (13 10-17) De ce vorbeşte Iisus icircn parabole [Mc

410-12 Lc 89-10] c Explicarea parabolei semănătorului (1318-23) [Mc 413-20 Lc 811-

15] d Parabola neghinelor (13 24-30) e Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (1331-33)

- Parabola grăuntelui de muştar (1331-32) [Mc 430-32 Lc 1318-19]

- Parabola aluatului (1333) [Lc 1320-21] f Folosirea Parabolelor de către Iisus (13 34-35) g Interpretarea parabolei neghinelor (1336-43) h Parabolele comorii ascunse mărgăritarului şi năvodului (13 44-50) i Lucruri vechi şi noi (13 51-52) O parabolă pentru ucenici

VII Recunoaştere din partea Ucenicilor (1353-1727) a Iisus este respins icircn patria sa (1353-58) [Mc 61-6 Lc 416-30)] b Moartea lui Ioan Botezătorul (141-12) [Mc 614-29 Lc 97-9] c Săturarea celor cinci mii de oameni (14 13-21) [ Mc 630-44 Lc 910-17

In 61-14] d Mersul pe mare (14 22-33) [Mc 645-52 Lc 616-21] e Vindecarea unor bolnavi icircn Ghenisaret (1434-36) [Mc 653-56] f Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (151-20)

- TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti (151-9) [Mc 71-13] - Ce face pe om necurat (1510-20) [Mc 714-23]

g CredinŃa femeii cananeence (1521-28) [Mc 724-30] h Mai multe vindecări (1529-31) i Hrănirea a patru mii de oameni (1532-39) [Mc 81-10] j Fariseii cer semne (161-4) [Mt 1238-42 Mc 811-13 Lc 12 54-56] k Aluatul fariseilor şi al saducheilor (165-12) NeputinŃa ucenicilor de a

icircnŃelege [Mc 814-21] l Mărturisirea lui Petru (1613-20) [Mc 827-30 Lc 918-21] m Prima vestire a Patimilor şi cuvinte despre ce icircnseamnă să fii ucenic (1621-28)

- Iisus prevesteşte Patimile şi Icircnvierea sa (1621-23) [Mc 831-33 Lc 921-22] - Crucea adevăratului ucenic (1624-28) [Mc 834-91 Lc 923-27]

n Schimbarea la faŃă (171-13) [Mc 92-13 Lc928-36] o Vindecarea copilului lunatic (1714-20) [Mc 914-29 Lc 937-43a] p A doua vestire a patimilor 1722-23) [Mc 930-32 Lc 943b-45] q Statirul (banul de argint) din gura peştelui (1724-27) Cum a plătit Iisus darea

pentru Templu

21

VII Discursul comunitar sau eclesial (181-35) a Adevărata măreŃie (181-5) - Cine este superior (181-11) [Mc 933-37 Lc 946-48 171-2] b Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (186-9) c Parabola cu oaia cea pierdută (18 10-14) [Lc 151-7] d Procesul iertării (1815-20) A ierta pe fratele tău [Lc 173] e Parabola slugii neiertătoare (1821-35)

VIII Autoritate şi chemare (191-2246) a IcircnvăŃătură despre divorŃ 191-12) Căsătorie şi divorŃ [Mc 101-12] b Binecuvacircntarea copiilor (1913-15) Iisus binecuvintează copiii [Mc

1013-16 Lc 1815-17 c Tacircnărul bogat (1916-30) BogăŃia şi viaŃa veşnică [Mc 1017-31 Lc

1818-30] d Parabola lucrătorilor la vie (201-16) e A treia vestire a Patimilor şi a Icircnvierii (2017-19) [Mc 1032-34 Lc

1831-34] f Cererea fiilor lui Zevedei (2020-28) [Mc 1035-45] g Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (2029-34) [Mc 1046-52 Lc

1835-43] h Intrarea triumfală icircn Ierusalim (21 1-11) [Mc 111-11 Lc 1928-38 In

1212-19] i CurăŃirea Templului (2112-17) Alungarea vacircnzătorilor din Templu

[Mc 1115-19 Lc 1945-48 In 213-22] j Smochinul neroditor (2118-22) [Mc 1112-1420-24] k Iisus icircntrebat icircn legătură cu autoritatea sa (2123-27) [Mc 1127-33 Lc

201-8] l Parabola celor doi fii (2128-31) m Parabola stăpacircnului viei şi a lucrătorilor necredincioşi (2133-46)

[Mc 121-12 Lc 209-10] n Parabola nunŃii fiului de icircmpărat (22114) [Lc 1415-24] o Plata impozitului la Icircmpăratul roman (2215-22) [Mc 1213-17 Lc

2020-26] p Icircntrebări privind Icircnvierea (2223-33) [Mc 1218-27 Lc 2027-40] q Cea mai mare porunca (2234-40) [Mc 1228-34 Lc 1025-28] r Icircntrebare despre Fiul lui David (2241-46) Mesia şi David [Mc 1235-

37 Lc 2041-44] IX Vai-urile şi Discursul eshatologic (231-2546)

a Vai-urile icircmpotriva fariseilor şi cărturarilor (231-36) - Antiteza dintre farisei şi Ucenici (231-12) [Mc 1238-

40 Lc 1137-52 2045-47] - Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor (2313-36)

b Placircngerea Ierusalimului (2337-39) Iisus şi Ierusalimul [Lc 13 34-35] c Discursul eshatologic (241-25-46)

a Distrugerea Templului şi icircnceputul tacircnguielilor (241-14) - Prevestirea distrugerii Ierusalimului (241-2) [Mc

131-2 Lc 215-6] - Sfacircrşitul lumii (243-35) [Mc 133-31 Lc 217-33)]

b Stracircmtorarea cea mare (2415-28) c LecŃia smochinului (2432-35)

22

d Ziua şi ceasul nu sunt cunoscute (2436-44) Venirea pe neaşteptate a sfacircrşitului [Mc 1332-37 Lc 1726-3034-36]

e Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (2445-51) [Lc 1241-48]

f Fecioarele icircnŃelepte şi fecioarele nebune (251-13) Pilda celor zece fecioare

g Pilda talanŃilor (2514-30) [Lc 1911-27] h Judecata neamurilor (2531-46) Cum va fi judecată lumea

X Moartea şi Icircnvierea 261-2820) a Patimile şi moartea lui Iisus (261-2766)

a Sfatul prinderii şi uciderii lui Iisus (261-5) [Mc 141-2 Lc 221-2 In 1145-53]

b Ungerea din Betania (266-13) [Mc 143-9 In 121-8] c Trădarea lui Iuda (2614-16) [Mc 1410-11 Lc 223-6] d Icircmpreună cu Ucenicii (2617-25)

- Cina cea de taină (2617-30) [Mc 1412-26 Lc 227-23] e Instituirea Cinei Domnului (2626-30) f Vestirea lepădării lui Petru (2631-35) [Mc 1427-31 Lc

2231-34 In 1336-38] g Rugăciune din Ghetsimani (2636-46) [Mc 1432-42 Lc

2239-46] h Prinderea lui Iisus (2647-56) [Mc 1443-52 Lc 2247-53 In

181-11] i Iisus icircnaintea Sinedriului (2657-68) [Mc 1453-65 Lc 22

54-55 63-71 In 1812-1419-24] j Lepădarea lui Petru de Iisus (2669-75) [Mc 1466-72 Lc

2254-62 In 1815-1825-27] k Iisus adus la Pilat (271-2) [Mc 151 Lc 231-2 In 1828-32] l Moartea lui Iuda 273-10) [Fapte 118-19] m Iisus interogat de Pilat (2711-14) n Iisus condamnat la moarte (2715-26)

- Condamnarea lui Iisus (2711-26) [Mc 152-15 Lc 233-513-15 In 1833-1916]

o Iisus batjocorit de soldaŃi (2727-31) [Mc 1516-26 In 192-3] p Răstignirea lui Iisus (2732-44) [Mc 1521-32 Lc 2326-43

In 1916b-27] q Moartea lui Iisus (2745-56) [Mc 1533-39 Lc 2344-48 In

19 28-30] r Punerea icircn mormacircnt (2757-61) [Mc 1542-46 Lc 23 50-54

In 19 38-42] s Paza mormacircntului (27 62-66)

b Icircnvierea şi trimiterea ucenicilor la misiune (281-20) a Icircnvierea lui Iisus (281-10) [Mc 16 1-8 Lc 241-12 In 201-10] b Raportul gărzii de la paza mormacircntului (2811-15) c Trimiterea la misiune (2816-20) [Mc 1614-18 Lc 2436-49

In 2019-23 Fapte 16-8]

35 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis 1992

U Luz prezintă o sinteză a soluŃiilor celor mai importante propuse pentru

23

planul Ev Mt consideracircnd că s-au impus trei direcŃii sau modele icircn estimarea structurii sau planului EM

1 Modelul Pentateuhului - avacircnd ca pretext cele cinci mari discursuri ( 5-7 10 13 18 23-25)

Acceptacircnd că fiecare discurs este precedat de o naraŃiune cele cinci cărŃi ar fi I 3-7 II 8-10 III 1-1352 IV 1353-1835 V 19-25

La acestea s-ar adăuga cap 1-2 ca Introducere şi cap 26-28 drept Concluzii

IcircmpărŃire icircn cinci cărŃi este posibil dar nu necesar să trimită la Pentateuh icircn care caz EM ar fi noua Lege (Tora) iar Iisus Noul Moise

Această soluŃie nu rezolvă după Luz legătura logică dintre naraŃiune şi discurs Multe din discursuri au continuitate logică şi cu naraŃiunile care urmează Vezi ex cap 5-7 care se leagă mai bine cu unitatea 8-9 (Iisus al cuvacircntului şi Iisus al faptei)

2 Modelul centrului (chiastic) EM ar fi construită chiastic icircn jurul unui centru Icircn cele mai multe cazuri centrul este considerat a fi cap 13 - Parabolele IcircmpărăŃiei celelalte secŃiuni fiind articulate chiastic acestui centru Cap1-4 corespunde cu 26-28 Predica de pe Munte cu Discursul eshatologic etc

Argumente discursurile lungi (5-7 şi 23-25) sunt paralele la fel şi discursurile mai scurte (10 cu 18)

3 Modelul Marcu Ev Mt ar urma fidel Ev după Marcu icircmpărŃită icircn două marii secŃiuni Ev Mt ar avea limita despărŃitoare icircntre 1620 şi 1621 după mărturisirea lui Petru PropoziŃia de icircnceput a celei de a doua secŃiuni - VApo tote hrxato o VIhsouj deiknuein toij maqhtaij auvtou (1621)- corespunde cu fraza de icircnceput a primei secŃiuni - VApo tote hrxato o VIhsouj khrussein kai legein(417) Cele două secŃiuni ar corespunde celor icircn care este icircmpărŃită Ev Mc prima parte consacrată activităŃii icircn Galileea şi a doua parte consacrată itinerariului spre Ierusalim şi patimilor Icircn acest caz cap 1-416 constituie Introducerea iar firul roşu al EM ar fi naraŃiunea şi nu expunerea icircnvăŃăturii icircn cele cinci discursuri

Critica lui Luz

- Repetarea unor formule nu poate fi un reper deoarece Matei foloseşte frecvent propoziŃii tipizate

- SecŃiunile lui Matei nu corespund cu Marcu pentru că numai icircncepacircnd cu cap 12 Matei urmez fidel pe Marcu icircn timp ce icircn cap3-11 predomină conŃinutul diferit de Marcu

- Matei foloseşte des versete sau pericope cu funcŃii de tranziŃie de legătură Acestea sunt uşor de identificat deoarece au o legătură logic şi cu ceea ce precede şi cu ceea ce urmează Iată cacircteva exemple

- 417 423-52 520 61 101626

- fraze caracteristice Kai evgeneto o[te evtelesen o VIhsouj 728 (vezi şi 111 1353 191 261)

- expresii caracteristice VEn evkeinw| tw| kairw| sau similare 121 (31 141)

- particule favorite Tote 313 (41 1120 151 1821 1913 2020 211 273 etc) sau VApo tote 417 (1621 2616)

24

Concluzia ar fi că Matei nu are icircn intenŃie delimitări icircn secŃiuni mari prin urmare astfel de secŃiuni nu pot fi uşor delimitate

Luz este de părere că Matei este mai curacircnd atent icircn alcătuirea secŃiunilor mici ale Evangheliei şi mai puŃin interesat de marile secŃiuni De aceea se concentrează asupra analizei secŃiunilor mici

Analiza structurilor literare mai mici

1 Matei pune la un loc materiale asemănătoare din punct de vedere formal sau al conŃinutului

Ex colecŃia de minuni (cap 8-9) de parabole (cap 13) discursul icircmpotriva fariseilor (cap 23) şi celelalte discursuri ca atare Acest principiu de aranjare nu este nou icircl icircntacirclnim şi la Q şi la Marcu Noutatea la Matei constă icircn aceea că Mt acordă o anumită funcŃie unităŃilor textuale astfel formate ndash vezi colecŃia de minuni după predica de pe Munte şi icircnainte de cuvacircntul misionar La fel colecŃia de parabole din cap 2128-2214 care pregătesc clar bdquosocotealardquo fială cu Israel

2 Există o evidentă simetrie icircntre diferitele materiale care sunt incluse icircn Evanghelie

Primul şi ultimul discurs sunt cele mai lungi al doilea şi al patrulea discurs sunt cele mai scurte cel de la mijloc este de mărime medie Mai pot fi identificate şi alte simetrii 2 1-12 şi 213-23 521-32 şi 533-48 81-17 şi 818-34 91-17 şi 918-34 181-14 şi 18 21-35 244-41 şi 2514-46 etc

3 Icircn compoziŃia fragmentelor Matei Ńine seamă şi de anumite numere Numărul trei pare a fi cel mai important dar şi altele precum doi patru sau şapte

De exemplu Matei icircmparte icircn trei secŃiuni fiecare din următoarele pericope 118-223 521-711 521-32 5 33-48 61-18 619-711 619-24 71-11 81-17 91-17 131-52 181-35 cap 23 244-2546

De altfel icircmpărŃirea icircn trei este un principiu de sistematizare frecvent icircntacirclnit icircn literatura iudaică ca şi icircn discursul oral

Celelalte numere sunt mai puŃin importante Totuşi a se vedea numărul şapte icircn prezentarea genealogiei sau a parabolelor din cap 13 sau icircn cap 23

4 Matei revine asupra temelor sale prin repetarea unor cuvinte cheie

Icircngerul Domnului ndash de 4 ori icircn pericopa 118-223 pentru a accentua faptul că totul se desfăşoară sub directa icircndrumare a Domnului Dreptate ndash de 5 ori icircn Predica de pe Munte (5-7) Judecată - de 7 ori icircn pericopa 1120-1245 Fariseu ndash de 4 ori icircn pericopa 121-45 MulŃime ndash de 16 ori icircn pericopa icircncepacircnd cu cap 14 A urma - de 9 ori icircn cap 8 şi u

5 Matei punctează temele sale prin propoziŃii (versete) cheie centrale sau enunŃuri cu caracter general de principiu A se vedea 517 548 6 1 712 7 21 1016 18 10 etc Aceste versete

25

deschid tratarea mai extinsă a unor teme

6 Matei foloseşte dubletele adică reluare unei temei icircntr-un context diferit Tehnica dubletelor este frecvent folosită icircn tradiŃia iudaică Ele sunt folosite cu scopuri diferite fie pentru a marca icircnceputul şi sfacircrşitul unei secŃiuni (423935 19302016 24422513) fie pentru a accentua importanŃa unei teme (913127) fie pentru a semnala aspecte diferite ale aceleiaşi teme (1017-22249-13 716-191233-35) fie pentru a sublinia continuitatea unui proces cum ar fi cel al propovăduirii Evangheliei (32417107)

7 Matei iubeşte compoziŃiile chiastice Un exemplu icircl constituie Predica de pe Munte al cărui centru este Rugăciunea domnească Alte secŃiuni structurate chiastic pot fi 91b-8 1313-18 1810-14

4 Structura pe capitole a Evangheliei după Matei 41 Introducere

IcircmpărŃirea pe capitole şi versete nu respectă totdeauna coerenŃa logică a discursului Reamintim faptul că icircmpărŃirea pe capitole şi versete este foarte tacircrzie iniŃial textul Evangheliei după Matei ca şi al celorlalte scrieri nou-testamentare fiind unul compact fără nici un fel de icircmpărŃire Din raŃiuni didactice icircnsă propunem mai jos structura pe capitole a Evangheliei după Matei Icircn felul acesta se poate memora şi identifica mai uşor unde redă Sf Evanghelist Matei un eveniment sau altul un cuvacircnt sau altul

Cele unsprezece părŃi mari indicate cu cifre romane trimit la o posibilă icircmpărŃire a Sfintei Evanghelii icircmpărŃire care Ńine seamă mai curacircnd de desfăşurarea istorisirii ca atare

Titlurile icircncearcă să surprindă cacirct mai fidel conŃinutul fragmentului respectiv Uneori ele indică generic problema alteori acolo unde a fost cu putinŃă exprimarea icircn puŃine cuvinte indică şi soluŃia Personal aş fi preferat generalizarea celei de a doua variante

A nu se uita trăsăturile Sfintei Evanghelii după Matei comune cu cele ale celorlalte trei Sfinte Evanghelii şi mai ales cu ale celorlalte două Evanghelii sinoptice

a Istorisirea vieŃii şi activităŃii Fiului lui Dumnezeu icircntrupat care - icircncepe cu naşterea şi momentul Sf Ioan Botezătorul - continuă cu vestirea Evangheliei IcircmpărăŃiei şi icircnfăptuirea semnelor

minunate care arată puterea dumnezeiască a lui Iisus şi icircn acelaşi timp inaugurarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu şi

- sfacircrşeşte cu patimile moarte şi Icircnvierea Acestuia

b Iisus Hristos este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu poporului ales prin profeŃi şi odată cu venirea lui se inaugurează timpurile mesianice care coincid cu inaugura IcircmpărăŃiei cerurilor şi inaugura rea timpurilor eshatologice

c Contemporanii Macircntuitorului cu excepŃia unui număr restracircns de ucenici nu ajung să-L icircnŃeleagă nu-L recunosc ca Mesia icirci resping icircnvăŃătura şi icircn cele din urmă icircl răstignesc

A se avea icircn vedere icircnsă trăsăturile specifice ale Evangheliei după Matei

26

a Evanghelia după Matei este scrisă icircn dialog direct ca replică sau icircn continuarea Vechiului Testament Ea demonstrează că persoana lui Iisus ca de altfel şi toate faptele lui icircmplinesc profeŃiile vechi-testamentare pe de o parte iar pe de altă parte IcircnvăŃătura sa nu desfiinŃează ci plineşte icircn sensul icircntregirii Legea vechi testamentară A se vedea şi posibila icircmpărŃire a Evangheliei icircn cinci cărŃi cu trimitere la Pentateuh

b Evanghelia după Matei are un evident caracter didactic Sfacircntul Ev Matei grupacircnd şi sistematizacircnd materialul informativ pe care-l are la dispoziŃie Aşa rezultă cele cinci mari discursuri ale Macircntuitorului care icircncep cu Predica de pe Munte ndash discurs cu un evident caracter programatic ndash şi sfacircrşesc cu Discursul eshatologic

c Iisus Hristos este prezentat mai clar decacirct icircn celelalte Evanghelii icircntr-o dublă ipostasă aceea de IcircnvăŃător şi aceea de Făptuitor (Vindecător) Propovăduia Evanghelia IcircmpărăŃiei şi vindeca toată boala icircn popor Aceste două componente ale activităŃii Sale sunt anunŃate şi semnalate deseori de Sf Ev Matei icircn cunoscutele sumare şi ilustrate constant pe parcursul istorisirii

d Sf Evanghelist Matei este interesat icircn mod special de sensul teologic al celor relatate şi nu de simpla consemnarea a acestora Acestui motiv se datorează icircntre altele şi caracterul mai succint ale relatărilor Sf Ev Matei care renunŃă la multe detalii icircntacirclnite la ceilalŃi Evanghelişti

e Este urmărită dintru icircnceput tensiunea dintre Iisus şi contemporanii Săi punctacircndu-se caracterul răutăcios al icircntrebărilor şi al comentariilor acestora insensibilitatea faŃă de minunile săvacircrşite mai ales a cetăŃilor martore a celor mai multe minuni Legat de această problemă este icircn repetate racircnduri reluată tema judecăŃii invocacircndu-se ziua aceea icircn care vor da seama cei care nu primesc propovăduirea Macircntuitorului sau a ucenicilor icircn ciuda puterii cuvacircntului Lui şi a evidenŃelor faptelor

f Pe fondul acestei tensiuni este criticată erminia stracircmtă a iudeilor care reducea făgăduinŃa dumnezeiască numai la poporul ales şi este anunŃată deschiderea făgăduinŃei lui Dumnezeu către toate neamurile Dumnezeu rămacircne fidel făgăduinŃei Sale trimiŃacircnd pe Fiul Său la poporul ales şi chemacircndu-l mai icircntacirci pe acesta dar făgăduinŃa Sa are icircn vedere pe toŃi oamenii

h Evanghelia după Matei mai mult ca celelalte subliniază erminia greşită a Legii la care ajunsese iudeii evidentă mai ales icircn absolutizarea acesteia şi corectează această erminie punctacircnd faptul că Legea nu este un scop ci un mijloc nu este un stăpacircn ci un slujitor al omului şi icircn nici un caz nu este macircntuitoarea icircn sine

Aceste cacircteva coordonate pot ajuta o memorare mai corectă a principalelor părŃi din cuprinsul Evanghelie după Matei cu atenŃia de a se raporta totdeauna partea la icircntreg

42 Structura pe capitole

Prezentăm icircn continuarea structura literară pe capitole a conŃinutului Evangheliei după Matei Avacircnd icircn vedere caracrerul sistematic al acesteia despre care am vorbit precum şi nevoia de a asimila cacirct mai bine posibil Evanghelia după Matei prezentăm pe capitole cacirct se poate de complet cuprinsul Evangheliei Pentru o perspectivă comparativă indicăm şi locurile paralele Acolo unde nu sunt indicate locuri paralele se icircnŃelege ca acestea nu există tema respectivă fiind cosnemnată numai de Matei

27

I NAŞTEREA ŞI IcircNCEPUTUL ACTIVITĂłII (11-425)

CAPITOLUL 1

a Genealogia lui Iisus (11-17) ndash Strămoşii lui Iisus [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7]

CAPITOLUL 2 a Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor b Fuga icircn Egipt (213-15) c Uciderea pruncilor (216-18) d Icircntoarcerea din Egipt (219-23)

CAPITOLUL 3 a Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12) [Mc 11-8 Lc 31-915-17 In

119-28] b Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22]

CAPITOLUL 4 a Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] b Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc 414-15] c Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11] d Sumar Activitatea icircn Galileea 423-25 [ Lc 617-19]

II PREDICA DE PE MUNTE (51-729)

CAPITOLUL 5 a Fericirile (51-12) [Lc 620-23] b Sarea şi lumina lumii (513-16) [Mc 950 Lc 14 34-35] c Expunerea Legii noi prin comparaŃie cu Legea veche Principiul

fundamental ilustrat de şase exemple Iisus şi legea (517-48) - Principiul fundamental Cea mai icircnaltă dreptate (517-20) - Uciderea (521-26) - Adulterul (527-30) - DivorŃul (531-32) [Mt 199 Mc 1011-12 Lc 1618] - Jurămacircntul (533-37) - Legea talionului (538-42) [ Lc 629-30] - Iubirea vrăşmaşilor (543-48) Iubirea faŃă de aproapele [Lc 627-

2832-36] CAPITOLUL 6

a Adevărata icircntemeiere a faptelor evlaviei (61-18) 1 EnunŃul principiului (61) 2 Milostenia (61-4) Adevărata milostenie 3 Rugăciunea (65-15) Adevărata rugăciune Rugăciunea domnească [Lc 112-4] 4 Postul (616-18) Postul adevărat

28

b Prioritatea IcircmpărăŃia cerurilor icircn faŃă atracŃiilor şi grijilor vieŃii (6 19-33)

1 AdunaŃi comori icircn cer nu pe pămacircnt (619-21) [Lc 12 33-34] 2 Vederea trebuie să fie curată (622-23) [Lc 1133-36] 3 Nu se poate sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (624) [Lc 613] 4 LăsaŃi cele trebuincioase vieŃii icircn grija lui Dumnezeu (625-32) [Lc

1222-34] 5 Concluzia CăutaŃi mai icircntacirci IcircmpărăŃia cerurilor (633-34)

CAPITOLUL 7

a Diferite icircndemnuri (71-23) 1 Nu judecaŃi ca să nu fiŃi judecaŃi (71-5) [Lc 6 37-3841-42] 2 Nu daŃi cele sfinte cacircinilor (7 6) 3 CereŃi şi vi se va da (7 7-11) [ Lc 119-13] 4 FaceŃi oamenilor ce voiŃi să vă facă ei vouă (712) 5 Poarta care duce la viaŃă este stracircmtă şi icircngustă iar cea care duce la pieire este largă (713-14) [Lc 1324] 6 FeriŃi-vă de proorocii mincinoşi Aceştia se cunosc după fapte ca pomul după roade (715-23) [Lc 643-44] [Lc 1325-27]

c Concluzia la predica de pe munte Se vor folosi de icircnvăŃăturile PM cei care auzindu-le le icircmplinesc nu cei care le aud dar nu le icircmplinesc (7 24-27) [Lc 647-49]

d Concluzia Sf Ev Matei MulŃimile sunt uimite de icircnvăŃătura lui Iisus pentru că era diferit de cărturarii lor El icircnvăŃa ca unul care are putere (728-29)

III MINUNILE ndash semne ale puterii lui Iisus Hristos şi ale instaurării

IcircmpărăŃiei cerurilor (81-938) CAPITOLUL 8

a CurăŃirea unui leprosul (8 1-4) [Mc 140-45 Lc 512-16] b Vindecarea slugii sutaşului (8 5-13) [Lc 71-10 In 443-54] c Vindecarea soacrei lui Petru (814-15) [Mc 129-34 Lc 438-41] d Sumar Vindecări făcute spre seară (816-17) e Despre urmarea lui Iisus (818-22) Premise ale uceniciei [Lc 957-62] f Liniştirea furtunii pe mare (823-27) [Mc 435-41 Lc 822-25] g Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (828-34) [Mc 51-20 Lc

826-39] CAPITOLUL 9

a Vindecarea unui paralitic (91-8) [Mc 21-12 Lc 517-26] b Chemarea vameşului Matei (99-13) [Mc 213-17 Lc 527-32] c Icircntrebări despre post (9 14-17) Mc 218-22 [Lc 533-39] d Vindecarea fiicei dregătorului (9 18-26) hellipşi vindecarea femeii cu scurgere de sacircnge Mc 521-43 [Lc 840-56] e Vindecarea a doi orbi (927-31) f Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9 32-34) g Sumar Iisus străbătea Ńinuturile propovăduind Evanghelia IcircmpărăŃiei şi vindecacircnd toată boala icircn ppor (9 35) h Seceriş mult şi secerători puŃin - introducere la discursul misionar (9 36-38)

29

IV DISCURSUL MISIONAR (101-42) CAPITOLUL 10

a Misiunea celor doisprezece Apostoli (101-4) [Mc 313-19 Lc 612-16] b Trimiterea celor doisprezece (105-16) [Mc 66-13 Lc 91-6] c Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10 17-25) ReacŃia lumii

faŃă de misiunea celor doisprezece [Mc 139-13 Lc 122-7 21 12-19] d Teama justificată şi teama nejustificată (1026-31) e A mărturisi pe Iisus icircn faŃa oamenilor (1032-39)

- Necesitatea mărturisirii (1032) [Lc 128-9] - Cearta icircntre oameni (1034-36) [Lc 1252-53] - Cine este vrednic de Hristos (1037-39) [Lc 14 26-27]

f Răsplata ucenicilor (1040-42) [Mc 941]

V REFUZUL POPORULUI IUDEU DE A PRIMI PE IISUS (111-1250) CAPITOLUL 11

a Iisus Botezătorul şi Iisus (111-19) - Icircntrebarea lui Ioan (111-6) [Lc 718-23] - Persoana lui Ioan (117-15) [Lc 724-35] - ReacŃia contemporanilor lui Iisus (1116-24) [Lc 1013-15]

b Vai-uri adresate unor cetăŃi (1120-24) c MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus

adresată celor osteniŃi (1125-30) Descoperirea făcută către cei smeriŃi [Lc 1021-22]

CAPITOLUL 12

a Culegere de spice de gracircu icircn zi de sacircmbătă (121-8) [Mc 223-28 Lc 61-5]

b Vindecarea icircn zi de Sacircmbătă a omului cu macircna uscată (12 9-14) [Mc 31-6 Lc 66-11]

c Robul ales (12 15-21) ProfeŃia lui Isaia despre Iisus d Iisus şi Belezebul (12 22-30) Puterea lui Iisus asupra demonilor [Mc

320-27 Lc 1114-23] e Păcatul icircmpotriva Duhului Sfacircnt (12 31-32) [Mc 328-30 Lc 1210] f Copacul şi roadele sale (12 33-37) Cuvintele judecă pe oameni [Lc

643-45] g Semnul lui Iona (1238-42) [Mt 161-4 Mc 811-12 Lc 1129-32] h Icircntoarcerea duhului rău (1243-45) [Lc 1124-26] i Familia lui Iisus (1246-50) Mama şi fraŃii lui Iisus [Mc 331-35Lc

819-20]

VI PARABOLELE IcircMPĂRĂłIEI (13 1-35) CAPITOLUL 13

a Parabola semănătorului (131-9) [Mc 41-9 Lc 84-8] - Scopul vorbirii icircn parabole (13 10-17) [Mc 410-12 Lc 89-10] - Explicarea parabolei semănătorului (1318-23) [Mc 413-20 Lc

811-15] b Parabola neghinelor (13 24-30)

30

c Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (1331-33) - Parabola grăuntelui de muştar (1331-32) [Mc 430-32 Lc 1318-19] - Parabola aluatului (1333) [Lc 1320-21] - Folosirea Parabolelor de către Iisus (13 34-35) - Interpretarea parabolei neghinelor (1336-43)

d Parabolele comorii ascunse mărgăritarului şi năvodului (13 44-50) e Lucruri vechi şi noi (13 51-52)

VII RECUNOAŞTERE DIN PARTEA UCENICILOR (1353-1727) CAPITOLUL 14

a Iisus este respins icircn patria sa (1353-58) [Mc 61-6 Lc 416-30)] b Moartea lui Ioan Botezătorul (141-12) [Mc 614-29 Lc 97-9] c Săturarea celor cinci mii de oameni (14 13-21) [ Mc 630-44 Lc 910-17 In 61-14] d Mersul pe mare (14 22-33) [Mc 645-52 Lc 616-21] e Vindecarea unor bolnavi icircn Ghenisaret (1434-36) [Mc 653-56]

CAPITOLUL 15

a Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (151-20) - TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti (151-9)[Mc 71-13] - Ce face pe om necurat (1510-20) [Mc 714-23]

b CredinŃa femeii cananeence (1521-28) [Mc 724-30] c Mai multe vindecări (1529-31) d Hrănirea a patru mii de oameni (1532-39) [Mc 81-10]

CAPITOLUL 16

a Aluatul fariseilor şi al saducheilor (165-12) [Mc 814-21] b Mărturisirea lui Petru (1613-20) [Mc 827-30 Lc 918-21] c Prima vestire a Patimilor şi despre ce icircnseamnă să fii ucenic

(1621-28) - Vestirea Patimilor şi Icircnvierii (1621-23) [Mc 831-33 Lc 921-22] - Crucea adevăratului ucenic (1624-28) [Mc 834-91 Lc 923-27]

CAPITOLUL 17

a Schimbarea la faŃă (171-13) [Mc 92-13 Lc928-36] b Vindecarea copilului lunatic (1714-20) [Mc 914-29 Lc 937-43a] c A doua vestire a patimilor 1722-23) [Mc 930-32 Lc 943b-45] d Plata dării la Templu cu Statirul din gura peştelui (1724-27)

VIII DISCURSUL COMUNITAR SAU ECLESIAL (181-35) CAPITOLUL 18

a Adevărata măreŃie (181-5) [Mc 933-37 Lc 946-48 171-2] b Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (186-9) c Parabola cu oaia cea pierdută (18 10-14) [Lc 151-7] d Procesul iertării (1815-20) A ierta pe fratele tău [Lc 173] e Parabola slugii neiertătoare (1821-35)

31

IX AUTORITATE ŞI CHEMARE (191-2246) CAPITOLUL 19

a IcircnvăŃătură despre căsătorie şi divorŃ (191-12) [Mc 101-12] b Iisus binecuvacircntează copiilor (1913-15) [Mc 1013-16 Lc 1815-17 c Tacircnărul bogat (1916-30) [Mc 1017-31 Lc 1818-30]

CAPITOLUL 20 a Parabola lucrătorilor la vie (201-16) b A treia vestire a Patimilor şi Icircnvierii (2017-19) [Mc 1032-34Lc

1831-34] c Cererea fiilor lui Zevedei (2020-28) [Mc 1035-45] d Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (2029-34) [Mc 1046-52Lc

1835-43]

CAPITOLUL 21 a Intrarea icircn Ierusalim (21 1-11) [Mc 111-11 Lc 1928-38 In 1212-19] b CurăŃirea Templului (2112-17) [Mc 1115-19 Lc 1945-48 In 213-22] c Smochinul neroditor (2118-22) [Mc 1112-1420-24] d Izvorul puterii lui Iisus (2123-27) [Mc 1127-33Lc 201-8] e Parabola omului cu doi fii (2128-31) f Parabola lucrătorilor viei(2133-46) [Mc 121-12 Lc 209-10]

CAPITOLUL 22 a Parabola nunŃii fiului de icircmpărat (22114) [Lc 1415-24] b Plata impozitului imperial (2215-22) [Mc 1213-17Lc 2020-26] c Icircntrebări privind Icircnvierea (2223-33) [Mc 1218-27 Lc 2027-40] d Cea mai mare porunca (2234-40) [Mc 1228-34 Lc 1025-28] e Icircntrebare despre Fiul lui David (2241-46) [Mc 1235-37 Lc 2041-44]

X VAI-URILE ŞI DISCURSUL ESHATOLOGIC (231-2546)

CAPITOLUL 23

a Vai-urile icircmpotriva fariseilor şi cărturarilor (231-36) - Antiteza dintre farisei şi Ucenici (231-12) [Mc 1238-40 Lc 1137-52 2045-47] - Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor (2313-36)

b Placircngerea Ierusalimului (2337-39) Iisus şi Ierusalimul [Lc 13 34-35] CAPITOLUL 24

a Distrugerea Templului şi icircnceputul tacircnguielilor (241-14) - Prevestirea distrugerii Ierusalimului (241-2) [Mc 131-2 Lc 215-6] - Sfacircrşitul lumii (243-35) [Mc 133-31 Lc 217-33)]

b Stracircmtorarea cea mare (2415-28) c LecŃia smochinului (2432-35) d Ziua şi ceasul sfacircrşitului nu sunt cunoscute (2436-44) Venirea pe

neaşteptate a sfacircrşitului [Mc 1332-37 Lc 1726-3034-36] e Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (2445-51) [Lc 1241-48]

32

CAPITOLUL 25 a Pilda celor zece fecioare (251-13) b Pilda talanŃilor (2514-30) [Lc 1911-27] c Judecata neamurilor (2531-46) Cum va fi judecată lumea

XI PATIMILE MOARTEA ŞI IcircNVIEREA LUI IISUS 261-2820) CAPITOLUL 26

a Sfatul uciderii lui Iisus (261-5) [Mc 141-2 Lc 221-2 In 1145-53] b Ungerea din Betania (266-13) [Mc 143-9 In 121-8] c Trădarea lui Iuda (2614-16) [Mc 1410-11 Lc 223-6] d Cina cea de taină (2617-25) [Mc 1412-26 Lc 227-23 In 1321-30] e Instituirea Dumnezeieştii Euharistii (2626-30) f Vestirea lepădării lui Petru (2631-35) [Mc 1427-31 Lc 2231-34

In 1336-38] g Rugăciune din Ghetsimani (2636-46) [Mc 1432-42 Lc 2239-46] h Prinderea lui Iisus (2647-56) [Mc 1443-52 Lc 2247-53 In 181-11] i Iisus icircnaintea Sinedriului (2657-68) [Mc 1453-65 Lc 22 54-55

63-71 In 1812-1419-24] j Lepădarea lui Petru (2669-75) [Mc 1466-72 Lc 2254-62 In 1815-

1825-27] CAPITOLUL 27

b Iisus adus la Pilat (271-2) [Mc 151 Lc 231-2 In 1828-32] a Moartea lui Iuda 273-10) [Fapte 118-19] b Iisus interogat de Pilat (2711-14) c Iisus condamnat la moarte (2715-26) [Mc 152-15 Lc 233-513-15

In 1833-1916] d Iisus batjocorit de soldaŃi (2727-31) [Mc 1516-26 In 192-3] e Răstignirea lui Iisus (2732-44) [Mc 1521-32 Lc 2326-43 In

1916b-27] f Moartea lui Iisus (2745-56)[Mc 1533-39 Lc 2344-48 In 19 28-30] g Punerea icircn mormacircnt (2757-61) [Mc 1542-46 Lc 23 50-54 In 19

38-42] h Paza mormacircntului (27 62-66)

CAPITOLUL 28

a Icircnvierea lui Iisus (281-10) [Mc 16 1-8 Lc 241-12 In 201-10] b Raportul gărzii de la paza mormacircntului (2811-15) c Trimiterea ucenicilor la misiune (2816-20) [Mc 1614-18 Lc 2436-49 In 2019-23 Fapte 16-8]

33

5 Teme centrale icircn Evanghelia după Matei

Tema centrală este comună cu celelalte trei Evanghelii Iisus Hristos este Mesia Izbăvitorul făgăduit de Dumnezeu prin profeŃi aşteptat de iudei

1 Prin El mai concret prin moartea Sa pe cruce şi prin Icircnviere se inaugurează IcircmpărăŃia lui Dumnezeu despre care Acesta vorbeşte şi pe care o anticipează prin semnele pe care le săvacircrşeşte Schimbarea la faŃă este evenimentul prin care IcircmpărăŃia lui Dumnezeu este manifestată evident Cei trei ucenic sunt cei care nu mor icircnainte de a vedea IcircmpărăŃia lui Dumnezeu (Sf Ioan Hrisostom) IcircmpărăŃia lui Dumnezeu este tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului Hristos Evanghelia Sa este numită de Sfacircntul Evanghelsit Matei bdquoEvanghelia IcircmpărăŃieirdquo prin excelenŃă

2 Momentul venirii lui Mesia echivalează cu o intervenŃie radical nouă a lui Dumnezeu icircn istorie Fapt sugerat de Matei prin bdquonaşterea din Fecioarărdquo (S Agouridis) şi de la Duhul Sfacircnt şi evidenŃiat prin minunile săvacircrşite de Macircntuitorul Hristos care arată dumnezeirea Acestuia şi puterea prin care El restaurează starea de normalitate a lumii Acest moment al iconomiei divine este asimilat cu o nouă creaŃie bdquoCartea naşterii lui Iisusrdquo (Evanghelia) este prezentată de către Sfacircntul Evanghelist Matei icircn replică cu bdquoCartea facerii cerului şi a pămacircntuluirdquo (Geneza) Vremurile mesianice coincid cu sfacircrşitul unei perioade icircn istoria lumii şi cu un nou icircnceput cu o schimbare radicală Icircncepe o epocă nouă o lume nouă

3 Acest moment este icircn egală un moment de judecată de bilanŃ pentru lumea de pacircnă atunci Judecata este efectuată direct prin reflectarea icircn Adevăr a lumii Orice icircntacirclnire cu Dumnezeu este icircn sine o judecată pentru că echivalează cu o confruntarea sau oglindire cu Adevărul deplin din care reiese măsura ta sau a lumii tale Este motivul pentru care nu este deloc comodă icircntacirclnirea omului cu Dumnezeu Judecata priveşte concrete poporul alesc are primise de la Dumnezeu Legea veche şi care se confruntă acum cu momentul evaluării măsurii sau modului icircn care acesta a icircmplinit Legea Multe din parabolele dar şi din cuvintele Macircntuitorului Hristos au drept subiexct direct sau indirect tocmai această temă a judecăŃii poporului ales şi a aflării lui vinovat de faptul răstălmăcirii Legii şi al icircnstrăinării de Dumnezeu

4 Judecata este un reper fundamental pentru icirctreaga omenire Matei este cel care consemnează discursul eshatologic al Macircntuitorului care sfacircrşeşte cu scena judecăŃii Criteriile judecăŃii arată mila lui Dumnezeu Nu sunt investigate faptele mari şi multe ci atitudinea faŃă de cei lipsiŃi sensibilitatea faŃă de nevoile elementare ale apropelui ca semn al iubirii apropelui Judecata este invocată de Matei icircn multe racircnduri A se vedea judecata celor care nu primesc şi nu răsund vestirii Evangheliei (cap 10) judecata cetăŃilor nerecunoscătoarea care nu primesc minunile lui Iisus cap11) condamnarea smochinului neroditor (cap 21) judecata fariseilor prin adresarea celebrelor vai-uri (cap 23)

5 Icircntacirclnirea cu Dumnezeu recuperează adevărul esenŃial conform căruia omul şi lumea există prin Dumnezeu nu există prin sine sunt dependente icircntru totul de Dumnezeu Este incriminată icircn mod direct orice tendinŃă de suficienŃă de sine orice amăgire de icircncercare a unei existenŃe prin sine de fapt este incriminată inerŃia icircngerilor căzuŃi a diavolului Omul este ceea ce este prin

34

Dumnezeu şi poate atinge măsura deplinătăŃii a icircmplinirii sale numai cu ajutorul lui Dumnezeu Icircmplinirea legii nu este măsura deplinătăŃii legea nu este un scop icircn sine ci un mijloc Amăgirea iudeilor care credeau că icircmplinind prscripŃiile legii au ajuns la măsura desăvacircrşirii este deseori condamnată de Macircntuitorul Puterea omului nu vine de la eforturile sale ci de la Dumnezeu Calea obŃinerii puterii este a o cere de la Dumnezeu (cap7) bdquoPe toate cacircte le veŃi cere cu credinŃă le veŃi aveardquo (cap 21 22)

6 Confruntarea ilustrată de Matei este cea care se produce icircn sacircnul poporului ales Iudeii ar fi acceptat un Mesia eliberator dar care ar realizat această eliberare cu instrumente omeneşti de aceea s-au amăgit cu imaginea unui Mesia politic şi a unei icircmpărăŃii pămacircnteşti Ar fi vrut icircn plus ca această eliberare să se facă prin ei sau cu participarea lor Şi această atitudine trădează amăgirea iudeilor contmporani Macircntuitorului Hristos

7 Matei identifică icircn poporul ales instaurată tendinŃa emancipării de sub tutela lui Dumnezeu tendinŃa existenŃei prin sine adică tendinŃa luciferică Este motivul pentru care prezenŃa lui Mesia celui Adevărat declanşează o confruntare acerbă icircntre poporul ales şi Mesia de fapt o confruntare icircntre om şi Dumnezeu Această confruntare este interpretată de Matei ca icircncercare a omului de a scăpa definitiv de tutela lui Dumnezeu de dependenŃa de Dumnezeu ndash vezi parabola lucrătorilor celor răi (cap 21) Confruntarea aceasta este pusă icircn evidenŃă de Matei dintru icircnceput prin evenimentul icircncercării uciderii pruncului Iisus de către Irod (S Agouridis) Paralela icircntre acest eveniment şi răstignirea finală sunt evidente ExegeŃii pun icircn discuŃie şi pretenŃiile mesianice ale dinastiei irodiene

8 Confruntarea se desfăşoară la nivelul icircnŃelegerii legii şi funcŃiei acesteia Icircmplinirea legii atunci cacircnd nu este icircnŃeleasă cum se cuvine conduce la icircndreptăŃirea de sine care este un reflex luciferic

9 CurăŃirea templului (cap 21) ndash semnul decadenŃei ideilor Casa de rugăciune ndash relaŃia cu Dumnezeu ndash este transformată icircn piaŃă ndash ceea ce icircnseamnă perceperea relaŃiei cu Dumnezeu icircn termeni mercantili

10 Macircntuirea este lucrare exclusivă a lui Dumnezeu Evenimentul cu tacircnărul bogat bdquoCine poate să se macircntuiască Aceasta este cu neputinŃă la oameni dar cu putinŃă la Dumnezeurdquo (cap 1926) Macircntuirea nu se dă ca răsplată ci icircn dar nu icircn funcŃie de cacirct a lucrat cineva ndash vezi parabola cu lucrătorii tocmiŃi la vie (cap 20) Omul poate deveni el icircnsuşi obstacol icircn cale sa spre Dumnezeu prin suficienŃa de sine prin icircndreptăŃirea de sine

35

6 Exegeză

Vom face cacircteva exerciŃii de exegeză şi comentariu la primele capitole din Evanghelia după Matei cu titlu demonstrativ

61 Textul 11 CARTEA NEAMULUI lui Iisus Hristos fiul lui David fiul lui Avraam 12 Avraam a născut pe Isaac Isaac a născut pe Iacov Iacov a născut pe Iuda şi fraŃii lui 13 Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar Fares a născut pe Esrom Esrom a născut pe Aram 14 Aram a născut pe Aminadav Aminadav a născut pe Naason Naason a născut pe Salmon 15 Salmon a născut pe Booz din Rahav Booz a născut pe Iobed din Rut Iobed a născut pe Iesei 16 Iesei a născut pe David regele David a născut pe Solomon din femeia lui Urie 17 Solomon a născut pe Roboam Roboam a născut pe Abia Abia a născut pe Asa 18 Asa a născut pe Iosafat Iosafat a născut pe Ioram Ioram a născut pe Ozia 19 Ozia a născut pe Ioatam Ioatam a născut pe Ahaz Ahaz a născut pe Iezechia 110 Iezechia a născut pe Manase Manase a născut pe Amon Amon a născut pe Iosia 111 Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraŃii lui la strămutarea icircn Babilon 112 După strămutarea icircn Babilon Iehonia a născut pe Salatiel Salatiel a născut pe Zorobabel 113 Zorobabel a născut pe Abiud Abiud a născut pe Eliachim Eliachim a născut pe Azor 114 Azor a născut pe Sadoc Sadoc a născut pe Achim Achim a născut pe Eliud 115 Eliud a născut pe Eleazar Eleazar a născut pe Matan Matan a născut pe Iacov 116 Iacov a născut pe Iosif logodnicul Mariei din care S-a născut Iisus Care se cheamă Hristos 117 Aşadar toate neamurile de la Avraam pacircnă la David sunt paisprezece şi de la David pacircnă la strămutarea icircn Babilon sunt paisprezece şi de la strămutarea icircn Babilon pacircnă la Hristos sunt paisprezece neamuri

62 Planul SecŃiunii I Naşterea şi icircnceputul activităŃii (11-422) a Genealogia lui Iisus (11-17) [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7] c Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor d Fuga icircn Egipt (213-15) e Uciderea pruncilor (216-18) f Icircntoarcerea din Egipt (219-23) g Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28] h Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22] i Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] j Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc 414-15] k Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11]

Mai pe scurt

a Genealogia şi naşterea lui Iisus (cap 1) b Icircnchinarea magilor uciderea pruncilor fuga icircn şi icircntoarcerea din Egipt (cap 2) c Sfacircntul Ioan Botezătorul şi botezul Domnului (cap 3) d Ispitirea icircnceputul activităŃii şi chemarea primilor ucenici (cap 4)

63 Comentarii preliminare

Vom urmări punctarea funcŃiilor teologice pe care Ev Matei icircnsuşi le atribuie diferitelor pericope unităŃi logice

36

Ne vom ajuta de binecunoscutele sumare (rezumate) cu care de obicei Sf Ev Matei icircşi icircncheie secŃiunile mai importante ale Evangheliei concluzionacircnd De altfel Sf Evanghelist Matei aşa cum vom vedea ca un bun pedagog ce este concluzionează foarte des scoŃacircnd singur icircn evidenŃă intenŃia cu care relatează evenimentele sau cuvintele respective

SecŃiunea aceasta (11-422) reprezintă firesc icircnceputul prezentării Evangheliei Macircntuitorului Iisus Hristos

- genealogia este prezentată pentru a sublinia realitatea naşterii lui Iisus Hristos originea sa iudaică icircmpărătească din care decurge şi mesianitatea

- naşterea este prezentată pentru a se sublinia realitate icircntrupării zămislirea minunată şi naşterea din Fecioară

- icircnchinarea magilor şi uciderea pruncilor - pentru a se sublinia contrastul dintre atitudinea potrivnică a iudaismului oficial şi atitudinea pozitivă a reprezentanŃilor lumii păgacircne

- Ioan Botezătorul şi Botezul ndash pentru a se evidenŃia recunoaşterea lui Iisus ca Mesia din partea unui exponent de seamă al Vechiului Testament şi asumarea din partea Macircntuitorului Hristos a Vechiului Testament şi a istoriei vechi-testamentare a Legii

- Ispitirea pentru a se arăta puterea dumnezeiască a Macircntuitorului Hristos icircmpotriva Diavolului

- Icircnceputul activităŃii publice prin lansarea mesajului principal şi prin chemarea primilor ucenici

64 Exegeză Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj

Redăm fraza de icircnceput icircn original şi icircn mai multe traduceri de referinŃă pentru a ilustra diferenŃele de interpretare

BNT Matthew 11 Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj VIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ou Dauid uiou VAbraamAring ESV Matthew 11 The book of the genealogy of Jesus Christ the son of David the son of Abraham NRS Matthew 11 An account of the genealogy of Jesus the Messiah the son of David the son of

Abraham FBJ Matthew 11 Livre de la genegravese de Jeacutesus Christ fils de David fils dAbraham TOB Matthew 11 Livre des origines de Jeacutesus Christ fils de David fils dAbraham L45 Matthew 11 Dies ist das Buch von der Geburt JEsu Christi der da ist ein Sohn Davids des

Sohnes Abrahams MGK Matthew 11 Bibloj thj genealogiaj tou VIhsou Cristou( uiou tou Dabid( uiou tou VAbraamAring CNS Matthew 11 Cartea neamului lui Iisus Hristos fiul lui David fiul lui Avraam

Formula de icircnceput Bibloj genesewj - care are şi funcŃie de titlu pentru pericopa care redă genealogia ndash este semnificativă şi trebuie citită icircn legătură directă cu intenŃia autorului de a articula stracircns Evanghelia sa Vechiului Testament sau istoria sa istoriei vechi-testamentare Am spus că cea mai importantă cheie ermineutică pentru lectura Ev M este raportarea directă şi permanentă la VT Sintagma este apax legomeno (folosită o singură dată) icircn Noul Testament

Sintagma este una vechi-testamentară şi nu există nici o icircndoială că Sf Ev Matei o foloseşte cu trimiterea la folosirea ei icircn VT O icircntacirclnim icircn Vechiul Testament icircn formă

37

identică la Fac 24 unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pămacircntului şi icircn Facere 51-2 unde se vorbeşte despre facerea omului

Genesis 24 4 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj ouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghj o[te evgeneto h-| h`mera| evpoihsen o qeoj ton ouvranon kai thn ghn

ESV Genesis 24 These are the generations of the heavens and the earth when they were created in the day that the LORD God made the earth and the heavens

NRS Genesis 24 These are the generations of the heavens and the earth when they were created In the day that the LORD God made the earth and the heavens

FBJ Genesis 24 Telle fut lhistoire du ciel et de la terre quand ils furent creacuteeacutes Au temps ougrave Yahveacute Dieu fit la terre et le ciel

TOB Genesis 24 Telle est la naissance du ciel et de la terre lors de leur creacuteation Le jour ougrave le SEIGNEUR Dieu fit la terre et le ciel

L45 Genesis 24 Also ist Himmel und Erde worden da sie geschaffen sind zu der Zeit da GOtt der HErr Erde und Himmel machte

BGT Genesis 24 au[th h bibloj genesewjgenesewjgenesewjgenesewj ouvranou kai ghj o[te evgeneto h-| hmera| evpoihsen o qeoj ton ouvranon kai thn ghn

MGK Genesis 24 Au[th ei=nai h genesij tou ouvranou kai thj ghj( o[te evktisqhsan auvta( kaq h[n hmeran evpoihse Kurioj o Qeoj ghn kai ouvranonouvranonouvranonouvranon(

CNS Genesis 24 Iată istoria cerurilor şi a pămicircntului cicircnd au fost făcute Genesis 51-2 LXT Genesis 51 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj avnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwn h-| h`mera| evpoihsen

o qeoj ton Adam katV eivkona qeou evpoihsen auvton 2 arsen kai qhlu evpoihsen auvtouj kai euvloghsen auvtouj kai evpwnomasen to onoma auvtwn Adam h-| h`mera| evpoihsen auvtouj

ESV Genesis 51 This is the book of the generations of Adam When God created man he made him in the likeness

of God NRS Genesis 51 This is the list of the descendants of Adam When God created humankind he made them in the

likeness of God FBJ Genesis 51 Voici le livret de la descendance dAdam Le jour ougrave Dieu creacutea Adam il le fit agrave la ressemblance

de Dieu TOB Genesis 51 Voici le livret de famille dAdam Le jour ougrave Dieu creacutea lhomme il le fit agrave la ressemblance de

Dieu L45 Genesis 51 Dies ist das Buch von des Menschen Geschlecht Da Gott den Menschen schuf machte er ihn

nach dem Gleichnis GOttes BGT Genesis 51 au[th h bibloj genesewjgenesewjgenesewjgenesewj avnqrwpwn h-| hmera| evpoihsen o qeoj ton Adam katV eivkona qeou

evpoihsen auvton MGK Genesis 51 Touto ei=nai to biblion thj genealogiaj tou avnqrwpouAring Kaq h[n hmeran evpoihsen o Qeoj ton

VAdam( kat eivkona Qeou evpoihsen auvtonAring CNS Genesis 51 Iată cartea neamurilor lui Adam n ziua cicircnd a făcut Dumnezeu pe om l-a făcut după asemănarea

lui Dumnezeu

Legătura icircntre Evanghelia după Matei şi Vechiul Testament este evidentă

Sfacircntul Evanghelist Matei icircmprumută expresia vechi-testamentară prin care se indică descrierea facerii cerului şi a pămacircntului pe de o parte şi facerea omului pe de altă parte adică descrierea creaŃiei lumii pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează istoria naşterii Macircntuitorului Hristos percepacircnd acest moment ca pe o nouă creaŃie a lumii prin raportare directă la prima creaŃie Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf Pavel) şi literatura patristică a Bisericii

Folosirea acestei sintagme vechi-testamentare cu o rezonanŃă atacirct de puternică şi cu o semnificaŃie atacirct de exactă nu mai icircncape nici o icircndoială că Sf Evanghelist Matei icircşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj se icircnŃelege ci mai ales teologic

Icircn acest sens interpretează şi Sf Ioan Gură de Aur

38

bdquoDar pentru care pricină evanghelistul numeşte Evanghelia sa Cartea naşterii lui Iisus Hristos Doar nu cuprinde numai naşterea ci toată iconomia macircntuirii neamului omenesc Pentru că naşterea lui Iisus este capul icircntregii iconomii a Macircntuirii pentru că este icircnceputul şi rădăcina tuturor bunătăŃilor date nouă După cum Moise icircşi intitulează cartea sa Cartea naşterii cerului şi a pămacircntului deşi nu vorbeşte numai de cer şi de pămacircnt ci şi de cele ce sunt icircn ele tot astfel şi Matei a dat numele cărŃii sale de la capul faptelor istorisite de ea (Omilii la Matei 30-31)rdquo

Traducerea romacircnească

Traducerile romacircneşti propun cele două variante

i cartea neamului = genealogia

j cartea naşterii = relatarea sau istoria naşterii

Sensul este dat de răspunsul la icircntrebarea sintagma se referă la icircntreaga Evanghelie sau numai la genealogie

Sf Ioan Gură de Aur optează pentru cea de a doua lectură cartea naşterii(vezi şi ed rom B Anania) şi icircn plus interpretează sintagma ca titlu a icircntregii Evanghelii nu numai al relatării genealogiei şi naşterii

U Luz (I103) crede că sintagma este influenŃată de Marcu 11 pe de o parte dar şi de Fac 24 51 şi socoteşte că ea numeşte icircntreg cap 1 de la Matei nici numai genealogia nici icircntreaga carte

65 Comentarii la Genealogie

1 MotivaŃia principală a citării genealogiei Macircntuitorului Iisus Hristos este aceea de a dovedi că El este Mesia cel făgăduit lui Avraam şi lui David şi celorlalŃi bărbaŃi vestiŃi ai istoriei vechi-testamentare

Matthew Henry Commentary on Mt11hellipthe design is to prove that our Lord Jesus is the son of David and the son of Abraham and therefore of that nation and family out of which the Messiah was to arise Abraham and David were in their day the great trustees of the promise relating to the Messiah The promise of the blessing was made to Abraham and his seed of the dominion to David and his seed and they who would have an interest in Christ as the son of Abraham in whom all the families of the earth are to be blessed must be faithful loyal subjects to him as the son of David by whom all the families of the earth are to be ruled It was promised to Abraham that Christ should descend from him (Gen xii 3 xxii 18) and to David that he should descend from him (2 Sam vii 12 Ps lxxxix 3 ampc cxxxii 11) and therefore unless it can be proved that Jesus is a son of David and a son of Abraham we cannot admit him to be the Messiah Now this is here proved from the authentic records of the heralds offices

2 Genealogia este făcută pentru iudeo-creştini ndash icircncepe cu Avraam părintele vechiului Israel dar şi al Noului Israel adică părintele celor ce cred după Sf Pavel

Rom 412 Şi părinte al celor tăiaŃi icircmprejur Dar nu numai al celor care sunt tăiaŃi icircmprejur ci şi care umblă pe urmele credinŃei pe care o avea părintele nostru Avraam pe cacircnd era netăiat icircmprejur Rom 416 De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinŃă ca să fie din har şi

39

ca făgăduinŃa să rămacircnă sigură pentru toŃi urmaşii nu numai pentru toŃi cei ce se Ńin de lege ci şi pentru cei ce se Ńin de credinŃa lui Avraam care este părinte al nostru al tuturor

Sf Ev Matei avansează cu multă claritate aceeaşi erminie ca Sfacircntului Pavel citacircnd cuvinte ale Macircntuitorului Hristos care arată că de făgăduinŃa făcută lui Avraam vor beneficiia toate neamurile

Matei 39 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice icircn voi icircnşivă Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam

Matei 811 Şi zic vouă că mulŃi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam cu Isaac şi cu Iacov icircn icircmpărăŃia cerurilor

3 Deci pe de o parte este confirmată perspectiva vechi-testamentară privind făgăduinŃa mesianică prin faptul că este invocată genealogia care verifică icircmplinirea făgăduinŃelor făcute de Dumnezeu mai marilor poporului ales că din coapsa lor se va naşte Mesia iar pe de altă parte este afirmată corectura fermă pe care o face Macircntuitorul Hristos că făgăduinŃa nu privea exclusiv poporul lui Israel şi mai mult decacirct atacirct cei cărora icircn chip formal li s-a făcut făgăduinŃa o pot pierde şi pot beneficia de ea cei care nu au ştiut de această făgăduinŃă

4 PrezenŃa femeilor icircn genealogie Este ciudat faptul că icircntr-o genealogie iudaică pe linie bărbătească sunt citate femei şi icircn al doilea racircnd este ciudat faptul că aceste femei sunt nu din categoria femeilor vrednice cum ar fi fost Saraa sau Rebeca sau Rahila ci din categoriile desconsiderate de iudei şi de tradiŃia iudaică două de alt neam Rahab şi Rut şi două păcătoase Tamara şi femeia lui Urie

Sf Ioan Gură de Aur se icircntreabă foarte frumos

bdquohellip pentru ce se amintescă icircn această genealogie şi femei odată ce genealogia este făcută prin bărbaŃi Dar de vreme ce a hotăracirct aşa Atunci pentru ce nu a amintit toate femeile ci a trecut sub tăcere pe femeile vestite pentru viaŃa lor curată de pildă pe Sara pe Rebeca şi pe altele asemenea lor şi a amintit de femei vestite ca păcătoase de pildăhellipa amintit de femeia lui Urie de Tamara de RAhav şi de Rut dintre care una era de alt neam alta desfracircnată alta s-a culcat cu socrul săuhellip prin icircnşelăciune dacircndu-se drept desfracircnată iar pe femeia lui Urie o cunoaşte toată lumea din pricina grozăviei păcatelor eihellip(p 23-24)rdquo

Posibile erminii

a Marcare intervenŃiei dumnezeieşti care surprinde logica umană Dumnezeu alege căi neaşteptate de icircmplinire a planului Său macircntuitor Şi pentru a zădărnici tentaŃia oamenilor de a revendica vreo contribuŃie icircn acest plan

b Accentul ar fi pe femeile păcătoase pentru a face vizibilă lucrarea harului lui Dumnezeu Aceasta este erminia Sf Ioan Gură de Aur

bdquo- Ce faci omule Icircmi vorbeşti de istoria unei icircmpreunări nelegiuite - Şi ce-i cu astaDacă aş face genealogia unui om vestit de bună seamă că aş trece sub tăcere

astfel de strămoşi Dar cacircnd fac genealogia lui Dumnezeu icircntrupat trebuie nu numai să n-o ascund ci s-o pun icircn auzul tuturor spre a arăta puterea lui Dumnezeu şi purtarea Lui de grijă Că pentru asta a venit Hristos pe pămacircnt nu ca să fugă de ocările noastre ci ca să le nimicească După cum nu ne minunăm că a murit ci pentru că a fost răstignit ndash deşi răstignirea era o ocară dar cu cacirct a fost mai de ocară cu atacirct L-a arătat mai iubitor de oameni ndash tot aşa trebuie să spunem şi despre naşterea Lui Nu este drept să ne minună m numai că a luat trup şi S-a făcut om ci că a voit să aibă astfel de neamuri că nu i-a fost ruşine deloc de păcatele noastre

40

Genealogia lui Iisus spulberă şi icircngacircmfarea iudeilor Iudeii nu se icircngrijeau de virtutea sufletului dar spuneau la tot pasul că sunt strănepoŃi ai lui Avraam socotind că virtutea strămoşilor le scuză păcatele De aceea evanghelistul le arată chiar de la primele cuvinte ale Evangheliei că nu trebuie s se laude cu strămoşii ci cu faptele lor

hellip Evanghelistul ne mai spune şi altceva anume ne arată că toŃi oameni sunt păcătoşi chiar şi strămoşii Domnului Patriarhul iuda de la care iudeii icircşi trag numele nu pare că a făcut puŃine păcatehellip David a născut pe Solomon cu o femeie desfracircnatăhellip Şi dacă de oameni mari n-a fost icircmplinită legea cu atacirct mai puŃin de oameni mici iar dacă nu a fost icircmplinită icircnseamnă că toŃi oamenii au păcătuit şi deci a fost de neapărată trebuinŃă venirea lui Hristoshellip (p 39-40)

Cu acelaşi scop a amintit şi de Rut şi de Rahav una de alt neam iar alta o desfracircnată ca să afli că Iisus a venit ca să dezlege toate păcatele noastre Că a venit ca doctor nu ca judecător După cum strămoşii lui Iisus s-au căsătorit cu femei desfracircnate tot aşa şi Dumnezeu s-a unit cu firea omenească cea desfracircnată (p 41)rdquo

Iată referirile biblice vechi-testamentare la cele patru femei amintite icircn genealogie Tamara Facere 3824 Dar cam după vreo trei luni i s-a spus lui Iuda Tamara nora ta a căzut icircn desfracircnare

şi iată a rămas icircnsărcinată din desfracircnare Iar Iuda a zis ScoateŃi-o şi să fie arsă Facere 3826 Şi le-a cunoscut Iuda şi a zis Tamara e mai dreaptă decacirct mine pentru că nu am dat-o

lui Şela fiul meu Şi n-a mai cunoscut-o pe ea Rahab Iosua 21 Atunci Iosua fiul lui Navi a trimis icircn taină din Sitim doi tineri să iscodească Ńara şi a zis

DuceŃi-vă şi cercetaŃi Ńara şi mai ales Ierihonul Şi s-au dus cei doi tineri şi ajungacircnd la Ierihon au intrat icircn casa unei desfracircnate al cărei nume era Rahab şi au rămas să se odihnească acolo

23 Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună Scoate pe oamenii care au intrat icircn casa ta icircn noaptea aceasta că au venit să iscodească Ńara

617 Cetatea va fi sub blestem şi tot ce este icircn ea e al Domnului puterilor numai Rahab desfracircnata să rămacircnă vie ea şi tot cel ce va fi icircn casa ei pentru că ea a ascuns iscoadele pe care le-am trimis noi

623 Şi s-au dus tinerii care iscodiseră cetatea la casa desfracircnatei şi au scos pe Rahab desfracircnata pe tatăl ei pe mama ei pe fraŃii ei şi pe toate rudele ei i-au scos şi i-au pus afară din tabăra IsraeliŃilor

625 Pe Rahab desfracircnata icircnsă casa tatălui ei şi pe toŃi care erau la dacircnsa Iosua i-a lăsat cu viaŃă şi trăieşte ea icircn mijlocul lui Israel pacircnă icircn ziua de astăzi pentru că a ascuns iscoadele care fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul

Evrei 1131 Prin credinŃă Rahav desfracircnata fiindcă primise cu pace iscoadele n-a pierit icircmpreună cu cei neascultători Iacob 225 La fel şi Rahav desfracircnata au nu din fapte s-a icircndreptat cacircnd a primit pe trimişi şi i-a scos afară pe altă cale Femeia lui Urie 2 Regi 113 Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie Şi i s-a spus că este Batşeba

fiica lui Eliam femeia lui Urie Heteul Rut moabiteanca Rut 45 Răspuns-a Booz De cumperi Ńarina de la Noemina atunci trebuie să cumperi şi pe Rut

moabiteanca femeia celui mort şi trebuie să o iei de soŃie ca să păstrezi numele celui mort icircn moştenirea lui 410 De asemenea şi pe Rut moabiteanca femeia lui Mahlon o iau de soŃie ca să păstrez numele

celui mort icircn moştenirea lui şi ca să nu piară numele celui mort dintre fraŃii lui şi din poarta locuinŃei lui voi astăzi sunteŃi martori la aceasta

413 Şi a luat Booz pe Rut şi ea s-a făcut soŃia lui Şi intracircnd el la ea Domnul i-a dat ei sarcină şi a născut un fiu

c U Luz consideră că intenŃia Sf Ev Matei este aceea de a pune icircn evidenŃă că icircn genealogia Macircntuitorului intră şi alte neamuri sugeracircnd că toate cele patru femei par a fi de alt neam (U Luz I110) Rut moabiteancă Rahab cananeeancă femeia lui Urie heteul

41

Tamara se presupune că era arameană () Icircn cazul acesta intenŃia Sf Ev Matei este clară şi anume de a puncta deschiderea iconomiei dumnezeieşti icircncă din perioada vechi-testamentară spre neamuri Avacircnd icircn vedere exclusivismul iudaic mai ales cel privitor la perioada vechi-testamentară este de presupus că Matei insistă spre a convinge pe iudeo-creştini că planul lui Dumnezeu ascuns percepŃiei oamenilor era icircncă din această perioadă deschis universalităŃii

5 Versetul 17 este rezumatul sau observaŃia finală la lista genealogică Matei icircmparte genealogia icircn trei perioade de cacircte 14 neamuri Posibile erminii 3 x 14 = 6 de 7 Perioada mesianică este cel de al şaptelea 7 iar perioada eshatologică este cel de al optulea

6 InexactităŃile cuprinse de genealogie ndash mici neconcordanŃe privind numărul etc - sunt relevante pentru faptul că Matei urmăreşte scopuri teologic şi nu istorice icircn primul racircnd

7 Naşterea minunată a lui Iisus din Fecioara Maria

71 Textul 118 Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost Maria mama Lui fiind logodită cu Iosif fără să fi fost ei icircnainte icircmpreună s-a aflat avacircnd icircn pacircntece de la Duhul Sfacircnt 119 Iosif logodnicul ei drept fiind şi nevracircnd s-o vădească a voit s-o lase icircn ascuns 120 Şi cugetacircnd el acestea iată icircngerul Domnului i s-a arătat icircn vis grăind Iosife fiul lui David nu te teme a lua pe Maria logodnica ta că ce s-a zămislit icircntr-icircnsa este de la Duhul Sfacircnt 121 Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus căci El va macircntui poporul Său de păcatele lor 122 Acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice 123 Iată Fecioara va avea icircn pacircntece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tacirclcuieşte Cu noi este Dumnezeu 124 Şi deşteptacircndu-se din somn Iosif a făcut precum i-a poruncit icircngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa 125 Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut Căruia I-a pus numele Iisus

18 Tou de VIhsou Cristou h genesij ou[twj h=nAring mnhsteuqeishj thj mhtroj auvtou Mariaj tw| VIwshf( prin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtouj eu`reqh evn gastri ecousaevn gastri ecousaevn gastri ecousaevn gastri ecousa evk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAring 19 VIwshf de o` avnhr auvthj( dikaioj wn kai mh qelwn auvthn deigmatisai( evboulhqh laqra| avpolusai auvthnAring 20 tauta de auvtou evnqumhqentoj ivdou aggeloj kuriou katV onar evfanh auvtw| legwn VIwshf ui`oj Dauid( mh fobhqh|j paralabein Marian thn gunaika sou to gar evn auvth| gennhqengennhqengennhqengennhqen evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring 21 texetai de ui`on( kai kaleseij to onoma auvtou VIhsoun auvtoj gar swsei ton laon auvtou avpo twn a`martiwn auvtwnAring 22 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen upo kuriou dia tou profhtou legontoj 23 ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai ui`onui`onui`onui`on( kai kalesousin to onoma auvtou VEmmanouhl( o[ evstin meqermhneuomenon meqV hmwn o qeojAring 24 evgerqeij de o` VIwshf avpo tou u[pnou evpoihsen wj prosetaxen auvtw| o aggeloj kuriou kai parelaben thn gunaika auvtou( 25 kai ouvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ou-- -- eteken uion eteken uion eteken uion eteken uion kai evkalesen to onoma auvtou VIhsounAring

72 Comentarii preliminare

1 Relatarea este un foarte laconică dacă Ńinem seama de importanŃa ca atare a evenimentului A se vedea relatarea Ev Luca unde sunt date multe amănunte Se verifică icircncă odată că Ev Matei elimină detaliile pentru a sublinia raŃiunile lucrurilor

Matei icircşi deschide relatarea cu o propoziŃie-titlu Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost Şi se icircncheie cu o concluzie Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut Căruia I-a pus numele Iisus

2 Referitor la naşterea lui Iisus Hristos Ev Matei doreşte să sublinieze foarte clar un singur aspect foarte important conceperea pruncului nu a fost naturală ci prin intervenŃia şi puterea Duhul Amănuntele invocate vin toate să icircntărească acest lucru

42

- Maria s-a aflat avacircnd icircn pacircntece fără să fi fost icircmpreună cu logodnicul ei Iosif - Relatarea icircn detaliu a reacŃiei lui Iosif şi intervenŃia icircngerului au acelaşi rol - Icircn plus proorocia vechi-testamentară vorbea de naşterea din Fecioară - Reluarea icircn concluzie a faptului că Maria a născut pe Iisus fără să fi cunoscut-o pe ea

Iosif icircntăreşte observaŃia că singurul lucru important pe care Matei icircl are icircn vedere relatacircnd este naşterea din Fecioară şi de la Duhul

Sf Ioan Gură de Aur hellipacum vreau să-Ńi vorbesc de felul naşterii (p49) deci nu de naştere ci de felul naşterii

3 Naşterea din Fecioară punctează evenimentul preexistenŃei şi cel al icircntrupării lui Iisus ca Dumnezeu

4 Purureafecioria este de asemenea punctată de ultima propoziŃia ouvk evginwsken auvthn e[wj e[wj e[wj e[wj ou- eteken uion Traducerea romacircnească evită prepoziŃia pacircnă pentru a evita erminia că după ar fi fost posibilă icircnsoŃirea acestora Ori prepoziŃia e[wje[wje[wje[wj nu presupune că după momentul indicat lucrurile s-au schimbat A se vedea Mt 525 1628 2820

5 Amănuntul căci El va macircntui poporul Său de păcatele lor este reprodus de Matei pentru a sublinia mesianitatea Poporul Său este fără icircndoială Israel iar problema iertării păcatelor este o temă ce Ńine de atmosfera iudaică

U Luz crede că accentul icircn acest fragment nu este pus de Matei pe naşterea din Fecioară ci pe episodul cu Iosif care scoate icircn evidenŃă icircmplinirea proorociei VT privind naşterea lui Emanuel (I127)

8 Magii de la Răsărit 81 Textul

Icircnchinarea Magilor 2 1-12 21 Iar dacă S-a născut Iisus icircn Betleemul Iudeii icircn zilele lui Irod regele iată magii de la Răsărit au venit icircn Ierusalim icircntrebacircnd 22 Unde este regele Iudeilor Cel ce S-a născut Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne icircnchinăm Lui 23 Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul icircmpreună cu el 24 Şi adunacircnd pe toŃi arhiereii şi cărturarii poporului căuta să afle de la ei Unde este să Se nască Hristos 25 Iar ei i-au zis Icircn Betleemul Iudeii că aşa este scris de proorocul 26 Şi tu Betleeme pămacircntul lui Iuda nu eşti nicidecum cel mai mic icircntre căpeteniile lui Iuda căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel 27 Atunci Irod chemacircnd icircn ascuns pe magi a aflat de la ei lămurit icircn ce vreme s-a arătat steaua 28 Şi trimiŃacircndu-i la Betleem le-a zis MergeŃi şi cercetaŃi cu de-amănuntul despre Prunc şi dacă Icircl veŃi afla vestiŃi-mi şi mie ca venind şi eu să mă icircnchin Lui 29 Iar ei ascultacircnd pe rege au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră icircn Răsărit mergea icircnaintea lor pacircnă ce a venit şi a stat deasupra unde era Pruncul 210 Şi văzacircnd ei steaua s-au bucurat cu bucurie mare foarte

43

211 Şi intracircnd icircn casă au văzut pe Prunc icircmpreună cu Maria mama Lui şi căzacircnd la pămacircnt s-au icircnchinat Lui şi deschizacircnd vistieriile lor I-au adus Lui daruri aur tămacircie şi smirnă 212 Iar luacircnd icircnştiinŃare icircn vis să nu se mai icircntoarcă la Irod pe altă cale s-au dus icircn Ńara lor

82 Posibile comentarii 1 Pericopa este unitară şi distinctă După expunerea genealogiei şi relatarea pe scurt a

naşterii minunate a lui Iisus Ev Matei reproduce două evenimente generate de aflarea veştii privind naşterea lui Iisus icircnchinarea magilor şi reacŃia lui Irod faŃă de noul născut Cele două evenimente sunt evident legate nu numai istoric ci şi teologic Icircn interpretarea Ev Matei prin icircnchinarea magilor se afirmă faptul că neamurile icircl primesc pe Hristosiar prin reacŃia lui Irod faptul că poporul iudeu icircl respinge Fuga icircn şi icircntoarcerea din Egipt sunt stracircns legate de atitudinea lui Irod

2 Patru tipuri de erminii sunt citate de U Luz - Interpretarea hristologică venirea lui Hristos aduce cu sine disoluŃia magiei de

orice fel Dacă magii se icircnchină lui Hristos atunci icircnseamnă că lumea veche se reorientează radical

- Interpretarea icircn relaŃie cu misiunea la neamuri deschiderea spre neamuri - Interpretarea parenetică ndash gestul magilor este unul exemplar pentru toŃi

privind evlavia faŃă de Iisus - Interpretarea care pune accentul pe faptul că magii sun icircndrumaŃi exclusiv de

Dumnezeu Dumnezeu este cel care icircndrumă paşii oamenilor 3 Un titlu relevant pentru erminia acestui capitol ar fi Neamurile icircn faŃa Icircmpăratului lui

Israel (U Luz I 127) 4 Două contraste sunt puse icircn evidenŃă de Ev Matei icircn această secŃiune - icircntre atitudinea neamurilor prin magi faŃă de prunc şi atitudinea iudeilor prin

Irod 22 Unde este regele Iudeilor Cel ce S-a născut Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne icircnchinăm Lui 23 Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul icircmpreună cu el

- icircntre adevăratul Icircmpăratul lui Israel şi falsul Icircmpărat care era Irod 5 Icircnchinarea magilor suportă şi o erminie mesianică dacă o citim icircn conexiune cu Isaia

60 1-6 1 Luminează-te luminează-te Ierusalime că vine lumina ta şi slava Domnului peste tine a răsărit 602 Căci iată icircntunericul acoperă pămacircntul şi bezna popoarele iar peste tine răsare Domnul şi slava Lui străluceşte peste tine603 Şi vor umbla regi icircntru lumina ta şi neamuri icircntru strălucirea ta604 Ridică icircmprejur ochii tăi şi vezi că toŃi se adună şi se icircndreaptă către tine Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri605 Atunci vei vedea vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va lărgi căci către tine se va icircndrepta bogăŃia mării şi avuŃiile popoarelor către tine vor curge606 Caravane de cămile te vor acoperi şi dromadere din Madian şi Efa Toate sosesc din Şeba icircncărcate cu aur şi cu tămacircie cacircntacircnd laudele Domnului

6 Erminia hristologică a icircnchinării magilor propune şi interpretarea darurilor aduse de magi

o Mir (smirnă) ndash prevestitor al morŃii lui Hristos o aur - indicacircnd demnitatea icircmpărătească

44

o tămacircie ndash indicacircnd demnitatea arhierească 7 Steaua este un limbaj potrivit pentru magi Nici pe profeŃi nici pe icircngeri nu i-ar fi

crezut magii (Sf Ioan Gură de Aur) Pogorămacircntul făcut de Dumnezeu pentru a vorbi pe un limbaj potrivit oamenilor

9 Fuga icircn Egipt şi icircntoarcerea icircn Nazaret (213-23) 91 Textul

213 După plecarea magilor iată icircngerul Domnului se arată icircn vis lui Iosif zicacircnd Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi icircn Egipt şi stai acolo pacircnă ce-Ńi voi spune fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă 214 Şi sculacircndu-se a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat icircn Egipt 215 Şi au stat acolo pacircnă la moartea lui Irod ca să se icircmplinească cuvacircntul spus de Domnul prin proorocul Din Egipt am chemat pe Fiul Meu 216 Iar cacircnd Irod a văzut că a fost amăgit de magi s-a macircniat foarte şi trimiŃacircnd a ucis pe toŃi pruncii care erau icircn Betleem şi icircn toate hotarele lui de doi ani şi mai icircn jos după timpul pe care icircl aflase de la magi 217 Atunci s-a icircmplinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul 218 Glas icircn Rama s-a auzit placircngere şi tacircnguire multă Rahela icircşi placircnge copiii şi nu voieşte să fie macircngacirciată pentru că nu sunt 219 După moartea lui Irod iată că icircngerul Domnului s-a arătat icircn vis lui Iosif icircn Egipt 220 Şi i-a zis Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi icircn pămacircntul lui Israel căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului 221 Iosif sculacircndu-se a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit icircn pămacircntul lui Israel 222 Şi auzind că domneşte Arhelau icircn Iudeea icircn locul lui Irod tatăl său s-a temut să meargă acolo şi luacircnd poruncă icircn vis s-a dus icircn părŃile Galileii 223 Şi venind a locuit icircn oraşul numit Nazaret ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroci că Nazarinean Se va chema

92 Posibile comentarii

1 Fragmentul parte a prologului conŃine elemente importante folosite de Ev Matei ca preludiu pentru icircntreaga Evanghelie (U Luz I145)

- Pronia lui Dumnezeu macircna lui Dumnezeu este cea care-L protejează pe Pruncul Iisus IntervenŃia directă a lui Dumnezeu este cea care salvează pe copil

- Iosif este icircn plan secund Icircn centrul este Isus cu mama sa 2 Icircntoarcerea nu icircn Iudeea ci icircn Galileea neamurilor Matei 415 Pămacircntul lui Zabulon

şi pămacircntul lui Neftali spre mare dincolo de Iordan Galileea neamurilor Respingerea din partea iudeilor rămacircne urmaşul lui Irod nutreşte aceleaşi sentimente potrivnice de aceea Iisus merge icircn Galileea la marginea lumii iudaice

3 Icircn concluzie Matei nu reŃine amănunte eventuale evenimente minunate din acest episod El subliniază insistent un lucru care-l interesează pentru a-l trasmite consecvent cu scopul lui mai curacircnd teologic Dumnezeu icircnsuşi este centrul istorisirii Dumnezeu este cel care icircl scoate pe copil din macircna lui Irod purtacircndu-l icircn Egipt

45

departe de macircnia şi urgia acestui aducacircndu-l la timpul potrivit icircn patria sa ca oarecacircnd pe iudei din robia Egiptului

10 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28]

101 Scurtă introducere Capitolul 3 face parte din secŃiune mai mare intitulată Icircnceputul misiunii publice a lui Iisus Hristos (31-422) Aceasta este la racircndul ei icircmpărŃită icircn trei părŃi

a Ioan Botezătorul Botezul Macircntuitorului (31-17) b Ispitirea (41-11) c Icircnceputul propriu-zis al propovăduirii (412-22)

102 Textul 31 Icircn zilele acelea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia icircn pustia Iudeii 32 Spunacircnd PocăiŃi-vă că s-a apropiat icircmpărăŃia cerurilor 33 El este acela despre care a zis proorocul Isaia Glasul celui ce strigă icircn pustie PregătiŃi calea Domnului drepte faceŃi cărările Lui 34 Iar Ioan avea icircmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele icircmprejurul mijlocului iar hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică 35 Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată icircmprejurimea Iordanului 36 Şi erau botezaŃi de către el icircn racircul Iordan mărturisindu-şi păcatele 37 Dar văzacircnd Ioan pe mulŃi din farisei şi saduchei venind la botez le-a zis Pui de vipere cine v-a arătat să fugiŃi de macircnia ce va să fie 38 FaceŃi deci roadă vrednică de pocăinŃă 39 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice icircn voi icircnşivă Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam 310 Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă icircn foc 311 Eu unul vă botez cu apă spre pocăinŃă dar Cel ce vine după mine este mai puternic decacirct mine Lui nu sunt vrednic să-I duc icircncălŃămintea Acesta vă va boteza cu Duh Sfacircnt şi cu foc 312 El are lopata icircn macircnă şi va curăŃa aria Sa şi va aduna gracircul icircn jitniŃă iar pleava o va arde cu foc nestins 313 Icircn acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să se boteze de către el 314 Ioan icircnsă Icircl oprea zicacircnd Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine 315 Şi răspunzacircnd Iisus a zis către el Lasă acum că aşa se cuvine nouă să icircmplinim toată dreptatea Atunci L-a lăsat 316 Iar botezacircndu-se Iisus cacircnd ieşea din apă icircndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogoracircndu-Se ca un porumbel şi venind peste El 317 Şi iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit

103 Comentarii

1 Momentul Ioan Botezătorul este extrem de important pentru Ev Matei El presupune de asemenea legătura cu Vechiul Testament Sf Ioan Botezătorul este rămăşiŃa sănătoasă a vechiului Israel care-l recunoaşte pe Mesia spre deosebire de restul poporului Icircl recunoaşte nu icircn virtutea vreunei puteri sau virtuŃi personale ci icircn

46

virtutea faptului că se face interpret al voii lui Dumnezeu face parte din iconomia dumnezeiască proorocită de Isaia

2 Sf Ioan este proorocul ndash deci cel prin care Dumnezeu icircnsuşi vorbeşte poporului Său şi prin care iată arată adevereşte mesianitatea lui Iisus

3 De observat că icircn viziunea Sf Ev Matei totul se desfăşoară sub directa icircndrumare a lui Dumnezeu Proorocul Ioan este trimis de Dumnezeu Icircnsuşi ndash icircn duhul proorocilor icircntregii istorii a Israelului Icircn plus Dumnezeu va interveni El Icircnsuşi la momentul botezului pentru a confirma icircn chip explicit şi minunat că Cel botezat este Fiul Lui icircn care se icircmplineşte planul sau iconomia sau voia dumnezeiască

4 Ev Matei rezumă predica Sf Ioan icircntr-o singură frază identică cu cea care va rezuma propovăduirea Macircntuitorului Hristos (417) PocăiŃi-vă că s-a apropiat icircmpărăŃia cerurilor (32) Tema centrală a Evangheliei este deja anunŃată de Sf Ev Matei Aceasta este IcircmpărăŃia cerurilor apropierea iminentă a IcircmpărăŃiri cerurilor

5 Este anunŃată deja tema judecăŃii (312 El are lopata icircn macircnă şi va curăŃa aria Sa şi va aduna gracircul icircn jitniŃă iar pleava o va arde cu foc nestins) una din temele fundamentale ale Evanghelie după Matei şi ale teologiei Ev Matei (icircn 60 din cele 148 de pericope ale Evangheliei apare tema judecăŃii Judecata este asociată explicit venirii lui Mesia şi este făcută direct de Fiul Proclamarea Evangheliei icircncepe cu anunŃarea JudecăŃii şi sfacircrşeşte cu descrierea JudecăŃii finale care este făcută tot de Fiul (cap 24-25 2531 Cacircnd va veni Fiul Omului icircntru slava Sa şi toŃi sfinŃii icircngeri cu El atunci va şedea pe tronul slavei Sale2532 Şi se vor aduna icircnaintea Lui toate neamurile şi-i va despărŃi pe unii de alŃii precum desparte păstorul oile de capre

Osacircnda care urmează judecăŃii este focul cel veşnic

2541 Atunci va zice şi celor de-a stacircnga DuceŃi-vă de la Mine blestemaŃilor icircn focul cel veşnic care este gătit diavolului şi icircngerilor lui

6 Legată de tema judecăŃii este tema pocăinŃei anunŃată de Ioan Botezătorul dar şi dezvoltată pe larg icircn mustrarea lui faŃă de contemporani şi conaŃionalii săi

7 Simpla filiaŃie sau descendenŃă din Avraam adică apartenenŃa la poporul ales la Israel nu-i salvează pe iudei de judecată care se anunŃă nemiloasă trebuie să facă fapte de pocăinŃă Este o temă anunŃată aici şi reluată de Matei pe parcursul Evangheliei

11 Botezul Domnului sau Teofania descoperirea sau arătarea Fiului lui Dumnezeu (313-17)

111 Textul 313 Icircn acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să se boteze de către el 314 Ioan icircnsă Icircl oprea zicacircnd Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine 315 Şi răspunzacircnd Iisus a zis către el Lasă acum că aşa se cuvine nouă să icircmplinim toată dreptatea Atunci L-a lăsat 316 Iar botezacircndu-se Iisus cacircnd ieşea din apă icircndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogoracircndu-Se ca un porumbel şi venind peste El 317 Şi iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit

47

112 Comentarii

1 Botezul lui Iisus este momentul arătării al certificării mesianităŃii şi mai mult al filiaŃiei Sale dumnezeieşti Teofania Sfintei Treimi şi proclamarea de către Tatăl a Fiului icircn care se icircmplineşte voia Sa este momentul icircn care nu din partea oamenilor vine recunoaşterea cin din partea lui Dumnezeu Icircnsuşi

2 Botezul lui Iisus este şi un moment icircn care Iisus se smereşte pe sine primind a fi botezat şi icircncă de cineva mai mic decacirct El Sensul botezul este dat de mărturisirea ui Iisus pentru a icircmplini toată dreptatea Ev Matei punctează prin aceasta asumarea Vechiului Testament de către Iisus icircn expresia sa sănătoasă anume aceea care icircl are permanent pe Dumnezeu drept icircndrumător şi nu aceea care l-a icircnlocuit pe Dumnezeu cu tradiŃia sau cu erminia ipocrită a Legii

3 Botezul este icircmplinirea Legii Am venit să dezleg blestemul care stătea peste omenire prin călcarea Legii Trebuie dar ca Eu mai icircntacirci să icircmplinesc toate şi scoŃacircndu-vă de sub osacircndă să pun capăt legii Se cuvined ar ca Eu să icircmplinesc toată Legea pentru că se cuvine să dezleg blestemul scris icircn lege icircmpotriva voastră (Sf Ioan Gură de Aur 146)

4 Erminia bisericească a Botezului Domnului este dată de Sărbătoare Botezului care este unul dintre cele mai importante praznice icircmpărăteşti după Icircnvierea şi Naşterea Domnului Elementul important care intervine icircn erminia bisericească şi care nu apare icircn Evanghelie este acela al sfinŃirii apelor prin botezarea Fiului lui Dumnezeu

5 Un alt element demn de subliniat legat de Botez este proclamarea de către Dumnezeu a lui Iisus Hristos ca Fiu supus ascultător care icircmplineşte voia lui Dumnezeu

12 Predica de pe Munte 121 ConsideraŃii generale (după şi icircn dialog cu U Luz op cit I 214)

1 Predica de pe Munte (PM) este prima cuvacircntare programatică din Ev după Matei Este singura cuvacircntare a Macircntuitorului care conŃine aproape exclusiv porunci directe ale Domnului Iisus Hristos Poate fi considerată ca fiind nucleul Evangheliei Macircntuitorului Hristos

2 Deşi pare a fi adresată numai ucenicilor (după chemare lor ndash 418-22 Iisus le adresează primele icircnvăŃături ndash 51 şu) PM nu priveşte numai pe apostoli ce pe toŃi oamenii De altfel chiar icircn PM sunt momente cacircnd este semnalată prezenŃa mulŃimilor (7 28 Iar cacircnd Iisus a sfacircrşit cuvintele acestea mulŃimile erau uimite de

icircnvăŃătura Lui) Problema este pusă icircn discuŃie pentru a se arăta că morala expusă icircn PM nu este una rezervată unui număr restracircns de chemaŃi ci tuturor oamenilor

3 Vechiul Testament rămacircne icircn viziunea PM baza şi centrul referenŃial icircn ceea ce priveşte voia lui Dumnezeu El este respectat icircmplinit şi icircntregit de Domnul Iisus Hristos Icircn PM avem de fapt o corecŃie fermă aplicată nu legii şi proorocilor ci erminiei acestora de către iudei Această corecŃie o icircntacirclnim deseori la profeŃii VT care exprimă icircn egală măsură voia lui Dumnezeu De exemplu ipocrizia care conduce pe majoritatea la o atitudine exterioară ostentativă fără acoperire icircn motivaŃia

48

interioară şi care constituie cel mai vizat păcat al iudeilor icircn icircnvăŃătura Macircntuitorului este deseori icircnfierată de prooroci Isaia 2913 Şi a zis Domnul De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte dar cu inima este departe căci icircnchinarea icircnaintea Mea nu este decacirct o racircnduială omenească icircnvăŃată de la oameni Ieremia122 Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini au crescut şi au făcut roade Tu eşti aproape numai de buzele lor iar de inima lor eşti departe

4 Discursul este concentrat asupra bdquodreptăŃii IcircmpărăŃiei cerurilorrdquo dreptate şi IcircmpărăŃia lui Dumnezeu sunt două cuvinte chei ale acestui fragment

5 Caracterul paradigmatic al PM este de reŃinut PM nu conŃine o sumă exhaustivă de porunci sau prescripŃii care s-ar putea constitui icircn conŃinutul concret al Legii noi Acesta este un aspect important care o diferenŃiază de Legea veche unde avem prescripŃii privind cazuri concrete ndash vezi Decalogul dar nu numai SituaŃiile concrete care sunt citate au evident un caracter de exemplu La acestea pot fi adăugate nenumărate alte exemple De altfel este evident faptul că Macircntuitorul enunŃă nişte principii generale pe care după aceea le ilustrează cu exemple Este un salt evident de perspectivă Icircncepacircnd chiar cu Fericirile putem constata acest lucru

6 Nu mai avem de a face cu exprimări imperative ci cu enunŃuri care dezvăluie sau punctează o anumită stare interioară a omului care este compatibilă cu IcircmpărăŃia cerurilor Stările acestea se pot manifesta icircn situaŃii concrete dintre cele mai diverse Ele trimit icircn majoritatea lor mai curacircnd la o aşezare lăuntrică de durată dacă nu chiar permanentă nu au icircn vedere situaŃii concrete icircn care se manifestă Lucrul acesta trebuie avut icircn vedere O consecinŃă imediată a acestui aspect este faptul că nimeni nu-şi poate număra faptele bune pentru că nimeni nu poate spune am fost curat cu inima de trei ori sau am fost blacircnd de zece ori sau am flămacircnzit pentru dreptatehellip Ceea ce citim icircn partea a doua a fiecărei fericiri nu reprezintă răsplata ci urmarea firească a stări menŃionate icircn prima parte Cei săraci cu duhul moştenesc datorită stării lor IcircmpărăŃia cerurilor care este nu un loc ci mai curacircnd o stare Sărăcia cu Duhul ca de altfel şi celelalte stări sunt compatibile cu IcircmpărăŃia cerurilor Dacă ar fi să rescriem icircntr-o exprimare mai precisă fericirile pentru a pune icircn evidenŃă relaŃia logică dintre prima parte şi a doua parte a fiecărei fericirii una din variante ar fi Sunt de fericit cei săraci cu duhul pentru că IcircmpărăŃia cerurilor este a lor este pentru ei icircn nici un caz Sunt fericiŃi cei săraci cu Duhul pentru că vor primi icircn schimb IcircmpărăŃia cerurilor Etc

53 FericiŃi cei săraci cu duhul că a lor este icircmpărăŃia cerurilor 54 FericiŃi cei ce placircng că aceia se vor macircngacircia 55 FericiŃi cei blacircnzi că aceia vor moşteni pămacircntul 56 FericiŃi cei ce flămacircnzesc şi icircnsetează de dreptate că aceia se vor sătura 57 FericiŃi cei milostivi că aceia se vor milui 58 FericiŃi cei curaŃi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu 59 FericiŃi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema 510 FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate că a lor este icircmpărăŃia cerurilor 511 FericiŃi veŃi fi voi cacircnd vă vor ocăricirc şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvacircntul rău icircmpotriva voastră minŃind din pricina Mea 512 BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi că plata voastră multă este icircn ceruri că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi

49

La fel icircn continuare privitor la caracterizarea Apostolilor ca sare a pămacircntului şi lumină a lumii

513 Voi sunteŃi sarea pămacircntului dacă sarea se va strica cu ce se va săra De nimic nu mai e bună decacirct să fie aruncată afară şi călcată icircn picioare de oameni 514 Voi sunteŃi lumina lumii nu poate o cetate aflată pe vacircrf de munte să se ascundă 515 Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc ci icircn sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă 516 Aşa să lumineze lumina voastră icircnaintea oamenilor aşa icircncacirct să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri

Vezi enunŃarea principiului şi ilustrarea lui prin exemple

539 Eu icircnsă vă spun vouă Nu vă icircmpotriviŃi celui rău iar cui te loveşte peste obrazul drept icircntoarce-i şi pe celălalt 540 Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-Ńi ia haina lasă-i şi cămaşa 541 Iar de te va sili cineva să mergi o milă mergi cu el două 542 Celui care cere de la tine dă-i şi de la cel ce voieşte să se icircmprumute de la tine nu icircntoarce faŃa ta

7 DiferenŃa specifică este dată şi de abordarea icircn literă pe de o parte şi abordare icircn duh de cealaltă parte Legea care reglementează situaŃii concrete este o lege icircntemeiată icircn literă este o lege care reglementează aspectele exterioare ale lucrurile numai manifestarea nu şi motivaŃia sau scopul care au determinat manifestarea Legea care reglementează principii este o lege care se icircntemeiază icircn duh icircn interior Icircmplinirea legii percepută icircn literă este uşor de măsurat de cuantificat dar presupune riscul ipocriziei ndash icircmplinirea numai exterioară fără suportul inimii al intenŃionalităŃii Icircmplinirea legii icircntemeiată icircn duh nu poate evita angajamentul lăuntric la nivelul intenŃiei intime şi la nivelul finalităŃii nemărturisite a lucrului pe care-l faci

8 Accentul pus pe făptuire nu pe teorie PM vizează fapta nu teoria vieŃuirea potrivit cu poruncile lui Iisus Matei accentuează legătura dintre icircnvăŃătura şi practică (519 721-23) li insistă asupra necesităŃii icircnfăptuirii icircnvăŃăturilor lui Iisus avacircnd icircn vedere fără icircndoială şi atitudinea ipocrită a cărturarilor şi fariseilor care erau foarte riguroşi icircn propovăduirea legii şi icircn cerinŃele faŃă de ceilalŃi icircn timp ce ei icircşi permiteau icircn ascuns icircncălcarea fără prea multe scrupule a Legii Vezi mustrarea Macircntuitorului Hristos la adresa acestora din Matei cap 23

9 Caracterul maximalist al PM Legat de acest caracter practic al PM trebuie subliniată disputa exegetică icircn jurul icircntrebării dacă exigenŃele PM sunt realizabile sau nu dacă prescripŃiile Legii noi pot fi icircnfăptuite Dacă nu cumva PM este ceea ce icircn limbaj actual s-ar numi o abordare maximalistă sau chiar utopică

TradiŃia răsăriteană rezolvă această dilemă avansacircnd perspectiva celor două măsuri

a Măsura desăvacircrşirii a deplinătăŃii la care este chemat omul dar pe care nu o poate ajunge singur cu puterile sale ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu Este motivul pentru care s-a icircntrupat Fiul lui Dumnezeu şi motivul pentru care rugăciunea este icircn centrul PM PM reprezintă sau ilustrează evident măsura desăvacircrşirii

50

b Măsura pogorămacircntului a putinŃei care ilustrează măsura la care poate ajunge omul cu puterile lui icircn circumstanŃele concrete ale vieŃii Măsura putinŃei este şi măsura icircn funcŃie de care ne judecă Dumnezeu Dumnezeu aşa cum ne arată Ev Matei icircnsuşi icircn cap 25 nu ne va judeca după măsura desăvacircrşirii ci după măsura putinŃei criteriile invocate la judecata din urmă sunt minimaliste să fi dat hrană sau apă celor lipsiŃi să fi icircmbrăcathellip să fi cercetat pe bolnavi pe cei icircnchişi să fi primit pe străinihellip toate lucruri accesibile

Cele două măsuri sunt absolut necesare

a Măsura deplinătăŃii este aceea care ne ghidează şi icircn funcŃie de care ne şi evaluăm icircn fiecare clipă pentru a şti cu adevărat unde ne aflăm Nu ne putem evalua decacirct icircn funcŃie de măsura desăvacircrşirii sau a deplinătăŃii

b Măsura putinŃei este de asemenea necesară pentru a nu se descuraja omul văzacircnd că nu poate să se biruie

TradiŃia ortodoxă a materializat această perspectivă a celor două măsuri prin binecunoscutele principii ale acriviei şi iconomiei

10 Perspectiva iubirii lui Dumnezeu şi nu a exigenŃelor Dilema cu care se confruntă exegeza privind caracterul prescripŃiilor PM dacă acestea sunt sau nu realizabile este depăşită dacă se modifică perspectiva din care sunt acestea privite Considerate din perspectiva presupusei exigenŃe maximaliste a lui Dumnezeu la adresa oamenilor PM pare nu numai utopică ci chiar şi sadică dacă nu folosim un cuvacircnt nepotrivit Privită icircnsă din perspectiva iubirii lui Dumnezeu măsura desăvacircrşirii este un dar făcut de Acesta omului ndash Dumnezeu dă omului şansa de a ajunge la măsura dumnezeirii Acesta este cu adevărat un dar Dumnezeu nu-i impune omului o măsură la care acesta privind şi constatacircnd că nu o poate icircmplini să-şi creeze complexe de tot felul Dumnezeu icirci oferă omului darul de a fi dus la măsura dumnezeirii nu-i cere acestuia să ajungă singur ci-i şi oferă ajutorul pentru a ajunge aici

11 Măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii nu poate fi ajunsă decacirct cu ajutorul lui Dumnezeu Cel mai important lucru de subliniat referitor la această problemă este acela că măsura deplinătăŃii nu poate fi realizată de om singur ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu De altfel icircntreg discursul Sf Ev Matei ndash foarte asemănător din acest punct de vedere cu cel al Sf Ap Pavel ndash este centrat pe venirea Fiului lui Dumnezeu care va face posibilă desăvacircrşirea omului Măsura la care sunt chemaŃi oamenii este măsura dumnezeirii FiŃi desăvacircrşiŃi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvacircrşit este(548) Ori această măsură nu poate fi atinsă de om cu puterile sale Aceasta a fost şi marea amăgire a iudeilor că pot singuri să se desăvacircrşească icircmplinind Legea Această perspectivă conduce pe om la o foarte păguboasă autonomie şi suficienŃă de sine potrivnică adevărului fundamental al existenŃei sale conform căruia omul este o fiinŃă icircntru totul dependentă de Dumnezeu PM icircl reaşează pe om icircn faŃa adevărului fundamental privind finalitatea existenŃei sale conform căruia icircmplinirea omului este dincolo de limitele firii sale dincolo de sine icircn afara sa icircn Dumnezeu Iar depăşirea limitelor nu este posibilă decacirct prin participare la Dumnezeu Lucrul acesta este dezvoltat de Sf Ap Pavel şi de icircntreaga teologie biblică şi patristică

51

12 Disputa privind impracticabilitatea prescripŃiilor PM a fost generată de atitudinea omului contemporan care sub presiunea foarte puternică a icircndreptăŃirii de sine vede orice vine din parte altcuiva ca pe un atentat la autonomia sa la drepturile sale Este mentalitatea omului care l-a transformat pe aproapele său icircn adversar icircn concurent icircn şef şi adoptă o atitudine de apărare de icircndreptăŃire de sine de protecŃie Numai plasat icircntr-o astfel de postură omul poate reproşa lui Dumnezeu că-i solicită lucruri imposibile Vezi aici şi atitudinea multor contemporani care văd icircn Biserică o instituŃie care icircl supune unor exigenŃe sporite de viaŃă unor rigori o instituŃie care-i cere nu una care-i oferă ceva motiv pentru care o şi evită

13 Dumnezeu nu este cineva care cere ci Cineva care oferă A se vedea icircn acest context şi perceperea diferită a poruncilor nu exigenŃe venite din partea unui şef ci medicamente oferite pentru icircnsănătoşire şi icircmplinire

14 Atitudinea de respingere a poruncilor datorită gradului prea ridicat de dificultate a icircmplinirii lor este o atitudine ipocrită prin care omul de fapt icircşi justifică distanŃarea sa de Dumnezeu

122 Comentarii teologice

1 Despre măsura deplinătăŃii sau a icircmplinirii

Predica de pe Munte conŃine o sinteză programatică a Evangheliei Macircntuitorului pronunŃată şi redactată pentru auditoriu iudaic sau iudeo-creşti prin raportare directă la legea vechitestamentară Macircntuitorul are icircn vedere cacircteva aspecte fundamentale pe care le urmăreşte pe parcursul Predicii de pe Munte Icircntre acestea se află la loc de frunte indicarea măsurii desăvacircrşirii sau a deplinătăŃii sau a icircmplinirii existenŃiale

Este vital ca omul să-şi cunoască măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii care se identifică evident cu

- capătul drumului - scopul final al existenŃei - sensul existenŃei

ImportanŃa cunoaşterii măsurii depline sau a scopului final este de la sine icircnŃeleasă Tot parcursul unui drum are sens numai icircn funcŃie de capătul lui de destinaŃie Altfel drumul nu are sens decacirct numai icircn situaŃia icircn care este drum pentru exerciŃii pentru antrenament pistă de alergări şi nu drum icircn adevăratul sens al cuvacircntului care pleacă de undeva şi duce undeva

Tema este dezbătută ca

- replică la viziunea iudeilor asupra legii a funcŃiei acesteia icircn ceea ce priveşte desăvacircrşirea

- icircndreptare a erminiei greşite a iudeilor privitor la funcŃia legii Pentru iudeu aşa cum reiese din discursul Macircntuitorului şi din multe episoade redate de Sfintele Evanghelii a icircmplini legea echivala cu desăvacircrşirea cu măsura deplinătăŃii cu ajungerea la capătul drumului

52

Macircntuitorul nu fericeşti pe icircmplinitorii de lege Atitudinea critică a Macircntuitorului la adresa Legii şi percepŃiei legii de către contemporanii Săi este evidentă din debutul Predicii de pe Munte Adresacircndu-se unui auditoriu format din cetăŃenii unui popor pentru care Legea icircnsemna criteriul ultim şi unic al binelui şi al dreptăŃii şi icircmplinirea Legii icircnsemna totul Macircntuitorul nu fericeşti icircn nici un fel pe icircmplinitorii de lege nu-i icircndreptăŃeşte pe cei care au respectat Legea Domnului ci pe cei blacircnzi pe cei curaŃi cu inima pe cei milostivi etc ( ase vedea Fericirile care deschid Predica de pe Munte şi se vor o replică directă la Decalog esenŃa Legii vechi

IcircndreptăŃirea prin raportare la lege ndash am icircmplinit legea deci sunt bun desăvacircrşit drept ndash este aşa cum va arăta Macircntuitorul o amăgire Şi aceasta pentru că

- Legea veche nu reprezintă măsura deplinătăŃii ci este o măsură de interval Legea nu este capătul drumului ci numai un parcurs al drumului şi icircncă nu cel mai important

- Legea nu poate fi un scop icircn sine prin urmare a icircmplini legea nu icircnseamnă a ajunge la măsura deplinătăŃii A se invoca episodul cu tacircnărul bogat care icircmplinise poruncile din tinereŃile lui şi care pentru a fi desăvacircrşit Macircntuitorul icirci cere să se lepede de averea sa şi să-i urmeze Lui evident cu sensul să fie asemenea Lui

(Matei 1916 Şi iată venind un tacircnăr la El I-a zis Bunule IcircnvăŃător ce bine să fac ca să am viaŃa veşnică 1917 Iar El a zis De ce-Mi zici bun Nimeni nu este bun decacirct numai Unul Dumnezeu Iar de vrei să intri icircn viaŃă păzeşte poruncile1918 El I-a zis Care Iar Iisus a zis Să nu ucizi să nu săvacircrşeşti adulter să nu furi să nu mărturiseşti stracircmb1919 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine icircnsuŃi1920 Zis-a lui tacircnărul Toate acestea le-am păzit din copilăria mea Ce-mi mai lipseşte1921 Iisus i-a zis Dacă voieşti să fii desăvacircrşit du-te vinde averea ta dă-o săracilor şi vei avea comoară icircn cer după aceea vino şi urmează-Mi1922 Ci auzind cuvacircntul acesta tacircnărul a plecat icircntristat căci avea multe avuŃii)

Măsura deplinătăŃii este cea a dumnezeirii cea a asemănării cu Dumnezeu Omul este chemat să ajungă la măsura dumnezeirii a existenŃei dumnezeieşti libere de orice necesitate şi iubitoare a existenŃei ca iubire

Matei 548 FiŃi dar voi desăvacircrşiŃi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvacircrşit este

544 Iar Eu zic vouă IubiŃi pe vrăjmaşii voştri binecuvacircntaŃi pe cei ce vă blestemă faceŃi bine celor ce vă urăsc şi rugaŃi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc

545 Ca să fiŃi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepŃi şi peste cei nedrepŃi

Scara desăvacircrşirii sau a creşterii nu este cea care ar ilustra măsura umanului ci este cea care depăşeşte radical măsura umanului Această depăşire nu icircnseamnă numai un pic de creştere icircn plus ci icircnseamnă depăşirea măsurii umane depăşirea sinelui depăşirea firii umane create dacă vreŃi

Este vorba de un adevărat salt existenŃial care icircl scoate pe om din măsura umanului şi-l plasează pe orbita dumnezeirii DiferenŃa dintre măsura icircmplinitorului de lege şi cea a celui care se aseamănă cu Dumnezeu este diferenŃa icircntre natura creată şi natura necreată

53

Saltul este uriaş şi echivalează cu depăşirea firii cu depăşirea reală a măsurii umanului

- de la a iubi pe cei care te iubesc la a iubi pe vrăşmaşi - de la a primi cu resemnare paguba pe care Ńi-a face cineva la a dărui ceva icircn

plus celui care te-a păgubit - de la a nu ucide a nu desfracircna la a nu te macircnia sau nu pofti icircn inima ta etc - de la un mod de existenŃă muritoare trecătoare la un mod de existenŃă

nemuritoare veşnică

Dacă măsura dumnezeirii este măsura deplinătăŃii atunci icircnseamnă că destinaŃia omului capătul drumului finalitatea existenŃei lui nu poate fi identificată cu existenŃa aceasta stricăcioasă trecătoare şi muritoare nici nu poate fi localizat icircn limitele lumii create ci este existenŃa proprie dumnezeirii adică aceea nestricăcioasă netrecătoare şi veşnică care aparŃine ordinii necreatului nu lumii create

Dacă măsura reală a desăvacircrşirii omului este cea a dumnezeirii atunci se schimbă multe lucruri icircn felul icircn care omul se raportează la Dumnezeu şi mai ales la semenii săi

- icircn primul racircnd se icircndepărtează foarte mult dacă nu chiar dispare ispita macircndriei a suficienŃei de sine Cine poate spune am ajuns sunt desăvacircrşit sunt ca Dumnezeu

- icircn al doilea racircnd ispita judecăŃii celorlalŃi icircn funcŃie de măsura ta proprie se icircndepărtează dacă nu chiar dispare complet Cine iarăşi poate spune avacircnd icircn vedere măsura dumnezeirii - care este măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii ca şi criteriu - eu sunt mai bun ca celălalt Scara axiologică icircn cazul acesta va avea sensibil numai două trepte treapta măsurii umanului icircn care diferenŃele prin raportare la măsura dumnezeirii sunt insesizabile şi treapta măsurii dumnezeieşti la care ajunge cineva a depăşit definitiv orice ispită a judecăŃii celorlalŃi icircn funcŃie de sine

- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii se poate realiza adevărata conştiinŃă de sine a omului care evident icircl va plasa pe om icircntr-o reală stare de smerenie stare care ar trebui să fie proprie staturii sale de făptură creată prin raportare la măreŃia Creatorului

- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii ca la măsură echivalentă cu măsura desăvacircrşirii la care este chemat omul acesta poate să se elibereze din sinucigaşa şi ucigătoarea de semeni judecată prin comparaŃie Judecata reală sau aprecierea sau evaluarea fiecăruia făcacircndu-se prin raportare la măsura maximă ndash numai această evaluare poate fi una neamăgitoare şi reală ndash exclude de la sine evaluarea prin raportarea la măsura semenilor care este amăgitoare tocmai pentru că nici unul dintre semeni nu poate fi etalon

- raportarea la măsura dumnezeirii icircl păstrează pe om icircn postura firească şi faŃă de Dumnezeu ferindu-l de marea ispită a suficienŃei de sine şi a unei existenŃe icircn ansamblul ei autonome deci sinucigaşe prin refuzul conştient sau inconştient al alimentării din sursa reală a existenŃei umane care este Dumnezeu Icircnsuşi

54

Dacă măsura dumnezeirii este măsura desăvacircrşirii omului atunci omul va constata cu uşurinŃă că a ajunge la această măsură este cu neputinŃă omului şi va conştientiza limitele puterii lui autonome precum Apostolii

Matei 1923 Iar Iisus a zis ucenicilor Săi Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra icircn icircmpărăŃia cerurilor1924 Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decacirct să intre un bogat icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu1925 Auzind ucenicii s-au uimit foarte zicacircnd Dar cine poate să se macircntuiască1926 Dar Iisus privind la ei le-a zis La oameni aceasta e cu neputinŃă la Dumnezeu icircnsă toate sunt cu putinŃă

Icircn felul acesta omul se va reaşeza icircn limitele reale ale existenŃei sale şi va evita ispita generalizată a suficienŃei de sine care icircl plasează pe om pe o orbită existenŃială luciferică

Numai conştiinŃa acestei măsuri a desăvacircrşirii echivalente cu măsura Dumnezeirii icircl va scoate pe om de sub teroarea ispitei generalizate a icircndreptăŃirii de sine dacă nu la mod absolut cel puŃin prin comparaŃie cu unii dintre semeni ndash este imposibil să nu găsim pe cineva mai neputincios ca noi ndash şi prin aceasta de sub presiunea permanentă a posturii revendicative faŃă de Dumnezeu care exclude şansa rugăciunii adevărate Rugăciune nu icircnseamnă a cere ce Ńi se cuvine lucru la care eşti icircndreptăŃit ci a cere ceea ce ai nevoie şi nu-Ńi poŃi oferi singur şi nu poŃi dobacircndi singur orice ai face A cere ce Ńi se cuvine se cheamă revendicare şi te plasează icircntr-o relaŃie de tensiune dacă nu chiar de conflict cu Dumnezeu Doamne am făcut am icircmplinit deci dă-mi n-am făcut tot dar am făcut oricum mai mult decacirct alŃii deci mi se cuvine oricum mai mult decacirct altora

Dacă măsura deplinătăŃii este cea a umanului atunci raportarea la Dumnezeu şi rugăciunea nu mai este necesară sau va fi una ipocrită (vezi pe fariseul din parabolă)

Dacă măsura desăvacircrşirii omului este măsura dumnezeirii atunci morala noastră nu mai poate fi una convenŃională ci va fi morala care decurge din asemănarea cu Dumnezeu Criteriul ultim al moralei Evangheliei este asemănarea cu Dumnezeu şi nu icircndeplinirea unor porunci sau a unor datorii

Icircn aceste condiŃii icircmplinirea este apreciată

- nu ca icircmplinire icircn sine icircnlăuntrul său ci ca ieşire din sine spre celălalt şi icircn cele din urmă spre Celălalt nu prin raportarea la sine ci prin raportare la celălalt şi icircn cele din urmă la Celălalt şi

- icircn al doilea racircnd icircmplinirea este apreciată sau evaluată prin raportare la persoane şi nu prin raportarea la lucruri

- Icircn felul acesta se evidenŃiată caracterul personalist sau centralitatea persoanei din perspectiva teologică asupra existenŃei Icircn centrul existenŃei este persoana iar icircmplinirea existenŃială a persoanei se realizează icircntr-o relaŃie interpersonală

Măsura dumnezeirii mută criteriile din exterior icircn interior de la lumea fizică văzută la lumea sufletească nevăzută Dumnezeu este Duh Icircmplinirea este realizată şi sesizată la nivelul motivaŃiei lăuntrice al atitudinii lăuntrice şi al intenŃiei ultime

55

Lucrul acesta demonstrează odată icircn plus icircnŃelepciunea dumnezeiască cu care a fost creat omul şi lumea icircntreagă care aşează icircnăuntrul omului resorturile icircmplinirii garantacircndu-i astfel libertatea şi autonomia personală Dacă icircmplinirea ar fi dependentă e factori externi omului atunci pe de o parte acest lucru ar limita evident libertatea omului iar pe de altă parte ar oferi acestuia nesfacircrşite ocazie de a-şi justifica neicircmplinirile invocacircnd factorii externi care nu depind de el

Creşterea spre măsura deplinătăŃii icircn situaŃia icircn care acceptăm că aceasta este măsura dumnezeirii nu este una fizică sau biologică ci este una icircn spaŃiul sufletesc duhovnicesc exprimat prin categoriile duhovniceşti recapitulate sau rezumate de categoria sau realitatea iubirii

Ori de aici decurg foarte multe lucruri

- icircntacirci de toate icircn această situaŃie măsura creşterii omului scapă oricărei cuantificări şi prin urmare nu poate fi supusă la modul absolut aprecierii sau evaluării nici unei instituŃii formale exterioare de judecată tribunal consistoriu persoană fizică etc

- de aici decurge caracterul relativ al oricărei instituŃii de genul acesta Judecata ultimă aparŃine duhului omului şi Duhului lui Dumnezeu singurele care au acces la cele duhovniceşti la cele lăuntrice

1 Corinteni 211 Căci cine dintre oameni ştie ale omului decacirct duhul omului care este icircn el Aşa şi cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut decacirct Duhul lui Dumnezeu

1 Corinteni 45 De aceea nu judecaŃi ceva icircnainte de vreme pacircnă ce nu va veni Domnul Care va lumina cele ascunse ale icircntunericului şi va vădi sfaturile inimilor Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda

56

Evanghelia după Luca

Introducere

Cuprins

1 Bibliografie

2 Ipothesis şi prologul Evangheliei a treia

3 Autorul Evangheliei a treia şi al cărŃii Faptele Apostolilor

4 Morfologia Evangheliei după Luca

5 Planul Evangheliei după Luca 6 Izvoarele Evangheliei după Luca 7 Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

8 Teologia Evangheliei după Luca

a Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii

b IcircmpărăŃia lui Dumnezeu

1 Bibliografie

11 Comentarii din epoca patristică

Origen PG 13 PL 2 SC 87 (1982) Chiril al Alexandriei PG 72475-950 Teofilact al Bulgariei PG 123684-1125 Zigaben PG 129853-1104

Este greu de explicat faptul că Sfacircntul Ioan Gură de Aur cel mai mare exeget al Sfintelor Scripturi nu ne-a lăsat un comentariu la Evanghelia după Luca Cu atacirct mai mult cu cacirct Evanghelia după Luca pare a fi cea mai apropiată ca abordare de stilul şi de tematica preferată a Sf Ioan Gură de Aur A se vedea tonul icircnflăcărat cu care Luca icircşi manifestă simpatia faŃă de categoriile sociale defavorizate şi faŃă de păcătoşi icircntr-un cuvacircnt efuziunea de iubire faŃă de cei care aveau nevoie de aceasta şi erau şi icircn măsură să o primească ca şi tonul mustrător aproape vehement la adresa bogaŃilor şi a celor care se considerau drepŃi Sfacircntul Ioan are icircnsă o serie numeroasă de omilii la parabolele specifice Evangheliei după Luca (Vameşul şi fariseul (2) Fiul risipitor Samarineanul milostiv etc) la episoade consemnate numai de Luca (Femeia cea păcătoasă Zaheu Vameşul etc) ca şi icircn legătură cu teme predilecte Evangheliei după Luca cum este pocăinŃa bogăŃia sărăcia etc Icircn felul acesta putem spune că este acoperită icircn parte Evanghelia după Luca parabolele fiind una din componentele principale ale acestei Evanghelii Sfacircntul Ioan ne lasă de asemenea un comentariu extraordinar la cea de a doua carte a Sfacircntului Luca Faptele Apostolilor

57

Comentariul său la Faptele Apostolilor este icircn egală măsură un vast tratat de pnevmatologie şi eclesiologie

12 Tratate de Introducere icircn Noul Testament care includ evident şi introduceri icircn Evanghelia după Luca

1 Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 (lrsquoEvangile selon Saint Luc pag 109- 142)

2 Helmut Koester Introduction to the New Testament Volume 2 History an literature of early cristianity Second edition Walter de Gruyter New York 1995 (The Lucan Writings p 310-327)

3 Χρηστου Βουλγαρης Εισαγωγή εις τήν Καινήν ∆ιαθήκην Τόmicroος Αrsquo Εν Αθήναις 2003 (Το κατά Λουκάν Ευαγγέλιον pag 192-248)

2 Ipothesis

bdquoLuca dumnezeiescul era antiohian doctor şi avea multă ştiinŃă lumească nu numai ci şi educaŃie ebraică a primit studiind la Ierusalim unde Icircnsuşi Domnul nostru a icircnvăŃat Unii spun că a fost unul dintre cei şaptezeci de apostoli şi că l-a icircntacirclnit icircmpreună cu Cleopa pe Hristos cel Icircnviat din morŃi Iar după ce s-a icircnălŃat la cer Domnul şi după ce a crezut Pavel a devenit colaborator şi icircnsoŃitor al acestuia adică al lui Pavel Şi a scris Evanghelia cu toată exactitatea aşa cum se vede din icircnsuşi prologul acesteia A scris-o la cincisprezece ani după IcircnălŃarea Domnului la cer O scrie către Teofil care era probabil un senator şi aparŃinea clasei aristocrate Preaputernice se spunea celor care aparŃineau clasei conducătoare şi stăpacircnitoare după cum şi Pavel se adresează procuratorului Festus Preaputernice Festus Dar şi orice om iubitor de Dumnezeu (Qeofilος = iubitor de Dumnezeu nn) şi care se dovedeşte stăpacircn asupra patimilor este un Preaputernic Teofil vrednic cu adevărat să audă Evangheliardquo (Teofilact al Bulgariei)

3 Prologul

Prologul este o caracteristică a Evangheliei după Luca (11-4) dacă avem icircn vedere cărŃile Noului Testament După opinia majorităŃii exegeŃilor2 prologul nu se referă numai la Evanghelie ci şi la cartea Faptele Apostolilor programată şi foarte probabil redactată ca a doua parte a unei opere unitare3

2 Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 pag243 3 ldquoOriginally Luke wrote only one single work of which the title is lost which spans the entire story from the announcement of the birth of John the Baptist in Jerusalem to the arrival an preaching of the apostle Paul in Romerdquo (Helmut Koester op cit pag310)

58

Luca 11-4 evpeidhper polloi evpeceirhsan avnataxasqai dihghsin peri twn peplhroforhmenwn evn h`min pragmatwn( 2 kaqwj paredosan h`min oi` avpV avrchj auvtoptai kai uphretai genomenoi tou logou(

3 edoxe kavmoi parhkolouqhkoti anwqen pasin avkribwj kaqexhj soi grayai( kratiste Qeofile(4i[na evpignw|j peri w-n kathchqhj logwn thn avsfaleianAring

Deoarece mulŃi s-au icircncercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite icircntre noi aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la icircnceput şi au fost slujitori ai Cuvacircntului am găsit şi eu cu cale preaputernice Teofile după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la icircnceput să Ńi le scriu pe racircnd Ca să te icircncredinŃezi despre temenicia icircnvăŃăturii pe care ai primit-o

Prologul era obişnuit icircn istoriografia antică Autorul Evangheliei foloseşte expresii clasice icircntacirclnite icircn prefeŃele istoricilor geografilor sau medicilor din antichitate Expresiile profane nu sunt icircnsă decacirct un veşmacircnt literar pentru un conŃinut creştin original De aici aflăm cacircteva lucruri clare şi importante

a Icircnainte de Luca şi alŃi autori au relatat icircn scris evenimentele respective

b Relatările respective şi icircn cazul autorilor anteriori şi icircn cazul lui Luca se sprijină pe mărturiile celor care au fost dintru icircnceput bdquomartori oculari şi slujitori ai Cuvacircntuluirdquo

c Scopul evanghelistului este acela de a urmări şi de a expune evenimentele de la icircnceput cacirct se poate de complet cacirct se poate de exact şi icircn ordine cronologică

d Lucrarea este adresată unui oarecare preaputernic Teofil foarte probabil un cetăŃean roman de rang icircnalt devenit catehumen sau chiar icircncă păgacircn

3 Autorul Evangheliei a treia şi al CărŃii Faptele Apostolilor

TradiŃia veche bisericească ne prezintă pe Sfacircntul Luca icircnsoŃitorul şi colaboratorul apropiat al Sf Ap Pavel drept autor al două cărŃi nou-testamentare Evanghelia a treia şi Faptele Apostolilor Icircntr-adevăr limba şi stilul celor două cărŃi presupun acelaşi autor Amacircndouă sunt adresate aceluiaşi destinatar Preaputernicului Teofil Icircn prologul Faptelor Apostolilor (11) se face referire expresă la bdquoprimul cuvacircntrdquo care nu poate fi altul decacirct Evanghelia după Luca

Cercetarea modernă a acceptat icircn cea mai mare parte această tradiŃie cu foarte mici excepŃii (sunt cercetători care atribuie scrierea Evangheliei unui autor necunoscut un creştin cult provenit din lumea păgacircnă (I Karavidopoulos pag 161) TradiŃia veche bisericească icircl numără pe Luca icircntre cei 70 de ucenici ai Macircntuitorului iar unii scriitori bisericeşti şi imnografi icircl identifică pe Luca cu unul din cei doi ucenici care s-au icircntacirclnit cu Iisus cel icircnviat icircn drum spre Emaus (Luca 2413hellip) ar fi şi motivul pentru care se menŃionează numai numele celuilalt

InformaŃii despre viaŃa Sfacircntului Luca aflăm din Faptele Apostolilor şi din Epistolele sfacircntului Pavel precum şi din tradiŃii ulterioare Icircn prefaŃa veche la Evanghelia după Luca citim bdquoLuca este sirian din Antiohia doctor ca profesiune devenit ucenic al apostolilor iar mai apoi icircnsoŃindu-l pe Pavel pacircnă la martiriul acestuia slujind Domnului fără icircntrerupere necăsătorit şi fără copii A adormit la optzeci şi patru de ani icircn Beotia plin de Duhul Sfacircntrdquo4

4 după K Aland Synopsis Quattuor Evangeliorum Stuttgart 1971 p 533

59

După majoritatea exegeŃilor Luca este grec de neam şi prin urmare singurul ne-iudeu icircntre autorii cărŃilor nou-testamentare

Sf Pavel icircl pomeneşte de trei ori icircn epistolele sale Pavel l-a cunoscut pe Luca foarte probabil icircn Antiohia unde l-a cacircştigat pentru credinŃa creştină şi l-a luat ucenic apropiat Icircn Coloseni (414) bdquovă icircmbrăŃişează Luca doctorul cel iubitrdquo dovadă că Luca se afla icircmpreună cu Pavel icircn prima captivitate romană Icircn Filimon (24) bdquoMarcu Aristarh Dimas Luca cei icircmpreună-lucrători cu minerdquo Din 2 Timotei (411) se vede că Luca este singurul dintre icircnsoŃitorii Apostolului care se află lacircngă acesta icircn timpul celei de a doua captivităŃi romane bdquoNumai Luca este cu mine Ia pe Marcu şi adu-l cu tine căci icircmi este de folos icircn slujirerdquo

Mai multe informaŃii aflăm despre Luca din Faptele Apostolilor Luca apare aici ca icircnsoŃitor al lui Pavel icircn a doua călătorie misionară care icircncepe din Antiohia Siriei (Fapte 1536 şu) O importanŃă deosebită pentru biografia lui Luca reprezintă textul din Fapte icircncepacircnd cu 1610 pacircnă la sfacircrşitul cărŃii pentru că relatarea este făcută la persoana icircntacircia plural (ηmicroείς εδάφια) ceea ce icircnseamnă că Luca a fost prezent la evenimentele relatate Prin urmare Luca a icircnsoŃit pe Pavel icircn a doua şi a treia călătorie misionară pacircnă la Roma

O tradiŃie răsăriteană ulterioară icircl prezintă pe Luca şi ca pictor al unor icoane ale Maicii Domnului (Teodor Anagnostul icircn jurul anului 530 şi Simeon Metafrastul icircn sec al X-lea)

Mărturii ale tradiŃiei bisericeşti

Aproape toŃi reprezentanŃii tradiŃiei vechi bisericeşti menŃionează faptul că Luca a fost ucenicul şi colaboratorul apropiat al Sfacircntului Apostol Pavel şi că Evanghelia pe care ne-a lăsat-o este transpunerea icircn scris a Evangheliei propovăduite de Sf Apostol Pavel Unii scriitori bisericeşti5 consideră că atunci cacircnd Pavel vorbeşte despre bdquoEvanghelia meardquo are icircn vederea Evanghelia scrisă de Luca ucenicul său6 Vezi

Rom 216 evn h`mera| o[te krinei o qeoj ta krupta twn avnqrwpwn kata to euvaggelion mou dia Cristou VIhsouAring Icircn ziua icircn care Dumnezeu va judeca prin Iisus Hristos după Evanghelia mea cele ascunse ale oamenilor

2 Tim 28

Mnhmoneue VIhsoun Criston evghgermenon evk nekrwn( evk spermatoj Dauid( kata to euvaggelion mou(

Adu-Ńi aminte de Iisus Hristos Care a icircnviat din morŃi din neamul lui David după Evanghelia mea

Irineu de Lugdunum (sfacircrşitul sec II)

bdquoşi Luca icircnsoŃitorul lui Pavel a pus icircn scris Evanghelia propovăduită de acelardquo7

5 Eusebiu de Cezareea Eccl Istoria III47 6 Bleiben TE The Gospel of Luke and Gospel of Paul icircn Journal of Theological Studies Nr 45 7 Louka=j de o( a)kolouqoj Paulou to u(p e)keiiquestnou khrussomenon eu)aggelion e)n biiquestbl kateqeto Vezi la Eusebiu Cezareei Eccl Hist 5834-5

60

Origen (icircnceputul sec al III-lea)

bdquoA treia este cea după Luca Evanghelia propovăduită de Pavel credincioşilor dintre neamurirdquo8 Origen face menŃiune că Pavel a acceptat sau a validat Evanghelia după Luca aşa cum a procedat Petru cu Evanghelia după Marcu

Eusebiu de Cezareea (sec al IV-lea)

bdquoLuca de neam fiind din Antiohia de profesiune medic la cele mai multe icircmpreunăpărtaş cu Pavelhellipicircn două cărŃi inspirate de Dumnezeu ne-a lăsat cele demne de urmathellip Evanghelia şi faptele Apostolilorhelliprdquo9

Tertulian (Adv Marcionem IV 2) spune că Biserica atribuie lui Pavel conŃinutul Evangheliei lui Luca

Marcion (eretic sec II) accepta numai Evanghelia după Luca icircn canonul său tocmai pe motivul că a fost ucenicul lui Pavel şi reproducea tradiŃia acestuia

Prologul anti-marcionit ne oferă o sinteză frumoasă a circumstanŃelor scrierii Evangheliei după Luca bdquoExistacircnd deja Evangheliile cea după Matei scrisă icircn Iudeea iar cea după Marcu scrisă icircn Italia acesta (Luca) icircndemnat de Duhul Sfacircnt a scris icircn icircntregime Evanghelia sa icircn Ńinuturile Ahaiei declaracircnd prin prologul ei că icircnainte de aceasta au fost scrise altele şi că era necesară prezentarea exactă a iconomiei (dumnezeieşti) către credincioşii proveniŃi dintre neamuri pentru ca aceştia să nu fie amăgiŃi de basmele Iudeilor şi nici să se abată de la adevăr datorită fanteziilor eretice şi deşarte După aceea Luca a scris şi Faptele Apostolilorrdquo10

5 Morfologia Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca este cea mai voluminoasă carte din Noul Testament IcircmpărŃită icircn 24 de capitole Evanghelia după Luca icircnsumează cel mai mare număr de cuvinte 19482 icircn comparaŃie cu Evanghelia după Matei care icircnsumează 18346 cuvinte De remarcat şi faptul că cealaltă carte scrisă de Sfacircntul Luca Faptele Apostolilor este pe locul doi cu 18450 de cuvinte Sfacircntul Luca este cu cea mai voluminoasă contribuŃie la Noul Testament icircntrecacircndu-l chiar şi pe Sfacircntul Apostol Pavel care deşi este autor al paisprezece cărŃi nou-testamentare nu-l depăşeşte ca volum total de cuvinte pe Luca

8 TLG 031 119 kaiigrave triiquestton to kata Louka=n to u(po Paulou e)painoumenon eu)aggelion toiIacutej a)po twfrac12n e)qnwfrac12n pepoihkota 1 20423-10 Fragmenta ex commentariis in evangelium Matthaei Origenes Werke vol 12 pub Teubner Leipzig Vezi şi Eusebiu de Cezareea Eccl Hist 62562 to Eccl Hist 62563 9 Louka=j de to men genoj wOcircn twfrac12n a)psup1Antioxeiiquestaj thn e)pisthmhn de isup1atroj ta pleiIacutesta suggegonwUumlj tfrac12 Paul kaiigrave toiIacutej loipoiIacutej de ou) parergwj twfrac12n a)postolwn wmilhkwj hAcircj a)po toutwn prosekthsato yuxwfrac12n qerapeutikh=j e)n dusiigraven h(miIacuten u(podeiiquestgmata qeopneustoij katelipen bibliiquestoij tfrac12 te eu)aggeliiquest oAacute kaiigrave xaracai marturetai kaq aAacute paredosan au)tfrac12 oi a)p a)rxh=j au)toptai kaiigrave u(phretai genomenoi tou= logou oiacircj kaiiquest fhsin eAtildet aAtildenwqen aAgravepasi parhkolouqhkenai kaiigrave taiIacutej twfrac12n a)postolwn Pracesin aAacutej ou)keti di a)koh=j o)fqalmoiIacutej de paralabwUumln sunetacato fasiigraven d wj aAtildera tou= kat au)ton eu)aggeliiquestou mnhmoneuein o( Pau=loj eiatildewqen o(phniiquestka wj periigrave isup1diiquestou tinoj eu)aggeliiquestou grafwn eAtildelegen kata to eu)aggelion mou (Eccl Hist 346-8) 10 după K Aland Synopsis Quattuor Evangeliorum Stuttgart 1971 p 533

61

Astfel Luca acoperă 27 48 din volumul Noului Testament cu un total de 37932 de cuvinte icircn timp ce Sf Pavel acoperă 2706 cu un total de 37361 de cuvinte Am prezentat aceste date pentru a recupera oarecum poziŃia Sfacircntului Evanghelist Luca şi bineicircnŃeles pentru a sublinia contribuŃia importantă a acestuia la edificiul nou-testamentar Ponderea lui Luca ar creşte şi mai mult dacă am lua icircn calcul ipotezele susŃinute de exegeŃi mai vechi şi mai noi conform cărora Luca ar fi autorul sau cel puŃin redactorul Epistolelor Pastorale şi chiar al Epistolei către Evrei11 Ar fi un prim pas spre valorificarea contribuŃiei teologice a Sfacircntului Luca Teologia Sfacircntului Luca are o identitate foarte bine conturată atacirct din punct de vedere tematic cacirct şi al conŃinutului deşi aşa cum se recunoaşte de către exegeŃi Luca este icircn tradiŃia Sfacircntului Pavel

Matei Marcu Luca Ioan Fapte

Capitole 28 16 24 21 28

Versete 1068 673 1149 878 1002

Cuvinte 18346 11304 19482 15635 18450

Evanghelia a treia se deosebeşte de celelalte două Evanghelii sinoptice şi icircn ceea ce priveşte alcătuirea sau forma ei Prima caracteristică este dată de faptul că Luca scrie Evanghelia ca o primă parte (bdquocuvacircntul cel dintacircirdquo) a unei lucrări mai extinse cea de a doua parte fiind Faptele Apostolilor Luca prezintă cele două cărŃi ca unitare legacircnd icircn felul acesta foarte clar istoria lui Iisus cu istoria Bisericii (sau a Duhului Sfacircnt) Istoria lui Luca icircncepe cu naşterea lui Iisus şi se icircncheie cu propovăduirea Evangheliei la Roma capitala imperiului

6 ConŃinutul Evangheliei după Luca şi materialul specific

O parte a conŃinutului Evangheliei după Luca este icircn mare comun cu Evanghelia după Marcu (partea comună celor trei Evanghelii sinoptice) o altă parte este comună numai cu Evanghelia după Matei (este vorba de aproximativ 240 de versete) iar restul este specific numai lui Luca (aproximativ a patra parte după I Karavidopoulos)12

61 Materialul specific Evangheliei după Luca cuprinde

A Minuni săvacircrşite de Iisus 1 Pescuirea minunată (51-11) 2 Icircnvierea fiului văduvei din Nain (711-17) 3 Vindecarea femeii gacircrbove (1310-17) 4 Vindecarea bolnavului de idropică (141-6)

11 Origen citat de Eusebiu de Cezareea laquo Cine este cel care a scris epistola adevărul numai Dumnezeu icircl ştie Istoria ajunsă pacircnă la noi arată că unii spun că Clement devenit episcopul Romanilor a scris epistola iar alŃii susŃin că Luca cel care a scris Evanghelia şi Faptele raquo (tiiquestj de o( grayaj thn e)pistolhn to men a)lhqej qeoj oiaringden h( de eisup1j h(ma=j fqasasa icedilstoriiquesta u(po tinwfrac12n men legontwn oAgraveti Klhmhj o( genomenoj e)piiquestskopoj cedilRwmaiiquestwn eAtildegrayen thn e)pistolhn u(po tinwfrac12n de oAgraveti Louka=j o( grayaj to eu)aggelion

kaiigrave taj Praceij Eccl Hist 625141-6) 12 Apud Ioannis Karavidopoulos op cit pag 164

62

5 Vindecarea celor zece leproşi (1711-19)

B Parabole rostite de Iisus (multe parabole icircntre care cele mai frumoase şi cele mai cunoscute sunt păstrate numai de Sf Luca)

1 Samarineanul milostiv (1029-37) 2 Prietenul care deranjează icircn miez de noapte (115-8) 3 Bogatul căruia i-a rodit Ńarina sau bogatul neicircnŃelept (1213-21) 4 Smochinul neroditor (136-9) 5 Socoteala icircnainte de a zidi turnul sau de a proclama război cuiva (1428-33) 6 Drahma cea pierdută (158-10) 7 Fiul risipitor şi Tatăl milostiv şi iubitor (1511-32) 8 Iconomul icircnŃelept (necredincios) (161-13) 9 Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr (1619-31) 10 Slugile netrebnice (177-10) 11 Judecătorul nedrept (181-8) 12 Vameşul şi fariseul (189-14)

C Cuvinte rostite de Iisus

1 310-14 Şi mulŃimile icircl icircntrebau zicacircnd Ce să facem deci Răspunzacircnd Ioan le zicea Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus IcircnvăŃătorule noi ce să facem El le-a răspuns Nu faceŃi nimic mai mult peste ce vă este racircnduit Şi icircl icircntrebau şi ostaşii zicacircnd Dar noi ce să facem Şi le-a zis Să nu asupriŃi pe nimeni nici să icircnvinuiŃi pe nedrept şi să fiŃi mulŃumiŃi cu solda voastră

2 624-26 Dar vai vouă bogaŃilor că vă luaŃi pe pămacircnt macircngacircierea voastră Vai vouă celor ce sunteŃi sătui acum că veŃi flămacircnzi Vai vouă celor ce astăzi racircdeŃi că veŃi placircnge şi vă veŃi tacircngui Vai vouă cacircnd toŃi oamenii vă vor vorbi de bine Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinŃii lor

3 1018 Şi le-a zis Am văzut pe satana ca un fulger căzacircnd din cer

4 1249-50 Foc am venit să arunc pe pămacircnt şi cacirct aş vrea să fie acum aprins Şi cu botez am a Mă boteza şi cacirctă nerăbdare am pacircnă ce se va icircndeplini

5 1720-21 şu Şi fiind icircntrebat de farisei cacircnd va veni icircmpărăŃia lui Dumnezeu le-a răspuns şi a zis IcircmpărăŃia lui Dumnezeu nu va veni icircn chip văzut Şi nici nu vor zice Iat-o aici sau acolo Căci iată icircmpărăŃia lui Dumnezeu este icircnăuntrul vostru

6 131-5 Şi erau de faŃă icircn acel timp unii care-I vesteau despre galileenii al căror sacircnge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor Şi El răspunzacircnd le-a zis CredeŃi oare că aceşti galileeni au fost ei mai păcătoşi decacirct toŃi galileenii fiindcă au suferit aceasta Nu zic vouă dar dacă nu vă veŃi pocăi toŃi veŃi pieri la fel Sau acei optsprezece inşi peste care s-a surpat turnul icircn Siloam şi i-a ucis gacircndiŃi oare că ei au fost mai păcătoşi decacirct toŃi oamenii care locuiau icircn Ierusalim Nu zic vouă dar de nu vă veŃi pocăi toŃi veŃi pieri la fel

D Relatări specifice care constituie cadrul icircn care este păstrat un cuvacircnt al lui Iisus 1 Femeia păcătoasă icircn casa lui Simon (736-50) 2 Marta şi Maria (1038-42)

63

3 Femei care slujesc pe Iisus (81-3) 4 Fericirea adresată Maicii Domnului (1127-28) 5 Zaheu vameşul (191-10)

F Episoade şi cuvinte din istoria patimilor lui Iisus

1 22 31-32 Cuvacircnt către Simon Şi a zis Domnul Simone Simone iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe gracircu Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta Şi tu oarecacircnd icircntorcacircndu-te icircntăreşte pe fraŃii tăi

2 236-16 Iisus la Irod Şi Pilat auzind a icircntrebat dacă omul este galileian Şi aflacircnd că este sub stăpacircnirea lui Irod l-a trimis la Irod care era şi el icircn Ierusalim icircn acele zile Iar Irod văzacircnd pe Iisus s-a bucurat foarte că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvacircrşită de El Şi L-a icircntrebat Irod multe lucruri dar El nu i-a răspuns nimic Şi arhiereii şi cărturarii erau de faŃă icircnvinuindu-L foarte tare Iar Irod icircmpreună cu ostaşii săi batjocorindu-L şi luacircndu-L icircn racircs L-a icircmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat Şi icircn ziua aceea Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul căci mai icircnainte erau icircn duşmănie icircntre ei Iar Pilat chemacircnd arhiereii şi căpeteniile şi poporul A zis către ei AŃi adus la mine pe Omul acesta ca pe un răzvrătitor al poporului dar iată eu cercetacircndu-L icircn faŃa voastră nici o vină n-am găsit icircn acest Om din cele ce aduceŃi icircmpotriva Lui Şi nici Irod n-a găsit căci L-a trimis iarăşi la noi Şi iată El n-a săvacircrşit nimic vrednic de moarte Deci pedepsindu-L Icircl voi elibera

3 2327-31 Tacircnguirea mulŃimii după răstignire Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei care se băteau icircn piept şi Icircl placircngeau Şi icircntorcacircndu-Se către ele Iisus le-a zis Fiice ale Ierusalimului nu Mă placircngeŃi pe Mine ci pe voi placircngeŃi-vă şi pe copiii voştri Căci iată vin zile icircn care vor zice Fericite sunt cele sterpe şi pacircntecele care n-au născut şi sacircnii care n-au alăptat Atunci vor icircncepe să spună munŃilor CădeŃi peste noi şi dealurilor AcoperiŃi-ne Căci dacă fac acestea cu lemnul verde cu cel uscat ce va fi

4 2332-33b Răstignire icircmpreună cu tacirclharii Şi erau duşi şi alŃii doi făcători de rele ca să-i omoare icircmpreună cu El Şi cacircnd au ajuns la locul ce se cheamă al CăpăŃacircnii L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele unul de-a dreapta şi unul de-a stacircnga

5 2339-43 ReacŃiile celor doi tacirclhari pe cruce Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniŃi Icircl hulea zicacircnd Nu eşti Tu Hristosul Macircntuieşte-Te pe Tine IcircnsuŃi şi pe noi Şi celălalt răspunzacircnd icircl certa zicacircnd Nu te temi tu de Dumnezeu că eşti icircn aceeaşi osacircndă Şi noi pe drept căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre Acesta icircnsă n-a făcut nici un rău Şi zicea lui Iisus Pomeneşte-mă Doamne cacircnd vei veni icircn icircmpărăŃia Ta Şi Iisus i-a zis Adevărat grăiesc Ńie astăzi vei fi cu Mine icircn rai

6 2410 şu Arătările lui Iisus cel Icircnviat

a Celor doi ucenici icircn drum spre Emaus (2413-35)

b Către toŃi ucenicii şi IcircnălŃarea (2436-53)

7 Planul Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca respectă icircn mare planul general al Sfintelor Evanghelii punctacircnd momentele importante ale vieŃii şi icircnvăŃăturii Macircntuitorului

1 Naşterea (Bunavestire Naşterea Copilăria)

64

2 Icircnceputul activităŃii publice (Botezul Ispitirea Alegerea Apostolilor) 3 Activitatea icircn Galileea (Chemarea la pocăinŃă şi vestirea IcircmpărăŃiei lui

Dumnezeu Minuni şi semne care arată venirea IcircmpărăŃiei 4 Icircn drum spre Ierusalim (Dialoguri cu ucenicii şi cu iudeii vremii Vestirea

patimilor Minuni) 5 La Ierusalim (Intrarea triumfală Patimile Răstignirea Icircnvierea IcircnălŃarea la cer)

Planul Evangheliei est foarte clar şi asemănător mai ales cu cel al celorlalte două Evanghelii sinoptice Matei şi Marcu Opinia generală a cercetătorilor este că Luca urmează planul Evangheliei după Marcu făcacircnd două interpolări sau adausuri evidente prin care icircntrerupe cursul relatării din Marcu cunoscute de cercetare ca interpolarea mică (620-83) şi interpolarea mare (951-1814) Iată cum ar arăta planul Evangheliei după Luca icircn paralel cu cel al Evangheliei după Marcu

Luca Marcu

Prologul 11-252

I Activitatea icircn Galileea 31-950 31-619 rarr 11-319(plus 320-35)

620-83

84-950 rarr 41-950(fără645-826)

II Icircn drum spre Ierusalim 951-1927 951-1814

1815-1927 rarr 1013-10-52

III La Ierusalim 1928-2453 rarr 111-168 (20)

O relatare centrată pe Ierusalim Sfacircntul Evanghelist Luca icircşi centrează planul Evangheliei pe Ierusalim Sunt mai multe argumente care conduc la această concluzie 1 Evanghelia icircncepe cu Ierusalimul (15) şi se termină cu Ierusalimul (2452) 2 Icircn prolog se face referire la două bdquourcărirdquo la Ierusalim (222-38 241-50) 3 Ispitirea Macircntuitorului culminează nu cu muntele ca la Matei ci cu Ierusalimul (49-12) 4 Este omisă călătoria lui Iisus icircn Galileea (Marcu 645-826) 5 Nu mai sunt pomenite Cezareea lui Filip (Marcu 827) şi Galileea (Marcu 1428)

Drumul spre Ierusalim prezintă cum s-a mai spus contribuŃia specifică a Sfacircntului Evanghelist Luca prin dimensiunile incomparabil mai mari acordate evenimentului şi prin bogăŃia de material şi informaŃii proprii După felul icircn care icircşi construieşte această parte a Evangheliei exegeŃii trag concluzia că Luca bdquoestompează toate referirile topografice altele decacirct Ierusalimulrdquo13 Luca repetă de trei ori menŃiunea că Iisus urcă la Ierusalim (951-53 1322 1711) MulŃi critici au icircncercat să asocieze aceste trei referi cu cele trei călătorii la Ierusalim consemnate icircn Evanghelia după Ioan (71-13 1022 1154) dar critica actuală refuză această asociere şi reŃine pentru Luca opinia conform căreia acesta insistă prin a indica icircn repetate racircnduri derularea aceluiaşi eveniment

Planul Evangheliei (după I Karavidopoulos op cit pag 164)

13 Introduction critique au Nouveau Testament p120

65

A Prologul (11-4)

B Preistoria şi primele manifestări mesianice (15-413) 1 Vestirea şi naşterea Sf Ioan Botezătorul (15-25 157-80) 2 Bunavestire a Maicii Domnului (126-38) 3 Vizita Maicii Domnului la Elisabeta (139-56) 4 Naşterea lui Iisus şi anii copilăriei (21-52) 5 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-20) 6 Botezul lui Iisus (321-22) 7 Genealogia lui Iisus (323-37) 8 Icircntreita ispitire a lui Iisus (41-13)

C Activitatea lui Iisus icircn Galileea Revelarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu prin minuni şi icircnvăŃături (414-950) 1 Prima propovăduire icircn Nazaret (414-30) 2 Diferite vindecări minunate (431-44 512-26 61-11 617-19) 3 Relatării despre chemarea ucenicilor (51-11 527-39 612-16 4 Predica de pe loc şes (620-40) 5 Minuni (71-17) 6 Ucenicii lui Ioan Botezătorul la Iisus (718-35) 7 PocăinŃa femeii celei păcătoase (736-50) 8 Femei care slujesc lui Iisus (81-3) 9 Pilda semănătorului şi alte pilde (84-18) 10 Mama şi fraŃii lui Iisus (819-21) 11 Minuni (822-56) 12 Trimiterea celor doisprezece la propovăduire (91-9) 13 Săturarea celor cinci mii (910-17) 14 Mărturisirea lui Petru vestirea pătimirilor cuvinte despre Cruce mărturisire

şa (918-27) 15 Schimbarea la faŃă (928-36) 16 Vindecarea unui tacircnăr bolnav diferite cuvinte sfacircrşitul activităŃii icircn Galileea

(937-50)

D Icircn drum spre Ierusalim (951-1927 1 Refuzul unui sat de samarineni de a primi pe Iisus diferite cuvinte despre

ucenicia adevărată (951-62) 2 Trimiterea celor şaptezeci de ucenici (101-24) 3 Parabola Samarineanului milostiv (1025-37) 4 Marta şi Maria (1038-42) 5 Diferite cuvinte şi discuŃii cu fariseii (111-12) 6 Parabola bogatului neicircnŃelept şi cuvinte despre grijă priveghere icircmpărŃirea

averilor etc (1213-19) 7 Icircndemn la pocăinŃă şi parabola cu smochinul neroditor (131-9) 8 Vindecarea femeii gacircrbove (1310-17) 9 Parabolele grăuntelui de muştar şi aluatului (1318-21) 10 Despre poarta cea stracircmtă şi altele (1322-30) 11 Placircngerea Ierusalimului (1321-35) 12 Vindecarea bolnavului de idropică (141-6)

66

13 Parabola cu cina şi alte cuvinte (147-35) 14 Parabolele oii celei pierdute drahmei celei pierdute şi fiului risipitor Bogatul

nemilostiv şi săracul Lazăr şa (151-1710) 15 Vindecarea celor zece leproşi (1711-19) 16 Venirea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu (1720-37) 17 Parabola cu cererea stăruitoare (181-8) 18 Parabola vameşului şi fariseului (189-14) 19 Iisus binecuvacircntează copiii (1817) 20 Tacircnărul bogat la Iisus (1818-30) 21 Vestirea patimilor (1831-34) 22 Vindecarea orbului din Ierihon (1835-43) 23 PocăinŃa lui Zaheu (191-10) 24 Parabola celor zece mine (1911-27)

E Intrarea icircn Ierusalim şi diferite icircnvăŃături icircnaintea Patimilor (1928-2138) 1 CurăŃirea templului (1945-47) 2 Icircntrebare despre putere (201-8) 3 Parabola lucrătorilor răi (209-19) 4 Icircntrebarea despre dare (2020-26) 5 Icircntrebarea despre Icircnviere (2027-40) 6 Icircntrebare despre Fiul lui David (2041-44) 7 Ofranda văduvei (211-4) 8 Cuvacircntul eshatologic (215-38)

F Pătimirile lui Iisus (cap 22 şi 23) G Arătările lui Iisus celui Icircnviat şi IcircnălŃarea(24)

8 Izvoarele Evangheliei după Luca

Sf Luca vorbeşte el icircnsuşi icircn prologul Evangheliei sale despre izvoare care au stat eventual la baza redactării propriei Evanghelii Aici Luca se referă după opinia exegeŃilor (vezi I Panagopoulos opcit pag 107) la celelalte două Evanghelii sinoptice şi chiar la alte izvoare scrise Este posibil aşadar ca Luca să fi avut la dispoziŃia sa chiar izvoare scrise la care se referă icircn prolog bdquoAm găsit şi eu cu cale preaputernice Teofile după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la icircnceput să Ńi le scriu pe racircndrdquo (Luca 13) Literatura de specialitate propune următoarele posibile izvoare literare pe care Evanghelia după Luca le-ar fi putut folosi

1 Evanghelia după Marcu Cercetătorii identifică 350 de versete comune oarecum cu Evanghelia după Marcu din totalul de 661 de versete ale Evangheliei după Luca Relatările din versetele respective corespund cu Marcu şi din punct de vedere al plasări geografice a evenimentelor Luca elimină relatări care priveau icircn mod special pe iudei şi care nu prezentau interes pentru cititorii săi care proveneau dintre neamuri (Marcu 71-23 101-12)

2 ColecŃia de Logia (Q) Exegeza acceptă astăzi că Luca şi Matei au avut la dispoziŃie şi colecŃia de cuvinte ale Domnului cunoscută cu indicativul Q

67

Aceasta ar fi conŃinut după toate probabilităŃile 14 parabole şi alte cuvinte ale Macircntuitorului Materialul preluat eventual din izvorul Q a fost prelucrat suficient de mult de Luca după cum dovedeşte comparaŃia cu Matei

3 Izvorul propriu (L) care icircn literatura de specialitate este notat cu litera L Acesta poate fi identificat cu predica orală a Sfacircntului Apostol Pavel şi cu tradiŃia Bisericii căreia aparŃinea Luca Sf Luca face referire la tradiŃia bdquomartorilor ocularirdquo bdquoAşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la icircnceput şi au fost slujitori ai Cuvacircntuluirdquo (Luca 12) Aproape jumătate din conŃinutul Evangheliei după Luca (după I Panagopoulos opcitpag108) provine din izvorul propriu L Este vorba despre relatările cuprinse icircn bdquopreistoriardquo Evangheliei adică privitoare la naşterea Sf Ioan Botezătorul şi a Macircntuitorului (cap 1-2) relatarea foarte extinsă a drumului lui Iisus spre Ierusalim (cap 951-1814) şi unele minuni

Pacircnă la istorisirea Patimilor Luca urmăreşte icircn mare planul lui Marcu icircn ceea ce

priveşte ordinea relatării evenimentelor introducacircnd două secŃiuni cu relatări proprii 620-83 şi 915-1814 Este posibilă şi ipoteza susŃinută de unii cercetători conform căreia Luca introduce icircn propria relatare secŃiunile preluate de la Marcu şi din izvorul Q Icircn ceea ce priveşte istorisirea Patimilor Luca adaugă multe informaŃii care nu se găsesc la ceilalŃi sinoptici Aici Luca se apropie icircntrucacirctva de Evanghelia după Ioan Iată cacircteva puncte comune Erminia faptei lui Iuda ca lucrare a lui Satan cuvacircntul de rămas bun al Macircntuitorului către ucenici ( sub formă de discuŃii) după Cina cea de taină şi icircnainte de mergerea pe Muntele Măslinilor scena prinderii lui Iisus icircn Grădina Ghetsimani folosirea repetată a cuvacircntului bdquoorărdquohellip

9 Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

1 Accentul pus pe istoria Bisericii Fără să lipsească complet trece icircntr-un fel icircn plan secund aşteptarea celei de a doua veniri şi a veacului viitor şi se pune accent pe lucrarea Duhului Sfacircnt icircn istorie icircn prezent Este subliniată valorificarea soteriologică a perioadei dintre prima şi cea de a doua venire a Macircntuitorului (I Karavidopoulos op cit p167) Acesta este bdquotimpul Bisericiirdquo sau bdquotimpul Duhului Sfacircntrdquo La icircntrebarea ucenicilor Doamne oare icircn acest timp vei aşeza Tu la loc icircmpărăŃia lui Israel (Fapte 16) Macircntuitorul răspunde cu trimitere la perioada propovăduirii Evangheliei Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus icircn stăpacircnirea Sa Ci veŃi lua putere venind Duhul Sfacircnt peste voi şi Icircmi veŃi fi Mie martori icircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului (Fapte 17-8) Dacă Ńinem seama de această prezenŃă şi lucrare a Duhului icircn istorie şi de tensiunea dintre istorie şi eshatologie atunci putem vorbi la Luca de un fel de bdquoeshatologie inauguratărdquo adică de pătrunderea eshatologicului icircn istorie Duhul Sfacircnt este prezent şi lucrează icircn istorie icircmplinind făgăduinŃele lui Iisus şi anticipacircnd veacul eshatologic Eshatologia la Luca este icircnsă o temă teologică specială asupra căreia ne vom mai opri

2 Preocuparea pentru exactitatea istorică Luca este mai preocupat decacirct ceilalŃi evanghelişti pentru ordinea istorică a evenimentelor A se vedea 31-3

68

VEn etei de pentekaidekatw| thj hgemoniaj Tiberiou Kaisaroj( h`gemoneuontoj Pontiou Pilatou thj VIoudaiaj( kai tetraarcountoj thj Galilaiaj ~Hrw|dou( Filippou de tou avdelfou auvtou tetraarcountoj thj VItouraiaj kai Tracwnitidoj cwraj( kai Lusaniou thj VAbilhnhj tetraarcountoj(

2 evpi avrcierewj Anna kai Kaiafa( evgeneto rhma qeou evpi VIwannhn ton Zacariou uion evn th| evrhmw|Aring

Icircn al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu pe cacircnd PonŃiu Pilat era procuratorul Iudeii Irod tetrarh al Galileii Filip fratele său tetrarh al Itureii şi al Ńinutului Trahonitidei iar Lisanias tetrarh al Abilenei Icircn zilele arhiereilor Anna şi Caiafa a fost cuvacircntul lui Dumnezeu către Ioan fiul lui Zaharia icircn pustie Şi a venit el icircn toată icircmprejurimea Iordanului propovăduind botezul pocăinŃei spre iertarea păcatelor

De asemenea Luca face multe menŃiuni care plasează evenimentele mai exact icircn timp şi spaŃiu Lucrul acesta se vede clar icircn istorisirea patimilor icircn care apar multe amănunte care la ceilalŃi evanghelişti nu sunt prezente prinderea trebuie să se facă bdquofără ştirea mulŃimiirdquo (226) este căutat cineva care să cunoască unde stătea Iisus noaptea (2172239) ucenicii trimişi să pregătească cina sunt numiŃi Petru şi Ioan (228) Sinedriul este convocat dimineaŃa şi nu noaptea nu este formulată o hotăracircre judecătorească a Sinedriului lui Pilat icirci sunt prezentate acuzaŃii politice icircmpotriva lui Iisus (232) Iisus este trimis de Pilat la Irod Antipa (236-16) Iisus se roagă pentru cei care l-au răstignit (2334) unul dintre tacirclhari se pocăieşte (2339-43) ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce sunt Părinte icircn macircinile Tale icircncredinŃez duhul Meu (2346)

3 Articularea istoriei lui Iisus la istoria universală este o preocupare evidentă a Sf Luca icircn cele două cărŃi ale sale Evanghelia şi Faptele Apostolilor Activitatea publică a Sf Ioan Botezătorul precursorul Macircntuitorului este datată cu exactitate icircn al 15-lea an al icircmpărăŃiei lui Tiberiu icircmpăratul roman Icircn acest context sunt numiŃi conducătorii politici locali ai Palestinei şi conducătorii religioşi (31-2 Icircn al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu pe cacircnd PonŃiu Pilat era procuratorul Iudeii Irod tetrarh al Galileii Filip fratele său tetrarh al Ituriei şi al Ńinutului Trahonitidei iar Lisanias tetrarh al Abilenei Icircn zilele arhiereilor Anna şi Caiafa a fost cuvacircntul lui Dumnezeu către Ioan fiul lui Zaharia icircn pustie)

4 Perspectiva universalistă Luca deschide perspectiva universală a Evangheliei nu ca o reacŃie la exclusivismul iudaic cum face Matei ci ca o manifestare a planului lui Dumnezeu Evanghelia sa este evident adresată neiudeilor neamurilor Luca omite din relatările sale cea mia mare parte a elementelor care au o legătură evidentă sau chiar exclusivă cu lumea iudaică A se vedea numai cacircteva Icircntrebarea privind alimentele necurate (Matei 151-20) episodul cu femeia cananeeancă (Matei 1521-28) Icircntoarcerea lui Ilie (Matei 1710-13) dialogul privind cartea de despărŃire (Matei 193-9) vestirea venirii proorocilor mincinoşi (Matei 24 23-25) terminologia aramaică prezentă icircn cuvintele lui Iisus sau icircn tradiŃia primilor creştini (Mc 541 734 1110 95 1445 1051 1436 1522) raportul icircntre Legea veche şi Legea nouă (Matei cap 5) raportul icircntre dreptatea fariseilor şi dreptatea creştină (Matei cap 6) avertismentul dat apostolilor de a nu merge la păgacircni (Matei 105) Icircn egală măsură Luca şine să scoată icircn evidenŃă

69

caracterul universal al Evangheliei şi al macircntuirii Iată cacircteva exemple Consemnacircnd genealogia lui Iisus Luca merge pacircnă la Adam părintele tuturor oamenilor (338) spre deosebire de Matei care duce genealogia numai pacircnă la Avraam părintele iudeilor (Matei 1 1 şu) Cacircntarea icircngerilor la naşterea lui Iisus icirci are icircn vedere pe toŃi oamenii Slavă icircntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămacircnt pace icircntre oameni bunăvoire (24) ProfeŃia lui Isaia legată de predica Sf Ioan Botezătorul se referă de asemenea la toŃi oamenii Şi toată făptura va vedea macircntuirea lui Dumnezeu(36) La fel icircn cacircntarea Dreptului Simeon unde neamurile sunt asociate poporului Israel Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel(232) Evanghelia va fi vestită la toate neamurile Şi să se propovăduiască icircn numele Său pocăinŃa spre iertarea păcatelor la toate neamurile icircncepacircnd de la Ierusalim (2447)

5 Perspectiva teologică asupra istoriei lui Iisus este de asemenea prezentă Luca nu rămacircne la prezentarea istoriei Evanghelia sa ca şi celelalte Evanghelii nu este o cronică a evenimentelor legate de viaŃa şi icircnvăŃătura lui Iisus ci este o prezentare teologică a acestora Evenimentele sunt prezentate icircn lumina Icircnvierii lui Iisus acestea dobacircndesc sens de la Icircnvierea lui Iisus şi IcircnălŃarea Sa de-a dreapta Tatălui Un argument icircn acest sens este folosirea foarte frecventă de către Luca icircn Evanghelia sa a titlului hristologic bdquoDomnrdquo (o Kurioj) icircn locul numelui Iisus sau icircmpreună cu acesta (71319 10139 1139 1242 1315 175 186 198 2261 24334)

6 Rugăciuni şi imnuri Evanghelia după Luca consemnează multe rugăciuni şi imnuri sau se referă la acestea Iisus este prezentat frecvent icircn postura de a se retrage pentru a se ruga de multe ori icircn circumstanŃe icircn care ceilalŃi evanghelişti nu fac menŃiunea acestui lucru Este evidentă o atenŃie deosebită pe care Sfacircntul Evanghelist Luca o acordă acestui aspect

Rugăciuni

a La Botez (321 Şi după ce s-a botezat tot poporul botezacircndu-Se şi Iisus şi rugacircndu-Se s-a deschis cerul)

b La alegerea celor doisprezece ucenici (612-13 Şi icircn zilele acelea Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea icircn rugăciune către Dumnezeu Şi cacircnd s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit Apostoli)

c Icircnainte de mărturisirea lui Petru (918 Şi cacircnd Se ruga El singur erau cu El ucenicii şi i-a icircntrebat zicacircnd Cine zic mulŃimile că sunt Eu)

d La Schimbarea la faŃă (928 Iar după cuvintele acestea ca la opt zile luacircnd cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov S-a suit pe munte ca să Se roage)

e La icircntoarcerea ucenicilor din misiune (1021 Icircn acesta ceas El S-a bucurat icircn Duhul Sfacircnt şi a zis Te slăvesc pe Tine Părinte Doamne al cerului şi al pămacircntului că ai ascuns acestea de cei icircnŃelepŃi şi de cei pricepuŃi şi le-ai descoperit pruncilor Aşa Părinte căci aşa a fost icircnaintea Ta bunăvoinŃa Ta)

f Icircn timpul Patimilor (2232 Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta 22414445 Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi icircngenunchind Se rugahellip 2430 Şi cacircnd a stat icircmpreună cu ei la masă luacircnd El pacircinea a binecuvacircntat şi fracircngacircnd le-a dat lor)

70

Imnuri

a Imnul icircngerilor la naşterea lui Iisus (214 Slavă icircntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămacircnt pace icircntre oameni bună voire)

b Imnul Maicii Domnului la icircntacirclnirea cu Elisabeta (Luca 146-55 Măreşte sufletul meu pe Domnul Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Macircntuitorul meu Că a căutat spre smerenia roabei Sale Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfacircnt este numele Lui Şi mila Lui icircn neam şi icircn neam spre cei ce se tem de El Făcut-a tărie cu braŃul Său risipit-a pe cei macircndri icircn cugetul inimii lor Coboracirct-a pe cei puternici de pe tronuri şi a icircnălŃat pe cei smeriŃi Pe cei flămacircnzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi A sprijinit pe Israel slujitorul Său ca să-Şi aducă aminte de mila Sa Precum a grăit către părinŃii noştri lui Avraam şi seminŃiei lui icircn veac)

c Imnul lui Zaharia la naşterea Sf Ioan Botezătorul (Luca168-79 Binecuvacircntat este Domnul Dumnezeul lui Israel că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său Şi ne-a ridicat putere de macircntuire icircn casa lui David slujitorul Său Precum a grăit prin gura sfinŃilor Săi prooroci din veac Macircntuire de vrăjmaşii noştri şi din macircna tuturor celor ce ne urăsc pe noi Şi să facă milă cu părinŃii noştri ca ei să-şi aducă aminte de legămacircntul Său cel sfacircnt De jurămacircntul cu care S-a jurat către Avraam părintele nostru Ca fiind izbăviŃi din macircna vrăjmaşilor să ne dea nouă fără frică Să-I slujim icircn sfinŃenie şi icircn dreptate icircnaintea feŃei Sale icircn toate zilele vieŃii noastre Iar tu pruncule prooroc al Celui Preaicircnalt te vei chema că vei merge icircnaintea feŃei Domnului ca să găteşti căile Lui Să dai poporului Său cunoştinŃa macircntuirii icircntru iertarea păcatelor lor Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus Ca să lumineze pe cei care şed icircn icircntuneric şi icircn umbra morŃii şi să icircndrepte picioarele noastre pe calea păcii)

d Imnul Dreptului Simeon la Icircntacircmpinarea Domnului (Luca 229-32 Acum slobozeşte pe robul Tău după cuvacircntul Tău icircn pace Că ochii mei văzură macircntuirea Ta Pe care ai gătit-o icircnaintea feŃei tuturor popoarelor Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel)

7 Atmosfera de bucurie este prezentă icircn toată Evanghelia şi este una din caracteristicile acesteia Sfacircntul Evanghelist Luca spre deosebire de ceilalŃi Evanghelişti face menŃiunea atmosferei de bucurie care icircnsoŃea evenimentele pe care le prezintă

a La naşterea lui Ioan Botezătorul (114 Şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulŃi se vor bucura 158 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faŃă de ea şi se bucurau icircmpreună cu ea)

b La Bunavestirea Maicii Domnului (128 Şi intracircnd icircngerul la ea a zis Bucură-te ceea ce eşti plină de har Domnul este cu tine Binecuvacircntată eşti tu icircntre femei)

c Icircn timpul vizitei Maicii Domnului la Elisabeta (141 Iar cacircnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei pruncul a săltat icircn pacircntecele ei hellip 144 Că iată cum veni la urechile mele glasul salutării tale pruncul a săltat de bucurie icircn pacircntecele meu)

d Vestea naşterii adusă păstorilor (210 Dar icircngerul le-a zis Nu vă temeŃi Căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul)

71

e Icircntoarcerea celor şaptezeci din misiune (1017 Şi s-au icircntors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie zicacircnd Doamne şi demonii ni se supun icircn numele Tău 1020 Dar nu vă bucuraŃi de aceasta că duhurile vi se pleacă ci vă bucuraŃi că numele voastre sunt scrise icircn ceruri)

f Bucuria mulŃimii la vederea minunilor (1317 şi toată mulŃimea se bucura de faptele strălucite săvacircrşite de El)

g Bucuria lui Zaheu (195-6 Şi cacircnd a sosit la locul acela Iisus privind icircn sus a zis către el Zahee coboară-te degrabă căci astăzi icircn casa ta trebuie să rămacircn Şi a coboracirct degrabă şi L-a primit bucuracircndu-se)

h Bucuria ucenicilor la intrarea icircn Ierusalim (1937 Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor toată mulŃimea ucenicilor bucuracircndu-se a icircnceput să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuse)

i Bucuria celor doi ucenici icircn drum spre Emaus (2441 Iar ei icircncă necrezacircnd de bucurie şi minunacircndu-se El le-a zis AveŃi aici ceva de macircncare)

j Bucuria ucenicilor la icircntoarcerea icircn Ierusalim după IcircnălŃarea Domnului (2452 Iar ei icircnchinacircndu-se Lui s-au icircntors icircn Ierusalim cu bucurie mare)

8 Atitudinea tolerantă a autorităŃilor romane faŃă de Iisus şi faŃă de creştini Atacirct icircn Evanghelia sa cacirct şi icircn Faptele Apostolilor Sf Luca ne prezintă autorităŃile romane ca avacircnd o atitudine cel puŃin tolerantă faŃă de Biserica creştină uneori arătacircnd chiar protecŃie acestora icircn faŃa fanatismului iudeilor Responsabilitatea pentru condamnarea lui Iisus la moarte este atribuită exclusiv insistenŃei şi fanatismului iudeilor icircn timp ce Pilat reprezentantul autorităŃii imperiale romane icircl declară de trei ori nevinovat pe Iisus Sunt exegeŃi care susŃin că cele două lucrări ale lui Luca sunt chiar un fel de apologii ale creştinilor prin care aceştia se disociază clar şi ferm de iudei arătacircnd ce este cu adevărat creştinismul prin comparaŃie cu calomniile colportate la adresa acestuia de iudei

9 InfluenŃa Sf Pavel asupra lucrărilor Sf Luca Teme foarte importante din teologia paulină se regăsesc icircn centrul teologiei lui Luca datorate faptului că acesta a fost alături de Sf Pavel

a Locul central şi rolul esenŃial al Sfacircntului Duh b Accentul pus pe harul lui Dumnezeu c Caracterul universal al icircnvăŃăturii şi activităŃii lui Iisus d Locul central acordat pocăinŃei

Chiar şi la nivelul vocabularului există o evidentă influenŃă macircntuire har a binevesti răscumpărare a icircndrepta etc

72

10 Teologia Evangheliei după Luca

1 Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii

Istoria iconomiei dumnezeieşti sau a planului lui Dumnezeu14 de macircntuirea a omului este icircn centrul perspectivei teologice a Evangheliei după Luca ca şi la ceilalŃi doi sinoptici Matei şi Marcu Sfacircntul Evanghelist Luca aduce icircnsă o noutate icircn comparaŃie cu ceilalŃi Pentru Matei şi Marcu momentul Iisus Hristos este un eveniment istoric central care icircmparte icircn două istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii prima parte este reprezentată de timpul sau perioada făgăduinŃelor şi cea de a doua este timpul sau perioada icircmplinirii Pentru Luca perioada icircmplinirilor este icircmpărŃită icircn două timpul lui Iisus (ilustrat icircn Evanghelie) şi timpul Duhului (ilustrat icircn cartea Faptele Apostolilor) Pogoracircrea Duhului Sfacircnt peste Apostoli este un eveniment care reprezintă el icircnsuşi icircmplinirea unei făgăduinŃe a Tatălui (Fapte 14 Apostolii primesc porunca să rămacircnă icircn Ierusalim pentru că urmează bdquosă aştepte făgăduinŃa Tatăluirdquo) Sunt exegeŃi care susŃin icircmpărŃirea istoriei macircntuirii icircn trei părŃi Timpul lui Israel Timpul lui Iisus şi Timpul Bisericii15

Au fost exegeŃi care au afirmat că Sfacircntul Evanghelist Luca a reprezentat prin lucrarea sa Evanghelia-Faptele Apostolilor o bdquorupturărdquo faŃă de Evanghelia şi de tradiŃia bisericească iniŃială dacircnd consistenŃă timpului Bisericii Icircn timp ce Evanghelia iniŃială a Bisericii presupunea ca foarte apropiat timpul Parusiei (cea de a doua venirea Macircntuitorului) opera lui Luca luacircnd act de aşa zisă bdquoicircntacircrziere a Parusieirdquo ar fi deschis pentru Biserică o perspectivă istorică nelimitată Respectiva tendinŃă icircn cercetarea biblică tindea să-l transforme pe Luca icircn părintele bdquoBisericii organizaterdquo (Fruumlhkatholizismus)16 S-ar fi produs altfel o icircnlocuire a eshatologiei iminente cu bdquoistoria macircntuiriirdquo Această teză a fost icircnsă combătută invocacircndu-se numeroase mărturii din Evanghelia după Luca icircn care se vorbeşte despre iminenŃa sfacircrşitului (chiar textele paralele cu Matei şi Marcu Luca 927 Cu adevărat icircnsă spun vouă Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 109 Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le S-a apropiat de voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu Sau tradiŃia proprie Luca 1011 Dar aceasta să ştiŃi că s-a apropiat icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 188 Dar Fiul Omului cacircnd va veni va găsi oare credinŃă pe pămacircnt) De asemenea dacă timpul Bisericii este identificat cu timpul Duhului Sfacircnt aceasta nu se poate face la modul absolut pur şi simplu pentru că Duhul Sfacircnt icircn interpretarea Sfacircntului Evanghelist Luca este prezent icircn toate cele trei etape icircn care s-ar icircmpărŃi istoria macircntuirii

Problema vine aici mai ales din tendinŃa teologiei occidentale de a lua icircn considerare şi de a se bloca icircn resorturile separării lucrurilor icircn disocierea realităŃilor şi punerea lor icircn tensiune care conduce icircn cele din urmă la o perspectivă exclusivistă (ori una ori alta) Spre deosebire de aceasta teologia răsăriteană este preocupată de resorturile unităŃii sau ale coerenŃei realităŃilor icircncercacircnd să descopere suportul considerării unitare a realităŃilor care conduce icircn cele din urmă la o perspectivă inclusivă

14 Vezi Squires J T The Plan of God in Luke-Acts Cambridge 1993 15 H Conzelmann Die Mitte der Zeit Tubingen 1954 la Introduction critique au Nouveau Testament p 122 16 W G Kuumlmmel Luc en accusation dans la theacuteologie contemporain icircn LrsquoEvangile de Luc Meacutemorial L Cerfaux 1973 p 93-109

73

care pune lucrurile icircmpreună (şi una şi cealaltă) Este evident că Luca face o delimitare icircntre timpul lui Iisus şi timpul Duhului sau timpul Bisericii dar aceasta nu icircnsemnă icircn nici un fel că operează cu o separare a celor două Persoane ale Sfintei Treimi Duhul Sfacircnt este prezent şi lucrător icircn timpul lui Iisus după cum Iisus este prezent şi lucrător icircn timpul Duhului Macircntuitorul Hristos este prezentat la Luca mai accentuat icircn postura Sa de Domn de biruitor prin Crucea şi Icircnvierea Sa (71319 1013941 1139 1242 13 15 175 186 198 2261 24334) Sfacircntul Evanghelist Luca punctează mai mult ca ceilalŃi perspectiva aceasta Mesia este prezentat mai clar ca Rege la Intrarea icircn Ierusalim (Luca 1938)

2 IcircmpărăŃia lui Dumnezeu

Ca şi la ceilalŃi doi sinoptici vestea ce bună (Evanghelia) prin excelenŃă este şi la Luca cea care priveşte venirea sau instaurarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Realitatea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu este tema centrală şi icircn Evanghelia după Lucaa (443 Şi El a zis către ei Trebuie să binevestesc icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi altor cetăŃi fiindcă pentru aceasta am fost trimis Luca 81 Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate propovăduind şi binevestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi cei doisprezece erau cu El Luca 92 Şi i-a trimis să propovăduiască icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi Luca 960 Iar El i-a zis Lasă morŃii să-şi icircngroape morŃii lor iar tu mergi de vesteşte icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1616 Legea şi proorocii au fost pacircnă la Ioan de atunci icircmpărăŃia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea)

Dacă la Matei şi la Marcu realitatea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu se manifestă tainic icircn istorie icircn Evanghelia după Luca accentul este pus mai puŃin pe realitatea actuală istorică a IcircmpărăŃiei ci este mai curacircnd IcircmpărăŃia eshatologică (Luca 1328-29 Acolo va fi placircngerea şi scracircşnirea dinŃilor cacircnd veŃi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toŃi proorocii icircn IcircmpărăŃia lui Dumnezeu iar pe voi aruncaŃi afară Şi vor veni alŃii de la răsărit şi de la apus de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1415 Şi auzind acestea unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis Fericit este cel ce va pracircnzi icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1911 Şi ascultacircnd ei acestea Iisus adăugacircnd le-a spus o pildă fiindcă El era aproape de Ierusalim iar ei credeau că icircmpărăŃia lui Dumnezeu se va arăta icircndată Luca 2216 Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai macircnca pacircnă cacircnd nu va fi desăvacircrşit icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu) A se compara Matei 1628 (venirea IcircmpărăŃiei) cu Luca 927 (vederea IcircmpărăŃiei) exegeŃii unde semnalează şi diferenŃa de nuanŃă dintre Luca şi ceilalŃi doi sinoptici cel dintacirci atenuacircnd mult icircnŃelesul actual al venirii IcircmpărăŃiei

Matei 1628 Adevărat grăiesc vouă Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind icircn icircmpărăŃia Sa

Luca 927 Cu adevărat icircnsă spun vouă Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea icircmpărăŃia lui Dumnezeu

74

a IcircmpărăŃia lui Dumnezeu şi Duhul Sfacircnt

Totuşi şi icircn Evanghelia după Luca se vorbeşte despre prezenŃa dinamică a IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu icircn istorie despre manifestarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu icircn lume (Luca 109 Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le S-a apropiat de voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1120 Iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni iată a ajuns la voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu)

Sfacircntul Evanghelist Luca subliniază că IcircmpărăŃia lui Dumnezeu se identifică cu şi se realizează prin prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt Duhul Sfacircnt nu este numit de multe ori icircn Evanghelia după Luca Este Binecunoscut faptul că la cererea din Tatăl nostru Vie IcircmpărăŃia Ta există icircn manuscrise importante varianta Vie Duhul Tău cel Sfacircnt La icircntrebarea ucenicilor privitoare la IcircmpărăŃia lui Israel Macircntuitorul Hristos răspunde vorbind despre trimiterea Duhului Sfacircnt Iar ei adunacircndu-se Icircl icircntrebau zicacircnd Doamne oare icircn acest timp vei aşeza Tu la loc icircmpărăŃia lui Israel El a zis către ei Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus icircn stăpacircnirea Sa Ci veŃi lua putere venind Duhul Sfacircnt peste voi şi Icircmi veŃi fi Mie martori icircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului (Fapte 16-8)

PrezenŃa şi lucrarea Duhului nu sunt numai ulterioare prezenŃei şi lucrării lui Iisus ci şi concomitente Sfacircntul Duh se va coboricirc asupra multor personaje importante Sfacircntul Ioan Botezătorul (Căci va fi mare icircnaintea Domnului nu va bea vin nici altă băutură ameŃitoare şi icircncă din pacircntecele mamei sale se va umple de Duhul Sfacircnt115) Sfacircnta Fecioară Maria (Şi răspunzacircnd icircngerul i-a zis Duhul Sfacircnt Se va pogoricirc peste tine şi puterea Celui Preaicircnalt te va umbri pentru aceea şi Sfacircntul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema 135) Elisabeta (Iar cacircnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei pruncul a săltat icircn pacircntecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfacircnt 141) Zaharia (Şi Zaharia tatăl lui s-a umplut de Duh Sfacircnt şi a proorocit zicacircndhellip167) Simeon (Şi iată era un om icircn Ierusalim cu numele Simeon şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu aşteptacircnd macircngacircierea lui Israel şi Duhul Sfacircnt era asupra lui 225) Duhul Sfacircnt este cu Iisus Icircnsuşi (Luca 418 Duhul Domnului este peste Mine pentru care M-a uns să binevestesc săracilorhellip Luca 1021 Icircn acesta ceas El S-a bucurat icircn Duhul Sfacircnt şi a zis Te slăvesc pe Tine Părinte Doamne al cerului şi al pămacircntuluihellip )

b Atmosfera doxologică ca semn al IcircmpărăŃiei

Atmosfera doxologică despre care am mai vorbit este ea icircnsăşi legată de arătarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Lauda slava adusă lui Dumnezeu sunt prezente foarte frecvent icircn Evanghelia după Luca Sfacircnta Fecioară Maria (146 şu) Zaharia (16468 şu) icircngerii la Betleem (21320) Simeon (228) ProorociŃa Ana (238) paraliticul vindecat (525) toŃi martorii minunilor (526 716) femeia gacircrbovă după vindecare (1313) leproşii vindecaŃi (1715) orbul care capătă vederea (1843) ucenicii la Intrarea icircn Ierusalim (1937 şu) sutaşul martor al morŃii lui Iisus (2347) apostolii după IcircnălŃarea Macircntuitorului (2453) Atmosfera doxologică este evidentă asociată de SfacircntuL Evanghelist Luca instaurării sau inaugurării IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Aceeaşi atmosferă doxologică se regăseşte şi icircn consemnarea istoriei Bisericii primare icircn cartea Faptele Apostolilor (247 38 421 1118 1348 2120)

75

c Atmosfera de bucurie exaltare pace ca semn al IcircmpărăŃiei

Atmosfera de bucurie exaltare şi pace se icircnscrie după opinia exegeŃilor tot icircn punctarea prezenŃei IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Această atmosferă este mult mai puternic pusă icircn evidenŃă de Luca decacirct de Matei şi Marcu aşa cum am arătat mai sus Sfacircntul Evanghelist Luca vorbeşte mult şi despre bucuria lui Dumnezeu Icircnsuşi şi de bucuria Cerului (Luca 15 7 Zic vouă că aşa şi icircn cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decacirct pentru nouăzeci şi nouă de drepŃi care n-au nevoie de pocăinŃă Luca 1510 Zic vouă aşa se face bucurie icircngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte)

4 Evanghelia milostivirii şi a bunătăŃii lui Dumnezeu

Evanghelia după Luca pune accentul mai mult ca celelalte Evanghelii pe milostivirea lui Dumnezeu Preocuparea aceasta a sa aduce icircn centrul Evangheliei categoriile umane cele mai defavorizate Acestea aveau nevoie de mila lui Dumnezeu Tema milostivirii lui Dumnezeu devine o pacircrghie importantă sau un criteriu icircn funcŃie de care sunt apreciaŃi oamenii Din această perspectivă ierarhia socială a vremii care cinstea pe cei drepŃi corecŃi şi buni şi dispreŃuia pe cei păcătoşi şi răi este complet răsturnată DrepŃii şi virtuoşi sunt ŃinuŃi la distanŃă iar păcătoşii se bucură de o simpatie evidentă La fel şi celelalte categorii sociale defavorizate şi marginalizate precum femeile copiii străinii

Păcătoşii Iisus este perceput de contemporani ca bdquoprieten al vameşilor şi al păcătoşilorrdquo filoj telwnwn kai a`martwlwnAring (734) Episodul cu Zaheu vameşul (197) cu femeia cea păcătoasă (736-50)

Femeile care erau dispreŃuite icircn iudaism icircşi găsesc icircn Evanghelia după Luca un loc important Sfacircnta Fecioara Maria Elisabeta ProorociŃa Ana văduva din Nain (711-17) păcătoasa al cărui nume este cu delicateŃe trecut sub tăcere (736-50) femeile care-l urmau pe Iisus asemenea apostolilor Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate propovăduind şi binevestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi cei doisprezece erau cu El Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli Maria numită Magdalena din care ieşiseră şapte demoni Şi Ioana femeia lui Huza un iconom al lui Irod şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor (81-3) Acestea icircl urmează pe Iisus pacircnă la cruce hellip şi femeile care Icircl icircnsoŃiseră din Galileea stăteau departe privind acestea (2349) Şi urmacircndu-I femeile care veniseră cu El din Galileea au privit mormacircntul şi cum a fost pus trupul Lui (2355) Iar ele erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte icircmpreună cu ele care ziceau către apostoli acestea (2410) Marta şi Maria (1038-42) femeia care binecuvacircntează pe Maria mama lui Iisus (1127) femeia gacircrbovă de optsprezece ani (1311-17) femeile Ierusalimului Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei care se băteau icircn piept şi Icircl placircngeau Şi icircntorcacircndu-Se către ele Iisus le-a zis Fiice ale Ierusalimului nu Mă placircngeŃi pe Mine ci pe voi placircngeŃi-vă şi pe copiii voştri(23 27-31) La acestea se adaugă femeile personaje icircn parabolele rostite de Macircntuitorul (femeia cu drahma cea pierdută15 8-10 văduva stăruitoare la judecătorul nedrept181-8)

Străinii sunt şi ei obiect al unei simpatii din partea lui Iisus A se vedea atitudinea faŃă de samarinenii care nu-l primesc (954) şi numeroasele cazuri icircn care străinii sunt daŃi ca exemplu (Despre centurion Zic vouă că nici icircn Israel n-am aflat atacircta credinŃă 79) samarineanul milostiv (1025-37) samarineanul dintre cei zece leproşi (1711-19)

76

Milostivirea şi bunătatea lui Iisus

Sfacircntul Evanghelist Luca subliniază mai mult decacirct ceilalŃi Evanghelişti milostivirea şi bunătatea lui Iisus Din cele patru vindecări consemnate numai de Luca (fiul văduvei din Nain (711-17) femeia gacircrbovă (1311-17) bolnavul de idropică (141-6) cei zece leproşi (1711-19) prima are drept motivaŃie explicită mila lui Iisus pentru unicul fiu al văduvei (Şi văzacircnd-o Domnul I s-a făcut milă de ea - o kurioj evsplagcnisqh - şi i-a zis Nu placircnge) Luca reŃine

DiscreŃia şi delicateŃea lui Luca

ExegeŃii remarcă o notă evidentă de discreŃie şi delicateŃe a autorului Evangheliei a treia Şi aceasta se icircnscrie icircn atmosfera foarte umană din icircntreaga Evanghelie DelicateŃea lui Luca este reflexul evident al bunătăŃii şi milostivirii lui Dumnezeu Argumente aduse icircn sprijinul acestei teze Sunt estompate sentimente prezentate de ceilalŃi evanghelişti ca puternice Iisus nu este prezentat niciodată macircniindu-se (vezi Marcu 143 şi Luca 514 Marcu 35 şi Luca 610) sau purtacircndu-se cu asprime cu Petru (Marcu 833) alungacircnd macircnios vacircnzătorii din templu (Marcu 1115-17 şi Luca 1945) etc Scenele caracterizate de oarecare violenŃă sunt evident icircndulcite sau ignorate sentinŃe dure (Marcu 412 943-48 1421) moartea Sfacircntului Ioan Botezătorul (Marcu 617-29) sărutul lui Iuda (Marcu 1445 şi Luca 2248) scena batjocoririi lui Iisus (Marcu 1465 şi Luca 2311)

11 Evanghelia după Luca - Evanghelia socială

Profesorul Karavidopoulos socoteşte că Evanghelia după Luca este relevantă pentru epoca noastră icircn special datorită dimensiunii sociale foarte prezente icircn Evanghelie17 ExegeŃii icircn mare parte consideră că Evanghelia după Luca este bdquoEvanghelia socialărdquo prin excelenŃă18 Interesul arătat de Iisus categoriilor sociale marginalizate păcătoşi săraci femei copii este evident

BogăŃii şi săracii constituie o temă sau chiar o pacircrghie ermineutică principală icircn Evanghelia după Luca alături de celălalt binom drepŃi şi păcătoşi şi cu aceeaşi funcŃie ermineutică BogaŃii ca şi drepŃii sunt trecuŃi icircn categoria socială apreciată negativ icircn timp ce săracii ca şi păcătoşii formează categoria socială care se bucură de aprecierea pozitivă şi chiar de simpatia Macircntuitorului Hristos BogaŃii sunt consideraŃi nefericiŃi icircn timp ce săracii sunt consideraŃi şi prezentaŃi ca fericiŃi Icircncă o pereche cea care icirci aşează pe cei puternici icircn contrast cu cei slabi icircntregeşte imaginea şi ajută la corecta icircnŃelegere a bdquodimensiunii socialerdquo a Evangheliei după Luca Evenimentul naşterii lui Hristos este prezentat şi din punctul de vedere al bdquoimpactului socialrdquo perspectiva fiind clară şi categorică Odată cu naşterea lui Hristos cei puternici şi cei bogaŃi au motiv să fie icircngrijoraŃi pentru că vor fi descurajaŃi şi marginalizaŃi icircn timp ce cei slabi şi cei săraci au toate motivele să se bucure pentru că li se binevesteşte reconsiderarea poziŃiei lor 17 I Karavidopoulos op cit pag 171 18 bdquoLuc est lrsquoEvangile sociale par excellencerdquo Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 pag 133 Vezi şi Neyrey JH The Scial World of Luke-Acts Peabody 1991

77

Coboracirct-a pe cei puternici de pe tronuri şi a icircnălŃat pe cei smeriŃi pe cei flămacircnzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi (152-53) Evanghelia se vesteşte bdquosăracilorrdquo (săracilor li se binevesteşte 722) Iisus Icircnsuşi interpretează misiunea Sa icircn termeni sociali citacircnd proorocia lui Isaia Duhul Domnului este peste Mine pentru care M-a uns să binevestesc săracilor M-a trimis să vindec pe cei zdrobiŃi cu inima să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea să slobozesc pe cei apăsaŃirdquo (Luca 418)

OpŃiune lui Luca pentru varianta primei fericiri care se referă la săraci pur şi simplu şi nu la săracii cu duhul ca la Matei confirmă perspectiva socială a acestuia FericiŃi voi cei săraci că a voastră este icircmpărăŃia lui Dumnezeu (620) O altă opŃiune la fel de importantă cu aceeaşi motivaŃie este cea care priveşte fericirea FericiŃi voi care flămacircnziŃi acum că vă veŃi sătura (621) spre deosebire de Matei (56) FericiŃi cei ce flămacircnzesc şi icircnsetează de dreptate că aceia se vor sătura

Viziunea noastră este diferită Noi socotim că problematica socială nu este abordată ca atare icircn Evanghelia după Luca ci este prezentă ca replica teologică SoluŃiile prezentate de Luca problemelor sociale nu sunt sociale ci teologice Această erminie nu exclude eventualitatea ca Luca să fi avut icircn vedere situaŃia socială din epoca sa caracterizată de dezechilibre sociale majore icircn favoarea unei clase sociale minoritare favorizate şi icircn dauna majorităŃii populaŃiei imperiului care se confrunta cu sărăcia19 Această situaŃie nu este abordată icircnsă social ci teologic Evanghelia după Luca este Evanghelia milostivirii lui Dumnezeu a iertării a pocăinŃei Tensiunea evidentă dintre drepŃi şi păcătoşi este una prezentă la nivelul icircntregii Evanghelii dar nu este o problemă socială ci una teologică Dreptul sau cel care se socoteşte drept se icircndepărtează de Dumnezeu icircn timp ce păcătosul este totdeauna mai aproape de Dumnezeu La fel tensiunea dintre bogaŃi şi săraci este frecvent icircntacirclnită icircn Evanghelie dar nu ca o problemă socială ci ca o problemă teologică Bogatul se aşeză icircntr-o atitudine de suficienŃă de sine care-l icircndepărtează de Dumnezeu icircn timp ce săracul rămacircn şi datorită sărăciei deschis lui Dumnezeu Vina bogatului este aceea de că se bdquoicircmbogăŃeşte icircn sinerdquo şi nu icircn Dumnezeu BogăŃia este poate cel mai puternic mijloc de cultivare şi icircntărire a suficienŃei de sine icircn dauna raportării la Dumnezeu Aşa se icircntacircmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se icircmbogăŃeşte icircn Dumnezeu (1221) BogăŃia oferă atacircta icircncredere siguranŃă confort icircncacirct omul uită de Dumnezeu Omul se consideră icircmplinit prin sine şi refuză oferta lui Dumnezeu amăgindu-se bineicircnŃeles (vezi parabola bogatului căruia i-a rodit Ńarina sau a bogatului neicircnŃelept 1213-21) BogaŃii nu sunt sancŃionaŃi neapărat pentru că nu au grijă de cei săraci deşi există şi această abordare (Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr 1619-31) Chiar şi prin pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr motivul osacircndirii bogatului cu iadul veşnic nu este acela că el nu a avut grijă de Lazăr ci acela că s-a alipit exclusiv de viaŃa la care-l predispunea averea sa s-a icircnchis nu numai faŃă de semenii săi oamenii ci mai ales faŃă de Dumnezeu ignoracircnd poruncile Acestuia făcute cunoscute lumii prin prooroci

Fariseii prezentaŃi de ceilalŃi evanghelişti ca reprezentacircnd amăgirea suficienŃei de sine alimentată de icircmplinirea legii sunt condamnaŃi de Luca şi pentru că sunt iubitori de

19 După Ch Voulgaris această atitudine a lui Luca laquo nu este străină de starea socială dominantă icircn lumea greco-romană icircn care mulŃimile trăiau icircntr-o sărăcie de neimaginat icircn timp ce un număr mic de bogaŃi administrau bogăŃii inimaginabile pe care le cheltuiau provocator pentru o viaŃă de plăceri aşa cum se icircntacircmplă şi astăzi icircn societatea capitalistă raquo (op cit pag 224)

78

arginŃi şi pentru că pretind a fi drepŃi şi se prezintă ca atare oamenilor Icircn farisei se icircntacirclnesc două din atributele negative (drepŃi şi bogaŃi) dacă nu chiar şi al treilea (puternici) Ńinacircnd seama că ei făceau parte dintr-un partid religios foarte puternic cu acces la pacircrghiile puterii politice şi sociale Toate acestea le auzeau şi fariseii care erau iubitori de argint şi-L luau icircn bătaie de joc Şi El le-a zis Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi icircnaintea oamenilor dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre căci ceea ce la oameni este icircnalt uracircciune este icircnaintea lui Dumnezeu (1614-15)

BogăŃia face icircn sufletul omului concurenŃă lui Dumnezeu Icircnsuşi Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpacircni Fiindcă sau pe unul icircl va uricirc şi pe celălalt icircl va iubi sau de unul se va Ńine şi pe celălalt icircl va dispreŃui Nu puteŃi să slujiŃi lui Dumnezeu şi lui mamona(1613) Aceasta este problema fundamentală şi aceasta este erminia teologică şi nu socială a problemei

A ceda amăgirii bogăŃiei sau amăgirii poziŃiei sociale şi a dependenŃei de imaginea publică este echivalent cu a adopta perspectiva omenească asupra vieŃii şi a ignora perspectiva dumnezeiască După Sfacircntul Evanghelist Luca cele două perspective sunt incompatibile Icircnseamnă a-Ńi racircndui viaŃa icircn funcŃie de oameni şi nu icircn funcŃie de Dumnezeu Perspectiva omenească asupra lucrurilor sfacircrşeşte prin a fi ipocrită Cacircnd omul se limitează la a-şi racircndui viaŃa pentru a plăcea oamenilor va sfacircrşi inevitabil icircn ipocrizie pentru că nereuşind să atingă măsura exigenŃelor sociale se va strădui să pozeze se va icircngriji de imagine Icircn plus criteriile omeneşti au ajuns a fi la antipodul celor dumnezeieşti Acest lucru nu putea scăpa Macircntuitorului Hristos Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi icircnaintea oamenilor dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre căci ceea ce la oameni este icircnalt uracircciune este icircnaintea lui Dumnezeu (1615)

RenunŃare omului la tot ceea ce are este soluŃia radicală dar singura pe care o prezintă Evanghelia după Luca Nu este vorba numai de bogăŃie ci absolut despre tot ceea ce poate Ńine pe om legat de sine şi de lumea aceasta icircn dauna raportării lui la Dumnezeu Omul nu trebuie să se sprijine pe bogăŃie (Luca 1215 Şi a zis către ei VedeŃi şi păziŃi-vă de toată lăcomia căci viaŃa cuiva nu stă icircn prisosul avuŃiilor sale) Nu trebuie nici măcar să se icircngrijească de cele trebuincioase vieŃii pămacircnteşti hrană şi icircmbrăcăminte ci chiar şi pentru acestea ndash pentru tot prin urmare - trebuie să nădăjduim cu credinŃă că vor veni de la Dumnezeu Singura preocupare este strădania de a trăi icircn IcircmpărăŃia lui Dumnezeu (Luca 1231 CăutaŃi mai icircntacirci icircmpărăŃia Lui Şi toate acestea se vor adăuga vouă) Este vorba aşadar de perspectiva eminamente teologică asupra vieŃii

Lepădarea de sine RenunŃarea nu priveşte numai bogăŃia ci tot ceea ce poate constitui o atracŃie puternică pentru om şi poate icircnchide perspectiva IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu blocacircndu-l icircn această lumea ca icircn singura posibilă chiar şi părinŃii soŃii sau fraŃii Şi El le-a zis Adevărat grăiesc vouă Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau fraŃi sau părinŃi sau copii pentru icircmpărăŃia lui Dumnezeu Şi să nu ia cu mult mai mult icircn vremea aceasta iar icircn veacul ce va să vină viaŃă veşnică (Luca 18 29-30) RenunŃarea aceasta echivalează cu totala lepădare de sine exprimată de Macircntuitorul icircn termeni radicali tocmai pentru a nu lăsa loc nici unei erminii Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraŃi şi pe surori chiar şi sufletul său icircnsuşi nu poate să fie ucenicul Meu (Luca 1426)

Desigur această atitudine se regăseşte şi la Matei şi Marcu dar la Luca sunt cacircteva detalii care face evidentă insistenŃa acestuia şi mai ales perspectiva radicală

79

absolută asupra lucrurilor Cacircnd au urmat Domnului ucenicii au lăsat totul Şi trăgacircnd corăbiile la Ńărm au lăsat totul şi au mers după El (Luca 511) Spre deosebire de Matei (420) şi Marcu (118) Iar ei icircndată lăsacircnd mrejele au mers după El

La fel icircn cazul lui Levi Şi lăsacircnd toate el s-a sculat şi a mers după El (Luca 528) Spre deosebire de Matei (99) sau Marcu (214) Şi sculacircndu-se a mers după El

Aceeaşi diferenŃă icircn cazul tacircnărului bogat Vinde toate (panta o[sa eceij) cacircte ai şi le icircmparte săracilor şi vei avea comoară icircn ceruri şi vino de urmează Mie (Luca 1822) Icircn timp ce la Matei (1921) este amintită numai averea hellip vinde averea ta dă-o săracilor şi vei avea comoară icircn cer după aceea vino şi urmează-Mi sau Marcu (1021) la care lipseşte toate vacircnde cacircte ai (o[sa eceij pwlhson)

Macircntuitorul insistă nelăsacircnd loc nici unei interpretări Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu ou[twj ou=n paj evx u`mwn o]j ouvk avpotassetai pasin toij eautou u`parcousin ouv dunatai ei=nai mou maqhthjAring (1433)

Nu este icircngăduită nici chiar o posibilă legitimă şi icircndreptăŃită reacŃie aceea de a pune racircnduială icircn lucruri icircnainte de a le părăsi IcircŃi voi urma Doamne dar icircntacirci icircngăduie-mi ca să racircnduiesc cele din casa mea Iar Iisus a zis către el Nimeni care pune macircna pe plug şi se uită icircndărăt nu este potrivit pentru icircmpărăŃia lui Dumnezeu (Luca 961-62) A se observa că punctul de referinŃă icircn funcŃie de care Macircntuitorul icircşi justifică poziŃia radicală este IcircmpărăŃia lui Dumnezeu Este vorba deci icircncă odată de o perspectivă eminamente teologică adică de o considerare a lucrurilor icircn funcŃie de Dumnezeu şi de IcircmpărăŃia Sa

Asumarea crucii la Luca este de asemenea icircnsoŃită de o menŃiune care trimite la măsura totală Şi zicea către toŃi Dacă voieşte cineva să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea icircn fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie (Luca 923) Spre deosebire de Matei (1624) şi Marcu (834) Şi chemacircnd la Sine mulŃimea icircmpreună cu ucenicii Săi le-a zis Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie

Lepădarea totală de sine aduce icircnsă icircmplinirea adevărată care vine tocmai din urmarea lui Hristos şi din orientarea icircntregii vieŃi spre Dumnezeu Aduce adevărata fericire şi bucurie Acesta este motivul pentru care Evanghelia după Luca are o atmosferă plină de bucurie şi de optimism Bucuria fericirea optimismul vin icircnsă exclusiv de la Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu Bucuria nu este numai una viitoare ci şi una prezentă Duhul Sfacircnt este lucrător acum icircn istorie icircn inimile credincioşilor

Milostenia nu este o cale de a folosi corect bogăŃia ci o cale de a scăpa de ea şi de amăgirea pe care aceasta o presupune Icircndemnul repetat de a face milostenie cu averea pe care o ai pune accentul pe bdquotoată avereardquo şi exclude erminia conform căreia folosirea unei părŃi a bogăŃiei pentru milostenie ar oferi celui bogat o legitimă justificare Evanghelia după Luca este foarte clară din acest punct de vedere VindeŃi averile voastre şi daŃi milostenie faceŃi-vă pungi care nu se icircnvechesc comoară neicircmpuŃinată icircn ceruri unde fur nu se apropie nici molie nu o strică Căci unde este comoara voastră acolo este inima voastră (1233-34)

12 Limba Evangheliei după Luca

bdquoLucrările Sfacircntului Evanghelist Luca scrise icircn dialectul Koini superior aparŃin din punct de vedere al limbajului celor mai frumoase cărŃi din Noul Testament

80

Superioritate limbii lui Luca reiese foarte clar icircn urma comparării unor pericope din Evanghelia sa cu pericopele paralele din celelalte Evanghelii rdquo20 Iată cacircteva exemple semnalate de prof I Karavidopoulos

a OpŃiunea pentru un vocabular mai elevat κλινίδιον icircn loc de κράβατος κονιορτός icircn loc de χούς κύριε icircn loc de ραββουνί αληθώς icircn loc de αmicroήν ζηλωτής icircn loc de καναναίος εκατοντάρχης icircn loc de κεντυρίων βελόνη icircn loc de ραφίς

b Icircn locul propoziŃiei simple foloseşte propoziŃii cu participiu sau leagă propoziŃiile cu particulele δέ γάρ ούν Icircn 26 de locuri icircn locuieşte bdquoκαίşirdquo-ul lui Marcu cu δέ

c Prezentul istoric folosit la Marcu icircn151 de locuri dovadă a unui stil simplu şi popular este păstrat de Luca numai icircntr-un singur loc (849)

Superioritatea limbii Evangheliei după Luca este semnalată icircncă de primii traducători ai Noului Testament Fericitul Ieronim scria bdquoIcircntre evanghelişti Luca se distinge printr-o cunoaştere remarcabilă a limbii greceştirdquo21 Nu este vorba despre limba greacă literară a antichităŃii ci de bdquolimba cultă a epocii elenisticerdquo22 Dacă stilul Evangheliei după Matei este unul liturgic cel al Evangheliei după Marcu este unul popular cel al Evangheliei după Luca este elevat şi uneori amestecat (se regăsesc expresii populare (βρέχειν γογγίζειν καθώς φάγοmicroαι) semitisme (αmicroήν γέεννα microαmicroωνάς σάββατον) latinisme (λεγιών σουδάριον ασσάριον microόδιος) Aceeaşi inconsecvenŃă este observată şi icircn ceea ce priveşte sintaxa23 Limba lui Luca este apropiată după opinia generală a exegeŃilor de limba Septuagintei

Vocabularul Evangheliei după Luca este cel mai bogat din Noul Testament Din totalul de 2697 de cuvinte cacircte alcătuiesc vocabularul Evangheliei 751 de cuvinte sunt folosite numai de Sfacircntul Luca icircn Noul Testament

13 Destinatarii iniŃiali ai Evangheliei după Luca şi scopul scrierii

Deşi este adresată Preaputernicului Teofil Evanghelia a treia este fără icircndoială destinată unui cerc mult mai larg de cititori (S Agouridis op cit pag 134) Aceştia erau creştinii proveniŃi dintre neamuri (păgacircni) Lucrul acesta este evident din icircntreg conŃinutul Evangheliei Icircntre argumentele foarte clare enumerăm

1 Expresii ale celorlalŃi doi evanghelişti sinoptici care se referă la activitatea lui Iisus icircntre israeliŃi sunt omise de Luca De exemplu

a Matei 105 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus poruncindu-le lor şi zicacircnd Icircn calea păgacircnilor să nu mergeŃi şi icircn vreo cetate de samarineni să nu intraŃi

b Iisus este prezentat ca nutrind o simpatie evidentă faŃă de pgacircni şi laudă deseori credinŃa lor (Luca 79 Iar Iisus auzind acestea S-a minunat

20 I Karavidopoulos op cit p169 21 Epis 194 ad Damasum PL 22 378 22 Ch Boulgaris op cit pag 219 bdquoLimba Evangheliei a treia şi a cărŃii Faptele Apostolilor este superioară tuturor cărŃilor Noului Testament cu excepŃia Epistolei către Evrei care se distinge printr-o rară retorică şi putere de expresierdquo 23 Introduction critiquehellip p 111

81

de el şi icircntorcacircndu-Se a zis mulŃimii care venea după El Zic vouă că nici icircn Israel n-am aflat atacircta credinŃă)

c Scoate icircn evidenŃă bunătatea samarinenilor (Luca 1033 ndash Pilda samarineanului Iar un samarinean mergacircnd pe cale a venit la el şi văzacircndu-l i s-a făcut milă Cei zece leproşi Luca 1715 Iar unul dintre ei văzacircnd că s-a vindecat s-a icircntors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu 1718 Nu s-a găsit să se icircntoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decacirct numai acesta care este de alt neam)

d Omite multe discuŃii purtate de Iisus cu fariseii pentru că nu sunt de interes pentru cititorii săi Marcu 71-23 DiscuŃii privind respectarea tradiŃiilor iudaice de către ucenicii lui Iisus Marcu 101-10 DiscuŃii legate de cartea de despărŃire Matei 191-9 DiscuŃii privind divorŃul

e Evanghelia după Luca subliniază faptul că macircntuirea adusă de Iisus se adresează tuturor oamenilor

Scopul scrierii declarat de Luca icircn prolog este acela de a conferi tradiŃiei orale siguranŃa pe care o presupune punerea icircn scris a acesteia Pentru icircmplinirea acestui scop recurge la martorii oculari şi la primii slujitori ai Cuvacircntului expune istorisirea evanghelică de la icircnceput valorifică toate tradiŃiile cunoscute şi urmează ordina cronologică icircn prezentarea evenimentelor IntenŃia lui Luca este aceea de a prezenta Evangheliei ca un document public cu valoare istorică şi filologică Perspectiva nu este una exclusiv istorică Ca şic eilalŃi Evanghelişti Luca face o selecŃie a evenimentelor istorice şi le foloseşte ca argumente şi semne icircn slujba discursului teologic După Luca istoria este spaŃiul de manifestare a voii şi lucrării dumnezeieşti şi prin urmare are totdeauna o perspectivă teologică revelatorie şi macircntuitoare (I Panagopoulos opcit pag 108)

14 Locul şi timpul scrierii

I Karavidopoulos Efes după anul 70 d Hr(opcit pag 171)

15 Folosirea icircn cultul Bisericii (după I Karavidopoulos opcit pag 171)

Evanghelia după Luca se citeşte la Sfacircnta Liturghie icircncepacircnd cu Duminica care urmează Duminicii de după IcircnălŃarea Sfintei Cruci (15-21 Septembrie şi pacircnă la Duminica Fiului risipitor (Duminica a doua din Triod) Icircn această perioadă se citeşte icircn toate sacircmbetele şi duminicile iar icircn zilele de racircnd numai icircn primele douăsprezece săptămacircni icircncepacircnd cu săptămacircna a treisprezece se citeşte din Evanghelia după Marcu

82

EVANGHELIA DUPĂ IOAN INTRODUCERE

Cuprins 1 Bibliografie

11 Comentarii patristice 12 Comentarii moderne 13 Introduceri 14 Monografii Studii

2 GeneralităŃi 21 Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox 22 Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice

3 Limba şi stilul Evangheliei după Ioan 31 Argument 32 Vocabularul 33 Stilul

4 Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan 41 Capitolele 4-5-6 42 Capitolul 21

5 Autorul Evangheliei a patra 6 Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra 7 Planul Evangheliei după Ioan 8 Contextul (background) Evangheliei după Ioan 9 Tematica teologică a Evangheliei după Ioan

91 Introducere 92 Critica lui CH Dodd 93 RelaŃie dintre Tatăl şi Fiul icircn Evanghelia după Ioan 94 Hristologia 95 Pnevmatologia 96 Despre viaŃa veşnică 97 Despre cunoaştere 98 Despre credinŃă 99 Despre adevăr 910 Despre unirea omului cu Dumnezeu 911 Despre iubire

83

1 Bibliografie 11 Comentarii patristice

1 Origen PG 14 (21-829) BEP 11-12 PSB 7 (Bucureşti 1982 2 Sf Ioan Hrisostom PG 59 (23-482) ndash 88 de omilii 3 Sf Chiril al Alexandriei PG 73-74 Vezi traducerea romacircnească Sfacircntul Chiril al

Alexandriei Comentariu la Evanghelia după Ioan Traducere introducere şi note de Preot prof Dumitru Stăniloae Editura IBMBOR Bucureşti 2000

4 Teofilact a Bulgariei PG 123-124 5 Zigaben PG 129 6 Fericitul Agustin PL 35 (1379-1976)

12 Comentarii moderne

1 Lagrange MJ L Evangile selon St Jean 1925 2 Bultmann R Das Johannes Evangelium 1953 3 Barrett CK The Gospel according to St John 1955 (19782) 4 Dodd C H The Interpretation of the Fourth Gospel 1953 (1978 ultima ediŃie) 5 Savvas Agouridis

13 Introduceri icircn Noul Testament

1 Ioannis Karavidopoulos Introducere icircn Noul Testament K fost profesor la Facultatea de teologie a UniversităŃii din Tesalonic este unul dintre cei mai mari biblişti greci contemporani A publicat icircntre altele Comentariu la Evanghelia după Marcu Comentariu la Epistolele către Efeseni Coloseni Filipeni Filimon A icircncercat să icircmbine exigenŃele moderne ale cercetării biblice cu tradiŃia Bisericii

2 Hans Conzelmann Andreas Lindemann Guide pour lrsquoeacutetude du Nouveau Testament Labor et Fides Genegraveve 1999

3 Raymond Brown Que sait-on du Nouveau Testament Bayard Editions Paris 2000 921 pag (Traducerea icircn l franceză a lucrării An Introduction to the New Testament New York 1997)

RB decedat icircn 1998 Recunoscut icircn USA şi icircn lumea icircntreagă ca unul dintre cei mai mari specialişti catolici icircn Noul Testament şi mai ales icircn cărŃile ioaneice A publica un Comentariu la Ioan icircn anii 70 şi un Comentariu la epistolele ioaneice icircn anul 1982 Interesul său pentru scrierile ioaneice se concretizează şi icircn lucrarea La communauteacute du Disciple bien-aimeacute Paris 1983 Publicată cu un an icircnaintea morŃii Introducerea icircn Noul Testament este o operă monumentală suma unei vieŃii icircntregi dedicate studiului şi cercetării Bibliei Structura cărŃii Prezentarea lumii icircn care a trăit Iisus şi s-a născut Biserica Prezentarea sistematică a tuturor cărŃilor Noului Testament Oferă şi

84

bibliografia cea mai recentă Vezi icircn ceea ce priveşte Evanghelia după Ioan Bibliografia la pag 421-426

4 Augustin George Pierre Grelot Introduction critique au Nouveau Testament vol IV Paris 1977 O Introducere clasică icircn Noul Testament apărută icircn mediul romano-catolic

2 GeneralităŃi 21 Ipothesis bdquoSfinŃii Evanghelişti avacircnd o exactitatea minunată icircn scrisul lor (bdquoCăci nu vorbesc ei ci Duhul Tatălui vorbeşte icircn eirdquo după cuvacircntul Macircntuitorului Matei 1020) cel ce priveşte la icircnŃelesurile cele mai presus de fire şi tinde la ascuŃimea icircnŃelegerii şi la adaosul neicircncetat şi neicircntrerupt de gacircnduri noi ar putea spune cu dreptate că scrierea lui Ioan este dincolo de orice minune Căci Evangheliştii se completează unul pe altul icircn tacirclcuirea dogmelor dumnezeieşti şi urmăresc unul şi acelaşi scop pornind din părŃi deosebite Din cuvintele lor rezultă o unică Ńesătură Mie mi se pare că se aseamănă cu unii cărora li se porunceşte să icircnainte spre aceeaşi cetate fără să meargă pe una şi aceeaşi cale CeilalŃi Evanghelişti pot fi văzuŃi vorbind cu multă exactitate despre şirul icircnaintaşilor după trup ai Macircntuitorului nostruhellip Dar pe fericitul Ioan icircl vedem nepreocupat mult de aceasta ci folosindu-se de mişcarea fierbinte şi icircnfocată a minŃii icircn voinŃa de a icircnŃelege cele mai presus de mintea omenească şi icircn icircndrăzneala de a explica naşterea negrăită a lui Dumnezeu-Cuvacircntul Căci ştia că slava Domnului acoperă cuvacircntul şi mărirea dumnezeiască e mai mare decacirct toată icircnŃelegerea şi grăirea noastră şi cele proprii firii dumnezeieşti sunt greu de exprimat şi foarte anevoios de lămurit Dar fiindcă era nevoie să se măsoare cerul cu palma şi să se icircngăduie măsurilor omeneşti cele tuturor neajunse şi greu de povestit ca să nu abată pe drumul altor icircnvăŃături pe cei mai simpli ca nici un glas al sfinŃilor care au fost văzători şi slujitori ai Cuvacircntului respingacircnd relele icircnvăŃături Ioan se ridică cu pătrunderea la ceea ce e mai important din dogmele dumnezeieşti spunacircnd bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvacircntul Acesta era dintru icircnceput la Dumnezeurdquo (Sf Chiril al Alexandriei Comenatriu la Ioan pag15-16) 22 Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox Dacă ar fi să ne oprim numai la una dintre cele patru Evanghelii canonice putem spune fără teama de a greşi că Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată Răsăritului Ortodox Nu s-a icircntacircmplat ca Biserica Ortodoxă să revendice de la o Evanghelie mai mult decacirct de la celelalte Dar dacă am face acest lucru din raŃiuni mai curacircnd didactice atunci nu ne-ar fi deloc greu să regăsim icircn Evanghelia după Ioan oglinda cea mai fidelă a Bisericii Ortodoxe şi icircn Biserica Ortodoxă expresia cea mai fidelă a Evangheliei după Ioan Sunt multe argumentele Am să trec icircn revistă cacircteva

1 Evanghelia după Ioan accentuează mai mult ca Evangheliile sinoptice lumea Icircnvierii veacul ce va să vină Şi cel mai important lucru este că această Evanghelie mai mult decacirct celelalte prezintă IcircmpărăŃia lui Dumnezeu lumea veacului eshatologic ca fiind accesibilă icircncă de pe acum oamenilor şi istoriei

85

Evanghelia după Ioan vorbeşte insistent despre nenumărate modalităŃi prin care omul se poate icircmpărtăşi acum de viaŃa cea cerească de viaŃa cea veşnică şi nestricăcioasă de viaŃa care a biruit moartea

2 ViaŃa veşnică este tema centrală a IcircnvăŃăturii Macircntuitorului Hristos icircn Evanghelia după Ioan Dacă icircn Evangheliile sinoptice tema centrală icircn jurul căreia se Ńes toate celelalte teme ale icircnvăŃăturii Macircntuitorului este IcircmpărăŃia lui Dumnezeu sau IcircmpărăŃia cerurilor Icircn Evanghelia după Ioan tema-cadru icircn funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme este viaŃa veşnică Iar viaŃa veşnică nu este icircnŃeleasă ca fiind viaŃa de după moarte sau viaŃa de după sfacircrşitul lumii ci este viaŃa cea adevărată deplină dumnezeiască de care omul se poate icircmpărtăşi icircncă de acum Icircntruparea Fiului lui Dumnezeu are drept scop tocmai darul acesta al vieŃii veşnice făcut lumii

3 Evanghelia după Ioan vorbeşte icircn mod concret şi pe larg despre multiplele modalităŃi prin care omul se poate icircmpărtăşi de viaŃa cea dumnezeiască Plecacircnd de la hrana cea pămacircntească biologică ndash de care omul icircmpărtăşindu-se icircşi susŃine viaŃa biologică - Evanghelia după Ioan vorbeşte despre hrana cea cerească cea care coboară din cer ndash de care omul se poate icircmpărtăşi dobacircndind astfel resursa vieŃii celei dumnezeieşti Pacircinea cea cerească (Trupul Euharistic al lui Hristos) apa cea vie Cuvacircntul lui Dumnezeu sunt prezentate ca hrană accesibilă omului icircn viaŃa aceasta

4 Comuniunea omului cu Dumnezeu prin icircmpărtăşirea de cele dumnezeieşti este una din cheile ermineutice esenŃiale ale Evangheliei după Ioan Această cheie ermineutică se regăseşte şi icircn viaŃa Bisericii Ortodoxe Dacă ar fi să punctăm diferenŃa principală dintre teologia şi spiritualitatea Bisericii Ortodoxe şi ale celorlalte tradiŃii şi confesiuni creştine vom recunoaşte că ceea ce face diferenŃa este tocmai credinŃa că omul se poate icircmpărtăşi de Dumnezeu cu adevărat icircn viaŃa aceasta Am să amintesc numai doctrina privind energiile dumnezeieşti necreate care este acceptată numai de Biserica Răsăriteană şi care fundamentează icircmpărtăşirea reală a omului de Dumnezeu Este suficient să amintim că icircn centrul vieŃii Bisericii şi a creştinului ortodox se află Dumnezeiasca Icircmpărtăşire Sfacircnta Euharistie Iar cel mai complet discurs al Macircntuitorului Hristos pe această temă este prezentat de Sfacircntul Evanghelist Ioan icircn capitolul al şaselea al Evangheliei sale

23 Evanghelia după Ioan şi Evangheliile Sinoptice 231 Evanghelia după Ioan ndash gen literar comun cu Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan este ca şi celelalte trei Evanghelii canonice o Evanghelie adică este fidelă icircn mare genului literar unic pe care-l reprezintă Evangheliile Şi Sf Ev Ioan scrie o Evanghelie icircn icircnŃelesul celor trei Evanghelii sinoptice prezentacircnd iconomia dumnezeiască lucrată prin Fiul icircncepacircnd cu momentul pregătirii venirii Acestuia prin Sfacircntul Ioan Botezătorul şi sfacircrşind cu Icircnvierea Evanghelia după Ioan la fel ca şi celelalte trei Evanghelii (Matei Marcu Luca) prezintă aceleaşi teme fundamentale ale credinŃei şi predicii Bisericii primare

86

1 Veacul cel vechi a trecut şi s-au ivit zorile unui veac nou ale veacului ce va să vină veacul eshatologic

2 ProfeŃiile vechi-testamentare şi istoria vechi-testamentară s-au icircmplinit icircn Persoana lui Iisus Domnul

3 Mesia Cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales a venit icircn Persoana lui Iisus născut din sămacircnŃa lui David a icircnvăŃat lumea icircnvăŃătura cea nouă a săvacircrşit semne şi minuni a fost dat morŃii a fost icircngropat a icircnviat şi cheamă la pocăinŃă pe toŃi oamenii prin Biserica Sa

4 Icircnceperea activităŃii publice a lui Iisus se petrece icircn stracircnsă legătură cu activitatea Sfacircntului Ioan Botezătorul şi după Botezul lui Iisus de către Sf Ioan

5 Iisus şi-a ales doisprezece ucenici pentru ca prin ei să se continue lucrarea dumnezeiască icircn lume şi icircn istorie

6 Atitudinea critică la adresa iudaismului contemporan lui Iisus 7 Iisus este prezentat ca stăpacircn al Sacircmbetei adică deasupra Legii 8 Cele patru sunt unitare icircn ceea ce priveşte icircnŃelegerea şi erminia vieŃii şi morŃii lui

Iisus Hristos precum şi icircn ceea ce priveşte sensul profund al icircnvăŃăturii lui Iisus despre Dumnezeu Tatăl despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni despre icircncrederea pe care o datorează omului lui Dumnezeu despre sensul crucii icircn viaŃa oamenilor despre botez şi naşterea din nou despre Dumnezeiasca Euharistie şi despre participarea oamenilor la moartea şi Icircnvierea lui Iisus despre rolul Sfacircntului Duh icircn Biserică despre biruinŃa definitivă asupra lui Satan prin venirea lui Iisus despre cea de a doua venire şi despre judecata ce va să vină

bdquoTrebuie să avem icircn vedere această unitate a predicii Bisericii primare şi a celor patru Evanghelii icircn punctele ei fundamentale despre macircntuirea icircn Hristos icircnainte de a trece la prezentarea şi analizarea deosebirilor dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinopticerdquo (Savvas Agouridis op cit) 232 Material comun cu Evangheliile Sinoptice icircn Evanghelia după Ioan Dintre evenimentele din viaŃa Macircntuitorului Iisus Hristos prezentate de Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan consemnează numai pe cele de mai jos De observat că secŃiunea comună cea mai extinsă este cea care priveşte istoria patimilor Macircntuitorului Explicabil deoarece acest capitol este capital icircn iconomia Evangheliei ca atare

1 Istorisirea Patimilor (cap 18-19) (Matei cap 26-27 Marcu cap 14-15 Luca cap 22-23)

2 Alungarea vacircnzătorilor din Templu (213-16) (Matei 2112-17 Marcu 11 15-17 Luca 1945-46)

3 IcircnmulŃirea pacircinilor (62-13) (Matei 1413-21 Marcu 630-44 Luca 910-17) 4 Mersul pe mare (6 16-21) (Matei 1422-27 Marcu 645-52) 5 Ungerea cu mir (121-8) (Matei 266-13 Marcu 14 3-9 Luca 736-38) 6 Intrarea triumfală icircn Ierusalim (1212-16) (Matei 211-11 Marcu 111-11 Luca

1928-40)

87

233 Deosebirile dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan se deosebeşte de Evangheliile sinoptice icircn multe direcŃii de fond

1 Sunt deosebiri importante icircn ceea ce priveşte selecŃia materialului privind viaŃa şi icircnvăŃătura Macircntuitorului

2 Sunt deosebiri importante aşa cum vom vedea şi icircn ceea ce priveşte forma de prezentare a materialului evanghelic

3 Sunt deosebiri importante şi icircn ceea ce priveşte contextul semantic al noŃiunilor şi al imaginilor teologice principale

Iată principalele diferenŃe 1 Evanghelia după Ioan consemnează numai 2 din aproximativ 30 de minuni

săvacircrşite de Macircntuitorul Hristos şi consemnate de Evangheliile sinoptice a IcircnmulŃirea pacircinilor b Mersul pe mare

2 Evanghelia după Ioan consemnează cinci minuni care nu sunt consemnate icircn Evangheliile sinoptice

a Transformarea apei icircn vin la Nunta din Cana (21-11) b Vindecarea fiului slujitorului regesc (446-54) c Vindecarea paraliticului din Ierusalim (51-15) d Vindecarea orbului din naştere (91-41) e Icircnvierea lui Lazăr (111-57)

De semnalat faptul că Evanghelia după Ioan nu consemnează nici o vindecare de demonizaŃi 3 Icircn Evanghelia după Ioan nu găsim nici una din cele aproximativ 50 de

parabole pe care le icircntacirclnim icircn Evangheliile sinoptice Există trei discursuri care folosesc parabola două se referă la Iisus ca Păstorul cel bun (cap 10) şi una la Iisus ca viŃa cea adevărată (cap 15)

4 Evanghelia după Ioan ne prezintă o selecŃie limitată ndash comparativ cu Evangheliile sinoptice ndash a evenimentelor istorice Momentele reŃinute din viaŃa Macircntuitorului sunt selectate icircn funcŃie de un discurs teologic coerent De altfel acestea sunt stracircns legate de cuvacircntările Macircntuitorului arătacircnd că Sfacircntul Evanghelist Ioan selectează respectivele evenimente pentru a le folosi drept cadru pentru consemnarea unor cuvinte lungi şi complexe ale Macircntuitorului Evenimentele consemnate ca şi cuvintele au menirea de a arăta sensul misiunii lui Iisus

5 Există diferenŃe icircn ceea ce priveşte cadrul geografic şi cronologic icircn care se desfăşoară activitatea publică a Macircntuitorului

a Evangheliile sinoptice consemnează o lungă perioadă de activitate icircn Galileea urmată de o călătorie spre Iudeea mai lungă sau mai scurtă ca timp şi o scurtă şedere la Ierusalim care sfacircrşeşte cu Patimile şi răstignirea Evanghelia după Ioan consemnează activitatea din Iudeea şi mai ales din Ierusalim (119-51 213-336 51-47 14 1-2031) Aceasta consemnează mai multe participări ale lui Iisus la Paştile Iudeilor (213 51 64 1155) ndash deci cel puŃin patru călătorii la Ierusalim ndash icircn timp ce Evangheliile sinoptice vorbesc numai despre o călătorie la Ierusalim

88

b Activitatea publică pare a se desfăşura icircn Evanghelia după Ioan pe parcursul a 2-3 ani iar icircn Evangheliile sinoptice pe parcursul unui an

6 Icircn Evanghelia după Ioan Iisus nu mai este prezentat cu un icircnvăŃător de lege Icircn Evangheliile sinoptice Iisus este prezentat icircnvăŃacircnd asemenea marilor icircnvăŃători de lege iudei temele fiind icircn mare aceleaşi perspectiva religioasă asupra problemelor morale şi sociale Icircn Evanghelia după Ioan Tema principală a cuvacircntărilor sale este credinŃa sau necredinŃa icircn Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl icircn lume ca lumea să aibă viaŃă prin El Icircn Evangheliile sinoptice icircnvăŃătura Macircntuitorului are un caracter viu popular plină de elemente icircmprumutate din viaŃa de zi cu zi icircn timp ce icircn Evanghelia după Ioan icircnvăŃătura lui Iisus are un caracter oficial abstract solemn şi uneori chiar liturgic bdquoCacircnd citeşti Evanghelia a patra după ce ai citit pe primele trei ai impresia că părăseşti colinele şi pieŃele publice icircn care Iisus icircnvăŃa mulŃimea discuta cu cărturarii fariseii sau alte categorii sociale răspundea la icircntrebările acestora sau icirci mustra pentru a pătrunde icircntr-un templu măreŃ şi impunător unde Iisus vorbeşte liniştit şi solemn credincioşilor despre dragostea lui Dumnezeu pentru lume despre credinŃa icircn Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl pentru a macircntui lumea de moarte şi pentru a-i dărui viaŃă şi despre speranŃa venirii unui Macircngacircietor etcrdquo (Agouridis)

7 Icircn Evanghelia după Ioan identitatea mesianică şi dumnezeiască a lui Iisus este proclamată icircn faŃa tuturor Icircn timp ce la sinoptici mesianitatea şi icircn general identitatea lui Iisus constituie un secret care se descoperă numai celor care bdquoau ochi de văzut şi urechi de auzitrdquo

234 Cauza deosebirilor

Aceste deosebiri dintre Evanghelia după Ioan şi celelalte trei Evanghelii au fost observate şi semnalate icircncă din primele veacuri ale Bisericii Origen răspunzacircnd lui Celsus spune că Evanghelia după Ioan vine să completeze primele trei Evanghelii prin urmare era firesc să omită multe lucruri pe care le consemnaseră acestea şi să adauge lucruri noi pe care primii nu le consemnaseră Această completare are icircn vedere şi perspectiva teologică La fel Eusebiu al Cezareei şi Epifanie al Ciprului Sf Evanghelist Ioan a scris avacircnd icircn vedere evident existenŃa Evangheliilor sinoptice

Clement Alexandrinul numeşte Evanghelia după Ioan bdquoduhovniceascărdquo (πνευmicroατικόν) iar Evangheliile sinoptice le caracterizează drept bdquotrupeştirdquo (σωmicroατικά) icircnŃelegacircnd desigur diferenŃa de perspectivă sinopticii oprindu-se la istorie iar Ioan ducacircnd lucrurile dincolo de istorie

Biserica primară a semnalat existenŃa deosebirilor icircn ceea ce priveşte parte istorică dar a consemnat şi punctat totdeauna unitatea conŃinutului teologic al celor patru Evanghelii Evanghelistul Ioan este chemat să exprime aceeaşi kerigmă dar icircntr-o atmosferă spirituală şi culturală deosebită de cea presupusă de Evangheliile sinoptice şi icircntr-un limbaj potrivit nevoilor contextului său

89

3 Limba şi stilul Evangheliei după Ioan

31 Argument Problema stilului şi a vocabularului cărŃilor NT este una importantă dincolo de

implicaŃiile pe care stilul şi limba unei opere literare le au icircn icircnŃelegerea corectă a operei respective Este vorba de sublinierea faptului că scrierile NT sunt icircn chip desăvacircrşit bdquoomeneştirdquo aşa cum sunt icircn egală măsură icircn chip desăvacircrşit bdquodumnezeieştirdquo Cele două caracteristici nu se exclud una pe cealaltă ci dimpotrivă se susŃin O carte biblică nu este mai puŃin dumnezeiască icircntrucacirct se demonstrează caracterul ei omenesc şi nici mai puŃin omenească icircntrucacirct se demonstrează caracterul ei dumnezeiesc Se verifică şi icircn cazul Dumnezeieştilor Scripturi a Cuvacircntului lui Dumnezeu icircntrupat icircn cuvacircnt omenesc adevărul fundamental conform căruia icircn Hristos coexistă firea dumnezeiască şi firea omenească unite icircn chip neamestecat şi nedespărŃit Domnul nostru Iisus Hristos fiind bdquoDumnezeu adevărat şi om adevăratrdquo Consider că icircn vremea noastră este necesar odată icircn plus studiul şi evidenŃierea naturii şi caracteristicilor omeneşti ale lucrurilor bisericeşti icircntrucacirct de veacuri bune Răsăritul Ortodox pare a fi alunecat spre un dochetism teologic destul de păgubos

Vom trata mai pe larg această temă icircn cazul Evangheliei după Ioan deoarece este un capitol icircn care aceasta se deosebeşte de Evangheliile sinoptice O primă observaŃie este aceea că la acest capitol Evanghelia după Ioan se particularizează icircn contextul general al cărŃilor nou-testamentare Sfacircntul Ioan Evanghelistul fiind foarte personal la nivelul limbajului şi al stilului scripturii sale bdquoEvanghelia după Ioan comportă trăsături stilistice importante pe care cititorul trebuie să le cunoască de la icircnceputhellip Este o Evanghelie icircn care stilul şi teologia sunt stracircns legaterdquo24

32 Vocabularul Evangheliei după Ioan Vocabularul Evangheliei după Ioan este relativ sărac dacă este evaluat la

nivel cantitativ adică al sumei de cuvinte folosite de Ioan comparativ cu ceilalŃi evanghelişti

Ioan 1011 cuvinte Matei 1691 cuvinte Marcu 1345 cuvinte Luca 2055 cuvinte Deosebirile sunt evidente Luca posesorul celui mai dezvoltat vocabular dintre

SfinŃii Evanghelişti foloseşte icircn Evanghelia sa un număr dublu de cuvinte faŃă de Ioan Chiar şi Marcu cea mai scurtă şi mai puŃin dezvoltată teologic Evanghelie icircl depăşeşte pe Ioan

Dar icircn acelaşi timp vocabularul Evangheliei după Ioan este unul bogat poate cel mai bogat dacă Ńinem seamă de frecvenŃa noŃiunilor sau conceptelor teologice fundamentale Vocabularul Evangheliei după Ioan este restracircns dar foarte concentrat alcătuit din noŃiuni importante Sfacircntul Evanghelist Ioan are evident o vocaŃie a esenŃialului25 reducacircndu-şi discursul la temele fundamentale acest lucru fiind vizibil şi

24 R Brown op cit p 376 25 laquo Icircn ciuda sărăciei relative a limbajului Ioan este un mare scriitor care ştie să-şi concetreze atenŃia asupra esenŃialului raquo (AJ Festugiere Observations stylistique sur lrsquoeacutevangile de Saint Jean Paris 1974)

90

la nivelul vocabularului Iată un tabel comparativ al frecvenŃei folosirii cacirctorva din aceste cuvinte ilustrativ din acest punct de vedere

NoŃiuni importante Matei Marcu Luca Ioan αγάπη αγαπάω ndash a iubi iubire 9 6 14 44 αλήθεια αληθής αληθινός - adevăr 2 4 4 46 γινώσκειν ndasha cunoaşte 20 13 28 57 ειmicroί ndash a fi 14 4 16 54 ζωή - viaŃă 7 4 5 35 κόσmicroος - lume 8 2 3 78 φώς - lumină 7 1 7 23 microαρτυρείν microαρτυρία - a da mărturie 4 6 5 47 πατήρ - Tatăl (Dumnezeu) 45 4 17 118 microένειν - a rămacircne 3 2 7 40 Ιουδαίοι - Iudei 5 6 5 6726

Vocabularul Evangheliei după Ioan este considerat mai puŃin concret şi pitoresc decacirct vocabularul lui Marcu şi mai puŃin literar decacirct vocabularul lui Luca Faptul că Ioan foloseşte puŃine verbe compuse spre deosebire de Luca este un argument icircn acest sens Nu este un limbaj comun din moment ce avem o frecvenŃă mare a unor noŃiuni importante ceea ce trimite la o originalitate evidentă a gacircndiri autorului

Trebuie semnalat şi faptul că diferenŃa la nivelul limbajului constă şi icircn faptul că termeni importanŃi icircn vocabularul sinopticilor lipsesc cu desăvacircrşire din vocabularul Sfacircntului Evanghelist Ioan Iată cacircteva exemple ευαγγελίζω ndash a binevesti κηρύσσω ndash a propovădui microετανοέω microετάνοια ndash a se pocăi pocăinŃă παραβολή - parabolă προσεύχεοmicroαι προσευχή ndasha mă ruga rugăciune δίκαιος - drept δύναmicroις - putere ελεείν a milui τελώνης- vameş Iar unii sunt foarte puŃin folosiŃi βασιλεία ndash icircmpărăŃie (5) δαιmicroόνιον ndash demon (6) λαός - popor (3)

Vocabularul Evangheliei după Ioan este foarte apropiat de cel al Septuagintei Numai 24 de cuvinte din vocabularul Sfacircntului Ioan nu sunt atestate icircn vocabularul Septuagintei Cacirct priveşte operele care ni s-au păstrat de la Iosif Flaviu (AntichităŃile iudaice şi Războiul iudaic) acestea au 85 din vocabular comun cu Evanghelia după Ioan Iar Filon din Alexandria aproximativ 65

S-a scris foarte mult pe eventuala relaŃie dintre Evanghelia a patra şi textele de la Qumran O serie de expresii ioaneice sunt icircntacirclnite icircn frazeologia qumraniană (vezi lista completă la Schnackenburg Das Johannesevangelium t1 p91)

Ποιείν την αλήθειαν ndash a face adevărul (Ioan 321 ndash 1 QS I5) Η οργή του Θεού microένει επrsquoαυτό ndash macircnia lui Dumnezeu rămacircne peste el (Ioan 336 1QS IV12 Μαρτυρείν την αλήτειαν ndash a da mărturie de adevăr (Ioan 533 1837 1QS VIII 6) Περιπατήσει εν τη σκοτία ndash a umbla icircntru icircntuneric (Ioan 812 1235 1QS III 21) Το φώς της ζωής ndash lumina vieŃii (Ioan 812 1 QS III7) Το πνεύmicroα της αληθείας ndash duhul adevărului (Ioan 1417 1 QS IV21) Ο υιός της απολείας ndash fiul pierzării (Ioan 1712 CDC VI15)

26 Vezi o listă completă la CK Barrett op cit pag 5

91

33Stilul Stilul lui Ioan este atacirct de personal icircncacirct nimeni nu poate confunda un pasaj din

Evanghelia după Ioan cu locurile paralele din Evangheliile sinoptice Cacirct priveşte stilul vom consemna folosirea excesivă (de aproximativ 200 de ori) a

particulei ou=n ou=n ou=n ou=n - deci aşadar folosită corect de cele mai multe ori indicacircnd consecinŃa şi pentru a puncta relatarea (atuncihellip) Originalitatea indiscutabilă a Sfacircntului Evanghelist Ioan ca autor este confirmată de frecvenŃa unor expresii care conferă o unitate stilistică evidentă Evangheliei

Ioan Epistole Sinoptici Apocalipsa Ούν - deci 200 0 8 0 Εάν microη τις ndash dacă cineva nu 24 4 19 2 Απεκρίθη καί είπεν ndash a răspuns şi a zis 33 0 2 0 Σίmicroων Πέτρος ndash Simon Petru 17 0 0 2 Μαρτυρείν περί τινός ndash A mărturisi despre cineva 17 2 0 0 Αmicroήν αmicroήν ndash amin amin 25 0 0 0 Υπάγω ndash a merge icircnapoi 17 0 1 0 Πιστεύω είς τίνα ndash a crede icircn cineva 36 3 8 0

334 Forma poetică

bdquoIcircn cacircteva pasaje din Evanghelia după Ioan mulŃi exegeŃi recunosc un stil poetic formal mergacircnd pacircnă la strofe cum este Prologul sau poate Ioan 17hellip Este vorba despre un stil solemn unic pe care unii icircl numesc semi-poetichellip Nu este vorba nici de paralelismul versurilor obişnuit icircn VT nici de rimă ci de ritmhellip Faptul că Iisus vorbeşte cu mai multă solemnitate icircn Evanghelia după Ioan decacirct la sinoptici este evident O explicaŃie posibilă se sprijină pe VT discursul dumnezeiesc este poetic diferit de cel uman care este mai prozaic La Ioan Iisus vine de la Dumnezeu şi este firesc ca vorbele lui să fie mai solemne şi mai sacrerdquo27

335 Incomprehensiunea

Incomprehensiunea este reŃinută de specialişti ca făcacircnd parte din stilul literar al Evangheliei după Ioan şi caracterizată ca tehnică literară asumată Icircn numeroasele dialoguri ale lui Iisus cu contemporanii Săi Ioan subliniază incapacitatea interlocutorilor de a icircnŃelege limbajul lui Iisus şi blocarea lor icircn sensul material exterior al limbajului fapt care-i dă prilejul Macircntuitorului să dezvolte icircn discursuri foarte elaborate adevăratul sens al celor spuse Icircn 11 (unsprezece) cazuri neputinŃa interlocutorilor de a icircnŃelege este pusă icircn evidenŃă de o manieră aproape identică urmacircnd schema

1 O afirmaŃie a lui Iisus generează nedumerirea interlocutorilor 2 Eşecul de a icircnŃelege se datorează faptului că interlocutorii se limitează la sensul

material 3 Iisus repetă afirmaŃia sau expresia iniŃială

27 R Brown op cit p376

92

4 Explicarea suplimentară de către Iisus A se vedea Ioan 219-22 (bdquoDăracircmaŃi templul acesta şi icircn trei zile icircl voi zidirdquo) 33-6

(bdquoDe nu se va naşte cineva de sus nu va putea să vadă icircmpărăŃia lui Dumnezeurdquo) 410 (bdquohelliptu ai fi cerut de la El şi Ńi-ar fi dat apă viehelliprdquo) (Vezi şi 626-27 641 733-36 821 833-35 1111-13)

336 Incluziunea

Evanghelia după Ioan are o structură elaborată care se realizează prin bdquointermediul unor tehnicirdquo28 Ioan foloseşte de exemplu incluziunea tehnica prin care un detaliu menŃionat la sfacircrşitul unei secŃiuni corespunde cu un detaliu menŃionat la icircnceputul respectivei secŃiuni Incluziuni mari sunt socotite 11 2028 1281040 Incluziuni mici 119128 211454 92-3941 1141140

337 NaraŃiunea şi discursul

Două sunt componentele importante specifice compoziŃiei ioaneice naraŃiunea şi discursul Istorisirile sunt unele de o mare sobrietate (Nunta din Cana Alungarea vacircnzătorilor din templu) altele sunt comparate cu veritabile drame - aici este originalitatea lui Ioan ndash (Convorbirea cu samarineanca Vindecarea orbului din naştere Icircnvierea lui Lazăr Iisus icircn faŃa lui Pilat) Ioan deŃine arta de a face personajele sale să vorbească de a dispune subiectul icircn scene succesive (icircn sens teatral) de a menŃine interesul cititorului pacircnă la capăt Discursurile sunt foarte extinse complexe şi prezintă un caracter strofic R Bultmann a icircncercat aşezarea icircn strofe a unor discursuri din Evanghelia după Ioan Totuşi grija pentru dezvoltarea teologică primează icircn faŃa legilor stilistice

4 Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan 31 Ordinea capitolelor 456 Unii exegeŃi au avansat ipoteza că actuala ordine a capitolelor 456 ar fi

nejustificată dat fiind că la sfacircrşitul cap 4 acŃiunea se desfăşoară icircn Galileea apoi cap 5 la Ierusalim şi cap 6 din nou icircn Galileea Se crede că ordinea iniŃială ar fi fost 465 deşi nici un manuscris nu confirmă o astfel de ordine R Brown nu este de acord cu această reaşezare socotind că deşi rezolvă problema geografică ea complică şi mai mult coerenŃa discursului icircn continuare icircntre cap 5 şi 7

32 Capitolul 21 Evanghelia după Ioan pare a se icircncheia la sfacircrşitul cap 20

unde citim Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus icircnaintea ucenicilor Săi care nu sunt scrise icircn cartea

aceasta Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui(2030-31) ExistenŃa unui nou capitol lasă să se icircnŃeleagă faptul că fie autorul icircnsuşi fie un altcineva a adăugat ulterior ceea ce formează acum cap 21

28 R Brown op cit p 380

93

5 Autorul Evangheliei a patra TradiŃia Bisericii icircncă din secolul al II-lea icircl prezintă pe Sfacircntul Ioan Apostolul

Macircntuitorului ca autor al celei de a patra Evanghelii Irineu şi Clement Alexandrinul (citaŃi de Eusebiu de Cezareea Ist Bis III 39) bdquoIoan ucenicul Domnului a scris Evanghelia pe cacircnd se afla la Efes icircn Asiardquo Irineu icircl cunoscuse pe Sfacircntul Policarp episcop de Smirna care icircl cunoscuse pe Sfacircntul Ioan

Este vorba aşadar de Ioan fiul lui Zevedei icircmpreună cu Iacob Cei doi fraŃi urmează ocupaŃia tatălui lor aceea de pescar pe Marea Galileei Se alătură amacircndoi Macircntuitorului (Ioan 137) Face parte din grupul celor trei apostoli care icircl icircnsoŃesc pe Iisus Hristos icircn cacircteva icircmprejurări speciale (Petru Ioan Iacob) minunea Icircnvierii fiicei lui Iair (Marcu 537 Luca 851) Schimbarea la faŃă (Matei 17 Marcu 9 Luca 9) Rugăciunea din Ghetsimani (Matei 2637 Marcu 1433) Este ucenicul iubit al Domnului cel care la Cina cea de taină stă cu capul pe pieptul Macircntuitorului (Ioan 1325) Ioan icircl icircnsoŃeşte pe Iisus la palatul arhiereilor Ana şi Caiafa (Ioan 1815-16) Este martor la răstignirea Macircntuitorului şi ia icircn grijă pe mama Acestuia (Ioan 19 27) După Icircnviere aleargă icircmpreună cu Petru la mormacircnt (Ioan 202-9) şi se icircncredinŃează de Icircnvierea Domnului (Ioan 208-9) După pogoracircrea Duhului Sfacircnt este prezent icircmpreună cu Petru la templu unde vindecă un olog (Fapte 31) apoi este icircnchis (Fapte 43) Este prezent la Sinodul de la Ierusalim fiind socotit unul din stacirclpii Bisericii icircmpreună cu Petru şi Iacob ruda Domnului (Gal 29) După informaŃiile Sfacircntului Ignatie al Antiohiei Sfacircntului Policarp al Smirnei şi Papias Sfacircntul Ioan Evanghelistul se stabileşte icircn Efes este exilat icircn Patmos icircn timpul lui DomiŃian dar moare la Efes

Argumente interne c Autorul se prezintă ca martor ocular al vieŃii Macircntuitorului Hristos şi

cunoscător al unor amănunte la care n-ar fi avut acces decacirct un astfel de martor ora la care s-au petrecut unele evenimente (139 ndash bdquoşi era ca la ceasul al zeceleahelliprdquo) numărul exact al unor obiecte (46 ndash bdquoşi erau acolo şase vase de piatrăhelliprdquo 69 ndash bdquocinci pacircini de orz şi doi peştirdquo 440 ndash bdquoşi a rămas acolo două zilerdquo) Sunt amănunte care arată că autorul făcea parte din cercul apropiat de ucenici ai Macircntuitorului

d Autorul pare să trimită la propria-i persoană folosind expresia bdquoucenicul pe care-l iubea Iisusrdquo (o maqhthj evkeinoj o]n hvgapa o VIhsouj - 1323 1926 203 2023 217) sau bdquocelălalt ucenicrdquo (o alloj maqhthj ndash 1815 20 2348)

e Icircntreaga Evanghelie trimite la o autoritate deosebită pe care autorul o are icircn Biserică autoritate de care se bucura Sfacircntul Ioan icircn Biserica Efesului

Cercetarea biblică a avansat şi ipoteza scrierii Evangheliei a patra sau mai exact a redactării acesteia de către ucenicii Sfacircntului Evanghelist Se vorbeşte de o bdquoşcoală a lui Ioanrdquo sau de Biserica lui din sacircnul căreia ar fi ieşit redactarea finală a Evangheliei Dar această ipoteză nu are suficientă susŃinere

94

6 Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra Ca timp al scrierii Evangheliei a patra este acceptat sfacircrşitul secolului icircntacirci Icircntreaga tradiŃie bisericească este de acord cu această datare ca şi cu localizarea scrierii la Efes unde Sfacircntul Evanghelist Ioan a activat icircn ultimii ani de viaŃă 7 Planul Evangheliei după Ioan

71 Argument Problema planului Evangheliei a patra este una dificilă Se pune icircntrebarea dacă

Sfacircntul Evanghelist Ioan a avut icircn vedere cu adevărat un plan anume icircnainte de a purcede la redactarea Evangheliei sale şi mai ales cacirct de elaborat a fost acesta Este greu să respingem ideea existenŃei unui plan iniŃial din moment ce există un icircnceput şi un final precum şi o anume dezvoltare a conŃinutului Cacirct priveşte identificarea planului au fost date de exegeŃi mai multe răspunsuri

Icircntre comentatorii moderni 72 C K Barrett renunŃă la ideea de a icircmpărŃi Evanghelia după Ioan după un

plan anume El icircmparte icircntreaga Evanghelie icircn 44 de pericope sau unităŃi textuale logice 73 R Bultmann propune următorul plan

1 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus ndash cap 1 2 Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti icircn faŃa lumii ndash cap 2-12 3 Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti către ucenici sau icircn faŃa comunităŃii ndash cap 13-20 4 Anexă ndash cap 21

74 P Trembelas

1 Prologul Cuvacircntul lui Dumnezeu ndash 11-18 2 Primele manifestări ale Cuvacircntului icircntrupat Naşterea credinŃei şi primele semne ale necredinŃei ndash 119 ndash 454 3 Creşterea necredinŃei icircn Israel 51-1250 4 Creşterea credinŃei icircn racircndul ucenicilor ndash 131-1726 5 Patimile Macircntuitorului 181-1942 6 Icircnvierea Macircntuitorului ndash 201-20 7 Anexă Arătări ale Macircntuitorului Hristos icircnviat la Marea Tiberiadei ndash 211-25

75 Traducerea Ecumenică a Bibliei (TOB) Luacircnd icircn discuŃie problema foarte complexă a planului Evangheliei a patra autorii

acestei traduceri fac referire la diferitele icircncercări icircn acest sens ajungacircnd la următoarea concluzie bdquoIcircn ceea ce ne priveşte ne mulŃumim a vedea icircn Evanghelia a patra o succesiune de episoade construite fără rigoare dar totuşi icircn funcŃie de o anume evoluŃie a confruntării dintre Iisus şi lume pe de o parte şi icircn funcŃie de unele progrese icircn ceea ce

95

priveşte cunoaşterea lui Iisus de către credincioşi pe de altă parte Acest lucru petrecacircndu-se mai icircntacirci icircn Galileea apoi şi mai ales icircn Ierusalimrdquo

76 Biblia de la Ierusalim bdquoEste destul de dificil să descoperim un plan precis potrivit căruia Sfacircntul Ioan a

dorit să expună taina lui Hristoshellip Au fost propuse multe soluŃii de a icircmpărŃi Evanghelia a patra Toate conŃin o parte de adevăr dar păcătuiesc adesea printr-un exces de sistematizare Cel mai bine este să ne lăsăm ghidaŃi de indicaŃiile pe care ni le oferă Evanghelia icircnsăşi Este clar pe de o parte că se insistă asupra importanŃei sărbătorilor liturgice iudaice ca jaloane ale istorisirii de trei ori Paştele iudaic (213 64 1155) o sărbătoare neidentificată (51) sărbătoarea corturilor (72) şi a icircnnoirii Templului (1022) Pe de altă parte icircn mai multe icircmprejurări Evanghelia se referă la numărul zilelor pentru a icircmpărŃi relatarea despre viaŃa lui Iisus icircn perioade bine determinate prima săptămacircnă a activităŃii (119-211) Săptămacircna Sărbătorii Corturilor (h` e`orth twn VIoudaiwn h` skhnophgiaAring 7214) Săptămacircna Patimilor (12112 193142)rdquo łinacircnd cont de cele de mai sus Biblia de la Ierusalim propune următorul plan

A Prologul (11-18) B Slujirea sau lucrarea lui Hristos (119 ndash 1220)

1 Vestirea noii iconomii dumnezeieşti (119 ndash 454) Săptămacircna inaugurală evenimentele care gravitează icircn jurul primului Paşte

2 A doua sărbătoare o zi de Sabat la Ierusalim prima icircmpotrivire la noua revelaŃie (51-47)

3 Al doilea Paşte Icircn Galileea o nouă icircmpotrivire la descoperirea dumnezeirii lui Hristos (61-17)

4 Sărbătoarea Corturilor marea descoperire sau revelaŃie mesianică şi respingerea categorică a acesteia (71-1021)

5 Sărbătoarea icircnnoirii Templului hotăracircrea de a-l omoricirc pe Iisus (1022-1154)

6 Sfacircrşitul activităŃii publice a lui Iisus şi preliminariile ultimului Paşte (1155- 1250)

C Timpul lui Iisus Paştele Mielului lui Dumnezeu (131-2031) 1 Ultima cină a lui Iisus cu ucenicii ndash Cina cea de taină (131-1726) 2 Patimile Macircntuitorului Hristos (cap18-19) 3 Icircnvierea Macircntuitorului şi fericirea credinŃei (201-29) 4 Prima concluzie a Evangheliei 2030hellip

D Epilogul (211-25) Vestirea vieŃii Bisericii şi aşteptarea celei de a doua venirii a lui Iisus

Ideea care se degajă din acest plan Iisus pune sfacircrşit instituŃiilor iudaice icircmplinindu-le

77 The Interpreterrsquos Commentary Distinge o metodă asimilabilă expunerii icircn spirală cuvinte şi expresii prezentate

icircn prolog sunt ulterior reluate şi dezvoltate icircn noi contexte şi propune următorul plan 1 Cap1 ndash icircn care sunt prezentate toate titlurile lui Iisus şi icircnŃelesurile

acestora folosite apoi icircn toată Evanghelia 2 Cap 2-11 Istorisirea unei serii de evenimente bdquosemnerdquo (σηmicroεία) fiecare

icircn parte şi toate la un loc trimiŃacircnd spre moarte-icircnviere tema celorlalte

96

capitole Prezentarea respectivelor evenimente este asociată cu consemnarea unor discursuri importante ale Macircntuitorului Hristos şi a unor controverse referitoare la adevărata natură a revelaŃiei lui Hristos

3 Cap 12-20 Istorisirea Patimilor şi a Icircnvierii incluzacircnd o lungă cuvacircntare a lui Iisus Hristos către ucenicii săi şi o rugăciune finală la Cina cea de taină

4 Cap 21 Epilog 78 CH Dodd

Exegetul englez autor al unui comentariu clasic la Evanghelia după Ioan pleacă de la constatarea că Evanghelia după Ioan este evident icircmpărŃită icircn două părŃi mari graniŃa fiind sfacircrşitul cap 12

A Prologul (cap 1) B Cartea Semnelor (cap2-12) C Cartea Patimilor (cap13-20)

Partea a doua - Cartea semnelor ndash corespunde relatării activităŃii Macircntuitorului Hristos de către celelalte Evanghelii Felul icircn care icircnŃelege Ioan această activitate este exprimată icircn 1237 (deşi Iisus a făcut atacirctea minuni (semne) icircnaintea contemporanilor săi ei tot nu cred icircn El)

Cartea semnelor (sau a minunilor) se poate uşor icircmpărŃi icircn şapte capitole sau episoade fiecare dintre acestea conŃinacircnd una sau mai multe minuni sau evenimente din viaŃa lui Iisus Hristos icircnsoŃite de unul sau mai multe discursuri ale Acestuia avacircnd drept scop prezentarea sensului respectivelor evenimente

Cartea Patimilor este construită după aceeaşi metodă sau schemă Istorisirea evenimentelor (prinderea pătimirile răstignirea Icircnvierea) este alternată cu prezentarea unor cuvacircntări ale Macircntuitorului Hristos sub formă de dialoguri sau monologuri

Icircntrucacirct planul propus de CH Dodd a fost acceptat de mare parte dintre comentatorii care i-au urmat icircl prezentăm icircn detaliu

A Prologul 1 Prologul propriu-zis (11-18) 2 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus Hristos (119-51) B Cartea semnelor cap (2-12) 1 Noul icircnceput 21-445

a Minunea din Cana şi alungarea vacircnzătorilor din templu (curăŃirea templului) (21-25)

b Dialogurile lui Iisus cu Nicodim şi cu samarineanca (31-445)

2 Cuvacircntul dătător de viaŃă (446-547) a Vindecarea fiului slujitorului regesc şi a paraliticului de la scăldătoarea

Vitezda (446-516) b Cuvacircntarea despre autoritatea şi puterea Fiului lui Dumnezeu (517-47)

3 Pacircinea vieŃii (cap 6) a IcircnmulŃirea pacircinilor şi mersul pe mare (61-21) b Cuvacircntarea euharistică (622-71)

4 Lumină şi viaŃă ApariŃia şi respingerea lui Mesia (cap7-8)

97

a ApariŃia luminii icircn lume şi respingerea ei Iisus la Ierusalim de Sărbătoarea Corturilor (71-13)

b DiscuŃii cu iudeii Cuvacircntarea lui Iisus despre izvorul vieŃii şi lumina lumii (714-859)

5 Judecata săvacircrşită de lumină (91-1042) a Vindecarea orbului din naştere (91-14) b Cuvacircntarea despre Păstorul cel bun şi alte teme (101-42)

6 BiruinŃa vieŃii asupra morŃii (111-53) a Icircnvierea lui Lazăr (111-44) b Icircncercări ale arhiereilor şi ale fariseilor de a-L prinde pe Iisus (1145-57)

7 ViaŃa prin moarte Sensul Crucii (121-36) a Intrarea icircn Ierusalim (121-19) b Sensul Crucii (1220-36)

Epilog la Cartea semnelor (1237-50) C Cartea Ptimilor (cap 13-20) 1 Cuvacircntarea de rămas bun a lui Iisus Hristos către ucenicii Săi şi făgăduinŃa

Macircngacircietorului (cap 13-16) 2 Rugăciunea arhierească din Grădina Ghetsimani (cap 17) 3 Relatarea pătimirilor (cap 18-19) 4 Arătările după Icircnviere (cap 20)

Anexă Alte arătări ale lui Iisus icircnviat (cap 21)

79 Planul detaliat al Evangheliei după Ioan Prezentăm mai jos şi un plan amănunŃit al Evangheliei după Ioan 11-18 ndash Prologul Teologia Cuvacircntului şi iconomia icircntrupării

I 119-1250 ndash Descoperirea lui Iisus Hristos către lume 1 119-51 ndash Evenimentele care preced activitatea publică a Macircntuitorului

a 119-34 - Mărturia lui Ioan Botezătorul b 135-51 ndash Chemarea primilor ucenici

2 21-442 ndash Activitatea Lui Iisus icircn Galileea Ierusalim şi Samaria a 21-12 ndash prima minune (semn) Nunta din Cana b 213-25 - curăŃirea Templului din Ierusalim c 31-21 ndash icircntacirclnirea lui Iisus cu Nicodim d 322-36 ndash ultima mărturie a lui Ioan Botezătorul despre Iisus e 41-42 ndash Iisus şi femeia samarineancă

3 443-671 ndash Activitatea lui Iisus icircn Galileea Ierusalim şi Marea Galileii a 443-54 ndash Icircntoarcerea icircn Galileea şi cea de a doua minune

(semn) vindecarea fiului slujitorului regesc b 51-18 ndash Iisus la Ierusalim vindecarea slăbănogului la Vitezda c 519-29 ndash Puterea Fiului d 5 30-47 - martorii lui Iisus

98

e 61-15 ndash săturarea celor cinci mii la Marea Galileii f 616-21 ndash mersul lui Iisus pe mare g 6 22-59 ndash cuvacircntarea icircn Capernaum despre pacircinea vieŃii h 660-71 ndash cuvacircntare către ucenici pe aceeaşi temă

4 71-1039 ndash Activitatea lui Iisus la Ierusalim a 71-13 ndash plecarea din Galileea şi necredinŃa rudeniilor lui Iisus b 710-53 ndash Iisus la Ierusalim la sărbătoarea corturior mărturie

despre puterea lui icircncercare a iudeilor de a-L prinde c 81-11 ndash Iisus şi femeia adulterină d 8 12-20 ndash Iisus lumina lumii e 821-30 ndash adevărul mărturiei lui Iisus f 831-38 ndash credinŃa icircn Iisus eliberează g 839-47 ndash tatăl iudeilor necredincioşi h 848-59 ndash Iisus şi Avraam i 91-41 ndash vindecarea orbului din naştere j 101-21 ndash cuvacircntarea lui Iisus despre păstorul cel bun k 1022-39 ndash Iisus la sărbătoarea icircnnoirii Templului

5 1040-12-50 ndash Activitatea lui Iisus dincolo de Iordan şi la Ierusalim a 1040-42 ndash plecare icircn regiunea de dincolo de Iordan b 111-16 ndash moartea lui Lazăr c 1117-27 ndash Iisus icircnvierea şi viaŃa d 1128-44 ndash icircnvierea lui Lazăr e 1145-57 ndash sinedriul iudeilor icircmpotriva lui Iisus f 121-11 ndash ungerea lui Iisus icircn Betania g 1212-19 ndash Intrarea triumfală icircn Ierusalim h 1220-26 ndash Iisus şi elinii i 1227-36a ndash slăvirea lui Iisus j 1236b-50 ndash necredinŃa iudeilor şi necredinŃa icircn iisus

II 131-2155 Slava lui Iisus şi icircntoarcerea la Tatăl 1 131-38 ndash Iisus şi ucenicii Săi

a 131-20 ndash spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus b 1321-30 ndash Prevestirea trădării lui Iuda c 1331-35 ndash porunca cea nouă a iubirii d 1336-38 ndash lepădarea lui Petru

2 141-1633 ndash Cuvacircntarea de despărŃire a lui Iisus către ucenici a 141-14 ndash Iisus cale spre Tatăl b 1415-31 ndash făgăduinŃa Macircngacircietorului c 151-17 ndash Iisus viŃa cea adevărată d 1518-164 ndashura lumii e 165-15 ndash misiunea Macircngacircietorului f 1616-24 ndash tristeŃea despărŃirii şi bucuria cea din urmă g 1625-33 ndash Iisus a biruit lumea

3 171-26 ndash Rugăciunea arhierească a lui Iisus 4 181-1942 ndash Patimile şi slava lui Iisus

a 181-11 ndash trădarea şi prinderea lui Iisus b 1812-27 ndash Iisus icircn faŃa arhiereilor şi lepădarea lui Petru

99

c 1828-38 ndash Iisus icircn faŃa lui Pilat d 1839-1916 ndash condamnarea lui Iisus la moarte e 1917-27 ndash răstignirea lui Iisus f 1928-30 ndash moartea lui Iisus g 1931-37 ndash coboracircrea de pe cruce h 1938-42 ndash punerea icircn mormacircnt a lui Iisus

5 201-29 Arătările lui Iisus celui Icircnviat la Ierusalim a 201-10 ndash mormacircntul gol b 2011-18 ndash arătarea lui Iisus către Maria Magdalena c 2019-23 ndash arătarea către ucenici d 2024-29 ndash arătarea către ucenici cu Toma necredinciosul e 2030-31 ndash scopul scrierii Evangheliei

6 21 1-25 Arătările lui Iisus icircn Galileea a 21 1-14 ndash arătarea lui Iisus către ucenici la Marea Tiberiadei b 2115-19 ndash chemarea lui Petru c 21 20-23 ndash ucenicul iubit al Macircntuitorului d 2124-25 ndash Icircncheierea Evangheliei

8 Contextul (background) Evangheliei după Ioan Critica secolului al XX-lea stimulată mult de Şcoala biblică Religionsgeschichte

(Istoria religiilor) care a investit mult icircn cercetarea raportului dintre Creştinism şi celelalte religii ale vremii a fost perioada icircn care s-a depus mult efort pentru identificare mediului de origine şi de influenŃă icircn care s-a născut Evanghelia după Ioan Se ia icircn calcul cadrul istoric filosofic social şi religios pe care Evanghelia după Ioan icircl are icircn vedere şi icircn funcŃie de care icircşi adaptează limbajul pentru a face icircnŃeleasă Evanghelia lui Hristos Au fost propuse multe ipoteze Iată cacircteva dintre ele

81 Lumea elenistică Folosirea conceptului de Logos prezent şi icircn filosofia elenistică a determinat pe unii exegeŃi să creadă că Evanghelia după Ioan are icircn vedere un mediu preponderent elenistic Oarecare corespondenŃă a limbajului cu cel al lui Filon din Alexandria a condus pe alŃii să localizeze chiar geografic acest context vorbind despre elenismul alexandrin Evanghelia după Ioan ar respira atmosfera culturală elenistică din Alexandria (Holtzmann) Evanghelia după Ioan ar fi ajutat spiritul creştin să facă trecerea de la lumea iudaică la lumea greacă Problema este foarte serioasădacă Ńinem seama de faptul că Harnack vede elenizarea creştinismului ca pe o bdquocorupŃie gravă a esenŃei creştinismuluirdquo A Schweitzer (La mystique de lrsquoapocirctre Paul Paris 1962) consideră că teologia ioaneică reprezintă o formă de elenizare a misticii pauline

82 Mediul gnostic PrezenŃa antitezelor lumină-icircntuneric adevăr-minciună etc ne trimite după opinia altor exegeŃi la un mediu dualist a cărui origine gnostică ar fi indiscutabilă Folosirea excesivă a verbelor cu sensul de a trimite (πέmicroπω αποστέλλω) care corespund concepŃiei gnostice despre macircntuire ar fi un argument icircn plus (P Grelot) Această ipoteză este susŃinută icircn mod special de R Bultmann (Das Evangeliun des Johannes)

83 Iudaismul eterodox Icircmpotriva lui R Bultmann a fost O Cullmann (Le milieu johannique Paris 1976) care propune ca mediu iudaismul eterodox Tot pentru iudaism dar pentru cel vechi-testamentar pledează şi CK Barrett

100

84 CH Dodd ia icircn calcul afinităŃile Evangheliei după Ioan atacirct cu lumea greacă cacirct şi cu cea iudaică şi propune considerarea ambelor contexte sau mai curacircnd zona de icircntacirclnire a celor două lumi

9 Tematica teologică a Evangheliei după Ioan 91 Introducere Deşi mult deosebită de Evangheliile sinoptice Evanghelia după

Ioan rămacircne totuşi icircn esenŃă o Evanghelie adică este centrată pe prezentarea persoanei a vieŃii şi lucrării Macircntuitorului Hristos avacircnd drept principal scop determinarea destinatarilor la credinŃă bdquoIar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Luirdquo (2031) Sfacircntul Evanghelist Ioan pune icircnsă icircn discuŃie şi dezvoltă uneori foarte mult teme teologice fundamentale mai puŃin sau deloc prezente icircn Evangheliile sinoptice Icircn nici o altă Evanghelie ca de altfel icircn nici o altă scriere nou-testamentară nu apar atacirct de pregnant scoase icircn relief o serie de teme teologie fundamentale ale credinŃei creştine aşa cum apar la Ioan

O trecere icircn revistă a principalelor teme teologice ale Evangheliei ne va permite să icircnŃelegem din ce perspectivă abordează Sfacircntul Evanghelist Ioan istoria prezenŃei şi lucrării Macircntuitorului Hristos icircn lume precum şi conŃinutul icircnvăŃăturii Acestuia Cel care a prezentat pentru prima dată un catalog al temelor teologice centrale din Evanghelia după Ioan a fost exegetul CH Dodd Propunerea lui a fost preluată ca atare sau icircmbunătăŃită ulterior de majoritatea comentatorilor (vezi S Agouridis Barrett etc)

Dodd se opreşte la următoarele teme pe care le consideră că preocupă icircn mod special pe Sfacircntul Evanghelist Ioan

1 ViaŃa veşnică 2 Cunoaşterea lui Dumnezeu 3 Adevărul 4 CredinŃa 5 Unirea cu Dumnezeu 6 Lumină Slavă Judecată 7 Duhul Sfacircnt 8 Mesia 9 Fiul Omului 10 Fiul lui Dumnezeu 11 Logos

Ordinea din acest catalog poate fi discutată deşi ea reprezintă icircn viziunea autorului o anumită logică De exemplu poate fi răsturnată şi să se icircnceapă astfel cu titlurile hristologice aşezate de Dodd pe ultimele patru poziŃii

92 Critica propunerii lui Dodd C H Dodd lasă deoparte o temă care nouă ni

se pare centrală icircn Evanghelia după Ioan RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul Considerăm că icircn centrul discursului Sf Ioan despre Hristos şi despre icircnvăŃătura acestuia se află relaŃia Acestuia ca Fiu cu Tatăl Aceasta este tema-cadru care se regăseşte icircn toată Evanghelia şi icircn funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme Unul din obiectivele principale ale Evangheliei după Ioan fiind demonstrarea dumnezeirii Fiului recursul la relaŃia dintre Fiul şi Tatăl cu sublinierea deofiinŃimii dintre Fiul şi Tatăl este principalul argument Aceasta este după părerea noastră tema cadru icircn funcŃie de care sau pornind de la care sunt tratate şi celelalte teme enumerate de Dodd RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este propusă

101

ca paradigmă pentru relaŃia dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni icircntreolaltă RelaŃia nu este numai o chestiune de morală ci este o chestiune de viaŃă RelaŃia este modalitatea prin care viaŃa se constituie la nivelul ei superior ca iubire Motivul pentru care un teolog biblist de talia lui Dodd ignoră această temă a relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul poate fi căutat icircn perspectiva specifică teologiei scolastice de a cerceta Teologia scolastică este concentrată pe lucrul icircn sine şi mai puŃin pe relaŃia dintre lucruri Este şi motivul pentru care discursul este static şi plictisitor Dinamica se află icircn relaŃia dintre diferitele componente ale realităŃii pentru că dinamica este mişcare iar mişcare se realizează icircn relaŃie Prin relaŃia dintre Tatăl şi Fiul icircnŃelegem cum se raportează Tatăl la Fiul şi Fiul la Tatăl ce reprezintă Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl ce face Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl etc De aceea icircnainte de tratarea celorlalte teme vom icircncerca să prezentăm pe scurt relaŃia dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul icircn Evanghelia după Ioan oprindu-ne la aspectele şi semnificaŃiile principale ale acesteia

93 RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul icircn Evanghelia după Ioan

931 Tatăl şi Fiul sunt personaje principale icircn Evanghelia după Ioan Dacă prezenŃa icircn prim plan a Fiului este justificată dat fiind faptul că Evanghelia icircşi propune să prezinte tocmai persoana şi lucrarea Macircntuitorului referirile la Tatăl mult mai numeroase decacirct icircn celelalte Evanghelii au rolul de a puncta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul şi conŃinutul acesteia Evanghelia nu-şi propune să vorbească despre Dumnezeu-Tatăl ca un subiect autonom Referirile la Tatăl sunt determinate de discursul Sfacircntului Ioan despre Fiul Acest lucru atrage atenŃia oricărui cititor mai atent al Evangheliei a patra şi cu atacirct mai mult cercetătorului

a Dumnezeu Tatăl (Πατηρ) este amintit icircn Evanghelia după Ioan de 118 (Matei ndash 45 Marcu ndash 4 Luca - 17)

b De asemenea calitatea de Fiu a Macircntuitorului Hristos este prezentată de Evanghelia după Ioan icircn prim plan Apelativul de Fiu nu este statistic vorbind mai mult folosit icircn Evanghelia după Ioan ci mai mult icircn Evanghelia după Matei Sf Ev Matei foloseşte mai mult decacirct Ioan titlul hristologic de Fiu dar foarte rar icircmpreună sau cu trimitere directă la Tatăl De cele mai multe ori foloseşte sintagmele Fiul Omului Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David desigur aproape icircn toate cazurile ca titluri hristologice Sunt contexte icircn care icircl foloseşte şi icircmpreună cu Tatăl (Matei 2436 Περὶ δὲ τῆς ἡmicroέρας ἐκείνης καὶ ὥρας οὐδεὶς οἶδεν οὐδὲ οἱ ἄγγελοι τῶν οὐρανῶν οὐδὲ ὁ υἱός εἰ microὴ ὁ πατὴρ microόνος) ExplicaŃia este pe de o parte dată de faptul că Evanghelia după Matei presupune un mediu iudaic icircn care familiaritatea cu Dumnezeu era un lucru greu de admis iar pe de altă parte este evident că Matei nu-şi propune din punct de vedere teologic ceea ce-şi propune Ioan adică de a prezenta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul Şi la Ioan apar aceste titluri hristologice Fiul lui Dumnezeu 134 149 Fiul Omului 3 13 527 Tatăl şi Fiul 519 dar atenŃia aici este evident icircndreptată icircn altă direcŃie

c Cel mai important lucru icircnsă icircn acest sens este referirea directă a Macircntuitorului Hristos la Tatăl ca Fiu Icircn Evanghelia după Ioan avem cea

102

mai extinsă vorbire a Macircntuitorului Hristos despre Sine cu folosirea persoanei a I-a singular Este cunoscută repetarea frecventă a expresiei Eu sunthellip Dar aproape de fiecare dată cacircnd vorbeşte despre sine se referă şi la Tatăl Fiul simte nevoia să se prezinte şi să se definească aproape de fiecare dată prin raportare la Tatăl Este vorba despre ceea ce am putea numi conştiinŃa filiaŃiei exprimată de Macircntuitorul Hristos atacirct direct la adresa Tatălui cacirct şi icircn vorbirea către contemporanii săi Macircntuitorului Hristos vorbeşte deseori şi icircn mod clar despre Dumnezeu ca Tată al Său ConştiinŃa filiaŃiei este evidentă frecvent şi foarte clar exprimată Este evidentă aşadar dorinŃa Lui de a face cunoscută ucenicilor şi lumii această filiaŃie ca argument pentru justificarea şi legitimarea lucrurilor pe care le făcea dar mai ales pentru arătarea şi dovedirea dumnezeirii Sale

d Icircn Evanghelia după Ioan sunt redate numeroase dialoguri dintre Fiu şi Tatăl sau mai curacircnd vorbiri ale Fiului către Tatăl icircn care Macircntuitorul se adresează lui Dumnezeu cu apelativul Tată Pe Dumnezeu icircl numeşte Tată iar pe Sine icircn vorbirea directă cu Tatăl se numeşte Fiul

932 Trimiterea Fiului de către Tatăl Cacirct priveşte conŃinutul propriu-zis al relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul cel mai frecvent verb prin care această relaŃie este exprimată este a trimite Tatăl trimite (a trimis) pe Fiul Tatăl este cel care a trimis pe Fiul Fiul este trimis de Tatăl Sf Ev Ioan foloseşte acest verb de multe ori icircn comparaŃie cu ceilalŃi evanghelişti (Ioan ndash 30 Luca ndash 5 Matei ndash 4 Marcu ndash 1) De cele mai multe ori icircl foloseşte pentru a arăta că Fiu este trimis de Tatăl Verbul folosit este cel comun πέmicroπω sau ἀποστέλλω Cele două verbe sunt sinonime

Iisus vorbeşte frecvent şi insistent despre faptul că este trimis de Tatăl O face pentru a-şi icircntemeia autoritatea cu care vorbea şi făptuia Trimiterea este un concept esenŃial pentru definirea relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul Ea indică mai icircntacirci originea Fiului ndash El este trimis de la Tatăl - şi presupune transfer de autoritate sau icircmputernicire Cel trimis are mandat şi beneficiază de suportul autorităŃii celui care l-a trimis Acelaşi concept va fi icircntacirclnit şi icircn relaŃia dintre Iisus Hristos şi ucenicii Săi Ucenicii sunt trimişi de Iisus să binevestească şi să dea mărturie Icircn acelaşi timp ei sunt trimişi să făptuiască icircn numele lui Iisus Conceptul de trimitere este extrem de important pentru relaŃia dintre Tatăl şi Fiul dintre Iisus şi ucenicii Săi şi prin extrapolare dintre oameni şi Dumnezeu El este regăsit deşi foarte puŃin pus icircn evidenŃă mai ales icircn relaŃia slujitorilor lui Dumnezeu cu Dumnezeu Icircnsuşi PreoŃia Bisericii este icircntemeiată pe acest concept al trimiterii care presupune transfer de autoritate sau icircmputernicire Nu este locul aici să dezvoltăm acest aspect al temei dar el merită o atenŃie deosebită Cacircnd ai conştiinŃa că eşti trimis de cineva să faci ceva ai şi conştiinŃa că faci lucrul respectiv icircn numele celui care te-a trimis precum şi conştiinŃa esenŃial pentru conŃinutul preoŃiei că slujeşti relaŃia dintre cel care te-a trimis şai cei către care eşti trimis Pe conceptul de trimitere se icircntemeiază ceea ce numim de obicei vocaŃia preoŃească sau misionară icircn general

Macircntuitorul Iisus Hristos vorbeşte despre trimiterea Sa de către Tatăl pentru a indica originea Sa dumnezeiască dar şi pentru a icircntări cele spuse despre Tatăl Este icircndreptăŃit să vorbească despre Tatăl pentru că icircl cunoaşte căci de la El vine

103

933 Tatăl dă Fiul tot ceea ce are El

Fiul are tot ceea ce are Tatăl dar nu de la Sine ci de la Tatăl Tatăl dă Fiului tot ceea ce are El Nu-l lipseşte de nimic din ceea ce are El Iar Tatăl are şi este totul Prin urmare şi Fiul are şi este totul Numai că Fiul are pentru că primeşte de la Tatăl Deşi este evident că sunt egali sunt la fel există o specificitate a vocaŃiilor Dumnezeu Tatăl este cel care dă Fiului totul iar Fiul este cel care primeşte de la Tatăl totul Macircntuitorul Icircnsuşi subliniază acest lucru cu multă insistenŃă tot ce are El a primit de la Tatăl La fel şi Sf Ioan Evanghelistul ReŃinacircnd mărturiile Macircntuitorului Hristos icircn această direcŃie este interesat să pună icircn evidenŃă acest aspect extrem de important al relaŃiei dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul

Este folosit verb a da (δίδωmicroι) de cele mai multe ori la timpul trecut (δέδωκεν) pentru a arăta că Fiul a primit ceea ce Tatăl i-a dat deja şi darurile sunt active şi lucrătoare Sensurile verbului a da sunt multiple Nu este vorba icircntacirci de toate de a-i da un lucru ci de a-i da puterea de a face ceva Cred că o traducere fidelă icircn limba romacircnă ar fi redată de verbul a-i icircncredinŃa

934 Ascultarea Fiului faŃă de Tatăl Fiul nu face voia Sa ci voia Tatălui Fiul nu face nimic de la Sine

Fiul este icircn măsură să facă totul dar icircntrucacirct icirci este dat totul de la Tatăl Icircn principiu faptul că nu face de la Sine lucrurile ci de la Tatăl se exprimă prin aceea că Fiul niciodată nu face voia Sa ci voia Tatălui Acest lucru icircl exprimă cu claritate şi fermitate Fiul icircn repetate racircnduri Prin a face voia Tatălui Fiul se plasează icircn postura sau starea de ascultător de Tatăl Iar măsura ascultării este desăvacircrşită Ascultarea Fiului de Tatăl este o temă centrală icircn Evanghelia după Ioan şi este o componentă esenŃială şi definitorie a relaŃiei dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul ExplicaŃia o găsim icircn finalitatea iconomiei dumnezeieşti lucrată de Tatăl prin Fiul anume aceea de restaurarea a omului căzut prin neascultare Neascultarea este evident stare de rupere de icircntrerupere a relaŃiei icircn timp ce ascultarea este starea de recuperare şi de constituire a relaŃiei Iar pentru om relaŃia cu Dumnezeu este una vitală Prin urmare şi ascultarea premisă a relaŃiei este una vitală

Ioan 638 Pentru că M-am coboracirct din cer nu ca să fac voia Mea ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine

ὅτι καταβέβηκα ἀπὸ τοῦ οὐρανοῦ οὐχ ἵνα ποιῶ τὸ θέληmicroα τὸ ἐmicroὸν ἀλλὰ τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε

Ioan 434 Iisus le-a zis Macircncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvacircrşesc lucrul Lui

λέγει αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦςmiddot ἐmicroὸν βρῶmicroά ἐστιν ἵνα ποιήσω τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε καὶ τελειώσω αὐτοῦ τὸ ἔργον

Ioan 530 Eu nu pot să fac de la Mine nimic precum aud judec dar judecata Mea este dreaptă pentru că nu caut voia Mea ci voia Celui care M-a trimis

Οὐ δύναmicroαι ἐγὼ ποιεῖν ἀπ᾽ἐmicroαυτοῦ οὐδέν καθὼς ἀκούω κρίνω καὶ ἡ κρίσις ἡ ἐmicroὴ δικαία ἐστίν ὅτι οὐ ζητῶ τὸ θέληmicroα τὸ ἐmicroὸν ἀλλὰ τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε

104

94 Hristologia Evangheliei după Ioan Iisus este Mesia

941 Introducere

Ne vom limita la a prezenta hristologia Evangheliei după Ioan plecacircnd de la analiza titlurilor sau denumirilor hristologice folosite de Sf Ev Ioan Acestea sunt relevante pentru descifrarea identităŃii dar şi a lucrării Domnului nostru Iisus Hristos pentru că majoritatea titlurilor hristologice aşa cum vom vedea sunt legate de aspecte esenŃiale ale lucrării Sale

Deşi la o primă vedere s-ar părea că celelalte Evanghelii insistă mai mult asupra prezentării mesianităŃii lui Iisus icircn comparaŃie cu Evanghelia după Ioan confirmacircnd că Iisus este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales la o analiză mai atentă lucrurile nu stau tocmai aşa

Chiar din capitolul 1 icircn binecunoscutul prolog al Evangheliei a patra sunt consemnate o serie de mărturii despre Hristos care conduc la o mărturisire venită din partea Macircntuitorului Icircnsuşi Şi i-a zis Adevărat adevărat zic vouă de acum veŃi vedea cerul deschizacircndu-se şi pe icircngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coboracircndu-se peste Fiul Omului (151) Sf Evanghelist Ioan icircşi alcătuieşte icircn aşa fel acest prim capitol din Evanghelia sa icircncacirct aduce icircn discuŃie principalele titluri hristologice icircntacirclnite icircn Biserica primară

Mesia care se tacirclcuieşte Hristos (41) Cel despre care au scris Moise icircn Legea şi proorocii (145) Regele lui Israel (149) Fiul lui Dumnezeu (1 34 49) Fiul Omului (151)

Aceste titluri sunt icircntacirclnite şi pe parcursul icircntregii Evanghelii icircmpreună cu altele ca de exemplu

Sfacircntul lui Dumnezeu (669) Cel ce vine (1213)

Toate aceste titluri hristologice sunt icircntacirclnite şi icircn celelalte trei Evanghelii (Vezi Marcu 124 Luca 434 Matei 113 219 Marcu 99 Luca 719 1325) Dar icircn Evanghelia după Ioan sunt prezentate cu o anume accentuare sau subliniere ExplicaŃia acestui lucru poate fi dorinŃa Sf Evanghelist Ioan de a se ancora foarte clar şi ferm icircn credinŃa mesianică a Bisericii primare icircnainte de a trece la prezentarea Evangheliei sale care se diferenŃiază de celelalte Evanghelii prin abordarea unor aspecte sau teme noi Doreşte să convingă de faptul că Evanghelia sa este icircn deplin acord cu credinŃa Bisericii

942 Mesia Regele lui Israel O dovadă a faptului că Sf Ev Ioan doreşte să sublinieze icircn chip deosebit mesianitatea este folosirea celui mai vechi şi mai frecvent titlu hristologic Mesia Regele lui Israel Icircn timp ce la Sf Ev Matei şi Marcu titlul regele lui Israel este folosit numai peiorativ icircn deracircdere Sf Ev Ioan icircl foloseşte pozitiv ca titlu legitim al lui Hristos A se vedea mărturisirea lui Natanael Rabi Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Tu eşti regele lui Israel (149) sau aclamaŃiile mulŃimilor la Intrarea icircn Ierusalim Osana Binecuvacircntat este Cel ce vine icircntru numele Domnului Icircmpăratul lui

105

Israel(1213)29 Este semnificativ dialogul dintre Pilat şi Iisus30 icircn care Iisus nu acceptă explicit acest titlu dar nici nu-l respinge Face numai menŃiunea că IcircmpărăŃia Mea nu este din

lumea aceasta Macircntuitorul Hristos admite că este rege dar nu icircn icircnŃelesul lumesc iudaic lucru pe care-l şi explică icircn acest dialog cu Pilat IcircmpărăŃia lui Hristos icircnseamnă suveranitatea şi stăpacircnirea Adevărului pe care El icircl descoperă lumii Icircn virtutea acestei suveranităŃi Hristos cere supunere de la oameni oricine este din adevăr ascultă glasul Meu (1837) Este o evidentă polemică icircmpotriva icircnŃelesului pe care icircl dădeau iudeii titlului mesianic Regele lui Israel

Titlurile hristologice preferate de Sf Evanghelist Ioan icircn acord şi cu tradiŃia sinoptică rămacircn totuşi două Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului

943 Mielul lui Dumnezeu Un titlu hristologic căruia i s-a dat puŃină importanŃă este Mielul lui Dumnezeu Numele acesta este folosit prima dată de către Sf Ioan Botezătorul Şi privind (Ioan) pe Iisus Care trecea a zis Iată Mielul lui Dumnezeu kai evmbleyaj tw| VIhsou peripatounti legei ide o avmnoj tou qeouAring (136) Este un titlu specific şi familiar Sf Ioan Evanghelistul Icircn Noul Testament există numai alte două referiri la acest titlu icircn Fapte citacircndu-se din Isaia 537 Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta bdquoCa un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas icircnaintea celui ce-o tunde aşa nu şi-a deschis gura Sa (Fapte 832) şi icircn 1 Petru 1 18-19 Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase cu argint sau cu aur aŃi fost răscumpăraŃi din viaŃa voastră deşartă lăsată de la părinŃi ci cu scumpul Sacircnge al lui Hristos ca al unui miel nevinovat şi neprihănit

O formă diferită (to avrnion) este icircntacirclnită icircn Apocalipsă 221 Şi mi-a arătat apoi racircul şi apa vieŃii limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al MieluluihellipŞi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi icircn ea şi slugile Lui Icirci vor sluji Lui SemnificaŃia cea mai importantă legată de acest titlu hristologic este furnizată tot de raportarea la atmosfera vechi-testamentară Mielul este asociat jertfei curate Mielul este sacrificat (Apoc 5612 714) pentru răscumpărarea omului (Apoc 59) Deşi este chip al fragilităŃii şi al lipsei de rezistenŃă icircmpotrivă oricărui adversar Mielul este conducătorul sau păstorul poporului lui Dumnezeu (Apoc 717 Căci Mielul Cel ce stă icircn mijlocul tronului icirci va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieŃii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor) El stă pe Muntele Sion icircnconjurat de mai mulŃi sfinŃi (Apoc 141-5) face război icircmpotriva duşmanilor lui Dumnezeu şi-i biruieşte (Apoc1714) iar regii şi mai marii pămacircntului se ascund de macircnia Mielului (Apoc616) Asocierea puterii şi a macircniei cu imaginea Mielului este evident un paradox

29 Traducerea romacircnească foloseşte cele două soluŃii sinonime rege şi icircmpărat dar icircn textul original este acelaşi termen o basileuj tou VIsrahlAring 30 Deci Pilat a intrat iarăşi icircn pretoriu şi a chemat pe Iisus şi I-a zis Tu eşti regele iudeilor Răspuns-a Iisus De la tine icircnsuŃi zici aceasta sau alŃii Ńi-au spus-o despre Mine Pilat a răspuns Nu cumva sunt iudeu eu Poporul Tău şi arhiereii Te-au predat mie Ce ai făcut Iisus a răspuns IcircmpărăŃia Mea nu este din lumea aceasta Dacă icircmpărăŃia Mea ar fi din lumea aceasta slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor Dar acum icircmpărăŃia Mea nu este de aici Deci i-a zis Pilat Aşadar eşti Tu icircmpărat Răspuns-a Iisus Tu zici că Eu sunt icircmpărat Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit icircn lume ca să dau mărturie pentru adevăr oricine este din adevăr ascultă glasul Meu(1833-37)

106

Mielul este un simbol foarte frecvent folosit pentru Mesia Sf Ev Ioan icircl foloseşte exact cu semnificaŃia lui mesianică Mielul lui Dumnezeu este sinonim cu Mesia Acesta a găsit icircntacirci pe Simon fratele său şi i-a zis am găsit pe Mesia (care se tacirclcuieşte Hristos) (141) Sf Ev Ioan are icircn vedere fără icircndoială contextul iudaic atunci cacircnd foloseşte titlul hristologic mesianic Mielul lui Dumnezeu cu referire mai ales la Isaia cap 53 SemnificaŃia esenŃială a acestui titlu este jertfa dar şi bdquomielul pascalrdquo MenŃiunea bdquoCăci s-au făcut acestea ca să se icircmplinească Scriptura Nu I se va zdrobi nici un os (1936) trimite la mielul pascal (vezi Ieşire 1246 Să se mănacircnce icircn aceeaşi casă să nu lăsaŃi pe a doua zi carnea să nu o scoateŃi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiŃi) Un argument icircn plus pentru această erminie este faptul că Sf Ioan sincronizează data răstignirii lui Hristos cu aceea a tăierii mielului pascal la data de 14 Nissan

Icircn Evanghelia după Ioan icircntacirclnim şi alte titluri hristologice

944 Macircntuitorul lumi (o` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAring) Este un titlu folosit tot icircn contextul mesianic Iar femeii i-au zis Credem nu numai pentru cuvacircntul tău căci noi icircnşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul Macircntuitorul lumii (442) Icircn lumea păgacircnă termenul swthr este unul comun folosit şi pentru zei dar şi pentru icircmpăraŃi Icircn literatura biblică nou-testamentară este folosit de 10 ori icircn Epistolele Pastorale de 5 ori icircn 2 Petru o dată icircn Iuda şi odată icircn 1 Ioan Icircn tradiŃia sinoptică este folosit de Sf Ev Luca bdquoDumnezeu Macircntuitorul meurdquo (147) şi Hristos ca Macircntuitor (211)

945 Profetul (o` profhthjo` profhthjo` profhthjo` profhthj) este un alt titlu dat icircn Evanghelia după Ioan Macircntuitorului Hristos Deci din mulŃime auzind cuvintele acestea ziceau Cu adevărat Acesta este Proorocul (ou-toj evstin avlhqwj o profhthj) (740) Evanghelistul pare că nu-şi impropriază acest titlu Icircl citează numai ca fiind rostit de mulŃime

946 Fiul Omului (o ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpou)

Fiul Omului este titlul hristologic folosit cu multă libertate de Sf Ev Ioan pentru a-L numi pe Iisus ca de altfel şi la sinoptici Acest titlu aparŃine evident tradiŃiei evanghelice comune Şi la Ioan ca şi la sinoptici titlul este folosit de Iisus Icircnsuşi pentru a Se numi pe Sine citat de mulŃime I-a răspuns deci mulŃimea Noi am auzit din Lege că Hristosul rămacircne icircn veac şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie icircnălŃat Cine este acesta Fiul Omului (1234)

Titlul acesta este folosit icircn Evanghelia după Ioan de 13 ori iar icircn Evanghelia după Marcu de 14 ori

Icircn Vechiul Testament această expresie este folosită pentru a desemna fiinŃa umană pe om (Vezi Ps 84 Ce este omul că-Ńi aminteşti de el Sau fiul omului că-l cercetezi pe el sau Daniel 713 Am privit icircn vedenia de noapte şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a icircnaintat pacircnă la Cel vechi de zile şi a fost dus icircn faŃa Lui) Aceste două texte sunt citate icircn Noul Testament ca texte mesianice Ps 84 icircn Evrei 26-931 iar Daniel 713 icircn Marcu 14632 Sfacircntul Apostol Pavel foarte familiarizat cu

31 Iar cineva a mărturisit undeva zicacircnd Ce este omul că-l pomeneşti pe el sau fiul omului că-l cercetezi pe el L-ai micşorat pe el cu puŃin faŃă de icircngeri cu mărire şi cu cinste l-ai icircncununat şi l-ai pus peste lucrurile macircinilor Tale Toate le-ai supus sub picioarele lui Dar prin faptul că a supus lui toate (icircnŃelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus Acum icircnsă icircncă nu vedem cum că toate i-au fost supuse Ci pe

107

mentalitatea iudaică vechi testamentară referindu-se la un text icircn care este folosită expresia Fiul Omului el foloseşte simplu omul Că de vreme ce printr-un om a venit moartea tot printr-un om şi icircnvierea morŃilor (1 Cor 1521)

Fiul Omului este o expresie care indică pe om generic De aceea atunci cacircnd se referă la Iisus Hristos expresia dobacircndeşte după opinia exegetului englez CH Dodd o semnificaŃie recapitulativă incorporatoare Fiul Omul este icircn acest sens Cineva care icircncorporează icircn Sine poporul lui Dumnezeu sau umanitatea icircntreagă

Prin folosirea acestei expresii Sfacircntul Evanghelist Ioan subliniază omenitatea reală a lui Iisus Hristos indică o persoană umană reală un om adevărat care trăieşte icircntr-un timp şi icircntr-un spaŃiu anume aparŃine unui neam istoric concret Iisus fiul lui Iosif din Nazaret (145) El lucrează citeşte se bucură sau se icircntristează suferă şi moare RelaŃiile Sale cu ceilalŃi oameni sunt exprimate icircn termeni umani de dragoste icircncredere ascultare şi nu icircn limbaj simbolic (Voi Mă numiŃi pe Mine IcircnvăŃătorul şi Domnul şi bine ziceŃi căci sunt Ioan 1313) Slava Sa este transfigurarea unei existenŃe umane printr-un act suprem de jertfire de sine El icircşi dă viaŃa Sa pentru prietenii Săi (1513)

947 Fiul lui Dumnezeu

Expresia Fiul lui Dumnezeu era folosită icircn lumea antică chiar şi icircn lumea iudaică unde icircnsă totdeauna are un sens metaforic (Psalmul 27 Domnul a zis către Mine Fiul Meu eşti Tu Eu astăzi Te-am născut) Israel sau regii lui Israel sunt numiŃi fii ai lui Dumnezeu dar icircn sensul de adopŃie nu de naştere Icircn tradiŃia sinoptică expresia este folosită ca titlu mesianic (Vezi Marcu 1461 şi Matei 1616)

Nici o altă carte nou-testamentară nu foloseşte această expresie cu atacircta claritate şi precizie pentru a exprima dumnezeirea lui Iisus Hristos Icircn toată Evanghelia după Ioan Fiul lui Dumnezeu este prezentat ca fiind trimis de Tatăl Despre trimiterea Fiului de către Tatăl sau de la Tatăl se vorbeşte foarte insistent icircn Evanghelia a patra Icircn cea mai mare parte dintre cazuri este pusă icircn evidenŃă astfel dumnezeirea Fiului Dumnezeu este numit de Iisus Tatăl Meu sau Tatăl care M-a trimis sau pur şi simplu Cel care M-a trimis Fiul lui Dumnezeu este trimis de Dumnezeu Tatăl la oameni El vine icircn numele Tatălui şi icircn consecinŃă El este primit sau respins de oameni ca Trimisul sau ca reprezentacircnd pe Dumnezeu Tatăl (Cel ce Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu 1523) Ca trimis al Tatălui Fiul vorbeşte cuvintele Tatălui lucrează lucrarea Tatălui Deci le-a zis Iisus Cacircnd veŃi icircnălŃa pe Fiul Omului atunci veŃi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine Icircnsumi nu fac nimic ci precum M-a icircnvăŃat Tatăl aşa vorbesc(828) Ascultarea deplină faŃă de Tatăl este condiŃie primordială a misiunii Fiului Această misiune ca bdquotrimisrdquo al lui Dumnezeu este asemănătoare cu misiunea profeŃilor (Cf Isaia 68) Sf Ioan Evanghelistul se pare că foloseşte deliberat modelul profetic pentru a arăta că ceea ce profeŃii deŃineau la modul nedeplin Hristos deŃine cu deplinătate Fiul rămacircne icircn veac 835) Ceea ce diferenŃiază pe Iisus Hristos icircn mod vizibil este tocmai relaŃia foarte stracircnsă şi continuă cu Tatăl relaŃie definită ca filiaŃie Ca Fiu Hristos are toate

Cel micşorat cu puŃin faŃă de icircngeri pe Iisus Icircl vedem icircncununat cu slavă şi cu cinste din pricina morŃii pe care a suferit-o astfel că prin harul lui Dumnezeu El a gustat moartea pentru fiecare om 32 Iar El tăcea şi nu răspundea nimic Iarăşi L-a icircntrebat arhiereul şi I-a zis Eşti tu Hristosul Fiul Celui binecuvacircntat Iar Iisus a zis Eu sunt şi veŃi vedea pe Fiul Omului şezacircnd de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului

108

prerogativele Tatălui de Creator şi de Judecător(Căci după cum Tatăl scoală pe cei morŃi şi le dă viaŃă tot aşa şi Fiul dă viaŃă celor ce voieşte - 521 Tatăl nu judecă pe nimeni ci toată judecata a dat-o Fiului - 522 Ca toŃi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis ndash 523 Căci precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine ndash 526)

Accentul este pus de Sfacircntul Evanghelist pe lucrarea Fiului lui Dumnezeu ca dătător de viaŃă şi ca judecător al lumii Fiul exercită aceste două lucrări icircn deplină ascultare şi relaŃie cu Tatăl Unitatea Fiului cu Tatăl este desăvacircrşită Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine nu M-a lăsat singur fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui (829) Dar nu sunt singur pentru că Tatăl este cu Mine(1632) Şi chiar dacă Eu judec judecata Mea este adevărată pentru că nu sunt singur ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine (816)

Tatăl şi Fiul sunt subiectul comun al tuturor lucrărilor Eu şi Tatăl una suntem (1030) mărturiseşte Macircntuitorul Iisus Hristos Icircn această unitate desăvacircrşită cu Tatăl Fiul icircnfăptuieşte lucrarea Sa de a da viaŃă lumii şi pe aceea de judecător

Iisus este Fiu al lui Dumnezeu nu prin adopŃie nici prin naştere din nou ci prin naştere directă prin filiaŃie directă Şi El le zicea Voi sunteŃi din cele de jos Eu sunt din cele de sus Voi sunteŃi din lumea aceasta Eu nu sunt din lumea aceasta (823) Icircn cuprinsul icircntregii Evanghelii după Ioan sunt icircntacirclnite foarte frecvent expresii care arată această provenienŃă a Fiului de la Tatăl la Dumnezeu de la Dumnezeu din Dumnezeu etc

Este evidentă existenŃa Fiului icircnainte de venirea Sa pe pămacircnt El Icircnsuşi vorbeşte despre slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumea (175) Tu mai iubit pe Mine icircnainte de icircntemeierea lumii (1724) Această existenŃă netemporală a Fiului este afirmată insistent icircn toată Evanghelia Adevărathellip Eu sunt mai icircnainte de a fi fost Avraam (858) ei=pen auvtoij VIhsouj avmhn avmhn legw umin( prin VAbraam genesqai evgw eivmiAring De observat contrastul icircntre aoristul infinitiv al lui genesqai şi prezentul continuu al lui eivmi mai puŃin evident icircn traducerea romacircnească datorită traducerii lui prin a fi fost verbului genesqai Traducerea exactă ar fi prin a fi devenit sau a fi născut oricum printr-un verb care să arate icircnceputul icircn timp Verbul nu este aplicabil Fiului lui Dumnezeu tocmai pentru că implică timpul a fi icircn timp a deveni icircn timp a dobacircndi existenŃă Ori Fiul lui Dumnezeu este icircn afară de timp

RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este una veşnică neatinsă de timp sau de istorie PrezenŃa lui Iisus Hristos icircn lume icircntruparea Fiului lui Dumnezeu este o proiecŃie a acestei relaŃii veşnice icircn istorie icircn lume Este o relaŃie veşnică de dragoste care proiectată icircn lume ca dragoste a lui Dumnezeu pentru lume aduce pe oameni la aceeaşi unitate cu Dumnezeu unitate al cărui arhetip este unitatea dintre Tatăl şi Fiul

948 Cuvacircntul (o logojo logojo logojo logoj)

Icircn Evanghelia a patra cuvacircntul este folosit cu mai multe sensuri 1 oi logoi cuvinte spuse de Iisus sau de alŃii Sinonim cu 2 o logoj cuvacircntul ca afirmaŃie ca propovăduire (au crezut icircn Scripturi şi icircn

cuvacircntul pe care l-a spus Iisus ndash 439 437 198)

109

3 o logoj numind icircnvăŃătura lui Iisus icircn ansamblul ei (cel ce ascultă cuvacircntul Meu are viaŃă veşnică ndash 524 153)

4 o logoj cuvacircntul lui Dumnezeu descoperirea lui Dumnezeu către oameni (aceia către care a fost cuvacircntul lui Dumnezeu ndash 1035)

5 o logoj Cuvacircntul lui Dumnezeu apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu

Icircn afara Prologului icircn nici un alt loc din Evanghelia după Ioan nu este folosit acest apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu Poate doar prin extensie la Ioan 146 unde Iisus spune despre Sine Eu sunt adevărul Icircn Prolog icircnsă avem un discurs foarte extins icircn care Cuvacircntul este icircn prim plan S-a scris foarte mult pe această temă Uneori interesul pentru Cuvacircntul din Prolog a condus la neglijarea celorlalte titluri hristologice pe care le foloseşte Sf Ev Ioan mult mai mult icircn Evanghelia sa

Iată textul prologului 11 La icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvacircntul 12 Acesta era icircntru icircnceput la Dumnezeu 13 Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut 14 Icircntru El era viaŃă şi viaŃa era lumina oamenilor 15 Şi lumina luminează icircn icircntuneric şi icircntunericul nu a cuprins-o 16 Fost-a om trimis de la Dumnezeu numele lui era Ioan 17 Acesta a venit spre mărturie ca să mărturisească despre Lumină ca toŃi să creadă prin el 18 Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină 19 Cuvacircntul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine icircn lume 110 Icircn lume era şi lumea prin El s-a făcut dar lumea nu L-a cunoscut 111 Icircntru ale Sale a venit dar ai Săi nu L-au primit 112 Şi celor cacircŃi L-au primit care cred icircn numele Lui le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu 113 Care nu din sacircnge nici din poftă trupească nici din poftă bărbătească ci de la Dumnezeu s-au născut 114 Şi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircntre noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr 115 Ioan mărturisea despre El şi striga zicacircnd Acesta era despre Care am zis Cel care vine după mine a fost icircnaintea mea pentru că mai icircnainte de mine era 116 Şi din plinătatea Lui noi toŃi am luat şi har peste har 117 Pentru că Legea prin Moise s-a dat iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos 118 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată Fiul cel Unul-Născut Care este icircn sacircnul Tatălui Acela L-a făcut cunoscut

VEn avrch| h=n o logoj( kai o` logoj h=n proj ton qeon( kai qeoj h=n o logojAring 2 ou-toj h=n evn avrch| proj ton qeonAring 3 panta diV auvtou evgeneto( kai cwrij auvtou evgeneto ouvde e[nAring o] gegonen 4 evn auvtw| zwh h=n( kai h` zwh h=n to fwj twn avnqrwpwn 5 kai to fwj evn th| skotia| fainei( kai h skotia auvto ouv katelabenAring6 VEgeneto anqrwpoj( avpestalmenoj para qeou( onoma auvtw| VIwannhj 7 ou-toj h=lqen eivj marturian i[na marturhsh| peri tou fwtoj( i[na pantej pisteuswsin diV auvtouAring 8 ouvk h=n evkeinoj to fwj( avllV i[na marturhsh| peri tou fwtojAring 9 +Hn to fwj to avlhqinon( o] fwtizei panta anqrwpon( evrcomenon eivj ton kosmonAring 10 evn tw| kosmw| h=n( kai o kosmoj diV auvtou evgeneto( kai o` kosmoj auvton ouvk egnwAring 11 eivj ta idia h=lqen( kai oi` idioi auvton ouv parelabonAring 12 o[soi de elabon auvton( edwken auvtoij evxousian tekna qeou genesqai( toij pisteuousin

110

eivj to onoma auvtou( 13 oi] ouvk evx aimatwn ouvde evk qelhmatoj sarkoj ouvde evk qelhmatoj avndroj avllV evk qeou evgennhqhsanAring 14 Kai o logoj sarx evgeneto kai evskhnwsen evn h`min( kai evqeasameqa thn doxan auvtou( doxan wj monogenouj para patroj( plhrhj caritoj kai avlhqeiajAring 15 VIwannhj marturei peri auvtou kai kekragen legwn ou-toj h=n o]n ei=pon o ovpisw mou evrcomenoj emprosqen mou gegonen( o[ti prwtoj mou h=nAring 16 o[ti evk tou plhrwmatoj auvtou h`meij pantej evlabomen kai carin avnti caritoj 17 o[ti o nomoj dia Mwusewj evdoqh( h` carij kai h` avlhqeia dia VIhsou Cristou evgenetoAring 18 Qeon ouvdeij e`wraken pwpote monogenhj qeoj o wn eivj ton kolpon tou patroj evkeinoj evxhghsatoAring

Icircn intenŃia Sf Ioan Evanghelistul sunt cacircteva lucruri esenŃiale pe care le expune şi le subliniază icircn Prolog prin discursul despre Cuvacircntul

Primul dintre toate este existenŃa din veci a Cuvacircntului şi relaŃia sa cu Dumnezeu Tatăl Cuvacircntul există dintotdeauna El participă la facerea lumii Toate sunt făcute prin El El are viaŃă icircn sine şi viaŃa Lui este cea ce dă viaŃă lumii şi luminează lumea

Icircn fine al doilea accent este pus pe icircntruparea reală a Cuvacircntului Şi Cuvacircntul trup s-a făcut

Ceea ce aş reŃine din multele aspecte pe care le pune icircn discuŃie Prologul este relaŃia dintre Cuvacircntul-Fiu şi Dumnezeu-Tatăl Chiar icircn debutul Prologului sunt afirmate

- existenŃa de sine a Cuvacircntului prin enunŃul La icircnceput era Cuvacircntul - alteritatea Cuvacircntului faŃă de Dumnezeu prin enunŃul Şi cuvacircntul era la

Dumnezeu - identitatea sau unitate dintre Cuvacircntul şi Dumnezeu prin enunŃul Şi Cuvacircntul

era Dumnezeu Această imagine este una paradigmatică lucru care va fi reluat şi dezvoltat icircn

cuprinsul Evangheliei RelaŃia dintre Cuvacircntul-Fiul şi Dumnezeu-Tatăl este descrisă icircn termenii alterităŃii şi ai identităŃii icircn egală măsură Teologia Bisericii va dezvolta aceste enunŃuri vorbind despre deofiinŃimea Fiului cu Tatăl Evanghelia după Ioan subliniază vocaŃiile specifice a Fiului şi a Tatălui dar şi unitatea desăvacircrşită dintre aceştia

95 Pnevmatologia Evangheliei după Ioan 951 Introducere Evanghelia după Ioan foloseşte cuvacircntul duh cu mai multe icircnŃelesuri

1 vacircnt suflare de vacircnt Vacircntul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui dar nu ştii de unde vine nici icircncotro se duce Astfel este cu oricine e născut din Duhul (38)

2 lăuntricul omului sufletul lui sensul psihologic Deci Iisus cacircnd a văzut-o placircngacircnd şi pe iudeii care veniseră cu ea placircngacircnd şi ei a suspinat cu duhul şi S-a tulburat icircntru Sine (1133 Vezi şi 1321)

3 Duhul care va fi dat Apostolilor numit Duhul adevărului (1417 1526) sau Macircngacircietorul

4 Duh este Dumnezeu (424)

111

952 FăgăduinŃa trimiterii Duhului Sfacircnt Textele care ne interesează icircn acest context sunt incluse icircn cea de a doua parte a

Evangheliei după Ioan care cuprinde capitolele 13 - 20 (21) Este relevant pentru studiul de faŃă să menŃionăm că unitatea textuală (cap 14-16) din care fac parte textele propuse spre analiză este dominată de atmosfera despărŃirii Macircntuitorului Hristos de ucenicii Săi Cu puŃin icircnainte de prinderea Sa şi de patimi Macircntuitorul Hristos Ńine să fie icircmpreună cu ucenicii Săi să mănacircnce cu ei ultima cină şi să le spună lucruri extrem de importante dictate de momentul despărŃirii şi de gravitatea evenimentelor iminente ce vor urma icircncepacircnd cu trădarea lui Iuda Iar icircnainte de sărbătoarea Paştilor ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl iubind pe ai Săi cei din lume pacircnă la sfacircrşit i-a iubit Şi făcacircndu-se Cină şi diavolul punacircnd dinainte icircn inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul ca să-L vacircndă (131-2) Gesturile de maximă importanŃă pe care le face Macircntuitorul la această ultimă icircntacirclnire cu ucenicii (vezi spălarea picioarelor ucenicilor) ca şi cuvintele Sale (concentrate pe porunca cea nouă a iubirii) exprimă testamentar esenŃa Evangheliei Sale Sfacircntul Ioan Evanghelistul consemnează un lung şi cuprinzător cuvacircnt de rămas bun al Macircntuitorului către ucenicii Săi (cap14-16) Este vorba de o unitate textuală distinctă care face evidente intenŃiile Sfacircntului Evanghelist33 privitoare la funcŃia acesteia icircn planul general al Evangheliei

Cum era de aşteptat o parte importantă a cuvacircntului are un scop consolator pentru ucenicii care aveau să rămacircnă singuri fără IcircnvăŃătorul lor icircntr-o lume complet ostilă (hellipde vă urăşte pe voi lumea să ştiŃi că pe Mine mai icircnainte de voi M-a uracirct ndash 1518 dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni 1520 hellip vă vor scoate din sinagogi ba chiar vine ceasul cacircnd tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce icircnchinare lui Dumnezeu ndash 162 hellipvoi veŃi placircnge şi vă veŃi tacircngui iar lumea se va bucurahellipvoi vă veŃi icircntristahellip- 1620) Macircntuitorul preicircntacircmpină o situaŃie care era de aşteptat aceea a tulburării ucenicilor icircn faŃa despărŃirii şi a evenimentelor care aveau să urmeze icircn viitorul imediat descoperindu-le semnele bune ce se vor icircntacircmpla cu ei Icircn acest context Macircntuitorul le spune pe de o parte că plecarea Sa la Tatăl nu echivalează cu părăsirea ucenicilor ci va fi una foarte benefică şi folositoare pentru eihellip (hellipsă nu se tulbure inima voastrăhellip Mă duc să vă pregătesc lochellip pentru că acolo unde sunt Eu să fiŃi şi voihellip(142-3) nu vă voi lăsa orfani voi veni la voihellip 14 18) Iar pe de altă parte le făgăduieşte că nu-i va lăsa de fapt singuri ci le va trimite un alt Macircngacircietor

33 ToŃi comentatorii consideră acest fragment unitar din punct de vedere al conŃinutului şi mai ales al funcŃionalităŃii pe care i-o conferă Sfacircntul Evanghelist icircn iconomia de ansamblu a celei de a patra Evanghelii C H Dodd ia icircmpreună cap 13-17 (include aşadar şi rugăciunea arhierească din cap 17) şi le intitulează The Farewell Discourses (op cit pag 390) Icircn DicŃionarul biblic redactat sub coordonarea lui JD Douglas (trad rom La Editura Cartea creştină Oradea 1995 aceeaşi unitate textuală (cap 13-17) este intitulată RevelaŃia lui Iisus către ucenicii Săi icircn contrast cu prima parte a Evangheliei care este intitulată RevelaŃia lui Iisus către lume (cap 1-12) şi icircmpărŃită icircn trei părŃi a Cina Domnului (131-30) b Cuvacircntările de rămas bun (1331-1633) c Rugăciunea lui Iisus pentru ucenici (171-26) Helmut Koester icircntr-o foarte recentă lucrare a sa Introduction to the New Testament volume 2 History and literature of early christianity New York-Berlin 2000 pag 194 include unitatea textuală care ne preocupă icircn partea a doua a evangheliei (cap 1155-1942 The Revelation to the disciples) icircmpărŃindu-o icircn două părŃi cap 131-1431 Last meal and original farewell discourse cap 151-1633 Second dratft of farewell discourse

112

Aşa cum se icircntacircmplă şi cu celelalte teme ale discursului de rămas bun34 Macircntuitorul revine şi asupra temei trimiterii unui alt Macircngacircietor de mai multe ori pe parcursul acestui cuvacircnt al Său (14 15-17 14 25-26 15 26-27 16 7-15) de fiecare dată adăugacircnd informaŃii icircn plus legate mai ales de lucrarea Macircngacircietorului

Aşadar Macircntuitorul Hristos cu puŃin icircnainte de Patimile Sale şi de icircncheierea activităŃii sale publice le făgăduieşte ucenicilor că nu-i va lăsa singuri icircntr-o lume ostilă ci le va trimite un alt Macircngacircietor care să fie cu ei şi să le ofere nu numai macircngacirciere ci o serie icircntreagă de daruri sau puteri care icirci va face capabili nu numai să facă faŃă ostilităŃii lumii ci mai ales să propovăduiască cu putere şi eficienŃă Evanghelia Acest Macircngacircietor este Duhul Sfacircnt cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi pe care Macircntuitorul Hristos icircl numeşte icircn mod explicit icircn acest context (1426 Dar Macircngacircietorul Duhul Sfacircnthellip) şi a cărui prezenŃă fusese semnalată cu deosebire la Botezul Domnului (Ioan 13233 Peste Care vei vedea Duhul coboracircndu-Se şi rămacircnacircnd peste El Acela este Cel ce botează cu Duh Sfacircnt) şi despre care Macircntuitorul Hristos vorbise şi icircn alte racircnduri Nu există nici o icircndoială asupra faptului că Sfacircntul Evanghelist Ioan la momentul scrierii Evangheliei sale vorbeşte deja icircn deplină cunoştinŃă de cauză privitor la Duhul Sfacircnt Icircntre desele comentarii personale pe care acesta le inserează icircn cuvacircntările Macircntuitorului Hristos se numără şi unul prin care exprimă această certitudine Iar aceasta (hellipracircuri de apă vie vor curge din pacircntecele luihellip) a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred icircn El Căci icircncă nu era (dat) Duhul pentru că Iisus icircncă nu fusese preaslăvit (Ioan 739) AfirmaŃia Sfacircntului Ioan este icircn deplin consens cu făgăduinŃa Macircntuitorului Hristos privind trimiterea Macircngacircietorului şi cu icircmplinirea acestei făgăduinŃe consemnată de cartea Faptele Apostolilor (cap 2)

Anticipacircnd analiza pe care o vom aplica acestor texte din perspectiva temei prezentei lucrări vom remarca faptul că Macircngacircietorul făgăduit Apostolilor de Macircntuitorul este numit aici caracteristic Duhul Adevărului de trei ori (Ioan 1417 1526 1613) ceea ce trimite la funcŃia fundamentală ermineutică a Duhului Sfacircnt Vom detalia acest aspect puŃin mai jos Fără să păşim pe terenul discursului teologic dogmatic vom reŃine la o primă lectură a textelor luate icircn discuŃie o foarte clară expunere a relaŃiilor dintre Tatăl Fiul şi Sfacircntul Duh ceea ce icircn termeni dogmatici numim relaŃiile inter-trinitare Icircn afirmaŃii repetate dar şi diferite apare exprimată unitatea dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi şi faptul că icircn lucrarea unei dintre Acestea sunt prezente şi celelalte două deşi este particularizată contribuŃia specifică a fiecăruia Astfel putem enumera următoarele situaŃii descoperite de discursul Macircntuitorului Hristos icircn ceea ce priveşte relaŃiile inter-treimice şi venirea Macircngacircietorului

a Duhul Sfacircnt este dat de Tatăl Apostolilor icircn urma rugăminŃii Fiului (1416) b Duhul Sfacircnt va fi trimis de Tatăl icircn numele Fiului (1426) c Macircngacircietorul va fi trimis de Fiul de la Tatăl din care şi purcede (1526) d Duhul Sfacircnt va veni trimis de Fiul Apostolilor icircntrucacirct şi numai după ce

Fiul se duce la Tatăl (16 7) Icircn acelaşi sens putem menŃiona şi cuvintele Macircntuitorului Hristos care vorbesc

despre lucrarea Duhului Sfacircnt Aceasta este de asemenea icircn stracircnsă legătură şi icircn

34 Caracteristică a stilului Sfacircntului Evanghelist Ioan această prezentare icircn spirală a diferitelor teme abordate este identificată icircn mai toate discursurile Macircntuitorului icircn forma prezentată de Evanghelia a patra Este un element care face ca textul şi conŃinutul Evangheliei să fie mai greu de analizat şi de memorat

113

continuarea firească a lucrării Fiului ba mai mult chiar neseparată de lucrarea Macircntuitorului şi lucrarea amacircndurora este la racircndul ei icircn legătură cu cea a Tatălui

a Duhul Sfacircnt icirci va icircnvăŃa pe ucenici toate şi le va aduce aminte de toate cele despre care le-a vorbit Iisus acestora (1426)

b Duhul va mărturisi despre Fiul (1526) c Duhul Sfacircnt care va călăuzi pe ucenici la tot adevărul nu va vorbi

de la Sine ci din ceea ce este al Fiului va lua şi va vesti de fapt din ceea ce este comun Tatălui şi Fiului pentru că toate cele ce are Tatăl sunt şi ale Fiului (1613-15) Este de fapt vorba despre o icircmpreună-lucrarea care decurge firesc din starea de

icircmpreună-sălăşluire a tuturor icircn fiecare dintre cele trei Persoane treimice stare pe care o icircnfăŃişează Macircntuitorul icircn termeni foarte clari cel puŃin icircn ceea ce priveşte pe Tatăl şi pe Fiul CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine (1411) Aşadar Cei doi sunt una atacirct icircn Tatăl cacirct şi icircn Fiul Deşi nu spune icircn mod expres acelaşi lucru şi despre Duhul unitatea Acestuia cu Tatăl şi cu Fiul este presupusă de multe din afirmaŃiile cuprinse icircn textele noastre Vezi purcederea de la Tatăl (1526) faptul că nu va vorbi de la Sine ci din cele pe care le aude de la Fiul ndash auzirea aceasta trimite tot la o vecinătatemdashintimitate foarte stracircnsă (1613) faptul că Duhul va vesti din lucrurile comune Tatălui şi Fiului (1615) trimite din nou la unitatea celor trei Persoane dumnezeieşti care nu poate fi icircnŃeleasă decacirct icircn termenii exprimaŃi de Macircntuitorul adică ai icircmpreună-sălăşluirii celor trei icircn fiecare dintre Persoanele treimice icircn parte35

Icircn acelaşi context Macircntuitorul vorbeşte despre faptul că icircn anumite condiŃii foarte concrete Apostolii icircnşii pot şi vor ajunge icircntr-o relaŃie cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfacircnt asemănătoare cu aceea care dintre Persoanele dumnezeieşti Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi (1420)hellip Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el (1423) CondiŃiile despre care vorbeam sunt cele care privesc icircmplinirea poruncilor lui Hristos păzirea cuvacircntului Său ceea ce se traduce prin starea de iubire faŃă de El Iubire este aşadar cale suportul ca şi conŃinutul stării de icircmpreună-sălăşluire a stării de unire dintre Persoanele dumnezeieşti dar şi dintre Dumnezeu şi oameni

Dacă este să reŃinem ideile principale ale fragmentelor care se referă la făgăduinŃa trimiterii Sfacircntului Duh prima dintre acestea este legată de rolul consolator icircncurajator al făgăduinŃei trimiterii Duhului Sfacircnt icircn condiŃiile icircn care Apostolii se confruntă cu despărŃirea de IcircnvăŃătorul lor Cel mai important lucru pe care trebuia să-l afle ucenicii este acela că de fapt prin plecarea Macircntuitorului ei nu vor rămacircne singuri El pleacă icircntr-un anume fel () de la ei la Tatăl dar ei nu vor rămacircne singuri pentru că le va trimite pe Duhul Sfacircnt adică un alt Macircngacircietor PrezenŃa Duhului alături de ei nu va mai fi una trecătoare aşa cum li s-a părut a fi cea a Macircntuitorului Hristos ci va fi pacircnă la sfacircrşitul veacurilor hellip alt Macircngacircietor vă va da vouă ca să fie cu voi icircn veac (1416) Va rămacircne la voi (1417) icirci asigură Macircntuitorul icircn replică la faptul că El pleacă de la ei Şi icircncă un amănunt extrem de semnificativ asupra căruia vom reveni acela că modul de prezenŃă al Duhului va fi diferit de cel de pacircnă atunci al Fiului Duhul va fi icircn ei (1417) adică icircnlăuntrul lor nu va mai fi vorba de o prezenŃă exterioară sau alăturată aşa cum fusese prezenŃa Macircntuitorului Hristos pacircnă la IcircnălŃarea la cer

35 Părintele Dumitru Stăniloae numeşte această relaŃie bdquointerioritate reciprocărdquo (vezi nota 1676 din Sf Chiril al Alexandriei Comentariu la Evanghelia după Ioan pag 883)

114

Această este o primă idee centrală a discursului Macircntuitorului despre făgăduinŃa şi trimiterea altui Macircngacircietor revelatoare şi pentru conŃinutul lucrării Duhului Sfacircnt cel mai important aspect este acela că ei nu vor rămacircne singuri ci vor beneficia de prezenŃa permanentă a altui Macircngacircietor ndash şi icircncă de o prezenŃă mult mai apropiată şi mai accesibilă din moment ce le va fi lăuntrică ndash şi bineicircnŃeles de tot ceea ce decurge din această prezenŃă icircntacirci de toate macircngacirciere şi icircncurajare icircntr-o lume ostilă lor şi lui Dumnezeu

953 Lucrarea ermineutică a Duhului Sfacircnt O a doua idee principală dezvoltată icircn aceste fragmente pe care le abordăm

unitar este aceea care priveşte direct studiul nostru de faŃă Este vorba de funcŃia ermineutică a Duhului adică a contribuŃiei Duhului Sfacircnt la icircnŃelegerea lucrurilor dumnezeieşti a iconomiei dumnezeieşti a persoanei şi a lucrării Macircntuitorului Hristos care aşa cum ne sunt lucrurile prezentate de Macircntuitorul icircn acest context va fi lucrarea fundamentală a Duhului Prin funcŃia ermineutică icircnŃelegem lucrarea prin care Duhul Sfacircnt icirci va ajuta pe Apostoli să icircnŃeleagă lucrurile sau tainele dumnezeieşti despre care icircn parte le-a vorbit Hristos sau pe cele pe care Duhul Icircnsuşi le va descoperi acestora

Aici vom trece numai icircn revistă cuvintele prin care Macircntuitorul Hristos indică sau vorbeşte despre ceea ce noi am numit funcŃia ermineutică a Duhului Sfacircnt

a Caracterizarea Duhului ca Macircngacircietor (41626 1526 167) aşa cum vom vedea trimite implicit la lucrarea lui ermineutică b Caracterizarea Duhului ca Duh al Adevărului de trei ori icircn textele studiate (1417 1526 1613) trimite evident la lucrarea ermineutică a Acestuia Cea mai elementară icircnŃelegere a acestei sintagme este aceea conform căreia Duhul este cel care exprimă sau face cunoscut Adevărul Vom reveni icircn detaliu asupra acestei teme c Acela vă va icircnvăŃa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (1426) d Acela va mărturisi despre Mine (1526) Mărturisirea sau mărturia despre Hristos a Duhului implică actul explicitării şi al icircnŃelegerii corecte şi complete a persoanei şi lucrării Acestuia e Şi El venind va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată (168) A vădi icircnseamnă a face evident deci inteligibil accesibil oricui sau măcar unora dintre oameni f Iar cacircnd va veni Acela Duhul Adevărului vă va călăuzi la tot adevărul (1613) Fraza este rostită de Macircntuitorul icircn completarea afirmaŃiei conform căreia mai are multe de spus ucenicilor dar aceştia nu le pot purta Duhul va fi cel care va completa lucrarea Macircntuitorului de descoperire g hellipcacircte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti (1614) Vestirea celor viitoare este una din lucrările Duhului care presupune concomitent şi icircnlesnirea sau intermedierea icircnŃelegerii celor vestite aşa cum vom vedea Şi numai din această prezentare schematică icircnainte chiar de analiza icircn detaliu a

informaŃiilor cuprinse de aceste texte reiese că funcŃia ermineutică a Duhului Sfacircnt constituie o lucrare esenŃială a Acestuia conform celor spuse despre El de Macircntuitorul Hristos şi consemnate de Sfacircntul Evanghelist Ioan

115

96 ViaŃa veşnică icircn Evanghelia după Ioan

ViaŃa veşnică este una din temele centrale din Evanghelia după Ioan Dacă icircn Evangheliile sinoptice tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului Hristos este IcircmpărăŃia cerurilor icircn Evanghelia după Ioan tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului este viaŃa veşnică Lucrul acesta poate fi observat la o elementară lectură dar este dovedit şi de o perspectivă statistică Statistic vorbind icircn Evanghelia după Ioan este folosită noŃiunea de viaŃă de 55 de ori de 33 de ori viaŃa - ζωη de 16 ori a vieŃui - ζην de 3 ori a da viaŃă - ζωοποιω

Scopul scrierii Evangheliei după cum consemnează Sf Ioan icircnsuşi este chiar viaŃa veşnică Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui (2031) De fapt scopul icircntrupării Fiului lui Dumnezeu este viaŃa lumii Eu am venit ca (lumea) viaŃă să aibă şi din belşug să aibă (1010)

ViaŃa este o temă fundamentală a Evangheliei după Ioan Cuvacircntul viaŃă este folosit ca atare (ζωη de 19 ori) sau icircnsoŃit de adjectivul veşnic viaŃa veşnică (ζωη αιωνιος de 17 ori) Sensul icircnsă este acelaşi icircn ambele cazuri Şi atunci cacircnd nu este determinat de adjectivul veşnic cuvacircntul viaŃă se referă icircn Evanghelia după Ioan tot la viaŃa veşnică Termenii aparŃin vocabularului comun al Bisericii primare Sfacircntul Ioan spre deosebire de ceilalŃi autori nou-testamentari preferă expresia viaŃa veşnică

Ce icircnŃelege Sf Ev Ioan prin viaŃă

Un lucru este sigur Anume acela că icircnŃelege ceva deosebit de ceea ce icircnŃelegem noi prin viaŃa aceasta care ne este accesibilă şi de ceea ce icircnŃelegeau contemporanii Macircntuitorului Hristos Cacircnd Macircntuitorul spune Eu am venit ca voi să aveŃi viaŃă fără să adauge vreun calificativ determinant se referă evident la ceva deosebit de viaŃa obişnuită de care oamenii beneficiau deja şi prin urmare nu mai era nevoie să le-o aducă cineva

Cacircnd substantivul viaŃă este icircnsoŃit de adjectivul veşnic atunci lucrurile par a fi clare pentru că viaŃa veşnică este diferită de viaŃa obişnuită de fiecare zi Dar icircn aproape jumătate din cazuri este folosit substantivul viaŃă fără nici un adjectiv

O simplă lectură a textelor icircn care este folosit substantivul viaŃă fără adjectivul veşnică ne conduce la concluzia că niciodată substantivul viaŃă nu este folosit cu sensul comun nu se referă la viaŃa naturală sau biologică ci are sensul de viaŃă prin excelenŃă viaŃă adevărată viaŃă desăvacircrşită care nu poate fi stricăcioasă adică perisabilă şi nici limitată de timp de aceea cel mai potrivit este să fie numită viaŃă veşnică

Această viaŃă este prezentată icircn evident contrast cu viaŃa materială care se sfacircrşeşte prin moarte Aceasta este pacircinea care s-a pogoracirct din cer nu precum au macircncat părinŃii voştri mana şi au murit Cel ce mănacircncă această pacircine va trăi icircn veac (658) Există o hrană care asigură viaŃa materială Aceasta este hrana care provine din resursele naturale pacircine apa şi chiar lumina sau aerul Dar acestea sunt resurse pentru o viaŃă trecătoare limitată care sfacircrşeşte prin moarte Dar există şi o altă hrană la fel de reală deşi nu materială care provine nu din resursele lumii acesteia ci de la Dumnezeu icircnsuşi

116

Această hrană alimentează şi asigură viaŃa prin excelenŃă viaŃa adevărată sau deplină viaŃa nestricăcioasă sau veşnică Această hrană este numită şi ea plecacircndu-se de la hrana materială folosindu-se un adjectiv pentru a consemna contrastul sau diferenŃa pacircinea vieŃii (651) apa vie (410) lumina vieŃii (812) cuvintele vieŃii (668) PărinŃii voştri au macircncat mană icircn pustie şi au murit Pacircinea care se coboară din cer este aceea din care dacă mănacircncă cineva nu moare (649-50) LucraŃi nu pentru macircncarea cea pieritoare ci pentru macircncarea ce rămacircne spre viaŃa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl (627) Această hrană vine de la Dumnezeu bdquocoboară din cerrdquo Căci pacircinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaŃă lumii (633) Aceasta este pacircinea care s-a pogoracirct din cer nu precum au macircncat părinŃii voştri mana şi au murit Cel ce mănacircncă această pacircine va trăi icircn veac (658) Hrana aceasta care vine din cer este diferită de mana care au primit-o iudeii icircn pustie Aceea era de natură creată era o hrană care Ńinea tot de lumea aceasta deşi era dată icircn mod minunat de Dumnezeu Ea hrănea viaŃa aceasta stricăcioasă care avea să sfacircrşească icircn moarte Hrana cea spre viaŃă este cerească prin excelenŃă şi hrăneşte spre viaŃa cea nestricăcioasă şi veşnică

Macircntuitorul este foarte clar şi ferm Nu lasă loc nici unei confuzii Spune iudeilor că El este această pacircine El este hrana cea cerească pacircinea cea cerească cea care asigură viaŃa veşnică Eu sunt pacircinea vieŃii cel ce vine la Mine nu va flămacircnzi şi cel ce crede icircn Mine nu va icircnseta niciodată(635 648) Eu sunt pacircinea cea vie care s-a pogoracirct din cer Cine mănacircncă din pacircinea aceasta viu va fi icircn veci (651)

Acesta este totuşi un limbaj figurat de aceea Macircntuitorul insistă cu mai multe clarificări şi precizări Iar pacircinea pe care Eu o voi da pentru viaŃa lumii este Trupul Meu(651)

Icircn consecinŃă Cel ce mănacircncă Trupul Meu şi bea Sacircngele Meu are viaŃă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi (654) Şi le-a zis Iisus Adevărat adevărat zic vouă dacă nu veŃi macircnca Trupul Fiului Omului şi nu veŃi bea Sacircngele Lui nu veŃi avea viaŃă icircn voi (653) cel ce Mă mănacircncă pe Mine va trăi prin Mine(657)

Macircntuitorul Icircnsuşi insistă icircn a semnala diferenŃa icircntre hrana aceasta care vine din cer pe care o numeşte adevărată şi hrana pe care o furnizează lumea creată Trupul Meu este adevărată macircncare şi sacircngele Meu adevărată băutură (655) Cine va macircnca şi va bea această hrană cerească nu va flămacircnzi şi nu va icircnseta niciodată (635)

Am citat din binecunoscutul discurs euharistic al Macircntuitorului Hristos consemnat de Sfacircntul Evanghelist Ioan icircn capitolul al şaselea al Evangheliei sale Concluzia acestui discurs este chemarea oamenilor de a se hrăni cu Trupul şi Sacircngele Domnului de a se hrăni cu Hristos Icircnsuşi Aceasta este Dumnezeiasca Icircmpărtăşanie Macircntuitorul Hristos se referă la Taina Euharistică pe care El Icircnsuşi o oferă Bisericii pacircinea şi sacircngele euharistic devin prin lucrarea Duhului Sfacircnt Trupul şi Sacircngele Domnului Iisus Hristos

Dar nu numai atacirct Mai sunt şi alte căi de a ne hrăni cu hrană cerească despre care vorbeşte Evanghelia după Ioan

Tot Evanghelia după Ioan se vorbeşte despre o hrănire cu cuvintele lui Hristos Duhul este cel ce dă viaŃă trupul nu foloseşte la nimic Cuvintele pe care vi le-am spus

117

sunt duh şi sunt viaŃă (663) Simon Petru I-a răspuns Doamne la cine ne vom duce Tu ai cuvintele vieŃii celei veşnice (668)

Mai este o icircmpărtăşire de Hristos ca lumină Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicacircnd Eu sunt Lumina lumii cel ce Icircmi urmează Mie nu va umbla icircn icircntuneric ci va avea lumina vieŃii (812)

După cum mai există icircncă o icircmpărtăşire cu Hristos aceea prin icircmplinirea poruncilor lui Dumnezeu Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine ci Tatăl care M-a trimis Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc Şi ştiu că porunca Lui este viaŃa veşnică Deci cele ce vorbesc Eu precum Mi-a spus Mie Tatăl aşa vorbesc (12 49-50) Icircn acelaşi sens Macircntuitorul vorbeşte despre urmarea Sa A-L urma pe Hristos este iarăşi o cale similară de a te icircmpărtăşi de El Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine Şi Eu le dau viaŃă veşnică şi nu vor pieri icircn veac şi din macircna Mea nimeni nu le va răpi (1027-28) cel ce Icircmi urmează Mie nu va umbla icircn icircntuneric ci va avea lumina vieŃii (812)

CondiŃia primordială de a ajunge să te hrăneşti din Hristos este credinŃa icircn El CredinŃa este condiŃia fără de care nu se poate viaŃă veşnică Ca tot cel ce crede icircn El să nu piară ci să aibă viaŃă veşnică (315) Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Fiul Său pentru ca tot cel ce crede icircn EL să aibă viaŃă veşnică (316) vezi şi 640 47 1125 2031)

Acest adevăr fundamental este un fel de leit-motif pe care-l icircntacirclnim peste tot icircn Evanghelia după Ioan cel ce crede icircn Mine chiar dacă va muri va trăi (1125)

Ce este viaŃa veşnică de fapt Icircn ce constă viaŃa veşnică Ne răspunde iarăşi Evanghelia după Ioan Şi aceasta este viaŃa veşnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (173) De fapt Hristos Icircnsuşi este viaŃa cea adevărată deplină veşnică (146) El este asemenea Tatălui izvorul prin excelenŃă al vieŃii pentru că are principiul vital icircn Sine Căci precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine (526) Numai Dumnezeu are principiul vital icircn Sine ViaŃa adevărată este cea care are principiul vital icircn sine lucru posibil numai pentru Dumnezeu Oamenii pot dobacircndi viaŃa prin icircmpărtăşire de viaŃa lui Dumnezeu prin participarea la viaŃa dumnezeiască Iar participarea este posibilă prin căile la care ne-am referit mai sus

ViaŃa veşnică nu este viaŃa care icircncepe după moarte ci este viaŃa cea adevărată la care poate participa orice om crezacircnd icircn Hristos şi icircmpărtăşindu-se de El

97 Cunoaşterea lui Dumnezeu icircn Evanghelia după Ioan

O altă temă teologică importantă care se află icircn centrul preocupărilor Sf Ev Ioan este cunoaşterea lui Dumnezeu Prima dovadă icircn acest sens sunt referirile foarte frecvente la acest subiect Sf Ioan nu foloseşte substantivul cunoaştere (γνωσις) nici măcar o singură dată Dar este folosit foarte mult verbul a cunoaşte fie icircn varianta verbului γινωσκειν fie a verbului ειδεναι care par a fi sinonime deşi icircn limba romacircnă pot fi traduse diferit cu semnificaŃii sensibil diferite a cunoaşte şi respectiv a şti Statistica ne spune că sunt 75 de folosiri ale acestor două verbe 50 de folosiri ale verbului γινωσκειν şi 25 de folosiri ale verbului ειδεναι

118

Ambele verbe sunt cunoscute la vremea aceea cu referire la cunoaşterea umană la actul uman de cunoaştere Caracteristic pentru Sf Ioan este faptul că aceste verbe se referă şi la cunoaşterea persoanelor dumnezeieşti la cunoaşterea lui Dumnezeu a relaŃiilor dintre persoanele dumnezeieşti şi icircn special cu referire la prezenŃa şi lucrarea Macircntuitorului Hristos icircn lume

Există o dezbatere icircn literatura de specialitate cu privire la contextul gnoseologic din care icircşi extrage Sf Ioan sensul acestor verbe Şi aceasta pentru că lumea antică consemnează cel puŃin două gnoseologii sensibil diferite cea greacă şi cea iudaică Preluacircnd problema de la cunoscutul teolog protestant german R Bultmann exegetul englez CH Dodd propune a se lua icircn calcul următoare diferenŃă de icircnŃelegere a actului cunoaşterii icircntre lumea iudaică şi lumea greacă

Pentru greci cunoaşterea presupunea un proces asemănător cu vederea şi analiza de la distanŃă a obiectului de cunoscut Acesta este localizat ca exterior de către subiectul cunoscător contemplat observat icircn caracteristicile lui Subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut stau faŃă icircn faŃă

Pentru iudei cunoaşterea este rezultatul unei experienŃe directe pe care o face subiectul cunoscător icircn legătură cu obiectul de cunoscut Cunoaşterea presupune o relaŃie directă un contact direct icircntre subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut subiectul trăieşte obiectul de cunoscut Iată cacircteva exemple DispreŃuit era şi cel din urmă dintre oameni om al durerilor şi cunoscător al suferinŃei unul icircnaintea căruia să-Ńi acoperi faŃa dispreŃuit şi nebăgat icircn seamă (533) El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate cacircte preŃuieşte (2020) A cunoaşte icircnseamnă a face experienŃa lucrului de cunoscut a trăi realitatea respectivă a simŃi acea realitate

Venind acum la domeniul gnoseologiei teologice a cunoaşte pe Dumnezeu pentru greci icircnsemna a contempla realitatea ultimă raŃiunea ultimă de a fi a lumii iar pentru iudei icircnsemna a-L recunoaşte şi a-L icircntacirclni icircn lucrurile Lui precum şi a răspunde la chemările Lui intracircnd astfel icircn relaŃie cu El Pentru greci cunoaşterea presupune observare şi reflecŃie iar pentru iudei cunoaşterea presupune participare şi simŃire

Cacirct priveşte Evanghelia după Ioan exegeŃii au opinii diferite unii susŃinacircnd că aceasta are mai curacircnd icircn vedere contextul iudaic alŃii contextul grec iar alŃii (ca CK Barrett p162) că Ioan are icircn vedere atacirct contextul iudaic cacirct şi pe cel grecesc

Istoria vechi-testamentară consemnează o relaŃie foarte complexă icircntre Dumnezeu şi poporul ales Icircn cadrul acestei relaŃii se realizează cunoaşterea Dumnezeu cunoaşte pe poporul Israel iar poporul icircl cunoaşte pe Dumnezeu din manifestările Sale către el Cunoaşterea poporului de către Dumnezeu Icircnsuşi include alegerea şi purtarea Lui de grijă Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pămacircntului (Amos 32) Cunoaşterea lui Dumnezeu de către oameni de poporul ales presupune nu numai o percepŃie neutră şi obiectivă a existenŃei Sale ci o relaŃie stracircnsă de ascultare şi de icircncredere de slujire şi de icircnchinare o relaŃie care include şi neascultarea şi sancŃiunea Şi nu se vor mai icircnvăŃa unul pe altul şi frate pe frate zicacircnd CunoaşteŃi pe Domnul că toŃi de la sine Mă vor cunoaşte de la mic pacircnă la mare zice Domnul pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni (Ieremia 3134) Acest sens al cunoaşterii pare a fi decisiv pentru Sf Ioan Evanghelistul

119

Iisus Icircnsuşi cunoaşte pe Tatăl şi această cunoaştere rezultă din relaŃia Sa cu Tatăl care este o relaŃie de iubire de ascultare desăvacircrşită de voinŃă şi de icircncredere reciprocă Este o cunoaştere reciprocă Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl (Ioan 1015 vezi şi 1725) Eu Icircl ştiu (cunosc) pe El căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine (Ioan 729 vezi şi 855)

Oamenii icircl pot cunoaşte pe Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos tot icircn cadrul unei relaŃii directe Dacă veŃi rămacircne icircn cuvacircntul Meu sunteŃi cu adevărat ucenici ai Mei Şi veŃi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi (8 31-32 Vezi şi 17825 104 1515) Dacă M-aŃi fi cunoscut pe Mine şi pe Tatăl Meu L-aŃi fi cunoscut dar de acum Icircl cunoaşteŃi pe El şi L-aŃi şi văzut (147) Iisus i-a zis De atacircta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut Filipe Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl Cum zici tu Arată-ne pe Tatăl (149 vezi şi 12 45) Icircn ultimul text cunoaşterea este asociată cu vederea lucru caracteristic grecilor

Icircn acelaşi timp Evanghelia după Ioan afirmă şi că hellip pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni vreodată Fiul Cel Unul-Născut Care este icircn sacircntul Tatălui Acela L-a făcut cunoscut(118) Macircntuitorul insistă şi explică această afirmaŃie NU doar că pe Tatăl L-a văzut cineva decacirct cel ce este de la Dumnezeu Acesta L-a văzut pe Tatăl(646)

Sfacircntul Evanghelist Ioan vorbeşte şi despre vederea slavei dumnezeieşti a Cuvacircntului icircntrupat Şi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircntre noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr (114)

A cunoaşte pe Iisus Hristos icircnseamnă a recunoaşte icircn El pe Fiul lui Dumnezeu icircntrupat Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis (178) RelaŃia stracircnsă dintre Tatăl şi Fiul este şi aceasta obiect al cunoaşterii Iar dacă le fac chiar dacă nu credeŃi icircn Mine credeŃi icircn aceste lucrări ca să ştiŃi şi să cunoaşteŃi că Tatăl este icircn Mine şi Eu icircn Tatăl (1038)

Cunoaşterea lui Dumnezeu implică icircn cele din urmă comuniunea omului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos icircmpărtăşirea sau unirea omului cu Dumnezeu Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi (1420) CondiŃie a acestei comuniuni este iubirea Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el(1423) Este vorba despre o cunoaştere nemijlocită care se datorează comuniunii depline unirii icircmpreună-vieŃuirii deci experienŃei

Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă prin recunoaşterea lui Iisus Hristos ca descoperire reală a lui Dumnezeu recunoaşterea lui Hristos inseparabil dar distinct unit cu Dumnezeu Tatăl şi icircşi află icircmplinirea icircn experienŃa propriei noastre comuniuni sau uniri cu Hristos Cunoaşterea desăvacircrşită este icircn consecinŃă sinonimă cu comuniunea desăvacircrşită sau cu unirea omului cu Dumnezeu Cine ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu experiată ca unire cu Dumnezeu acela are viaŃă veşnică De aceea Macircntuitorul pune semnul egalităŃii icircntre cunoaştere şi viaŃa veşnică Şi aceasta este viaŃa veşnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (173)

120

Cunoaşterea lui Dumnezeu este cum vom vedea legată de credinŃă După cum icircnŃelegerea acestui proces atacirct de complex este sporită dacă cercetăm şi ce ne spune Sf Ioan Evanghelistul despre adevăr

98 CredinŃa icircn Evanghelia după Ioan

CredinŃa este o altă temă teologică centrală icircn Evanghelia după Ioan Ca şi icircn

cazul cunoaşterii nici de data aceasta Sf Ioan nu foloseşte substantivul Este de altfel o caracteristică a stilului Evangheliei după Ioan predilecŃia pentru discursul bazat pe verbe ceea ce icirci şi conferă un dinamism special Folosirea substantivului duce discursul spre abstractizare icircn timp ce verbul trimite la mişcare la lucrare la viaŃă Aşadar substantivul credinŃă - πιστις nu este folosit niciodată icircn timp ce verbul a crede - πιστευειν este folosit de 80 de ori

Verbul a crede este folosit icircn Evanghelia după Ioan cu mai multe sensuri 1 a se icircncrede ndash Şi Iisus nu se icircncredea icircn ei pentru că icirci cunoştea pe ei toŃi

(224) 2 a acorda credit spuselor cuiva minus Femeie crede-mă că vine ceasul cacircnd nici pe

muntele acestahellip (421) CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatălhellip (1411) 3 a crede - cu dativul - hellip au crezut Scripturii şi cuvacircntului pe care icircl spusese

Iisus - kai evpisteusan th| grafh| kai tw| logw| o]n ei=pen o VIhsoujAring (222) Dacă aŃi fi crezut lui Moise aŃi fi crezut şi Mie - eiv gar evpisteuete Mwusei( evpisteuete an evmoi(546)

4 a crede că (πιστευω οτι) minus dacă nu credeŃi că Eu sunthellip(824 vezi şi 1319) Eu am crezut că tu eşti Hristosulhellip(1127 vezi şi 2031) CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine hellip(1411) ca să creadă că Tu m-ai trimis (1142 178) că de la Tatăl a ieşit (1627) că de la Dumnezeu ai ieşit (1430) ConŃinutul credinŃei este acelaşi cu conŃinutul cunoaşterii Nu este de mirare că aceste două verbe πιστευειν şi γινωσκειν sunt icircntacirclnite icircmpreună Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu celui viu - kai h`meij pepisteukamen kai evgnwkamen o[ti su ei= o a[gioj tou qeou (669) Este de discutat relaŃia dintre credinŃă şi cunoaştere Poate fi relevantă ordinea celor două verbe icircn frază

5 a crede icircn - πιστευειν εις minus este o formă specifică a Evangheliei după Ioan nu este icircntacirclnită nici icircn literatura greacă extra-biblică şi nici icircn Septuagintă (Cf CH Dodd) Sensul exact este a crede icircn cineva a te icircncrede icircntr-o persoană Să nu se tulbure inima voastră credeŃi icircn Dumnezeu şi credeŃi icircn Mine (141) ConstrucŃia cu εις este foarte frecventă icircn Evanghelia după Ioan

6 a crede icircn numele cuiva - πιστευειν εις το ονοmicroα αυτου (Şi celor cacircŃi L-au primit care cred icircn numele Lui - [Osoi de elabon auvton( edwken auvtoij evxousian tekna qeou genesqai( toij pisteuousin eivj to onoma auvtou( (112) mulŃi au crezut icircn numele Lui văzacircnd minunile pe care le făcea - polloi evpisteusan eivj to onoma auvtou qewrountej auvtou ta shmeia a] evpoiei (223) Cel ce crede icircn El nu este judecat iar cel ce nu crede a şi fost judecat fiindcă nu a crezut icircn numele Celui Unuia-Născut Fiul lui Dumnezeu - o` pisteuwn eivj auvton ouv krinetai o de mh pisteuwn hdh kekritai( o[ti mh pepisteuken

121

eivj to onoma tou monogenouj ui`ou tou qeouAring (318) Cum se poate observa sensul nu este deosebit de construcŃia a crede icircn cineva dar folosirea lui onoma este de remarcat mai ales că este specifică Sfacircntului Ioan şi se datorează predilecŃiei sale pentru nume După cum se ştie icircn lumea semită numele este semnul care recapitulează persoana icircnsăşi aşa cum s-a moştenit şi icircn tradiŃia creştină ConstrucŃia Sf Ioan a fost preluată de Biserică Icircn multe icircmprejurări ca la botezul copilului de ex folosim expresia Se botează robul lui Dumnezeuhellip icircn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfacircntului Duh Aceasta icircnseamnă că cel botezat se supune intră sub stăpacircnirea Prea Sfintei Treimi A crede icircn cineva conŃine o nuanŃă pe care nu o poate exprima verbul a cunoaşte şi anume a-L recunoaşte pe Dumnezeu ca Stăpacircn şi a te supune voinŃei Lui LA fel icircn cazul Macircntuitorului Hristos a crede icircn El icircnseamnă a-L recunoaşte ca Fiul al lui Dumnezeu

7 a crede ndash icircn sens absolut Există texte icircn care verb ul a crede este folosit singur Acesta a venit spre mărturiehellip Ca toŃi să creadă prin el (17) M-aŃi şi văzut şi nu credeŃi (636) Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu (1140) Un fragment icircntreg este semnificativ pentru acest sens al verbului a crede Este vorba de Ioan 2025-29 Deci au zis lui ceilalŃi ucenici Am văzut pe Domnul Dar el le-a zis Dacă nu voi vedea icircn macircinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu icircn semnul cuielor şi dacă nu voi pune macircna mea icircn coasta Lui nu voi crede Şi după opt zile ucenicii Lui erau iarăşi icircnăuntru şi Toma icircmpreună cu ei Şi a venit Iisus uşile fiind icircncuiate şi a stat icircn mijloc şi a zis Pace vouă Apoi a zis lui Toma Adu degetul tău icircncoace şi vezi macircinile Mele şi adu macircna ta şi o pune icircn coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios A răspuns Toma şi I-a zis Domnul meu şi Dumnezeul meu Iisus I-a zis Pentru că M-ai văzut ai crezut FericiŃi cei ce n-au văzut şi au crezut

Se vorbeşte despre o relaŃie icircntre credinŃă şi vedere Există o vedere fără credinŃă MulŃi dintre contemporanii Macircntuitorului Hristos vedeau dar nu credeau icircn ceea ce vedeau Vederea simplă icircnsoŃită de credinŃă conduce pe om la o vedere mai profundă la icircnŃelegere Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu (1140) CredinŃa este şi ea un fel de vedere Cacircnd Hristos era printre oameni credinŃa icircnsemna să vezi slava Lui să icircnŃelegi şi să recunoşti dumnezeirea Lui icircn prezenŃa Sa omenească Pentru Sf Ioan Evanghelistul a crede icircn Hristos icircnseamnă a cunoaşte a recunoaşte a vedea pe Dumnezeu icircn persoana istorică a lui Hristos Această credinŃă este premisă şi cale a vieŃii veşnice Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui (2031)

99 Despre adevăr icircn Evanghelia după Ioan

Legată de tema cunoaşterii şi a credinŃei este tema adevărului Şi veŃi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi kai gnwsesqe thn avlhqeian( kai h avlhqeia evleuqerwsei umajAring (832)

Sf Ioan Teologul foloseşte foarte frecvent icircn Evanghelia sa adjectivul adevărat icircn cele două forme ale sale αληθης şi αληθινος

122

Prima formă αληθης icircnseamnă adevărat icircn sensul de conform cu realitatea cu faptele icircn opoziŃie cu mincinos - ψευδης Toate cacircte a spus Ioan despre Acesta erau adevărate - panta de o[sa ei=pen VIwannhj peri toutou avlhqh h=nAring (1041)

Cea de a doua formă αληθινος icircnseamnă adevărat icircn opoziŃie cu iluzoriu aparent nedeplin nedesăvacircrşit Vezi lumina cea adevărată - to fwj to avlhqinon (19) pacircinea cea adevărată - ton arton ton avlhqinon (632) judecata cea adevărată - h` krisij h avlhqinh (816) adevăraŃii icircnchinători - oi` avlhqinoi proskunhtai (423) Adevăratul Dumnezeu ton monon avlhqinon qeon (173) viŃa cea adevărată h` ampeloj h` avlhqinh (151) De observat că acest adjectiv este folosit icircn toate cazurile de mai sus pentru realităŃile dumnezeieşti subliniind un lucru esenŃial pentru Evanghelia după Ioan Adevărat la modul deplin ceea ce există cu adevărat este Dumnezeu Icircnsuşi şi tot ceea ce vine direct de la El Aici adjectivul adevărat are sensul absolut aplicat exclusiv lui Dumnezeu şi lucrărilor lui icircn contrast cu lumea şi cu cele lumeşti Adevărata lumină este cea care izvorăşte direct din Dumnezeu Pacircinea cea adevărată nu este cea pe care o facem noi din roadele pămacircntului ci este cea care coboară din cer Judecata adevărată este cea făcută de Dumnezeu prin Fiul Său AdevăraŃii icircnchinători sunt cei care se icircnchină icircn duh adică se icircmpărtăşesc de Duhul lui Dumnezeu Adevăratul Dumnezeu este unul singur cel viu şi lucrător Discursul acesta este icircntacirclnit peste tot icircn Evanghelia după Ioan

Există situaŃii cacircnd adjectivul adevărat icircn prima lui formă αληθης să icircnsumeze cele două sensuri acela de real ca raportare la existenŃă conformă cu realitatea şi de real icircn opoziŃie cu iluzoriu sau aparent sau metaforic Trupul Meu este adevărată macircncare şi Sacircngele Meu adevărată băutură h gar sarx mou avlhqhj evstin brwsij( kai to ai-ma mou avlhqhj evstin posijAring (655)

Icircn concordanŃă cu adjectivul αληθινος adevărat substantivul adevărul αληθεια are sensul de adevăr icircn opoziŃie sau icircn contrast cu ceea ce este fals sau amăgitor Substantivul αληθεια - adevărul este folosit de 20 de ori Icircn Evangheliile sinoptice familia de cuvinte care Ńine de adevăr este folosită foarte rar

Adevărul poate fi 1 realitatea icircnsăşi 2 cunoaşterea realităŃii sau reflectarea realităŃii icircn conştiinŃa umană 3 expresia realităŃii icircn termeni filozofici

Icircn Evanghelia după Ioan icircntacirclnim foarte clar expus principiul gnoseologic fundamental pe care icircl va dezvolta Biserica Răsăritului conform căruia adevărul este realitatea icircnsăşi lucrul nu enunŃul despre realitate Icircn limba greacă adevărul este mai curacircnd o categorie intelectuală sau morală La Ioan icircntacirclnim mai curacircnd concepŃia iudaică după care adevărul este lucrul icircn sine acŃiunea icircn sine fapta icircn sine etc

Icircntacirclnim la Ioan o construcŃie literară specifică foarte interesantă care exprimă clar această viziune Este vorba de expresia a face adevărul - ποιω την αληθειαν Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină ca să se arate faptele lui că icircn Dumnezeu sunt săvacircrşite o de poiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeian ercetai proj to fwj( i[na fanerwqh| auvtou ta erga o[ti evn qew| evstin eivrgasmenaAring (321) Faptul că traducătorul romacircn evită folosirea echivalentului exact al verbului grecesc adică a face preferacircnd lucrează ne arată cacirct de neobişnuită este construcŃia chiar şi pentru limba romacircnă

123

Acelaşi icircnŃeles foarte concret şi obiectiv icircl icircntacirclnim şi icircn nenumărate ale texte din Evanghelia după Ioan

Dar vine ceasul şi acum este cacircnd adevăraŃii icircnchinători se vor icircnchina Tatălui icircn duh şi icircn adevăr că şi Tatăl astfel de icircnchinători icircşi doreşte Duh este Dumnezeu şi cei ce I se icircnchină trebuie să I se icircnchine icircn duh şi icircn adevăr 23avlla ercetai w[ra kai nun evstin( o[te oi` avlhqinoi proskunhtai proskunhsousin tw| patri evn pneumati kai avlhqeia| kai gar o pathr toioutouj zhtei touj proskunountaj auvtonAring 24 pneuma o qeoj( kai touj proskunountaj auvton evn pneumati kai avlhqeia| dei proskuneinAring (423-24) Expresia a se icircnchina icircn adevăr este neobişnuită şi pentru limba romacircnă Mai uşor am spune a se icircnchina cu adevărat

SfinŃeşte-i pe ei icircntru adevărul Tău cuvacircntul Tău este adevărul agiason auvtouj evn th| avlhqeia| o logoj o soj avlhqeia evstinAring (1717) Expresia Cuvacircntul tău este adevărul este iarăşi specific lui Ioan Pentru noi mai normal ar fi fost să se spună Cuvacircntul Tău este adevărat

Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit icircn lume ca să dau mărturie pentru adevăr oricine este din adevăr ascultă glasul Meu evgw eivj touto gegennhmai kai eivj touto evlhluqa eivj ton kosmon( i[na marturhsw th| avlhqeia| paj o` wn evk thj avlhqeiaj avkouei mou thj fwnhjAring (1837) Semnalăm icircn continuare exprimări neobişnuite pentru noi dar specifice lui Ioan care pun icircn evidenŃă faptul că adevărul este realitatea icircnsăşi a da mărturie pentru adevăr a fi din adevăr Ceea ce este important icircnsă este tocmai faptul asupra căruia exegeŃii cad de acord că icircn aceste texte Adevărul este Dumnezeu Icircnsuşi A fi din adevăr icircnseamnă a fi de la Dumnezeu A fi din adevăr este sinonim cu a fi de sus a fi de la Duhul ca antonime ale expresiilor a fi din trup a fi din cele de jos a fi din lumea aceasta a fi de la diavolul

Dacă adevărul este realitatea icircn sine atunci icircn sensul lui absolut Adevărul este numai Dumnezeu tocmai pentru că Dumnezeu este existenŃa deplină desăvacircrşită nelimitată veşnică Cacircnd Ioan spune că Iisus a venit să dea mărturie pentru adevăr adică despre ceea ce este cu adevărat despre lumea cu adevărat reală şi deplină despre existenŃa icircn sine care este izvorul tuturor celorlalte existenŃe adică despre Dumnezeu Identificarea adevărului prin excelenŃă cu Dumnezeu şi cu realităŃile dumnezeieşti este foarte fermă şi clară Mai mult este unul din obiectivele centrale ale Evangheliei după Ioan acela de a arăta ce este cu adevărat real şi de a distinge icircntre adevărul deplin care este Dumnezeu şi cele dumnezeieşti şi ceea ce cred oamenii că este adevărul adică lumea creată şi cele lumeşti

Evanghelia după Ioan insistă asupra acestui aspect fundamental Adevărul este Dumnezeu Cunoaşterea lui Dumnezeu este cea care te face liber (vezi 832) Adevărul este realitatea ultimă şi deplină despre care dă mărturie Iisus

Hristos nu dă numai mărturie despre adevăr ci spune despre Sine că este Adevărul Eu sunt calea adevărul şi viaŃa - vegw eivmi h` odoj kai h` avlhqeia kai h` zwh (146) Hristos este cel care dă mărturie despre Dumnezeu-Adevărul dar icircn acelaşi timp este El Icircnsuşi Adevărul pentru că este Dumnezeu Este motivul pentru care chiar icircn acest context Iisus insistă icircn a desluşi relaŃia Sa de unitate desăvacircrşită cu Tatăl Nu crezi tu că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine (1410-11) Icircn acest caz a cunoaşte adevărul nu icircnseamnă numai a asculta cuvintele Macircntuitorului ci a te uni cu El de o manieră

124

asemănătoare celeia icircn care este El unit cu Tatăl Cunoaşterea adevărului care icircnseamnă cunoaşterea lui Dumnezeu se realizează icircn comuniune şi unire cu Hristos este ceva diferit de icircnŃelegerea exclusiv intelectuală a lucrurilor

910 Unirea omului cu Dumnezeu icircn Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată spiritualităŃii Bisericii răsăritene Unul din motivele principale este faptul că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre unirea omului cu Dumnezeu temă atacirct de dragă Răsăritului ortodox

Vorbind mai sus despre cunoaşterea lui Dumnezeu şi despre cunoaşterea adevărului am văzut că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre cunoaştere prin icircntacirclnire prin comuniune şi icircn cele din urmă prin unire Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă numai icircn termenii unei relaŃii reciproce de icircmpreună-sălăjluire reciprocă icircntre om şi Dumnezeu după modelul icircmpreună-sălăşluirii reciproce dintre Tatăl şi Fiul adică unirea celor doi icircn Tatăl prin sălăşluirea Fiului icircntru Tatăl şi icircn Fiul prin sălăşluirea Tatălui icircntru Fiul (o reciprocă imanenŃă după expresia lui CH Dodd) Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi evn evkeinh| th| hmera| gnwsesqe umeij o[ti evgw evn tw| patri mou kai u`meij evn evmoi kavgw evn u`minAring (1420)

CH Dodd semnalează faptul că există o stracircnsă legătură un paralelism icircntre cunoaşterea reciprocă şi icircmpreuna-sălăşluire (sau unire)

Tatăl cunoaşte pe Fiul (1015) ndash Fiul este icircntru Tatăl (1410 1721) Fiul cunoaşte pe Tatăl (1015) ndash Tatăl este icircntru Fiul (1410-11 172123) Fiul cunoaşte pe oameni (1014) ndash Oamenii sunt icircntru Fiul (1420 1721) Oamenii cunosc pe Fiul (1014) ndash Fiul este icircntru oameni (1420 1723) Oamenii cunosc pe Tatăl şi pe Fiul (147-8) ndash Oamenii sunt icircntru Tatăl şi Fiul

(1721)

Icircn toate cazurile Fiul este cel care mijloceşte această unire şi cunoaşterea care rezultă din unire

Unitatea dintre Tatăl şi Fiul este atacirct de stracircnsă icircncacirct ea este exprimată de Fiul astfel Eu şi Tatăl una suntem - evgw kai o pathr e[n evsmenAring (1030) Unitatea este atacirct de deplină icircncacirct nu poate fi exprimată decacirct icircn termenii icircmpreună-sălăşluirii reciproce Această unire este continuă şi se manifestă icircn toate lucrările Fiului Acolo unde este Fiul este şi Tatăl acolo unde este Fiul lucrător este şi Tatăl lucrător Lucrarea Fiului este şi lucrarea Tatălui Acolo unde este Fiul subiect este şi Tatăl subiect Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez (517) Fiul nu face nimic de la Sine (519 828-29) Unirea face posibilă icircmpărtăşirea reciprocă Precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine (526) Icircmpărtăşirea de aceeaşi viaŃă şi lucrare este motivată de iubirea lui Dumnezeu Tatăl iubeşte pe Fiul (520) Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate icircn macircinile Lui (325) Eu iubesc pe Tatăl şi cum icircmi porunceşte Tatăl aşa fac (1423) Dragostea desăvacircrşită icircntre Tatăl şi Fiul stabileşte o comuniune desăvacircrşită de viaŃă icircntre Tatăl şi Fiul

Această comuniune desăvacircrşită şi unitate dumnezeiască icircntre Tatăl şi Fiul este prezentată ca arhetip pentru comuniunea şi unitatea icircntre oameni şi Dumnezeu Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face

125

locaş la el (1423) De fiecare dată cacircnd se face referire la unitatea dintre Tatăl şi Fiul este amintită şi unitatea dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni icircntreolaltă care trebuie să urmeze modelul celei dintacirci

Ca răspuns la iubirea Tatălui Fiul icircmplineşte icircntru totul voia Tatălui La fel şi cei care cred icircn Hristos ca răspuns la iubirea Lui şi ca dovadă a iubirii lor faŃă de El trebuie să facă voia Lui să icircmplinească poruncile Lui

Icircn cap 15 1-12 referitor la unirea omului cu Dumnezeu avem metafora viŃei de vie cu mlădiŃele Unirea omului cu Dumnezeu este una vie dătătoare de viaŃă asemenea celei dintre mlădiŃe şi viŃa de vie ViaŃa aceeaşi viaŃă trece de la viŃă la mlădiŃe le menŃine vii şi le face roditoare RămacircneŃi icircn Mine şi Eu icircn voi Precum mlădiŃa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămacircne icircn viŃă tot aşa nici voi dacă nu rămacircneŃi icircn Mine (154) Unirea aceasta este fundamentată pe iubire Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi rămacircneŃi icircntru iubirea Mea (159) Semn şi condiŃie al rămacircnerii icircn iubirea dumnezeiască este icircmplinirea poruncilor lui Dumnezeu Dacă păziŃi poruncile Mele veŃi rămacircne icircntru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămacircn icircntru iubirea Lui (1510)

Realitatea unirii desăvacircrşite prin icircmpreună-sălăşluire reciproce este exprimată pe larg şi icircn cap 17 al Evangheliei după Ioan Ca ei să fie una precum noi suntem (1711) Eu icircntru ei şi Tu icircntru Mine ca ei să fie desăvacircrşiŃi icircntru unime şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine (1723)

Este vorba despre o unire desăvacircrşită dar care nu conduce la confuzie sau amestecare Prin unirea cu Dumnezeu omul nu se cufundă sau dizolvă icircn Acesta nu este absorbit de dumnezeire icircn stil panteist Este vorba despre o relaŃie interpersonală dusă la măsura deplinătăŃii icircn care deşi uniŃi desăvacircrşit subiecŃi icircşi păstrează identitatea personală deplină Resortul dinamic al acestei uniri este iubirea CredinŃa adevărată icircn Hristos icircl poate aduce pe om la o comuniune personală de viaŃă cu Dumnezeu cel veşnic care este o comuniune de iubire

911 Despre iubire icircn Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este Evanghelia iubirii dumnezeieşti prin excelenŃă Nimeni nu a vorbit şi nu a dezvoltat atacirct de bine tema iubirii lui Dumnezeu pentru oameni a iubirii dintre persoanele Sfintei Treimi a iubirii oamenilor faŃă de Dumnezeu şi a iubirii dintre oameni icircntreolaltă ca Sf Evanghelist Ioan Sf Evanghelist Ioan este cel care consemnează enunŃul prin care Dumnezeu se defineşte pe sine ca iubire Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4 8)

Iubirea lui Dumnezeu este motivaŃia suportul şi finalitatea lucrării lui Dumnezeu prin Fiul a icircntregii iconomii dumnezeieşti Iubirea lui Dumnezeu dă sens tuturor Icircntrupării Crucii şi tuturor celorlalte Iubirea motivează determinant susŃine şi conduce la finalizare orice lucrare orice mişcare a lui Dumnezeu spre oameni orice mişcare dintre Persoanele dumnezeieşti

Este mai clar şi mai ferm exprimată ca oriunde iubirea lui Dumnezeu pentru oameni

126

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea icircncacirct pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede icircn El să nu piară ci să aibă viaŃă veşnică ou[twj gar hvgaphsen o qeoj ton kosmon( w[ste ton ui`on ton monogenh edwken( i[na paj o pisteuwn eivj auvton mh

avpolhtai avllV ech| zwhn aivwnionAring (316)

Este exprimată iarăşi insistent iubirea Tatălui pentru Fiul şi a Fiului pentru Tatăl

Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat icircn macircna Lui (335 vezi şi 1017 1724)

Iubirea dintre Tatăl şi Fiul este modelul şi măsura iubirii dintre Fiul şi oameni şi dintre oameni şi Fiul Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi (159) hellipi-am iubit pe ei precum M-ai iubit Tu pe Mine (1723) Pentru ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie icircn ei (1726) Iubirea dintre Tatăl şi Fiul sau iubirea lui Hristos pentru oameni este modelul iubirii dintre oameni Aceasta este porunca Mea să vă iubiŃi unul pe altul precum v-am iubit Eu Mai mare dragoste decacirct aceasta nimeni nu are ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi (512-13) Aceasta este porunca cea nouă este recapitularea icircntregii IcircnvăŃături a Macircntuitorului Hristos asupra căreia Evanghelia după Ioan revine de mai multe ori Poruncă nouă dau vouă Să vă iubiŃi unul pe altul Precum Eu v-am iubit pe voi aşa şi voi să vă iubiŃi unul pe altul Icircntru aceasta vor cunoaşte toŃi că sunteŃi ucenicii Mei dacă veŃi avea dragoste unii faŃă de alŃii (1334-35 vezi şi 15 1217)

127

FAPTELE APOSTOLILOR Introducere

Cuprins

1 Bibliografie 2 GeneralităŃi 3 Titlul 4 Textul 5 Faptele Apostolilor şi Evanghelia după Luca 6 Faptele Apostolilor şi Epistolele Pastorale 7 Autorul 8 Destinatari şi scop 9 Caracterul istoric al cărŃii 10 Structura literară a cărŃii 11 Miljoacele literare 12 Petru şi Pavel icircn Faptele Apostolilor 13 Planul cărŃii FA 14 Teologia cărŃii FA 15 Prezentarea conŃinutului

1 BIBLIOGRAFIE COMENTARII PATRISTICE Sfacircntul Ioan Hrisostom P G 60 Sfacircntul Chiril al Alexandriei P G 74 Oikonmeniu P G 118 Teofilact al Bulgariei P G 125 COMENTARII MODERNE Jacquier E Les Actes des Apocirctres 1926 Dibelius M Studies in the Acts of the Apostles NY 1956 Dupont J Etudes sur les Actes des Apocirctres Paris 1967 Kremer J (ed) Les Actes des Apocirctres Leuven 1979 Marshall I H The Actes of the Apostles 1980 Studii icircn l romacircnă pe diverse teme din Faptele Apostolilor

1 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (II)rdquo ST 21990 pp 42-83

128

2 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (I)rdquo ST 11990 pp 38-76

3 Tudor pr drd Alexandru I bdquoUnitate şi diversitate icircn Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21973 pp 45-57

4 Tudor pr drd Alexandru bdquoViaŃa sacramentală a Bisericii icircn Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21980 pp 192-210

5 Mircea pr magistrand I bdquoOrganizarea Bisericii şi viaŃa primilor creştini după Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21955 pp 64-92

6 Preda drd Constantin bdquoApostolatul celor doisprezece şi relaŃia sa cu cel paulin potrivit Faptelor Apostolilorrdquo ST 3-41997 pp 31-54

7 Preda drd Constantin bdquoDoctrina şi practica botezului după Faptele Apostolilorrdquo O 3-41997 pp 36-65

8 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor (capitolele 1 şi 2) - note explicativerdquo O 11994 pp 28-115

9 Deheleanu prot dr Petru bdquoSfinŃii Apostoli Petru şi Pavel după Faptele Apostolilorrdquo MB 4-61967 pp 310-320

10 Săbăduş pr Ioan bdquoConsideraŃii generale asupra sfacircrşitului cărŃii Faptele Apostolilorrdquo ST 5-61974 pp 383-395

11 Marcu pr prof Grigorie bdquoMărturii documentare de procedură sinodală icircn cartea Faptele Apostolilorrdquo O 31957 pp 429-437

12 Mihoc pr prof dr Vasile bdquoDecretul apostolic şi valoarea istorică a cărŃii Faptele Apostolilorrdquo MA 21989 pp 20-28

13 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament Faptele Apostolilorrdquo MO 9-101968 pp 714-721

14 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament Faptele Apostolilorrdquo MO 5-61969 pp 387-395

15 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (II) Faptele Apostolilorrdquo MO 7-81969 pp 541-550

16 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (IV) Faptele Apostolilorrdquo MO 3-41970 pp 176-187

17 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (VII) Faptele Apostolilorrdquo MO 3-41971 pp 210-220

18 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (VIII)rdquo MO 5-61971 pp 335-347

19 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (IX) Faptele Apostolilorrdquo MO 7-81971 pp 539-546

20 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (X) Faptele Apostolilorrdquo MO 9-101971 pp 708-720

21 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XI)rdquo MO 5-61972 pp 323-333

22 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XII) Faptele Apostolilorrdquo MO 1-31978 pp 68-76

23 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XIII) Faptele Apostolilor cap XVrdquo MO 4-61978 pp 287-301

2 GENERALITĂłI

129

O posibilă icircmpărŃire a cărŃilor noutestamentare 1 CărŃi care istorisesc viaŃa faptele şi icircnvăŃăturile Macircntuitorului ndash Sfintele

Evanghelii 2 CărŃi care istorisesc viaŃa şi activitatea SfinŃilor Apostoli şi icircn special a

Bisericii primare sub icircndrumarea Sfacircntului Duh Faptele Apostolilor şi Epistolele Faptele Apostolilor este a cincea carte a canonului Noului Testament Este icircnsă

prima dintre cele care consemnează icircntemeierea Bisericii şi răspacircndirea Evangheliei pacircnă icircn capitala imperiului Roma

CARACTERISTICI TEHNICE 28 de Capitole 1006 versete10396 cuvinte Vocabular 2000 cuvinte Este vorba de un vocabular bogat Luca fiind grec are

un vocabular bogat pe care-l şi foloseşte Ocupă locul doi ca volum după Evanghelia a-III-a icircntre cărŃile Noului Testament 3 TITLUL Icircn cele mai vechi manuscrise această carte apare cu titlul Praxeij vApostolwn -

Acta Apostolorum Este puŃin probabil ca acest titlu să fi fost folosit iniŃial De observat că sintacma nu este articulată Traducerea romacircnească obişnuită Faptele Apostolilor (articulat şi primul termen şi al doilea termen) nu corespunde originalului Traducerea exactă ar fi Fapte de Apostoli pentru a ilustra cu exacte conŃinutul cărŃii icircn care nu sunt cuprinse nici toate faptele şi nici ale tuturor Apostolilor

Justificarea titlului Cartea are icircntr-adevăr icircn centrul său activitatea unor apostoli Deşi este prezentat

la icircnceput cărŃii catalogul complet al apostolilor şi chiar completarea locului lăsat liber de Iuda prin alegerea lui Matia (FAp 1 13 26) conŃinutul cărŃii se opreşte icircn special asupra activităŃii a doi apostoli Sfacircntul Apostol Petru unul dintre cei 12 şi Sfacircntul Apostol Pavel din afara celor doisprezece chemat la apostolie icircn mod special şi direct de Macircntuitorul pe drumul Damascului

Faptele Apostolilor fac icircnsă referire ndash mai pe scurt sau mai exstins - şi asupra activităŃii altor personaje care nu fac parte din grupul celor doisprezece Iacob fratele Domnului Varnava Arhid Ştefan Filip ndash din cei 7- Apollo Timotei Sila etc

De consemnat că deşi nu fac parte din grupul celor doisprezece Apostoli pe toŃi aceştia Biserica icirci pomeneşte icircn calendar ca bdquoapostolirdquo

O lipsă a titlului Titlul ilustrează o parte numai a conŃinutului cărŃii trecacircnd sub tăcere o

componentă principală a acestuia şi anume lucrarea Sfacircntului Duh Icircn cele din urmă nu Apostolii şi faptele lor sunt icircn centrul cărŃii ci prezenŃa şi lucrarea Sfacircntului Duh menifestate prin Apostoli şi faptele lor Fără icircndoială că icircn centul cărŃii este Duhul Sfacircnt Este şi motivul pentruc are cartea a fost deseori numită Evanghelia Duhului deşi această denumire nu a putut să se impună Biserica icircnsăşi este o realitate ce Ńine de prezenŃa şi

130

lucrarea Duhului Sfacircnt ea fiind sinaxa celor plini de Duh Sfacircnt Dacă minunile săvacircrşite de Macircntuitorul erau prezentate ca semne ale dumnezeirii Sale minunile săvacircrşite de Apostoli şi harismele care se manifestau prin aceştia erau semne (shmeia) ale prezenŃei Duhului Sfacircnt

Trebuie să recunoaştem că absenŃa din titlu a oricărui indiciu care să trimită la această realitate esenŃială prezentă icircn carte care este prezenŃa şi lucrarea Duhului lui Dumnezeu icircn lume poate să aibă consecinŃe negative asupra abordării mai ales didactice a cărŃii Personal icircmi amitesc percepŃia acestei cărŃi atacirct de importante pentru imaginea despre Duhul Sfacircnt ca o carte eminamente istorică ce are icircn centrul misiunea Apostolilor concentrată obsedant icircn jurul celor trei călătorii misionare ale Sfacircntului Apostol Pavel Această abordare este una care-şi găseşte din păcate ecouri puternice icircn prezentarea academică a Istoriei Bisericii Universale sau a Bisericilor locale prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt fiind aproape complet ignorată şi luacircndu-se icircn discuŃie numai faptele şi evenimentele icircn care este implicat exclusiv factorul uman

4 TEXTUL CĂRłII FAPTELOR APOSTOLILOR Atunci cacircnd avem de-a face cu un text vechi ca cel al Faptelor Apostolilor trebuie

să luăm icircn discuŃie fidelitatea textului actual faŃă de cel original date fiind numeroasele copieri şi răspacircndiri de manuscrise prin care a trecut pacircnă la apariŃia tiparului

Icircn cazul Faptelor Apostolilor problema textului este destul de complexă Majoritatea surselor acestei cărŃi prezintă două forme principale

textul numit bdquosirianrdquo sau bdquoantiohianrdquo textul numit bdquoegipteanrdquo si bdquoalexandrinrdquo Textul rdquoalexandrinrdquo este păstrat de manuscrisele Codicii Vatican Sinaitic

Alexandrin Efrem Papirus 45 şi 74 precum şi de părinŃii alexandrini Textul bdquosirianrdquo sau bdquoantiohianrdquo este păstrat de codicele Beza (D) vechile traduceri

latine papiruşii 38 41 48 ndash părinŃi latini Acest text prezintă numeroase schimbări adaosuri

Ex 5 16 39 ndash se introduc unele explicaŃii 15 20 29 ndash hotăracircri Sinodul Apostolic 11 28 ndash icircnceprdquofragmentate cu noirdquo S-a exprima părerea conform căreia acest text ar fi fost o primă formă datorită tot

lui Luca textul alexandrin fiind forma finală datorită desigur lui Luca Criticii textului susŃin că textul alexandrin că textul alexandrin este cel autentic 5 FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EVANGHELIA DUPĂ LUCA Faptele Apostolilor constituie continuarea Evangheliei a III a bdquoprimului cuvacircntrdquo

adresat de Sf Luca lui Teofil (FAp 1 1 Luc 1 3) Există o aparentă contradicŃie icircn ceea ce priveşte relatarea IcircnălŃării icircn Fapte

IcircnălŃarea este plasată cronologic 40 de zile după Icircnviere pe muntele Măslinilor icircn Evanghelia după Luca este plasată icircn seara Pastilor icircn Betania Unii critici icircntre care E Trocmeacute ar elimina cu uşurinŃă Lc 24 50 ndash 53 şi FAp 1 1 ndash 5 ca fiind fragmente

131

interpolate ulterior reŃinacircnd icircn felul acesta o singură relatare a IcircnălŃării cea de la FAp Dar legătura icircntre Lc 24 49 şi 1 6 nu este perfectă pentru că FAp 1 6 ndash 12 ne situează icircn aer liber pe muntele Măslinilor şi nu icircn interiorul unei case (Lc 24 ndash 33 - 49)

Aceasta perspectivă ar presupune că cele două lucrări separate acum Evanghelia a treia şi Faptele Apost ar fi fost iniŃial o singură lucrare Icircn acest caz am fi avut de-a face cu o lucrare anormal de lungă Deci e bine să lăsăm lui Luca paternitatea acestor fragmente cacirct şi intenŃia lui de a-şi dispune opera icircn două părŃi distincte pentru ca Evanghelia să icircşi păstreze specificul său ca gen literar

Cele două cărŃi sunt stracircns legate totuşi Lc 24 47 vorbeşte de mărturia către bdquotoate neamurile icircncepacircnd de la Ierusalimrdquo ca şi icircn FAp 1 8 Tema insistent urmărită de Sf Luca ndash bdquomacircntuirea neamurilorrdquo apare la icircnceputul (Lc 3 6) şi la sfacircrşitul operei lucaniene (FAp 28 28)

Capitolul 1 din Fapte se situează la icircntacirclnirea dintre Evanghelie şi Faptele Apostolilor ca o firească legătură Rememorarea pe scurt a datelor Evangheliei icircn acest capitol (Predica IcircmpărăŃiei arătările după Icircnviere Sfacircntul Ioan Botezătorul şi făgăduinŃa Duhului grupul celor doisprezece) are menirea de a sublinia unitatea evidentă icircntre timpul lui Iisus şi cel al Bisericii Icircn Evanghelie IcircnălŃarea icircncheie timpul lui Iisus ca un punct al unei istorii ce se icircmplineşte accentul icircn relatare este hristologic Icircn Faptele Apostolilor această relatare a IcircnălŃării inaugurează timpul Duhului Sfacircnt accentul icircn relatare este pnevmatologic şi ecleziologic Este fragmentul ce ilustrează continuitatea icircntre istoria lui Iisus şi istoria Bisericii Sale

Alegerea lui Matia (FAp 1 15 - 16) arată la fel continuitate De asemenea grupul celor 12 ucenici constituie un alt element fundamental de unitate şi continuitate icircntre timpul lui Iisus Hristos şi timpul Bisericii Grupul este format de Iisus icircn timpul activităŃii Sale pămacircnteşti şi constituie nucleul iniŃial al Bisericii ce se naşte istoric la Cincizecime Tema unităŃii joacă un mare rol icircn FAp 1 De altfel unitatea este o trăsătură esenŃială a eclesialităŃii de aceea se regăseşte ca temă aproape icircn fiecare din paginile Faptelor Apostolilor

6 FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EPISTOLELE PASTORALE Numai cu titlu informativ consemnăm teoria conform căreia Epistolele Pastorale

ale Sfacircntului Apostol Pavel ar fi avut ca redactor ndash cu o contribuŃie importantă icircn redactare ndash pe Sf Evanghelist Luca36 ucenicul şi colaboratorul iubit al Apostolului pe care-l regăsim alături de acesta icircn momentele grele ale captivităŃii romane (bdquonumai Luca este cu minerdquo 2 Tim 411) Dacă s-ar adeveri această ipoteză atunci Sf Luca ar fi autorul unui triptic Evanghelie Fapte Epistole Pastorale care ar prezenta icircntr-o viziune unitară şi coerentă Vestirea Evangheliei de către Macircntuitorul Hristos Pogoracircrea Sfacircntului Duh cu icircnceputurile Bisericii şi bdquoaşezareardquo Bisericii pe traiectoria ei istorică prin trecerea de la perioada apostolică la perioada post-aspostolică Chiar dacă nu se adevereşte ipoteza cu Luca redactor al Epistolelor Pastorale conŃinutul acestora din urmă şi scopul lor le plasează icircntr-o evidentă continuitate şi completare a cărŃii Faptele Apostolilor Dacă

36 Vezi pe larg despre această problemă icircn Pr Prof dr Constantin Coman Sf Ev Luca autorul Epistolelor Pastorale - o ipoteză icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă Buletinul oficial al Patriarhiei romacircne Anul CXVI Nr7-12 iulie-decembrie 1998 p360-370

132

Faptele Apostolilor acoperă perioada prin excelenŃă apostolică a istoriei Bisericii prin aceea că ne prezintă activitatea Ucenicilor sau Apostolilor direcŃi ai Macircntuitorului Hristos a căror autoritate bisericească se bazează pe investirea lor directă din partea Macircntuitorului dar şi pe evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt de care beneficiază icircn mod direct Epistolele Pastorale are chiar scopul de a ne prezenta trecerea de la Biserica Apostolică la epoca post-apostolică aceasta din urmă identificacircndu-se cu perioada de pacircnă la sfacircrşitul veacurilor Transferul autorităŃii apostolice directe de la Apostoli la urmaşii apostolilor (episcopii din totdeauna) este momentul de maximă importanŃă ilustrat de Epistolele Pastorale care completează şi icircncheie imaginea istorică a Bisericii Este motivul pentru care am Ńinut să facem această semnalare icircn contextul prezentării Faptelor Apostolilor

7 AUTORUL Mărturii externe Icircntreaga tradiŃie bisericească veche icircl numeşte pe Sfacircntul Evanghelist Luca drept

autor al Faptelor Apostolilor Faptele Apostolilor este citată de PărinŃii Apostolici Epistola lui Varnava 414 58 Păstorul lui Herma 424 Epistola lui Clement Romanul 21 Sfacircntul Ignatie al Antiohiei Magnezieni 5 Smirneni 3 Epistola către Diognet Iustin Martirul Apologia I 19 Dialog cu iudeul Trifon 20118 Canonul Muratori (cca 150 d Hr) include FAp icircn canonul Noului Testament ca

lucrare a Sfacircntului Luca Irineu episcop al Lugdummului (180- 190) Icircmpotriva Ereticilor 3 1 citează multe

texte din FAp Şi numeşte pe Luca autor Le fel se icircntacircmplă şi cu o serie icircntreagă de autori din primele trei veacuri ale

Bisericii reprezentacircnd o arie geografică foarte exstinsă Tertulian (Afica de Nord) Icircmpotriva lui Marcion (VI2) Clement Alexandrinul Stromate 512 Origen Icircmpotriva lui Cels 611 Ieronim De viris illustribus 7 Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericească B221 Mărturii interne ExegeŃii celor două cărŃi importante şi voluminoase ale Noului Testament sunt de

acord că Faptele Apostolilor şi Evanghelia a treia au acelaşi autor Lucrul acesta este confirmat de identitatea de stil vocabular şi idei dintre cele două cărŃi Ele sunt adresate aceleiaşi persoane lui Teofil

bdquoCuvacircntul cel dintacircirdquo la care face referire autorul Faptelor este fără icircndoială Evanghelia Sfacircntului Luca Faptele Apostolilor fiind bdquoCuvacircntul al doileardquo

133

Asemănarea icircntre cele două lucrări este atacirct de mare icircncacirct nimeni nu contestă faptul că ele provin de la acelaşi autor Ba au existat exegeti care au considerat că cele două lucrări au fost iniŃial o singură lucrare Traducerea manuscrisă nu sprijină aceasă idee

Există o continuitate evidentă Evanghelia sfacircrşeşte cu IcircnălŃarea şi FAp icircncepe cu IcircnălŃarea

Fragmentele bdquonoirdquo Icircn sprijinul paternităŃii lucaniene a cărŃii Faptele Apostolilor este şi argumentul

aşa numitelor fragmente bdquonoirdquo Icircn aceste fragmente relatarea se face la icircntacirci plural ndash incluzacircnd ca participant la evenimente persona autorului Acestea sunt 1610 ndash 17 206 ndash 16 211 ndash 15 271 ndash 28 Unitatea dintre aceste fragmente şi restul cărŃii este confirmată de limba stilul şi vocabularul acestor fragmente sunt aceleaşi cu restul cărŃii Nimeni nu se icircndoieşte că autorul acestor fragmente ndash foarte posibil parte dintr-un jurnal de călătorie ndash este acelaşi cu autorul icircntregii cărŃi

Autorul fragmentelor bdquonoirdquo este unul dintre icircnsoŃitorii şi colaboratorii Sfacircntului Apostol Pavel Acesta nu poate fi decacirct Luca deoarece ceilalŃi colaboratori ai Sfacircntului Pavel (Timotei Tit Sila) fie sunt numiŃi fie nu sunt prezenŃi la evenimentele relatate ca bdquonoirdquo

Terminologia medicală AbundenŃa terminologiei medicale icircn Faptele Apsotolilor este icircncă un argument

că autorul său este Luca medicul (Col 414) Cercetarea biblică de astăzi este icircn unanimitate de acord cu paternitatea lucană a

Faptelor Apostolilor Singurele contestări au venit di n partea Şcolii biblice liberale radicale din

Tubingen (vezi Christian Baur) Sfacircntul Luca ndash repere biografice Sfacircntul Luca este cunoscut deja din Evanghelia sa dar şi din informaŃiile din

Faptele Apsotolilor şi din Epistolele pauline Originar din Antiohia grec de neam Luca a devenit creştin icircn jurul anului 40

fiind de profesiune medic (Col 414) Va fi ucenic şi apropiat colaborator al Sfacircntului Apostol Pavel şi icircnsoŃitor al

acestuia (2 Tim 411 bdquonumai Luca este cu minerdquo) Icircl icircnsoŃeşte icircn călătoria a II-a misionară pe Sfacircntul pavel icircn timpul căreia rămacircne icircn Filipi (aproape 8 ani) de unde icircl va lua Pavel icircn a III-a călătorie misionară pacircnă la Ierusalim (FAp 205 ndash 218) Luca icircmpreună cu Aristarh icircl icircnsoŃesc pe Pavel la Roma (60 ndash 62 rarr FAP 271 ndash 2816) după cum reiese din finalul epistolelor Coloseni şi Filimon

TradiŃia bisericească (Teofilact) icircl numără pe Luca printre cei 70 de ucenici ai Macircntuitorului iar unii dintre vechii scriitori bisericeşti icircl identifică cu unul dintre cei doi icircn drum spre Emaus A murit icircn Grecia posibil la Teba AlŃii cred că la Efes

Este sărbătorit la 18 octombrie

134

8 DESTINATARI ŞI SCOP La icircnceputul cărŃii este numit destinatarul ei Acesta este acelaşi cu destinatarul

Evangheliei Sf Luca un anume Teofil bdquoPrea puternice Teofilrdquo (Lc 13) bdquoO Teofilerdquo (FAp 11)

Teofil este posibil să fi fost un icircnalt demnitar roman poate chiar membru al tribunalului roman care urma să judece pe Sf Pvel Icircn acest caz şi Evanghelia dar mai ales Faptele Apostolilor s-ar fi constituit icircntr-o apologie a Bisericii creştine dar mai ales al lui Pavel şi a activităŃii sale subliniind bunele intenŃii faŃă de lumea păgacircnă neiudaică

Mai probabil pare a fi o altă ipoteză care consideră că Teofil aparŃinea icircntr-adevăr clasei aristocrate (bdquoprea puternicerdquo) Este posibil să fi fost chiar contcetăŃean al lui Luca fiind cunoscut acestuia icircnainte de a deveni creştin Dacă atunci cacircnd primea Evanghelia nu era icircncă creştin la primirea Faptelor Apostolilor devenise după schimbarea tonului icircn adresare oficial icircn Evanghelie familial icircn Faptele Apostolilor Icircn cazul acesta scopul Faptelor Apostolilor este unul de continuare a catehezei de icircntărire a credinŃei lui Teofil

Cea mai mare parte a cercetătorilor consideră că Faptelor Apostolilor nu se adresează numai lui Teofil ci unui cerc mult mai larg de cititori Cine puteau fi aceştia

Aici părările sunt aproape unanime Destinatarii Faptelor Apostolilor par a fi fost creştinii proveniŃi dintre neamuri foarte probabil cei din Roma şi Italia

Icircn favoarea acestei opŃiuni este adus argumentul că localităŃile din Italia sunt menŃionate fără nici o explicaŃie icircn timp ce atunci cacircnd cartea se referă la tipografia şi obiceiurile iudeilor din Palestina ale macedonenilor sau grecilor dă multe lămuriri ceea ce icircnseamnă că cititorii cărŃii nu le cunoşteau

Un argument icircn favoarea faptului că FAp nu a fost adresată iudeo-creştinilor este acela că autorul insistă asupra responsabilităŃii iudeilor privitor la moartea Macircntuitorului (2 23 3 13 ndash 15 13 27 -28) şi asupra obstacolelor pe care le icircntacircmpină propovăduirea Evangheliei din partea iudeilor

Faptul că a fost adresată creştinilor dintre neamuri este dovedit de insistenta cu care se aduc dovezi icircn sprijinul justificării propovăduirii Evangheliei la neamuri

- Vedenia lui Petru şi botezarea lui Corneliu sutaşul (cap 10) - Episodul cu dregătorul Candachiei regina Eipoie şi Filip (cap 8) - Convertirea lui Pavel şi trimiterea la neamuri - Sinodul de la Ierusalim cap 15 - Pavel apostolul neamurilor este prezentat ca avacircnd aceeaşi autoritate ca Petru Finalul cărŃii Deci cunoscut să vă fie vouă că această macircntuire a lui Dumnezeu s-

a trimis păgacircnilor şi ei vor asculta (FAp28 28) Sunt cuvinte spuse iudeilor Universalismul macircntuirii este subliniat insistent de elinul Luca atacirct icircn Evanghelie

cacirct şi icircn Fapte Aceasta pledează pentru ideea că nu sunt excluşi nici păgacircnii necreştinaŃi dintre cititorii avuŃi icircn vedere de Luca Creştinarea neamurilor este prezentată ca fiind voia Duhului

Foarte captivantă ideea că Faptele Apostolilor ar fi fost iniŃial o apologie adresată autorităŃilor romane care urmau să icircl judece pe Pavel icircn sprjinul acestuia Sunt prezentate următoarele argumente

AutorităŃile romane din Palestina sau Corint recunosc mereu nevinovăŃia lui Pavel (Galion rarr Corint FAp 18 15 Porcius Festus rarr FAp 25 18)

Cererea lui Pavel de a fi judecat ca cetăŃean roman (23 27 25 10)

135

Din icircntreg cuprinsul Faptelor Apostolilor reiese că nimic rău nu propovăduiesc Apostolii şi icircn special Pavel prin propovăduirea Evangheliei Ba dimpotrivă Şi acest lucru este evident că Evanghelia este primită mai curacircnd de neamuri icircn timp ce iudeii i se icircmpotrivesc

Pavel la Roma bdquoPropovăduind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi icircnvăŃacircnd cele despre Domnul Iisus Hristos cu toată icircndrăzneala şi fără nici o piedicărdquo (28 31)

Caracterul apologetic al discursurilor Sfacircntului Pavel (22 1 23 1 24 10) Faptele Apostolilor ar concilia iudeo-crştinii cu creştinii dintre neamuri

primii reprezentaŃi de Petru şi cei de al doilea de Pavel Conflictul dintre iudeo-creştini şi creştinii dintre neamuri sau mai bine zis problemă-dilemă este una dintre problemele Bisericii primare ndash menŃionată de Faptele Apostolilor

Sinodul Apostolic (cap 15) are de rezolvat exact această problemă Şcoala de la Tubingen crede că acesta a fost motivul exclusiv al scrierii FAp Caracterul misionar şi catehetic al cărŃii Faptele Apostolilor este indiscutabil InsistenŃa cu care subliniază prezenŃa Duhului Sfacircnt icircn lucrarea de propovăduire a

Evangheliei şi de răspacircndire a creştinismului arată intenŃia autorului de a convinge atacirct pe cei din Biserică cacirct şi pe cei din afară că aceasta se face de către şi este voia lui Dumnezeu

Ceea ce se icircntacircmplă nu este de la oameni ci de la Dumnezeu A se vedea reacŃia lui Gamaliel citată special de Luca (FAp 5 34 - 40)

Biserica icircşi icircnsuşeşte această carte incluzacircnd-o icircn canon pentru faptul că ea arată continuarea prezenŃei şi lucrării lui Dumnezeu icircn lume după momentul Hristos prin Duhul Sfacircnt

Absolut toate evenimentele şi lucrările apostolilor şi ale Bisericii sunt determinate de Duhul Sfacircnt cel care face să rodească Cuvacircntul Evangheliei şi care determină la credinŃă ndash face să crească Biserica

Deşi Iisus Hristos s-a icircnălŃat primesc după făgăduinŃă Duhul care rămacircne cu ei Sfacircntul Ioan Gură de Aur surprinde foarte bine acest aspect bdquoCeea ce au reuşit cu harul lui Dumnezeu văcarii şi pescarii n-au putut nici măcar

să-şi icircnchipuie filozofii şi ritorii stăpacircnitoriii acestei lumi deşi au făcut tot ce le-a stat icircn putinŃă Cum au făcut de au trecut la stfel de fapte mari cei doisprezece oameni simpli care trăiau pe marginea lacurilor a racircurilor şi icircn pustie şi care poate nu intraseră niciodată icircntr-o cetate icircn agora Cum de le-a venit să icircnfrunte o lume icircntreagă Şi cum le-a venit să propovăduiască astfel de idei cu totul şi cu totul noi Cum icircntr-un timp atacirct de scurt au traversat lumea fără să Ńină seama de pericole nici de moarte nici de dificultăŃile lucrului icircn sine nici de faptul că erau puŃini fără să Ńină seama de mulŃimea celor ce li se icircmpotriveau nici de puterea lor nici de icircnŃelepciunea lor dacă n-ar fi avut de partea lor pe Dumnezeu rdquo(Omilia a 4 a la I Corinteni)

Consider că reconsiderarea conŃinutului Faptelor Apostolilor din perspectiva

prezenŃei lui Dumnezeu icircn istorie ne dă şi cheia icircnŃelegerii acestei cărŃi ca şi a icircnŃelegerii scopul scrierei ei Vom discuta mai jos tema Duhul Sfacircnt icircn Faptele Apostolilor - Timpul Duhului

136

9 FAPTELE APOSTOLILOR ISTORIE - GEOGRAFIE Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este considerată o carte istorică prin excelenŃă Este numită pe

bună dreptate şi prima istorie a Bisericii Istoria consemnată icircn cartea Faptele Apostolilor cuprinde răspacircndirea Evangheliei

şi creşterea Bisericii creştine de la icircntemeierea acesteia ndash evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt - şi pacircnă la Roma capitala imperiului (FAP 1 8 harr 28 31)

Istoria icircnseamnă a repere cronologice (o perioadă de timp concretă) b repere geografice (spaŃiu geografic concret) c personaje reale d fapte şi evenimente reale Repere cronologice Autorul nu face nici o datare exactă a evenimentelor Referirile la persoane ce aparŃin istoriei universale (Proconsulul Galion- 18 12

14 17) Sergius Paulus (13 7) Irod Agripa (12 15) permit o datare cu mici aproximaŃii a evenimentelor relatate icircn Faptele Apostolilor

Moartea lui Irod Agripa (FAP 12 15 etc) este dată la Paştele anului 44 Foametea din timpul lui Claudiu (11 28) icircntre anii 49 ndash 55 Proconsulatul lui Galion icircn Corint (18 12) icircn anii 51- 52 Icircnlocuirea procuratorului Felix de către Festus (24 27) icircn perioada 59 ndash 60 Aceste repere cronologice permit datarea aproximativă a evenimentelor istorisite

icircn Faptele Apostolilor după cum urmează Icircntemeierea şi icircnceputurile Bisericii 30 ndash 36 Misiunea icircn diaspora iudaică 36 ndash 46 Prima călătorie misionară a Sf Apostol Pavel 46 ndash 47 Sinodul Apostolic 48 - 49 A II-a şi a III-a călătorie misionară al lui Pavel 50 ndash 58 Icircnchisoare de doi ani a Sf Pavel icircn Cezareea 58 ndash 60 Călătoria spre Roma şi icircnchisoare 60 - 6 3 Cf I Karavidopoulos Introducere icircn Noul Testament 1980 p 126 Repere geografice Faptele Apostolilor indică cu multă exactitate regiunile geografice şi localităŃile icircn

care se desfăşoară evenimentele relatate bdquoicircncepacircnd de la Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului ldquo (1 8) Pe tot parcursul cărŃii sunt consemnate repere geografice

Icircn principal geografia cărŃii Faptele Apostolilor este delimitată de Ierusalim rarr Roma via Asia Mică Tracia şi Macedonia Grecia Italia Icircntregul bazin al Mării Mediterane inclus la ora aceea icircn Imperiul Roman

137

De consemnat unitatea culturală a impereiului conferită de dominarea civilizaŃiei elenistice cultura şi limba greacă

Personaje Personajele principale ale cărŃii Faptele Apostolilor sunt Apostolii Macircntuitorului

icircn special Petru icircntr-o primă parte şi Pavel icircntr-o a doua parte Sunt amintite şi alte personaje angajate icircn propovăduirea Evangheliei Ştefan

Filip Barnaba Timotei Apollo Sila Ioan Marcu etc Apar personaje din lumea mediul social-politic icircn care se propovăduieşte

Evanghelia şi se icircntemeiază comunităŃi creştine Proconsulul Sergius Paulus ndash Cipru (FAP 13 7) regele Irod Agripa (FAP 12 FAP 25 13 22 FAP 26) Galion proconulul Ahaiei (18 12 14 17) Arhiereul Anania (23 2) Felix procuratorul (23 26 24 3) Porcius Festus procurator (24 27 25 1) Cezarul (cap 25 11 12) Claudiu (FAP 11 28)

Iudeii Creştinii şi Roma Icircntr-un plan secund autorul cărŃii Faptele Apostolilor este interesat de ceea ce am

putea numi prezenŃa şi atitudinea unor personaje colective iudeii creştinii şi puterea imperială Disocierea clară atitudinii creştinilor de cea a iudeilor faŃă de puterea imperială romană este una din temele ce par să preocupe pe Sf Luca atacirct icircn Evanghelie cacirct şi icircn Faptele Apostolilor

Iudeii sunt cei care urmăresc şi polemizează continuu pe creştini (vezi icircn sepcial atacurile la adresa Apostolului neamurilor) Creştinii se disociază de atitudinea de nesupunere şi de revoltă care caracterizează lumea iudaică faŃă de puterea imperială romană ReprezentanŃii puterii romane fac şi ei deosebire icircntre iudei şi creştini Atitudinea puterii imperiale prin reprezentanŃii ei regionali sau centrali este una de icircnŃelegere şi chiar de protejare a creştinilor icircn faŃa atacurilor venite din partea iudeilor Romanii sunt cei care fără să-l achite definitiv pe Pavel icirci salvează totuşi viaŃa

Ce vrea Luca să ne spună prin această imagine a lui Pavel captiv din pricina macircniei iudeilor şi prin atitudine de protejare a autorităŃilor romane Ce urmăreşte prezentacircnd Iudaismul şi Creştinismul avacircnd atitudini diferite faŃa de autorităŃile romane Vom afla răspunsul mai tacircrziu Aici ne interesează să dovedim că cele trei personaje sunt icircn atenŃia autorului cărŃii Faptele Apostolilor

Faptele şi evenimentele Faptele şi evenimentele care sunt consemnate şi prezentate icircn cartea Faptele

Apostolilor se icircnscriu icircn consemnarea imaginii generale a propovăduirea Evangheliei de către Apostoli şi icircntemeierea comunităŃilor creştine icircncepacircnd cu Ierusalimul- prima comunitate creştină = icircnceputul istoric al Bisericii şi sfacircrşitul propovăduirii Evangheliei la Roma

Concluzie Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este neicircndoielnic Pentru

aceasta mai pledează ancorarea sau raportarea voită a autorului la istoria contemporană lui (detalii ce au drept scop tocmai punctarea caracterului istoric al relatărilor) (12 20 ndash 23 18 2 12) insistenŃa icircn menŃionarea unor amănunte geografice şi a unor detalii ale

138

vieŃii politice Din punctul carcaterului ei istoric cartea FAp poate fi comparată cu lucruri istorice elenistice ale vremii Autorul are ca model astfel de lucrări (cf William Baird The Acts of the Apostles I C B 1990 p 729) Folosire bogată a discursurilor este o dovadă icircn plus a faptului că Sf Luca foloseşte modelul icircn uz

Faptele Apostolilor carte teologică Există aşadar asemănări icircntre Faptele Apostolilor şi lucrări istorice ale vremi dar

există şi deosebiri esenŃiale Acestea vin mai ales din faptul că Faptele Apostolilor nu sunt numai o carte istorică ci şi una teologică prin excelenŃă Am putea vorbi de două planuri urmărite cu insistenŃă de Sf Luca icircn redactarea acestei cărŃi 1 Planul istoric şi 2 Planul teologic Cele două planuri merg icircn paralel icircmpletindu-se de fapt discursul teologic născacircndu-se din erminia discursului istoric Dacă icircnŃelegem teologia ca evaluare sau considerare a evenimentului din perspectiva raportării acestora la Dumnezeu atunci vom putea foarte uşor să constatăm chiar la o primă lectură a cărŃii Faptele Apostolilor că Dumnezeu este cel care determină prin Duhul activitatea misionară a Apostolilor absolut icircntreaga viaŃă a Bisericii Creşterea Bisericii prin mărturia Apostolilor primirea credinŃei şi botezul celor care credeau este lucrarea eminamente a Duhului A se vedea numai binecunoscutele sumare ale autorului (247

10 STRUCTURA LITERARĂ A CĂRłII FAPTELE APOSTOLILOR Sfacircntul Evanghelist Luca este un autor mai elevat din punct de vedere literar ca

ceilalŃi autori nou-testamentari Este de presupus ca Faptele Apostolilor să beneficieze de o structură litereară mai elaborată Există o varietate largă de materiale literare naraŃiuni discursuri biografii etc Formele literare sunt adesea amestecate naraŃiunea suferind uneori de lipsa de omogenitate (vezi FAp 1 FAp12 FAp15) unele elementele par juxtapuse Din acest motiv nu este deloc uşor să descifreze cineva un plan riguros al cărŃii Cartea are o evidentă unitate dar fără schematizare

Trei principii de organizare literară ExegeŃi Faptelor Apostolilor identifică trei principii de organizarea literară a

cărŃii Tema Misionară Icircn această istorie ghidată de Duhul Sfacircnt autorul urmăreşte icircntacirci de toate

propovăduirea Evangheliei şi icircntemeierea primelor comunităŃi creştine icircntacirci icircntre iudei apoi icircntre namuri (FAp 3 26) Acest lucru este anunŃat la icircnceputul cărŃii (1 8) şi consemnat la sfacircrşit (28 28) după ce aceeaşi temă misionară este semnalată exact la mijlocul cărŃii (14 27)

Tema misionară aşezată icircn prim planul cărŃii permite o primă icircmpărŃire a Faptelor Apostolilor icircn două mari părŃi limita dintre acestea fiind puŃin confuză

Pentru unii cercetători (M Dibelius) I cap 1 ndash 12 II cap 13 ndash 28

139

AlŃi exegeŃi propun o icircmpărŃire care aşază limita icircn cap 15 unde este relatat Sinodul apostolic

I cap 1 1 ndash 15 35 II cap 1536 ndash 28 31

Apostolii Petru şi Pavel sunt personajele misionare principale primul icircn prima parte cel de al doilea icircn partea a doua Am putea spune că capitolul 13 ndash 15 sunt partea de legătură icircntre cele două părŃi

Geografia cărŃii Principiul geografic joacă de asemenea un rol icircn structura cărŃii Caracterul istoric

al cărŃii impune considerarea geografiei şi plasarea icircn spaŃiu a evenimentelor Geografia cărŃii este legată desigur de tema misionară Unul din scopurile evidente ale autorului este acela de a arăta răspacircndirea rapidă şi eficientă a Evangheliei şi creşterea Bisericii de la Ierusalim pacircnă la Roma icircn inima imperiului

Exegetul W G Kummel propune icircmpărŃirea cărŃii icircn cinci secŃiuni icircn funcŃie de reperele geografice

1Cap 1 15 - 83 - Ierusalim 2 Cap 85 ndash 11 18 ndash Samaria şi regiunile de Ńărm Ioppe Cezareea 3 Cap 11 19 ndash 15 35 ndash Antiohia 4 Cap 15 36 ndash 19 21 ndash Icircn jurul Mării Egee 5 Cap 19 21 -28 31 ndash De la Ierusalim la Roma Personajele Al treilea princiupiu de organizare a materialului pleacă de la personajele

principale ale cărŃii Sf Luca este interesat de prezentarea echilibrată a activităŃii celor doi corifei ai Apostolilor pentru că are drept obiectiv legitimarea autorităŃii apostolice şi misionare a Apostolului Pavel prin raportarea la Apostolul Petru Distribuirea informaŃiilor Ńine foarte clar seama de poziŃiile celor doi Apostoli şi de imaginea pe care Luca doreşte să o prezinte cititorilor icircn legătură cu aceştia Astfel icircntr-o primă parte este prezentat Petru cu principalelele elemente ale activităŃii sale misionare ndash mărturia cuvacircntului şi lucrarea semnelor (minunilor) - iar icircn a doua parte este prezentat Pavel de asemenea cu punctarea celor două componente principale ale activităŃii sale misionare mărturia Evangheliei şi lucrarea semnelor minunate

I Sfacircntul Apostol Petru cap 1- 12 II Sfacircntul Apostol Pavel cap13- 28 Trebuie făcută menŃiunea că trecerea nu este una abruptă ci se face pe parcursul a

mai multe capitole aşa icircncacirct la capitolul 9 icircl icircntacirclnim deja pe Pavel pentru ca icircn capitolul 15 se se mai amintească icircncă de Pentru

Concluzie Condus de o idee teologică centrală = universalitatea macircntuirii - şi Ńinacircnd cont de

cadrul geografic general Sfacircntul Luca ne dă un ansamblu omogen centrat pe anumite locuri şi pe personaje

140

11 MIJLOACE LITERARE

Sf Luca foloseşte procedeee literare icircn uzu icircn epoca lui precum naraŃiunea discursul paralelismul etc

NaraŃiunea sau istorisirea sau relatarea este icircncheiată de obicei cuo concluzie sau sumar

(recapitulare) ndash trăsături caracteristice ale stilului lui Luca icircn Fapte Vezi de ex FAp 2 42 ndash 47 ndash asupra vieŃii comunitare a Bisericii primare

Şi stăruiau icircn icircnvăŃătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni 243 Şi tot sufletul era cuprins de teamă căci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin apostoli şi mare frică icirci stăpacircnea pe toŃi 244 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte245 Şi icircşi vindeau bunurile şi averile şi le icircmpărŃeau tuturor după cum avea nevoie fiecare246 Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăŃia inimii 247 Lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporul Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau

FAp 4 32 -35 ndash asupra comunităŃii bunurilor

Iar inima şi sufletul mulŃimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa ci toate le erau de obşte433 Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre icircnvierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toŃi434 Şi nimeni nu era icircntre ei lipsit fiindcă toŃi cacircŃi aveau Ńarini sau case le vindeau şi aduceau preŃul celor vacircndute435 Şi-l puneau la picioarele apostolilor Şi se icircmpărŃea fiecăruia după cum avea cineva trebuinŃă

FAp 5 12 ndash 16 ndash asupra puterii făcătoare de minuni a Apostolilor

512 Iar prin macircinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe icircn popor şi erau toŃi icircntr-un cuget icircn pridvorul lui Solomon513 Şi nimeni dintre ceilalŃi nu cuteza să se alipească de ei dar poporul icirci lăuda514 Şi din ce icircn ce mai mult se adăugau cei ce credeau icircn Domnul mulŃime de bărbaŃi şi de femei515 Icircncacirct scoteau pe cei bolnavi icircn uliŃe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi ca venind Petru măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei516 Şi se aduna şi mulŃimea din cetăŃile dimprejurul Ierusalimului aducacircnd bolnavi şi bacircntuiŃi de duhuri necurate şi toŃi se vindecau

Pe tot parcursul lucrării ca un refren aproape aceste sumare sunt icircn legătură cu

creşterea Bisericii FAp 2 47 4 4 5 42 6 7 9 31 11 24 12 24 16 5 19 10 20 28 30-31 RepetiŃia sau reluarea istorisirii evenimentelor este o caracteristică a Faptelor Ap

A se vedea reluările de două sau chiar şi de trei ori a relatării aceluiaŃi eveniment Anania şi Safira 5 1 ndash 6 şi 5 7 - 11 Chemarea lui Pavel 9 1 ndash 19 22 4 ndash 21 26 9 ndash 18 Vedenia lui Corneliu Sutaşul 10 3 ndash 8 30- 33 11 13 Vedenia lui Petru 10 9 ndash 16 28 11 5 ndash 10 Aceste elemente posibile au condus pe mulŃi la ideea existenŃei mai multor

izvoare sau documente diferite Discursurile Faptele Apostolilor cuprind 24 de discursuri ndash o treime din cuprinsul cărŃii este

alcătuită din discursuri

141

Discursurile sunt plasate icircn momentele importante pentru a exprima cu claritate destinaŃia semnificaŃia evenimentelor Relatarea evenimentelor şi discursul sunt stracircns legate spre deosebire de folosirea lor icircn Evangheliile Sinoptice

Personajele evenimentelor sunt cele care dau explicaŃia acestora icircn discursuri mai lungi sau mai scurte Relatarea unui eveniment motivează cuvacircntarea ce urmează

- Petrecerea celor11 şi Cuvacircntarea lui Petru pentru alegerea lui Matia - Cincizecimea şi Cuvacircntarea lui Petru - Vindecarea ologului şi Cuvacircntarea lui Petru - Icircnchiderea lui Petru şi Cuvacircntarea lui icircn faŃa fariseilor şi cărturarilor Structura discursurilor este icircn mare mereu aceeaşi Un mod de adresare (bdquoFraŃi) un mod de a atrage atenŃia ascultătorilor

(bdquoascultaŃirdquo) şi adeseori consemnarea unei dificultăŃi de icircnŃelegere sau a unei icircntrebări şi nelămuriri din partea auditoriului care leagă discursul contextului narativ (cf 2 14 21 3 11-12 5 27-28 10 34-35 13 14-15)

Corpul propriu-zis al discursului este de natură kerigmatică reamemoracircnd Răstignirea şi Icircnvierea Macircntuitorului Iisus Hristos Vezi 2 22-26 3 13 21-26 5 29-32 10 36-43 13 23

Incheierea este constituită de un icircndemn concret sau o pareneză cu un apel la convertire (cf 2 37 41 3 17-20 5 31 10 42 13 38 41)

Această structură pare să urmeze modelul omiliei sinagogale din lumea elenistică ConŃinutul acestor discursuri se ocupă icircn mare cu aceleaşi teme - o scurtă referire la activitatea pămacircntească a Macircntuitorului Hristos - amintirea Crucii care era icircn planul lui Dumnezeu lucru care nu atenuează cu

nimic responsabilitatea iudeilor şi a autorităŃilor iudaice - Icircnvierea Macircntuitorului de către Dumnezeu atestată de martori şi semnificaŃia

mesianică a acestui eveniment mărturisită de cititorii Scripturiii - Icircn icircndemnul final est consemnat anunŃul iertării păcatelor Sunt prezentate aici punctele majore fundamentale ale predicii apostolice

prezentate de Luca şi icircn cuvintele Macircntuitorului din Lc 24 46-49 Discursurile Sfacircntului Petru Icircn cap 2- 4 sunt consemnate patru discursuri ale Sf Petru Primele două FAp 2 14-36 şi 2 38ndash39 sunt pronunŃate de Petru icircn ziua

Cincizecimii Al treilea 3 12 ndash 26 ndash după vindecarea paraliticului Al patrulea 4 8 ndash 12 ndash icircn faŃa Sinodului Discursule reiau elemente fundamentale ale predicii Bisericii primare 1 Timpul icircmplinirii făgăduinŃelor şi ale profeŃiilor a sosit bdquoAceasta este cuvacircntul ce s-a spus prin proorocul Ioilrdquo (FAP 2 16) bdquoDar Dumnezeu a icircmplinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor

proorocilor că Hristosul Său va pătimirdquo (3 18) ldquoIar toŃi proorocii de la Samuel şi cei cacircŃi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele

acesteardquo(3 24)

142

Este icircntacirclnit un principiu constant al exegezei mesianice a VT ceea ce preziceau profeŃii avea legătură cu bdquozilele lui Mesia rdquo cu timpul icircn care se spunea că Dumnezeu după lungi secole de aşteptare va cerceta poporul său şi aceasta va icircnsemna icircncununarea relaŃiilor cu El icircn istorie

Apostolii proclamau propovăduiau că epoca mesianică a sosit (vezi exemplul similar icircn viaŃa Macircntuitorului bdquoAcesta va răspunde trimişilor lui Ioanrdquo Mt 115 bdquoŞi Iisus răspunzacircnd le-a zis MergeŃi şi spuneŃi lui Ioan cele ce auziŃi şi vedeŃi Orbii icircşi capătă vederea şi şchiopii umblă leproşii se curăŃesc şi surzii aud morŃii icircnviază şi săracilor li se binevesteşterdquo)

2 Icircmplinirea s-a realizat prin lucrarea moartea şi icircnvierea Macircntuitorului - afirmarea descendenŃei davidice (FAp 2 29 - 31) - activitatea şi lucrarea Macircntuitorului (FAp 2 22) - moartea Sa (FAP 2 23) (FAP 3 13 ndash 14) - icircnvierea Sa (FAP 2 24 - 31) (FAP 3 15) (FAP 4 10) - icircn virtutea icircnvierii Sale Iisus a fost slăvit şi icircnălŃat de dragostea lui Dumnezeu

(FAP 2 33 ndash 36 ) (FAP 3 13) (FAP 4 11) 3 Sfacircntul Duh icircn Biserică este semnul puterii şi al slavei Macircntuitorului

Hristos (FAp 2 33) 4 Această epocă mesianică va sfacircrşi odată cu cea de-a doua venire a

Macircntuitorului (FAp 3 21) 5 Totdeauna predica se termină printr-un apel la pocăinŃă primirea iertării şi

a Duhului Sfacircnt şi făgăduinŃa macircntuirii (FAp 2 8 - 39) (FAP 3 19 25 - 26)cedil(FAp 4 12) (5 31) (FAp 10 43)

CH Dood crede că această predică urmează linia rezumatului predicii Macircntuitorului consemnată la Mc 1 14 ndash 15

Clasificarea discursurilor Discursule sunt icircn principal de două categorii icircn funcŃie de conŃinutul lor 1 misionare 2 apologetice Discursuri misionare

Petru 1 214-41 ndash la Cinzecime 2 312-26 ndash După vindecarea ologului 3 1034-43 ndash Corneliu sutaşul

Pavel 1 1316-41 ndash icircn Antiohia Pisidiei către iudei 2 1415-17 ndash icircn Listra către păgacircni 3 1722-31 ndash icircn Areopag către păgacircni

Discursuri apologetice Petru

1 48-12 ndash Icircn faŃa sinedriului după vindecarea ologului 2 529-32 ndash Icircn faŃa Sinedriului după ieşirea minunată din temniŃă

143

Ştefan 1 71-53

Pavel 1 221-21 - La Ierusalim icircn faŃa miulŃimii care voia să-l linşeze 2 26 2-23 ndash Icircn faŃa lui Irod Agripa şi Festus

Alte discursuri Petru

1 116-22 ndash Alegerea lui Matia a 11 4-17 ndash Icircn faŃa iudeilor din Ierusalim relatarea vedeniei din Iope

justificarea botezului păgacircnilor Jacob 1513-21 ndash La Sinodul apostolic Pavel 1 2018-35 ndash Icircn Efes către preoŃii din Milet 2 2825-28 ndash discurs care rezumă ideea dominantă a cărŃii

12 PETRU ŞI PAVEL IcircN FAPTELE APOSTOLILOR Paralelismul icircntre Petru şi Pavel icircn Faptele Apostolilor este evident Cercetătorii

semnalează existenŃa modelului icircn lumea greacă Cuvacircntările şi faptele lui Petru icircşi găsesc un corespondent icircn cea de a doua

jumătate a cărŃii raportată la Pavel icircn cuvacircntările şi faptele acestuia Cei doi apostoli vindecă FAp 3 2 ndash 26 harr14 8 ndash 17 Amacircndoi apar icircn faŃa Sinedriului FAp 4 5 ndash 7 harr1 23 1 ndash 10 Sunt bătuŃi şi fac minuni FAP 5 4 12 ndash 16 harr 19 11 ndash 12 22 Amacircndoi icircnviează cacircte un mort FAp9 32 ndash 42 harr20 9 ndash 12 ComparaŃia poate continua icircntre 2 14 - 36 harr 13 15 ndash 17 31 harr 22 17 3 6 harr 20 33 8 9 harr13 6 ndash 8 10 25 harr 14 14 10 34 ndash 43 harr 17 22 ndash 31 12 3 ndash 11 harr 16 22 ndash 26 15 7 ndash 11 harr1 20 18 ndash 35

144

144

Aceată paralelă are fără icircndoială o raŃiune şi este icircn planul şi icircntenŃia autorului Dacă se

Ńine cont că tema principală a cărŃii este răspacircndirii Evangheliei la neamuri atunci se poate presupune că autorul şi icircn acest fel sprijină şi argumentează ideea subliniind autoritatea apostolului neamurilor egală cu cea a Sfacircntului Petru

13 IcircMPĂRłIREA CUPRINSULUI - PLAN C H Turnner (icircn Hastings dict of the Bible New York 1898 I - 421) propune

următoarea icircmpărŃire care ar fi fost icircn intenŃia autorului sprijinită de faptul că la sfacircrşitul fiecărei părŃi este un fel de concluzie sau sumar ndash ceea ce caracterizează stilul Faptele Apostolilor ndash icircn care autorul face un fel de recapitulare subliniind progresul icircn răspacircndirea Evangheliei şi icircnmulŃirea numărului credincioşilor prin lucrarea Duhului Sfacircnt

I Apostolul Petru

1 Cap 11 ndash 67 ndash Biserica Ierusalimului după Cincizecime şi Predica lui Petru (67) 2 Cap 68 ndash 931 ndash Răspacircndirea Evangheliei icircn Palestina şi predica Sfacircntului Ştefan

cu primele pesecuŃii icircmpotriva creştinilor după moartea acestuia (931) 3 Cap 932 ndash 1224 ndash Răspacircndirea Evangheliei (Bisericii) icircn Antiohia creştinarea

lui Corneliu şi continuarea persecuŃiei (1224) II Apostolul Pavel

1 Cap 1225 ndash 164 ndash Răspacircndirea Evangheliei şi sporirea Bisericii icircn Cipru şi icircn Asia Mică prima călătorie misionară Sinodul de la Ierusalim (165)

2 Cap 166 ndash 1920 ndash Răspacircndirea Evangheliei icircn Macedonia şi icircn estul Greciei (1920)

3 Cap 1921 ndash 2831 ndash Pavel spre Roma şi predica sa icircn Roma despre IcircmpărăŃia cerurilor (2831)

Dacă aceste sumare nu sunt icircn atenŃia autorului pentru a delimita cu claritate diferitele

părŃi ale căŃii sale atunci ele demonstrează ndash prin frecvenŃa lor mare ndash că aceasta este una din preocupările autorului şi unul din motivele scrierii cărŃii

Un alt posibil plan Biserica de la origini pacircnă la Sinodul Apostolic 11 ndash 1535 Comunitatea de la Ierusalim 11 ndash 542 Deschiderea Bisericii spre neamuri 61 ndash 1535 Activitatea misionară a eleniştilor (61 ndash 931) Activitatea misionară a Sfacircntului Petru (932 ndash 1118 121 - 23) Biserica Antiohiei (1119 ndash 1428) De la Ierusalim la Roma Sfacircntul Pavel ndash 1536 ndash 2831 Icircn cursul călătoriilor misionare Pavel icircntemeiză comunităŃile creştine din Asia Mică

Europa Adus ca prizonier la Roma el predică aici Evanghelia icircn siguranŃă (Vezi E Charpentier Pour lire N T p 83)

145

145

14 TEME CENTRALE IcircN FAPTELE APOSTOLILOR Teologia Faptelor Apostolilor 1 Faptele Apostolilor ndash Evanghelia Duhului Icircn Sfintele Evanghelii totul se desfăşoară icircn jurul Persoanei Macircntuitorului Hristos

Alături de Acesta apar Apostolii ca apropiaŃi ai Săi diferite categorii de oameni unii admiratori alŃii beneficiari ai prezenŃei alŃii potrivnici şi desigur mulŃimea

Faptele Apostolilor debutează cu IcircnălŃarea la cer a Macircntuitorului ceea ce s-ar traduce prin ieşirea Acestuia din scena isotriei şi cu evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt ceea ce echivalează cu intrarea Acestuia icircn istorie Desigur ceea ce numim ieşirea din istorie a Macircntuitorului este un mod imporpriu de a vorbi pentru a marca această schimbare icircn manifestarea iconomiei dumnezeieşti a Fiului Fiul nu părăseşte de fapt istoria dar prezenŃa Sa va fi una diferită de cea de pacircnă atunci

Istoria consemnată şi relatată de Faptele Apostolilor este marcată şi determinată de

prezenŃa şi lucrarea continuă a Sfacircntului Duh icircn istorie De fapt autorul cărŃii ne icircnfăŃişează ceea ce mulŃi exegeŃi au numit bdquoEvanghelia Sfacircntului Duhrdquo Paralela icircntre prezenŃa şi lucrarea Macircntuitorului icircnfăŃişată icircn Evanghelii şi cea a Sfacircntului Duh icircnfăŃişată de Faptele Apostolilor este evidentă Edificatoare icircn acest sens este insistenŃa autorului de a sublinia icircn repetate racircnduri semnele lucrării Duhului care ca şi icircn cazul Macircntuitorului erau semnele şi minunile mari icircntre care la loc de frunte sunt vindecările bdquoCăci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin Apostolirdquo

Macircntuitorul Hristos bdquo Iisus Nazarineanu bărbat adeverit icircntre voi de Dumnezeu prin puteri prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu icircn mijlocul vostru precum şi voi ştiŃi (FAp 222)rdquo

Autorul Faptelor Apostolilor are icircn plan intenŃia de a arăta că Dumnezeu adevereşte lucrările Duhului prin semne şi minuni (cf 243 4 30 68 143 152) Acestea se făceau nu de către Apostoli ci prin Apostoli se icircnŃelege de către Dumnezeu (4 30 512 143) bdquoIar Ştefan plin de har şi de putere făcea minuni şi semne mari icircn poporrdquo (6 8)

bdquoDeci multă vreme au stat acolo grăind cu icircndrăzneală icircntru Domnul Care da mărturie pentru cuvacircntul harului Său făcacircnd semne şi minuni prin macircinile lorrdquo (143)

bdquoŞi a tăcut toată mulŃimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel care istoriseau cacircte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei icircntre neamurirdquo (15 2)

Spre deosebire de prezenŃa Macircntuitorului cea a Duhului Sfacircnt este mult mai discretă Duhul Sfacircnt este nevăzut

Iată un comentariu al Sf Ioan Gură de Aur pe această temă

bdquo Ce se icircntacircmpla atunci Cacircnd cineva se boteza de icircndată vorbea icircn limbi şi nu numai că vorbeau icircn limbi ci mulŃi chiar profeŃeau iar unii arătau şi alte multe şi mari puteri Deoarece venind de la idoli la credinŃă fără să cunoască nimic lămurit şi fără să fi fost crescuŃi cu cărŃile Vechiului Testament botezacircndu-se primeau deicircndată Duhul Sfacircnt Nu puteau icircnsă să vadă pe Duhul deoarece era nevăzut şi de aceea harul le dădea o dovadă perceptibilă simŃurilor a acelei lucrări Astfel unul vorbea icircn limba perşilor altul icircn aceea a romanilor altul icircn a indienilor altul o altă limbă Se făcea astfel văzut celor din afară (necreştinilor) că icircn cel care vorbea era Duhul Pentru aceea şi zice mai jos că fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos numind darurile duhovniceşti arătare a Duhului Şi

146

146

Apostolii primeau un astfel de semn la icircnceput dar şi cei care credeau primeau darul de a vorbi icircn limbi şi nu numai pe acesta ci multe altele mulŃi icircnviau morŃi alŃii scoteau demoni şi multe astfel de lucruri minunate Primeau deci harisme unii mai mici alŃii mai mari Cea mai mare dintre toate era vorbirea icircn limbi hellip Este motivul pentru care primeau şi darul de a deosebi duhurile pentru a discerne şi a cunoaşte cine vorbeşte de la duhul cel curat şi cine de la duhurile necurate Deoarece nu era posibil să se facă imediat dovada celor spuse din moment ce profeŃia se verifică nu atunci cacircnd este făcută ci atunci cacircnd se icircmplineşte nu era uşor să se constate care era profet adevărat şi care era profet mincinosrdquo (Comentariu la 1 Corinteni ediŃia originală EPE 18B pag 239-242 trad rom Cit pag300-301 Nu icircncape nici o icircndoială că prin referirile repetate la bdquosemnele şi minunilerdquo Sfacircntul Luca

doreşte să sublinieze prezenŃa şi lucrarea Duhului icircn istorie Acest lucru este evident prin cacircteva proorocii din Ioil bdquoIar icircn zilele din urmă zice Domnul voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătracircnii voştri vise vor visa Icircncă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna icircn acele zile din Duhul Meu şi vor prooroci Şi minuni voi face sus icircn cer şi jos pe pămacircnt semne sacircnge foc şi fumegare de fum (2 17-19)

ToŃi se umpleau de Duh Sfacircnt 63 - bdquobărbaŃi plini de Duh Sfacircntrdquo andraj plhreij pneumatoj

8 17 - bdquoAtunci icircşi puneau macircinile peste ei şi ei luau Duhul Sfacircntrdquo tote evpetiqesan taj ceiraj evpV auvtouj kai evlambanon pneuma a[gionAring

9 17 ndash bdquoŞi a mers Anania şi a intrat icircn casă şi punacircndu-şi macircinile pe el a zis Frate Saul Domnul Iisus Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfacircntrdquo kai plhsqh|j pneumatoj a`giouAring

10 44 - bdquoIcircncă pe cacircnd Petru vorbea aceste cuvinte Duhul Sfacircnt a căzut peste toŃi cei care ascultau cuvacircntulrdquo

13 52- laquo Şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfacircntrdquo 11 16- bdquoŞi mi-am adus aminte de cuvacircntul Domnului cacircnd zicea Ioan a botezat

cu apă voi icircnsă vă veŃi boteza cu Duh Sfacircntrdquo Duhul Sfacircnt sălăşluieşte icircn Apostoli şi icircn toŃi cei ce primesc credinŃa icircn Hristos şi se

botează aşa icircncacirct actele şi lucrările acestea sunt icircn acelaşi timp şi ale Duhului bdquoŞi s-au umplut toŃi de Duhul Sfacircnt şi au icircnceput să vorbească icircn alte limbi precum le

dădea lor Duhul a grăirdquo FAp 24 bdquoAtunci Petru plin fiind de Duhul Sfacircnt le-a vorbit Căpetenii ale poporului şi bătracircni ai

lui Israelrdquo (48) bdquoŞi pe cacircnd se rugau astfel s-a cutremurat locul icircn care erau adunaŃi şi s-au umplut toŃi de

Duhul Sfacircnt şi grăiau cu icircndrăzneală cuvacircntul lui Dumnezeurdquo (431) bdquoŞi a mers Anania şi a intrat icircn casă şi punacircndu-şi macircinile pe el a zis Frate Saul

Domnul Iisus Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfacircntrdquo (917)

Lucrarea Duhului Sfacircnt este legată de propovăduirea Evangheliei de vestirea cuvacircntului lui Dumnezeu bdquoicircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntuluirdquo

Icircn Evanghelii istoria Macircntuitorului Hristos se icircncheie la Ierusalim Istoria Duhului Sfacircnt consemnată de Faptele Apostolilor icircncepe la Ierusalim şi sfacircrşeşte cu Roma Istoria Macircntuitorului Hristos se desfăşoară icircn spaŃiul iudaic cea a Duhului depăşeşte spaŃiul iudaic pentru a se extinde icircn toată lumea cunoscută de atunci

147

147

DUHUL SFAcircNT ŞI BISERICA Direct legată de prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt icircn cartea Faptele Apostolilor este

naşterea şi viaŃa Bisericii Biserica este o realitatea cu totul nouă care se naşte odată cu evenimentul pogoracircririi Sfacircntului Duh icircn ziua Cinzecimii peste SfinŃii Apostoli (cap 2) Biserica este adunarea celor care primesc Duhul Sfacircnt sinaxa bdquocelor plini de Duhul Sfacircntrdquo Sfacircntul Luca prezintă pe parcursul cărŃii creşterea Bisericii prin adăugarea la numărul iniŃial de creştini a altor oameni care crezacircnd icircn mărturia Apostolilor despre Hristos Cel răstignit şi Icircnviat se botează şi primesc Duhul Sfacircnt Creşterea Bisericii este lucrarea Duhului Sfacircnt Sfacircntul Luca arată creşterea Bisericii prin a face referire la zonele geografice unde se vesteşte Evanghelia şi apar comunităŃi creştine

Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau (247) Deci Biserica icircn toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace zidindu-se şi umblacircnd icircn

frica de Domnul şi sporea prin macircngacircierea Duhului Sfacircnt (931) Deci Bisericile se icircntăreau icircn credinŃă şi sporeau cu numărul icircn fiecare zi (165) Timpul Bisericii este timpul Duhului Sfacircnt Denumirea de Biserică icircn limba greacă este un cuvacircnt foarte sugestiv pentru icircnŃelesul ca

atare al realităŃii exprimate prin el ἐκκλησία ἐκκλεσιας ἡ (de la ἔκκλητος chemat sau convocat la o icircntrunire acesta este de la verbul ἐκκαλέω care icircnseamnă a chema a convoca Biserica este adunarea celor care se adună răspunzacircnd chemării adunarea celor chemaŃi şi care au răspuns chemării Păstrarea referirii la actul chemării este extrem de relevantă pentru realitatea Bisericii tocmai pentru că trimite la atmosfera de libertate icircn care se realizează adunarea credincioşilor Această conotaŃie exclude existenŃa oricărui factor de constracircngere chiar şi a celui ideologic Este vorba de răspunsul liber al oamenilor la mărturia Apostolilor despre Hristos şi la chemarea acestora de a se alătura ceor care au răspuns deja acestei chemări Termenul este folosit şi icircn Vechiul Testament nu cu icircnŃelesul tehnic din Noul Testament ci cu icircnŃelesul etimologic de adunare a poporului vezi Judecători 218 1 Cronici 29 1 Sensul se apropie atunci cacircnd numeşte adunarea poporului pentru scopuri cultice (Deuteronom 3130 321 Iosua 835 sau Fapte 738 ndash cuvacircntul lui Ştefan Evrei 212)

Traducerea romacircnească a renunŃat din păcate la acest termen păstracircnd termenul icircmprumutat din l latină şi care indică mai curacircnd locaşul icircn care se adună de obicei creştinii ndash basilica pierzacircnd sensul de adunare a celor care au răspuns chemării Chemarea este un concept teologic şi biblic fundamental care se regăseşte icircn spaŃiul relaŃiei mdintre Dumnezeu şi poporul Său atacirct icircn perioada vechi-testamentară cacirct şi icircn cea nou-testamentară

Termenul ca atare de Biserică este folosit şi cu trimitere la comunităŃile creştine din diferitele cetăŃi ceea ce numim astăzi Biserici locale 1541 Şi străbătea Siria şi Cilicia icircntărind Bisericile 165 Deci Bisericile se icircntăreau icircn credinŃă şi sporeau cu numărul icircn fiecare zi 1122 Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba pacircnă la Antiohia

Dar este folosită şi cu icircnŃelesul Bisericii celei una care icircnsumează toate comunităŃile 931 Deci Biserica icircn toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace zidindu-se şi umblacircnd icircn frica de Domnul şi sporea prin macircngacircierea Duhului Sfacircnt 2028 Drept aceea luaŃi aminte de voi icircnşivă şi de toată turma icircntru care Duhul Sfacircnt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu pe care a cacircştigat-o cu icircnsuşi sacircngele Său

148

148

Există o conştiinŃă eclesială foarte bine conturată şi exprimată icircn cartea Faptele Apostolilor

Icircn cartea Faptele Apostolilor nu icircntacirclnim o eclesiologie dezvoltată aşa cum icircntacirclnim icircn epistolele pauline ci o prezentare a mersului icircn istorie a Bisericii Există icircnsă şi ecoul eclesiologiei pauline Drept aceea luaŃi aminte de voi icircnşivă şi de toată turma icircntru care Duhul Sfacircnt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu pe care a cacircştigat-o cu icircnsuşi sacircngele Său (2028)

Icircn cartea Faptele Apostolilor avem modelul de istorie bisericească de istorie a Bisericii care ia icircn calcul natura dumnezeiesc-omenească a Bisericii semnalacircnd continuu prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt prin intermediul Apostolilor şi a celorlalŃi lucrători ai Evangheliei ca şi prin toŃi creştinii

Faptele Apostolilor ne prezintă şi informaŃii privind viaŃa Bisericii primare 241 Deci cei ce au primit cuvacircntul lui s-au botezat şi icircn ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete 242 Şi stăruiau icircn icircnvăŃătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni 243 Şi tot sufletul era cuprins de teamă căci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin apostoli şi mare frică icirci stăpacircnea pe toŃi 244 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte 245 Şi icircşi vindeau bunurile şi averile şi le icircmpărŃeau tuturor după cum avea nevoie fiecare 246 Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăŃia inimii 247 Lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporul Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau

Ave aici cacircteva elemente fundamentale ale vieŃii primilor creştini atenŃia acordată catehizării (stăruinŃa icircn icircnvăŃătura Apostolilor) viaŃa sacramentală centrată pe Botez şi pe Sfacircnta Euharistie (bdquofracircngerea pacirciniirdquo) comuniunea sau frăŃietate şi comunitatea bunurilor (245)

Avem informaŃii privind ierarhia sacramentală şi distribuirea diferitelor slujiri icircn Biserică Apostolii şi preoŃii sunt numiŃi icircmpreună indicacircnd categorii distincte de slujitori ai Evangheliei şi ai Bisericii

154 Şi sosind ei la Ierusalim au fost primiŃi de Biserică şi de apostoli şi de preoŃi şi au vestit cacircte a făcut Dumnezeu cu ei

1522 Atunci apostolii şi preoŃii cu toată Biserica au hotăracirct să aleagă bărbaŃi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia cu Pavel şi cu Barnaba pe Iuda cel numit Barsaba şi pe Sila bărbaŃi cu vază icircntre fraŃi

2017 Şi trimiŃacircnd din Milet la Efes a chemat la sine pe preoŃii Bisericii Există precizării privind racircnduirea preoŃilor prin hirotonie 1423 Şi hirotonindu-le preoŃi icircn fiecare biserică rugacircndu-se cu postiri i-au icircncredinŃat

pe ei Domnului icircn Care crezuseră Foarte importante referiri la slujiri diferite precum aceea de proroc şi de icircnvăŃător 131 Şi

erau icircn Biserica din Antiohia prooroci şi icircnvăŃători Barnaba şi Simeon ce se numea Niger Luciu Cirineul Manain cel ce fusese crescut icircmpreună cu Irod tetrarhul şi Saul

Sau grupul celor şapte (diaconi) din cap 7

DUHUL SFAcircNT ŞI ESHATOLOGIA

149

149

O altă temă foarte importantă icircn Faptele Apostolilor este cea care priveşte Eshatologia ContribuŃia cărŃii Faptele Apostolilor la elaborarea eshatologiei este foarte importantă

Icircn prima sa cuvacircntare după pogoracircrea Sfacircntului Duh Sfacircntul Apostol Petru identifică evenimentul acesta extraordinar cu un eveniment eshatologic Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil 217 Iar icircn zilele din urmă zice Domnul voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătracircnii voştri vise vor visa Acts 217 καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡmicroέραις λέγει ὁ θεός ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ πνεύmicroατός microου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα καὶ προφητεύσουσιν οἱ υἱοὶ ὑmicroῶν καὶ αἱ θυγατέρες ὑmicroῶν καὶ οἱ νεανίσκοι ὑmicroῶν ὁράσεις ὄψονται καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑmicroῶν ἐνυπνίοις ἐνυπνιασθήσονταιmiddot

Trebuie menŃionat că atribuim termenului eshatologie un sens extins Plecacircnd de la faptul că el se referă la realităŃile din urmă de la sfacircrşitul lumii la realităŃile de după sfacircrşitul lumii şi luacircnd icircn calcul faptul că există posibilitatea participării icircncă de pe acum la realităŃile ultime eshatologice orice realitatea care implică această participare este numită eshatologică IcircnŃelesul principal al cuvacircntului este dat de realitatea icircmpărtăşirii de lumea dumnezeiască care se va porduce după sfacircrşitul chipului istoric al lumii Lucrul esenŃial care se va icircntacircmpla la sfacircrşit va fi icircntacirclnirea cu Dumnezeu şi cu cele dumnezeişti Dar ceea ce atunci se va icircntacircmplă cu măpsura deplinătăŃii este accesibil icircncă din timpul istoric dar numai icircn parte

Biserica este prin excelenŃă o realitatea eshatologică pentru că reprezintă exact icircntacirclnirea dintre om şi Dumnezeu prin umplerea omului de Duhul Sfacircnt la botez Biserica este exact atacirct cacirct lumea se icircmpărtăşeşte de Duhul Sfacircnt Biserica este experierea anticipată şi parŃială a realităŃilor eshatologice a realităŃilor veacului viitor

Această eshatologie concretizată icircntr-o eclesiologie eshatologică este icircn acord cu eshatologia celorlalte cărŃi nou-testamentare (vezi Evanghelia după Ioan sau Epistolele pauline) şi cu tradiŃia ulterioară a Bisericii reflectată pacircnă icircn cel mai mic detaliu din viaŃa Bisericii Teologia academică este singura care pare să fi pierdut icircnŃelesul lărgit al eshatologiei cu trimitere la icircmpărtăşirea de pe acum de realităŃile ultime vorbind la acest capitol numai despre sfacircrşitul lumii şi ceea ce se va icircntacircmpla după aceea

Aşadar Duhul Sfacircnt Biserica şi Eshatologia sunt realităŃi care trebuie luate icircmpreună Biserica este o realitate eshatologică icircntrucacirct reprezintă sinaxa celor plini de Duh Sfacircnt

15 FAPTELE APOSTOLILOR - CUPRINS Icircn cele ce urmează prezentăm icircn detaliu cuprinsul cărŃii Faptele Apostolilor punctacircnd

principalele secŃiuni ale cărŃii

I DE LA IERUSALIM LA ANTIOHIA 1 1 ndash 12 25 Propovăduirea Evangheliei şi răspacircndirea creştinismului icircn Palestina şi Siria de către

Sfacircntu Apostol Petru şi alŃi Apostoli 1 Zilele premergătoare pogoracircrii Sfacircntului Duh 1 1 ndash26

150

150

Prologul (1 1-1 11) ndash adresare referire la ultimile arătări ale Macircntuitorului după Icircnviere ultimile sfaturi date ucenicilor făgăduinŃa Duhului Sfacircnt IcircnălŃarea Domnului

Completarea numărului apostolilor prin alegerea lui Matia icircn locul lui Iuda (1 12-26) revenirea icircn Ierusalim de pe muntele Măslinilor lista cu cei 11 stăruinŃa icircn rugăciune cacircntarea lui Petru alegerea lui Matia

2 Pogoracircrea Duhului Sfacircnt şi naşterea Bisericii Creştine 2 1ndash47 1111 Pogoracircrea Duhului Sfacircnt (2 1 ndash 2 13) semnele icircnsoŃitoare vuiet limbi de foc şi efectele

imediate umplerea de Duh Sfacircnt şi vorbirea icircn limbi adunarea mulŃimii martoră la eveniment din toate neamurile nedumerirea ce s-a iscat

Cuvacircntarea lui Petru (2 14-36) explicarea evenimentului nu sunt beŃi ci s-a icircmplinit făgăduinŃa umplerii de Duh Sfacircnt făcută de proorocul Ioil Iisus Nazarineanul pe care iudeiii L-au răstignit deşi era cel care despre care au vorbit proorocii Dumnezeu l-a icircnviat şi apostolii sunt martori ai Acestuia Acest Iisus s-a icircnălŃat la dreapta lui Dumnezeu şi primind făgăduinŃa Duhului l-a revărsat peste Apostoli lucru la care mulŃimea era martoră

Prima comunitate se naşte (2 37 -41) icircn urma cuvacircntării lui Petru au primit icircndemnul de a se pocăi şi boteza trei mii de suflete primind iertarea păcatelor şi darul Duhului Sfacircnt

ViaŃa primei comunităŃi creştine stăruinŃa icircn icircnvăŃăturile Apostolilor viaŃă comunitară fracircngerea pacircinii şi rugăciuni multe minuni săvacircrşite de apostoli icircn Ierusalim şi teama stăpacircnea pe toŃi toŃi cei ce credeau aveau toate de obşte viaŃă de obşte biserica sporea zilnic

3 Biserica din Ierusalim ndash secvenŃe reprezentative 3 1ndash5 42 Vindecarea ologului de la Poarta Frumoasă de către Petru şi Ioan (3 1-11) uimirea

mulŃimii care se adună icircn pridvorul lui Solomon Cuvacircntarea lui Petru (3 12-26) icircn urma vindecării Petru explică faptul că vindecarea a

săvacircrşit-o nu puterea lor ci Dumnezeul părinŃilor lor care a slăvit pe Fiul Său Iisus dat la moarte de către cei ce ascultau credinŃa icircn Iisus a dăruit vindecarea ologului chemare la pocăinŃă şi icircntoarcere pentru a putea primi şi ei pe Iisus Hristos Cel mai dinainte vestit de toŃi proorocii

Icircn faŃa Sinedriului Petru şi Ioan (4 1-22) prinşi de preoŃi căpetenia gărzii templului şi saducheii pe cacircnd vorbea Petru mulŃimii cei doi apostoli sunt icircnchişi şi aduşi icircn faŃa Sinedriului pentru a explica cele săvacircrşite cuvacircntarea lui Petru icircn faŃa Sinedriului icircn care reia cele spuse icircn faŃa mulŃimii deliberarea Sinedriului icircn sensul eliberării cu condiŃia să nu mai vorbească mulŃimii despre numele lui Iisus răspunsul lui Petru şi Ioan ascultăm de Dumnezeu şi nu de oameni nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi auzit

Rugăciunea credincioşilor după eliberarea celor doi apostoli (4 23-31) pentru ca Domnul să dea icircndrăzneală Apostolilor icircn ciuda ameninŃărilor iudeilor şi să săvacircrşească semne şi minuni prin numele lui Iisus Hristos

ViaŃa comunitară a Bisericii (4 23 ndash5 11) bdquocei ce au crezut erau unardquo şi bdquotoate le erau de obşterdquo mărturisirea cu putere a Icircnvierii Domnului de către Apostoli har mare era peste toŃi exemplul bun al lui Barnaba cel născut icircn Cipru icircn ceea ce priveşte aducerea bunurilor la picioarelor apostolilor şi exemplul negativ al lui Anania şi Safira

RecapitularendashbilanŃ a stării comunităŃii creştine (5 12-16) prin Apostoli se făceau multe semne şi minuni mulŃi bolnavi din Ierusalim şi din icircmprejurimi erau aduşi pentru a fi vindecaŃi numărul credincioşilor sporea continuu

151

151

O nouă icircnchidere a apostolilor (5 17-42) arhiereul şi saducheii plini de pizmă au icircnchis pe apostoli icircn temniŃa obştească eliberarea minunată de către icircnger Apostolii aduşi din nou icircn faŃa Sinedriului reproşul Arhiereului care continua să icircnveŃe şi răspunsul Sfacircntului Petru Ascultăm de Dumnezeu Acesta a icircnviat pe Hristos pe care voi l-aŃi omoracirct L-a icircnălŃat Stăpacircnitor şi Macircntuitor ca să dea lui Israel pocăinŃă Apostolii şi Duhul Sfacircnt sunt martori ai acestor evenimente IntervenŃia lui Gamaliel dacă este de la Dumnezeuhellip Apostolii sunt eliberaŃi după ce sunt bătuŃi şi continuă toată ziua icircn templu şi prin case să icircnveŃe

4 Icircnceputurile creştinismului elenistic 6 1 ndash 8 40 Alegerea celor 7 diaconi (6 1-7) discursul celor 12 asupra necesităŃi alegerii unor noi

slujitori alegerea şi hirotonirea celor şapte sporirea continuă a Bisericii Activitatea şi prinderea Sfacircntului Ştefan (6 8-15) Ştefan plin de har făcea minuni şi

semne mari pizmuit de către libertini cireneni şi alexandrini Ştefan este acuzat de hulă prins şi dus icircn faŃa sinedriului

Cuvacircntarea şi martiriul Sfacircntului Ştefan (7 1 ndash 8 3) retrospectivă a istoriei vechitestamentare pacircnă la Solomon arătacircnd că iudeii au stat mereu icircmpotriva Duhului şi a proorocilor vederea slavei lui Dumnezeu de către Ştefan omoracircrea cu pietre Prigoana Bisericii de către Saul care participase la omoracircrea lui Ştefan

Propovăduirea Evangheliei icircn Samaria de către Filip (8 4-40) Filip era ascultat de mulŃi săvacircrşea vindecări mulŃi credeau şi se botezau Vizita Apostolilor Petru şi Ioan icircn Samaria primirea Duhului Sfacircnt de către cei botezaŃi prin punerea macircinilor Apostolilor episodul cu Simon Magul care icircncearcă să cumpere puterea harului Filip trimis de icircnger botează pe dregătorul reginei Candachia a Egiptului Filip binevestea prin toate cetăŃile pacircnă a sosit icircn Cezareea

5 Convertirea lui Saul 9 1ndash31 Convertirea pe drumul Damascului (9 1ndash9) Saul trimis la Damasc pentru a prinde pe

creştini şi a-i aduce legaŃi la Ierusalim arătarea Domnului şi chemarea lui Pavel Pavel la Damasc şi la Ierusalim (9 10-30) Anania este trimis de Domnul să-l boteze pe

Pavel care a devenit bdquovas ales ca să poarte numele Domnului icircnaintea neamurilorhelliprdquo Saul icircncepe să propovăduiască pe Iisus spre mirarea Iudeilor AmeninŃat de iudei este salvat noaptea vine la Ierusalim unde ucenicii se temeau de el dar Barnaba icircl prezintă Apostolilor ameninŃat de elenişti Saul este dus icircn Cezareea şi apoi icircn Tars

6 Icircnceputul propovăduirii Evangheliei la neamuri 9 32 ndash 11 30 Predica lui Petru icircn Lida şi Iope (9 32-43) vindecarea lui Enea icircn Lida şi icircnvierea Tavitei

icircn Iope Convertirea Sutaşului Corneliu (10 1 ndash 11 18) Icircngerul icircl icircndeamnă pe Corneliu din

Cezareea să cheme pe Petru de la Iope vedenia lui Petru cu macircncărurile necurate şi primirea trimişilor lui Corneliu la icircndemnul Duhului Petru vine la casa lui Corneliu unde erau adunaŃi mulŃi Cuvacircntarea lui Petru icircn casa lui Corneliu Iisus cel care a vindecat şi a făcut mult bine despre care dau mărturie Apostolii a fost omoracirct de iudei dar Dumnezeu l-a icircnviat şi s-a arătat după Icircnvierea Sa Apostolilor şi le-a poruncit să propovăduiască aceasta despre el mărturisesc proorocii şi tot ce crede icircn el va primi iertarea păcatelor peste cei prezenŃi se pogoară Duhul

152

152

Sfacircnt fapt care uimeşte pe iudei urmează botezul celor de faŃă Petru rămacircne cacircteva zile cu ei la Ierusalim Petru explică celorlalŃi cu a ajuns să boteze pe Corneliu

Icircnceputurile Bisericii icircn Antiohia (11 19-30) a Icircntemeierea Bisericii din Antiohia de către creştinii risipiŃi după martiriul lui Ştefan b Trimiterea lui Barnaba la Antiohia Saul este adus din Tars de către Barnaba icircn Antiohia icircmpreună merg la Ierusalim cu ajutoare icircn timpul foametei prevestită de Agar

PersecuŃiile Bisericii icircn timpul lui Irod (12 1-25) Iacov fratele lui Ioan este ucis Petru icircnchis icircn temniŃă Petru este eliberat icircn chip minunat de către icircnger şi adus la casa Mariei mama lui Ioan Macircnios Irod ucide pe paznicii icircnchisorii şi pleacă la Cezareea unde icircşi află sfacircrşitul ca pedeapsă pentru că era cinstit ca zeu Barnaba şi Saul se icircntorc la Antiohia luacircnd cu ei şi pe Ioan Marcu

II DE LA ANTIOHIA LA ROMA 13 1ndash28 31

Călătoriile Misionare ale Sfacircntului Pavel pacircnă la prinderea şi ducerea sa la Roma la

judecata Cezarului 1 Prima Călătorie Misionară al lui Pavel şi Barnaba 13 1ndash14 28 Pavel şi Barnaba sunt investiŃi pentru misiunea la neamuri (13 1ndash3 ) Misiune icircn Cipru (13 4-12) plecaŃi din portul Seleucia ajung la Salamina şi străbat toată

insula pacircnă la Pafos bdquovestind cuvacircntul icircn sinagogi rdquo icircn Pafos este convertit proconsulul Sergiu Paulus şi icircnfracircnt vrăjitorul Elimas

Misiune icircn Galatia (13 13ndash14 28) Perga Pamfiliei Ioan Marcu se icircntoarce la Ierusalim Antiohia Pisidiei (13 14-52) Invitat de mai marii Sinagogii Pavel rosteşte o importantă

cuvacircntare retrospectivă a istoriei vechitestamentare desfăşurarea evenimentelor legate de Macircntuitorul Hristos - o scurtă retrospectivă a istoriei macircntuirii icircncepacircnd cu Ioan Botezătorul ndash cum a fost răstignit a fost icircnviat de Dumnezeu şi vestirea iertării păcatelor icircn sacircmbăta următoare iudeii plini de pizmă au ridicat prigoană icircmpotriva celor doi apostoli care au plecat icircn Iconiu

Iconiu şi Listra (14 1-18) Icircn Iconiu se crează două tabere una potrivnică şi una favorabilă sunt ameninŃaŃi cu uciderea şi pleacă la Listra vindecarea ologului icircn urma căreia mulŃimile icirci consideră zei Pavel potoleşte mulŃimile iudeii de la Antiohia şi Iconiu vin şi-l bat cu pietre pacircnă icircl consideră mort

Derbe şi icircntoarcerea prin Listra Iconiu la Antiohia (14 19-28) vizitează comunităŃile icircntemeiate hirotonindu-le preoŃi Pisidia Pamfilia Perga Atalia ndash cu corabia la Antiohia unde adunacircnd Biserica au vestit cum a deschis Dumnezeu neamurilor uşa credinŃei

2 DiscuŃiile icircn legătură cu libertatea creştinilor dintre neamuri faŃă de legea

iudaică 15 1ndash41 Tulburările din Antiohia şi Ierusalim cu privire la creştinii dintre neamuri Pavel şi

Barnaba vin la Ierusalim pentru a lămuri această icircntrebare dar şi aici părerile sunt icircmpărŃite Sinodul Apostolic de la Ierusalim (15 6-29) apostolii şi preoŃii s-au adunat ca să discute

această problemă cuvacircntarea lui Petru pledează pentru scutirea de lege a creştinilor dintre neamuri cuvacircntarea lui Iacov propune ca aceştia să respecte cacircteva lucruri să se ferească de

153

153

jertfele idolilor de desfracircu de animale sugrumate şi de sacircnge La Antiohia alături de Pavel şi Barnaba sunt trimişi Sila şi Iuda Barsaba cu scrisoarea ce conŃinea hotăracircrea sinodului

Pavel şi Barnaba la Antiohia propovăduiau (15 30-41) hotărăsc plecarea icircn misiune despărŃirea lui Pavel de Barnaba

3 A doua călătorie misionară a lui Pavel 15 36- 18 28 Galatia şi Asia Derbe Listra de unde este luat Timotei străbat Frigia Galatia ajung la

Troa vedenia din Troa Pavel este icircndemnat să treacă icircn Macedonia Icircn Macedonia Samotracia Neapoli Filipi Pavel vorbeşte femeilor adunate la racircu pentru

rugăciune botezul Lidiei şi invitarea lui Pavel icircn casa acesteia alungarea duhului pitonicesc din

slujnică acuzarea lui Pavel şi Sila de către stăpacircnul slujnicei şi baterea cu vergi a apostolilor şi aruncarea icircn temniŃă minunea din temniŃă cu deschiderea uşilor şi a legăturilor botezul temnicerului şi a casei sale elibera din temniŃă

Tesalonic (17 1-9) prin Amfipoli şi Apolonia trei sacircmbete le vorbeşte icircn sinagogă unii cred iudeii se umplu de pizmă şi se ridică icircmpotriva lui Iason mai marele sinagogii

Bereea (17 10-15) aici au primit cuvacircntul cu toată osacircrdia dar sunt alungaŃi de iudeii veniŃi din Tesalonic

3 Icircn Asia Atena Pavel este invitat de filosofi icircn Areopag importanta cuvacircntare a lui Pavel icircn

Areopag (17 16-34) Auzind de icircnviere unii icircl iau icircn racircs alŃii cred şi se convertesc Dionisie Areopagitul şi Damaris

Corint (17 1-17) icircntacirclnirea cu Acvila şi Priscila şi Reicircntacirclnirea cu Timotei şi Sila hulit de iudei se mută icircn casa lui Titus botezul lu Crispus mai marele sinagogii Pave icircncurajat de Domnul icircn vis rămacircne icircn Corint un an şi şase luni pe timpul Proconsulului Galion iudeii icircl duc icircn faŃa tribunalului pe Pavel

Efes (18 18-23) Icircmpreună cu Acvila şi Priscila Pavel depune făgăduinŃă la Chenhreea şi sosesc la Efes Pavel nu rămacircne aici deoarece se grăbea să ajungă la Ierusalim de la Ierusalim merge la Antiohia

Apollo la Efes apoi la Corint (18 24-28) 4 A treia călătorie misionară 19 1-26 32 Pavel la Efes (19 23-41) botezul ucenicilor lui Ioan trei luni vorbeşte icircn sinagogă şi doi

ani icircn şcoala lui Tiranus de unde toŃi cei ce locuiau icircn Asia şi iudei şi elini au auzit cuvacircntul lui Dumnezeu minuni nemaiicircntacirclnite săvacircrşite de Pavel unii din vrăjitori icircşi ard cărŃile răscoala argintarului Dimitrie apărător al zeiŃei Artemisa mulŃimea potolită de secretarulhellip

5 Icircn Macedonia şi Ahaia 20 1-4 Vizitează pe creştini dacircnd sfaturi icircn Grecia stă trei luni 6 Icircntoarcerea la Ierusalim 20 5-21 26 Iudeii uneltesc icircmpotriva vieŃii lui şi hotărăşte să se icircntoarcă prin Macedonia icircmpreună cu

Sosipatru Aristarh Gaius Timotei Tihic şi Trofim de la Filipi la Troa cu corabia

154

154

La Troa rămacircn şapte zile (20 5-16) Icircn ziua icircntacirci a săptămacircnii fracircngerea pacircinii icircnvierea lui Eutihie de aici merg la Milet

La Milet (20 17-38) Cuvacircntarea lui Pavel icircn faŃa preoŃilor din Efes Apologie vestire a lanŃurilor icircndemn la multă grijă vestirea tulburărilor provocate de eretici despărŃire emoŃionantă

De la Milet la Cezareea (21 1-14) prin Cos Rodos Patra cu corabia spre Fenicia au coboacirct la Tir unde rămacircne şapte zile cu ucenicii cu corabia la Ptolemaida şi de aici la Cezareea icircn casa lui Filip diaconul proorocia lui Agav cu privire la lanŃurile lui Pavel

La Ierusalim (21 27-40) primit cu bucurie de fraŃi icircntacirclnire cu Iacov şi toŃi preoŃii relatarea celor icircntacircmplate icircn călătorie Pavel primeşte votul nazarietului icircmpreună cu alŃi patru bărbaŃi pentru a convinge pe iudei că respectă legea mulŃimea icircntăracirctată icircmpotriva lui Pavel icircn Templu tras afară de mulŃime pentru a fi omoracirct Pavel este salvat de comandantul cohortei şi pus icircn lanŃuri Pavel cere să vorbească poporului

7 Pavel icircn lanŃuri 21 27ndash28-3 Prima cuvacircntare apostolică al lui Pavel (22 1 -21) apărarea mea faŃă de voi retrospectivă

biografică cu relatarea amănunŃită a convertirii pe drumul Damascului Iudeii cer moartea lui Pavel (22 22-30) comandantul porunceşte să fie biciuit Pavel face

caz de cetăŃenia lui romană Eliberat şi dus icircn faŃa Sinedriului Pavel icircn faŃa Sinedriului (22 30 ndash 23 22) neicircnŃelegere icircntre farisei şi saduchei icircn privinŃa

lui Pavel Pavel icircnchis icircn fortăreaŃă 40 de iudei se leagă să-l omoare icircnştiinŃat de Pavel comandantul icircl scapă de uneltirile iudeilor trimiŃacircndu-l la Cezareea

Pavel la Cezareea (24 1-26 32) ndash rămacircne doi ani (cf F 24 27) Pavel trimis la Cezareea cu scrisoarea către procuratorul Felix

Icircn faŃa procuratorului Felix 24 1-27 Pacircracircşii lui Pavel icirci aduc icircnvinuiri Pavel se apără24 10-21 Pavel icircnchis cu regim lejer

vorbeşte lui Felix şi soŃiei sale Icircn faŃa lui Porcius Festus 25 1-27 La Ierusalim iudeii cer lui Festus să-l trimită pe Pavel la Ierusalim cu gacircndul să-l ucidă pe

drum Icircntors la Cezareea Festus aduce cu sine şi pacircracircşi de-ai lui Pavel apărarea lui Pavel icircn faŃa lui Festus Pavel cere judecata Cezarului Festus vorbeşte regelui Agripa sosit icircn Cezareea despre Pavel şi se consultă icircn privinŃa acestuia

Pavel se apără icircn faŃa regelui Agripa 26 1-32 Retrospectivă autobiografică cu insistenŃă asupra convertirii pe drumul Damascului 26

2-23 Agripa către Festus acest om ar putea fi lăsat liber dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezarul

Călătoria spre Roma (27 1 - 28 16) Plecarea spre Roma cu corabia icircn compania lui Aristarh şi Luca sub paza lui Iuliu sutaşul din cohorta Augustă pe coasta Asiei Sion unde Pavel icircşi vizitează prietenii pe lacircngă Cipru Marea Ciliciei şi Pamfiliei Mira Lichiei Pe o corabie din Alexandria care mergea icircn Italia pe lacircngă Creta popas la limanuri bune naufragiu furtună mare multe zile prezicerea lui Pavel că nu va pieri nici unul numai corabia toŃi cei 276 de călători scapă la Ńărm

Icircn Malta 28 1-11 Pavel muşcat de viperă nu păŃeşte nimic vindecă pe tatăl lui Publiu şi mulŃi bolnavi

Pavel la Roma (28 12) după o călătorie şi cacircteva mici popasuri Pavel ajunge la Roma unde i se rezervă un regim lejer Se apără icircn faŃa mai marilor iudeilor aceştia cer lui Pavel

155

155

amănunte despre bdquoeresul acestardquo căruia peste tot i se stă icircmpotrivă neicircnŃelegeri icircntre iudei unii credeau alŃii nu Pavel icirci mustră vestindu-le că macircntuirea pregătită lor s-a trimis neamurilor şi ele vor asculta Pavel rămacircne doi ani icircn casa luată cu chirie primind pe toŃi şi vestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu cu toată icircndrăzneala şi fără piedică

Page 5: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,

123 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev Matei

1 Sf Grigorie de Nyssa La Fericiri PG 441193-1301 2 Sf Grigorie de Nyssa La Rugăciunea Domnească PG 44 1114-1172 3 Maxim Mărturisitorul La rugăciunea Tatăl nostru PG 90 872-909 4 Ieronim Fericitul Comentar la Sfacircnta Evanghelie după Matei (I) MB 11-121990 pp

48-56 trad de pr prof dr Nicolae Neaga 5 Ieronim Fericitul Comentar la Sfacircnta Evanghelie după Matei (II) MB 4-61991 pp

83-89 trad de pr prof dr Nicolae Neaga 6 Ciprian Sfacircntul Explicarea rugăciunii Tatăl nostru trad din lb greacă de Pacircslaru pr

Matei Instit de editură creştină Rm Vacirclcea 1937 72 p 7 Neaga pr prof dr Nicolae Predica de pe munte comentată de Fericitul Ieronim MB

1-21990 pp 7-24

124 Studii

1 Scriban arhim Iuliu Comentariul Sfintei Evanghelii Genealogiile Macircntuitorului la Sf Matei şi Sf Luca BOR 31922 pp 206-215 2 Bănescu prot dr Marcu FuncŃia metaforei icircn Predica de pe munte (I) MB 11-121984 pp 679-691 3 Bănescu prot dr Marcu FuncŃia metaforei icircn Predica de pe munte (II) MB 1-21985 pp 15-23 4 Caraza diac asist Ioan bdquoFiŃi desăvacircrşiŃi precum şi Tatăl vostru cel Ceresc este desăvacircrşit (Matei 5 48)rdquo O 11994 pp 171-172 5 Ciudin pr dr N Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia Sf Matei Studiu după textul ebraic şi LXX Ed Cartea romacircnească Bucureşti 1942 53 p 6 Preot dr N Ciudin Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia după Mateiu Studiu după textul ebraic şi LXX Bucureşti 19 7 Ciudin pr N Genealogia Macircntuitorului după Evanghelia Sf Matei icircn raport cu datele Vechiului Testament Studiu analitic după textul ebraic şi LXX Tipogr Progresul Iaşi 1941 15 p 8 Ghia pr prof dr Gh I Atitudinea Macircntuitorului faŃă de legea Vechiului Testament ContribuŃie la exegeza Noului Testament Ed Ramuri Craiova 1929 102 p 9 Constantinescu pr prof Ioan bdquoCuvacircntarea eshatologică a Domnului nostru Iisus Hristos - scurt comentariurdquo GB 1-21979 pp 51-77 10 Constantinescu pr prof Ioan bdquoCuvacircntarea misionară a Macircntuitorului la trimiterea Apostolilor la propovăduirerdquo GB 1-31983 pp 67-84 11 Constantinescu pr prof Ioan bdquoIcircnvierea Domnului nostru Iisus Hristos după cele patru Evangheliirdquo GB 21987 pp 60-101 12 Constantinescu pr prof Ioan bdquoPatimile şi moartea Macircntuitorului Hristos după cele patru Evangheliirdquo GB 21988 pp 45-103 13 Marguerat D Le jugement dans lrsquoevangile de Matthieu Geneve 1981 14 Mohrlang R Matthew and Paul (SNTSMS 48) Cambridge 1985 15 Przybylski B Righteousness in Matthew (SNTSMS 41) Cambridge 1980

2 Caracteristici generale

21 Evanghelia după Matei ocupă primul loc icircntre cele patru Evanghelii şi primul loc icircntre cărŃile Noului Testament Este aşadar cartea cu care icircncepe Noul Testament Icircncă de la icircnceputurile Bisericii a ocupat primul loc (I Panagopoulos opcit p75) TradiŃia manuscrisă o plasează fără excepŃie pe primul loc ceea ce arată că nu a existat nici un fel de ezitare icircn acest sens De ce a fost aşezată prima icircn Canonul NT De ce a fost aşezată icircnaintea celorlalte trei Evanghelii Iată trei posibile răspunsuri

a Criteriul cronologic poate fi un argument Este posibil ca Biserica primară să fi aplicat criteriul cronologic aşezacircnd cele patru Evanghelii icircn canonul nou-testamentar icircn ordine cronologică Conforma tradiŃiei Evanghelia după Matei cel puŃin icircn varianta iniŃială aramaică a fost scrisă icircnaintea celorlalte trei

b Evanghelia după Matei este o punte firească şi consistentă icircntre Vechiul şi Noul Testament face cel mai bine şi cel mai firesc legătura icircntre Vechiul şi Noul Testament Evanghelia după Matei materializează şi afirmă cel mai convingător continuitatea şi unitatea celor două Testamente cele două părŃi ale aceluiaşi icircntreg care este Dumnezeiasca Scriptură Acesta este răspunsul acceptat de majoritatea exegeŃilor icircntărit cu atacirct mai mult de ipoteza care s-a impus chiar şi icircn spaŃiul ortodox conform căreia Evanghelia după Marcu ar fi fost scrisă prima

c Caracterul didactic sistematic ndash aproape programatic - al acesteia care oferea o imagine cacirct mai completă atacirct din punct de vedere ale faptelor cacirct şi al icircnvăŃăturii Macircntuitorului poate fi un alt argument pentru care Biserica primelor veacuri a aşezat Evanghelia după Matei icircn fruntea celorlalte Evanghelii

22 Evanghelia după Matei este cea mai cunoscută Evanghelie dintre cele patru

Evanghelii canonice Majoritatea din cuvintele Macircntuitorului Hristos ca şi evenimentele importante din viaŃa şi activitatea pămacircntească a Acestuia sunt cunoscute icircn bdquovarianta Mateirdquo De ce Foarte probabil din următoarele motive

a Faptul de a fi fost aşezată icircn fruntea cărŃilor NT şi de a se fi bucurat de prioritatea lecturii Nu este icircnsă singurul Trebuie Ńinut seama şi de faptul că circulaŃia foarte largă chiar icircn Biserica primară a impus-o icircn egală măsură conştiinŃei eclesiale

b Faptul de a fi fost scrisă pentru iudei şi pentru iudeo-creştini asociat ponderii pe care icircl are icircn istoria Bisericii primare elementul iudeo-creştin ca şi nevoia delimitării din ce icircn ce mai ferme a Bisericii faŃă de Sinagogă şi a elaborării raportului dintre Evanghelie şi Legea vechi-testamentară

c Predica de pe Munte - receptată ca o sinteză a Evangheliei Macircntuitorului şi ca un discurs programatic normativ pentru viaŃa creştinilor şi ca o replică a Evangheliei dată Legii vechi ndash cacirct şi celelalte bogatelor culegeri de cuvinte ale Macircntuitorului (icircn total cele cinci sau şase discursuri mari icircn care Sf Evanghelist Matei concentrează mare parte din icircnvăŃătura Macircntuitorului Hristos

d A fost receptată foarte repede de Biserica universală şi a exercitat cea mai importantă influenŃă asupra vieŃii Bisericii icircn primele două secole dar şi după aceea Icircntacirclnim citată Ev Mt chiar din sec II (vezi 1 Clem467 şu Epistola lui Barnaba 414 Didahiile 82 Ignatie Teoforul Către Policarp 1322) Justin Martirul şi Filosoful foloseşte culegere de cuvinte ale Macircntuitorului din Ev Mt

(Apolog I 15-17) Ev Mt este citată frecvent şi de ceilalŃi apologeŃi din sec II e A fost şi este folosită cel mai mult icircn viaŃa liturgică a Bisericii A fost socotită

ca Evanghelia bisericească prin excelenŃă Dat fiind faptul că pentru mult timp contactul credincioşilor cu Evangheliile era realizat aproape exclusiv prin intermediul vieŃii liturgice este explicabil ca Evanghelia cea mai frecvent citită să se icircntipărească cel mai bine icircn memoria credincioşilor

f A fost cel mai mult comentată Primele şi cele mai extinse comentarii patristice au icircn vedere EvMt A se vedea Omiliile Sf Ioan Gură de Aur care au avut o mare răspacircndire icircn Biserică icircn toate tradiŃiile creştine

23 Evanghelia după Matei are un caracter sistematic este foarte bine construită

a Există o evidentă compoziŃie literară - cartea este jalonată de cele cincişase mari discursuri (51-729 936-

111 131-52 18 1-35 23 1-39 241-2546) Acestea sunt construcŃii literare datorate Sfacircntului Evanghelist Matei care adună icircn unităŃi literare unitare din punct de vedere tematic şi mai extinse cuvinte rostite de Macircntuitorul icircn icircmprejurări diferite

- amploarea discursurilor prezentarea sintetică forŃa lor constituie note specifice ale Ev Mt

- există o progresie icircn prezentarea acestor discursuri prezentarea conŃinutului Legii noi icircn PM discursul despre misiunea apostolică parabole discursul eclesial anatemele la adresa fariseilor sfacircrşitul timpurilor

b Sistematizarea este evidentă şi icircn relatarea evenimentelor - cele zece minuni prezentate de Sf Evanghelist Matei icircn cap 8-9 au fost

adunate aici din raŃiuni ce Ńin de planul teologic al Evangheliei - tensiunile dintre Iisus şi iudeii necredincioşi (112-1250) - icircn jurul mărturisirii lui Petru sunt grupate cuvinte rostite icircn alte

icircmprejurări (16 13-20) - viaŃa Sf Ioan Botezătorul este urmărită riguros predica (31-17)

trimiterea ucenicilor la Iisus )112-19) moartea (141-12) c Unitatea Ev după Matei este confirmată şi de recursul explicit frecvent şi foarte

unitar ca modalitate la Vechiul Testament

24 Evanghelia după Matei citează cel mai mult Vechiul Testament a de 11 ori cu neicircnsemnate modificări revine aceeaşi formulă prin care Sf

Evanghelist Matei introduce citate din VT Aceasta s-a icircntacircmplat ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroculhellip touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj (123 215 223 33 414-16 817 1217-21 13 14-15 21 4-5 2656 279-10)

Matei 122-23 22 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj 23 ivdou h parqenoj evn gastri e[xei kai texetai uion( kai kalesousin to onoma auvtou VEmmanouhl( o[ evstin meqermhneuomenon meqV h`mwn o` qeojAring Acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice Iată Fecioara va avea icircn pacircntece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tacirclcuieşte Cu noi este Dumnezeu

Matei 214-15 14 o` de evgerqeij parelaben to paidion kai thn mhtera auvtou nuktoj kai avnecwrhsen eivj Aigupton( 15 kai h=n evkei e[wj thj teleuthj ~Hrw|dou i[na plhrwqh| to rhqen u`po kuriou dia tou profhtou legontoj evx Aivguptou evkalesa ton uion mouAring Şi sculacircndu-se a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat icircn Egipt Şi au stat acolo pacircnă la moartea lui Irod ca să se icircmplinească cuvacircntul spus de Domnul prin proorocul Din Egipt am chemat pe Fiul Meu Matei 223 23 kai evlqwn katw|khsen eivj polin legomenhn Nazaret o[pwj plhrwqh| to rhqen dia twn profhtwn o[ti Nazwraioj klhqhsetaiAring Şi venind a locuit icircn oraşul numit Nazaret ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroci că Nazarinean Se va chema Matei 413-15 13 kai katalipwn thn Nazara evlqwn katw|khsen eivj Kafarnaoum thn paraqalassian evn o`rioij Zaboulwn kai Nefqalim 14 i[na plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj 15 gh Zaboulwn kai gh Nefqalim( o`don qalasshj( peran tou VIordanou( Galilaia twn evqnwn( Şi părăsind Nazaretul a venit de a locuit icircn Capernaum lacircngă mare icircn hotarele lui Zabulon şi Neftali Ca să se icircmplinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice Pămacircntul lui Zabulon şi pămacircntul lui Neftali spre mare dincolo de Iordan Galileea neamurilor Matei 816-17 16 VOyiaj de genomenhj proshnegkan auvtw| daimonizomenouj pollouj kai evxebalen ta pneumata logw| kai pantaj touj kakwj econtaj evqerapeusen( 17 o[pwj plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj auvtoj taj avsqeneiaj h`mwn elaben kai taj nosouj evbastasen Şi făcacircndu-se seară au adus la El mulŃi demonizaŃi şi a scos duhurile cu cuvacircntul şi pe toŃi cei bolnavi i-a vindecat Ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice Acesta neputinŃele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtatAring Matei 1216-18 16 kai evpetimhsen auvtoij i[na mh faneron auvton poihswsin( 17 i[na plhrwqh| to rhqen dia VHsailtou tou profhtou legontoj 18 ivdou o` paij mou o]n h|retisa Aring Dar le-a poruncit ca să nu-L dea icircn vileag Ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice Iată Fiul Meu pe Care L-am aleshellip Matei 1334-35 34 tauta panta evlalhsen o` VIhsouj evn parabolaij toij ocloij kai cwrij parabolhj ouvden evlalei auvtoij( 35 o[pwj plhrwqh| to rhqen dia tou profhtou legontoj avnoixw evn parabolaij to stoma mou( evreuxomai kekrummena avpo katabolhj IcirckosmouETHAring Toate acestea le-a vorbit Iisus mulŃimilor icircn pilde şi fără pildă nu le grăia nimic Ca să se icircmplinească ce s-a spus prin proorocul care zice Deschide-voi icircn pilde gura Mea spune-voi cele ascunse de la icircntemeierea lumii Matei 213-5 kai evan tij umin eiph| ti( evreite o[ti o` kurioj auvtwn creian ecei euvquj de avpostelei auvtoujAring 4 touto de gegonen i[na plhrwqh| to rhqen dia tou profhtou legontoj 5 eipate th| qugatri Siwn ivdou o basileuj sou ercetai soi praugtj kai evpibebhkwj evpi onon kai evpi pwlon uion u`pozugiouAring Şi dacă vă va zice cineva ceva veţi spune că-I trebuie Domnului şi le va trimite icircndată Iar acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin proorocul care zice SpuneŃi fiicei Sionului Iată Icircmpăratul tău vine la tine blacircnd şi şezacircnd pe asină pe macircnz fiul celei de sub jug Matei 2653-54 53 h dokeij o[ti ouv dunamai parakalesai ton patera mou( kai parasthsei moi arti pleiw dwdeka legiwnaj avggelwnEgrave 54 pwj ou=n plhrwqwsin ai grafai o[ti ou[twj dei genesqaiEgrave Sau Ńi

se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de icircngeri Dar cum se vor icircmplini Scripturile că aşa trebuie să fie Matei 2655-56 55 VEn evkeinh| th| w[ra| ei=pen o` VIhsouj toij ocloij wj evpi lh|sthn evxhlqate meta macairwn kai xulwn sullabein meEgrave kaqV h`meran evn tw| ierw| evkaqezomhn didaskwn kai ouvk evkrathsate meAring 56 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqwsin ai grafai twn profhtwnAring Icircn ceasul acela a zis Iisus mulŃimilor Ca la un tacirclhar aŃi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca să Mă prindeŃi Icircn fiecare zi şedeam icircn templu şi icircnvăŃam şi n-aŃi pus macircna pe Mine Dar toate acestea s-au făcut ca să se icircmplinească Scripturile proorocilor

A se vedea comparativ cu ceilalŃi autori nou-testamentari1

1 Marcu 1448-49 48 Kai avpokriqeij o` VIhsouj ei=pen auvtoij wj evpi lh|sthn evxhlqate meta macairwn kai xulwn sullabein meEgrave 49 kaqV hmeran hmhn proj u`maj evn tw| ierw| didaskwn kai ouvk evkrathsate me avllV i[na plhrwqwsin ai grafaiAring

Luke 2120-22 20 Otan de idhte kukloumenhn u`po stratopedwn VIerousalhm( tote gnwte o[ti hggiken h evrhmwsij auvthjAring 21 tote oi evn th| VIoudaia| feugetwsan eivj ta orh kai oi evn mesw| auvthj evkcwreitwsan kai oi evn taij cwraij mh eivsercesqwsan eivj auvthn( 22 o[ti hmerai evkdikhsewj au-tai eivsin tou plhsqhnai panta ta gegrammenaAring

Luca 2236-37 36 ei=pen de auvtoij avlla nun o ecwn ballantion avratw( omoiwj kai phran( kai o mh ecwn pwlhsatw to i`mation auvtou kai avgorasatw macairanAring 37 legw gar u`min o[ti touto to gegrammenon dei telesqhnai evn evmoi( to kai meta avnomwn evlogis

Luca 2444-45 44 Ei=pen de proj auvtouj ou-toi oi logoi mou ou]j evlalhsa proj u`maj eti wn sun umin( o[ti dei o[ti dei o[ti dei o[ti dei plhrwqhnaiplhrwqhnaiplhrwqhnaiplhrwqhnai panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring panta ta gegrammena evn tw| nomw| Mwusewj kai toij profhtaij kai yalmoij peri evmouAring 45 tote dihnoixen auvtwn ton noun tou sunienai taj grafaj

Ioan 1237-40 37 Tosauta de auvtou shmeia pepoihkotoj emprosqen auvtwn ouvk evpisteuon eivj auvton( 38 i[na o logoj VHsailtou tou profhtou plhrwqh| o]n ei=pen kurie( tij evpisteusen th| avkoh| hmwnEgrave kai o braciwn kuriou tini avpekalufqhEgrave 39 dia touto ouvk hvdunanto pisteuein( o[ti palin ei=pen VHsailtaj 40 tetuflwken auvtwn touj ovfqalmouj kai evpwrwsen auvtwn thn kardian( i[na mh idwsin toij ovfqalmoij kai nohswsin th| kardia| kai strafwsin( kai ivasomai auvtoujAring

Ioan 1524-25 24 eiv ta erga mh evpoihsa evn auvtoij a] ouvdeij alloj evpoihsen( amartian ouvk eicosan nun de kai e`wrakasin kai memishkasin kai evme kai ton patera mouAring 25 avllV i[na plhrwqh| o` logoj o evn tw| nomw| auvtwn gegrammenoj o[ti evmishsan me dwreanAring

Ioan 1712 12 o[te hmhn metV auvtwn evgw evthroun auvtouj evn tw| ovnomati sou w-| dedwkaj moi( kai evfulaxa( kai ouvdeij evx auvtwn avpwleto eiv mh o uioj thj avpwleiaj( i[na h grafh plhrwqh|Aring

Ioan 188-9 8 avpekriqh VIhsouj ei=pon umin o[ti evgw eivmiAring eiv ou=n evme zhteite( afete toutouj u`pagein 9 i[na plhrwqh| o logoj o]n ei=pen o[ti ou]j dedwkaj moi ouvk avpwlesa evx auvtwn ouvdenaAring

Ioan 1924 24 ei=pan ou=n proj avllhlouj mh sciswmen auvton( avlla lacwmen peri auvtou tinoj estai i[na h grafh plhrwqh| Icirch legousaETH diemerisanto ta i`matia mou eautoij kai evpi ton imatismon mou ebalon klhronAring Oi men ou=n stratiwtai tauta evpoihsanAring

Ioan 1934-37 34 avllV ei-j twn stratiwtwn logch| auvtou thn pleuran enuxen( kai evxhlqen euvquj ai-ma kai u[dwrAring 35 kai o e`wrakwj memarturhken( kai avlhqinh auvtou evstin h marturia( kai evkeinoj oi=den o[ti avlhqh legei( i[na kai u`meij pisteuIcircsETHhteAring 36 evgeneto gar tauta i[na h grafh plhrwqh| ovstoun ouv suntribhsetai auvtouAring 37 kai palin e`tera grafh legei oyontai eivj o]n evxekenthsanAring

Romani 83-4 3 To gar avdunaton tou nomou evn w-| hvsqenei dia thj sarkoj( o qeoj ton eautou uion pemyaj evn o`moiwmati sarkoj a`martiaj kai peri a`martiaj katekrinen thn amartian evn th| sarki( 4 i[na to dikaiwma tou nomou plhrwqh| evn hmin toij mh kata sarka peripatousin avlla kata pneumaAring

b Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj VIhsou Cristou uiou Dauid uiou VAbraamAring Sf Evanghelist Matei icircşi icircncepe Evanghelia cu o sintagmă pe care o icircntacirclnim şi la icircnceputul Vechiului Testament Sintagma este apax legomeno icircn Noul Testament O icircntacirclnim icircn Vechiul Testament icircn formă identică la Fac 24 unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pămacircntului şi icircn Facere 51-2 unde se vorbeşte despre facerea omului Genesis 24 4 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj ouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghj Genesis 51-2 Genesis 51 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj avnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwn Sfacircntul Evanghelist Matei icircmprumută expresia vechi-testamentară prin care se indică descrierea facerii cerului şi a pămacircntului pe de o parte şi facerea omului pe de altă parte adică descrierea creaŃiei lumii pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează cartea naşterii Macircntuitorului Hristos percepacircnd acest moment ca pe o nouă creaŃie a lumii Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf Pavel) şi literatura patristică a Bisericii Folosirea acestei sintagme vechitestamentare cu o rezonanŃă atacirct de puternică şi cu o semnificaŃie atacirct de exactă nu mai icircncape nici o icircndoială că Sf Evanghelist Matei icircşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj se icircnŃelege ci şi teologic

25 Sf Ev Matei urmăreşte mai curacircnd teologia decacirct biografia lui Iisus

a Repere geografice - Acceptă aceeaşi repartiŃie generală a activităŃii Macircntuitorului Galileia icircn

afara Galileii şi Ierusalim - Alte indicaŃii geografice au mai curacircnd motivaŃie teologică (confirmarea

proorociilor vechi-testamentare Naşterea la Betleem fuga icircn Egipt prezisă de Osea (111) uciderea pruncilor - proorocită de Ieremia (3115) stabilirea icircn Nazaret (vezi Ieremia (1357)

- Alte indicaŃii geografice au puŃin relevanŃă (la Marea Galilee urcacircnd sau coboracircnd din munte pe cale icircn casa lahellip etc

b Repere cronologice - activitatea publică icircncepe prin indicarea generică bdquoicircn zilele aceleardquo (31) - bdquoAtuncirdquo este o altă coordonată de timp pe care Matei o reia de 92 de ori

(faŃă de 6 ori la Marcu şi 15 la Luca) - Ca şi la Marcu şi Luca Matei rezumă activitatea la un an lucru infirmat

de informaŃia sigură de la Ioan - Faptul că Matei grupează atacirct cuvintele cacirct şi faptele Macircntuitorului icircn

grupe de zece sau şapte (cifre teologice) arată că era mai curacircnd preocupat de sistematizare şi de relevanŃa teologică decacirct de cronologie

- Matei prezintă lucrurile ilustrativ cu titlu de exemplu nu exhaustiv Activitatea Macircntuitorului este concentrată icircn patru zile ndash evident prea icircncărcate - la care se adaugă istorisirea Patimilor(Vezi 51-817 818-934 121-8 9-14 1222-1352)

- Matei se icircngrijeşte să lege evenimentele unele de altele prin construcŃii literare (de ex flosirea genitivului absolut tradus icircn romacircneşte prin gerunziu Văzacircnd Iisus (51 818) cunoscacircnd (1215) aflacircnd ( 412 1413) ieşind (131 1521)

- Aceeaşi funcŃie de legătură stilistică au şi alte formule frecvent folosite

de Matei icircn ziua aceea- εν τη ηmicroερα εκεινη (31 131 2223) icircn timpul acela εν εκεινω τω καιρω (211 141 1125) icircn momentul acela (181 2655) de acolo εκειθεν (9927 12915 152129)

c PredilecŃia lui Matei pentru teologie este evidentă Cuvintele şi faptele consemnate au un rol teologic o funcŃie teologică explicită aceea de a arăta că Iisus a fost cu adevărat Mesia Domnul Fiul lui Dumnezeu

d Grupacircnd faptele cuvintele parabolele discuŃiile Matei conferă istoriei lui Iisus semnificaŃii teologice dimensiuni mai adacircnci

3 Planul Evangheliei după Matei

31 Introducere

Evanghelia după Matei ca şi celelalte Sfinte Evanghelii sau scrieri nou-testamentare este un edificiu literar unitar realizat după un anumit plan pe care este de presupus că Sf Evanghelist Matei l-a avut icircn minte icircnainte de a purcede la redactarea acesteia ExistenŃa unui astfel de plan icircn cazul Evangheliei după Matei este cu atacirct mai posibilă cu cacirct aceasta are un evident caracter didactic şi sistematic

Planul unei lucrări literare ne conduce la descoperirea funcŃionalităŃii şi prin urmare a sensului pe care autorul icircl atribuie fiecărei părŃi componente mai mari sau mai mici icircn structura unitară şi coerentă a Evangheliei Faptul că anumite evenimente din viaŃa Macircntuitorului sunt plasate de SfinŃii Evanghelişti icircn contexte diferite arată intenŃia acestora de a sublinia valenŃe şi sensuri diferite ale aceluiaşi eveniment SelecŃia diferită a materialului evanghelic ndash faptul că nu toŃi SfinŃii Evanghelişti relatează aceleaşi evenimente sau aceleaşi cuvinte ale Macircntuitorului ndash este determinată desigur de un plan anume al fiecărui Evanghelist Planul ne ajută să identificăm şi să urmărim firul roşu sau logica care dă coerenŃă şi unitate icircntregului edificiu

Şi icircn cazul discutării planului unei Sfinte Evanghelii trebuie să spunem mai icircntacirci că toate cele patru Sfinte Evanghelii urmează icircn mare un plan comun icircntrucacirct obiectivul lor este comun acela de a face cunoscută IcircnvăŃătura şi faptele Domnului nostru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu icircntrupat DiferenŃele intervin la detalii şi la aspectele particulare sau specifice dictate de icircmprejurările scrierii fiecărei Evanghelii mai ales de destinatarii cărora acestea se adresează şi de obiectivele specifice urmărite de fiecare evanghelist icircn parte Biserica a reŃinut icircn canonul Noului Testament cele patru Sfinte Evanghelii propunacircndu-ne evident un discurs unic complementar icircmbogăŃitor format din patru discursuri specifice cu particularităŃi cu aspecte şi accente diferite Există aşadar o parte comună a planului şi o parte specifică fiecărui Sfacircnt Evanghelist Un exemplu icircntre multele posibile Sf Ev Matei adresacircndu-se iudeo-creştinilor prezintă genealogia Macircntuitorului numai de la Avraam părintele poporului ales icircn timp ce Sf Ev Luca adresacircndu-se păgacircnilor prezintă genealogia Macircntuitorului pacircnă la Adam părintele tuturor oamenilor Sf Ev Ioan preocupat să completeze celelalte Evanghelii prezintă la icircnceputul Evangheliei Sale bdquogenealogia cereascărdquo a Macircntuitorului Hristos existenŃa din veşnicie a Fiului lacircngă Tatăl Ceea ce ne interesează aici este sublinierea particularităŃii planului Evangheliei după Matei De altfel identificarea particularităŃilor ne ajută şi la identificarea planului

Strădania exegeŃilor de a identifica planul Evangheliei este legitimă icircntrucacirct de existenŃa şi lectura acestui plan depinde icircnŃelegerea Evangheliei şi icircn literă dar mai ales icircn duhul ei Duhul

unui discurs indiferent care ar fi acesta este regăsit icircn intenŃia autorului Cititorul sau exegetul trebuie să ajungă la a descifra icircn texte ce a vrut autorul lor să spună Acesta este un principiu exegetic fundamental şi de bun simŃ Desigur icircn cazul textelor sfinte intră icircn discuŃie şi faptul că acestea nu au drept autor numai factorul uman ci şi pe cel dumnezeiesc Despre lectura discursului dumnezeiesc al Sfintelor Scripturi vorbeşte Ermineutica biblică cu care ne-am ocupat pe primul semestru

Icircn continuare şi pentru a ilustra complexitatea planului Sfintei Evanghelii după Matei voi reproduce cacircteva din propunerile cele mai reprezentative şi relativ recente Vom icircncheia cu o sinteză critică a principalelor propuneri realizată de Ulrich Luz icircn cel mai bogat şi valoros comentariu la Evanghelia după Matei publicat icircn ultimii ani

32 Beacuteda Rigaux Teacutemoignage de lrsquoeacutevangile de Matthieu Descleacutee De Brouwer1967

După B Rigaux discursurile care se disting la Sf Ev Matei faŃă de ceilalŃi sinoptici prin lungimea şi unitatea lor jalonează icircntreaga Evanghelie constituind principalele repere ale planului acesteia Ele oferă icircnvăŃătura specifică şi profundă a Macircntuitorului Iisus Hristos

Tema principală a celor cinci discursuri este una şi aceeaşi IcircmpărăŃia cerurilor icircn legătură cu care Sf Evanghelist subliniază de fiecare dată un aspect caracteristic

I Programul Lui Iisus este expus icircn ceea ce este numit Predica sau Introducerea de pe Munte Cartă a IcircmpărăŃiei cerurilor Predica de pe Munte conŃine noua Dreptate sau Lege care este proclamată icircn exigenŃele ei radicale şi suverane (cap 5-7)

II Discursul misionar sau Icircndrumările misionare colaŃionează sfaturi date misionarilor şi prevestiri ale riscurilor pe care le presupune propovăduirea Evangheliei (cap 10)

III Discursul despre Taina IcircmpărăŃiei grupează şapte parabole subliniind caracterul tainic şi smerit al IcircmpărăŃiei de la vestirea ei şi pacircnă la icircmplinirea glorioasă a acestei (cap 13)

IV Al patrulea discurs reglementează raporturile icircn sacircnul comunităŃii creştine Dacă Hristos a venit pentru a sluji şi a suferi atunci şi ucenicii Lui trebuie să trăiască icircn smerenie cu grijă faŃă de cei mai mici icircndreptacircndu-se frăŃeşte icircntre ei cu rugăciune comună şi cu iertarea greşelilor (cap 18)

V Icircn sfacircrşit al cincilea discurs reia discursul eshatologic al lui Marcu (cap13) pe care-l amplifică considerabil mai ales cu pilde pe tema privegherii (2445-2530)

Toate cele cinci discursuri sunt urmate de o formulă care introduce tema următoare Şi sfacircrşind Iisus de dat aceste icircnvăŃăturihellip Kai evgeneto o[te evtelesen o VIhsouj touj logouj toutouj (728 111 1353 191 261)

Evanghelia după Matei mai conŃine şi alte discursuri unul chiar la fel de unitar şi apropiat ca lungime celor cinci Este vorba de cunoscutele vai-uri adresate fariseilor (cap 23)

Plecacircnd de la cele cinci mari discursuri au fost elaborate multe interpretări şi concluzii privitoare la structura literară a Ev după Matei

Icircn 1930 BWBacon exeget american a lansat teoria că ne aflăm icircn faŃa unui nou Pentateuh Avacircnd icircn vedere şi raportarea mai mult decacirct evidentă a Sf Evanghelist la Vechiul Testament teoria noului Pentateuh pare plauzibilă Macircntuitorul un nou Moise un nou Legiuitor Fericirile şi ceea ce urmează acestora sunt o replică evidentă la Decalog Noua Lege este dată tot pe un munte ca şi legea veche (Muntele Sinai) etc

Pentru a icircmpărŃi Ev după Matei icircn cinci părŃi este nevoie să asociem celor cinci discursuri partea narativă a Evangheliei care ar trebui să aibă o legătură logică cu discursurile eventual ca părŃi pregătitoare sau introductive la acestea Acest lucru se verifică icircn cea mai mare parte

1 Astfel cap 3-4 relatează fapte absolut necesare pentru introducerea Predicii de pe Munte Botezul lui Iisus Ispitirea (31-411) icircnceputul activităŃii Sale publice (412-17) alegerea ucenicilor (418-22) şi atragerea mulŃimilor de minunile săvacircrşite de Iisus (423-25)

2 A doua secŃiune narativă (cap 8-9) prezintă un tablou cu zece minuni săvacircrşite de Macircntuitorul care pot fi socotite o firească pregătire pentru icircnŃelegerea lucrării misionare a Acestuia şi pentru misiunea Apostolilor Ultimele versete ale cap 9 (36-37) constituie o evidentă introducere a Discursului misionar din cap 10

3 A treia secŃiune narativă (cap11-12) ar servi ca introducere la Discursul Parabolelor IcircmpărăŃiei Aceasta ne prezintă o grupare de episoade şi cuvinte care au drept scop să pună icircn lumină lucrarea dumnezeiască caracterul tainic al IcircmpărăŃiei

4 Ultimele două secŃiuni narative(cap 1353-17 şi respectiv cap 19-23) par a avea mai puŃină legătură directă cu discursurile care urmează Li se recunoaşte icircnsă cel puŃin funcŃia de a pregăti atmosfera pentru ceea ce urmează este vorba de discursul eclesial (cap 18) şi cel eshatologic (cap24-25)

IcircmpărŃirea Evangheliei după Matei icircn cinci secŃiuni presupune perceperea cap 1-2 ca o introducere iar a cap26-28 (Patimile şi Icircnvierea) ca o concluzie ceea ce ar conferi acestora oarecum un caracter secundar Acest lucru nu este deloc potrivit mai ales cu ultimele capitole care Ńin de esenŃialul structurii şi compoziŃiei Evangheliei Este motivul pentru care unii exegeŃi nu acceptă această icircmpărŃire

Există astfel riscul ca exegetul să substituie perspectivei autorului icircnŃelegerea sa ceea ce nu este corect Icircn icircmpărŃirea unei lucrări trebuie icircn mod obligatoriu să se Ńină seamă de intenŃia iniŃială a autorului

14

33 UBS Handbook Series A Handbook on The Gospel of Matthew by Barklay M Newman and Philip C Stine New York 1992

B Newman şi Ph Stine socotesc icircmpărŃirea Evangheliei după Matei (Ev Mt) icircn cinci părŃi depăşită icircn parte deşi menŃionează faptul că este imposibil să negi existenŃa celor cinci sumare sau concluzii cu care se icircncheie fiecare din cele cinci părŃi (728 111 1353 191 261)

Se icircncearcă un compromis socotindu-se că este mai rezonabil să se accepte că Ev Mt conŃine cel puŃin cinci discursuri importante icircncadrate de un bogat material narativ şi de alte icircnvăŃături ale Macircntuitorului Icircn plus trebuie să acceptăm că atacirct din punct de vedere teologic cacirct şi cronologic relatările privind naşterea şi patimile trebuie plasate icircn interiorul acestui plan

Avacircnd icircn vedere consideraŃiile de mai sus şi amintind faptul că Iisus Hristos este personajul central icircn jurul căruia se desfăşoară totul sunt planul şi cuprinsul icircn detaliu de mai jos

I Originea şi Persoana lui Iisus Hristos (11-417)

a Prin intermediul genealogiei (11-17) al istorisirii naşterii (118-25) al mărturiei lui Ioan Botezătorul (31-12) şi al mărturiei Tatălui din cer (313-17) Iisus Hristos este icircn diverse moduri identificat cu Mesia Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatele lumii şi Fiul lui Dumnezeu

b Icircn continuare după relatarea icircntreitei ispitiri (41-11) care slujeşte de asemenea la definirea identităŃii lui Iisus Acesta icircşi icircncepe activitatea icircn Galileea icircmplinind astfel cuvintele lui Isaia proorocul (412-16)

c Versetul 17 al cap 4 poate fi icircnŃeles ca un sumar referindu-se pe de o parte la ceea ce a avut deja loc şi pe de altă parte funcŃionacircnd ca o anticipare a ceea ce avea să urmeze

II Slujirea (activitate) şi Mesajul Macircntuitorului Iisus Hristos (418-1620)

a Activitatea publică a lui Iisus Hristos icircncepe cu chemarea primilor patru ucenici (418-22) al căror răspuns se constituie icircn modelul uceniciei prin excelenŃă aşa cum icircl mai găsim descris şi icircn altă parte icircn Ev (99-13)

b După o perioadă scurtă de propovăduire şi vindecări minunate (423-25) Iisus icircnvaŃă pe ucenicii săi căile IcircmpărăŃiei şi compară valorile acesteia cu cele ale Iudaismului tradiŃional (51-728)

c După icircntoarcerea din munte Iisus icircşi arată prin numărate mijloace puterea Sa asupra răului de orice fel şi asupra demonilor ca şi asupra oamenilor şi a naturii (81-934)

d Cel de al doilea corp important de icircnvăŃături al Ev Mt (101-111) este precedat de un sumar similar celui care a precedat Predica de pe Munte (vezi 423-25 şi 9 35-38)

15

e Cei doisprezece Apostoli - care icircntr-un anume fel reprezintă pe toŃi cei care urmau lui Hristos ndash sunt trimişi să vestească Evanghelia IcircmpărăŃiei li se vorbeşte despre persecuŃiile ce au să vină despre cum trebuie să se poarte şi li se promite o răsplată deosebită (cap 10)

f Capitolele 11 şi 12 conŃin icircn principal icircntrebări şi controverse privind persoana şi autoritatea lui Iisus

- Ioan Botezătorul acum icircn icircnchisoare se pare că are icircndoieli sau doreşte să-i icircncredinŃeze pe ucenicii săi şi trimite mesageri care să-L icircntrebe pe Iisus dacă El este Mesia (112-19)

- cetăŃile Horazin şi Betsaida icircn care s-au făcut multe minuni icircntorc spatele Macircntuitorului (1120-24)

- fariseii şi icircnvăŃătorii de lege s-au pronunŃat deja că oricine icircncalcă Sacircmbăta (121-14) sunt mai curacircnd sub stăpacircnirea lui Belzebut (1222-32)

- chiar membri ai familiei lui Iisus vin să discute cu El (12 33-45)

g Icircn acest moment crucial al activităŃii lui Iisus - cacircnd icircndoiala şi refuzul se răspacircndesc icircn racircndul mulŃimii - Matei introduce capitolul cu parabolele IcircmpărăŃiei probabil pentru a explica motivul acestei reacŃii negative la mesajul IcircmpărăŃiei poporul are mintea icircnchisă urechile astupate şi ochii icircnchişi faŃă de adevăr (1315) De aici necesitatea de a recurge la parabole (1313)

h După icircnvăŃarea prin parabole pe malul Lacului Galileii Iisus se icircntoarce icircn cetatea Sa natală Nazaret unde nu mai săvacircrşeşte nici o minune din pricina lipsei de credinŃă a poporului (1353-58)

i Ioan Botezătorul al cărui destin este similar cu cel mal Macircntuitorului şi a cărui moarte anticipează pe a Acestuia este de asemenea respins şi icircn cele din urmă ucis de Irod Antipa fiul lui Irod cel Mare (141-12)

j După uciderea lui Ioan Botezătorul Iisus merge icircn pustiu unde hrăneşte icircn chip minunat cinci mii de bărbaŃi (1413-21) şi mai tacircrziu merge pe mare (14 22-33) Foarte probabil cele două evenimente minunate au drept scop amintirea trecerii Mării Roşii (Ieşire 14) şi hrănirea minunată a IsraeliŃilor icircn pustiu (Ieşire 16)

k Icircntorcacircndu-se pe partea de vest a Iordanului Iisus este icircntacircmpinat de mulŃime de oameni care auziseră de El şi care-l aduc bolnavi pe care Acesta icirci vindecă(1434-36) Atunci vine de la Ierusalim o delegaŃie care-L provoacă icircn problema a ceea ce poate face pe om necurat cu adevărat (151-20) Icircn acest context o femeie de neam străin (cananeancă) ndash şi prin aceasta bdquonecuratărdquo- face dovada unei credinŃe neobişnuite ( 15 21-28) Icircn continuare Iisus vindecă mulŃi oameni )15 29-31) icircnainte de a sătura o mulŃime de patru mii de bărbaŃi (1532-39)

l Cererea Fariseilor şi a Saducheilor de a le oferi semne minunate (161-4) i oferă lui Iisus ocazia de a atenŃiona pe ucenici icircn privinŃa

16

ipocriziei Fariseilor şi saducheilor (165-12) care conduce la concluzia asupra activităŃii Sale icircn mijlocul mulŃimii şi face loc mărturisirii lui Petru care face trecerea spre descoperirea care urmează a o face Iisus privitor la persoana Sa numai la cercul mic al ucenicilor (1613-20)

III Lucrarea şi Descoperirea lui Iisus Hristos (1621- 2034)

a După mărturisirea lui Petru (1613-20) Iisus le vorbeşte ucenicilor Săi icircn trei ocazii despre ceea ce icircl aşteaptă la Ierusalim ndash concret respingerea Lui din partea autorităŃilor moartea şi icircnvierea (16 21-28 17 22-23 20 17-19)

b Şase zile după prima vestire a Patimilor are loc Schimbarea la faŃă a lui Iisus icircn faŃa celor trei ucenici Petru Iacob şi Ioan icircn timp ce un glas din cer confirmă că El este Fiul lui Dumnezeu (171-13)

c Imediat ce coboară de pe Munte (compară cu 81-4) Iisus icircntacirclneşte un om care avea un fiu demonizat pe care-l vindecă (17 14-20)

d Icircn continuare Matei consemnează episodul cu plata taxei la templu (1724-27) care pune odată icircn plus icircn discuŃie raportul dintre credinŃa creştină şi Iudaism

e Icircntre a doua şi a treia vestire a patimilor Iisus icircnvaŃă pe ucenici despre adevărata măreŃie şi despre necesitatea iertării (181-191)

f Icircn această perioadă icircn care Iisus stă departe de mulŃime icirci icircnvaŃă pe ucenici alte lucruri centrale ale mesajului Său despre IcircmpărăŃie

- despe căsătorie (191-12) - despre smerenie şi măreŃie (1913-15 20 20-28) - despre avere (1916-30) - despre bunătatea lui Dumnezeu (201-16)

g Cei doi orbi la Ierihon (20 29-34) au o semnificaŃie mai mare decacirct poporul Ierusalimului a cărui primire entuziastă se va transforma icircn scurt timp icircn ostilitate

IV Moartea şi Icircnvierea lui Iisus ( 21 1-28-20)

a Deşi Iisus este bine primit icircn Ierusalim (211-11) activitatea Sa icircn templu (2112-17) provoacă pe arhierei şi pe bătracircnii poporului icircn problema autorităŃii lui Iisus (2123-27) Iisus le răspunde cu trei parabole (2128-32 21 33-46 22 1-14)

b După ce este icircntrebat icircn legătură şi cu alte probleme importante (22 15-22 22 23-33 22 34-40) Iisus pune singur problema relaŃiei dintre David şi Mesia (22 41-46) denunŃacircnd ipocrizia Fariseilor şi a icircnvăŃătorilor de lege ( 231-36)

c Singur cu ucenicii Iisus le vorbeşte despre distrugerea Ierusalimului şi despre evenimentele apocaliptice ce aveau să vină (241-31) ca un icircndemn la priveghere (251-13) şi credincioşie (25 2514-30) din partea ucenicilor (24 32-51)

d Dar mai presus de toate Iisus le zugrăveşte judecata viitoare (25 31-46) lucru ce are drept scop să trezească pe cititorii Evangheliei cu

17

privire la icircmprejurările icircn care şi cacircnd vor icircntacirclni pe Fiul Omului şi cacircnd va trebui să răspundă la judecata din urmă

e Icircn cele din urmă după ce a fost trădat de Iuda (2647-56) după ce Petru s-a lepădat de El (2669-75) şi după ce a fost respins de poporul său (2657-67) Iisus este răstignit (2732-44)

f Moartea Sa are efecte miraculoase (2745-56) după cum nu mai puŃin minunată este Icircnvierea Sa (281-10)

g Evanghelia se icircncheie cu misiunea pe care Iisus o icircncredinŃează ucenicilor Săi aceea de a propovădui mesajul Său icircn toată lumea cu făgăduinŃa de a fi cu ei totdeauna pacircnă la sfacircrşitul veacurilor (2815-20)

34 C H Lohr icircn Catholic Biblical Quarterly 23 (1961) p 427 Adoptat şi de The New Jerome Biblical Commentary (Edited by Raymond E Brown Joseph A Fitzmyer şi Roland E Murphy 1990)

Planul propus de Lohr se bazează pe simetria caracteristică compoziŃiilor literare antice şi pe folosirea conceptelor de inclusio chiasm sau citirea icircn cruce

Icircn acest caz Matei ar fi compus Evanghelia sa alternacircnd relatarea sau istorisirea unor evenimente cu redarea unor cuvacircntări sau discursuri ale Macircntuitorului construite icircn jurul unei secŃiuni centrale constituită de o colecŃie de şapte parabole despre IcircmpărăŃia cerurilor

Această icircmpărŃire reŃine ca punct structura centrată pe cele cinci mari discursuri pe care le integrează icircnsă icircntr-un context mai generos Ea nu acceptă icircnsă ideea bdquoPentateuhuluirdquo lui Matei ndash icircmpărŃire icircn cinci cărŃi fiecare conŃinacircnd o parte narativă şi un discurs ndash pentru faptul că lasă icircn afara planului relatarea patimilor şi a Icircnvierii

A 1-4 SecŃiune narativă ndash Naşterea şi icircnceputul activităŃii B 5-7 Cuvacircntare ndash Fericirile Intrarea icircn IcircmpărăŃie C 8-9 SecŃiune narativă ndash Autoritate şi Chemare D 10 Cuvacircntare ndash Discursul misionar E 11-12 SecŃiune narativă ndash Refuzul din partea contemporanilor (bdquoneamului acestuiardquo) F 13 Cuvacircntare ndash Parabolele IcircmpărăŃiei E 14-17 SecŃiune narativă ndash Recunoaşterea de către Ucenici D 18 Cuvacircntare ndash Discursul privind comunitatea sau discursul eclesial C 19-22 SecŃiune narativă ndash Autoritate şi chemare B 23-25 Cuvacircntare ndash Discursul eshatologic Venirea IcircmpărăŃiei A 26-28 SecŃiune narativă ndash Moartea şi Naşterea din nou

IcircmpărŃirea conŃinutului Evangheliei după Matei urmacircnd planul lui Lohr Primele titluri aparŃin lui Lohr celelalte atunci cacircnd apar sunt diferite şi propuse de trad neogreacă (Η Καινη ∆ιαθηκη Το προτωτυπο κειmicroενο microε microεταφραση στη δηmicroοτικη Αθηνα 1989) Icircn paranteze drepte sunt trecute locurile paralele

18

I Naşterea şi icircnceputul activităŃii (11-422) a Genealogia lui Iisus (11-17) ndash Strămoşii lui Iisus [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7] c Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor d Fuga icircn Egipt (213-15) e Uciderea pruncilor (216-18) f Icircntoarcerea din Egipt (219-23) g Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12) [Mc 11-8 Lc 31-915-17 In

119-28] h Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22] i Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] j Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc

414-15] k Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11]

II Predica de pe Munte (423-729)

a Introducere (423-52) Activitatea icircn Galileea [ Lc 617-19] b Exordium (53-16)

a Fericirile (53-12) [Lc 620-23] b Sarea şi lumina lumii (513-16) [Mc 950 Lc 14 34-35]

c Noua Morală Principiile sale fundamentale şi şase exemple (517-48) Iisus şi legea

a Cea mai icircnaltă dreptate (517-20) b Uciderea (521-26) c Adulterul (527-30) d DivorŃul (531-32) [Mt 199 Mc 1011-12 Lc 1618] e Jurămacircntul (533-37) f Legea talionului (538-42) [ Lc 629-30] g Iubirea vrăşmaşilor (543-48) Iubirea faŃă de aproapele [Lc

627-2832-36] d Noua perspectivă asupra faptelor dreptăŃii (61-18)

a Milostenia (61-4) Adevărata milostenie b Rugăciunea (65-15) Adevărata rugăciune Rugăciunea domnească [Lc 112-4] c Postul (616-18) Postul adevărat

e Alte sfaturi (619-712) a Comoară icircn cer (619-21) Adevărata comoară [Lc 12 33-34] b Luminătorul trupului (622-23) [Lc 1133-36] c Dumnezeu şi Mamona (624) Dumnezeu şi banii [Lc 1613] d Grija de cele trebuincioase vieŃii (625-34) [Lc 1222-34] e Nu judecaŃi (71-6) Judecata [Lc 6 37-3841-42] f CereŃi căutaŃi bateŃi (77-12) Icircmplinirea rugăciunilor

Regula de aur [Lc 119-13] f Concluzii la predica de pe Munte (713-27)

a Poarta cea stracircmtă (713-14) [Lc 1324] b Judecata după roade (715-20) ProfeŃii mincinoşi [Lc 643-

44] c Un episod descris icircn lumina JudecăŃii viitoare (721-23)

Adevăratul ucenic [Lc 1325-27]

19

d Casa clădită pe piatră şi casa clădită pe nisip (724-29) Parabola cu cele două case [Lc 647-49]

helliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellipIisus adevăratul IcircnvăŃător (728-29) III Autoritate şi chemare (81-938)

a CurăŃirea unui leprosul (8 1-4) [Mc 140-45 Lc 512-16] b Vindecarea slugii sutaşului (8 5-13) [Lc 71-10 In 443-54] c Vindecarea soacrei lui Petru (814-15) [Mc 129-34 Lc 438-41] d Vindecări făcute spre seară (816-17) e Despre urmarea lui Iisus (818-22) Premise ale uceniciei [Lc 957-62] f Liniştirea furtunii pe mare (823-27) [Mc 435-41 Lc 822-25] g Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (828-34) [Mc 51-20 Lc 826-

39] h Vindecarea unui paralitic (91-8) [Mc 21-12 Lc 517-26] i Chemarea vameşului Matei (99-13) [Mc 213-17 Lc 527-32] j Icircntrebări despre post (9 14-17) Mc 218-22 [Lc 533-39] k Vindecarea fiicei dregătorului (9 18-26) hellipşi vindecarea femeii cu

scurgere de sacircnge Mc 521-43 [Lc 840-56] l Vindecarea a doi orbi (927-31) m Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9 32-34) helliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphelliphellipDiferite vindecări (9 35) n Mila lui Iisus (9 35-38) Iisus şi IsraeliŃii

IV Discursul misionar (101-42) a Misiunea celor doisprezece Apostoli (101-4) [Mc 313-19 Lc 612-16] b Trimiterea celor doisprezece (105-16) Icircndrumări pentru misiune [Mc

66-13 Lc 91-6] c Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10 17-25) ReacŃia lumii faŃă

de misiunea celor doisprezece [Mc 139-13 Lc 122-7 21 12-19] d Teama justificată şi teama nejustificată (1026-31) e A mărturisi pe Iisus icircn faŃa oamenilor (1032-39)

- Necesitatea mărturisirii (1032) [Lc 128-9] - Cearta icircntre oameni (1034-36) [Lc 1252-53] - Dragostea pentru Hristos aduce cu sine o stare de criză

(1037-39) [Lc 14 26-27] f Răsplata ucenicilor (1040-42) Atitudinea faŃă de Apostoli [Mc 941]

V Refuzul acestui neam de a primi pe Iisus (111-1250) a Iisus Botezătorul şi Iisus (111-19)

- Icircntrebarea lui Ioan (111-6) [Lc 718-23] - Persoana lui Ioan (117-15) [Lc 724-35] - ReacŃia contemporanilor lui Iisus (1116-24) [Lc

1013-15] b Vai-uri adresate unor cetăŃi (1120-24) c MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus adresată

celor osteniŃi (1125-30) Descoperirea făcută către cei smeriŃi [Lc 1021-22]

d Culegere de spice de gracircu icircn zi de sacircmbătă (121-8) Păstrarea sacircmbetei [Mc 223-28 Lc 61-5]

e Vindecarea omului cu macircna uscată (12 9-14) Vindecare icircn zi de Sacircmbătă [Mc 31-6 Lc 66-11]

f Robul ales (12 15-21) ProfeŃia lui Isaia despre Iisus

20

g Iisus şi Belzebul (12 22-32) Puterea lui Iisus asupra demonilor [Mc 320-27 Lc 1114-23]

- Păcatul icircmpotriva Duhului Sfacircnt (12 31-32)[Mc 328-30 Lc 1210] h Copacul şi roadele sale (12 33-37) Cuvintele judecă pe oameni [Lc

643-45] i Semnul lui Iona (1238-42) [Mt 161-4 Mc 811-12 Lc 1129-32] j Icircntoarcerea duhului rău (1243-45) [Lc 1124-26] k Familia lui Iisus (1246-50) Mama şi fraŃii lui Iisus [Mc 331-35 Lc

819-20] VI Parabolele IcircmpărăŃiei

a Parabola semănătorului (131-9) [Mc 41-9 Lc 84-8] b Scopul parabolelor (13 10-17) De ce vorbeşte Iisus icircn parabole [Mc

410-12 Lc 89-10] c Explicarea parabolei semănătorului (1318-23) [Mc 413-20 Lc 811-

15] d Parabola neghinelor (13 24-30) e Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (1331-33)

- Parabola grăuntelui de muştar (1331-32) [Mc 430-32 Lc 1318-19]

- Parabola aluatului (1333) [Lc 1320-21] f Folosirea Parabolelor de către Iisus (13 34-35) g Interpretarea parabolei neghinelor (1336-43) h Parabolele comorii ascunse mărgăritarului şi năvodului (13 44-50) i Lucruri vechi şi noi (13 51-52) O parabolă pentru ucenici

VII Recunoaştere din partea Ucenicilor (1353-1727) a Iisus este respins icircn patria sa (1353-58) [Mc 61-6 Lc 416-30)] b Moartea lui Ioan Botezătorul (141-12) [Mc 614-29 Lc 97-9] c Săturarea celor cinci mii de oameni (14 13-21) [ Mc 630-44 Lc 910-17

In 61-14] d Mersul pe mare (14 22-33) [Mc 645-52 Lc 616-21] e Vindecarea unor bolnavi icircn Ghenisaret (1434-36) [Mc 653-56] f Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (151-20)

- TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti (151-9) [Mc 71-13] - Ce face pe om necurat (1510-20) [Mc 714-23]

g CredinŃa femeii cananeence (1521-28) [Mc 724-30] h Mai multe vindecări (1529-31) i Hrănirea a patru mii de oameni (1532-39) [Mc 81-10] j Fariseii cer semne (161-4) [Mt 1238-42 Mc 811-13 Lc 12 54-56] k Aluatul fariseilor şi al saducheilor (165-12) NeputinŃa ucenicilor de a

icircnŃelege [Mc 814-21] l Mărturisirea lui Petru (1613-20) [Mc 827-30 Lc 918-21] m Prima vestire a Patimilor şi cuvinte despre ce icircnseamnă să fii ucenic (1621-28)

- Iisus prevesteşte Patimile şi Icircnvierea sa (1621-23) [Mc 831-33 Lc 921-22] - Crucea adevăratului ucenic (1624-28) [Mc 834-91 Lc 923-27]

n Schimbarea la faŃă (171-13) [Mc 92-13 Lc928-36] o Vindecarea copilului lunatic (1714-20) [Mc 914-29 Lc 937-43a] p A doua vestire a patimilor 1722-23) [Mc 930-32 Lc 943b-45] q Statirul (banul de argint) din gura peştelui (1724-27) Cum a plătit Iisus darea

pentru Templu

21

VII Discursul comunitar sau eclesial (181-35) a Adevărata măreŃie (181-5) - Cine este superior (181-11) [Mc 933-37 Lc 946-48 171-2] b Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (186-9) c Parabola cu oaia cea pierdută (18 10-14) [Lc 151-7] d Procesul iertării (1815-20) A ierta pe fratele tău [Lc 173] e Parabola slugii neiertătoare (1821-35)

VIII Autoritate şi chemare (191-2246) a IcircnvăŃătură despre divorŃ 191-12) Căsătorie şi divorŃ [Mc 101-12] b Binecuvacircntarea copiilor (1913-15) Iisus binecuvintează copiii [Mc

1013-16 Lc 1815-17 c Tacircnărul bogat (1916-30) BogăŃia şi viaŃa veşnică [Mc 1017-31 Lc

1818-30] d Parabola lucrătorilor la vie (201-16) e A treia vestire a Patimilor şi a Icircnvierii (2017-19) [Mc 1032-34 Lc

1831-34] f Cererea fiilor lui Zevedei (2020-28) [Mc 1035-45] g Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (2029-34) [Mc 1046-52 Lc

1835-43] h Intrarea triumfală icircn Ierusalim (21 1-11) [Mc 111-11 Lc 1928-38 In

1212-19] i CurăŃirea Templului (2112-17) Alungarea vacircnzătorilor din Templu

[Mc 1115-19 Lc 1945-48 In 213-22] j Smochinul neroditor (2118-22) [Mc 1112-1420-24] k Iisus icircntrebat icircn legătură cu autoritatea sa (2123-27) [Mc 1127-33 Lc

201-8] l Parabola celor doi fii (2128-31) m Parabola stăpacircnului viei şi a lucrătorilor necredincioşi (2133-46)

[Mc 121-12 Lc 209-10] n Parabola nunŃii fiului de icircmpărat (22114) [Lc 1415-24] o Plata impozitului la Icircmpăratul roman (2215-22) [Mc 1213-17 Lc

2020-26] p Icircntrebări privind Icircnvierea (2223-33) [Mc 1218-27 Lc 2027-40] q Cea mai mare porunca (2234-40) [Mc 1228-34 Lc 1025-28] r Icircntrebare despre Fiul lui David (2241-46) Mesia şi David [Mc 1235-

37 Lc 2041-44] IX Vai-urile şi Discursul eshatologic (231-2546)

a Vai-urile icircmpotriva fariseilor şi cărturarilor (231-36) - Antiteza dintre farisei şi Ucenici (231-12) [Mc 1238-

40 Lc 1137-52 2045-47] - Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor (2313-36)

b Placircngerea Ierusalimului (2337-39) Iisus şi Ierusalimul [Lc 13 34-35] c Discursul eshatologic (241-25-46)

a Distrugerea Templului şi icircnceputul tacircnguielilor (241-14) - Prevestirea distrugerii Ierusalimului (241-2) [Mc

131-2 Lc 215-6] - Sfacircrşitul lumii (243-35) [Mc 133-31 Lc 217-33)]

b Stracircmtorarea cea mare (2415-28) c LecŃia smochinului (2432-35)

22

d Ziua şi ceasul nu sunt cunoscute (2436-44) Venirea pe neaşteptate a sfacircrşitului [Mc 1332-37 Lc 1726-3034-36]

e Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (2445-51) [Lc 1241-48]

f Fecioarele icircnŃelepte şi fecioarele nebune (251-13) Pilda celor zece fecioare

g Pilda talanŃilor (2514-30) [Lc 1911-27] h Judecata neamurilor (2531-46) Cum va fi judecată lumea

X Moartea şi Icircnvierea 261-2820) a Patimile şi moartea lui Iisus (261-2766)

a Sfatul prinderii şi uciderii lui Iisus (261-5) [Mc 141-2 Lc 221-2 In 1145-53]

b Ungerea din Betania (266-13) [Mc 143-9 In 121-8] c Trădarea lui Iuda (2614-16) [Mc 1410-11 Lc 223-6] d Icircmpreună cu Ucenicii (2617-25)

- Cina cea de taină (2617-30) [Mc 1412-26 Lc 227-23] e Instituirea Cinei Domnului (2626-30) f Vestirea lepădării lui Petru (2631-35) [Mc 1427-31 Lc

2231-34 In 1336-38] g Rugăciune din Ghetsimani (2636-46) [Mc 1432-42 Lc

2239-46] h Prinderea lui Iisus (2647-56) [Mc 1443-52 Lc 2247-53 In

181-11] i Iisus icircnaintea Sinedriului (2657-68) [Mc 1453-65 Lc 22

54-55 63-71 In 1812-1419-24] j Lepădarea lui Petru de Iisus (2669-75) [Mc 1466-72 Lc

2254-62 In 1815-1825-27] k Iisus adus la Pilat (271-2) [Mc 151 Lc 231-2 In 1828-32] l Moartea lui Iuda 273-10) [Fapte 118-19] m Iisus interogat de Pilat (2711-14) n Iisus condamnat la moarte (2715-26)

- Condamnarea lui Iisus (2711-26) [Mc 152-15 Lc 233-513-15 In 1833-1916]

o Iisus batjocorit de soldaŃi (2727-31) [Mc 1516-26 In 192-3] p Răstignirea lui Iisus (2732-44) [Mc 1521-32 Lc 2326-43

In 1916b-27] q Moartea lui Iisus (2745-56) [Mc 1533-39 Lc 2344-48 In

19 28-30] r Punerea icircn mormacircnt (2757-61) [Mc 1542-46 Lc 23 50-54

In 19 38-42] s Paza mormacircntului (27 62-66)

b Icircnvierea şi trimiterea ucenicilor la misiune (281-20) a Icircnvierea lui Iisus (281-10) [Mc 16 1-8 Lc 241-12 In 201-10] b Raportul gărzii de la paza mormacircntului (2811-15) c Trimiterea la misiune (2816-20) [Mc 1614-18 Lc 2436-49

In 2019-23 Fapte 16-8]

35 Ulrich LUZ MATTHEW 1-7 A Continental Commentary Fortress Press Miniapolis 1992

U Luz prezintă o sinteză a soluŃiilor celor mai importante propuse pentru

23

planul Ev Mt consideracircnd că s-au impus trei direcŃii sau modele icircn estimarea structurii sau planului EM

1 Modelul Pentateuhului - avacircnd ca pretext cele cinci mari discursuri ( 5-7 10 13 18 23-25)

Acceptacircnd că fiecare discurs este precedat de o naraŃiune cele cinci cărŃi ar fi I 3-7 II 8-10 III 1-1352 IV 1353-1835 V 19-25

La acestea s-ar adăuga cap 1-2 ca Introducere şi cap 26-28 drept Concluzii

IcircmpărŃire icircn cinci cărŃi este posibil dar nu necesar să trimită la Pentateuh icircn care caz EM ar fi noua Lege (Tora) iar Iisus Noul Moise

Această soluŃie nu rezolvă după Luz legătura logică dintre naraŃiune şi discurs Multe din discursuri au continuitate logică şi cu naraŃiunile care urmează Vezi ex cap 5-7 care se leagă mai bine cu unitatea 8-9 (Iisus al cuvacircntului şi Iisus al faptei)

2 Modelul centrului (chiastic) EM ar fi construită chiastic icircn jurul unui centru Icircn cele mai multe cazuri centrul este considerat a fi cap 13 - Parabolele IcircmpărăŃiei celelalte secŃiuni fiind articulate chiastic acestui centru Cap1-4 corespunde cu 26-28 Predica de pe Munte cu Discursul eshatologic etc

Argumente discursurile lungi (5-7 şi 23-25) sunt paralele la fel şi discursurile mai scurte (10 cu 18)

3 Modelul Marcu Ev Mt ar urma fidel Ev după Marcu icircmpărŃită icircn două marii secŃiuni Ev Mt ar avea limita despărŃitoare icircntre 1620 şi 1621 după mărturisirea lui Petru PropoziŃia de icircnceput a celei de a doua secŃiuni - VApo tote hrxato o VIhsouj deiknuein toij maqhtaij auvtou (1621)- corespunde cu fraza de icircnceput a primei secŃiuni - VApo tote hrxato o VIhsouj khrussein kai legein(417) Cele două secŃiuni ar corespunde celor icircn care este icircmpărŃită Ev Mc prima parte consacrată activităŃii icircn Galileea şi a doua parte consacrată itinerariului spre Ierusalim şi patimilor Icircn acest caz cap 1-416 constituie Introducerea iar firul roşu al EM ar fi naraŃiunea şi nu expunerea icircnvăŃăturii icircn cele cinci discursuri

Critica lui Luz

- Repetarea unor formule nu poate fi un reper deoarece Matei foloseşte frecvent propoziŃii tipizate

- SecŃiunile lui Matei nu corespund cu Marcu pentru că numai icircncepacircnd cu cap 12 Matei urmez fidel pe Marcu icircn timp ce icircn cap3-11 predomină conŃinutul diferit de Marcu

- Matei foloseşte des versete sau pericope cu funcŃii de tranziŃie de legătură Acestea sunt uşor de identificat deoarece au o legătură logic şi cu ceea ce precede şi cu ceea ce urmează Iată cacircteva exemple

- 417 423-52 520 61 101626

- fraze caracteristice Kai evgeneto o[te evtelesen o VIhsouj 728 (vezi şi 111 1353 191 261)

- expresii caracteristice VEn evkeinw| tw| kairw| sau similare 121 (31 141)

- particule favorite Tote 313 (41 1120 151 1821 1913 2020 211 273 etc) sau VApo tote 417 (1621 2616)

24

Concluzia ar fi că Matei nu are icircn intenŃie delimitări icircn secŃiuni mari prin urmare astfel de secŃiuni nu pot fi uşor delimitate

Luz este de părere că Matei este mai curacircnd atent icircn alcătuirea secŃiunilor mici ale Evangheliei şi mai puŃin interesat de marile secŃiuni De aceea se concentrează asupra analizei secŃiunilor mici

Analiza structurilor literare mai mici

1 Matei pune la un loc materiale asemănătoare din punct de vedere formal sau al conŃinutului

Ex colecŃia de minuni (cap 8-9) de parabole (cap 13) discursul icircmpotriva fariseilor (cap 23) şi celelalte discursuri ca atare Acest principiu de aranjare nu este nou icircl icircntacirclnim şi la Q şi la Marcu Noutatea la Matei constă icircn aceea că Mt acordă o anumită funcŃie unităŃilor textuale astfel formate ndash vezi colecŃia de minuni după predica de pe Munte şi icircnainte de cuvacircntul misionar La fel colecŃia de parabole din cap 2128-2214 care pregătesc clar bdquosocotealardquo fială cu Israel

2 Există o evidentă simetrie icircntre diferitele materiale care sunt incluse icircn Evanghelie

Primul şi ultimul discurs sunt cele mai lungi al doilea şi al patrulea discurs sunt cele mai scurte cel de la mijloc este de mărime medie Mai pot fi identificate şi alte simetrii 2 1-12 şi 213-23 521-32 şi 533-48 81-17 şi 818-34 91-17 şi 918-34 181-14 şi 18 21-35 244-41 şi 2514-46 etc

3 Icircn compoziŃia fragmentelor Matei Ńine seamă şi de anumite numere Numărul trei pare a fi cel mai important dar şi altele precum doi patru sau şapte

De exemplu Matei icircmparte icircn trei secŃiuni fiecare din următoarele pericope 118-223 521-711 521-32 5 33-48 61-18 619-711 619-24 71-11 81-17 91-17 131-52 181-35 cap 23 244-2546

De altfel icircmpărŃirea icircn trei este un principiu de sistematizare frecvent icircntacirclnit icircn literatura iudaică ca şi icircn discursul oral

Celelalte numere sunt mai puŃin importante Totuşi a se vedea numărul şapte icircn prezentarea genealogiei sau a parabolelor din cap 13 sau icircn cap 23

4 Matei revine asupra temelor sale prin repetarea unor cuvinte cheie

Icircngerul Domnului ndash de 4 ori icircn pericopa 118-223 pentru a accentua faptul că totul se desfăşoară sub directa icircndrumare a Domnului Dreptate ndash de 5 ori icircn Predica de pe Munte (5-7) Judecată - de 7 ori icircn pericopa 1120-1245 Fariseu ndash de 4 ori icircn pericopa 121-45 MulŃime ndash de 16 ori icircn pericopa icircncepacircnd cu cap 14 A urma - de 9 ori icircn cap 8 şi u

5 Matei punctează temele sale prin propoziŃii (versete) cheie centrale sau enunŃuri cu caracter general de principiu A se vedea 517 548 6 1 712 7 21 1016 18 10 etc Aceste versete

25

deschid tratarea mai extinsă a unor teme

6 Matei foloseşte dubletele adică reluare unei temei icircntr-un context diferit Tehnica dubletelor este frecvent folosită icircn tradiŃia iudaică Ele sunt folosite cu scopuri diferite fie pentru a marca icircnceputul şi sfacircrşitul unei secŃiuni (423935 19302016 24422513) fie pentru a accentua importanŃa unei teme (913127) fie pentru a semnala aspecte diferite ale aceleiaşi teme (1017-22249-13 716-191233-35) fie pentru a sublinia continuitatea unui proces cum ar fi cel al propovăduirii Evangheliei (32417107)

7 Matei iubeşte compoziŃiile chiastice Un exemplu icircl constituie Predica de pe Munte al cărui centru este Rugăciunea domnească Alte secŃiuni structurate chiastic pot fi 91b-8 1313-18 1810-14

4 Structura pe capitole a Evangheliei după Matei 41 Introducere

IcircmpărŃirea pe capitole şi versete nu respectă totdeauna coerenŃa logică a discursului Reamintim faptul că icircmpărŃirea pe capitole şi versete este foarte tacircrzie iniŃial textul Evangheliei după Matei ca şi al celorlalte scrieri nou-testamentare fiind unul compact fără nici un fel de icircmpărŃire Din raŃiuni didactice icircnsă propunem mai jos structura pe capitole a Evangheliei după Matei Icircn felul acesta se poate memora şi identifica mai uşor unde redă Sf Evanghelist Matei un eveniment sau altul un cuvacircnt sau altul

Cele unsprezece părŃi mari indicate cu cifre romane trimit la o posibilă icircmpărŃire a Sfintei Evanghelii icircmpărŃire care Ńine seamă mai curacircnd de desfăşurarea istorisirii ca atare

Titlurile icircncearcă să surprindă cacirct mai fidel conŃinutul fragmentului respectiv Uneori ele indică generic problema alteori acolo unde a fost cu putinŃă exprimarea icircn puŃine cuvinte indică şi soluŃia Personal aş fi preferat generalizarea celei de a doua variante

A nu se uita trăsăturile Sfintei Evanghelii după Matei comune cu cele ale celorlalte trei Sfinte Evanghelii şi mai ales cu ale celorlalte două Evanghelii sinoptice

a Istorisirea vieŃii şi activităŃii Fiului lui Dumnezeu icircntrupat care - icircncepe cu naşterea şi momentul Sf Ioan Botezătorul - continuă cu vestirea Evangheliei IcircmpărăŃiei şi icircnfăptuirea semnelor

minunate care arată puterea dumnezeiască a lui Iisus şi icircn acelaşi timp inaugurarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu şi

- sfacircrşeşte cu patimile moarte şi Icircnvierea Acestuia

b Iisus Hristos este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu poporului ales prin profeŃi şi odată cu venirea lui se inaugurează timpurile mesianice care coincid cu inaugura IcircmpărăŃiei cerurilor şi inaugura rea timpurilor eshatologice

c Contemporanii Macircntuitorului cu excepŃia unui număr restracircns de ucenici nu ajung să-L icircnŃeleagă nu-L recunosc ca Mesia icirci resping icircnvăŃătura şi icircn cele din urmă icircl răstignesc

A se avea icircn vedere icircnsă trăsăturile specifice ale Evangheliei după Matei

26

a Evanghelia după Matei este scrisă icircn dialog direct ca replică sau icircn continuarea Vechiului Testament Ea demonstrează că persoana lui Iisus ca de altfel şi toate faptele lui icircmplinesc profeŃiile vechi-testamentare pe de o parte iar pe de altă parte IcircnvăŃătura sa nu desfiinŃează ci plineşte icircn sensul icircntregirii Legea vechi testamentară A se vedea şi posibila icircmpărŃire a Evangheliei icircn cinci cărŃi cu trimitere la Pentateuh

b Evanghelia după Matei are un evident caracter didactic Sfacircntul Ev Matei grupacircnd şi sistematizacircnd materialul informativ pe care-l are la dispoziŃie Aşa rezultă cele cinci mari discursuri ale Macircntuitorului care icircncep cu Predica de pe Munte ndash discurs cu un evident caracter programatic ndash şi sfacircrşesc cu Discursul eshatologic

c Iisus Hristos este prezentat mai clar decacirct icircn celelalte Evanghelii icircntr-o dublă ipostasă aceea de IcircnvăŃător şi aceea de Făptuitor (Vindecător) Propovăduia Evanghelia IcircmpărăŃiei şi vindeca toată boala icircn popor Aceste două componente ale activităŃii Sale sunt anunŃate şi semnalate deseori de Sf Ev Matei icircn cunoscutele sumare şi ilustrate constant pe parcursul istorisirii

d Sf Evanghelist Matei este interesat icircn mod special de sensul teologic al celor relatate şi nu de simpla consemnarea a acestora Acestui motiv se datorează icircntre altele şi caracterul mai succint ale relatărilor Sf Ev Matei care renunŃă la multe detalii icircntacirclnite la ceilalŃi Evanghelişti

e Este urmărită dintru icircnceput tensiunea dintre Iisus şi contemporanii Săi punctacircndu-se caracterul răutăcios al icircntrebărilor şi al comentariilor acestora insensibilitatea faŃă de minunile săvacircrşite mai ales a cetăŃilor martore a celor mai multe minuni Legat de această problemă este icircn repetate racircnduri reluată tema judecăŃii invocacircndu-se ziua aceea icircn care vor da seama cei care nu primesc propovăduirea Macircntuitorului sau a ucenicilor icircn ciuda puterii cuvacircntului Lui şi a evidenŃelor faptelor

f Pe fondul acestei tensiuni este criticată erminia stracircmtă a iudeilor care reducea făgăduinŃa dumnezeiască numai la poporul ales şi este anunŃată deschiderea făgăduinŃei lui Dumnezeu către toate neamurile Dumnezeu rămacircne fidel făgăduinŃei Sale trimiŃacircnd pe Fiul Său la poporul ales şi chemacircndu-l mai icircntacirci pe acesta dar făgăduinŃa Sa are icircn vedere pe toŃi oamenii

h Evanghelia după Matei mai mult ca celelalte subliniază erminia greşită a Legii la care ajunsese iudeii evidentă mai ales icircn absolutizarea acesteia şi corectează această erminie punctacircnd faptul că Legea nu este un scop ci un mijloc nu este un stăpacircn ci un slujitor al omului şi icircn nici un caz nu este macircntuitoarea icircn sine

Aceste cacircteva coordonate pot ajuta o memorare mai corectă a principalelor părŃi din cuprinsul Evanghelie după Matei cu atenŃia de a se raporta totdeauna partea la icircntreg

42 Structura pe capitole

Prezentăm icircn continuarea structura literară pe capitole a conŃinutului Evangheliei după Matei Avacircnd icircn vedere caracrerul sistematic al acesteia despre care am vorbit precum şi nevoia de a asimila cacirct mai bine posibil Evanghelia după Matei prezentăm pe capitole cacirct se poate de complet cuprinsul Evangheliei Pentru o perspectivă comparativă indicăm şi locurile paralele Acolo unde nu sunt indicate locuri paralele se icircnŃelege ca acestea nu există tema respectivă fiind cosnemnată numai de Matei

27

I NAŞTEREA ŞI IcircNCEPUTUL ACTIVITĂłII (11-425)

CAPITOLUL 1

a Genealogia lui Iisus (11-17) ndash Strămoşii lui Iisus [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7]

CAPITOLUL 2 a Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor b Fuga icircn Egipt (213-15) c Uciderea pruncilor (216-18) d Icircntoarcerea din Egipt (219-23)

CAPITOLUL 3 a Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12) [Mc 11-8 Lc 31-915-17 In

119-28] b Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22]

CAPITOLUL 4 a Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] b Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc 414-15] c Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11] d Sumar Activitatea icircn Galileea 423-25 [ Lc 617-19]

II PREDICA DE PE MUNTE (51-729)

CAPITOLUL 5 a Fericirile (51-12) [Lc 620-23] b Sarea şi lumina lumii (513-16) [Mc 950 Lc 14 34-35] c Expunerea Legii noi prin comparaŃie cu Legea veche Principiul

fundamental ilustrat de şase exemple Iisus şi legea (517-48) - Principiul fundamental Cea mai icircnaltă dreptate (517-20) - Uciderea (521-26) - Adulterul (527-30) - DivorŃul (531-32) [Mt 199 Mc 1011-12 Lc 1618] - Jurămacircntul (533-37) - Legea talionului (538-42) [ Lc 629-30] - Iubirea vrăşmaşilor (543-48) Iubirea faŃă de aproapele [Lc 627-

2832-36] CAPITOLUL 6

a Adevărata icircntemeiere a faptelor evlaviei (61-18) 1 EnunŃul principiului (61) 2 Milostenia (61-4) Adevărata milostenie 3 Rugăciunea (65-15) Adevărata rugăciune Rugăciunea domnească [Lc 112-4] 4 Postul (616-18) Postul adevărat

28

b Prioritatea IcircmpărăŃia cerurilor icircn faŃă atracŃiilor şi grijilor vieŃii (6 19-33)

1 AdunaŃi comori icircn cer nu pe pămacircnt (619-21) [Lc 12 33-34] 2 Vederea trebuie să fie curată (622-23) [Lc 1133-36] 3 Nu se poate sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (624) [Lc 613] 4 LăsaŃi cele trebuincioase vieŃii icircn grija lui Dumnezeu (625-32) [Lc

1222-34] 5 Concluzia CăutaŃi mai icircntacirci IcircmpărăŃia cerurilor (633-34)

CAPITOLUL 7

a Diferite icircndemnuri (71-23) 1 Nu judecaŃi ca să nu fiŃi judecaŃi (71-5) [Lc 6 37-3841-42] 2 Nu daŃi cele sfinte cacircinilor (7 6) 3 CereŃi şi vi se va da (7 7-11) [ Lc 119-13] 4 FaceŃi oamenilor ce voiŃi să vă facă ei vouă (712) 5 Poarta care duce la viaŃă este stracircmtă şi icircngustă iar cea care duce la pieire este largă (713-14) [Lc 1324] 6 FeriŃi-vă de proorocii mincinoşi Aceştia se cunosc după fapte ca pomul după roade (715-23) [Lc 643-44] [Lc 1325-27]

c Concluzia la predica de pe munte Se vor folosi de icircnvăŃăturile PM cei care auzindu-le le icircmplinesc nu cei care le aud dar nu le icircmplinesc (7 24-27) [Lc 647-49]

d Concluzia Sf Ev Matei MulŃimile sunt uimite de icircnvăŃătura lui Iisus pentru că era diferit de cărturarii lor El icircnvăŃa ca unul care are putere (728-29)

III MINUNILE ndash semne ale puterii lui Iisus Hristos şi ale instaurării

IcircmpărăŃiei cerurilor (81-938) CAPITOLUL 8

a CurăŃirea unui leprosul (8 1-4) [Mc 140-45 Lc 512-16] b Vindecarea slugii sutaşului (8 5-13) [Lc 71-10 In 443-54] c Vindecarea soacrei lui Petru (814-15) [Mc 129-34 Lc 438-41] d Sumar Vindecări făcute spre seară (816-17) e Despre urmarea lui Iisus (818-22) Premise ale uceniciei [Lc 957-62] f Liniştirea furtunii pe mare (823-27) [Mc 435-41 Lc 822-25] g Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (828-34) [Mc 51-20 Lc

826-39] CAPITOLUL 9

a Vindecarea unui paralitic (91-8) [Mc 21-12 Lc 517-26] b Chemarea vameşului Matei (99-13) [Mc 213-17 Lc 527-32] c Icircntrebări despre post (9 14-17) Mc 218-22 [Lc 533-39] d Vindecarea fiicei dregătorului (9 18-26) hellipşi vindecarea femeii cu scurgere de sacircnge Mc 521-43 [Lc 840-56] e Vindecarea a doi orbi (927-31) f Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9 32-34) g Sumar Iisus străbătea Ńinuturile propovăduind Evanghelia IcircmpărăŃiei şi vindecacircnd toată boala icircn ppor (9 35) h Seceriş mult şi secerători puŃin - introducere la discursul misionar (9 36-38)

29

IV DISCURSUL MISIONAR (101-42) CAPITOLUL 10

a Misiunea celor doisprezece Apostoli (101-4) [Mc 313-19 Lc 612-16] b Trimiterea celor doisprezece (105-16) [Mc 66-13 Lc 91-6] c Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10 17-25) ReacŃia lumii

faŃă de misiunea celor doisprezece [Mc 139-13 Lc 122-7 21 12-19] d Teama justificată şi teama nejustificată (1026-31) e A mărturisi pe Iisus icircn faŃa oamenilor (1032-39)

- Necesitatea mărturisirii (1032) [Lc 128-9] - Cearta icircntre oameni (1034-36) [Lc 1252-53] - Cine este vrednic de Hristos (1037-39) [Lc 14 26-27]

f Răsplata ucenicilor (1040-42) [Mc 941]

V REFUZUL POPORULUI IUDEU DE A PRIMI PE IISUS (111-1250) CAPITOLUL 11

a Iisus Botezătorul şi Iisus (111-19) - Icircntrebarea lui Ioan (111-6) [Lc 718-23] - Persoana lui Ioan (117-15) [Lc 724-35] - ReacŃia contemporanilor lui Iisus (1116-24) [Lc 1013-15]

b Vai-uri adresate unor cetăŃi (1120-24) c MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus

adresată celor osteniŃi (1125-30) Descoperirea făcută către cei smeriŃi [Lc 1021-22]

CAPITOLUL 12

a Culegere de spice de gracircu icircn zi de sacircmbătă (121-8) [Mc 223-28 Lc 61-5]

b Vindecarea icircn zi de Sacircmbătă a omului cu macircna uscată (12 9-14) [Mc 31-6 Lc 66-11]

c Robul ales (12 15-21) ProfeŃia lui Isaia despre Iisus d Iisus şi Belezebul (12 22-30) Puterea lui Iisus asupra demonilor [Mc

320-27 Lc 1114-23] e Păcatul icircmpotriva Duhului Sfacircnt (12 31-32) [Mc 328-30 Lc 1210] f Copacul şi roadele sale (12 33-37) Cuvintele judecă pe oameni [Lc

643-45] g Semnul lui Iona (1238-42) [Mt 161-4 Mc 811-12 Lc 1129-32] h Icircntoarcerea duhului rău (1243-45) [Lc 1124-26] i Familia lui Iisus (1246-50) Mama şi fraŃii lui Iisus [Mc 331-35Lc

819-20]

VI PARABOLELE IcircMPĂRĂłIEI (13 1-35) CAPITOLUL 13

a Parabola semănătorului (131-9) [Mc 41-9 Lc 84-8] - Scopul vorbirii icircn parabole (13 10-17) [Mc 410-12 Lc 89-10] - Explicarea parabolei semănătorului (1318-23) [Mc 413-20 Lc

811-15] b Parabola neghinelor (13 24-30)

30

c Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (1331-33) - Parabola grăuntelui de muştar (1331-32) [Mc 430-32 Lc 1318-19] - Parabola aluatului (1333) [Lc 1320-21] - Folosirea Parabolelor de către Iisus (13 34-35) - Interpretarea parabolei neghinelor (1336-43)

d Parabolele comorii ascunse mărgăritarului şi năvodului (13 44-50) e Lucruri vechi şi noi (13 51-52)

VII RECUNOAŞTERE DIN PARTEA UCENICILOR (1353-1727) CAPITOLUL 14

a Iisus este respins icircn patria sa (1353-58) [Mc 61-6 Lc 416-30)] b Moartea lui Ioan Botezătorul (141-12) [Mc 614-29 Lc 97-9] c Săturarea celor cinci mii de oameni (14 13-21) [ Mc 630-44 Lc 910-17 In 61-14] d Mersul pe mare (14 22-33) [Mc 645-52 Lc 616-21] e Vindecarea unor bolnavi icircn Ghenisaret (1434-36) [Mc 653-56]

CAPITOLUL 15

a Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (151-20) - TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti (151-9)[Mc 71-13] - Ce face pe om necurat (1510-20) [Mc 714-23]

b CredinŃa femeii cananeence (1521-28) [Mc 724-30] c Mai multe vindecări (1529-31) d Hrănirea a patru mii de oameni (1532-39) [Mc 81-10]

CAPITOLUL 16

a Aluatul fariseilor şi al saducheilor (165-12) [Mc 814-21] b Mărturisirea lui Petru (1613-20) [Mc 827-30 Lc 918-21] c Prima vestire a Patimilor şi despre ce icircnseamnă să fii ucenic

(1621-28) - Vestirea Patimilor şi Icircnvierii (1621-23) [Mc 831-33 Lc 921-22] - Crucea adevăratului ucenic (1624-28) [Mc 834-91 Lc 923-27]

CAPITOLUL 17

a Schimbarea la faŃă (171-13) [Mc 92-13 Lc928-36] b Vindecarea copilului lunatic (1714-20) [Mc 914-29 Lc 937-43a] c A doua vestire a patimilor 1722-23) [Mc 930-32 Lc 943b-45] d Plata dării la Templu cu Statirul din gura peştelui (1724-27)

VIII DISCURSUL COMUNITAR SAU ECLESIAL (181-35) CAPITOLUL 18

a Adevărata măreŃie (181-5) [Mc 933-37 Lc 946-48 171-2] b Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (186-9) c Parabola cu oaia cea pierdută (18 10-14) [Lc 151-7] d Procesul iertării (1815-20) A ierta pe fratele tău [Lc 173] e Parabola slugii neiertătoare (1821-35)

31

IX AUTORITATE ŞI CHEMARE (191-2246) CAPITOLUL 19

a IcircnvăŃătură despre căsătorie şi divorŃ (191-12) [Mc 101-12] b Iisus binecuvacircntează copiilor (1913-15) [Mc 1013-16 Lc 1815-17 c Tacircnărul bogat (1916-30) [Mc 1017-31 Lc 1818-30]

CAPITOLUL 20 a Parabola lucrătorilor la vie (201-16) b A treia vestire a Patimilor şi Icircnvierii (2017-19) [Mc 1032-34Lc

1831-34] c Cererea fiilor lui Zevedei (2020-28) [Mc 1035-45] d Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (2029-34) [Mc 1046-52Lc

1835-43]

CAPITOLUL 21 a Intrarea icircn Ierusalim (21 1-11) [Mc 111-11 Lc 1928-38 In 1212-19] b CurăŃirea Templului (2112-17) [Mc 1115-19 Lc 1945-48 In 213-22] c Smochinul neroditor (2118-22) [Mc 1112-1420-24] d Izvorul puterii lui Iisus (2123-27) [Mc 1127-33Lc 201-8] e Parabola omului cu doi fii (2128-31) f Parabola lucrătorilor viei(2133-46) [Mc 121-12 Lc 209-10]

CAPITOLUL 22 a Parabola nunŃii fiului de icircmpărat (22114) [Lc 1415-24] b Plata impozitului imperial (2215-22) [Mc 1213-17Lc 2020-26] c Icircntrebări privind Icircnvierea (2223-33) [Mc 1218-27 Lc 2027-40] d Cea mai mare porunca (2234-40) [Mc 1228-34 Lc 1025-28] e Icircntrebare despre Fiul lui David (2241-46) [Mc 1235-37 Lc 2041-44]

X VAI-URILE ŞI DISCURSUL ESHATOLOGIC (231-2546)

CAPITOLUL 23

a Vai-urile icircmpotriva fariseilor şi cărturarilor (231-36) - Antiteza dintre farisei şi Ucenici (231-12) [Mc 1238-40 Lc 1137-52 2045-47] - Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor (2313-36)

b Placircngerea Ierusalimului (2337-39) Iisus şi Ierusalimul [Lc 13 34-35] CAPITOLUL 24

a Distrugerea Templului şi icircnceputul tacircnguielilor (241-14) - Prevestirea distrugerii Ierusalimului (241-2) [Mc 131-2 Lc 215-6] - Sfacircrşitul lumii (243-35) [Mc 133-31 Lc 217-33)]

b Stracircmtorarea cea mare (2415-28) c LecŃia smochinului (2432-35) d Ziua şi ceasul sfacircrşitului nu sunt cunoscute (2436-44) Venirea pe

neaşteptate a sfacircrşitului [Mc 1332-37 Lc 1726-3034-36] e Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (2445-51) [Lc 1241-48]

32

CAPITOLUL 25 a Pilda celor zece fecioare (251-13) b Pilda talanŃilor (2514-30) [Lc 1911-27] c Judecata neamurilor (2531-46) Cum va fi judecată lumea

XI PATIMILE MOARTEA ŞI IcircNVIEREA LUI IISUS 261-2820) CAPITOLUL 26

a Sfatul uciderii lui Iisus (261-5) [Mc 141-2 Lc 221-2 In 1145-53] b Ungerea din Betania (266-13) [Mc 143-9 In 121-8] c Trădarea lui Iuda (2614-16) [Mc 1410-11 Lc 223-6] d Cina cea de taină (2617-25) [Mc 1412-26 Lc 227-23 In 1321-30] e Instituirea Dumnezeieştii Euharistii (2626-30) f Vestirea lepădării lui Petru (2631-35) [Mc 1427-31 Lc 2231-34

In 1336-38] g Rugăciune din Ghetsimani (2636-46) [Mc 1432-42 Lc 2239-46] h Prinderea lui Iisus (2647-56) [Mc 1443-52 Lc 2247-53 In 181-11] i Iisus icircnaintea Sinedriului (2657-68) [Mc 1453-65 Lc 22 54-55

63-71 In 1812-1419-24] j Lepădarea lui Petru (2669-75) [Mc 1466-72 Lc 2254-62 In 1815-

1825-27] CAPITOLUL 27

b Iisus adus la Pilat (271-2) [Mc 151 Lc 231-2 In 1828-32] a Moartea lui Iuda 273-10) [Fapte 118-19] b Iisus interogat de Pilat (2711-14) c Iisus condamnat la moarte (2715-26) [Mc 152-15 Lc 233-513-15

In 1833-1916] d Iisus batjocorit de soldaŃi (2727-31) [Mc 1516-26 In 192-3] e Răstignirea lui Iisus (2732-44) [Mc 1521-32 Lc 2326-43 In

1916b-27] f Moartea lui Iisus (2745-56)[Mc 1533-39 Lc 2344-48 In 19 28-30] g Punerea icircn mormacircnt (2757-61) [Mc 1542-46 Lc 23 50-54 In 19

38-42] h Paza mormacircntului (27 62-66)

CAPITOLUL 28

a Icircnvierea lui Iisus (281-10) [Mc 16 1-8 Lc 241-12 In 201-10] b Raportul gărzii de la paza mormacircntului (2811-15) c Trimiterea ucenicilor la misiune (2816-20) [Mc 1614-18 Lc 2436-49 In 2019-23 Fapte 16-8]

33

5 Teme centrale icircn Evanghelia după Matei

Tema centrală este comună cu celelalte trei Evanghelii Iisus Hristos este Mesia Izbăvitorul făgăduit de Dumnezeu prin profeŃi aşteptat de iudei

1 Prin El mai concret prin moartea Sa pe cruce şi prin Icircnviere se inaugurează IcircmpărăŃia lui Dumnezeu despre care Acesta vorbeşte şi pe care o anticipează prin semnele pe care le săvacircrşeşte Schimbarea la faŃă este evenimentul prin care IcircmpărăŃia lui Dumnezeu este manifestată evident Cei trei ucenic sunt cei care nu mor icircnainte de a vedea IcircmpărăŃia lui Dumnezeu (Sf Ioan Hrisostom) IcircmpărăŃia lui Dumnezeu este tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului Hristos Evanghelia Sa este numită de Sfacircntul Evanghelsit Matei bdquoEvanghelia IcircmpărăŃieirdquo prin excelenŃă

2 Momentul venirii lui Mesia echivalează cu o intervenŃie radical nouă a lui Dumnezeu icircn istorie Fapt sugerat de Matei prin bdquonaşterea din Fecioarărdquo (S Agouridis) şi de la Duhul Sfacircnt şi evidenŃiat prin minunile săvacircrşite de Macircntuitorul Hristos care arată dumnezeirea Acestuia şi puterea prin care El restaurează starea de normalitate a lumii Acest moment al iconomiei divine este asimilat cu o nouă creaŃie bdquoCartea naşterii lui Iisusrdquo (Evanghelia) este prezentată de către Sfacircntul Evanghelist Matei icircn replică cu bdquoCartea facerii cerului şi a pămacircntuluirdquo (Geneza) Vremurile mesianice coincid cu sfacircrşitul unei perioade icircn istoria lumii şi cu un nou icircnceput cu o schimbare radicală Icircncepe o epocă nouă o lume nouă

3 Acest moment este icircn egală un moment de judecată de bilanŃ pentru lumea de pacircnă atunci Judecata este efectuată direct prin reflectarea icircn Adevăr a lumii Orice icircntacirclnire cu Dumnezeu este icircn sine o judecată pentru că echivalează cu o confruntarea sau oglindire cu Adevărul deplin din care reiese măsura ta sau a lumii tale Este motivul pentru care nu este deloc comodă icircntacirclnirea omului cu Dumnezeu Judecata priveşte concrete poporul alesc are primise de la Dumnezeu Legea veche şi care se confruntă acum cu momentul evaluării măsurii sau modului icircn care acesta a icircmplinit Legea Multe din parabolele dar şi din cuvintele Macircntuitorului Hristos au drept subiexct direct sau indirect tocmai această temă a judecăŃii poporului ales şi a aflării lui vinovat de faptul răstălmăcirii Legii şi al icircnstrăinării de Dumnezeu

4 Judecata este un reper fundamental pentru icirctreaga omenire Matei este cel care consemnează discursul eshatologic al Macircntuitorului care sfacircrşeşte cu scena judecăŃii Criteriile judecăŃii arată mila lui Dumnezeu Nu sunt investigate faptele mari şi multe ci atitudinea faŃă de cei lipsiŃi sensibilitatea faŃă de nevoile elementare ale apropelui ca semn al iubirii apropelui Judecata este invocată de Matei icircn multe racircnduri A se vedea judecata celor care nu primesc şi nu răsund vestirii Evangheliei (cap 10) judecata cetăŃilor nerecunoscătoarea care nu primesc minunile lui Iisus cap11) condamnarea smochinului neroditor (cap 21) judecata fariseilor prin adresarea celebrelor vai-uri (cap 23)

5 Icircntacirclnirea cu Dumnezeu recuperează adevărul esenŃial conform căruia omul şi lumea există prin Dumnezeu nu există prin sine sunt dependente icircntru totul de Dumnezeu Este incriminată icircn mod direct orice tendinŃă de suficienŃă de sine orice amăgire de icircncercare a unei existenŃe prin sine de fapt este incriminată inerŃia icircngerilor căzuŃi a diavolului Omul este ceea ce este prin

34

Dumnezeu şi poate atinge măsura deplinătăŃii a icircmplinirii sale numai cu ajutorul lui Dumnezeu Icircmplinirea legii nu este măsura deplinătăŃii legea nu este un scop icircn sine ci un mijloc Amăgirea iudeilor care credeau că icircmplinind prscripŃiile legii au ajuns la măsura desăvacircrşirii este deseori condamnată de Macircntuitorul Puterea omului nu vine de la eforturile sale ci de la Dumnezeu Calea obŃinerii puterii este a o cere de la Dumnezeu (cap7) bdquoPe toate cacircte le veŃi cere cu credinŃă le veŃi aveardquo (cap 21 22)

6 Confruntarea ilustrată de Matei este cea care se produce icircn sacircnul poporului ales Iudeii ar fi acceptat un Mesia eliberator dar care ar realizat această eliberare cu instrumente omeneşti de aceea s-au amăgit cu imaginea unui Mesia politic şi a unei icircmpărăŃii pămacircnteşti Ar fi vrut icircn plus ca această eliberare să se facă prin ei sau cu participarea lor Şi această atitudine trădează amăgirea iudeilor contmporani Macircntuitorului Hristos

7 Matei identifică icircn poporul ales instaurată tendinŃa emancipării de sub tutela lui Dumnezeu tendinŃa existenŃei prin sine adică tendinŃa luciferică Este motivul pentru care prezenŃa lui Mesia celui Adevărat declanşează o confruntare acerbă icircntre poporul ales şi Mesia de fapt o confruntare icircntre om şi Dumnezeu Această confruntare este interpretată de Matei ca icircncercare a omului de a scăpa definitiv de tutela lui Dumnezeu de dependenŃa de Dumnezeu ndash vezi parabola lucrătorilor celor răi (cap 21) Confruntarea aceasta este pusă icircn evidenŃă de Matei dintru icircnceput prin evenimentul icircncercării uciderii pruncului Iisus de către Irod (S Agouridis) Paralela icircntre acest eveniment şi răstignirea finală sunt evidente ExegeŃii pun icircn discuŃie şi pretenŃiile mesianice ale dinastiei irodiene

8 Confruntarea se desfăşoară la nivelul icircnŃelegerii legii şi funcŃiei acesteia Icircmplinirea legii atunci cacircnd nu este icircnŃeleasă cum se cuvine conduce la icircndreptăŃirea de sine care este un reflex luciferic

9 CurăŃirea templului (cap 21) ndash semnul decadenŃei ideilor Casa de rugăciune ndash relaŃia cu Dumnezeu ndash este transformată icircn piaŃă ndash ceea ce icircnseamnă perceperea relaŃiei cu Dumnezeu icircn termeni mercantili

10 Macircntuirea este lucrare exclusivă a lui Dumnezeu Evenimentul cu tacircnărul bogat bdquoCine poate să se macircntuiască Aceasta este cu neputinŃă la oameni dar cu putinŃă la Dumnezeurdquo (cap 1926) Macircntuirea nu se dă ca răsplată ci icircn dar nu icircn funcŃie de cacirct a lucrat cineva ndash vezi parabola cu lucrătorii tocmiŃi la vie (cap 20) Omul poate deveni el icircnsuşi obstacol icircn cale sa spre Dumnezeu prin suficienŃa de sine prin icircndreptăŃirea de sine

35

6 Exegeză

Vom face cacircteva exerciŃii de exegeză şi comentariu la primele capitole din Evanghelia după Matei cu titlu demonstrativ

61 Textul 11 CARTEA NEAMULUI lui Iisus Hristos fiul lui David fiul lui Avraam 12 Avraam a născut pe Isaac Isaac a născut pe Iacov Iacov a născut pe Iuda şi fraŃii lui 13 Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar Fares a născut pe Esrom Esrom a născut pe Aram 14 Aram a născut pe Aminadav Aminadav a născut pe Naason Naason a născut pe Salmon 15 Salmon a născut pe Booz din Rahav Booz a născut pe Iobed din Rut Iobed a născut pe Iesei 16 Iesei a născut pe David regele David a născut pe Solomon din femeia lui Urie 17 Solomon a născut pe Roboam Roboam a născut pe Abia Abia a născut pe Asa 18 Asa a născut pe Iosafat Iosafat a născut pe Ioram Ioram a născut pe Ozia 19 Ozia a născut pe Ioatam Ioatam a născut pe Ahaz Ahaz a născut pe Iezechia 110 Iezechia a născut pe Manase Manase a născut pe Amon Amon a născut pe Iosia 111 Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraŃii lui la strămutarea icircn Babilon 112 După strămutarea icircn Babilon Iehonia a născut pe Salatiel Salatiel a născut pe Zorobabel 113 Zorobabel a născut pe Abiud Abiud a născut pe Eliachim Eliachim a născut pe Azor 114 Azor a născut pe Sadoc Sadoc a născut pe Achim Achim a născut pe Eliud 115 Eliud a născut pe Eleazar Eleazar a născut pe Matan Matan a născut pe Iacov 116 Iacov a născut pe Iosif logodnicul Mariei din care S-a născut Iisus Care se cheamă Hristos 117 Aşadar toate neamurile de la Avraam pacircnă la David sunt paisprezece şi de la David pacircnă la strămutarea icircn Babilon sunt paisprezece şi de la strămutarea icircn Babilon pacircnă la Hristos sunt paisprezece neamuri

62 Planul SecŃiunii I Naşterea şi icircnceputul activităŃii (11-422) a Genealogia lui Iisus (11-17) [Lc323-38] b Naşterea lui Iisus (118-25) [Lc 21-7] c Magii de la Răsărit (21-12) ndash Icircnchinarea Magilor d Fuga icircn Egipt (213-15) e Uciderea pruncilor (216-18) f Icircntoarcerea din Egipt (219-23) g Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28] h Botezul lui Iisus (313-17) [Mc 19-11 Lc 321-22] i Ispitirea lui Iisus (41-11) [Mc 112-13 Lc 41-13] j Icircnceputul activităŃii lui Iisus icircn Galileea (412-17) [Mc 114-15 Lc 414-15] k Chemarea Ucenicilor (418-22) [Mc 116-20 Lc 51-11]

Mai pe scurt

a Genealogia şi naşterea lui Iisus (cap 1) b Icircnchinarea magilor uciderea pruncilor fuga icircn şi icircntoarcerea din Egipt (cap 2) c Sfacircntul Ioan Botezătorul şi botezul Domnului (cap 3) d Ispitirea icircnceputul activităŃii şi chemarea primilor ucenici (cap 4)

63 Comentarii preliminare

Vom urmări punctarea funcŃiilor teologice pe care Ev Matei icircnsuşi le atribuie diferitelor pericope unităŃi logice

36

Ne vom ajuta de binecunoscutele sumare (rezumate) cu care de obicei Sf Ev Matei icircşi icircncheie secŃiunile mai importante ale Evangheliei concluzionacircnd De altfel Sf Evanghelist Matei aşa cum vom vedea ca un bun pedagog ce este concluzionează foarte des scoŃacircnd singur icircn evidenŃă intenŃia cu care relatează evenimentele sau cuvintele respective

SecŃiunea aceasta (11-422) reprezintă firesc icircnceputul prezentării Evangheliei Macircntuitorului Iisus Hristos

- genealogia este prezentată pentru a sublinia realitatea naşterii lui Iisus Hristos originea sa iudaică icircmpărătească din care decurge şi mesianitatea

- naşterea este prezentată pentru a se sublinia realitate icircntrupării zămislirea minunată şi naşterea din Fecioară

- icircnchinarea magilor şi uciderea pruncilor - pentru a se sublinia contrastul dintre atitudinea potrivnică a iudaismului oficial şi atitudinea pozitivă a reprezentanŃilor lumii păgacircne

- Ioan Botezătorul şi Botezul ndash pentru a se evidenŃia recunoaşterea lui Iisus ca Mesia din partea unui exponent de seamă al Vechiului Testament şi asumarea din partea Macircntuitorului Hristos a Vechiului Testament şi a istoriei vechi-testamentare a Legii

- Ispitirea pentru a se arăta puterea dumnezeiască a Macircntuitorului Hristos icircmpotriva Diavolului

- Icircnceputul activităŃii publice prin lansarea mesajului principal şi prin chemarea primilor ucenici

64 Exegeză Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj

Redăm fraza de icircnceput icircn original şi icircn mai multe traduceri de referinŃă pentru a ilustra diferenŃele de interpretare

BNT Matthew 11 Bibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewjBibloj genesewj VIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ouVIhsou Cristou ui`ou Dauid uiou VAbraamAring ESV Matthew 11 The book of the genealogy of Jesus Christ the son of David the son of Abraham NRS Matthew 11 An account of the genealogy of Jesus the Messiah the son of David the son of

Abraham FBJ Matthew 11 Livre de la genegravese de Jeacutesus Christ fils de David fils dAbraham TOB Matthew 11 Livre des origines de Jeacutesus Christ fils de David fils dAbraham L45 Matthew 11 Dies ist das Buch von der Geburt JEsu Christi der da ist ein Sohn Davids des

Sohnes Abrahams MGK Matthew 11 Bibloj thj genealogiaj tou VIhsou Cristou( uiou tou Dabid( uiou tou VAbraamAring CNS Matthew 11 Cartea neamului lui Iisus Hristos fiul lui David fiul lui Avraam

Formula de icircnceput Bibloj genesewj - care are şi funcŃie de titlu pentru pericopa care redă genealogia ndash este semnificativă şi trebuie citită icircn legătură directă cu intenŃia autorului de a articula stracircns Evanghelia sa Vechiului Testament sau istoria sa istoriei vechi-testamentare Am spus că cea mai importantă cheie ermineutică pentru lectura Ev M este raportarea directă şi permanentă la VT Sintagma este apax legomeno (folosită o singură dată) icircn Noul Testament

Sintagma este una vechi-testamentară şi nu există nici o icircndoială că Sf Ev Matei o foloseşte cu trimiterea la folosirea ei icircn VT O icircntacirclnim icircn Vechiul Testament icircn formă

37

identică la Fac 24 unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pămacircntului şi icircn Facere 51-2 unde se vorbeşte despre facerea omului

Genesis 24 4 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj ouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghjouvranou kai ghj o[te evgeneto h-| h`mera| evpoihsen o qeoj ton ouvranon kai thn ghn

ESV Genesis 24 These are the generations of the heavens and the earth when they were created in the day that the LORD God made the earth and the heavens

NRS Genesis 24 These are the generations of the heavens and the earth when they were created In the day that the LORD God made the earth and the heavens

FBJ Genesis 24 Telle fut lhistoire du ciel et de la terre quand ils furent creacuteeacutes Au temps ougrave Yahveacute Dieu fit la terre et le ciel

TOB Genesis 24 Telle est la naissance du ciel et de la terre lors de leur creacuteation Le jour ougrave le SEIGNEUR Dieu fit la terre et le ciel

L45 Genesis 24 Also ist Himmel und Erde worden da sie geschaffen sind zu der Zeit da GOtt der HErr Erde und Himmel machte

BGT Genesis 24 au[th h bibloj genesewjgenesewjgenesewjgenesewj ouvranou kai ghj o[te evgeneto h-| hmera| evpoihsen o qeoj ton ouvranon kai thn ghn

MGK Genesis 24 Au[th ei=nai h genesij tou ouvranou kai thj ghj( o[te evktisqhsan auvta( kaq h[n hmeran evpoihse Kurioj o Qeoj ghn kai ouvranonouvranonouvranonouvranon(

CNS Genesis 24 Iată istoria cerurilor şi a pămicircntului cicircnd au fost făcute Genesis 51-2 LXT Genesis 51 au[th h` biblojbiblojbiblojbibloj genesewj genesewj genesewj genesewj avnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwnavnqrwpwn h-| h`mera| evpoihsen

o qeoj ton Adam katV eivkona qeou evpoihsen auvton 2 arsen kai qhlu evpoihsen auvtouj kai euvloghsen auvtouj kai evpwnomasen to onoma auvtwn Adam h-| h`mera| evpoihsen auvtouj

ESV Genesis 51 This is the book of the generations of Adam When God created man he made him in the likeness

of God NRS Genesis 51 This is the list of the descendants of Adam When God created humankind he made them in the

likeness of God FBJ Genesis 51 Voici le livret de la descendance dAdam Le jour ougrave Dieu creacutea Adam il le fit agrave la ressemblance

de Dieu TOB Genesis 51 Voici le livret de famille dAdam Le jour ougrave Dieu creacutea lhomme il le fit agrave la ressemblance de

Dieu L45 Genesis 51 Dies ist das Buch von des Menschen Geschlecht Da Gott den Menschen schuf machte er ihn

nach dem Gleichnis GOttes BGT Genesis 51 au[th h bibloj genesewjgenesewjgenesewjgenesewj avnqrwpwn h-| hmera| evpoihsen o qeoj ton Adam katV eivkona qeou

evpoihsen auvton MGK Genesis 51 Touto ei=nai to biblion thj genealogiaj tou avnqrwpouAring Kaq h[n hmeran evpoihsen o Qeoj ton

VAdam( kat eivkona Qeou evpoihsen auvtonAring CNS Genesis 51 Iată cartea neamurilor lui Adam n ziua cicircnd a făcut Dumnezeu pe om l-a făcut după asemănarea

lui Dumnezeu

Legătura icircntre Evanghelia după Matei şi Vechiul Testament este evidentă

Sfacircntul Evanghelist Matei icircmprumută expresia vechi-testamentară prin care se indică descrierea facerii cerului şi a pămacircntului pe de o parte şi facerea omului pe de altă parte adică descrierea creaŃiei lumii pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează istoria naşterii Macircntuitorului Hristos percepacircnd acest moment ca pe o nouă creaŃie a lumii prin raportare directă la prima creaŃie Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf Pavel) şi literatura patristică a Bisericii

Folosirea acestei sintagme vechi-testamentare cu o rezonanŃă atacirct de puternică şi cu o semnificaŃie atacirct de exactă nu mai icircncape nici o icircndoială că Sf Evanghelist Matei icircşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament nu numai ca limbaj se icircnŃelege ci mai ales teologic

Icircn acest sens interpretează şi Sf Ioan Gură de Aur

38

bdquoDar pentru care pricină evanghelistul numeşte Evanghelia sa Cartea naşterii lui Iisus Hristos Doar nu cuprinde numai naşterea ci toată iconomia macircntuirii neamului omenesc Pentru că naşterea lui Iisus este capul icircntregii iconomii a Macircntuirii pentru că este icircnceputul şi rădăcina tuturor bunătăŃilor date nouă După cum Moise icircşi intitulează cartea sa Cartea naşterii cerului şi a pămacircntului deşi nu vorbeşte numai de cer şi de pămacircnt ci şi de cele ce sunt icircn ele tot astfel şi Matei a dat numele cărŃii sale de la capul faptelor istorisite de ea (Omilii la Matei 30-31)rdquo

Traducerea romacircnească

Traducerile romacircneşti propun cele două variante

i cartea neamului = genealogia

j cartea naşterii = relatarea sau istoria naşterii

Sensul este dat de răspunsul la icircntrebarea sintagma se referă la icircntreaga Evanghelie sau numai la genealogie

Sf Ioan Gură de Aur optează pentru cea de a doua lectură cartea naşterii(vezi şi ed rom B Anania) şi icircn plus interpretează sintagma ca titlu a icircntregii Evanghelii nu numai al relatării genealogiei şi naşterii

U Luz (I103) crede că sintagma este influenŃată de Marcu 11 pe de o parte dar şi de Fac 24 51 şi socoteşte că ea numeşte icircntreg cap 1 de la Matei nici numai genealogia nici icircntreaga carte

65 Comentarii la Genealogie

1 MotivaŃia principală a citării genealogiei Macircntuitorului Iisus Hristos este aceea de a dovedi că El este Mesia cel făgăduit lui Avraam şi lui David şi celorlalŃi bărbaŃi vestiŃi ai istoriei vechi-testamentare

Matthew Henry Commentary on Mt11hellipthe design is to prove that our Lord Jesus is the son of David and the son of Abraham and therefore of that nation and family out of which the Messiah was to arise Abraham and David were in their day the great trustees of the promise relating to the Messiah The promise of the blessing was made to Abraham and his seed of the dominion to David and his seed and they who would have an interest in Christ as the son of Abraham in whom all the families of the earth are to be blessed must be faithful loyal subjects to him as the son of David by whom all the families of the earth are to be ruled It was promised to Abraham that Christ should descend from him (Gen xii 3 xxii 18) and to David that he should descend from him (2 Sam vii 12 Ps lxxxix 3 ampc cxxxii 11) and therefore unless it can be proved that Jesus is a son of David and a son of Abraham we cannot admit him to be the Messiah Now this is here proved from the authentic records of the heralds offices

2 Genealogia este făcută pentru iudeo-creştini ndash icircncepe cu Avraam părintele vechiului Israel dar şi al Noului Israel adică părintele celor ce cred după Sf Pavel

Rom 412 Şi părinte al celor tăiaŃi icircmprejur Dar nu numai al celor care sunt tăiaŃi icircmprejur ci şi care umblă pe urmele credinŃei pe care o avea părintele nostru Avraam pe cacircnd era netăiat icircmprejur Rom 416 De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinŃă ca să fie din har şi

39

ca făgăduinŃa să rămacircnă sigură pentru toŃi urmaşii nu numai pentru toŃi cei ce se Ńin de lege ci şi pentru cei ce se Ńin de credinŃa lui Avraam care este părinte al nostru al tuturor

Sf Ev Matei avansează cu multă claritate aceeaşi erminie ca Sfacircntului Pavel citacircnd cuvinte ale Macircntuitorului Hristos care arată că de făgăduinŃa făcută lui Avraam vor beneficiia toate neamurile

Matei 39 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice icircn voi icircnşivă Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam

Matei 811 Şi zic vouă că mulŃi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam cu Isaac şi cu Iacov icircn icircmpărăŃia cerurilor

3 Deci pe de o parte este confirmată perspectiva vechi-testamentară privind făgăduinŃa mesianică prin faptul că este invocată genealogia care verifică icircmplinirea făgăduinŃelor făcute de Dumnezeu mai marilor poporului ales că din coapsa lor se va naşte Mesia iar pe de altă parte este afirmată corectura fermă pe care o face Macircntuitorul Hristos că făgăduinŃa nu privea exclusiv poporul lui Israel şi mai mult decacirct atacirct cei cărora icircn chip formal li s-a făcut făgăduinŃa o pot pierde şi pot beneficia de ea cei care nu au ştiut de această făgăduinŃă

4 PrezenŃa femeilor icircn genealogie Este ciudat faptul că icircntr-o genealogie iudaică pe linie bărbătească sunt citate femei şi icircn al doilea racircnd este ciudat faptul că aceste femei sunt nu din categoria femeilor vrednice cum ar fi fost Saraa sau Rebeca sau Rahila ci din categoriile desconsiderate de iudei şi de tradiŃia iudaică două de alt neam Rahab şi Rut şi două păcătoase Tamara şi femeia lui Urie

Sf Ioan Gură de Aur se icircntreabă foarte frumos

bdquohellip pentru ce se amintescă icircn această genealogie şi femei odată ce genealogia este făcută prin bărbaŃi Dar de vreme ce a hotăracirct aşa Atunci pentru ce nu a amintit toate femeile ci a trecut sub tăcere pe femeile vestite pentru viaŃa lor curată de pildă pe Sara pe Rebeca şi pe altele asemenea lor şi a amintit de femei vestite ca păcătoase de pildăhellipa amintit de femeia lui Urie de Tamara de RAhav şi de Rut dintre care una era de alt neam alta desfracircnată alta s-a culcat cu socrul săuhellip prin icircnşelăciune dacircndu-se drept desfracircnată iar pe femeia lui Urie o cunoaşte toată lumea din pricina grozăviei păcatelor eihellip(p 23-24)rdquo

Posibile erminii

a Marcare intervenŃiei dumnezeieşti care surprinde logica umană Dumnezeu alege căi neaşteptate de icircmplinire a planului Său macircntuitor Şi pentru a zădărnici tentaŃia oamenilor de a revendica vreo contribuŃie icircn acest plan

b Accentul ar fi pe femeile păcătoase pentru a face vizibilă lucrarea harului lui Dumnezeu Aceasta este erminia Sf Ioan Gură de Aur

bdquo- Ce faci omule Icircmi vorbeşti de istoria unei icircmpreunări nelegiuite - Şi ce-i cu astaDacă aş face genealogia unui om vestit de bună seamă că aş trece sub tăcere

astfel de strămoşi Dar cacircnd fac genealogia lui Dumnezeu icircntrupat trebuie nu numai să n-o ascund ci s-o pun icircn auzul tuturor spre a arăta puterea lui Dumnezeu şi purtarea Lui de grijă Că pentru asta a venit Hristos pe pămacircnt nu ca să fugă de ocările noastre ci ca să le nimicească După cum nu ne minunăm că a murit ci pentru că a fost răstignit ndash deşi răstignirea era o ocară dar cu cacirct a fost mai de ocară cu atacirct L-a arătat mai iubitor de oameni ndash tot aşa trebuie să spunem şi despre naşterea Lui Nu este drept să ne minună m numai că a luat trup şi S-a făcut om ci că a voit să aibă astfel de neamuri că nu i-a fost ruşine deloc de păcatele noastre

40

Genealogia lui Iisus spulberă şi icircngacircmfarea iudeilor Iudeii nu se icircngrijeau de virtutea sufletului dar spuneau la tot pasul că sunt strănepoŃi ai lui Avraam socotind că virtutea strămoşilor le scuză păcatele De aceea evanghelistul le arată chiar de la primele cuvinte ale Evangheliei că nu trebuie s se laude cu strămoşii ci cu faptele lor

hellip Evanghelistul ne mai spune şi altceva anume ne arată că toŃi oameni sunt păcătoşi chiar şi strămoşii Domnului Patriarhul iuda de la care iudeii icircşi trag numele nu pare că a făcut puŃine păcatehellip David a născut pe Solomon cu o femeie desfracircnatăhellip Şi dacă de oameni mari n-a fost icircmplinită legea cu atacirct mai puŃin de oameni mici iar dacă nu a fost icircmplinită icircnseamnă că toŃi oamenii au păcătuit şi deci a fost de neapărată trebuinŃă venirea lui Hristoshellip (p 39-40)

Cu acelaşi scop a amintit şi de Rut şi de Rahav una de alt neam iar alta o desfracircnată ca să afli că Iisus a venit ca să dezlege toate păcatele noastre Că a venit ca doctor nu ca judecător După cum strămoşii lui Iisus s-au căsătorit cu femei desfracircnate tot aşa şi Dumnezeu s-a unit cu firea omenească cea desfracircnată (p 41)rdquo

Iată referirile biblice vechi-testamentare la cele patru femei amintite icircn genealogie Tamara Facere 3824 Dar cam după vreo trei luni i s-a spus lui Iuda Tamara nora ta a căzut icircn desfracircnare

şi iată a rămas icircnsărcinată din desfracircnare Iar Iuda a zis ScoateŃi-o şi să fie arsă Facere 3826 Şi le-a cunoscut Iuda şi a zis Tamara e mai dreaptă decacirct mine pentru că nu am dat-o

lui Şela fiul meu Şi n-a mai cunoscut-o pe ea Rahab Iosua 21 Atunci Iosua fiul lui Navi a trimis icircn taină din Sitim doi tineri să iscodească Ńara şi a zis

DuceŃi-vă şi cercetaŃi Ńara şi mai ales Ierihonul Şi s-au dus cei doi tineri şi ajungacircnd la Ierihon au intrat icircn casa unei desfracircnate al cărei nume era Rahab şi au rămas să se odihnească acolo

23 Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună Scoate pe oamenii care au intrat icircn casa ta icircn noaptea aceasta că au venit să iscodească Ńara

617 Cetatea va fi sub blestem şi tot ce este icircn ea e al Domnului puterilor numai Rahab desfracircnata să rămacircnă vie ea şi tot cel ce va fi icircn casa ei pentru că ea a ascuns iscoadele pe care le-am trimis noi

623 Şi s-au dus tinerii care iscodiseră cetatea la casa desfracircnatei şi au scos pe Rahab desfracircnata pe tatăl ei pe mama ei pe fraŃii ei şi pe toate rudele ei i-au scos şi i-au pus afară din tabăra IsraeliŃilor

625 Pe Rahab desfracircnata icircnsă casa tatălui ei şi pe toŃi care erau la dacircnsa Iosua i-a lăsat cu viaŃă şi trăieşte ea icircn mijlocul lui Israel pacircnă icircn ziua de astăzi pentru că a ascuns iscoadele care fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul

Evrei 1131 Prin credinŃă Rahav desfracircnata fiindcă primise cu pace iscoadele n-a pierit icircmpreună cu cei neascultători Iacob 225 La fel şi Rahav desfracircnata au nu din fapte s-a icircndreptat cacircnd a primit pe trimişi şi i-a scos afară pe altă cale Femeia lui Urie 2 Regi 113 Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie Şi i s-a spus că este Batşeba

fiica lui Eliam femeia lui Urie Heteul Rut moabiteanca Rut 45 Răspuns-a Booz De cumperi Ńarina de la Noemina atunci trebuie să cumperi şi pe Rut

moabiteanca femeia celui mort şi trebuie să o iei de soŃie ca să păstrezi numele celui mort icircn moştenirea lui 410 De asemenea şi pe Rut moabiteanca femeia lui Mahlon o iau de soŃie ca să păstrez numele

celui mort icircn moştenirea lui şi ca să nu piară numele celui mort dintre fraŃii lui şi din poarta locuinŃei lui voi astăzi sunteŃi martori la aceasta

413 Şi a luat Booz pe Rut şi ea s-a făcut soŃia lui Şi intracircnd el la ea Domnul i-a dat ei sarcină şi a născut un fiu

c U Luz consideră că intenŃia Sf Ev Matei este aceea de a pune icircn evidenŃă că icircn genealogia Macircntuitorului intră şi alte neamuri sugeracircnd că toate cele patru femei par a fi de alt neam (U Luz I110) Rut moabiteancă Rahab cananeeancă femeia lui Urie heteul

41

Tamara se presupune că era arameană () Icircn cazul acesta intenŃia Sf Ev Matei este clară şi anume de a puncta deschiderea iconomiei dumnezeieşti icircncă din perioada vechi-testamentară spre neamuri Avacircnd icircn vedere exclusivismul iudaic mai ales cel privitor la perioada vechi-testamentară este de presupus că Matei insistă spre a convinge pe iudeo-creştini că planul lui Dumnezeu ascuns percepŃiei oamenilor era icircncă din această perioadă deschis universalităŃii

5 Versetul 17 este rezumatul sau observaŃia finală la lista genealogică Matei icircmparte genealogia icircn trei perioade de cacircte 14 neamuri Posibile erminii 3 x 14 = 6 de 7 Perioada mesianică este cel de al şaptelea 7 iar perioada eshatologică este cel de al optulea

6 InexactităŃile cuprinse de genealogie ndash mici neconcordanŃe privind numărul etc - sunt relevante pentru faptul că Matei urmăreşte scopuri teologic şi nu istorice icircn primul racircnd

7 Naşterea minunată a lui Iisus din Fecioara Maria

71 Textul 118 Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost Maria mama Lui fiind logodită cu Iosif fără să fi fost ei icircnainte icircmpreună s-a aflat avacircnd icircn pacircntece de la Duhul Sfacircnt 119 Iosif logodnicul ei drept fiind şi nevracircnd s-o vădească a voit s-o lase icircn ascuns 120 Şi cugetacircnd el acestea iată icircngerul Domnului i s-a arătat icircn vis grăind Iosife fiul lui David nu te teme a lua pe Maria logodnica ta că ce s-a zămislit icircntr-icircnsa este de la Duhul Sfacircnt 121 Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus căci El va macircntui poporul Său de păcatele lor 122 Acestea toate s-au făcut ca să se icircmplinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice 123 Iată Fecioara va avea icircn pacircntece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel care se tacirclcuieşte Cu noi este Dumnezeu 124 Şi deşteptacircndu-se din somn Iosif a făcut precum i-a poruncit icircngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa 125 Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut Căruia I-a pus numele Iisus

18 Tou de VIhsou Cristou h genesij ou[twj h=nAring mnhsteuqeishj thj mhtroj auvtou Mariaj tw| VIwshf( prin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtoujprin h sunelqein auvtouj eu`reqh evn gastri ecousaevn gastri ecousaevn gastri ecousaevn gastri ecousa evk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAringevk pneumatoj a`giouAring 19 VIwshf de o` avnhr auvthj( dikaioj wn kai mh qelwn auvthn deigmatisai( evboulhqh laqra| avpolusai auvthnAring 20 tauta de auvtou evnqumhqentoj ivdou aggeloj kuriou katV onar evfanh auvtw| legwn VIwshf ui`oj Dauid( mh fobhqh|j paralabein Marian thn gunaika sou to gar evn auvth| gennhqengennhqengennhqengennhqen evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring evk pneumatoj evstin a`giouAring 21 texetai de ui`on( kai kaleseij to onoma auvtou VIhsoun auvtoj gar swsei ton laon auvtou avpo twn a`martiwn auvtwnAring 22 touto de o[lon gegonen i[na plhrwqh| to rhqen upo kuriou dia tou profhtou legontoj 23 ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn ivdou h` parqenoj evn gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai gastri e[xei kai texetai ui`onui`onui`onui`on( kai kalesousin to onoma auvtou VEmmanouhl( o[ evstin meqermhneuomenon meqV hmwn o qeojAring 24 evgerqeij de o` VIwshf avpo tou u[pnou evpoihsen wj prosetaxen auvtw| o aggeloj kuriou kai parelaben thn gunaika auvtou( 25 kai ouvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ououvk evginwsken auvthn e[wj ou-- -- eteken uion eteken uion eteken uion eteken uion kai evkalesen to onoma auvtou VIhsounAring

72 Comentarii preliminare

1 Relatarea este un foarte laconică dacă Ńinem seama de importanŃa ca atare a evenimentului A se vedea relatarea Ev Luca unde sunt date multe amănunte Se verifică icircncă odată că Ev Matei elimină detaliile pentru a sublinia raŃiunile lucrurilor

Matei icircşi deschide relatarea cu o propoziŃie-titlu Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost Şi se icircncheie cu o concluzie Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut Căruia I-a pus numele Iisus

2 Referitor la naşterea lui Iisus Hristos Ev Matei doreşte să sublinieze foarte clar un singur aspect foarte important conceperea pruncului nu a fost naturală ci prin intervenŃia şi puterea Duhul Amănuntele invocate vin toate să icircntărească acest lucru

42

- Maria s-a aflat avacircnd icircn pacircntece fără să fi fost icircmpreună cu logodnicul ei Iosif - Relatarea icircn detaliu a reacŃiei lui Iosif şi intervenŃia icircngerului au acelaşi rol - Icircn plus proorocia vechi-testamentară vorbea de naşterea din Fecioară - Reluarea icircn concluzie a faptului că Maria a născut pe Iisus fără să fi cunoscut-o pe ea

Iosif icircntăreşte observaŃia că singurul lucru important pe care Matei icircl are icircn vedere relatacircnd este naşterea din Fecioară şi de la Duhul

Sf Ioan Gură de Aur hellipacum vreau să-Ńi vorbesc de felul naşterii (p49) deci nu de naştere ci de felul naşterii

3 Naşterea din Fecioară punctează evenimentul preexistenŃei şi cel al icircntrupării lui Iisus ca Dumnezeu

4 Purureafecioria este de asemenea punctată de ultima propoziŃia ouvk evginwsken auvthn e[wj e[wj e[wj e[wj ou- eteken uion Traducerea romacircnească evită prepoziŃia pacircnă pentru a evita erminia că după ar fi fost posibilă icircnsoŃirea acestora Ori prepoziŃia e[wje[wje[wje[wj nu presupune că după momentul indicat lucrurile s-au schimbat A se vedea Mt 525 1628 2820

5 Amănuntul căci El va macircntui poporul Său de păcatele lor este reprodus de Matei pentru a sublinia mesianitatea Poporul Său este fără icircndoială Israel iar problema iertării păcatelor este o temă ce Ńine de atmosfera iudaică

U Luz crede că accentul icircn acest fragment nu este pus de Matei pe naşterea din Fecioară ci pe episodul cu Iosif care scoate icircn evidenŃă icircmplinirea proorociei VT privind naşterea lui Emanuel (I127)

8 Magii de la Răsărit 81 Textul

Icircnchinarea Magilor 2 1-12 21 Iar dacă S-a născut Iisus icircn Betleemul Iudeii icircn zilele lui Irod regele iată magii de la Răsărit au venit icircn Ierusalim icircntrebacircnd 22 Unde este regele Iudeilor Cel ce S-a născut Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne icircnchinăm Lui 23 Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul icircmpreună cu el 24 Şi adunacircnd pe toŃi arhiereii şi cărturarii poporului căuta să afle de la ei Unde este să Se nască Hristos 25 Iar ei i-au zis Icircn Betleemul Iudeii că aşa este scris de proorocul 26 Şi tu Betleeme pămacircntul lui Iuda nu eşti nicidecum cel mai mic icircntre căpeteniile lui Iuda căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel 27 Atunci Irod chemacircnd icircn ascuns pe magi a aflat de la ei lămurit icircn ce vreme s-a arătat steaua 28 Şi trimiŃacircndu-i la Betleem le-a zis MergeŃi şi cercetaŃi cu de-amănuntul despre Prunc şi dacă Icircl veŃi afla vestiŃi-mi şi mie ca venind şi eu să mă icircnchin Lui 29 Iar ei ascultacircnd pe rege au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră icircn Răsărit mergea icircnaintea lor pacircnă ce a venit şi a stat deasupra unde era Pruncul 210 Şi văzacircnd ei steaua s-au bucurat cu bucurie mare foarte

43

211 Şi intracircnd icircn casă au văzut pe Prunc icircmpreună cu Maria mama Lui şi căzacircnd la pămacircnt s-au icircnchinat Lui şi deschizacircnd vistieriile lor I-au adus Lui daruri aur tămacircie şi smirnă 212 Iar luacircnd icircnştiinŃare icircn vis să nu se mai icircntoarcă la Irod pe altă cale s-au dus icircn Ńara lor

82 Posibile comentarii 1 Pericopa este unitară şi distinctă După expunerea genealogiei şi relatarea pe scurt a

naşterii minunate a lui Iisus Ev Matei reproduce două evenimente generate de aflarea veştii privind naşterea lui Iisus icircnchinarea magilor şi reacŃia lui Irod faŃă de noul născut Cele două evenimente sunt evident legate nu numai istoric ci şi teologic Icircn interpretarea Ev Matei prin icircnchinarea magilor se afirmă faptul că neamurile icircl primesc pe Hristosiar prin reacŃia lui Irod faptul că poporul iudeu icircl respinge Fuga icircn şi icircntoarcerea din Egipt sunt stracircns legate de atitudinea lui Irod

2 Patru tipuri de erminii sunt citate de U Luz - Interpretarea hristologică venirea lui Hristos aduce cu sine disoluŃia magiei de

orice fel Dacă magii se icircnchină lui Hristos atunci icircnseamnă că lumea veche se reorientează radical

- Interpretarea icircn relaŃie cu misiunea la neamuri deschiderea spre neamuri - Interpretarea parenetică ndash gestul magilor este unul exemplar pentru toŃi

privind evlavia faŃă de Iisus - Interpretarea care pune accentul pe faptul că magii sun icircndrumaŃi exclusiv de

Dumnezeu Dumnezeu este cel care icircndrumă paşii oamenilor 3 Un titlu relevant pentru erminia acestui capitol ar fi Neamurile icircn faŃa Icircmpăratului lui

Israel (U Luz I 127) 4 Două contraste sunt puse icircn evidenŃă de Ev Matei icircn această secŃiune - icircntre atitudinea neamurilor prin magi faŃă de prunc şi atitudinea iudeilor prin

Irod 22 Unde este regele Iudeilor Cel ce S-a născut Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne icircnchinăm Lui 23 Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul icircmpreună cu el

- icircntre adevăratul Icircmpăratul lui Israel şi falsul Icircmpărat care era Irod 5 Icircnchinarea magilor suportă şi o erminie mesianică dacă o citim icircn conexiune cu Isaia

60 1-6 1 Luminează-te luminează-te Ierusalime că vine lumina ta şi slava Domnului peste tine a răsărit 602 Căci iată icircntunericul acoperă pămacircntul şi bezna popoarele iar peste tine răsare Domnul şi slava Lui străluceşte peste tine603 Şi vor umbla regi icircntru lumina ta şi neamuri icircntru strălucirea ta604 Ridică icircmprejur ochii tăi şi vezi că toŃi se adună şi se icircndreaptă către tine Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri605 Atunci vei vedea vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va lărgi căci către tine se va icircndrepta bogăŃia mării şi avuŃiile popoarelor către tine vor curge606 Caravane de cămile te vor acoperi şi dromadere din Madian şi Efa Toate sosesc din Şeba icircncărcate cu aur şi cu tămacircie cacircntacircnd laudele Domnului

6 Erminia hristologică a icircnchinării magilor propune şi interpretarea darurilor aduse de magi

o Mir (smirnă) ndash prevestitor al morŃii lui Hristos o aur - indicacircnd demnitatea icircmpărătească

44

o tămacircie ndash indicacircnd demnitatea arhierească 7 Steaua este un limbaj potrivit pentru magi Nici pe profeŃi nici pe icircngeri nu i-ar fi

crezut magii (Sf Ioan Gură de Aur) Pogorămacircntul făcut de Dumnezeu pentru a vorbi pe un limbaj potrivit oamenilor

9 Fuga icircn Egipt şi icircntoarcerea icircn Nazaret (213-23) 91 Textul

213 După plecarea magilor iată icircngerul Domnului se arată icircn vis lui Iosif zicacircnd Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi icircn Egipt şi stai acolo pacircnă ce-Ńi voi spune fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă 214 Şi sculacircndu-se a luat noaptea Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat icircn Egipt 215 Şi au stat acolo pacircnă la moartea lui Irod ca să se icircmplinească cuvacircntul spus de Domnul prin proorocul Din Egipt am chemat pe Fiul Meu 216 Iar cacircnd Irod a văzut că a fost amăgit de magi s-a macircniat foarte şi trimiŃacircnd a ucis pe toŃi pruncii care erau icircn Betleem şi icircn toate hotarele lui de doi ani şi mai icircn jos după timpul pe care icircl aflase de la magi 217 Atunci s-a icircmplinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul 218 Glas icircn Rama s-a auzit placircngere şi tacircnguire multă Rahela icircşi placircnge copiii şi nu voieşte să fie macircngacirciată pentru că nu sunt 219 După moartea lui Irod iată că icircngerul Domnului s-a arătat icircn vis lui Iosif icircn Egipt 220 Şi i-a zis Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi icircn pămacircntul lui Israel căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului 221 Iosif sculacircndu-se a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit icircn pămacircntul lui Israel 222 Şi auzind că domneşte Arhelau icircn Iudeea icircn locul lui Irod tatăl său s-a temut să meargă acolo şi luacircnd poruncă icircn vis s-a dus icircn părŃile Galileii 223 Şi venind a locuit icircn oraşul numit Nazaret ca să se icircmplinească ceea ce s-a spus prin prooroci că Nazarinean Se va chema

92 Posibile comentarii

1 Fragmentul parte a prologului conŃine elemente importante folosite de Ev Matei ca preludiu pentru icircntreaga Evanghelie (U Luz I145)

- Pronia lui Dumnezeu macircna lui Dumnezeu este cea care-L protejează pe Pruncul Iisus IntervenŃia directă a lui Dumnezeu este cea care salvează pe copil

- Iosif este icircn plan secund Icircn centrul este Isus cu mama sa 2 Icircntoarcerea nu icircn Iudeea ci icircn Galileea neamurilor Matei 415 Pămacircntul lui Zabulon

şi pămacircntul lui Neftali spre mare dincolo de Iordan Galileea neamurilor Respingerea din partea iudeilor rămacircne urmaşul lui Irod nutreşte aceleaşi sentimente potrivnice de aceea Iisus merge icircn Galileea la marginea lumii iudaice

3 Icircn concluzie Matei nu reŃine amănunte eventuale evenimente minunate din acest episod El subliniază insistent un lucru care-l interesează pentru a-l trasmite consecvent cu scopul lui mai curacircnd teologic Dumnezeu icircnsuşi este centrul istorisirii Dumnezeu este cel care icircl scoate pe copil din macircna lui Irod purtacircndu-l icircn Egipt

45

departe de macircnia şi urgia acestui aducacircndu-l la timpul potrivit icircn patria sa ca oarecacircnd pe iudei din robia Egiptului

10 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-12)[Mc 11-8 Lc 31-915-17 In 119-28]

101 Scurtă introducere Capitolul 3 face parte din secŃiune mai mare intitulată Icircnceputul misiunii publice a lui Iisus Hristos (31-422) Aceasta este la racircndul ei icircmpărŃită icircn trei părŃi

a Ioan Botezătorul Botezul Macircntuitorului (31-17) b Ispitirea (41-11) c Icircnceputul propriu-zis al propovăduirii (412-22)

102 Textul 31 Icircn zilele acelea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia icircn pustia Iudeii 32 Spunacircnd PocăiŃi-vă că s-a apropiat icircmpărăŃia cerurilor 33 El este acela despre care a zis proorocul Isaia Glasul celui ce strigă icircn pustie PregătiŃi calea Domnului drepte faceŃi cărările Lui 34 Iar Ioan avea icircmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele icircmprejurul mijlocului iar hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică 35 Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată icircmprejurimea Iordanului 36 Şi erau botezaŃi de către el icircn racircul Iordan mărturisindu-şi păcatele 37 Dar văzacircnd Ioan pe mulŃi din farisei şi saduchei venind la botez le-a zis Pui de vipere cine v-a arătat să fugiŃi de macircnia ce va să fie 38 FaceŃi deci roadă vrednică de pocăinŃă 39 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice icircn voi icircnşivă Părinte avem pe Avraam căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam 310 Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă icircn foc 311 Eu unul vă botez cu apă spre pocăinŃă dar Cel ce vine după mine este mai puternic decacirct mine Lui nu sunt vrednic să-I duc icircncălŃămintea Acesta vă va boteza cu Duh Sfacircnt şi cu foc 312 El are lopata icircn macircnă şi va curăŃa aria Sa şi va aduna gracircul icircn jitniŃă iar pleava o va arde cu foc nestins 313 Icircn acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să se boteze de către el 314 Ioan icircnsă Icircl oprea zicacircnd Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine 315 Şi răspunzacircnd Iisus a zis către el Lasă acum că aşa se cuvine nouă să icircmplinim toată dreptatea Atunci L-a lăsat 316 Iar botezacircndu-se Iisus cacircnd ieşea din apă icircndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogoracircndu-Se ca un porumbel şi venind peste El 317 Şi iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit

103 Comentarii

1 Momentul Ioan Botezătorul este extrem de important pentru Ev Matei El presupune de asemenea legătura cu Vechiul Testament Sf Ioan Botezătorul este rămăşiŃa sănătoasă a vechiului Israel care-l recunoaşte pe Mesia spre deosebire de restul poporului Icircl recunoaşte nu icircn virtutea vreunei puteri sau virtuŃi personale ci icircn

46

virtutea faptului că se face interpret al voii lui Dumnezeu face parte din iconomia dumnezeiască proorocită de Isaia

2 Sf Ioan este proorocul ndash deci cel prin care Dumnezeu icircnsuşi vorbeşte poporului Său şi prin care iată arată adevereşte mesianitatea lui Iisus

3 De observat că icircn viziunea Sf Ev Matei totul se desfăşoară sub directa icircndrumare a lui Dumnezeu Proorocul Ioan este trimis de Dumnezeu Icircnsuşi ndash icircn duhul proorocilor icircntregii istorii a Israelului Icircn plus Dumnezeu va interveni El Icircnsuşi la momentul botezului pentru a confirma icircn chip explicit şi minunat că Cel botezat este Fiul Lui icircn care se icircmplineşte planul sau iconomia sau voia dumnezeiască

4 Ev Matei rezumă predica Sf Ioan icircntr-o singură frază identică cu cea care va rezuma propovăduirea Macircntuitorului Hristos (417) PocăiŃi-vă că s-a apropiat icircmpărăŃia cerurilor (32) Tema centrală a Evangheliei este deja anunŃată de Sf Ev Matei Aceasta este IcircmpărăŃia cerurilor apropierea iminentă a IcircmpărăŃiri cerurilor

5 Este anunŃată deja tema judecăŃii (312 El are lopata icircn macircnă şi va curăŃa aria Sa şi va aduna gracircul icircn jitniŃă iar pleava o va arde cu foc nestins) una din temele fundamentale ale Evanghelie după Matei şi ale teologiei Ev Matei (icircn 60 din cele 148 de pericope ale Evangheliei apare tema judecăŃii Judecata este asociată explicit venirii lui Mesia şi este făcută direct de Fiul Proclamarea Evangheliei icircncepe cu anunŃarea JudecăŃii şi sfacircrşeşte cu descrierea JudecăŃii finale care este făcută tot de Fiul (cap 24-25 2531 Cacircnd va veni Fiul Omului icircntru slava Sa şi toŃi sfinŃii icircngeri cu El atunci va şedea pe tronul slavei Sale2532 Şi se vor aduna icircnaintea Lui toate neamurile şi-i va despărŃi pe unii de alŃii precum desparte păstorul oile de capre

Osacircnda care urmează judecăŃii este focul cel veşnic

2541 Atunci va zice şi celor de-a stacircnga DuceŃi-vă de la Mine blestemaŃilor icircn focul cel veşnic care este gătit diavolului şi icircngerilor lui

6 Legată de tema judecăŃii este tema pocăinŃei anunŃată de Ioan Botezătorul dar şi dezvoltată pe larg icircn mustrarea lui faŃă de contemporani şi conaŃionalii săi

7 Simpla filiaŃie sau descendenŃă din Avraam adică apartenenŃa la poporul ales la Israel nu-i salvează pe iudei de judecată care se anunŃă nemiloasă trebuie să facă fapte de pocăinŃă Este o temă anunŃată aici şi reluată de Matei pe parcursul Evangheliei

11 Botezul Domnului sau Teofania descoperirea sau arătarea Fiului lui Dumnezeu (313-17)

111 Textul 313 Icircn acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să se boteze de către el 314 Ioan icircnsă Icircl oprea zicacircnd Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine 315 Şi răspunzacircnd Iisus a zis către el Lasă acum că aşa se cuvine nouă să icircmplinim toată dreptatea Atunci L-a lăsat 316 Iar botezacircndu-se Iisus cacircnd ieşea din apă icircndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogoracircndu-Se ca un porumbel şi venind peste El 317 Şi iată glas din ceruri zicacircnd Acesta este Fiul Meu cel iubit icircntru Care am binevoit

47

112 Comentarii

1 Botezul lui Iisus este momentul arătării al certificării mesianităŃii şi mai mult al filiaŃiei Sale dumnezeieşti Teofania Sfintei Treimi şi proclamarea de către Tatăl a Fiului icircn care se icircmplineşte voia Sa este momentul icircn care nu din partea oamenilor vine recunoaşterea cin din partea lui Dumnezeu Icircnsuşi

2 Botezul lui Iisus este şi un moment icircn care Iisus se smereşte pe sine primind a fi botezat şi icircncă de cineva mai mic decacirct El Sensul botezul este dat de mărturisirea ui Iisus pentru a icircmplini toată dreptatea Ev Matei punctează prin aceasta asumarea Vechiului Testament de către Iisus icircn expresia sa sănătoasă anume aceea care icircl are permanent pe Dumnezeu drept icircndrumător şi nu aceea care l-a icircnlocuit pe Dumnezeu cu tradiŃia sau cu erminia ipocrită a Legii

3 Botezul este icircmplinirea Legii Am venit să dezleg blestemul care stătea peste omenire prin călcarea Legii Trebuie dar ca Eu mai icircntacirci să icircmplinesc toate şi scoŃacircndu-vă de sub osacircndă să pun capăt legii Se cuvined ar ca Eu să icircmplinesc toată Legea pentru că se cuvine să dezleg blestemul scris icircn lege icircmpotriva voastră (Sf Ioan Gură de Aur 146)

4 Erminia bisericească a Botezului Domnului este dată de Sărbătoare Botezului care este unul dintre cele mai importante praznice icircmpărăteşti după Icircnvierea şi Naşterea Domnului Elementul important care intervine icircn erminia bisericească şi care nu apare icircn Evanghelie este acela al sfinŃirii apelor prin botezarea Fiului lui Dumnezeu

5 Un alt element demn de subliniat legat de Botez este proclamarea de către Dumnezeu a lui Iisus Hristos ca Fiu supus ascultător care icircmplineşte voia lui Dumnezeu

12 Predica de pe Munte 121 ConsideraŃii generale (după şi icircn dialog cu U Luz op cit I 214)

1 Predica de pe Munte (PM) este prima cuvacircntare programatică din Ev după Matei Este singura cuvacircntare a Macircntuitorului care conŃine aproape exclusiv porunci directe ale Domnului Iisus Hristos Poate fi considerată ca fiind nucleul Evangheliei Macircntuitorului Hristos

2 Deşi pare a fi adresată numai ucenicilor (după chemare lor ndash 418-22 Iisus le adresează primele icircnvăŃături ndash 51 şu) PM nu priveşte numai pe apostoli ce pe toŃi oamenii De altfel chiar icircn PM sunt momente cacircnd este semnalată prezenŃa mulŃimilor (7 28 Iar cacircnd Iisus a sfacircrşit cuvintele acestea mulŃimile erau uimite de

icircnvăŃătura Lui) Problema este pusă icircn discuŃie pentru a se arăta că morala expusă icircn PM nu este una rezervată unui număr restracircns de chemaŃi ci tuturor oamenilor

3 Vechiul Testament rămacircne icircn viziunea PM baza şi centrul referenŃial icircn ceea ce priveşte voia lui Dumnezeu El este respectat icircmplinit şi icircntregit de Domnul Iisus Hristos Icircn PM avem de fapt o corecŃie fermă aplicată nu legii şi proorocilor ci erminiei acestora de către iudei Această corecŃie o icircntacirclnim deseori la profeŃii VT care exprimă icircn egală măsură voia lui Dumnezeu De exemplu ipocrizia care conduce pe majoritatea la o atitudine exterioară ostentativă fără acoperire icircn motivaŃia

48

interioară şi care constituie cel mai vizat păcat al iudeilor icircn icircnvăŃătura Macircntuitorului este deseori icircnfierată de prooroci Isaia 2913 Şi a zis Domnul De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte dar cu inima este departe căci icircnchinarea icircnaintea Mea nu este decacirct o racircnduială omenească icircnvăŃată de la oameni Ieremia122 Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini au crescut şi au făcut roade Tu eşti aproape numai de buzele lor iar de inima lor eşti departe

4 Discursul este concentrat asupra bdquodreptăŃii IcircmpărăŃiei cerurilorrdquo dreptate şi IcircmpărăŃia lui Dumnezeu sunt două cuvinte chei ale acestui fragment

5 Caracterul paradigmatic al PM este de reŃinut PM nu conŃine o sumă exhaustivă de porunci sau prescripŃii care s-ar putea constitui icircn conŃinutul concret al Legii noi Acesta este un aspect important care o diferenŃiază de Legea veche unde avem prescripŃii privind cazuri concrete ndash vezi Decalogul dar nu numai SituaŃiile concrete care sunt citate au evident un caracter de exemplu La acestea pot fi adăugate nenumărate alte exemple De altfel este evident faptul că Macircntuitorul enunŃă nişte principii generale pe care după aceea le ilustrează cu exemple Este un salt evident de perspectivă Icircncepacircnd chiar cu Fericirile putem constata acest lucru

6 Nu mai avem de a face cu exprimări imperative ci cu enunŃuri care dezvăluie sau punctează o anumită stare interioară a omului care este compatibilă cu IcircmpărăŃia cerurilor Stările acestea se pot manifesta icircn situaŃii concrete dintre cele mai diverse Ele trimit icircn majoritatea lor mai curacircnd la o aşezare lăuntrică de durată dacă nu chiar permanentă nu au icircn vedere situaŃii concrete icircn care se manifestă Lucrul acesta trebuie avut icircn vedere O consecinŃă imediată a acestui aspect este faptul că nimeni nu-şi poate număra faptele bune pentru că nimeni nu poate spune am fost curat cu inima de trei ori sau am fost blacircnd de zece ori sau am flămacircnzit pentru dreptatehellip Ceea ce citim icircn partea a doua a fiecărei fericiri nu reprezintă răsplata ci urmarea firească a stări menŃionate icircn prima parte Cei săraci cu duhul moştenesc datorită stării lor IcircmpărăŃia cerurilor care este nu un loc ci mai curacircnd o stare Sărăcia cu Duhul ca de altfel şi celelalte stări sunt compatibile cu IcircmpărăŃia cerurilor Dacă ar fi să rescriem icircntr-o exprimare mai precisă fericirile pentru a pune icircn evidenŃă relaŃia logică dintre prima parte şi a doua parte a fiecărei fericirii una din variante ar fi Sunt de fericit cei săraci cu duhul pentru că IcircmpărăŃia cerurilor este a lor este pentru ei icircn nici un caz Sunt fericiŃi cei săraci cu Duhul pentru că vor primi icircn schimb IcircmpărăŃia cerurilor Etc

53 FericiŃi cei săraci cu duhul că a lor este icircmpărăŃia cerurilor 54 FericiŃi cei ce placircng că aceia se vor macircngacircia 55 FericiŃi cei blacircnzi că aceia vor moşteni pămacircntul 56 FericiŃi cei ce flămacircnzesc şi icircnsetează de dreptate că aceia se vor sătura 57 FericiŃi cei milostivi că aceia se vor milui 58 FericiŃi cei curaŃi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu 59 FericiŃi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema 510 FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate că a lor este icircmpărăŃia cerurilor 511 FericiŃi veŃi fi voi cacircnd vă vor ocăricirc şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvacircntul rău icircmpotriva voastră minŃind din pricina Mea 512 BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi că plata voastră multă este icircn ceruri că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi

49

La fel icircn continuare privitor la caracterizarea Apostolilor ca sare a pămacircntului şi lumină a lumii

513 Voi sunteŃi sarea pămacircntului dacă sarea se va strica cu ce se va săra De nimic nu mai e bună decacirct să fie aruncată afară şi călcată icircn picioare de oameni 514 Voi sunteŃi lumina lumii nu poate o cetate aflată pe vacircrf de munte să se ascundă 515 Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc ci icircn sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă 516 Aşa să lumineze lumina voastră icircnaintea oamenilor aşa icircncacirct să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri

Vezi enunŃarea principiului şi ilustrarea lui prin exemple

539 Eu icircnsă vă spun vouă Nu vă icircmpotriviŃi celui rău iar cui te loveşte peste obrazul drept icircntoarce-i şi pe celălalt 540 Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-Ńi ia haina lasă-i şi cămaşa 541 Iar de te va sili cineva să mergi o milă mergi cu el două 542 Celui care cere de la tine dă-i şi de la cel ce voieşte să se icircmprumute de la tine nu icircntoarce faŃa ta

7 DiferenŃa specifică este dată şi de abordarea icircn literă pe de o parte şi abordare icircn duh de cealaltă parte Legea care reglementează situaŃii concrete este o lege icircntemeiată icircn literă este o lege care reglementează aspectele exterioare ale lucrurile numai manifestarea nu şi motivaŃia sau scopul care au determinat manifestarea Legea care reglementează principii este o lege care se icircntemeiază icircn duh icircn interior Icircmplinirea legii percepută icircn literă este uşor de măsurat de cuantificat dar presupune riscul ipocriziei ndash icircmplinirea numai exterioară fără suportul inimii al intenŃionalităŃii Icircmplinirea legii icircntemeiată icircn duh nu poate evita angajamentul lăuntric la nivelul intenŃiei intime şi la nivelul finalităŃii nemărturisite a lucrului pe care-l faci

8 Accentul pus pe făptuire nu pe teorie PM vizează fapta nu teoria vieŃuirea potrivit cu poruncile lui Iisus Matei accentuează legătura dintre icircnvăŃătura şi practică (519 721-23) li insistă asupra necesităŃii icircnfăptuirii icircnvăŃăturilor lui Iisus avacircnd icircn vedere fără icircndoială şi atitudinea ipocrită a cărturarilor şi fariseilor care erau foarte riguroşi icircn propovăduirea legii şi icircn cerinŃele faŃă de ceilalŃi icircn timp ce ei icircşi permiteau icircn ascuns icircncălcarea fără prea multe scrupule a Legii Vezi mustrarea Macircntuitorului Hristos la adresa acestora din Matei cap 23

9 Caracterul maximalist al PM Legat de acest caracter practic al PM trebuie subliniată disputa exegetică icircn jurul icircntrebării dacă exigenŃele PM sunt realizabile sau nu dacă prescripŃiile Legii noi pot fi icircnfăptuite Dacă nu cumva PM este ceea ce icircn limbaj actual s-ar numi o abordare maximalistă sau chiar utopică

TradiŃia răsăriteană rezolvă această dilemă avansacircnd perspectiva celor două măsuri

a Măsura desăvacircrşirii a deplinătăŃii la care este chemat omul dar pe care nu o poate ajunge singur cu puterile sale ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu Este motivul pentru care s-a icircntrupat Fiul lui Dumnezeu şi motivul pentru care rugăciunea este icircn centrul PM PM reprezintă sau ilustrează evident măsura desăvacircrşirii

50

b Măsura pogorămacircntului a putinŃei care ilustrează măsura la care poate ajunge omul cu puterile lui icircn circumstanŃele concrete ale vieŃii Măsura putinŃei este şi măsura icircn funcŃie de care ne judecă Dumnezeu Dumnezeu aşa cum ne arată Ev Matei icircnsuşi icircn cap 25 nu ne va judeca după măsura desăvacircrşirii ci după măsura putinŃei criteriile invocate la judecata din urmă sunt minimaliste să fi dat hrană sau apă celor lipsiŃi să fi icircmbrăcathellip să fi cercetat pe bolnavi pe cei icircnchişi să fi primit pe străinihellip toate lucruri accesibile

Cele două măsuri sunt absolut necesare

a Măsura deplinătăŃii este aceea care ne ghidează şi icircn funcŃie de care ne şi evaluăm icircn fiecare clipă pentru a şti cu adevărat unde ne aflăm Nu ne putem evalua decacirct icircn funcŃie de măsura desăvacircrşirii sau a deplinătăŃii

b Măsura putinŃei este de asemenea necesară pentru a nu se descuraja omul văzacircnd că nu poate să se biruie

TradiŃia ortodoxă a materializat această perspectivă a celor două măsuri prin binecunoscutele principii ale acriviei şi iconomiei

10 Perspectiva iubirii lui Dumnezeu şi nu a exigenŃelor Dilema cu care se confruntă exegeza privind caracterul prescripŃiilor PM dacă acestea sunt sau nu realizabile este depăşită dacă se modifică perspectiva din care sunt acestea privite Considerate din perspectiva presupusei exigenŃe maximaliste a lui Dumnezeu la adresa oamenilor PM pare nu numai utopică ci chiar şi sadică dacă nu folosim un cuvacircnt nepotrivit Privită icircnsă din perspectiva iubirii lui Dumnezeu măsura desăvacircrşirii este un dar făcut de Acesta omului ndash Dumnezeu dă omului şansa de a ajunge la măsura dumnezeirii Acesta este cu adevărat un dar Dumnezeu nu-i impune omului o măsură la care acesta privind şi constatacircnd că nu o poate icircmplini să-şi creeze complexe de tot felul Dumnezeu icirci oferă omului darul de a fi dus la măsura dumnezeirii nu-i cere acestuia să ajungă singur ci-i şi oferă ajutorul pentru a ajunge aici

11 Măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii nu poate fi ajunsă decacirct cu ajutorul lui Dumnezeu Cel mai important lucru de subliniat referitor la această problemă este acela că măsura deplinătăŃii nu poate fi realizată de om singur ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu De altfel icircntreg discursul Sf Ev Matei ndash foarte asemănător din acest punct de vedere cu cel al Sf Ap Pavel ndash este centrat pe venirea Fiului lui Dumnezeu care va face posibilă desăvacircrşirea omului Măsura la care sunt chemaŃi oamenii este măsura dumnezeirii FiŃi desăvacircrşiŃi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvacircrşit este(548) Ori această măsură nu poate fi atinsă de om cu puterile sale Aceasta a fost şi marea amăgire a iudeilor că pot singuri să se desăvacircrşească icircmplinind Legea Această perspectivă conduce pe om la o foarte păguboasă autonomie şi suficienŃă de sine potrivnică adevărului fundamental al existenŃei sale conform căruia omul este o fiinŃă icircntru totul dependentă de Dumnezeu PM icircl reaşează pe om icircn faŃa adevărului fundamental privind finalitatea existenŃei sale conform căruia icircmplinirea omului este dincolo de limitele firii sale dincolo de sine icircn afara sa icircn Dumnezeu Iar depăşirea limitelor nu este posibilă decacirct prin participare la Dumnezeu Lucrul acesta este dezvoltat de Sf Ap Pavel şi de icircntreaga teologie biblică şi patristică

51

12 Disputa privind impracticabilitatea prescripŃiilor PM a fost generată de atitudinea omului contemporan care sub presiunea foarte puternică a icircndreptăŃirii de sine vede orice vine din parte altcuiva ca pe un atentat la autonomia sa la drepturile sale Este mentalitatea omului care l-a transformat pe aproapele său icircn adversar icircn concurent icircn şef şi adoptă o atitudine de apărare de icircndreptăŃire de sine de protecŃie Numai plasat icircntr-o astfel de postură omul poate reproşa lui Dumnezeu că-i solicită lucruri imposibile Vezi aici şi atitudinea multor contemporani care văd icircn Biserică o instituŃie care icircl supune unor exigenŃe sporite de viaŃă unor rigori o instituŃie care-i cere nu una care-i oferă ceva motiv pentru care o şi evită

13 Dumnezeu nu este cineva care cere ci Cineva care oferă A se vedea icircn acest context şi perceperea diferită a poruncilor nu exigenŃe venite din partea unui şef ci medicamente oferite pentru icircnsănătoşire şi icircmplinire

14 Atitudinea de respingere a poruncilor datorită gradului prea ridicat de dificultate a icircmplinirii lor este o atitudine ipocrită prin care omul de fapt icircşi justifică distanŃarea sa de Dumnezeu

122 Comentarii teologice

1 Despre măsura deplinătăŃii sau a icircmplinirii

Predica de pe Munte conŃine o sinteză programatică a Evangheliei Macircntuitorului pronunŃată şi redactată pentru auditoriu iudaic sau iudeo-creşti prin raportare directă la legea vechitestamentară Macircntuitorul are icircn vedere cacircteva aspecte fundamentale pe care le urmăreşte pe parcursul Predicii de pe Munte Icircntre acestea se află la loc de frunte indicarea măsurii desăvacircrşirii sau a deplinătăŃii sau a icircmplinirii existenŃiale

Este vital ca omul să-şi cunoască măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii care se identifică evident cu

- capătul drumului - scopul final al existenŃei - sensul existenŃei

ImportanŃa cunoaşterii măsurii depline sau a scopului final este de la sine icircnŃeleasă Tot parcursul unui drum are sens numai icircn funcŃie de capătul lui de destinaŃie Altfel drumul nu are sens decacirct numai icircn situaŃia icircn care este drum pentru exerciŃii pentru antrenament pistă de alergări şi nu drum icircn adevăratul sens al cuvacircntului care pleacă de undeva şi duce undeva

Tema este dezbătută ca

- replică la viziunea iudeilor asupra legii a funcŃiei acesteia icircn ceea ce priveşte desăvacircrşirea

- icircndreptare a erminiei greşite a iudeilor privitor la funcŃia legii Pentru iudeu aşa cum reiese din discursul Macircntuitorului şi din multe episoade redate de Sfintele Evanghelii a icircmplini legea echivala cu desăvacircrşirea cu măsura deplinătăŃii cu ajungerea la capătul drumului

52

Macircntuitorul nu fericeşti pe icircmplinitorii de lege Atitudinea critică a Macircntuitorului la adresa Legii şi percepŃiei legii de către contemporanii Săi este evidentă din debutul Predicii de pe Munte Adresacircndu-se unui auditoriu format din cetăŃenii unui popor pentru care Legea icircnsemna criteriul ultim şi unic al binelui şi al dreptăŃii şi icircmplinirea Legii icircnsemna totul Macircntuitorul nu fericeşti icircn nici un fel pe icircmplinitorii de lege nu-i icircndreptăŃeşte pe cei care au respectat Legea Domnului ci pe cei blacircnzi pe cei curaŃi cu inima pe cei milostivi etc ( ase vedea Fericirile care deschid Predica de pe Munte şi se vor o replică directă la Decalog esenŃa Legii vechi

IcircndreptăŃirea prin raportare la lege ndash am icircmplinit legea deci sunt bun desăvacircrşit drept ndash este aşa cum va arăta Macircntuitorul o amăgire Şi aceasta pentru că

- Legea veche nu reprezintă măsura deplinătăŃii ci este o măsură de interval Legea nu este capătul drumului ci numai un parcurs al drumului şi icircncă nu cel mai important

- Legea nu poate fi un scop icircn sine prin urmare a icircmplini legea nu icircnseamnă a ajunge la măsura deplinătăŃii A se invoca episodul cu tacircnărul bogat care icircmplinise poruncile din tinereŃile lui şi care pentru a fi desăvacircrşit Macircntuitorul icirci cere să se lepede de averea sa şi să-i urmeze Lui evident cu sensul să fie asemenea Lui

(Matei 1916 Şi iată venind un tacircnăr la El I-a zis Bunule IcircnvăŃător ce bine să fac ca să am viaŃa veşnică 1917 Iar El a zis De ce-Mi zici bun Nimeni nu este bun decacirct numai Unul Dumnezeu Iar de vrei să intri icircn viaŃă păzeşte poruncile1918 El I-a zis Care Iar Iisus a zis Să nu ucizi să nu săvacircrşeşti adulter să nu furi să nu mărturiseşti stracircmb1919 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine icircnsuŃi1920 Zis-a lui tacircnărul Toate acestea le-am păzit din copilăria mea Ce-mi mai lipseşte1921 Iisus i-a zis Dacă voieşti să fii desăvacircrşit du-te vinde averea ta dă-o săracilor şi vei avea comoară icircn cer după aceea vino şi urmează-Mi1922 Ci auzind cuvacircntul acesta tacircnărul a plecat icircntristat căci avea multe avuŃii)

Măsura deplinătăŃii este cea a dumnezeirii cea a asemănării cu Dumnezeu Omul este chemat să ajungă la măsura dumnezeirii a existenŃei dumnezeieşti libere de orice necesitate şi iubitoare a existenŃei ca iubire

Matei 548 FiŃi dar voi desăvacircrşiŃi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvacircrşit este

544 Iar Eu zic vouă IubiŃi pe vrăjmaşii voştri binecuvacircntaŃi pe cei ce vă blestemă faceŃi bine celor ce vă urăsc şi rugaŃi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc

545 Ca să fiŃi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepŃi şi peste cei nedrepŃi

Scara desăvacircrşirii sau a creşterii nu este cea care ar ilustra măsura umanului ci este cea care depăşeşte radical măsura umanului Această depăşire nu icircnseamnă numai un pic de creştere icircn plus ci icircnseamnă depăşirea măsurii umane depăşirea sinelui depăşirea firii umane create dacă vreŃi

Este vorba de un adevărat salt existenŃial care icircl scoate pe om din măsura umanului şi-l plasează pe orbita dumnezeirii DiferenŃa dintre măsura icircmplinitorului de lege şi cea a celui care se aseamănă cu Dumnezeu este diferenŃa icircntre natura creată şi natura necreată

53

Saltul este uriaş şi echivalează cu depăşirea firii cu depăşirea reală a măsurii umanului

- de la a iubi pe cei care te iubesc la a iubi pe vrăşmaşi - de la a primi cu resemnare paguba pe care Ńi-a face cineva la a dărui ceva icircn

plus celui care te-a păgubit - de la a nu ucide a nu desfracircna la a nu te macircnia sau nu pofti icircn inima ta etc - de la un mod de existenŃă muritoare trecătoare la un mod de existenŃă

nemuritoare veşnică

Dacă măsura dumnezeirii este măsura deplinătăŃii atunci icircnseamnă că destinaŃia omului capătul drumului finalitatea existenŃei lui nu poate fi identificată cu existenŃa aceasta stricăcioasă trecătoare şi muritoare nici nu poate fi localizat icircn limitele lumii create ci este existenŃa proprie dumnezeirii adică aceea nestricăcioasă netrecătoare şi veşnică care aparŃine ordinii necreatului nu lumii create

Dacă măsura reală a desăvacircrşirii omului este cea a dumnezeirii atunci se schimbă multe lucruri icircn felul icircn care omul se raportează la Dumnezeu şi mai ales la semenii săi

- icircn primul racircnd se icircndepărtează foarte mult dacă nu chiar dispare ispita macircndriei a suficienŃei de sine Cine poate spune am ajuns sunt desăvacircrşit sunt ca Dumnezeu

- icircn al doilea racircnd ispita judecăŃii celorlalŃi icircn funcŃie de măsura ta proprie se icircndepărtează dacă nu chiar dispare complet Cine iarăşi poate spune avacircnd icircn vedere măsura dumnezeirii - care este măsura deplinătăŃii sau a desăvacircrşirii ca şi criteriu - eu sunt mai bun ca celălalt Scara axiologică icircn cazul acesta va avea sensibil numai două trepte treapta măsurii umanului icircn care diferenŃele prin raportare la măsura dumnezeirii sunt insesizabile şi treapta măsurii dumnezeieşti la care ajunge cineva a depăşit definitiv orice ispită a judecăŃii celorlalŃi icircn funcŃie de sine

- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii se poate realiza adevărata conştiinŃă de sine a omului care evident icircl va plasa pe om icircntr-o reală stare de smerenie stare care ar trebui să fie proprie staturii sale de făptură creată prin raportare la măreŃia Creatorului

- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii ca la măsură echivalentă cu măsura desăvacircrşirii la care este chemat omul acesta poate să se elibereze din sinucigaşa şi ucigătoarea de semeni judecată prin comparaŃie Judecata reală sau aprecierea sau evaluarea fiecăruia făcacircndu-se prin raportare la măsura maximă ndash numai această evaluare poate fi una neamăgitoare şi reală ndash exclude de la sine evaluarea prin raportarea la măsura semenilor care este amăgitoare tocmai pentru că nici unul dintre semeni nu poate fi etalon

- raportarea la măsura dumnezeirii icircl păstrează pe om icircn postura firească şi faŃă de Dumnezeu ferindu-l de marea ispită a suficienŃei de sine şi a unei existenŃe icircn ansamblul ei autonome deci sinucigaşe prin refuzul conştient sau inconştient al alimentării din sursa reală a existenŃei umane care este Dumnezeu Icircnsuşi

54

Dacă măsura dumnezeirii este măsura desăvacircrşirii omului atunci omul va constata cu uşurinŃă că a ajunge la această măsură este cu neputinŃă omului şi va conştientiza limitele puterii lui autonome precum Apostolii

Matei 1923 Iar Iisus a zis ucenicilor Săi Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra icircn icircmpărăŃia cerurilor1924 Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decacirct să intre un bogat icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu1925 Auzind ucenicii s-au uimit foarte zicacircnd Dar cine poate să se macircntuiască1926 Dar Iisus privind la ei le-a zis La oameni aceasta e cu neputinŃă la Dumnezeu icircnsă toate sunt cu putinŃă

Icircn felul acesta omul se va reaşeza icircn limitele reale ale existenŃei sale şi va evita ispita generalizată a suficienŃei de sine care icircl plasează pe om pe o orbită existenŃială luciferică

Numai conştiinŃa acestei măsuri a desăvacircrşirii echivalente cu măsura Dumnezeirii icircl va scoate pe om de sub teroarea ispitei generalizate a icircndreptăŃirii de sine dacă nu la mod absolut cel puŃin prin comparaŃie cu unii dintre semeni ndash este imposibil să nu găsim pe cineva mai neputincios ca noi ndash şi prin aceasta de sub presiunea permanentă a posturii revendicative faŃă de Dumnezeu care exclude şansa rugăciunii adevărate Rugăciune nu icircnseamnă a cere ce Ńi se cuvine lucru la care eşti icircndreptăŃit ci a cere ceea ce ai nevoie şi nu-Ńi poŃi oferi singur şi nu poŃi dobacircndi singur orice ai face A cere ce Ńi se cuvine se cheamă revendicare şi te plasează icircntr-o relaŃie de tensiune dacă nu chiar de conflict cu Dumnezeu Doamne am făcut am icircmplinit deci dă-mi n-am făcut tot dar am făcut oricum mai mult decacirct alŃii deci mi se cuvine oricum mai mult decacirct altora

Dacă măsura deplinătăŃii este cea a umanului atunci raportarea la Dumnezeu şi rugăciunea nu mai este necesară sau va fi una ipocrită (vezi pe fariseul din parabolă)

Dacă măsura desăvacircrşirii omului este măsura dumnezeirii atunci morala noastră nu mai poate fi una convenŃională ci va fi morala care decurge din asemănarea cu Dumnezeu Criteriul ultim al moralei Evangheliei este asemănarea cu Dumnezeu şi nu icircndeplinirea unor porunci sau a unor datorii

Icircn aceste condiŃii icircmplinirea este apreciată

- nu ca icircmplinire icircn sine icircnlăuntrul său ci ca ieşire din sine spre celălalt şi icircn cele din urmă spre Celălalt nu prin raportarea la sine ci prin raportare la celălalt şi icircn cele din urmă la Celălalt şi

- icircn al doilea racircnd icircmplinirea este apreciată sau evaluată prin raportare la persoane şi nu prin raportarea la lucruri

- Icircn felul acesta se evidenŃiată caracterul personalist sau centralitatea persoanei din perspectiva teologică asupra existenŃei Icircn centrul existenŃei este persoana iar icircmplinirea existenŃială a persoanei se realizează icircntr-o relaŃie interpersonală

Măsura dumnezeirii mută criteriile din exterior icircn interior de la lumea fizică văzută la lumea sufletească nevăzută Dumnezeu este Duh Icircmplinirea este realizată şi sesizată la nivelul motivaŃiei lăuntrice al atitudinii lăuntrice şi al intenŃiei ultime

55

Lucrul acesta demonstrează odată icircn plus icircnŃelepciunea dumnezeiască cu care a fost creat omul şi lumea icircntreagă care aşează icircnăuntrul omului resorturile icircmplinirii garantacircndu-i astfel libertatea şi autonomia personală Dacă icircmplinirea ar fi dependentă e factori externi omului atunci pe de o parte acest lucru ar limita evident libertatea omului iar pe de altă parte ar oferi acestuia nesfacircrşite ocazie de a-şi justifica neicircmplinirile invocacircnd factorii externi care nu depind de el

Creşterea spre măsura deplinătăŃii icircn situaŃia icircn care acceptăm că aceasta este măsura dumnezeirii nu este una fizică sau biologică ci este una icircn spaŃiul sufletesc duhovnicesc exprimat prin categoriile duhovniceşti recapitulate sau rezumate de categoria sau realitatea iubirii

Ori de aici decurg foarte multe lucruri

- icircntacirci de toate icircn această situaŃie măsura creşterii omului scapă oricărei cuantificări şi prin urmare nu poate fi supusă la modul absolut aprecierii sau evaluării nici unei instituŃii formale exterioare de judecată tribunal consistoriu persoană fizică etc

- de aici decurge caracterul relativ al oricărei instituŃii de genul acesta Judecata ultimă aparŃine duhului omului şi Duhului lui Dumnezeu singurele care au acces la cele duhovniceşti la cele lăuntrice

1 Corinteni 211 Căci cine dintre oameni ştie ale omului decacirct duhul omului care este icircn el Aşa şi cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut decacirct Duhul lui Dumnezeu

1 Corinteni 45 De aceea nu judecaŃi ceva icircnainte de vreme pacircnă ce nu va veni Domnul Care va lumina cele ascunse ale icircntunericului şi va vădi sfaturile inimilor Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda

56

Evanghelia după Luca

Introducere

Cuprins

1 Bibliografie

2 Ipothesis şi prologul Evangheliei a treia

3 Autorul Evangheliei a treia şi al cărŃii Faptele Apostolilor

4 Morfologia Evangheliei după Luca

5 Planul Evangheliei după Luca 6 Izvoarele Evangheliei după Luca 7 Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

8 Teologia Evangheliei după Luca

a Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii

b IcircmpărăŃia lui Dumnezeu

1 Bibliografie

11 Comentarii din epoca patristică

Origen PG 13 PL 2 SC 87 (1982) Chiril al Alexandriei PG 72475-950 Teofilact al Bulgariei PG 123684-1125 Zigaben PG 129853-1104

Este greu de explicat faptul că Sfacircntul Ioan Gură de Aur cel mai mare exeget al Sfintelor Scripturi nu ne-a lăsat un comentariu la Evanghelia după Luca Cu atacirct mai mult cu cacirct Evanghelia după Luca pare a fi cea mai apropiată ca abordare de stilul şi de tematica preferată a Sf Ioan Gură de Aur A se vedea tonul icircnflăcărat cu care Luca icircşi manifestă simpatia faŃă de categoriile sociale defavorizate şi faŃă de păcătoşi icircntr-un cuvacircnt efuziunea de iubire faŃă de cei care aveau nevoie de aceasta şi erau şi icircn măsură să o primească ca şi tonul mustrător aproape vehement la adresa bogaŃilor şi a celor care se considerau drepŃi Sfacircntul Ioan are icircnsă o serie numeroasă de omilii la parabolele specifice Evangheliei după Luca (Vameşul şi fariseul (2) Fiul risipitor Samarineanul milostiv etc) la episoade consemnate numai de Luca (Femeia cea păcătoasă Zaheu Vameşul etc) ca şi icircn legătură cu teme predilecte Evangheliei după Luca cum este pocăinŃa bogăŃia sărăcia etc Icircn felul acesta putem spune că este acoperită icircn parte Evanghelia după Luca parabolele fiind una din componentele principale ale acestei Evanghelii Sfacircntul Ioan ne lasă de asemenea un comentariu extraordinar la cea de a doua carte a Sfacircntului Luca Faptele Apostolilor

57

Comentariul său la Faptele Apostolilor este icircn egală măsură un vast tratat de pnevmatologie şi eclesiologie

12 Tratate de Introducere icircn Noul Testament care includ evident şi introduceri icircn Evanghelia după Luca

1 Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 (lrsquoEvangile selon Saint Luc pag 109- 142)

2 Helmut Koester Introduction to the New Testament Volume 2 History an literature of early cristianity Second edition Walter de Gruyter New York 1995 (The Lucan Writings p 310-327)

3 Χρηστου Βουλγαρης Εισαγωγή εις τήν Καινήν ∆ιαθήκην Τόmicroος Αrsquo Εν Αθήναις 2003 (Το κατά Λουκάν Ευαγγέλιον pag 192-248)

2 Ipothesis

bdquoLuca dumnezeiescul era antiohian doctor şi avea multă ştiinŃă lumească nu numai ci şi educaŃie ebraică a primit studiind la Ierusalim unde Icircnsuşi Domnul nostru a icircnvăŃat Unii spun că a fost unul dintre cei şaptezeci de apostoli şi că l-a icircntacirclnit icircmpreună cu Cleopa pe Hristos cel Icircnviat din morŃi Iar după ce s-a icircnălŃat la cer Domnul şi după ce a crezut Pavel a devenit colaborator şi icircnsoŃitor al acestuia adică al lui Pavel Şi a scris Evanghelia cu toată exactitatea aşa cum se vede din icircnsuşi prologul acesteia A scris-o la cincisprezece ani după IcircnălŃarea Domnului la cer O scrie către Teofil care era probabil un senator şi aparŃinea clasei aristocrate Preaputernice se spunea celor care aparŃineau clasei conducătoare şi stăpacircnitoare după cum şi Pavel se adresează procuratorului Festus Preaputernice Festus Dar şi orice om iubitor de Dumnezeu (Qeofilος = iubitor de Dumnezeu nn) şi care se dovedeşte stăpacircn asupra patimilor este un Preaputernic Teofil vrednic cu adevărat să audă Evangheliardquo (Teofilact al Bulgariei)

3 Prologul

Prologul este o caracteristică a Evangheliei după Luca (11-4) dacă avem icircn vedere cărŃile Noului Testament După opinia majorităŃii exegeŃilor2 prologul nu se referă numai la Evanghelie ci şi la cartea Faptele Apostolilor programată şi foarte probabil redactată ca a doua parte a unei opere unitare3

2 Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 pag243 3 ldquoOriginally Luke wrote only one single work of which the title is lost which spans the entire story from the announcement of the birth of John the Baptist in Jerusalem to the arrival an preaching of the apostle Paul in Romerdquo (Helmut Koester op cit pag310)

58

Luca 11-4 evpeidhper polloi evpeceirhsan avnataxasqai dihghsin peri twn peplhroforhmenwn evn h`min pragmatwn( 2 kaqwj paredosan h`min oi` avpV avrchj auvtoptai kai uphretai genomenoi tou logou(

3 edoxe kavmoi parhkolouqhkoti anwqen pasin avkribwj kaqexhj soi grayai( kratiste Qeofile(4i[na evpignw|j peri w-n kathchqhj logwn thn avsfaleianAring

Deoarece mulŃi s-au icircncercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite icircntre noi aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la icircnceput şi au fost slujitori ai Cuvacircntului am găsit şi eu cu cale preaputernice Teofile după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la icircnceput să Ńi le scriu pe racircnd Ca să te icircncredinŃezi despre temenicia icircnvăŃăturii pe care ai primit-o

Prologul era obişnuit icircn istoriografia antică Autorul Evangheliei foloseşte expresii clasice icircntacirclnite icircn prefeŃele istoricilor geografilor sau medicilor din antichitate Expresiile profane nu sunt icircnsă decacirct un veşmacircnt literar pentru un conŃinut creştin original De aici aflăm cacircteva lucruri clare şi importante

a Icircnainte de Luca şi alŃi autori au relatat icircn scris evenimentele respective

b Relatările respective şi icircn cazul autorilor anteriori şi icircn cazul lui Luca se sprijină pe mărturiile celor care au fost dintru icircnceput bdquomartori oculari şi slujitori ai Cuvacircntuluirdquo

c Scopul evanghelistului este acela de a urmări şi de a expune evenimentele de la icircnceput cacirct se poate de complet cacirct se poate de exact şi icircn ordine cronologică

d Lucrarea este adresată unui oarecare preaputernic Teofil foarte probabil un cetăŃean roman de rang icircnalt devenit catehumen sau chiar icircncă păgacircn

3 Autorul Evangheliei a treia şi al CărŃii Faptele Apostolilor

TradiŃia veche bisericească ne prezintă pe Sfacircntul Luca icircnsoŃitorul şi colaboratorul apropiat al Sf Ap Pavel drept autor al două cărŃi nou-testamentare Evanghelia a treia şi Faptele Apostolilor Icircntr-adevăr limba şi stilul celor două cărŃi presupun acelaşi autor Amacircndouă sunt adresate aceluiaşi destinatar Preaputernicului Teofil Icircn prologul Faptelor Apostolilor (11) se face referire expresă la bdquoprimul cuvacircntrdquo care nu poate fi altul decacirct Evanghelia după Luca

Cercetarea modernă a acceptat icircn cea mai mare parte această tradiŃie cu foarte mici excepŃii (sunt cercetători care atribuie scrierea Evangheliei unui autor necunoscut un creştin cult provenit din lumea păgacircnă (I Karavidopoulos pag 161) TradiŃia veche bisericească icircl numără pe Luca icircntre cei 70 de ucenici ai Macircntuitorului iar unii scriitori bisericeşti şi imnografi icircl identifică pe Luca cu unul din cei doi ucenici care s-au icircntacirclnit cu Iisus cel icircnviat icircn drum spre Emaus (Luca 2413hellip) ar fi şi motivul pentru care se menŃionează numai numele celuilalt

InformaŃii despre viaŃa Sfacircntului Luca aflăm din Faptele Apostolilor şi din Epistolele sfacircntului Pavel precum şi din tradiŃii ulterioare Icircn prefaŃa veche la Evanghelia după Luca citim bdquoLuca este sirian din Antiohia doctor ca profesiune devenit ucenic al apostolilor iar mai apoi icircnsoŃindu-l pe Pavel pacircnă la martiriul acestuia slujind Domnului fără icircntrerupere necăsătorit şi fără copii A adormit la optzeci şi patru de ani icircn Beotia plin de Duhul Sfacircntrdquo4

4 după K Aland Synopsis Quattuor Evangeliorum Stuttgart 1971 p 533

59

După majoritatea exegeŃilor Luca este grec de neam şi prin urmare singurul ne-iudeu icircntre autorii cărŃilor nou-testamentare

Sf Pavel icircl pomeneşte de trei ori icircn epistolele sale Pavel l-a cunoscut pe Luca foarte probabil icircn Antiohia unde l-a cacircştigat pentru credinŃa creştină şi l-a luat ucenic apropiat Icircn Coloseni (414) bdquovă icircmbrăŃişează Luca doctorul cel iubitrdquo dovadă că Luca se afla icircmpreună cu Pavel icircn prima captivitate romană Icircn Filimon (24) bdquoMarcu Aristarh Dimas Luca cei icircmpreună-lucrători cu minerdquo Din 2 Timotei (411) se vede că Luca este singurul dintre icircnsoŃitorii Apostolului care se află lacircngă acesta icircn timpul celei de a doua captivităŃi romane bdquoNumai Luca este cu mine Ia pe Marcu şi adu-l cu tine căci icircmi este de folos icircn slujirerdquo

Mai multe informaŃii aflăm despre Luca din Faptele Apostolilor Luca apare aici ca icircnsoŃitor al lui Pavel icircn a doua călătorie misionară care icircncepe din Antiohia Siriei (Fapte 1536 şu) O importanŃă deosebită pentru biografia lui Luca reprezintă textul din Fapte icircncepacircnd cu 1610 pacircnă la sfacircrşitul cărŃii pentru că relatarea este făcută la persoana icircntacircia plural (ηmicroείς εδάφια) ceea ce icircnseamnă că Luca a fost prezent la evenimentele relatate Prin urmare Luca a icircnsoŃit pe Pavel icircn a doua şi a treia călătorie misionară pacircnă la Roma

O tradiŃie răsăriteană ulterioară icircl prezintă pe Luca şi ca pictor al unor icoane ale Maicii Domnului (Teodor Anagnostul icircn jurul anului 530 şi Simeon Metafrastul icircn sec al X-lea)

Mărturii ale tradiŃiei bisericeşti

Aproape toŃi reprezentanŃii tradiŃiei vechi bisericeşti menŃionează faptul că Luca a fost ucenicul şi colaboratorul apropiat al Sfacircntului Apostol Pavel şi că Evanghelia pe care ne-a lăsat-o este transpunerea icircn scris a Evangheliei propovăduite de Sf Apostol Pavel Unii scriitori bisericeşti5 consideră că atunci cacircnd Pavel vorbeşte despre bdquoEvanghelia meardquo are icircn vederea Evanghelia scrisă de Luca ucenicul său6 Vezi

Rom 216 evn h`mera| o[te krinei o qeoj ta krupta twn avnqrwpwn kata to euvaggelion mou dia Cristou VIhsouAring Icircn ziua icircn care Dumnezeu va judeca prin Iisus Hristos după Evanghelia mea cele ascunse ale oamenilor

2 Tim 28

Mnhmoneue VIhsoun Criston evghgermenon evk nekrwn( evk spermatoj Dauid( kata to euvaggelion mou(

Adu-Ńi aminte de Iisus Hristos Care a icircnviat din morŃi din neamul lui David după Evanghelia mea

Irineu de Lugdunum (sfacircrşitul sec II)

bdquoşi Luca icircnsoŃitorul lui Pavel a pus icircn scris Evanghelia propovăduită de acelardquo7

5 Eusebiu de Cezareea Eccl Istoria III47 6 Bleiben TE The Gospel of Luke and Gospel of Paul icircn Journal of Theological Studies Nr 45 7 Louka=j de o( a)kolouqoj Paulou to u(p e)keiiquestnou khrussomenon eu)aggelion e)n biiquestbl kateqeto Vezi la Eusebiu Cezareei Eccl Hist 5834-5

60

Origen (icircnceputul sec al III-lea)

bdquoA treia este cea după Luca Evanghelia propovăduită de Pavel credincioşilor dintre neamurirdquo8 Origen face menŃiune că Pavel a acceptat sau a validat Evanghelia după Luca aşa cum a procedat Petru cu Evanghelia după Marcu

Eusebiu de Cezareea (sec al IV-lea)

bdquoLuca de neam fiind din Antiohia de profesiune medic la cele mai multe icircmpreunăpărtaş cu Pavelhellipicircn două cărŃi inspirate de Dumnezeu ne-a lăsat cele demne de urmathellip Evanghelia şi faptele Apostolilorhelliprdquo9

Tertulian (Adv Marcionem IV 2) spune că Biserica atribuie lui Pavel conŃinutul Evangheliei lui Luca

Marcion (eretic sec II) accepta numai Evanghelia după Luca icircn canonul său tocmai pe motivul că a fost ucenicul lui Pavel şi reproducea tradiŃia acestuia

Prologul anti-marcionit ne oferă o sinteză frumoasă a circumstanŃelor scrierii Evangheliei după Luca bdquoExistacircnd deja Evangheliile cea după Matei scrisă icircn Iudeea iar cea după Marcu scrisă icircn Italia acesta (Luca) icircndemnat de Duhul Sfacircnt a scris icircn icircntregime Evanghelia sa icircn Ńinuturile Ahaiei declaracircnd prin prologul ei că icircnainte de aceasta au fost scrise altele şi că era necesară prezentarea exactă a iconomiei (dumnezeieşti) către credincioşii proveniŃi dintre neamuri pentru ca aceştia să nu fie amăgiŃi de basmele Iudeilor şi nici să se abată de la adevăr datorită fanteziilor eretice şi deşarte După aceea Luca a scris şi Faptele Apostolilorrdquo10

5 Morfologia Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca este cea mai voluminoasă carte din Noul Testament IcircmpărŃită icircn 24 de capitole Evanghelia după Luca icircnsumează cel mai mare număr de cuvinte 19482 icircn comparaŃie cu Evanghelia după Matei care icircnsumează 18346 cuvinte De remarcat şi faptul că cealaltă carte scrisă de Sfacircntul Luca Faptele Apostolilor este pe locul doi cu 18450 de cuvinte Sfacircntul Luca este cu cea mai voluminoasă contribuŃie la Noul Testament icircntrecacircndu-l chiar şi pe Sfacircntul Apostol Pavel care deşi este autor al paisprezece cărŃi nou-testamentare nu-l depăşeşte ca volum total de cuvinte pe Luca

8 TLG 031 119 kaiigrave triiquestton to kata Louka=n to u(po Paulou e)painoumenon eu)aggelion toiIacutej a)po twfrac12n e)qnwfrac12n pepoihkota 1 20423-10 Fragmenta ex commentariis in evangelium Matthaei Origenes Werke vol 12 pub Teubner Leipzig Vezi şi Eusebiu de Cezareea Eccl Hist 62562 to Eccl Hist 62563 9 Louka=j de to men genoj wOcircn twfrac12n a)psup1Antioxeiiquestaj thn e)pisthmhn de isup1atroj ta pleiIacutesta suggegonwUumlj tfrac12 Paul kaiigrave toiIacutej loipoiIacutej de ou) parergwj twfrac12n a)postolwn wmilhkwj hAcircj a)po toutwn prosekthsato yuxwfrac12n qerapeutikh=j e)n dusiigraven h(miIacuten u(podeiiquestgmata qeopneustoij katelipen bibliiquestoij tfrac12 te eu)aggeliiquest oAacute kaiigrave xaracai marturetai kaq aAacute paredosan au)tfrac12 oi a)p a)rxh=j au)toptai kaiigrave u(phretai genomenoi tou= logou oiacircj kaiiquest fhsin eAtildet aAtildenwqen aAgravepasi parhkolouqhkenai kaiigrave taiIacutej twfrac12n a)postolwn Pracesin aAacutej ou)keti di a)koh=j o)fqalmoiIacutej de paralabwUumln sunetacato fasiigraven d wj aAtildera tou= kat au)ton eu)aggeliiquestou mnhmoneuein o( Pau=loj eiatildewqen o(phniiquestka wj periigrave isup1diiquestou tinoj eu)aggeliiquestou grafwn eAtildelegen kata to eu)aggelion mou (Eccl Hist 346-8) 10 după K Aland Synopsis Quattuor Evangeliorum Stuttgart 1971 p 533

61

Astfel Luca acoperă 27 48 din volumul Noului Testament cu un total de 37932 de cuvinte icircn timp ce Sf Pavel acoperă 2706 cu un total de 37361 de cuvinte Am prezentat aceste date pentru a recupera oarecum poziŃia Sfacircntului Evanghelist Luca şi bineicircnŃeles pentru a sublinia contribuŃia importantă a acestuia la edificiul nou-testamentar Ponderea lui Luca ar creşte şi mai mult dacă am lua icircn calcul ipotezele susŃinute de exegeŃi mai vechi şi mai noi conform cărora Luca ar fi autorul sau cel puŃin redactorul Epistolelor Pastorale şi chiar al Epistolei către Evrei11 Ar fi un prim pas spre valorificarea contribuŃiei teologice a Sfacircntului Luca Teologia Sfacircntului Luca are o identitate foarte bine conturată atacirct din punct de vedere tematic cacirct şi al conŃinutului deşi aşa cum se recunoaşte de către exegeŃi Luca este icircn tradiŃia Sfacircntului Pavel

Matei Marcu Luca Ioan Fapte

Capitole 28 16 24 21 28

Versete 1068 673 1149 878 1002

Cuvinte 18346 11304 19482 15635 18450

Evanghelia a treia se deosebeşte de celelalte două Evanghelii sinoptice şi icircn ceea ce priveşte alcătuirea sau forma ei Prima caracteristică este dată de faptul că Luca scrie Evanghelia ca o primă parte (bdquocuvacircntul cel dintacircirdquo) a unei lucrări mai extinse cea de a doua parte fiind Faptele Apostolilor Luca prezintă cele două cărŃi ca unitare legacircnd icircn felul acesta foarte clar istoria lui Iisus cu istoria Bisericii (sau a Duhului Sfacircnt) Istoria lui Luca icircncepe cu naşterea lui Iisus şi se icircncheie cu propovăduirea Evangheliei la Roma capitala imperiului

6 ConŃinutul Evangheliei după Luca şi materialul specific

O parte a conŃinutului Evangheliei după Luca este icircn mare comun cu Evanghelia după Marcu (partea comună celor trei Evanghelii sinoptice) o altă parte este comună numai cu Evanghelia după Matei (este vorba de aproximativ 240 de versete) iar restul este specific numai lui Luca (aproximativ a patra parte după I Karavidopoulos)12

61 Materialul specific Evangheliei după Luca cuprinde

A Minuni săvacircrşite de Iisus 1 Pescuirea minunată (51-11) 2 Icircnvierea fiului văduvei din Nain (711-17) 3 Vindecarea femeii gacircrbove (1310-17) 4 Vindecarea bolnavului de idropică (141-6)

11 Origen citat de Eusebiu de Cezareea laquo Cine este cel care a scris epistola adevărul numai Dumnezeu icircl ştie Istoria ajunsă pacircnă la noi arată că unii spun că Clement devenit episcopul Romanilor a scris epistola iar alŃii susŃin că Luca cel care a scris Evanghelia şi Faptele raquo (tiiquestj de o( grayaj thn e)pistolhn to men a)lhqej qeoj oiaringden h( de eisup1j h(ma=j fqasasa icedilstoriiquesta u(po tinwfrac12n men legontwn oAgraveti Klhmhj o( genomenoj e)piiquestskopoj cedilRwmaiiquestwn eAtildegrayen thn e)pistolhn u(po tinwfrac12n de oAgraveti Louka=j o( grayaj to eu)aggelion

kaiigrave taj Praceij Eccl Hist 625141-6) 12 Apud Ioannis Karavidopoulos op cit pag 164

62

5 Vindecarea celor zece leproşi (1711-19)

B Parabole rostite de Iisus (multe parabole icircntre care cele mai frumoase şi cele mai cunoscute sunt păstrate numai de Sf Luca)

1 Samarineanul milostiv (1029-37) 2 Prietenul care deranjează icircn miez de noapte (115-8) 3 Bogatul căruia i-a rodit Ńarina sau bogatul neicircnŃelept (1213-21) 4 Smochinul neroditor (136-9) 5 Socoteala icircnainte de a zidi turnul sau de a proclama război cuiva (1428-33) 6 Drahma cea pierdută (158-10) 7 Fiul risipitor şi Tatăl milostiv şi iubitor (1511-32) 8 Iconomul icircnŃelept (necredincios) (161-13) 9 Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr (1619-31) 10 Slugile netrebnice (177-10) 11 Judecătorul nedrept (181-8) 12 Vameşul şi fariseul (189-14)

C Cuvinte rostite de Iisus

1 310-14 Şi mulŃimile icircl icircntrebau zicacircnd Ce să facem deci Răspunzacircnd Ioan le zicea Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus IcircnvăŃătorule noi ce să facem El le-a răspuns Nu faceŃi nimic mai mult peste ce vă este racircnduit Şi icircl icircntrebau şi ostaşii zicacircnd Dar noi ce să facem Şi le-a zis Să nu asupriŃi pe nimeni nici să icircnvinuiŃi pe nedrept şi să fiŃi mulŃumiŃi cu solda voastră

2 624-26 Dar vai vouă bogaŃilor că vă luaŃi pe pămacircnt macircngacircierea voastră Vai vouă celor ce sunteŃi sătui acum că veŃi flămacircnzi Vai vouă celor ce astăzi racircdeŃi că veŃi placircnge şi vă veŃi tacircngui Vai vouă cacircnd toŃi oamenii vă vor vorbi de bine Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinŃii lor

3 1018 Şi le-a zis Am văzut pe satana ca un fulger căzacircnd din cer

4 1249-50 Foc am venit să arunc pe pămacircnt şi cacirct aş vrea să fie acum aprins Şi cu botez am a Mă boteza şi cacirctă nerăbdare am pacircnă ce se va icircndeplini

5 1720-21 şu Şi fiind icircntrebat de farisei cacircnd va veni icircmpărăŃia lui Dumnezeu le-a răspuns şi a zis IcircmpărăŃia lui Dumnezeu nu va veni icircn chip văzut Şi nici nu vor zice Iat-o aici sau acolo Căci iată icircmpărăŃia lui Dumnezeu este icircnăuntrul vostru

6 131-5 Şi erau de faŃă icircn acel timp unii care-I vesteau despre galileenii al căror sacircnge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor Şi El răspunzacircnd le-a zis CredeŃi oare că aceşti galileeni au fost ei mai păcătoşi decacirct toŃi galileenii fiindcă au suferit aceasta Nu zic vouă dar dacă nu vă veŃi pocăi toŃi veŃi pieri la fel Sau acei optsprezece inşi peste care s-a surpat turnul icircn Siloam şi i-a ucis gacircndiŃi oare că ei au fost mai păcătoşi decacirct toŃi oamenii care locuiau icircn Ierusalim Nu zic vouă dar de nu vă veŃi pocăi toŃi veŃi pieri la fel

D Relatări specifice care constituie cadrul icircn care este păstrat un cuvacircnt al lui Iisus 1 Femeia păcătoasă icircn casa lui Simon (736-50) 2 Marta şi Maria (1038-42)

63

3 Femei care slujesc pe Iisus (81-3) 4 Fericirea adresată Maicii Domnului (1127-28) 5 Zaheu vameşul (191-10)

F Episoade şi cuvinte din istoria patimilor lui Iisus

1 22 31-32 Cuvacircnt către Simon Şi a zis Domnul Simone Simone iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe gracircu Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta Şi tu oarecacircnd icircntorcacircndu-te icircntăreşte pe fraŃii tăi

2 236-16 Iisus la Irod Şi Pilat auzind a icircntrebat dacă omul este galileian Şi aflacircnd că este sub stăpacircnirea lui Irod l-a trimis la Irod care era şi el icircn Ierusalim icircn acele zile Iar Irod văzacircnd pe Iisus s-a bucurat foarte că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvacircrşită de El Şi L-a icircntrebat Irod multe lucruri dar El nu i-a răspuns nimic Şi arhiereii şi cărturarii erau de faŃă icircnvinuindu-L foarte tare Iar Irod icircmpreună cu ostaşii săi batjocorindu-L şi luacircndu-L icircn racircs L-a icircmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat Şi icircn ziua aceea Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul căci mai icircnainte erau icircn duşmănie icircntre ei Iar Pilat chemacircnd arhiereii şi căpeteniile şi poporul A zis către ei AŃi adus la mine pe Omul acesta ca pe un răzvrătitor al poporului dar iată eu cercetacircndu-L icircn faŃa voastră nici o vină n-am găsit icircn acest Om din cele ce aduceŃi icircmpotriva Lui Şi nici Irod n-a găsit căci L-a trimis iarăşi la noi Şi iată El n-a săvacircrşit nimic vrednic de moarte Deci pedepsindu-L Icircl voi elibera

3 2327-31 Tacircnguirea mulŃimii după răstignire Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei care se băteau icircn piept şi Icircl placircngeau Şi icircntorcacircndu-Se către ele Iisus le-a zis Fiice ale Ierusalimului nu Mă placircngeŃi pe Mine ci pe voi placircngeŃi-vă şi pe copiii voştri Căci iată vin zile icircn care vor zice Fericite sunt cele sterpe şi pacircntecele care n-au născut şi sacircnii care n-au alăptat Atunci vor icircncepe să spună munŃilor CădeŃi peste noi şi dealurilor AcoperiŃi-ne Căci dacă fac acestea cu lemnul verde cu cel uscat ce va fi

4 2332-33b Răstignire icircmpreună cu tacirclharii Şi erau duşi şi alŃii doi făcători de rele ca să-i omoare icircmpreună cu El Şi cacircnd au ajuns la locul ce se cheamă al CăpăŃacircnii L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele unul de-a dreapta şi unul de-a stacircnga

5 2339-43 ReacŃiile celor doi tacirclhari pe cruce Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniŃi Icircl hulea zicacircnd Nu eşti Tu Hristosul Macircntuieşte-Te pe Tine IcircnsuŃi şi pe noi Şi celălalt răspunzacircnd icircl certa zicacircnd Nu te temi tu de Dumnezeu că eşti icircn aceeaşi osacircndă Şi noi pe drept căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre Acesta icircnsă n-a făcut nici un rău Şi zicea lui Iisus Pomeneşte-mă Doamne cacircnd vei veni icircn icircmpărăŃia Ta Şi Iisus i-a zis Adevărat grăiesc Ńie astăzi vei fi cu Mine icircn rai

6 2410 şu Arătările lui Iisus cel Icircnviat

a Celor doi ucenici icircn drum spre Emaus (2413-35)

b Către toŃi ucenicii şi IcircnălŃarea (2436-53)

7 Planul Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca respectă icircn mare planul general al Sfintelor Evanghelii punctacircnd momentele importante ale vieŃii şi icircnvăŃăturii Macircntuitorului

1 Naşterea (Bunavestire Naşterea Copilăria)

64

2 Icircnceputul activităŃii publice (Botezul Ispitirea Alegerea Apostolilor) 3 Activitatea icircn Galileea (Chemarea la pocăinŃă şi vestirea IcircmpărăŃiei lui

Dumnezeu Minuni şi semne care arată venirea IcircmpărăŃiei 4 Icircn drum spre Ierusalim (Dialoguri cu ucenicii şi cu iudeii vremii Vestirea

patimilor Minuni) 5 La Ierusalim (Intrarea triumfală Patimile Răstignirea Icircnvierea IcircnălŃarea la cer)

Planul Evangheliei est foarte clar şi asemănător mai ales cu cel al celorlalte două Evanghelii sinoptice Matei şi Marcu Opinia generală a cercetătorilor este că Luca urmează planul Evangheliei după Marcu făcacircnd două interpolări sau adausuri evidente prin care icircntrerupe cursul relatării din Marcu cunoscute de cercetare ca interpolarea mică (620-83) şi interpolarea mare (951-1814) Iată cum ar arăta planul Evangheliei după Luca icircn paralel cu cel al Evangheliei după Marcu

Luca Marcu

Prologul 11-252

I Activitatea icircn Galileea 31-950 31-619 rarr 11-319(plus 320-35)

620-83

84-950 rarr 41-950(fără645-826)

II Icircn drum spre Ierusalim 951-1927 951-1814

1815-1927 rarr 1013-10-52

III La Ierusalim 1928-2453 rarr 111-168 (20)

O relatare centrată pe Ierusalim Sfacircntul Evanghelist Luca icircşi centrează planul Evangheliei pe Ierusalim Sunt mai multe argumente care conduc la această concluzie 1 Evanghelia icircncepe cu Ierusalimul (15) şi se termină cu Ierusalimul (2452) 2 Icircn prolog se face referire la două bdquourcărirdquo la Ierusalim (222-38 241-50) 3 Ispitirea Macircntuitorului culminează nu cu muntele ca la Matei ci cu Ierusalimul (49-12) 4 Este omisă călătoria lui Iisus icircn Galileea (Marcu 645-826) 5 Nu mai sunt pomenite Cezareea lui Filip (Marcu 827) şi Galileea (Marcu 1428)

Drumul spre Ierusalim prezintă cum s-a mai spus contribuŃia specifică a Sfacircntului Evanghelist Luca prin dimensiunile incomparabil mai mari acordate evenimentului şi prin bogăŃia de material şi informaŃii proprii După felul icircn care icircşi construieşte această parte a Evangheliei exegeŃii trag concluzia că Luca bdquoestompează toate referirile topografice altele decacirct Ierusalimulrdquo13 Luca repetă de trei ori menŃiunea că Iisus urcă la Ierusalim (951-53 1322 1711) MulŃi critici au icircncercat să asocieze aceste trei referi cu cele trei călătorii la Ierusalim consemnate icircn Evanghelia după Ioan (71-13 1022 1154) dar critica actuală refuză această asociere şi reŃine pentru Luca opinia conform căreia acesta insistă prin a indica icircn repetate racircnduri derularea aceluiaşi eveniment

Planul Evangheliei (după I Karavidopoulos op cit pag 164)

13 Introduction critique au Nouveau Testament p120

65

A Prologul (11-4)

B Preistoria şi primele manifestări mesianice (15-413) 1 Vestirea şi naşterea Sf Ioan Botezătorul (15-25 157-80) 2 Bunavestire a Maicii Domnului (126-38) 3 Vizita Maicii Domnului la Elisabeta (139-56) 4 Naşterea lui Iisus şi anii copilăriei (21-52) 5 Predica Sf Ioan Botezătorul (31-20) 6 Botezul lui Iisus (321-22) 7 Genealogia lui Iisus (323-37) 8 Icircntreita ispitire a lui Iisus (41-13)

C Activitatea lui Iisus icircn Galileea Revelarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu prin minuni şi icircnvăŃături (414-950) 1 Prima propovăduire icircn Nazaret (414-30) 2 Diferite vindecări minunate (431-44 512-26 61-11 617-19) 3 Relatării despre chemarea ucenicilor (51-11 527-39 612-16 4 Predica de pe loc şes (620-40) 5 Minuni (71-17) 6 Ucenicii lui Ioan Botezătorul la Iisus (718-35) 7 PocăinŃa femeii celei păcătoase (736-50) 8 Femei care slujesc lui Iisus (81-3) 9 Pilda semănătorului şi alte pilde (84-18) 10 Mama şi fraŃii lui Iisus (819-21) 11 Minuni (822-56) 12 Trimiterea celor doisprezece la propovăduire (91-9) 13 Săturarea celor cinci mii (910-17) 14 Mărturisirea lui Petru vestirea pătimirilor cuvinte despre Cruce mărturisire

şa (918-27) 15 Schimbarea la faŃă (928-36) 16 Vindecarea unui tacircnăr bolnav diferite cuvinte sfacircrşitul activităŃii icircn Galileea

(937-50)

D Icircn drum spre Ierusalim (951-1927 1 Refuzul unui sat de samarineni de a primi pe Iisus diferite cuvinte despre

ucenicia adevărată (951-62) 2 Trimiterea celor şaptezeci de ucenici (101-24) 3 Parabola Samarineanului milostiv (1025-37) 4 Marta şi Maria (1038-42) 5 Diferite cuvinte şi discuŃii cu fariseii (111-12) 6 Parabola bogatului neicircnŃelept şi cuvinte despre grijă priveghere icircmpărŃirea

averilor etc (1213-19) 7 Icircndemn la pocăinŃă şi parabola cu smochinul neroditor (131-9) 8 Vindecarea femeii gacircrbove (1310-17) 9 Parabolele grăuntelui de muştar şi aluatului (1318-21) 10 Despre poarta cea stracircmtă şi altele (1322-30) 11 Placircngerea Ierusalimului (1321-35) 12 Vindecarea bolnavului de idropică (141-6)

66

13 Parabola cu cina şi alte cuvinte (147-35) 14 Parabolele oii celei pierdute drahmei celei pierdute şi fiului risipitor Bogatul

nemilostiv şi săracul Lazăr şa (151-1710) 15 Vindecarea celor zece leproşi (1711-19) 16 Venirea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu (1720-37) 17 Parabola cu cererea stăruitoare (181-8) 18 Parabola vameşului şi fariseului (189-14) 19 Iisus binecuvacircntează copiii (1817) 20 Tacircnărul bogat la Iisus (1818-30) 21 Vestirea patimilor (1831-34) 22 Vindecarea orbului din Ierihon (1835-43) 23 PocăinŃa lui Zaheu (191-10) 24 Parabola celor zece mine (1911-27)

E Intrarea icircn Ierusalim şi diferite icircnvăŃături icircnaintea Patimilor (1928-2138) 1 CurăŃirea templului (1945-47) 2 Icircntrebare despre putere (201-8) 3 Parabola lucrătorilor răi (209-19) 4 Icircntrebarea despre dare (2020-26) 5 Icircntrebarea despre Icircnviere (2027-40) 6 Icircntrebare despre Fiul lui David (2041-44) 7 Ofranda văduvei (211-4) 8 Cuvacircntul eshatologic (215-38)

F Pătimirile lui Iisus (cap 22 şi 23) G Arătările lui Iisus celui Icircnviat şi IcircnălŃarea(24)

8 Izvoarele Evangheliei după Luca

Sf Luca vorbeşte el icircnsuşi icircn prologul Evangheliei sale despre izvoare care au stat eventual la baza redactării propriei Evanghelii Aici Luca se referă după opinia exegeŃilor (vezi I Panagopoulos opcit pag 107) la celelalte două Evanghelii sinoptice şi chiar la alte izvoare scrise Este posibil aşadar ca Luca să fi avut la dispoziŃia sa chiar izvoare scrise la care se referă icircn prolog bdquoAm găsit şi eu cu cale preaputernice Teofile după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la icircnceput să Ńi le scriu pe racircndrdquo (Luca 13) Literatura de specialitate propune următoarele posibile izvoare literare pe care Evanghelia după Luca le-ar fi putut folosi

1 Evanghelia după Marcu Cercetătorii identifică 350 de versete comune oarecum cu Evanghelia după Marcu din totalul de 661 de versete ale Evangheliei după Luca Relatările din versetele respective corespund cu Marcu şi din punct de vedere al plasări geografice a evenimentelor Luca elimină relatări care priveau icircn mod special pe iudei şi care nu prezentau interes pentru cititorii săi care proveneau dintre neamuri (Marcu 71-23 101-12)

2 ColecŃia de Logia (Q) Exegeza acceptă astăzi că Luca şi Matei au avut la dispoziŃie şi colecŃia de cuvinte ale Domnului cunoscută cu indicativul Q

67

Aceasta ar fi conŃinut după toate probabilităŃile 14 parabole şi alte cuvinte ale Macircntuitorului Materialul preluat eventual din izvorul Q a fost prelucrat suficient de mult de Luca după cum dovedeşte comparaŃia cu Matei

3 Izvorul propriu (L) care icircn literatura de specialitate este notat cu litera L Acesta poate fi identificat cu predica orală a Sfacircntului Apostol Pavel şi cu tradiŃia Bisericii căreia aparŃinea Luca Sf Luca face referire la tradiŃia bdquomartorilor ocularirdquo bdquoAşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la icircnceput şi au fost slujitori ai Cuvacircntuluirdquo (Luca 12) Aproape jumătate din conŃinutul Evangheliei după Luca (după I Panagopoulos opcitpag108) provine din izvorul propriu L Este vorba despre relatările cuprinse icircn bdquopreistoriardquo Evangheliei adică privitoare la naşterea Sf Ioan Botezătorul şi a Macircntuitorului (cap 1-2) relatarea foarte extinsă a drumului lui Iisus spre Ierusalim (cap 951-1814) şi unele minuni

Pacircnă la istorisirea Patimilor Luca urmăreşte icircn mare planul lui Marcu icircn ceea ce

priveşte ordinea relatării evenimentelor introducacircnd două secŃiuni cu relatări proprii 620-83 şi 915-1814 Este posibilă şi ipoteza susŃinută de unii cercetători conform căreia Luca introduce icircn propria relatare secŃiunile preluate de la Marcu şi din izvorul Q Icircn ceea ce priveşte istorisirea Patimilor Luca adaugă multe informaŃii care nu se găsesc la ceilalŃi sinoptici Aici Luca se apropie icircntrucacirctva de Evanghelia după Ioan Iată cacircteva puncte comune Erminia faptei lui Iuda ca lucrare a lui Satan cuvacircntul de rămas bun al Macircntuitorului către ucenici ( sub formă de discuŃii) după Cina cea de taină şi icircnainte de mergerea pe Muntele Măslinilor scena prinderii lui Iisus icircn Grădina Ghetsimani folosirea repetată a cuvacircntului bdquoorărdquohellip

9 Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

1 Accentul pus pe istoria Bisericii Fără să lipsească complet trece icircntr-un fel icircn plan secund aşteptarea celei de a doua veniri şi a veacului viitor şi se pune accent pe lucrarea Duhului Sfacircnt icircn istorie icircn prezent Este subliniată valorificarea soteriologică a perioadei dintre prima şi cea de a doua venire a Macircntuitorului (I Karavidopoulos op cit p167) Acesta este bdquotimpul Bisericiirdquo sau bdquotimpul Duhului Sfacircntrdquo La icircntrebarea ucenicilor Doamne oare icircn acest timp vei aşeza Tu la loc icircmpărăŃia lui Israel (Fapte 16) Macircntuitorul răspunde cu trimitere la perioada propovăduirii Evangheliei Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus icircn stăpacircnirea Sa Ci veŃi lua putere venind Duhul Sfacircnt peste voi şi Icircmi veŃi fi Mie martori icircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului (Fapte 17-8) Dacă Ńinem seama de această prezenŃă şi lucrare a Duhului icircn istorie şi de tensiunea dintre istorie şi eshatologie atunci putem vorbi la Luca de un fel de bdquoeshatologie inauguratărdquo adică de pătrunderea eshatologicului icircn istorie Duhul Sfacircnt este prezent şi lucrează icircn istorie icircmplinind făgăduinŃele lui Iisus şi anticipacircnd veacul eshatologic Eshatologia la Luca este icircnsă o temă teologică specială asupra căreia ne vom mai opri

2 Preocuparea pentru exactitatea istorică Luca este mai preocupat decacirct ceilalŃi evanghelişti pentru ordinea istorică a evenimentelor A se vedea 31-3

68

VEn etei de pentekaidekatw| thj hgemoniaj Tiberiou Kaisaroj( h`gemoneuontoj Pontiou Pilatou thj VIoudaiaj( kai tetraarcountoj thj Galilaiaj ~Hrw|dou( Filippou de tou avdelfou auvtou tetraarcountoj thj VItouraiaj kai Tracwnitidoj cwraj( kai Lusaniou thj VAbilhnhj tetraarcountoj(

2 evpi avrcierewj Anna kai Kaiafa( evgeneto rhma qeou evpi VIwannhn ton Zacariou uion evn th| evrhmw|Aring

Icircn al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu pe cacircnd PonŃiu Pilat era procuratorul Iudeii Irod tetrarh al Galileii Filip fratele său tetrarh al Itureii şi al Ńinutului Trahonitidei iar Lisanias tetrarh al Abilenei Icircn zilele arhiereilor Anna şi Caiafa a fost cuvacircntul lui Dumnezeu către Ioan fiul lui Zaharia icircn pustie Şi a venit el icircn toată icircmprejurimea Iordanului propovăduind botezul pocăinŃei spre iertarea păcatelor

De asemenea Luca face multe menŃiuni care plasează evenimentele mai exact icircn timp şi spaŃiu Lucrul acesta se vede clar icircn istorisirea patimilor icircn care apar multe amănunte care la ceilalŃi evanghelişti nu sunt prezente prinderea trebuie să se facă bdquofără ştirea mulŃimiirdquo (226) este căutat cineva care să cunoască unde stătea Iisus noaptea (2172239) ucenicii trimişi să pregătească cina sunt numiŃi Petru şi Ioan (228) Sinedriul este convocat dimineaŃa şi nu noaptea nu este formulată o hotăracircre judecătorească a Sinedriului lui Pilat icirci sunt prezentate acuzaŃii politice icircmpotriva lui Iisus (232) Iisus este trimis de Pilat la Irod Antipa (236-16) Iisus se roagă pentru cei care l-au răstignit (2334) unul dintre tacirclhari se pocăieşte (2339-43) ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce sunt Părinte icircn macircinile Tale icircncredinŃez duhul Meu (2346)

3 Articularea istoriei lui Iisus la istoria universală este o preocupare evidentă a Sf Luca icircn cele două cărŃi ale sale Evanghelia şi Faptele Apostolilor Activitatea publică a Sf Ioan Botezătorul precursorul Macircntuitorului este datată cu exactitate icircn al 15-lea an al icircmpărăŃiei lui Tiberiu icircmpăratul roman Icircn acest context sunt numiŃi conducătorii politici locali ai Palestinei şi conducătorii religioşi (31-2 Icircn al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu pe cacircnd PonŃiu Pilat era procuratorul Iudeii Irod tetrarh al Galileii Filip fratele său tetrarh al Ituriei şi al Ńinutului Trahonitidei iar Lisanias tetrarh al Abilenei Icircn zilele arhiereilor Anna şi Caiafa a fost cuvacircntul lui Dumnezeu către Ioan fiul lui Zaharia icircn pustie)

4 Perspectiva universalistă Luca deschide perspectiva universală a Evangheliei nu ca o reacŃie la exclusivismul iudaic cum face Matei ci ca o manifestare a planului lui Dumnezeu Evanghelia sa este evident adresată neiudeilor neamurilor Luca omite din relatările sale cea mia mare parte a elementelor care au o legătură evidentă sau chiar exclusivă cu lumea iudaică A se vedea numai cacircteva Icircntrebarea privind alimentele necurate (Matei 151-20) episodul cu femeia cananeeancă (Matei 1521-28) Icircntoarcerea lui Ilie (Matei 1710-13) dialogul privind cartea de despărŃire (Matei 193-9) vestirea venirii proorocilor mincinoşi (Matei 24 23-25) terminologia aramaică prezentă icircn cuvintele lui Iisus sau icircn tradiŃia primilor creştini (Mc 541 734 1110 95 1445 1051 1436 1522) raportul icircntre Legea veche şi Legea nouă (Matei cap 5) raportul icircntre dreptatea fariseilor şi dreptatea creştină (Matei cap 6) avertismentul dat apostolilor de a nu merge la păgacircni (Matei 105) Icircn egală măsură Luca şine să scoată icircn evidenŃă

69

caracterul universal al Evangheliei şi al macircntuirii Iată cacircteva exemple Consemnacircnd genealogia lui Iisus Luca merge pacircnă la Adam părintele tuturor oamenilor (338) spre deosebire de Matei care duce genealogia numai pacircnă la Avraam părintele iudeilor (Matei 1 1 şu) Cacircntarea icircngerilor la naşterea lui Iisus icirci are icircn vedere pe toŃi oamenii Slavă icircntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămacircnt pace icircntre oameni bunăvoire (24) ProfeŃia lui Isaia legată de predica Sf Ioan Botezătorul se referă de asemenea la toŃi oamenii Şi toată făptura va vedea macircntuirea lui Dumnezeu(36) La fel icircn cacircntarea Dreptului Simeon unde neamurile sunt asociate poporului Israel Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel(232) Evanghelia va fi vestită la toate neamurile Şi să se propovăduiască icircn numele Său pocăinŃa spre iertarea păcatelor la toate neamurile icircncepacircnd de la Ierusalim (2447)

5 Perspectiva teologică asupra istoriei lui Iisus este de asemenea prezentă Luca nu rămacircne la prezentarea istoriei Evanghelia sa ca şi celelalte Evanghelii nu este o cronică a evenimentelor legate de viaŃa şi icircnvăŃătura lui Iisus ci este o prezentare teologică a acestora Evenimentele sunt prezentate icircn lumina Icircnvierii lui Iisus acestea dobacircndesc sens de la Icircnvierea lui Iisus şi IcircnălŃarea Sa de-a dreapta Tatălui Un argument icircn acest sens este folosirea foarte frecventă de către Luca icircn Evanghelia sa a titlului hristologic bdquoDomnrdquo (o Kurioj) icircn locul numelui Iisus sau icircmpreună cu acesta (71319 10139 1139 1242 1315 175 186 198 2261 24334)

6 Rugăciuni şi imnuri Evanghelia după Luca consemnează multe rugăciuni şi imnuri sau se referă la acestea Iisus este prezentat frecvent icircn postura de a se retrage pentru a se ruga de multe ori icircn circumstanŃe icircn care ceilalŃi evanghelişti nu fac menŃiunea acestui lucru Este evidentă o atenŃie deosebită pe care Sfacircntul Evanghelist Luca o acordă acestui aspect

Rugăciuni

a La Botez (321 Şi după ce s-a botezat tot poporul botezacircndu-Se şi Iisus şi rugacircndu-Se s-a deschis cerul)

b La alegerea celor doisprezece ucenici (612-13 Şi icircn zilele acelea Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea icircn rugăciune către Dumnezeu Şi cacircnd s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit Apostoli)

c Icircnainte de mărturisirea lui Petru (918 Şi cacircnd Se ruga El singur erau cu El ucenicii şi i-a icircntrebat zicacircnd Cine zic mulŃimile că sunt Eu)

d La Schimbarea la faŃă (928 Iar după cuvintele acestea ca la opt zile luacircnd cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov S-a suit pe munte ca să Se roage)

e La icircntoarcerea ucenicilor din misiune (1021 Icircn acesta ceas El S-a bucurat icircn Duhul Sfacircnt şi a zis Te slăvesc pe Tine Părinte Doamne al cerului şi al pămacircntului că ai ascuns acestea de cei icircnŃelepŃi şi de cei pricepuŃi şi le-ai descoperit pruncilor Aşa Părinte căci aşa a fost icircnaintea Ta bunăvoinŃa Ta)

f Icircn timpul Patimilor (2232 Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta 22414445 Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi icircngenunchind Se rugahellip 2430 Şi cacircnd a stat icircmpreună cu ei la masă luacircnd El pacircinea a binecuvacircntat şi fracircngacircnd le-a dat lor)

70

Imnuri

a Imnul icircngerilor la naşterea lui Iisus (214 Slavă icircntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămacircnt pace icircntre oameni bună voire)

b Imnul Maicii Domnului la icircntacirclnirea cu Elisabeta (Luca 146-55 Măreşte sufletul meu pe Domnul Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Macircntuitorul meu Că a căutat spre smerenia roabei Sale Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfacircnt este numele Lui Şi mila Lui icircn neam şi icircn neam spre cei ce se tem de El Făcut-a tărie cu braŃul Său risipit-a pe cei macircndri icircn cugetul inimii lor Coboracirct-a pe cei puternici de pe tronuri şi a icircnălŃat pe cei smeriŃi Pe cei flămacircnzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi A sprijinit pe Israel slujitorul Său ca să-Şi aducă aminte de mila Sa Precum a grăit către părinŃii noştri lui Avraam şi seminŃiei lui icircn veac)

c Imnul lui Zaharia la naşterea Sf Ioan Botezătorul (Luca168-79 Binecuvacircntat este Domnul Dumnezeul lui Israel că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său Şi ne-a ridicat putere de macircntuire icircn casa lui David slujitorul Său Precum a grăit prin gura sfinŃilor Săi prooroci din veac Macircntuire de vrăjmaşii noştri şi din macircna tuturor celor ce ne urăsc pe noi Şi să facă milă cu părinŃii noştri ca ei să-şi aducă aminte de legămacircntul Său cel sfacircnt De jurămacircntul cu care S-a jurat către Avraam părintele nostru Ca fiind izbăviŃi din macircna vrăjmaşilor să ne dea nouă fără frică Să-I slujim icircn sfinŃenie şi icircn dreptate icircnaintea feŃei Sale icircn toate zilele vieŃii noastre Iar tu pruncule prooroc al Celui Preaicircnalt te vei chema că vei merge icircnaintea feŃei Domnului ca să găteşti căile Lui Să dai poporului Său cunoştinŃa macircntuirii icircntru iertarea păcatelor lor Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus Ca să lumineze pe cei care şed icircn icircntuneric şi icircn umbra morŃii şi să icircndrepte picioarele noastre pe calea păcii)

d Imnul Dreptului Simeon la Icircntacircmpinarea Domnului (Luca 229-32 Acum slobozeşte pe robul Tău după cuvacircntul Tău icircn pace Că ochii mei văzură macircntuirea Ta Pe care ai gătit-o icircnaintea feŃei tuturor popoarelor Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel)

7 Atmosfera de bucurie este prezentă icircn toată Evanghelia şi este una din caracteristicile acesteia Sfacircntul Evanghelist Luca spre deosebire de ceilalŃi Evanghelişti face menŃiunea atmosferei de bucurie care icircnsoŃea evenimentele pe care le prezintă

a La naşterea lui Ioan Botezătorul (114 Şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulŃi se vor bucura 158 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faŃă de ea şi se bucurau icircmpreună cu ea)

b La Bunavestirea Maicii Domnului (128 Şi intracircnd icircngerul la ea a zis Bucură-te ceea ce eşti plină de har Domnul este cu tine Binecuvacircntată eşti tu icircntre femei)

c Icircn timpul vizitei Maicii Domnului la Elisabeta (141 Iar cacircnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei pruncul a săltat icircn pacircntecele ei hellip 144 Că iată cum veni la urechile mele glasul salutării tale pruncul a săltat de bucurie icircn pacircntecele meu)

d Vestea naşterii adusă păstorilor (210 Dar icircngerul le-a zis Nu vă temeŃi Căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul)

71

e Icircntoarcerea celor şaptezeci din misiune (1017 Şi s-au icircntors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie zicacircnd Doamne şi demonii ni se supun icircn numele Tău 1020 Dar nu vă bucuraŃi de aceasta că duhurile vi se pleacă ci vă bucuraŃi că numele voastre sunt scrise icircn ceruri)

f Bucuria mulŃimii la vederea minunilor (1317 şi toată mulŃimea se bucura de faptele strălucite săvacircrşite de El)

g Bucuria lui Zaheu (195-6 Şi cacircnd a sosit la locul acela Iisus privind icircn sus a zis către el Zahee coboară-te degrabă căci astăzi icircn casa ta trebuie să rămacircn Şi a coboracirct degrabă şi L-a primit bucuracircndu-se)

h Bucuria ucenicilor la intrarea icircn Ierusalim (1937 Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor toată mulŃimea ucenicilor bucuracircndu-se a icircnceput să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuse)

i Bucuria celor doi ucenici icircn drum spre Emaus (2441 Iar ei icircncă necrezacircnd de bucurie şi minunacircndu-se El le-a zis AveŃi aici ceva de macircncare)

j Bucuria ucenicilor la icircntoarcerea icircn Ierusalim după IcircnălŃarea Domnului (2452 Iar ei icircnchinacircndu-se Lui s-au icircntors icircn Ierusalim cu bucurie mare)

8 Atitudinea tolerantă a autorităŃilor romane faŃă de Iisus şi faŃă de creştini Atacirct icircn Evanghelia sa cacirct şi icircn Faptele Apostolilor Sf Luca ne prezintă autorităŃile romane ca avacircnd o atitudine cel puŃin tolerantă faŃă de Biserica creştină uneori arătacircnd chiar protecŃie acestora icircn faŃa fanatismului iudeilor Responsabilitatea pentru condamnarea lui Iisus la moarte este atribuită exclusiv insistenŃei şi fanatismului iudeilor icircn timp ce Pilat reprezentantul autorităŃii imperiale romane icircl declară de trei ori nevinovat pe Iisus Sunt exegeŃi care susŃin că cele două lucrări ale lui Luca sunt chiar un fel de apologii ale creştinilor prin care aceştia se disociază clar şi ferm de iudei arătacircnd ce este cu adevărat creştinismul prin comparaŃie cu calomniile colportate la adresa acestuia de iudei

9 InfluenŃa Sf Pavel asupra lucrărilor Sf Luca Teme foarte importante din teologia paulină se regăsesc icircn centrul teologiei lui Luca datorate faptului că acesta a fost alături de Sf Pavel

a Locul central şi rolul esenŃial al Sfacircntului Duh b Accentul pus pe harul lui Dumnezeu c Caracterul universal al icircnvăŃăturii şi activităŃii lui Iisus d Locul central acordat pocăinŃei

Chiar şi la nivelul vocabularului există o evidentă influenŃă macircntuire har a binevesti răscumpărare a icircndrepta etc

72

10 Teologia Evangheliei după Luca

1 Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii

Istoria iconomiei dumnezeieşti sau a planului lui Dumnezeu14 de macircntuirea a omului este icircn centrul perspectivei teologice a Evangheliei după Luca ca şi la ceilalŃi doi sinoptici Matei şi Marcu Sfacircntul Evanghelist Luca aduce icircnsă o noutate icircn comparaŃie cu ceilalŃi Pentru Matei şi Marcu momentul Iisus Hristos este un eveniment istoric central care icircmparte icircn două istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria macircntuirii prima parte este reprezentată de timpul sau perioada făgăduinŃelor şi cea de a doua este timpul sau perioada icircmplinirii Pentru Luca perioada icircmplinirilor este icircmpărŃită icircn două timpul lui Iisus (ilustrat icircn Evanghelie) şi timpul Duhului (ilustrat icircn cartea Faptele Apostolilor) Pogoracircrea Duhului Sfacircnt peste Apostoli este un eveniment care reprezintă el icircnsuşi icircmplinirea unei făgăduinŃe a Tatălui (Fapte 14 Apostolii primesc porunca să rămacircnă icircn Ierusalim pentru că urmează bdquosă aştepte făgăduinŃa Tatăluirdquo) Sunt exegeŃi care susŃin icircmpărŃirea istoriei macircntuirii icircn trei părŃi Timpul lui Israel Timpul lui Iisus şi Timpul Bisericii15

Au fost exegeŃi care au afirmat că Sfacircntul Evanghelist Luca a reprezentat prin lucrarea sa Evanghelia-Faptele Apostolilor o bdquorupturărdquo faŃă de Evanghelia şi de tradiŃia bisericească iniŃială dacircnd consistenŃă timpului Bisericii Icircn timp ce Evanghelia iniŃială a Bisericii presupunea ca foarte apropiat timpul Parusiei (cea de a doua venirea Macircntuitorului) opera lui Luca luacircnd act de aşa zisă bdquoicircntacircrziere a Parusieirdquo ar fi deschis pentru Biserică o perspectivă istorică nelimitată Respectiva tendinŃă icircn cercetarea biblică tindea să-l transforme pe Luca icircn părintele bdquoBisericii organizaterdquo (Fruumlhkatholizismus)16 S-ar fi produs altfel o icircnlocuire a eshatologiei iminente cu bdquoistoria macircntuiriirdquo Această teză a fost icircnsă combătută invocacircndu-se numeroase mărturii din Evanghelia după Luca icircn care se vorbeşte despre iminenŃa sfacircrşitului (chiar textele paralele cu Matei şi Marcu Luca 927 Cu adevărat icircnsă spun vouă Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 109 Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le S-a apropiat de voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu Sau tradiŃia proprie Luca 1011 Dar aceasta să ştiŃi că s-a apropiat icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 188 Dar Fiul Omului cacircnd va veni va găsi oare credinŃă pe pămacircnt) De asemenea dacă timpul Bisericii este identificat cu timpul Duhului Sfacircnt aceasta nu se poate face la modul absolut pur şi simplu pentru că Duhul Sfacircnt icircn interpretarea Sfacircntului Evanghelist Luca este prezent icircn toate cele trei etape icircn care s-ar icircmpărŃi istoria macircntuirii

Problema vine aici mai ales din tendinŃa teologiei occidentale de a lua icircn considerare şi de a se bloca icircn resorturile separării lucrurilor icircn disocierea realităŃilor şi punerea lor icircn tensiune care conduce icircn cele din urmă la o perspectivă exclusivistă (ori una ori alta) Spre deosebire de aceasta teologia răsăriteană este preocupată de resorturile unităŃii sau ale coerenŃei realităŃilor icircncercacircnd să descopere suportul considerării unitare a realităŃilor care conduce icircn cele din urmă la o perspectivă inclusivă

14 Vezi Squires J T The Plan of God in Luke-Acts Cambridge 1993 15 H Conzelmann Die Mitte der Zeit Tubingen 1954 la Introduction critique au Nouveau Testament p 122 16 W G Kuumlmmel Luc en accusation dans la theacuteologie contemporain icircn LrsquoEvangile de Luc Meacutemorial L Cerfaux 1973 p 93-109

73

care pune lucrurile icircmpreună (şi una şi cealaltă) Este evident că Luca face o delimitare icircntre timpul lui Iisus şi timpul Duhului sau timpul Bisericii dar aceasta nu icircnsemnă icircn nici un fel că operează cu o separare a celor două Persoane ale Sfintei Treimi Duhul Sfacircnt este prezent şi lucrător icircn timpul lui Iisus după cum Iisus este prezent şi lucrător icircn timpul Duhului Macircntuitorul Hristos este prezentat la Luca mai accentuat icircn postura Sa de Domn de biruitor prin Crucea şi Icircnvierea Sa (71319 1013941 1139 1242 13 15 175 186 198 2261 24334) Sfacircntul Evanghelist Luca punctează mai mult ca ceilalŃi perspectiva aceasta Mesia este prezentat mai clar ca Rege la Intrarea icircn Ierusalim (Luca 1938)

2 IcircmpărăŃia lui Dumnezeu

Ca şi la ceilalŃi doi sinoptici vestea ce bună (Evanghelia) prin excelenŃă este şi la Luca cea care priveşte venirea sau instaurarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Realitatea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu este tema centrală şi icircn Evanghelia după Lucaa (443 Şi El a zis către ei Trebuie să binevestesc icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi altor cetăŃi fiindcă pentru aceasta am fost trimis Luca 81 Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate propovăduind şi binevestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi cei doisprezece erau cu El Luca 92 Şi i-a trimis să propovăduiască icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi Luca 960 Iar El i-a zis Lasă morŃii să-şi icircngroape morŃii lor iar tu mergi de vesteşte icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1616 Legea şi proorocii au fost pacircnă la Ioan de atunci icircmpărăŃia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea)

Dacă la Matei şi la Marcu realitatea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu se manifestă tainic icircn istorie icircn Evanghelia după Luca accentul este pus mai puŃin pe realitatea actuală istorică a IcircmpărăŃiei ci este mai curacircnd IcircmpărăŃia eshatologică (Luca 1328-29 Acolo va fi placircngerea şi scracircşnirea dinŃilor cacircnd veŃi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toŃi proorocii icircn IcircmpărăŃia lui Dumnezeu iar pe voi aruncaŃi afară Şi vor veni alŃii de la răsărit şi de la apus de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1415 Şi auzind acestea unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis Fericit este cel ce va pracircnzi icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1911 Şi ascultacircnd ei acestea Iisus adăugacircnd le-a spus o pildă fiindcă El era aproape de Ierusalim iar ei credeau că icircmpărăŃia lui Dumnezeu se va arăta icircndată Luca 2216 Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai macircnca pacircnă cacircnd nu va fi desăvacircrşit icircn icircmpărăŃia lui Dumnezeu) A se compara Matei 1628 (venirea IcircmpărăŃiei) cu Luca 927 (vederea IcircmpărăŃiei) exegeŃii unde semnalează şi diferenŃa de nuanŃă dintre Luca şi ceilalŃi doi sinoptici cel dintacirci atenuacircnd mult icircnŃelesul actual al venirii IcircmpărăŃiei

Matei 1628 Adevărat grăiesc vouă Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind icircn icircmpărăŃia Sa

Luca 927 Cu adevărat icircnsă spun vouă Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pacircnă ce nu vor vedea icircmpărăŃia lui Dumnezeu

74

a IcircmpărăŃia lui Dumnezeu şi Duhul Sfacircnt

Totuşi şi icircn Evanghelia după Luca se vorbeşte despre prezenŃa dinamică a IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu icircn istorie despre manifestarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu icircn lume (Luca 109 Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le S-a apropiat de voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu Luca 1120 Iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni iată a ajuns la voi icircmpărăŃia lui Dumnezeu)

Sfacircntul Evanghelist Luca subliniază că IcircmpărăŃia lui Dumnezeu se identifică cu şi se realizează prin prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt Duhul Sfacircnt nu este numit de multe ori icircn Evanghelia după Luca Este Binecunoscut faptul că la cererea din Tatăl nostru Vie IcircmpărăŃia Ta există icircn manuscrise importante varianta Vie Duhul Tău cel Sfacircnt La icircntrebarea ucenicilor privitoare la IcircmpărăŃia lui Israel Macircntuitorul Hristos răspunde vorbind despre trimiterea Duhului Sfacircnt Iar ei adunacircndu-se Icircl icircntrebau zicacircnd Doamne oare icircn acest timp vei aşeza Tu la loc icircmpărăŃia lui Israel El a zis către ei Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus icircn stăpacircnirea Sa Ci veŃi lua putere venind Duhul Sfacircnt peste voi şi Icircmi veŃi fi Mie martori icircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului (Fapte 16-8)

PrezenŃa şi lucrarea Duhului nu sunt numai ulterioare prezenŃei şi lucrării lui Iisus ci şi concomitente Sfacircntul Duh se va coboricirc asupra multor personaje importante Sfacircntul Ioan Botezătorul (Căci va fi mare icircnaintea Domnului nu va bea vin nici altă băutură ameŃitoare şi icircncă din pacircntecele mamei sale se va umple de Duhul Sfacircnt115) Sfacircnta Fecioară Maria (Şi răspunzacircnd icircngerul i-a zis Duhul Sfacircnt Se va pogoricirc peste tine şi puterea Celui Preaicircnalt te va umbri pentru aceea şi Sfacircntul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema 135) Elisabeta (Iar cacircnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei pruncul a săltat icircn pacircntecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfacircnt 141) Zaharia (Şi Zaharia tatăl lui s-a umplut de Duh Sfacircnt şi a proorocit zicacircndhellip167) Simeon (Şi iată era un om icircn Ierusalim cu numele Simeon şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu aşteptacircnd macircngacircierea lui Israel şi Duhul Sfacircnt era asupra lui 225) Duhul Sfacircnt este cu Iisus Icircnsuşi (Luca 418 Duhul Domnului este peste Mine pentru care M-a uns să binevestesc săracilorhellip Luca 1021 Icircn acesta ceas El S-a bucurat icircn Duhul Sfacircnt şi a zis Te slăvesc pe Tine Părinte Doamne al cerului şi al pămacircntuluihellip )

b Atmosfera doxologică ca semn al IcircmpărăŃiei

Atmosfera doxologică despre care am mai vorbit este ea icircnsăşi legată de arătarea IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Lauda slava adusă lui Dumnezeu sunt prezente foarte frecvent icircn Evanghelia după Luca Sfacircnta Fecioară Maria (146 şu) Zaharia (16468 şu) icircngerii la Betleem (21320) Simeon (228) ProorociŃa Ana (238) paraliticul vindecat (525) toŃi martorii minunilor (526 716) femeia gacircrbovă după vindecare (1313) leproşii vindecaŃi (1715) orbul care capătă vederea (1843) ucenicii la Intrarea icircn Ierusalim (1937 şu) sutaşul martor al morŃii lui Iisus (2347) apostolii după IcircnălŃarea Macircntuitorului (2453) Atmosfera doxologică este evidentă asociată de SfacircntuL Evanghelist Luca instaurării sau inaugurării IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Aceeaşi atmosferă doxologică se regăseşte şi icircn consemnarea istoriei Bisericii primare icircn cartea Faptele Apostolilor (247 38 421 1118 1348 2120)

75

c Atmosfera de bucurie exaltare pace ca semn al IcircmpărăŃiei

Atmosfera de bucurie exaltare şi pace se icircnscrie după opinia exegeŃilor tot icircn punctarea prezenŃei IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu Această atmosferă este mult mai puternic pusă icircn evidenŃă de Luca decacirct de Matei şi Marcu aşa cum am arătat mai sus Sfacircntul Evanghelist Luca vorbeşte mult şi despre bucuria lui Dumnezeu Icircnsuşi şi de bucuria Cerului (Luca 15 7 Zic vouă că aşa şi icircn cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decacirct pentru nouăzeci şi nouă de drepŃi care n-au nevoie de pocăinŃă Luca 1510 Zic vouă aşa se face bucurie icircngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte)

4 Evanghelia milostivirii şi a bunătăŃii lui Dumnezeu

Evanghelia după Luca pune accentul mai mult ca celelalte Evanghelii pe milostivirea lui Dumnezeu Preocuparea aceasta a sa aduce icircn centrul Evangheliei categoriile umane cele mai defavorizate Acestea aveau nevoie de mila lui Dumnezeu Tema milostivirii lui Dumnezeu devine o pacircrghie importantă sau un criteriu icircn funcŃie de care sunt apreciaŃi oamenii Din această perspectivă ierarhia socială a vremii care cinstea pe cei drepŃi corecŃi şi buni şi dispreŃuia pe cei păcătoşi şi răi este complet răsturnată DrepŃii şi virtuoşi sunt ŃinuŃi la distanŃă iar păcătoşii se bucură de o simpatie evidentă La fel şi celelalte categorii sociale defavorizate şi marginalizate precum femeile copiii străinii

Păcătoşii Iisus este perceput de contemporani ca bdquoprieten al vameşilor şi al păcătoşilorrdquo filoj telwnwn kai a`martwlwnAring (734) Episodul cu Zaheu vameşul (197) cu femeia cea păcătoasă (736-50)

Femeile care erau dispreŃuite icircn iudaism icircşi găsesc icircn Evanghelia după Luca un loc important Sfacircnta Fecioara Maria Elisabeta ProorociŃa Ana văduva din Nain (711-17) păcătoasa al cărui nume este cu delicateŃe trecut sub tăcere (736-50) femeile care-l urmau pe Iisus asemenea apostolilor Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate propovăduind şi binevestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi cei doisprezece erau cu El Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli Maria numită Magdalena din care ieşiseră şapte demoni Şi Ioana femeia lui Huza un iconom al lui Irod şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor (81-3) Acestea icircl urmează pe Iisus pacircnă la cruce hellip şi femeile care Icircl icircnsoŃiseră din Galileea stăteau departe privind acestea (2349) Şi urmacircndu-I femeile care veniseră cu El din Galileea au privit mormacircntul şi cum a fost pus trupul Lui (2355) Iar ele erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte icircmpreună cu ele care ziceau către apostoli acestea (2410) Marta şi Maria (1038-42) femeia care binecuvacircntează pe Maria mama lui Iisus (1127) femeia gacircrbovă de optsprezece ani (1311-17) femeile Ierusalimului Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei care se băteau icircn piept şi Icircl placircngeau Şi icircntorcacircndu-Se către ele Iisus le-a zis Fiice ale Ierusalimului nu Mă placircngeŃi pe Mine ci pe voi placircngeŃi-vă şi pe copiii voştri(23 27-31) La acestea se adaugă femeile personaje icircn parabolele rostite de Macircntuitorul (femeia cu drahma cea pierdută15 8-10 văduva stăruitoare la judecătorul nedrept181-8)

Străinii sunt şi ei obiect al unei simpatii din partea lui Iisus A se vedea atitudinea faŃă de samarinenii care nu-l primesc (954) şi numeroasele cazuri icircn care străinii sunt daŃi ca exemplu (Despre centurion Zic vouă că nici icircn Israel n-am aflat atacircta credinŃă 79) samarineanul milostiv (1025-37) samarineanul dintre cei zece leproşi (1711-19)

76

Milostivirea şi bunătatea lui Iisus

Sfacircntul Evanghelist Luca subliniază mai mult decacirct ceilalŃi Evanghelişti milostivirea şi bunătatea lui Iisus Din cele patru vindecări consemnate numai de Luca (fiul văduvei din Nain (711-17) femeia gacircrbovă (1311-17) bolnavul de idropică (141-6) cei zece leproşi (1711-19) prima are drept motivaŃie explicită mila lui Iisus pentru unicul fiu al văduvei (Şi văzacircnd-o Domnul I s-a făcut milă de ea - o kurioj evsplagcnisqh - şi i-a zis Nu placircnge) Luca reŃine

DiscreŃia şi delicateŃea lui Luca

ExegeŃii remarcă o notă evidentă de discreŃie şi delicateŃe a autorului Evangheliei a treia Şi aceasta se icircnscrie icircn atmosfera foarte umană din icircntreaga Evanghelie DelicateŃea lui Luca este reflexul evident al bunătăŃii şi milostivirii lui Dumnezeu Argumente aduse icircn sprijinul acestei teze Sunt estompate sentimente prezentate de ceilalŃi evanghelişti ca puternice Iisus nu este prezentat niciodată macircniindu-se (vezi Marcu 143 şi Luca 514 Marcu 35 şi Luca 610) sau purtacircndu-se cu asprime cu Petru (Marcu 833) alungacircnd macircnios vacircnzătorii din templu (Marcu 1115-17 şi Luca 1945) etc Scenele caracterizate de oarecare violenŃă sunt evident icircndulcite sau ignorate sentinŃe dure (Marcu 412 943-48 1421) moartea Sfacircntului Ioan Botezătorul (Marcu 617-29) sărutul lui Iuda (Marcu 1445 şi Luca 2248) scena batjocoririi lui Iisus (Marcu 1465 şi Luca 2311)

11 Evanghelia după Luca - Evanghelia socială

Profesorul Karavidopoulos socoteşte că Evanghelia după Luca este relevantă pentru epoca noastră icircn special datorită dimensiunii sociale foarte prezente icircn Evanghelie17 ExegeŃii icircn mare parte consideră că Evanghelia după Luca este bdquoEvanghelia socialărdquo prin excelenŃă18 Interesul arătat de Iisus categoriilor sociale marginalizate păcătoşi săraci femei copii este evident

BogăŃii şi săracii constituie o temă sau chiar o pacircrghie ermineutică principală icircn Evanghelia după Luca alături de celălalt binom drepŃi şi păcătoşi şi cu aceeaşi funcŃie ermineutică BogaŃii ca şi drepŃii sunt trecuŃi icircn categoria socială apreciată negativ icircn timp ce săracii ca şi păcătoşii formează categoria socială care se bucură de aprecierea pozitivă şi chiar de simpatia Macircntuitorului Hristos BogaŃii sunt consideraŃi nefericiŃi icircn timp ce săracii sunt consideraŃi şi prezentaŃi ca fericiŃi Icircncă o pereche cea care icirci aşează pe cei puternici icircn contrast cu cei slabi icircntregeşte imaginea şi ajută la corecta icircnŃelegere a bdquodimensiunii socialerdquo a Evangheliei după Luca Evenimentul naşterii lui Hristos este prezentat şi din punctul de vedere al bdquoimpactului socialrdquo perspectiva fiind clară şi categorică Odată cu naşterea lui Hristos cei puternici şi cei bogaŃi au motiv să fie icircngrijoraŃi pentru că vor fi descurajaŃi şi marginalizaŃi icircn timp ce cei slabi şi cei săraci au toate motivele să se bucure pentru că li se binevesteşte reconsiderarea poziŃiei lor 17 I Karavidopoulos op cit pag 171 18 bdquoLuc est lrsquoEvangile sociale par excellencerdquo Xavier Leacuteon Dufour Charles Perrot Lrsquoannonce de lrsquoEvangile icircn Introduction Critique au Nouveau Testament sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot Volume II Descleacutee Paris 1976 pag 133 Vezi şi Neyrey JH The Scial World of Luke-Acts Peabody 1991

77

Coboracirct-a pe cei puternici de pe tronuri şi a icircnălŃat pe cei smeriŃi pe cei flămacircnzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi (152-53) Evanghelia se vesteşte bdquosăracilorrdquo (săracilor li se binevesteşte 722) Iisus Icircnsuşi interpretează misiunea Sa icircn termeni sociali citacircnd proorocia lui Isaia Duhul Domnului este peste Mine pentru care M-a uns să binevestesc săracilor M-a trimis să vindec pe cei zdrobiŃi cu inima să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea să slobozesc pe cei apăsaŃirdquo (Luca 418)

OpŃiune lui Luca pentru varianta primei fericiri care se referă la săraci pur şi simplu şi nu la săracii cu duhul ca la Matei confirmă perspectiva socială a acestuia FericiŃi voi cei săraci că a voastră este icircmpărăŃia lui Dumnezeu (620) O altă opŃiune la fel de importantă cu aceeaşi motivaŃie este cea care priveşte fericirea FericiŃi voi care flămacircnziŃi acum că vă veŃi sătura (621) spre deosebire de Matei (56) FericiŃi cei ce flămacircnzesc şi icircnsetează de dreptate că aceia se vor sătura

Viziunea noastră este diferită Noi socotim că problematica socială nu este abordată ca atare icircn Evanghelia după Luca ci este prezentă ca replica teologică SoluŃiile prezentate de Luca problemelor sociale nu sunt sociale ci teologice Această erminie nu exclude eventualitatea ca Luca să fi avut icircn vedere situaŃia socială din epoca sa caracterizată de dezechilibre sociale majore icircn favoarea unei clase sociale minoritare favorizate şi icircn dauna majorităŃii populaŃiei imperiului care se confrunta cu sărăcia19 Această situaŃie nu este abordată icircnsă social ci teologic Evanghelia după Luca este Evanghelia milostivirii lui Dumnezeu a iertării a pocăinŃei Tensiunea evidentă dintre drepŃi şi păcătoşi este una prezentă la nivelul icircntregii Evanghelii dar nu este o problemă socială ci una teologică Dreptul sau cel care se socoteşte drept se icircndepărtează de Dumnezeu icircn timp ce păcătosul este totdeauna mai aproape de Dumnezeu La fel tensiunea dintre bogaŃi şi săraci este frecvent icircntacirclnită icircn Evanghelie dar nu ca o problemă socială ci ca o problemă teologică Bogatul se aşeză icircntr-o atitudine de suficienŃă de sine care-l icircndepărtează de Dumnezeu icircn timp ce săracul rămacircn şi datorită sărăciei deschis lui Dumnezeu Vina bogatului este aceea de că se bdquoicircmbogăŃeşte icircn sinerdquo şi nu icircn Dumnezeu BogăŃia este poate cel mai puternic mijloc de cultivare şi icircntărire a suficienŃei de sine icircn dauna raportării la Dumnezeu Aşa se icircntacircmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se icircmbogăŃeşte icircn Dumnezeu (1221) BogăŃia oferă atacircta icircncredere siguranŃă confort icircncacirct omul uită de Dumnezeu Omul se consideră icircmplinit prin sine şi refuză oferta lui Dumnezeu amăgindu-se bineicircnŃeles (vezi parabola bogatului căruia i-a rodit Ńarina sau a bogatului neicircnŃelept 1213-21) BogaŃii nu sunt sancŃionaŃi neapărat pentru că nu au grijă de cei săraci deşi există şi această abordare (Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr 1619-31) Chiar şi prin pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr motivul osacircndirii bogatului cu iadul veşnic nu este acela că el nu a avut grijă de Lazăr ci acela că s-a alipit exclusiv de viaŃa la care-l predispunea averea sa s-a icircnchis nu numai faŃă de semenii săi oamenii ci mai ales faŃă de Dumnezeu ignoracircnd poruncile Acestuia făcute cunoscute lumii prin prooroci

Fariseii prezentaŃi de ceilalŃi evanghelişti ca reprezentacircnd amăgirea suficienŃei de sine alimentată de icircmplinirea legii sunt condamnaŃi de Luca şi pentru că sunt iubitori de

19 După Ch Voulgaris această atitudine a lui Luca laquo nu este străină de starea socială dominantă icircn lumea greco-romană icircn care mulŃimile trăiau icircntr-o sărăcie de neimaginat icircn timp ce un număr mic de bogaŃi administrau bogăŃii inimaginabile pe care le cheltuiau provocator pentru o viaŃă de plăceri aşa cum se icircntacircmplă şi astăzi icircn societatea capitalistă raquo (op cit pag 224)

78

arginŃi şi pentru că pretind a fi drepŃi şi se prezintă ca atare oamenilor Icircn farisei se icircntacirclnesc două din atributele negative (drepŃi şi bogaŃi) dacă nu chiar şi al treilea (puternici) Ńinacircnd seama că ei făceau parte dintr-un partid religios foarte puternic cu acces la pacircrghiile puterii politice şi sociale Toate acestea le auzeau şi fariseii care erau iubitori de argint şi-L luau icircn bătaie de joc Şi El le-a zis Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi icircnaintea oamenilor dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre căci ceea ce la oameni este icircnalt uracircciune este icircnaintea lui Dumnezeu (1614-15)

BogăŃia face icircn sufletul omului concurenŃă lui Dumnezeu Icircnsuşi Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpacircni Fiindcă sau pe unul icircl va uricirc şi pe celălalt icircl va iubi sau de unul se va Ńine şi pe celălalt icircl va dispreŃui Nu puteŃi să slujiŃi lui Dumnezeu şi lui mamona(1613) Aceasta este problema fundamentală şi aceasta este erminia teologică şi nu socială a problemei

A ceda amăgirii bogăŃiei sau amăgirii poziŃiei sociale şi a dependenŃei de imaginea publică este echivalent cu a adopta perspectiva omenească asupra vieŃii şi a ignora perspectiva dumnezeiască După Sfacircntul Evanghelist Luca cele două perspective sunt incompatibile Icircnseamnă a-Ńi racircndui viaŃa icircn funcŃie de oameni şi nu icircn funcŃie de Dumnezeu Perspectiva omenească asupra lucrurilor sfacircrşeşte prin a fi ipocrită Cacircnd omul se limitează la a-şi racircndui viaŃa pentru a plăcea oamenilor va sfacircrşi inevitabil icircn ipocrizie pentru că nereuşind să atingă măsura exigenŃelor sociale se va strădui să pozeze se va icircngriji de imagine Icircn plus criteriile omeneşti au ajuns a fi la antipodul celor dumnezeieşti Acest lucru nu putea scăpa Macircntuitorului Hristos Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi icircnaintea oamenilor dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre căci ceea ce la oameni este icircnalt uracircciune este icircnaintea lui Dumnezeu (1615)

RenunŃare omului la tot ceea ce are este soluŃia radicală dar singura pe care o prezintă Evanghelia după Luca Nu este vorba numai de bogăŃie ci absolut despre tot ceea ce poate Ńine pe om legat de sine şi de lumea aceasta icircn dauna raportării lui la Dumnezeu Omul nu trebuie să se sprijine pe bogăŃie (Luca 1215 Şi a zis către ei VedeŃi şi păziŃi-vă de toată lăcomia căci viaŃa cuiva nu stă icircn prisosul avuŃiilor sale) Nu trebuie nici măcar să se icircngrijească de cele trebuincioase vieŃii pămacircnteşti hrană şi icircmbrăcăminte ci chiar şi pentru acestea ndash pentru tot prin urmare - trebuie să nădăjduim cu credinŃă că vor veni de la Dumnezeu Singura preocupare este strădania de a trăi icircn IcircmpărăŃia lui Dumnezeu (Luca 1231 CăutaŃi mai icircntacirci icircmpărăŃia Lui Şi toate acestea se vor adăuga vouă) Este vorba aşadar de perspectiva eminamente teologică asupra vieŃii

Lepădarea de sine RenunŃarea nu priveşte numai bogăŃia ci tot ceea ce poate constitui o atracŃie puternică pentru om şi poate icircnchide perspectiva IcircmpărăŃiei lui Dumnezeu blocacircndu-l icircn această lumea ca icircn singura posibilă chiar şi părinŃii soŃii sau fraŃii Şi El le-a zis Adevărat grăiesc vouă Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau fraŃi sau părinŃi sau copii pentru icircmpărăŃia lui Dumnezeu Şi să nu ia cu mult mai mult icircn vremea aceasta iar icircn veacul ce va să vină viaŃă veşnică (Luca 18 29-30) RenunŃarea aceasta echivalează cu totala lepădare de sine exprimată de Macircntuitorul icircn termeni radicali tocmai pentru a nu lăsa loc nici unei erminii Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraŃi şi pe surori chiar şi sufletul său icircnsuşi nu poate să fie ucenicul Meu (Luca 1426)

Desigur această atitudine se regăseşte şi la Matei şi Marcu dar la Luca sunt cacircteva detalii care face evidentă insistenŃa acestuia şi mai ales perspectiva radicală

79

absolută asupra lucrurilor Cacircnd au urmat Domnului ucenicii au lăsat totul Şi trăgacircnd corăbiile la Ńărm au lăsat totul şi au mers după El (Luca 511) Spre deosebire de Matei (420) şi Marcu (118) Iar ei icircndată lăsacircnd mrejele au mers după El

La fel icircn cazul lui Levi Şi lăsacircnd toate el s-a sculat şi a mers după El (Luca 528) Spre deosebire de Matei (99) sau Marcu (214) Şi sculacircndu-se a mers după El

Aceeaşi diferenŃă icircn cazul tacircnărului bogat Vinde toate (panta o[sa eceij) cacircte ai şi le icircmparte săracilor şi vei avea comoară icircn ceruri şi vino de urmează Mie (Luca 1822) Icircn timp ce la Matei (1921) este amintită numai averea hellip vinde averea ta dă-o săracilor şi vei avea comoară icircn cer după aceea vino şi urmează-Mi sau Marcu (1021) la care lipseşte toate vacircnde cacircte ai (o[sa eceij pwlhson)

Macircntuitorul insistă nelăsacircnd loc nici unei interpretări Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu ou[twj ou=n paj evx u`mwn o]j ouvk avpotassetai pasin toij eautou u`parcousin ouv dunatai ei=nai mou maqhthjAring (1433)

Nu este icircngăduită nici chiar o posibilă legitimă şi icircndreptăŃită reacŃie aceea de a pune racircnduială icircn lucruri icircnainte de a le părăsi IcircŃi voi urma Doamne dar icircntacirci icircngăduie-mi ca să racircnduiesc cele din casa mea Iar Iisus a zis către el Nimeni care pune macircna pe plug şi se uită icircndărăt nu este potrivit pentru icircmpărăŃia lui Dumnezeu (Luca 961-62) A se observa că punctul de referinŃă icircn funcŃie de care Macircntuitorul icircşi justifică poziŃia radicală este IcircmpărăŃia lui Dumnezeu Este vorba deci icircncă odată de o perspectivă eminamente teologică adică de o considerare a lucrurilor icircn funcŃie de Dumnezeu şi de IcircmpărăŃia Sa

Asumarea crucii la Luca este de asemenea icircnsoŃită de o menŃiune care trimite la măsura totală Şi zicea către toŃi Dacă voieşte cineva să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea icircn fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie (Luca 923) Spre deosebire de Matei (1624) şi Marcu (834) Şi chemacircnd la Sine mulŃimea icircmpreună cu ucenicii Săi le-a zis Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie

Lepădarea totală de sine aduce icircnsă icircmplinirea adevărată care vine tocmai din urmarea lui Hristos şi din orientarea icircntregii vieŃi spre Dumnezeu Aduce adevărata fericire şi bucurie Acesta este motivul pentru care Evanghelia după Luca are o atmosferă plină de bucurie şi de optimism Bucuria fericirea optimismul vin icircnsă exclusiv de la Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu Bucuria nu este numai una viitoare ci şi una prezentă Duhul Sfacircnt este lucrător acum icircn istorie icircn inimile credincioşilor

Milostenia nu este o cale de a folosi corect bogăŃia ci o cale de a scăpa de ea şi de amăgirea pe care aceasta o presupune Icircndemnul repetat de a face milostenie cu averea pe care o ai pune accentul pe bdquotoată avereardquo şi exclude erminia conform căreia folosirea unei părŃi a bogăŃiei pentru milostenie ar oferi celui bogat o legitimă justificare Evanghelia după Luca este foarte clară din acest punct de vedere VindeŃi averile voastre şi daŃi milostenie faceŃi-vă pungi care nu se icircnvechesc comoară neicircmpuŃinată icircn ceruri unde fur nu se apropie nici molie nu o strică Căci unde este comoara voastră acolo este inima voastră (1233-34)

12 Limba Evangheliei după Luca

bdquoLucrările Sfacircntului Evanghelist Luca scrise icircn dialectul Koini superior aparŃin din punct de vedere al limbajului celor mai frumoase cărŃi din Noul Testament

80

Superioritate limbii lui Luca reiese foarte clar icircn urma comparării unor pericope din Evanghelia sa cu pericopele paralele din celelalte Evanghelii rdquo20 Iată cacircteva exemple semnalate de prof I Karavidopoulos

a OpŃiunea pentru un vocabular mai elevat κλινίδιον icircn loc de κράβατος κονιορτός icircn loc de χούς κύριε icircn loc de ραββουνί αληθώς icircn loc de αmicroήν ζηλωτής icircn loc de καναναίος εκατοντάρχης icircn loc de κεντυρίων βελόνη icircn loc de ραφίς

b Icircn locul propoziŃiei simple foloseşte propoziŃii cu participiu sau leagă propoziŃiile cu particulele δέ γάρ ούν Icircn 26 de locuri icircn locuieşte bdquoκαίşirdquo-ul lui Marcu cu δέ

c Prezentul istoric folosit la Marcu icircn151 de locuri dovadă a unui stil simplu şi popular este păstrat de Luca numai icircntr-un singur loc (849)

Superioritatea limbii Evangheliei după Luca este semnalată icircncă de primii traducători ai Noului Testament Fericitul Ieronim scria bdquoIcircntre evanghelişti Luca se distinge printr-o cunoaştere remarcabilă a limbii greceştirdquo21 Nu este vorba despre limba greacă literară a antichităŃii ci de bdquolimba cultă a epocii elenisticerdquo22 Dacă stilul Evangheliei după Matei este unul liturgic cel al Evangheliei după Marcu este unul popular cel al Evangheliei după Luca este elevat şi uneori amestecat (se regăsesc expresii populare (βρέχειν γογγίζειν καθώς φάγοmicroαι) semitisme (αmicroήν γέεννα microαmicroωνάς σάββατον) latinisme (λεγιών σουδάριον ασσάριον microόδιος) Aceeaşi inconsecvenŃă este observată şi icircn ceea ce priveşte sintaxa23 Limba lui Luca este apropiată după opinia generală a exegeŃilor de limba Septuagintei

Vocabularul Evangheliei după Luca este cel mai bogat din Noul Testament Din totalul de 2697 de cuvinte cacircte alcătuiesc vocabularul Evangheliei 751 de cuvinte sunt folosite numai de Sfacircntul Luca icircn Noul Testament

13 Destinatarii iniŃiali ai Evangheliei după Luca şi scopul scrierii

Deşi este adresată Preaputernicului Teofil Evanghelia a treia este fără icircndoială destinată unui cerc mult mai larg de cititori (S Agouridis op cit pag 134) Aceştia erau creştinii proveniŃi dintre neamuri (păgacircni) Lucrul acesta este evident din icircntreg conŃinutul Evangheliei Icircntre argumentele foarte clare enumerăm

1 Expresii ale celorlalŃi doi evanghelişti sinoptici care se referă la activitatea lui Iisus icircntre israeliŃi sunt omise de Luca De exemplu

a Matei 105 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus poruncindu-le lor şi zicacircnd Icircn calea păgacircnilor să nu mergeŃi şi icircn vreo cetate de samarineni să nu intraŃi

b Iisus este prezentat ca nutrind o simpatie evidentă faŃă de pgacircni şi laudă deseori credinŃa lor (Luca 79 Iar Iisus auzind acestea S-a minunat

20 I Karavidopoulos op cit p169 21 Epis 194 ad Damasum PL 22 378 22 Ch Boulgaris op cit pag 219 bdquoLimba Evangheliei a treia şi a cărŃii Faptele Apostolilor este superioară tuturor cărŃilor Noului Testament cu excepŃia Epistolei către Evrei care se distinge printr-o rară retorică şi putere de expresierdquo 23 Introduction critiquehellip p 111

81

de el şi icircntorcacircndu-Se a zis mulŃimii care venea după El Zic vouă că nici icircn Israel n-am aflat atacircta credinŃă)

c Scoate icircn evidenŃă bunătatea samarinenilor (Luca 1033 ndash Pilda samarineanului Iar un samarinean mergacircnd pe cale a venit la el şi văzacircndu-l i s-a făcut milă Cei zece leproşi Luca 1715 Iar unul dintre ei văzacircnd că s-a vindecat s-a icircntors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu 1718 Nu s-a găsit să se icircntoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decacirct numai acesta care este de alt neam)

d Omite multe discuŃii purtate de Iisus cu fariseii pentru că nu sunt de interes pentru cititorii săi Marcu 71-23 DiscuŃii privind respectarea tradiŃiilor iudaice de către ucenicii lui Iisus Marcu 101-10 DiscuŃii legate de cartea de despărŃire Matei 191-9 DiscuŃii privind divorŃul

e Evanghelia după Luca subliniază faptul că macircntuirea adusă de Iisus se adresează tuturor oamenilor

Scopul scrierii declarat de Luca icircn prolog este acela de a conferi tradiŃiei orale siguranŃa pe care o presupune punerea icircn scris a acesteia Pentru icircmplinirea acestui scop recurge la martorii oculari şi la primii slujitori ai Cuvacircntului expune istorisirea evanghelică de la icircnceput valorifică toate tradiŃiile cunoscute şi urmează ordina cronologică icircn prezentarea evenimentelor IntenŃia lui Luca este aceea de a prezenta Evangheliei ca un document public cu valoare istorică şi filologică Perspectiva nu este una exclusiv istorică Ca şic eilalŃi Evanghelişti Luca face o selecŃie a evenimentelor istorice şi le foloseşte ca argumente şi semne icircn slujba discursului teologic După Luca istoria este spaŃiul de manifestare a voii şi lucrării dumnezeieşti şi prin urmare are totdeauna o perspectivă teologică revelatorie şi macircntuitoare (I Panagopoulos opcit pag 108)

14 Locul şi timpul scrierii

I Karavidopoulos Efes după anul 70 d Hr(opcit pag 171)

15 Folosirea icircn cultul Bisericii (după I Karavidopoulos opcit pag 171)

Evanghelia după Luca se citeşte la Sfacircnta Liturghie icircncepacircnd cu Duminica care urmează Duminicii de după IcircnălŃarea Sfintei Cruci (15-21 Septembrie şi pacircnă la Duminica Fiului risipitor (Duminica a doua din Triod) Icircn această perioadă se citeşte icircn toate sacircmbetele şi duminicile iar icircn zilele de racircnd numai icircn primele douăsprezece săptămacircni icircncepacircnd cu săptămacircna a treisprezece se citeşte din Evanghelia după Marcu

82

EVANGHELIA DUPĂ IOAN INTRODUCERE

Cuprins 1 Bibliografie

11 Comentarii patristice 12 Comentarii moderne 13 Introduceri 14 Monografii Studii

2 GeneralităŃi 21 Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox 22 Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice

3 Limba şi stilul Evangheliei după Ioan 31 Argument 32 Vocabularul 33 Stilul

4 Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan 41 Capitolele 4-5-6 42 Capitolul 21

5 Autorul Evangheliei a patra 6 Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra 7 Planul Evangheliei după Ioan 8 Contextul (background) Evangheliei după Ioan 9 Tematica teologică a Evangheliei după Ioan

91 Introducere 92 Critica lui CH Dodd 93 RelaŃie dintre Tatăl şi Fiul icircn Evanghelia după Ioan 94 Hristologia 95 Pnevmatologia 96 Despre viaŃa veşnică 97 Despre cunoaştere 98 Despre credinŃă 99 Despre adevăr 910 Despre unirea omului cu Dumnezeu 911 Despre iubire

83

1 Bibliografie 11 Comentarii patristice

1 Origen PG 14 (21-829) BEP 11-12 PSB 7 (Bucureşti 1982 2 Sf Ioan Hrisostom PG 59 (23-482) ndash 88 de omilii 3 Sf Chiril al Alexandriei PG 73-74 Vezi traducerea romacircnească Sfacircntul Chiril al

Alexandriei Comentariu la Evanghelia după Ioan Traducere introducere şi note de Preot prof Dumitru Stăniloae Editura IBMBOR Bucureşti 2000

4 Teofilact a Bulgariei PG 123-124 5 Zigaben PG 129 6 Fericitul Agustin PL 35 (1379-1976)

12 Comentarii moderne

1 Lagrange MJ L Evangile selon St Jean 1925 2 Bultmann R Das Johannes Evangelium 1953 3 Barrett CK The Gospel according to St John 1955 (19782) 4 Dodd C H The Interpretation of the Fourth Gospel 1953 (1978 ultima ediŃie) 5 Savvas Agouridis

13 Introduceri icircn Noul Testament

1 Ioannis Karavidopoulos Introducere icircn Noul Testament K fost profesor la Facultatea de teologie a UniversităŃii din Tesalonic este unul dintre cei mai mari biblişti greci contemporani A publicat icircntre altele Comentariu la Evanghelia după Marcu Comentariu la Epistolele către Efeseni Coloseni Filipeni Filimon A icircncercat să icircmbine exigenŃele moderne ale cercetării biblice cu tradiŃia Bisericii

2 Hans Conzelmann Andreas Lindemann Guide pour lrsquoeacutetude du Nouveau Testament Labor et Fides Genegraveve 1999

3 Raymond Brown Que sait-on du Nouveau Testament Bayard Editions Paris 2000 921 pag (Traducerea icircn l franceză a lucrării An Introduction to the New Testament New York 1997)

RB decedat icircn 1998 Recunoscut icircn USA şi icircn lumea icircntreagă ca unul dintre cei mai mari specialişti catolici icircn Noul Testament şi mai ales icircn cărŃile ioaneice A publica un Comentariu la Ioan icircn anii 70 şi un Comentariu la epistolele ioaneice icircn anul 1982 Interesul său pentru scrierile ioaneice se concretizează şi icircn lucrarea La communauteacute du Disciple bien-aimeacute Paris 1983 Publicată cu un an icircnaintea morŃii Introducerea icircn Noul Testament este o operă monumentală suma unei vieŃii icircntregi dedicate studiului şi cercetării Bibliei Structura cărŃii Prezentarea lumii icircn care a trăit Iisus şi s-a născut Biserica Prezentarea sistematică a tuturor cărŃilor Noului Testament Oferă şi

84

bibliografia cea mai recentă Vezi icircn ceea ce priveşte Evanghelia după Ioan Bibliografia la pag 421-426

4 Augustin George Pierre Grelot Introduction critique au Nouveau Testament vol IV Paris 1977 O Introducere clasică icircn Noul Testament apărută icircn mediul romano-catolic

2 GeneralităŃi 21 Ipothesis bdquoSfinŃii Evanghelişti avacircnd o exactitatea minunată icircn scrisul lor (bdquoCăci nu vorbesc ei ci Duhul Tatălui vorbeşte icircn eirdquo după cuvacircntul Macircntuitorului Matei 1020) cel ce priveşte la icircnŃelesurile cele mai presus de fire şi tinde la ascuŃimea icircnŃelegerii şi la adaosul neicircncetat şi neicircntrerupt de gacircnduri noi ar putea spune cu dreptate că scrierea lui Ioan este dincolo de orice minune Căci Evangheliştii se completează unul pe altul icircn tacirclcuirea dogmelor dumnezeieşti şi urmăresc unul şi acelaşi scop pornind din părŃi deosebite Din cuvintele lor rezultă o unică Ńesătură Mie mi se pare că se aseamănă cu unii cărora li se porunceşte să icircnainte spre aceeaşi cetate fără să meargă pe una şi aceeaşi cale CeilalŃi Evanghelişti pot fi văzuŃi vorbind cu multă exactitate despre şirul icircnaintaşilor după trup ai Macircntuitorului nostruhellip Dar pe fericitul Ioan icircl vedem nepreocupat mult de aceasta ci folosindu-se de mişcarea fierbinte şi icircnfocată a minŃii icircn voinŃa de a icircnŃelege cele mai presus de mintea omenească şi icircn icircndrăzneala de a explica naşterea negrăită a lui Dumnezeu-Cuvacircntul Căci ştia că slava Domnului acoperă cuvacircntul şi mărirea dumnezeiască e mai mare decacirct toată icircnŃelegerea şi grăirea noastră şi cele proprii firii dumnezeieşti sunt greu de exprimat şi foarte anevoios de lămurit Dar fiindcă era nevoie să se măsoare cerul cu palma şi să se icircngăduie măsurilor omeneşti cele tuturor neajunse şi greu de povestit ca să nu abată pe drumul altor icircnvăŃături pe cei mai simpli ca nici un glas al sfinŃilor care au fost văzători şi slujitori ai Cuvacircntului respingacircnd relele icircnvăŃături Ioan se ridică cu pătrunderea la ceea ce e mai important din dogmele dumnezeieşti spunacircnd bdquoLa icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvacircntul Acesta era dintru icircnceput la Dumnezeurdquo (Sf Chiril al Alexandriei Comenatriu la Ioan pag15-16) 22 Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox Dacă ar fi să ne oprim numai la una dintre cele patru Evanghelii canonice putem spune fără teama de a greşi că Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată Răsăritului Ortodox Nu s-a icircntacircmplat ca Biserica Ortodoxă să revendice de la o Evanghelie mai mult decacirct de la celelalte Dar dacă am face acest lucru din raŃiuni mai curacircnd didactice atunci nu ne-ar fi deloc greu să regăsim icircn Evanghelia după Ioan oglinda cea mai fidelă a Bisericii Ortodoxe şi icircn Biserica Ortodoxă expresia cea mai fidelă a Evangheliei după Ioan Sunt multe argumentele Am să trec icircn revistă cacircteva

1 Evanghelia după Ioan accentuează mai mult ca Evangheliile sinoptice lumea Icircnvierii veacul ce va să vină Şi cel mai important lucru este că această Evanghelie mai mult decacirct celelalte prezintă IcircmpărăŃia lui Dumnezeu lumea veacului eshatologic ca fiind accesibilă icircncă de pe acum oamenilor şi istoriei

85

Evanghelia după Ioan vorbeşte insistent despre nenumărate modalităŃi prin care omul se poate icircmpărtăşi acum de viaŃa cea cerească de viaŃa cea veşnică şi nestricăcioasă de viaŃa care a biruit moartea

2 ViaŃa veşnică este tema centrală a IcircnvăŃăturii Macircntuitorului Hristos icircn Evanghelia după Ioan Dacă icircn Evangheliile sinoptice tema centrală icircn jurul căreia se Ńes toate celelalte teme ale icircnvăŃăturii Macircntuitorului este IcircmpărăŃia lui Dumnezeu sau IcircmpărăŃia cerurilor Icircn Evanghelia după Ioan tema-cadru icircn funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme este viaŃa veşnică Iar viaŃa veşnică nu este icircnŃeleasă ca fiind viaŃa de după moarte sau viaŃa de după sfacircrşitul lumii ci este viaŃa cea adevărată deplină dumnezeiască de care omul se poate icircmpărtăşi icircncă de acum Icircntruparea Fiului lui Dumnezeu are drept scop tocmai darul acesta al vieŃii veşnice făcut lumii

3 Evanghelia după Ioan vorbeşte icircn mod concret şi pe larg despre multiplele modalităŃi prin care omul se poate icircmpărtăşi de viaŃa cea dumnezeiască Plecacircnd de la hrana cea pămacircntească biologică ndash de care omul icircmpărtăşindu-se icircşi susŃine viaŃa biologică - Evanghelia după Ioan vorbeşte despre hrana cea cerească cea care coboară din cer ndash de care omul se poate icircmpărtăşi dobacircndind astfel resursa vieŃii celei dumnezeieşti Pacircinea cea cerească (Trupul Euharistic al lui Hristos) apa cea vie Cuvacircntul lui Dumnezeu sunt prezentate ca hrană accesibilă omului icircn viaŃa aceasta

4 Comuniunea omului cu Dumnezeu prin icircmpărtăşirea de cele dumnezeieşti este una din cheile ermineutice esenŃiale ale Evangheliei după Ioan Această cheie ermineutică se regăseşte şi icircn viaŃa Bisericii Ortodoxe Dacă ar fi să punctăm diferenŃa principală dintre teologia şi spiritualitatea Bisericii Ortodoxe şi ale celorlalte tradiŃii şi confesiuni creştine vom recunoaşte că ceea ce face diferenŃa este tocmai credinŃa că omul se poate icircmpărtăşi de Dumnezeu cu adevărat icircn viaŃa aceasta Am să amintesc numai doctrina privind energiile dumnezeieşti necreate care este acceptată numai de Biserica Răsăriteană şi care fundamentează icircmpărtăşirea reală a omului de Dumnezeu Este suficient să amintim că icircn centrul vieŃii Bisericii şi a creştinului ortodox se află Dumnezeiasca Icircmpărtăşire Sfacircnta Euharistie Iar cel mai complet discurs al Macircntuitorului Hristos pe această temă este prezentat de Sfacircntul Evanghelist Ioan icircn capitolul al şaselea al Evangheliei sale

23 Evanghelia după Ioan şi Evangheliile Sinoptice 231 Evanghelia după Ioan ndash gen literar comun cu Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan este ca şi celelalte trei Evanghelii canonice o Evanghelie adică este fidelă icircn mare genului literar unic pe care-l reprezintă Evangheliile Şi Sf Ev Ioan scrie o Evanghelie icircn icircnŃelesul celor trei Evanghelii sinoptice prezentacircnd iconomia dumnezeiască lucrată prin Fiul icircncepacircnd cu momentul pregătirii venirii Acestuia prin Sfacircntul Ioan Botezătorul şi sfacircrşind cu Icircnvierea Evanghelia după Ioan la fel ca şi celelalte trei Evanghelii (Matei Marcu Luca) prezintă aceleaşi teme fundamentale ale credinŃei şi predicii Bisericii primare

86

1 Veacul cel vechi a trecut şi s-au ivit zorile unui veac nou ale veacului ce va să vină veacul eshatologic

2 ProfeŃiile vechi-testamentare şi istoria vechi-testamentară s-au icircmplinit icircn Persoana lui Iisus Domnul

3 Mesia Cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales a venit icircn Persoana lui Iisus născut din sămacircnŃa lui David a icircnvăŃat lumea icircnvăŃătura cea nouă a săvacircrşit semne şi minuni a fost dat morŃii a fost icircngropat a icircnviat şi cheamă la pocăinŃă pe toŃi oamenii prin Biserica Sa

4 Icircnceperea activităŃii publice a lui Iisus se petrece icircn stracircnsă legătură cu activitatea Sfacircntului Ioan Botezătorul şi după Botezul lui Iisus de către Sf Ioan

5 Iisus şi-a ales doisprezece ucenici pentru ca prin ei să se continue lucrarea dumnezeiască icircn lume şi icircn istorie

6 Atitudinea critică la adresa iudaismului contemporan lui Iisus 7 Iisus este prezentat ca stăpacircn al Sacircmbetei adică deasupra Legii 8 Cele patru sunt unitare icircn ceea ce priveşte icircnŃelegerea şi erminia vieŃii şi morŃii lui

Iisus Hristos precum şi icircn ceea ce priveşte sensul profund al icircnvăŃăturii lui Iisus despre Dumnezeu Tatăl despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni despre icircncrederea pe care o datorează omului lui Dumnezeu despre sensul crucii icircn viaŃa oamenilor despre botez şi naşterea din nou despre Dumnezeiasca Euharistie şi despre participarea oamenilor la moartea şi Icircnvierea lui Iisus despre rolul Sfacircntului Duh icircn Biserică despre biruinŃa definitivă asupra lui Satan prin venirea lui Iisus despre cea de a doua venire şi despre judecata ce va să vină

bdquoTrebuie să avem icircn vedere această unitate a predicii Bisericii primare şi a celor patru Evanghelii icircn punctele ei fundamentale despre macircntuirea icircn Hristos icircnainte de a trece la prezentarea şi analizarea deosebirilor dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinopticerdquo (Savvas Agouridis op cit) 232 Material comun cu Evangheliile Sinoptice icircn Evanghelia după Ioan Dintre evenimentele din viaŃa Macircntuitorului Iisus Hristos prezentate de Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan consemnează numai pe cele de mai jos De observat că secŃiunea comună cea mai extinsă este cea care priveşte istoria patimilor Macircntuitorului Explicabil deoarece acest capitol este capital icircn iconomia Evangheliei ca atare

1 Istorisirea Patimilor (cap 18-19) (Matei cap 26-27 Marcu cap 14-15 Luca cap 22-23)

2 Alungarea vacircnzătorilor din Templu (213-16) (Matei 2112-17 Marcu 11 15-17 Luca 1945-46)

3 IcircnmulŃirea pacircinilor (62-13) (Matei 1413-21 Marcu 630-44 Luca 910-17) 4 Mersul pe mare (6 16-21) (Matei 1422-27 Marcu 645-52) 5 Ungerea cu mir (121-8) (Matei 266-13 Marcu 14 3-9 Luca 736-38) 6 Intrarea triumfală icircn Ierusalim (1212-16) (Matei 211-11 Marcu 111-11 Luca

1928-40)

87

233 Deosebirile dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice Evanghelia după Ioan se deosebeşte de Evangheliile sinoptice icircn multe direcŃii de fond

1 Sunt deosebiri importante icircn ceea ce priveşte selecŃia materialului privind viaŃa şi icircnvăŃătura Macircntuitorului

2 Sunt deosebiri importante aşa cum vom vedea şi icircn ceea ce priveşte forma de prezentare a materialului evanghelic

3 Sunt deosebiri importante şi icircn ceea ce priveşte contextul semantic al noŃiunilor şi al imaginilor teologice principale

Iată principalele diferenŃe 1 Evanghelia după Ioan consemnează numai 2 din aproximativ 30 de minuni

săvacircrşite de Macircntuitorul Hristos şi consemnate de Evangheliile sinoptice a IcircnmulŃirea pacircinilor b Mersul pe mare

2 Evanghelia după Ioan consemnează cinci minuni care nu sunt consemnate icircn Evangheliile sinoptice

a Transformarea apei icircn vin la Nunta din Cana (21-11) b Vindecarea fiului slujitorului regesc (446-54) c Vindecarea paraliticului din Ierusalim (51-15) d Vindecarea orbului din naştere (91-41) e Icircnvierea lui Lazăr (111-57)

De semnalat faptul că Evanghelia după Ioan nu consemnează nici o vindecare de demonizaŃi 3 Icircn Evanghelia după Ioan nu găsim nici una din cele aproximativ 50 de

parabole pe care le icircntacirclnim icircn Evangheliile sinoptice Există trei discursuri care folosesc parabola două se referă la Iisus ca Păstorul cel bun (cap 10) şi una la Iisus ca viŃa cea adevărată (cap 15)

4 Evanghelia după Ioan ne prezintă o selecŃie limitată ndash comparativ cu Evangheliile sinoptice ndash a evenimentelor istorice Momentele reŃinute din viaŃa Macircntuitorului sunt selectate icircn funcŃie de un discurs teologic coerent De altfel acestea sunt stracircns legate de cuvacircntările Macircntuitorului arătacircnd că Sfacircntul Evanghelist Ioan selectează respectivele evenimente pentru a le folosi drept cadru pentru consemnarea unor cuvinte lungi şi complexe ale Macircntuitorului Evenimentele consemnate ca şi cuvintele au menirea de a arăta sensul misiunii lui Iisus

5 Există diferenŃe icircn ceea ce priveşte cadrul geografic şi cronologic icircn care se desfăşoară activitatea publică a Macircntuitorului

a Evangheliile sinoptice consemnează o lungă perioadă de activitate icircn Galileea urmată de o călătorie spre Iudeea mai lungă sau mai scurtă ca timp şi o scurtă şedere la Ierusalim care sfacircrşeşte cu Patimile şi răstignirea Evanghelia după Ioan consemnează activitatea din Iudeea şi mai ales din Ierusalim (119-51 213-336 51-47 14 1-2031) Aceasta consemnează mai multe participări ale lui Iisus la Paştile Iudeilor (213 51 64 1155) ndash deci cel puŃin patru călătorii la Ierusalim ndash icircn timp ce Evangheliile sinoptice vorbesc numai despre o călătorie la Ierusalim

88

b Activitatea publică pare a se desfăşura icircn Evanghelia după Ioan pe parcursul a 2-3 ani iar icircn Evangheliile sinoptice pe parcursul unui an

6 Icircn Evanghelia după Ioan Iisus nu mai este prezentat cu un icircnvăŃător de lege Icircn Evangheliile sinoptice Iisus este prezentat icircnvăŃacircnd asemenea marilor icircnvăŃători de lege iudei temele fiind icircn mare aceleaşi perspectiva religioasă asupra problemelor morale şi sociale Icircn Evanghelia după Ioan Tema principală a cuvacircntărilor sale este credinŃa sau necredinŃa icircn Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl icircn lume ca lumea să aibă viaŃă prin El Icircn Evangheliile sinoptice icircnvăŃătura Macircntuitorului are un caracter viu popular plină de elemente icircmprumutate din viaŃa de zi cu zi icircn timp ce icircn Evanghelia după Ioan icircnvăŃătura lui Iisus are un caracter oficial abstract solemn şi uneori chiar liturgic bdquoCacircnd citeşti Evanghelia a patra după ce ai citit pe primele trei ai impresia că părăseşti colinele şi pieŃele publice icircn care Iisus icircnvăŃa mulŃimea discuta cu cărturarii fariseii sau alte categorii sociale răspundea la icircntrebările acestora sau icirci mustra pentru a pătrunde icircntr-un templu măreŃ şi impunător unde Iisus vorbeşte liniştit şi solemn credincioşilor despre dragostea lui Dumnezeu pentru lume despre credinŃa icircn Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatăl pentru a macircntui lumea de moarte şi pentru a-i dărui viaŃă şi despre speranŃa venirii unui Macircngacircietor etcrdquo (Agouridis)

7 Icircn Evanghelia după Ioan identitatea mesianică şi dumnezeiască a lui Iisus este proclamată icircn faŃa tuturor Icircn timp ce la sinoptici mesianitatea şi icircn general identitatea lui Iisus constituie un secret care se descoperă numai celor care bdquoau ochi de văzut şi urechi de auzitrdquo

234 Cauza deosebirilor

Aceste deosebiri dintre Evanghelia după Ioan şi celelalte trei Evanghelii au fost observate şi semnalate icircncă din primele veacuri ale Bisericii Origen răspunzacircnd lui Celsus spune că Evanghelia după Ioan vine să completeze primele trei Evanghelii prin urmare era firesc să omită multe lucruri pe care le consemnaseră acestea şi să adauge lucruri noi pe care primii nu le consemnaseră Această completare are icircn vedere şi perspectiva teologică La fel Eusebiu al Cezareei şi Epifanie al Ciprului Sf Evanghelist Ioan a scris avacircnd icircn vedere evident existenŃa Evangheliilor sinoptice

Clement Alexandrinul numeşte Evanghelia după Ioan bdquoduhovniceascărdquo (πνευmicroατικόν) iar Evangheliile sinoptice le caracterizează drept bdquotrupeştirdquo (σωmicroατικά) icircnŃelegacircnd desigur diferenŃa de perspectivă sinopticii oprindu-se la istorie iar Ioan ducacircnd lucrurile dincolo de istorie

Biserica primară a semnalat existenŃa deosebirilor icircn ceea ce priveşte parte istorică dar a consemnat şi punctat totdeauna unitatea conŃinutului teologic al celor patru Evanghelii Evanghelistul Ioan este chemat să exprime aceeaşi kerigmă dar icircntr-o atmosferă spirituală şi culturală deosebită de cea presupusă de Evangheliile sinoptice şi icircntr-un limbaj potrivit nevoilor contextului său

89

3 Limba şi stilul Evangheliei după Ioan

31 Argument Problema stilului şi a vocabularului cărŃilor NT este una importantă dincolo de

implicaŃiile pe care stilul şi limba unei opere literare le au icircn icircnŃelegerea corectă a operei respective Este vorba de sublinierea faptului că scrierile NT sunt icircn chip desăvacircrşit bdquoomeneştirdquo aşa cum sunt icircn egală măsură icircn chip desăvacircrşit bdquodumnezeieştirdquo Cele două caracteristici nu se exclud una pe cealaltă ci dimpotrivă se susŃin O carte biblică nu este mai puŃin dumnezeiască icircntrucacirct se demonstrează caracterul ei omenesc şi nici mai puŃin omenească icircntrucacirct se demonstrează caracterul ei dumnezeiesc Se verifică şi icircn cazul Dumnezeieştilor Scripturi a Cuvacircntului lui Dumnezeu icircntrupat icircn cuvacircnt omenesc adevărul fundamental conform căruia icircn Hristos coexistă firea dumnezeiască şi firea omenească unite icircn chip neamestecat şi nedespărŃit Domnul nostru Iisus Hristos fiind bdquoDumnezeu adevărat şi om adevăratrdquo Consider că icircn vremea noastră este necesar odată icircn plus studiul şi evidenŃierea naturii şi caracteristicilor omeneşti ale lucrurilor bisericeşti icircntrucacirct de veacuri bune Răsăritul Ortodox pare a fi alunecat spre un dochetism teologic destul de păgubos

Vom trata mai pe larg această temă icircn cazul Evangheliei după Ioan deoarece este un capitol icircn care aceasta se deosebeşte de Evangheliile sinoptice O primă observaŃie este aceea că la acest capitol Evanghelia după Ioan se particularizează icircn contextul general al cărŃilor nou-testamentare Sfacircntul Ioan Evanghelistul fiind foarte personal la nivelul limbajului şi al stilului scripturii sale bdquoEvanghelia după Ioan comportă trăsături stilistice importante pe care cititorul trebuie să le cunoască de la icircnceputhellip Este o Evanghelie icircn care stilul şi teologia sunt stracircns legaterdquo24

32 Vocabularul Evangheliei după Ioan Vocabularul Evangheliei după Ioan este relativ sărac dacă este evaluat la

nivel cantitativ adică al sumei de cuvinte folosite de Ioan comparativ cu ceilalŃi evanghelişti

Ioan 1011 cuvinte Matei 1691 cuvinte Marcu 1345 cuvinte Luca 2055 cuvinte Deosebirile sunt evidente Luca posesorul celui mai dezvoltat vocabular dintre

SfinŃii Evanghelişti foloseşte icircn Evanghelia sa un număr dublu de cuvinte faŃă de Ioan Chiar şi Marcu cea mai scurtă şi mai puŃin dezvoltată teologic Evanghelie icircl depăşeşte pe Ioan

Dar icircn acelaşi timp vocabularul Evangheliei după Ioan este unul bogat poate cel mai bogat dacă Ńinem seamă de frecvenŃa noŃiunilor sau conceptelor teologice fundamentale Vocabularul Evangheliei după Ioan este restracircns dar foarte concentrat alcătuit din noŃiuni importante Sfacircntul Evanghelist Ioan are evident o vocaŃie a esenŃialului25 reducacircndu-şi discursul la temele fundamentale acest lucru fiind vizibil şi

24 R Brown op cit p 376 25 laquo Icircn ciuda sărăciei relative a limbajului Ioan este un mare scriitor care ştie să-şi concetreze atenŃia asupra esenŃialului raquo (AJ Festugiere Observations stylistique sur lrsquoeacutevangile de Saint Jean Paris 1974)

90

la nivelul vocabularului Iată un tabel comparativ al frecvenŃei folosirii cacirctorva din aceste cuvinte ilustrativ din acest punct de vedere

NoŃiuni importante Matei Marcu Luca Ioan αγάπη αγαπάω ndash a iubi iubire 9 6 14 44 αλήθεια αληθής αληθινός - adevăr 2 4 4 46 γινώσκειν ndasha cunoaşte 20 13 28 57 ειmicroί ndash a fi 14 4 16 54 ζωή - viaŃă 7 4 5 35 κόσmicroος - lume 8 2 3 78 φώς - lumină 7 1 7 23 microαρτυρείν microαρτυρία - a da mărturie 4 6 5 47 πατήρ - Tatăl (Dumnezeu) 45 4 17 118 microένειν - a rămacircne 3 2 7 40 Ιουδαίοι - Iudei 5 6 5 6726

Vocabularul Evangheliei după Ioan este considerat mai puŃin concret şi pitoresc decacirct vocabularul lui Marcu şi mai puŃin literar decacirct vocabularul lui Luca Faptul că Ioan foloseşte puŃine verbe compuse spre deosebire de Luca este un argument icircn acest sens Nu este un limbaj comun din moment ce avem o frecvenŃă mare a unor noŃiuni importante ceea ce trimite la o originalitate evidentă a gacircndiri autorului

Trebuie semnalat şi faptul că diferenŃa la nivelul limbajului constă şi icircn faptul că termeni importanŃi icircn vocabularul sinopticilor lipsesc cu desăvacircrşire din vocabularul Sfacircntului Evanghelist Ioan Iată cacircteva exemple ευαγγελίζω ndash a binevesti κηρύσσω ndash a propovădui microετανοέω microετάνοια ndash a se pocăi pocăinŃă παραβολή - parabolă προσεύχεοmicroαι προσευχή ndasha mă ruga rugăciune δίκαιος - drept δύναmicroις - putere ελεείν a milui τελώνης- vameş Iar unii sunt foarte puŃin folosiŃi βασιλεία ndash icircmpărăŃie (5) δαιmicroόνιον ndash demon (6) λαός - popor (3)

Vocabularul Evangheliei după Ioan este foarte apropiat de cel al Septuagintei Numai 24 de cuvinte din vocabularul Sfacircntului Ioan nu sunt atestate icircn vocabularul Septuagintei Cacirct priveşte operele care ni s-au păstrat de la Iosif Flaviu (AntichităŃile iudaice şi Războiul iudaic) acestea au 85 din vocabular comun cu Evanghelia după Ioan Iar Filon din Alexandria aproximativ 65

S-a scris foarte mult pe eventuala relaŃie dintre Evanghelia a patra şi textele de la Qumran O serie de expresii ioaneice sunt icircntacirclnite icircn frazeologia qumraniană (vezi lista completă la Schnackenburg Das Johannesevangelium t1 p91)

Ποιείν την αλήθειαν ndash a face adevărul (Ioan 321 ndash 1 QS I5) Η οργή του Θεού microένει επrsquoαυτό ndash macircnia lui Dumnezeu rămacircne peste el (Ioan 336 1QS IV12 Μαρτυρείν την αλήτειαν ndash a da mărturie de adevăr (Ioan 533 1837 1QS VIII 6) Περιπατήσει εν τη σκοτία ndash a umbla icircntru icircntuneric (Ioan 812 1235 1QS III 21) Το φώς της ζωής ndash lumina vieŃii (Ioan 812 1 QS III7) Το πνεύmicroα της αληθείας ndash duhul adevărului (Ioan 1417 1 QS IV21) Ο υιός της απολείας ndash fiul pierzării (Ioan 1712 CDC VI15)

26 Vezi o listă completă la CK Barrett op cit pag 5

91

33Stilul Stilul lui Ioan este atacirct de personal icircncacirct nimeni nu poate confunda un pasaj din

Evanghelia după Ioan cu locurile paralele din Evangheliile sinoptice Cacirct priveşte stilul vom consemna folosirea excesivă (de aproximativ 200 de ori) a

particulei ou=n ou=n ou=n ou=n - deci aşadar folosită corect de cele mai multe ori indicacircnd consecinŃa şi pentru a puncta relatarea (atuncihellip) Originalitatea indiscutabilă a Sfacircntului Evanghelist Ioan ca autor este confirmată de frecvenŃa unor expresii care conferă o unitate stilistică evidentă Evangheliei

Ioan Epistole Sinoptici Apocalipsa Ούν - deci 200 0 8 0 Εάν microη τις ndash dacă cineva nu 24 4 19 2 Απεκρίθη καί είπεν ndash a răspuns şi a zis 33 0 2 0 Σίmicroων Πέτρος ndash Simon Petru 17 0 0 2 Μαρτυρείν περί τινός ndash A mărturisi despre cineva 17 2 0 0 Αmicroήν αmicroήν ndash amin amin 25 0 0 0 Υπάγω ndash a merge icircnapoi 17 0 1 0 Πιστεύω είς τίνα ndash a crede icircn cineva 36 3 8 0

334 Forma poetică

bdquoIcircn cacircteva pasaje din Evanghelia după Ioan mulŃi exegeŃi recunosc un stil poetic formal mergacircnd pacircnă la strofe cum este Prologul sau poate Ioan 17hellip Este vorba despre un stil solemn unic pe care unii icircl numesc semi-poetichellip Nu este vorba nici de paralelismul versurilor obişnuit icircn VT nici de rimă ci de ritmhellip Faptul că Iisus vorbeşte cu mai multă solemnitate icircn Evanghelia după Ioan decacirct la sinoptici este evident O explicaŃie posibilă se sprijină pe VT discursul dumnezeiesc este poetic diferit de cel uman care este mai prozaic La Ioan Iisus vine de la Dumnezeu şi este firesc ca vorbele lui să fie mai solemne şi mai sacrerdquo27

335 Incomprehensiunea

Incomprehensiunea este reŃinută de specialişti ca făcacircnd parte din stilul literar al Evangheliei după Ioan şi caracterizată ca tehnică literară asumată Icircn numeroasele dialoguri ale lui Iisus cu contemporanii Săi Ioan subliniază incapacitatea interlocutorilor de a icircnŃelege limbajul lui Iisus şi blocarea lor icircn sensul material exterior al limbajului fapt care-i dă prilejul Macircntuitorului să dezvolte icircn discursuri foarte elaborate adevăratul sens al celor spuse Icircn 11 (unsprezece) cazuri neputinŃa interlocutorilor de a icircnŃelege este pusă icircn evidenŃă de o manieră aproape identică urmacircnd schema

1 O afirmaŃie a lui Iisus generează nedumerirea interlocutorilor 2 Eşecul de a icircnŃelege se datorează faptului că interlocutorii se limitează la sensul

material 3 Iisus repetă afirmaŃia sau expresia iniŃială

27 R Brown op cit p376

92

4 Explicarea suplimentară de către Iisus A se vedea Ioan 219-22 (bdquoDăracircmaŃi templul acesta şi icircn trei zile icircl voi zidirdquo) 33-6

(bdquoDe nu se va naşte cineva de sus nu va putea să vadă icircmpărăŃia lui Dumnezeurdquo) 410 (bdquohelliptu ai fi cerut de la El şi Ńi-ar fi dat apă viehelliprdquo) (Vezi şi 626-27 641 733-36 821 833-35 1111-13)

336 Incluziunea

Evanghelia după Ioan are o structură elaborată care se realizează prin bdquointermediul unor tehnicirdquo28 Ioan foloseşte de exemplu incluziunea tehnica prin care un detaliu menŃionat la sfacircrşitul unei secŃiuni corespunde cu un detaliu menŃionat la icircnceputul respectivei secŃiuni Incluziuni mari sunt socotite 11 2028 1281040 Incluziuni mici 119128 211454 92-3941 1141140

337 NaraŃiunea şi discursul

Două sunt componentele importante specifice compoziŃiei ioaneice naraŃiunea şi discursul Istorisirile sunt unele de o mare sobrietate (Nunta din Cana Alungarea vacircnzătorilor din templu) altele sunt comparate cu veritabile drame - aici este originalitatea lui Ioan ndash (Convorbirea cu samarineanca Vindecarea orbului din naştere Icircnvierea lui Lazăr Iisus icircn faŃa lui Pilat) Ioan deŃine arta de a face personajele sale să vorbească de a dispune subiectul icircn scene succesive (icircn sens teatral) de a menŃine interesul cititorului pacircnă la capăt Discursurile sunt foarte extinse complexe şi prezintă un caracter strofic R Bultmann a icircncercat aşezarea icircn strofe a unor discursuri din Evanghelia după Ioan Totuşi grija pentru dezvoltarea teologică primează icircn faŃa legilor stilistice

4 Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan 31 Ordinea capitolelor 456 Unii exegeŃi au avansat ipoteza că actuala ordine a capitolelor 456 ar fi

nejustificată dat fiind că la sfacircrşitul cap 4 acŃiunea se desfăşoară icircn Galileea apoi cap 5 la Ierusalim şi cap 6 din nou icircn Galileea Se crede că ordinea iniŃială ar fi fost 465 deşi nici un manuscris nu confirmă o astfel de ordine R Brown nu este de acord cu această reaşezare socotind că deşi rezolvă problema geografică ea complică şi mai mult coerenŃa discursului icircn continuare icircntre cap 5 şi 7

32 Capitolul 21 Evanghelia după Ioan pare a se icircncheia la sfacircrşitul cap 20

unde citim Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus icircnaintea ucenicilor Săi care nu sunt scrise icircn cartea

aceasta Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui(2030-31) ExistenŃa unui nou capitol lasă să se icircnŃeleagă faptul că fie autorul icircnsuşi fie un altcineva a adăugat ulterior ceea ce formează acum cap 21

28 R Brown op cit p 380

93

5 Autorul Evangheliei a patra TradiŃia Bisericii icircncă din secolul al II-lea icircl prezintă pe Sfacircntul Ioan Apostolul

Macircntuitorului ca autor al celei de a patra Evanghelii Irineu şi Clement Alexandrinul (citaŃi de Eusebiu de Cezareea Ist Bis III 39) bdquoIoan ucenicul Domnului a scris Evanghelia pe cacircnd se afla la Efes icircn Asiardquo Irineu icircl cunoscuse pe Sfacircntul Policarp episcop de Smirna care icircl cunoscuse pe Sfacircntul Ioan

Este vorba aşadar de Ioan fiul lui Zevedei icircmpreună cu Iacob Cei doi fraŃi urmează ocupaŃia tatălui lor aceea de pescar pe Marea Galileei Se alătură amacircndoi Macircntuitorului (Ioan 137) Face parte din grupul celor trei apostoli care icircl icircnsoŃesc pe Iisus Hristos icircn cacircteva icircmprejurări speciale (Petru Ioan Iacob) minunea Icircnvierii fiicei lui Iair (Marcu 537 Luca 851) Schimbarea la faŃă (Matei 17 Marcu 9 Luca 9) Rugăciunea din Ghetsimani (Matei 2637 Marcu 1433) Este ucenicul iubit al Domnului cel care la Cina cea de taină stă cu capul pe pieptul Macircntuitorului (Ioan 1325) Ioan icircl icircnsoŃeşte pe Iisus la palatul arhiereilor Ana şi Caiafa (Ioan 1815-16) Este martor la răstignirea Macircntuitorului şi ia icircn grijă pe mama Acestuia (Ioan 19 27) După Icircnviere aleargă icircmpreună cu Petru la mormacircnt (Ioan 202-9) şi se icircncredinŃează de Icircnvierea Domnului (Ioan 208-9) După pogoracircrea Duhului Sfacircnt este prezent icircmpreună cu Petru la templu unde vindecă un olog (Fapte 31) apoi este icircnchis (Fapte 43) Este prezent la Sinodul de la Ierusalim fiind socotit unul din stacirclpii Bisericii icircmpreună cu Petru şi Iacob ruda Domnului (Gal 29) După informaŃiile Sfacircntului Ignatie al Antiohiei Sfacircntului Policarp al Smirnei şi Papias Sfacircntul Ioan Evanghelistul se stabileşte icircn Efes este exilat icircn Patmos icircn timpul lui DomiŃian dar moare la Efes

Argumente interne c Autorul se prezintă ca martor ocular al vieŃii Macircntuitorului Hristos şi

cunoscător al unor amănunte la care n-ar fi avut acces decacirct un astfel de martor ora la care s-au petrecut unele evenimente (139 ndash bdquoşi era ca la ceasul al zeceleahelliprdquo) numărul exact al unor obiecte (46 ndash bdquoşi erau acolo şase vase de piatrăhelliprdquo 69 ndash bdquocinci pacircini de orz şi doi peştirdquo 440 ndash bdquoşi a rămas acolo două zilerdquo) Sunt amănunte care arată că autorul făcea parte din cercul apropiat de ucenici ai Macircntuitorului

d Autorul pare să trimită la propria-i persoană folosind expresia bdquoucenicul pe care-l iubea Iisusrdquo (o maqhthj evkeinoj o]n hvgapa o VIhsouj - 1323 1926 203 2023 217) sau bdquocelălalt ucenicrdquo (o alloj maqhthj ndash 1815 20 2348)

e Icircntreaga Evanghelie trimite la o autoritate deosebită pe care autorul o are icircn Biserică autoritate de care se bucura Sfacircntul Ioan icircn Biserica Efesului

Cercetarea biblică a avansat şi ipoteza scrierii Evangheliei a patra sau mai exact a redactării acesteia de către ucenicii Sfacircntului Evanghelist Se vorbeşte de o bdquoşcoală a lui Ioanrdquo sau de Biserica lui din sacircnul căreia ar fi ieşit redactarea finală a Evangheliei Dar această ipoteză nu are suficientă susŃinere

94

6 Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra Ca timp al scrierii Evangheliei a patra este acceptat sfacircrşitul secolului icircntacirci Icircntreaga tradiŃie bisericească este de acord cu această datare ca şi cu localizarea scrierii la Efes unde Sfacircntul Evanghelist Ioan a activat icircn ultimii ani de viaŃă 7 Planul Evangheliei după Ioan

71 Argument Problema planului Evangheliei a patra este una dificilă Se pune icircntrebarea dacă

Sfacircntul Evanghelist Ioan a avut icircn vedere cu adevărat un plan anume icircnainte de a purcede la redactarea Evangheliei sale şi mai ales cacirct de elaborat a fost acesta Este greu să respingem ideea existenŃei unui plan iniŃial din moment ce există un icircnceput şi un final precum şi o anume dezvoltare a conŃinutului Cacirct priveşte identificarea planului au fost date de exegeŃi mai multe răspunsuri

Icircntre comentatorii moderni 72 C K Barrett renunŃă la ideea de a icircmpărŃi Evanghelia după Ioan după un

plan anume El icircmparte icircntreaga Evanghelie icircn 44 de pericope sau unităŃi textuale logice 73 R Bultmann propune următorul plan

1 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus ndash cap 1 2 Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti icircn faŃa lumii ndash cap 2-12 3 Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti către ucenici sau icircn faŃa comunităŃii ndash cap 13-20 4 Anexă ndash cap 21

74 P Trembelas

1 Prologul Cuvacircntul lui Dumnezeu ndash 11-18 2 Primele manifestări ale Cuvacircntului icircntrupat Naşterea credinŃei şi primele semne ale necredinŃei ndash 119 ndash 454 3 Creşterea necredinŃei icircn Israel 51-1250 4 Creşterea credinŃei icircn racircndul ucenicilor ndash 131-1726 5 Patimile Macircntuitorului 181-1942 6 Icircnvierea Macircntuitorului ndash 201-20 7 Anexă Arătări ale Macircntuitorului Hristos icircnviat la Marea Tiberiadei ndash 211-25

75 Traducerea Ecumenică a Bibliei (TOB) Luacircnd icircn discuŃie problema foarte complexă a planului Evangheliei a patra autorii

acestei traduceri fac referire la diferitele icircncercări icircn acest sens ajungacircnd la următoarea concluzie bdquoIcircn ceea ce ne priveşte ne mulŃumim a vedea icircn Evanghelia a patra o succesiune de episoade construite fără rigoare dar totuşi icircn funcŃie de o anume evoluŃie a confruntării dintre Iisus şi lume pe de o parte şi icircn funcŃie de unele progrese icircn ceea ce

95

priveşte cunoaşterea lui Iisus de către credincioşi pe de altă parte Acest lucru petrecacircndu-se mai icircntacirci icircn Galileea apoi şi mai ales icircn Ierusalimrdquo

76 Biblia de la Ierusalim bdquoEste destul de dificil să descoperim un plan precis potrivit căruia Sfacircntul Ioan a

dorit să expună taina lui Hristoshellip Au fost propuse multe soluŃii de a icircmpărŃi Evanghelia a patra Toate conŃin o parte de adevăr dar păcătuiesc adesea printr-un exces de sistematizare Cel mai bine este să ne lăsăm ghidaŃi de indicaŃiile pe care ni le oferă Evanghelia icircnsăşi Este clar pe de o parte că se insistă asupra importanŃei sărbătorilor liturgice iudaice ca jaloane ale istorisirii de trei ori Paştele iudaic (213 64 1155) o sărbătoare neidentificată (51) sărbătoarea corturilor (72) şi a icircnnoirii Templului (1022) Pe de altă parte icircn mai multe icircmprejurări Evanghelia se referă la numărul zilelor pentru a icircmpărŃi relatarea despre viaŃa lui Iisus icircn perioade bine determinate prima săptămacircnă a activităŃii (119-211) Săptămacircna Sărbătorii Corturilor (h` e`orth twn VIoudaiwn h` skhnophgiaAring 7214) Săptămacircna Patimilor (12112 193142)rdquo łinacircnd cont de cele de mai sus Biblia de la Ierusalim propune următorul plan

A Prologul (11-18) B Slujirea sau lucrarea lui Hristos (119 ndash 1220)

1 Vestirea noii iconomii dumnezeieşti (119 ndash 454) Săptămacircna inaugurală evenimentele care gravitează icircn jurul primului Paşte

2 A doua sărbătoare o zi de Sabat la Ierusalim prima icircmpotrivire la noua revelaŃie (51-47)

3 Al doilea Paşte Icircn Galileea o nouă icircmpotrivire la descoperirea dumnezeirii lui Hristos (61-17)

4 Sărbătoarea Corturilor marea descoperire sau revelaŃie mesianică şi respingerea categorică a acesteia (71-1021)

5 Sărbătoarea icircnnoirii Templului hotăracircrea de a-l omoricirc pe Iisus (1022-1154)

6 Sfacircrşitul activităŃii publice a lui Iisus şi preliminariile ultimului Paşte (1155- 1250)

C Timpul lui Iisus Paştele Mielului lui Dumnezeu (131-2031) 1 Ultima cină a lui Iisus cu ucenicii ndash Cina cea de taină (131-1726) 2 Patimile Macircntuitorului Hristos (cap18-19) 3 Icircnvierea Macircntuitorului şi fericirea credinŃei (201-29) 4 Prima concluzie a Evangheliei 2030hellip

D Epilogul (211-25) Vestirea vieŃii Bisericii şi aşteptarea celei de a doua venirii a lui Iisus

Ideea care se degajă din acest plan Iisus pune sfacircrşit instituŃiilor iudaice icircmplinindu-le

77 The Interpreterrsquos Commentary Distinge o metodă asimilabilă expunerii icircn spirală cuvinte şi expresii prezentate

icircn prolog sunt ulterior reluate şi dezvoltate icircn noi contexte şi propune următorul plan 1 Cap1 ndash icircn care sunt prezentate toate titlurile lui Iisus şi icircnŃelesurile

acestora folosite apoi icircn toată Evanghelia 2 Cap 2-11 Istorisirea unei serii de evenimente bdquosemnerdquo (σηmicroεία) fiecare

icircn parte şi toate la un loc trimiŃacircnd spre moarte-icircnviere tema celorlalte

96

capitole Prezentarea respectivelor evenimente este asociată cu consemnarea unor discursuri importante ale Macircntuitorului Hristos şi a unor controverse referitoare la adevărata natură a revelaŃiei lui Hristos

3 Cap 12-20 Istorisirea Patimilor şi a Icircnvierii incluzacircnd o lungă cuvacircntare a lui Iisus Hristos către ucenicii săi şi o rugăciune finală la Cina cea de taină

4 Cap 21 Epilog 78 CH Dodd

Exegetul englez autor al unui comentariu clasic la Evanghelia după Ioan pleacă de la constatarea că Evanghelia după Ioan este evident icircmpărŃită icircn două părŃi mari graniŃa fiind sfacircrşitul cap 12

A Prologul (cap 1) B Cartea Semnelor (cap2-12) C Cartea Patimilor (cap13-20)

Partea a doua - Cartea semnelor ndash corespunde relatării activităŃii Macircntuitorului Hristos de către celelalte Evanghelii Felul icircn care icircnŃelege Ioan această activitate este exprimată icircn 1237 (deşi Iisus a făcut atacirctea minuni (semne) icircnaintea contemporanilor săi ei tot nu cred icircn El)

Cartea semnelor (sau a minunilor) se poate uşor icircmpărŃi icircn şapte capitole sau episoade fiecare dintre acestea conŃinacircnd una sau mai multe minuni sau evenimente din viaŃa lui Iisus Hristos icircnsoŃite de unul sau mai multe discursuri ale Acestuia avacircnd drept scop prezentarea sensului respectivelor evenimente

Cartea Patimilor este construită după aceeaşi metodă sau schemă Istorisirea evenimentelor (prinderea pătimirile răstignirea Icircnvierea) este alternată cu prezentarea unor cuvacircntări ale Macircntuitorului Hristos sub formă de dialoguri sau monologuri

Icircntrucacirct planul propus de CH Dodd a fost acceptat de mare parte dintre comentatorii care i-au urmat icircl prezentăm icircn detaliu

A Prologul 1 Prologul propriu-zis (11-18) 2 Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus Hristos (119-51) B Cartea semnelor cap (2-12) 1 Noul icircnceput 21-445

a Minunea din Cana şi alungarea vacircnzătorilor din templu (curăŃirea templului) (21-25)

b Dialogurile lui Iisus cu Nicodim şi cu samarineanca (31-445)

2 Cuvacircntul dătător de viaŃă (446-547) a Vindecarea fiului slujitorului regesc şi a paraliticului de la scăldătoarea

Vitezda (446-516) b Cuvacircntarea despre autoritatea şi puterea Fiului lui Dumnezeu (517-47)

3 Pacircinea vieŃii (cap 6) a IcircnmulŃirea pacircinilor şi mersul pe mare (61-21) b Cuvacircntarea euharistică (622-71)

4 Lumină şi viaŃă ApariŃia şi respingerea lui Mesia (cap7-8)

97

a ApariŃia luminii icircn lume şi respingerea ei Iisus la Ierusalim de Sărbătoarea Corturilor (71-13)

b DiscuŃii cu iudeii Cuvacircntarea lui Iisus despre izvorul vieŃii şi lumina lumii (714-859)

5 Judecata săvacircrşită de lumină (91-1042) a Vindecarea orbului din naştere (91-14) b Cuvacircntarea despre Păstorul cel bun şi alte teme (101-42)

6 BiruinŃa vieŃii asupra morŃii (111-53) a Icircnvierea lui Lazăr (111-44) b Icircncercări ale arhiereilor şi ale fariseilor de a-L prinde pe Iisus (1145-57)

7 ViaŃa prin moarte Sensul Crucii (121-36) a Intrarea icircn Ierusalim (121-19) b Sensul Crucii (1220-36)

Epilog la Cartea semnelor (1237-50) C Cartea Ptimilor (cap 13-20) 1 Cuvacircntarea de rămas bun a lui Iisus Hristos către ucenicii Săi şi făgăduinŃa

Macircngacircietorului (cap 13-16) 2 Rugăciunea arhierească din Grădina Ghetsimani (cap 17) 3 Relatarea pătimirilor (cap 18-19) 4 Arătările după Icircnviere (cap 20)

Anexă Alte arătări ale lui Iisus icircnviat (cap 21)

79 Planul detaliat al Evangheliei după Ioan Prezentăm mai jos şi un plan amănunŃit al Evangheliei după Ioan 11-18 ndash Prologul Teologia Cuvacircntului şi iconomia icircntrupării

I 119-1250 ndash Descoperirea lui Iisus Hristos către lume 1 119-51 ndash Evenimentele care preced activitatea publică a Macircntuitorului

a 119-34 - Mărturia lui Ioan Botezătorul b 135-51 ndash Chemarea primilor ucenici

2 21-442 ndash Activitatea Lui Iisus icircn Galileea Ierusalim şi Samaria a 21-12 ndash prima minune (semn) Nunta din Cana b 213-25 - curăŃirea Templului din Ierusalim c 31-21 ndash icircntacirclnirea lui Iisus cu Nicodim d 322-36 ndash ultima mărturie a lui Ioan Botezătorul despre Iisus e 41-42 ndash Iisus şi femeia samarineancă

3 443-671 ndash Activitatea lui Iisus icircn Galileea Ierusalim şi Marea Galileii a 443-54 ndash Icircntoarcerea icircn Galileea şi cea de a doua minune

(semn) vindecarea fiului slujitorului regesc b 51-18 ndash Iisus la Ierusalim vindecarea slăbănogului la Vitezda c 519-29 ndash Puterea Fiului d 5 30-47 - martorii lui Iisus

98

e 61-15 ndash săturarea celor cinci mii la Marea Galileii f 616-21 ndash mersul lui Iisus pe mare g 6 22-59 ndash cuvacircntarea icircn Capernaum despre pacircinea vieŃii h 660-71 ndash cuvacircntare către ucenici pe aceeaşi temă

4 71-1039 ndash Activitatea lui Iisus la Ierusalim a 71-13 ndash plecarea din Galileea şi necredinŃa rudeniilor lui Iisus b 710-53 ndash Iisus la Ierusalim la sărbătoarea corturior mărturie

despre puterea lui icircncercare a iudeilor de a-L prinde c 81-11 ndash Iisus şi femeia adulterină d 8 12-20 ndash Iisus lumina lumii e 821-30 ndash adevărul mărturiei lui Iisus f 831-38 ndash credinŃa icircn Iisus eliberează g 839-47 ndash tatăl iudeilor necredincioşi h 848-59 ndash Iisus şi Avraam i 91-41 ndash vindecarea orbului din naştere j 101-21 ndash cuvacircntarea lui Iisus despre păstorul cel bun k 1022-39 ndash Iisus la sărbătoarea icircnnoirii Templului

5 1040-12-50 ndash Activitatea lui Iisus dincolo de Iordan şi la Ierusalim a 1040-42 ndash plecare icircn regiunea de dincolo de Iordan b 111-16 ndash moartea lui Lazăr c 1117-27 ndash Iisus icircnvierea şi viaŃa d 1128-44 ndash icircnvierea lui Lazăr e 1145-57 ndash sinedriul iudeilor icircmpotriva lui Iisus f 121-11 ndash ungerea lui Iisus icircn Betania g 1212-19 ndash Intrarea triumfală icircn Ierusalim h 1220-26 ndash Iisus şi elinii i 1227-36a ndash slăvirea lui Iisus j 1236b-50 ndash necredinŃa iudeilor şi necredinŃa icircn iisus

II 131-2155 Slava lui Iisus şi icircntoarcerea la Tatăl 1 131-38 ndash Iisus şi ucenicii Săi

a 131-20 ndash spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus b 1321-30 ndash Prevestirea trădării lui Iuda c 1331-35 ndash porunca cea nouă a iubirii d 1336-38 ndash lepădarea lui Petru

2 141-1633 ndash Cuvacircntarea de despărŃire a lui Iisus către ucenici a 141-14 ndash Iisus cale spre Tatăl b 1415-31 ndash făgăduinŃa Macircngacircietorului c 151-17 ndash Iisus viŃa cea adevărată d 1518-164 ndashura lumii e 165-15 ndash misiunea Macircngacircietorului f 1616-24 ndash tristeŃea despărŃirii şi bucuria cea din urmă g 1625-33 ndash Iisus a biruit lumea

3 171-26 ndash Rugăciunea arhierească a lui Iisus 4 181-1942 ndash Patimile şi slava lui Iisus

a 181-11 ndash trădarea şi prinderea lui Iisus b 1812-27 ndash Iisus icircn faŃa arhiereilor şi lepădarea lui Petru

99

c 1828-38 ndash Iisus icircn faŃa lui Pilat d 1839-1916 ndash condamnarea lui Iisus la moarte e 1917-27 ndash răstignirea lui Iisus f 1928-30 ndash moartea lui Iisus g 1931-37 ndash coboracircrea de pe cruce h 1938-42 ndash punerea icircn mormacircnt a lui Iisus

5 201-29 Arătările lui Iisus celui Icircnviat la Ierusalim a 201-10 ndash mormacircntul gol b 2011-18 ndash arătarea lui Iisus către Maria Magdalena c 2019-23 ndash arătarea către ucenici d 2024-29 ndash arătarea către ucenici cu Toma necredinciosul e 2030-31 ndash scopul scrierii Evangheliei

6 21 1-25 Arătările lui Iisus icircn Galileea a 21 1-14 ndash arătarea lui Iisus către ucenici la Marea Tiberiadei b 2115-19 ndash chemarea lui Petru c 21 20-23 ndash ucenicul iubit al Macircntuitorului d 2124-25 ndash Icircncheierea Evangheliei

8 Contextul (background) Evangheliei după Ioan Critica secolului al XX-lea stimulată mult de Şcoala biblică Religionsgeschichte

(Istoria religiilor) care a investit mult icircn cercetarea raportului dintre Creştinism şi celelalte religii ale vremii a fost perioada icircn care s-a depus mult efort pentru identificare mediului de origine şi de influenŃă icircn care s-a născut Evanghelia după Ioan Se ia icircn calcul cadrul istoric filosofic social şi religios pe care Evanghelia după Ioan icircl are icircn vedere şi icircn funcŃie de care icircşi adaptează limbajul pentru a face icircnŃeleasă Evanghelia lui Hristos Au fost propuse multe ipoteze Iată cacircteva dintre ele

81 Lumea elenistică Folosirea conceptului de Logos prezent şi icircn filosofia elenistică a determinat pe unii exegeŃi să creadă că Evanghelia după Ioan are icircn vedere un mediu preponderent elenistic Oarecare corespondenŃă a limbajului cu cel al lui Filon din Alexandria a condus pe alŃii să localizeze chiar geografic acest context vorbind despre elenismul alexandrin Evanghelia după Ioan ar respira atmosfera culturală elenistică din Alexandria (Holtzmann) Evanghelia după Ioan ar fi ajutat spiritul creştin să facă trecerea de la lumea iudaică la lumea greacă Problema este foarte serioasădacă Ńinem seama de faptul că Harnack vede elenizarea creştinismului ca pe o bdquocorupŃie gravă a esenŃei creştinismuluirdquo A Schweitzer (La mystique de lrsquoapocirctre Paul Paris 1962) consideră că teologia ioaneică reprezintă o formă de elenizare a misticii pauline

82 Mediul gnostic PrezenŃa antitezelor lumină-icircntuneric adevăr-minciună etc ne trimite după opinia altor exegeŃi la un mediu dualist a cărui origine gnostică ar fi indiscutabilă Folosirea excesivă a verbelor cu sensul de a trimite (πέmicroπω αποστέλλω) care corespund concepŃiei gnostice despre macircntuire ar fi un argument icircn plus (P Grelot) Această ipoteză este susŃinută icircn mod special de R Bultmann (Das Evangeliun des Johannes)

83 Iudaismul eterodox Icircmpotriva lui R Bultmann a fost O Cullmann (Le milieu johannique Paris 1976) care propune ca mediu iudaismul eterodox Tot pentru iudaism dar pentru cel vechi-testamentar pledează şi CK Barrett

100

84 CH Dodd ia icircn calcul afinităŃile Evangheliei după Ioan atacirct cu lumea greacă cacirct şi cu cea iudaică şi propune considerarea ambelor contexte sau mai curacircnd zona de icircntacirclnire a celor două lumi

9 Tematica teologică a Evangheliei după Ioan 91 Introducere Deşi mult deosebită de Evangheliile sinoptice Evanghelia după

Ioan rămacircne totuşi icircn esenŃă o Evanghelie adică este centrată pe prezentarea persoanei a vieŃii şi lucrării Macircntuitorului Hristos avacircnd drept principal scop determinarea destinatarilor la credinŃă bdquoIar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Luirdquo (2031) Sfacircntul Evanghelist Ioan pune icircnsă icircn discuŃie şi dezvoltă uneori foarte mult teme teologice fundamentale mai puŃin sau deloc prezente icircn Evangheliile sinoptice Icircn nici o altă Evanghelie ca de altfel icircn nici o altă scriere nou-testamentară nu apar atacirct de pregnant scoase icircn relief o serie de teme teologie fundamentale ale credinŃei creştine aşa cum apar la Ioan

O trecere icircn revistă a principalelor teme teologice ale Evangheliei ne va permite să icircnŃelegem din ce perspectivă abordează Sfacircntul Evanghelist Ioan istoria prezenŃei şi lucrării Macircntuitorului Hristos icircn lume precum şi conŃinutul icircnvăŃăturii Acestuia Cel care a prezentat pentru prima dată un catalog al temelor teologice centrale din Evanghelia după Ioan a fost exegetul CH Dodd Propunerea lui a fost preluată ca atare sau icircmbunătăŃită ulterior de majoritatea comentatorilor (vezi S Agouridis Barrett etc)

Dodd se opreşte la următoarele teme pe care le consideră că preocupă icircn mod special pe Sfacircntul Evanghelist Ioan

1 ViaŃa veşnică 2 Cunoaşterea lui Dumnezeu 3 Adevărul 4 CredinŃa 5 Unirea cu Dumnezeu 6 Lumină Slavă Judecată 7 Duhul Sfacircnt 8 Mesia 9 Fiul Omului 10 Fiul lui Dumnezeu 11 Logos

Ordinea din acest catalog poate fi discutată deşi ea reprezintă icircn viziunea autorului o anumită logică De exemplu poate fi răsturnată şi să se icircnceapă astfel cu titlurile hristologice aşezate de Dodd pe ultimele patru poziŃii

92 Critica propunerii lui Dodd C H Dodd lasă deoparte o temă care nouă ni

se pare centrală icircn Evanghelia după Ioan RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul Considerăm că icircn centrul discursului Sf Ioan despre Hristos şi despre icircnvăŃătura acestuia se află relaŃia Acestuia ca Fiu cu Tatăl Aceasta este tema-cadru care se regăseşte icircn toată Evanghelia şi icircn funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme Unul din obiectivele principale ale Evangheliei după Ioan fiind demonstrarea dumnezeirii Fiului recursul la relaŃia dintre Fiul şi Tatăl cu sublinierea deofiinŃimii dintre Fiul şi Tatăl este principalul argument Aceasta este după părerea noastră tema cadru icircn funcŃie de care sau pornind de la care sunt tratate şi celelalte teme enumerate de Dodd RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este propusă

101

ca paradigmă pentru relaŃia dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni icircntreolaltă RelaŃia nu este numai o chestiune de morală ci este o chestiune de viaŃă RelaŃia este modalitatea prin care viaŃa se constituie la nivelul ei superior ca iubire Motivul pentru care un teolog biblist de talia lui Dodd ignoră această temă a relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul poate fi căutat icircn perspectiva specifică teologiei scolastice de a cerceta Teologia scolastică este concentrată pe lucrul icircn sine şi mai puŃin pe relaŃia dintre lucruri Este şi motivul pentru care discursul este static şi plictisitor Dinamica se află icircn relaŃia dintre diferitele componente ale realităŃii pentru că dinamica este mişcare iar mişcare se realizează icircn relaŃie Prin relaŃia dintre Tatăl şi Fiul icircnŃelegem cum se raportează Tatăl la Fiul şi Fiul la Tatăl ce reprezintă Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl ce face Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl etc De aceea icircnainte de tratarea celorlalte teme vom icircncerca să prezentăm pe scurt relaŃia dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul icircn Evanghelia după Ioan oprindu-ne la aspectele şi semnificaŃiile principale ale acesteia

93 RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul icircn Evanghelia după Ioan

931 Tatăl şi Fiul sunt personaje principale icircn Evanghelia după Ioan Dacă prezenŃa icircn prim plan a Fiului este justificată dat fiind faptul că Evanghelia icircşi propune să prezinte tocmai persoana şi lucrarea Macircntuitorului referirile la Tatăl mult mai numeroase decacirct icircn celelalte Evanghelii au rolul de a puncta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul şi conŃinutul acesteia Evanghelia nu-şi propune să vorbească despre Dumnezeu-Tatăl ca un subiect autonom Referirile la Tatăl sunt determinate de discursul Sfacircntului Ioan despre Fiul Acest lucru atrage atenŃia oricărui cititor mai atent al Evangheliei a patra şi cu atacirct mai mult cercetătorului

a Dumnezeu Tatăl (Πατηρ) este amintit icircn Evanghelia după Ioan de 118 (Matei ndash 45 Marcu ndash 4 Luca - 17)

b De asemenea calitatea de Fiu a Macircntuitorului Hristos este prezentată de Evanghelia după Ioan icircn prim plan Apelativul de Fiu nu este statistic vorbind mai mult folosit icircn Evanghelia după Ioan ci mai mult icircn Evanghelia după Matei Sf Ev Matei foloseşte mai mult decacirct Ioan titlul hristologic de Fiu dar foarte rar icircmpreună sau cu trimitere directă la Tatăl De cele mai multe ori foloseşte sintagmele Fiul Omului Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David desigur aproape icircn toate cazurile ca titluri hristologice Sunt contexte icircn care icircl foloseşte şi icircmpreună cu Tatăl (Matei 2436 Περὶ δὲ τῆς ἡmicroέρας ἐκείνης καὶ ὥρας οὐδεὶς οἶδεν οὐδὲ οἱ ἄγγελοι τῶν οὐρανῶν οὐδὲ ὁ υἱός εἰ microὴ ὁ πατὴρ microόνος) ExplicaŃia este pe de o parte dată de faptul că Evanghelia după Matei presupune un mediu iudaic icircn care familiaritatea cu Dumnezeu era un lucru greu de admis iar pe de altă parte este evident că Matei nu-şi propune din punct de vedere teologic ceea ce-şi propune Ioan adică de a prezenta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul Şi la Ioan apar aceste titluri hristologice Fiul lui Dumnezeu 134 149 Fiul Omului 3 13 527 Tatăl şi Fiul 519 dar atenŃia aici este evident icircndreptată icircn altă direcŃie

c Cel mai important lucru icircnsă icircn acest sens este referirea directă a Macircntuitorului Hristos la Tatăl ca Fiu Icircn Evanghelia după Ioan avem cea

102

mai extinsă vorbire a Macircntuitorului Hristos despre Sine cu folosirea persoanei a I-a singular Este cunoscută repetarea frecventă a expresiei Eu sunthellip Dar aproape de fiecare dată cacircnd vorbeşte despre sine se referă şi la Tatăl Fiul simte nevoia să se prezinte şi să se definească aproape de fiecare dată prin raportare la Tatăl Este vorba despre ceea ce am putea numi conştiinŃa filiaŃiei exprimată de Macircntuitorul Hristos atacirct direct la adresa Tatălui cacirct şi icircn vorbirea către contemporanii săi Macircntuitorului Hristos vorbeşte deseori şi icircn mod clar despre Dumnezeu ca Tată al Său ConştiinŃa filiaŃiei este evidentă frecvent şi foarte clar exprimată Este evidentă aşadar dorinŃa Lui de a face cunoscută ucenicilor şi lumii această filiaŃie ca argument pentru justificarea şi legitimarea lucrurilor pe care le făcea dar mai ales pentru arătarea şi dovedirea dumnezeirii Sale

d Icircn Evanghelia după Ioan sunt redate numeroase dialoguri dintre Fiu şi Tatăl sau mai curacircnd vorbiri ale Fiului către Tatăl icircn care Macircntuitorul se adresează lui Dumnezeu cu apelativul Tată Pe Dumnezeu icircl numeşte Tată iar pe Sine icircn vorbirea directă cu Tatăl se numeşte Fiul

932 Trimiterea Fiului de către Tatăl Cacirct priveşte conŃinutul propriu-zis al relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul cel mai frecvent verb prin care această relaŃie este exprimată este a trimite Tatăl trimite (a trimis) pe Fiul Tatăl este cel care a trimis pe Fiul Fiul este trimis de Tatăl Sf Ev Ioan foloseşte acest verb de multe ori icircn comparaŃie cu ceilalŃi evanghelişti (Ioan ndash 30 Luca ndash 5 Matei ndash 4 Marcu ndash 1) De cele mai multe ori icircl foloseşte pentru a arăta că Fiu este trimis de Tatăl Verbul folosit este cel comun πέmicroπω sau ἀποστέλλω Cele două verbe sunt sinonime

Iisus vorbeşte frecvent şi insistent despre faptul că este trimis de Tatăl O face pentru a-şi icircntemeia autoritatea cu care vorbea şi făptuia Trimiterea este un concept esenŃial pentru definirea relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul Ea indică mai icircntacirci originea Fiului ndash El este trimis de la Tatăl - şi presupune transfer de autoritate sau icircmputernicire Cel trimis are mandat şi beneficiază de suportul autorităŃii celui care l-a trimis Acelaşi concept va fi icircntacirclnit şi icircn relaŃia dintre Iisus Hristos şi ucenicii Săi Ucenicii sunt trimişi de Iisus să binevestească şi să dea mărturie Icircn acelaşi timp ei sunt trimişi să făptuiască icircn numele lui Iisus Conceptul de trimitere este extrem de important pentru relaŃia dintre Tatăl şi Fiul dintre Iisus şi ucenicii Săi şi prin extrapolare dintre oameni şi Dumnezeu El este regăsit deşi foarte puŃin pus icircn evidenŃă mai ales icircn relaŃia slujitorilor lui Dumnezeu cu Dumnezeu Icircnsuşi PreoŃia Bisericii este icircntemeiată pe acest concept al trimiterii care presupune transfer de autoritate sau icircmputernicire Nu este locul aici să dezvoltăm acest aspect al temei dar el merită o atenŃie deosebită Cacircnd ai conştiinŃa că eşti trimis de cineva să faci ceva ai şi conştiinŃa că faci lucrul respectiv icircn numele celui care te-a trimis precum şi conştiinŃa esenŃial pentru conŃinutul preoŃiei că slujeşti relaŃia dintre cel care te-a trimis şai cei către care eşti trimis Pe conceptul de trimitere se icircntemeiază ceea ce numim de obicei vocaŃia preoŃească sau misionară icircn general

Macircntuitorul Iisus Hristos vorbeşte despre trimiterea Sa de către Tatăl pentru a indica originea Sa dumnezeiască dar şi pentru a icircntări cele spuse despre Tatăl Este icircndreptăŃit să vorbească despre Tatăl pentru că icircl cunoaşte căci de la El vine

103

933 Tatăl dă Fiul tot ceea ce are El

Fiul are tot ceea ce are Tatăl dar nu de la Sine ci de la Tatăl Tatăl dă Fiului tot ceea ce are El Nu-l lipseşte de nimic din ceea ce are El Iar Tatăl are şi este totul Prin urmare şi Fiul are şi este totul Numai că Fiul are pentru că primeşte de la Tatăl Deşi este evident că sunt egali sunt la fel există o specificitate a vocaŃiilor Dumnezeu Tatăl este cel care dă Fiului totul iar Fiul este cel care primeşte de la Tatăl totul Macircntuitorul Icircnsuşi subliniază acest lucru cu multă insistenŃă tot ce are El a primit de la Tatăl La fel şi Sf Ioan Evanghelistul ReŃinacircnd mărturiile Macircntuitorului Hristos icircn această direcŃie este interesat să pună icircn evidenŃă acest aspect extrem de important al relaŃiei dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul

Este folosit verb a da (δίδωmicroι) de cele mai multe ori la timpul trecut (δέδωκεν) pentru a arăta că Fiul a primit ceea ce Tatăl i-a dat deja şi darurile sunt active şi lucrătoare Sensurile verbului a da sunt multiple Nu este vorba icircntacirci de toate de a-i da un lucru ci de a-i da puterea de a face ceva Cred că o traducere fidelă icircn limba romacircnă ar fi redată de verbul a-i icircncredinŃa

934 Ascultarea Fiului faŃă de Tatăl Fiul nu face voia Sa ci voia Tatălui Fiul nu face nimic de la Sine

Fiul este icircn măsură să facă totul dar icircntrucacirct icirci este dat totul de la Tatăl Icircn principiu faptul că nu face de la Sine lucrurile ci de la Tatăl se exprimă prin aceea că Fiul niciodată nu face voia Sa ci voia Tatălui Acest lucru icircl exprimă cu claritate şi fermitate Fiul icircn repetate racircnduri Prin a face voia Tatălui Fiul se plasează icircn postura sau starea de ascultător de Tatăl Iar măsura ascultării este desăvacircrşită Ascultarea Fiului de Tatăl este o temă centrală icircn Evanghelia după Ioan şi este o componentă esenŃială şi definitorie a relaŃiei dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul ExplicaŃia o găsim icircn finalitatea iconomiei dumnezeieşti lucrată de Tatăl prin Fiul anume aceea de restaurarea a omului căzut prin neascultare Neascultarea este evident stare de rupere de icircntrerupere a relaŃiei icircn timp ce ascultarea este starea de recuperare şi de constituire a relaŃiei Iar pentru om relaŃia cu Dumnezeu este una vitală Prin urmare şi ascultarea premisă a relaŃiei este una vitală

Ioan 638 Pentru că M-am coboracirct din cer nu ca să fac voia Mea ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine

ὅτι καταβέβηκα ἀπὸ τοῦ οὐρανοῦ οὐχ ἵνα ποιῶ τὸ θέληmicroα τὸ ἐmicroὸν ἀλλὰ τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε

Ioan 434 Iisus le-a zis Macircncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvacircrşesc lucrul Lui

λέγει αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦςmiddot ἐmicroὸν βρῶmicroά ἐστιν ἵνα ποιήσω τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε καὶ τελειώσω αὐτοῦ τὸ ἔργον

Ioan 530 Eu nu pot să fac de la Mine nimic precum aud judec dar judecata Mea este dreaptă pentru că nu caut voia Mea ci voia Celui care M-a trimis

Οὐ δύναmicroαι ἐγὼ ποιεῖν ἀπ᾽ἐmicroαυτοῦ οὐδέν καθὼς ἀκούω κρίνω καὶ ἡ κρίσις ἡ ἐmicroὴ δικαία ἐστίν ὅτι οὐ ζητῶ τὸ θέληmicroα τὸ ἐmicroὸν ἀλλὰ τὸ θέληmicroα τοῦ πέmicroψαντός microε

104

94 Hristologia Evangheliei după Ioan Iisus este Mesia

941 Introducere

Ne vom limita la a prezenta hristologia Evangheliei după Ioan plecacircnd de la analiza titlurilor sau denumirilor hristologice folosite de Sf Ev Ioan Acestea sunt relevante pentru descifrarea identităŃii dar şi a lucrării Domnului nostru Iisus Hristos pentru că majoritatea titlurilor hristologice aşa cum vom vedea sunt legate de aspecte esenŃiale ale lucrării Sale

Deşi la o primă vedere s-ar părea că celelalte Evanghelii insistă mai mult asupra prezentării mesianităŃii lui Iisus icircn comparaŃie cu Evanghelia după Ioan confirmacircnd că Iisus este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales la o analiză mai atentă lucrurile nu stau tocmai aşa

Chiar din capitolul 1 icircn binecunoscutul prolog al Evangheliei a patra sunt consemnate o serie de mărturii despre Hristos care conduc la o mărturisire venită din partea Macircntuitorului Icircnsuşi Şi i-a zis Adevărat adevărat zic vouă de acum veŃi vedea cerul deschizacircndu-se şi pe icircngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coboracircndu-se peste Fiul Omului (151) Sf Evanghelist Ioan icircşi alcătuieşte icircn aşa fel acest prim capitol din Evanghelia sa icircncacirct aduce icircn discuŃie principalele titluri hristologice icircntacirclnite icircn Biserica primară

Mesia care se tacirclcuieşte Hristos (41) Cel despre care au scris Moise icircn Legea şi proorocii (145) Regele lui Israel (149) Fiul lui Dumnezeu (1 34 49) Fiul Omului (151)

Aceste titluri sunt icircntacirclnite şi pe parcursul icircntregii Evanghelii icircmpreună cu altele ca de exemplu

Sfacircntul lui Dumnezeu (669) Cel ce vine (1213)

Toate aceste titluri hristologice sunt icircntacirclnite şi icircn celelalte trei Evanghelii (Vezi Marcu 124 Luca 434 Matei 113 219 Marcu 99 Luca 719 1325) Dar icircn Evanghelia după Ioan sunt prezentate cu o anume accentuare sau subliniere ExplicaŃia acestui lucru poate fi dorinŃa Sf Evanghelist Ioan de a se ancora foarte clar şi ferm icircn credinŃa mesianică a Bisericii primare icircnainte de a trece la prezentarea Evangheliei sale care se diferenŃiază de celelalte Evanghelii prin abordarea unor aspecte sau teme noi Doreşte să convingă de faptul că Evanghelia sa este icircn deplin acord cu credinŃa Bisericii

942 Mesia Regele lui Israel O dovadă a faptului că Sf Ev Ioan doreşte să sublinieze icircn chip deosebit mesianitatea este folosirea celui mai vechi şi mai frecvent titlu hristologic Mesia Regele lui Israel Icircn timp ce la Sf Ev Matei şi Marcu titlul regele lui Israel este folosit numai peiorativ icircn deracircdere Sf Ev Ioan icircl foloseşte pozitiv ca titlu legitim al lui Hristos A se vedea mărturisirea lui Natanael Rabi Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Tu eşti regele lui Israel (149) sau aclamaŃiile mulŃimilor la Intrarea icircn Ierusalim Osana Binecuvacircntat este Cel ce vine icircntru numele Domnului Icircmpăratul lui

105

Israel(1213)29 Este semnificativ dialogul dintre Pilat şi Iisus30 icircn care Iisus nu acceptă explicit acest titlu dar nici nu-l respinge Face numai menŃiunea că IcircmpărăŃia Mea nu este din

lumea aceasta Macircntuitorul Hristos admite că este rege dar nu icircn icircnŃelesul lumesc iudaic lucru pe care-l şi explică icircn acest dialog cu Pilat IcircmpărăŃia lui Hristos icircnseamnă suveranitatea şi stăpacircnirea Adevărului pe care El icircl descoperă lumii Icircn virtutea acestei suveranităŃi Hristos cere supunere de la oameni oricine este din adevăr ascultă glasul Meu (1837) Este o evidentă polemică icircmpotriva icircnŃelesului pe care icircl dădeau iudeii titlului mesianic Regele lui Israel

Titlurile hristologice preferate de Sf Evanghelist Ioan icircn acord şi cu tradiŃia sinoptică rămacircn totuşi două Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului

943 Mielul lui Dumnezeu Un titlu hristologic căruia i s-a dat puŃină importanŃă este Mielul lui Dumnezeu Numele acesta este folosit prima dată de către Sf Ioan Botezătorul Şi privind (Ioan) pe Iisus Care trecea a zis Iată Mielul lui Dumnezeu kai evmbleyaj tw| VIhsou peripatounti legei ide o avmnoj tou qeouAring (136) Este un titlu specific şi familiar Sf Ioan Evanghelistul Icircn Noul Testament există numai alte două referiri la acest titlu icircn Fapte citacircndu-se din Isaia 537 Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta bdquoCa un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas icircnaintea celui ce-o tunde aşa nu şi-a deschis gura Sa (Fapte 832) şi icircn 1 Petru 1 18-19 Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase cu argint sau cu aur aŃi fost răscumpăraŃi din viaŃa voastră deşartă lăsată de la părinŃi ci cu scumpul Sacircnge al lui Hristos ca al unui miel nevinovat şi neprihănit

O formă diferită (to avrnion) este icircntacirclnită icircn Apocalipsă 221 Şi mi-a arătat apoi racircul şi apa vieŃii limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al MieluluihellipŞi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi icircn ea şi slugile Lui Icirci vor sluji Lui SemnificaŃia cea mai importantă legată de acest titlu hristologic este furnizată tot de raportarea la atmosfera vechi-testamentară Mielul este asociat jertfei curate Mielul este sacrificat (Apoc 5612 714) pentru răscumpărarea omului (Apoc 59) Deşi este chip al fragilităŃii şi al lipsei de rezistenŃă icircmpotrivă oricărui adversar Mielul este conducătorul sau păstorul poporului lui Dumnezeu (Apoc 717 Căci Mielul Cel ce stă icircn mijlocul tronului icirci va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieŃii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor) El stă pe Muntele Sion icircnconjurat de mai mulŃi sfinŃi (Apoc 141-5) face război icircmpotriva duşmanilor lui Dumnezeu şi-i biruieşte (Apoc1714) iar regii şi mai marii pămacircntului se ascund de macircnia Mielului (Apoc616) Asocierea puterii şi a macircniei cu imaginea Mielului este evident un paradox

29 Traducerea romacircnească foloseşte cele două soluŃii sinonime rege şi icircmpărat dar icircn textul original este acelaşi termen o basileuj tou VIsrahlAring 30 Deci Pilat a intrat iarăşi icircn pretoriu şi a chemat pe Iisus şi I-a zis Tu eşti regele iudeilor Răspuns-a Iisus De la tine icircnsuŃi zici aceasta sau alŃii Ńi-au spus-o despre Mine Pilat a răspuns Nu cumva sunt iudeu eu Poporul Tău şi arhiereii Te-au predat mie Ce ai făcut Iisus a răspuns IcircmpărăŃia Mea nu este din lumea aceasta Dacă icircmpărăŃia Mea ar fi din lumea aceasta slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor Dar acum icircmpărăŃia Mea nu este de aici Deci i-a zis Pilat Aşadar eşti Tu icircmpărat Răspuns-a Iisus Tu zici că Eu sunt icircmpărat Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit icircn lume ca să dau mărturie pentru adevăr oricine este din adevăr ascultă glasul Meu(1833-37)

106

Mielul este un simbol foarte frecvent folosit pentru Mesia Sf Ev Ioan icircl foloseşte exact cu semnificaŃia lui mesianică Mielul lui Dumnezeu este sinonim cu Mesia Acesta a găsit icircntacirci pe Simon fratele său şi i-a zis am găsit pe Mesia (care se tacirclcuieşte Hristos) (141) Sf Ev Ioan are icircn vedere fără icircndoială contextul iudaic atunci cacircnd foloseşte titlul hristologic mesianic Mielul lui Dumnezeu cu referire mai ales la Isaia cap 53 SemnificaŃia esenŃială a acestui titlu este jertfa dar şi bdquomielul pascalrdquo MenŃiunea bdquoCăci s-au făcut acestea ca să se icircmplinească Scriptura Nu I se va zdrobi nici un os (1936) trimite la mielul pascal (vezi Ieşire 1246 Să se mănacircnce icircn aceeaşi casă să nu lăsaŃi pe a doua zi carnea să nu o scoateŃi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiŃi) Un argument icircn plus pentru această erminie este faptul că Sf Ioan sincronizează data răstignirii lui Hristos cu aceea a tăierii mielului pascal la data de 14 Nissan

Icircn Evanghelia după Ioan icircntacirclnim şi alte titluri hristologice

944 Macircntuitorul lumi (o` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAringo` swthr tou kosmouAring) Este un titlu folosit tot icircn contextul mesianic Iar femeii i-au zis Credem nu numai pentru cuvacircntul tău căci noi icircnşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul Macircntuitorul lumii (442) Icircn lumea păgacircnă termenul swthr este unul comun folosit şi pentru zei dar şi pentru icircmpăraŃi Icircn literatura biblică nou-testamentară este folosit de 10 ori icircn Epistolele Pastorale de 5 ori icircn 2 Petru o dată icircn Iuda şi odată icircn 1 Ioan Icircn tradiŃia sinoptică este folosit de Sf Ev Luca bdquoDumnezeu Macircntuitorul meurdquo (147) şi Hristos ca Macircntuitor (211)

945 Profetul (o` profhthjo` profhthjo` profhthjo` profhthj) este un alt titlu dat icircn Evanghelia după Ioan Macircntuitorului Hristos Deci din mulŃime auzind cuvintele acestea ziceau Cu adevărat Acesta este Proorocul (ou-toj evstin avlhqwj o profhthj) (740) Evanghelistul pare că nu-şi impropriază acest titlu Icircl citează numai ca fiind rostit de mulŃime

946 Fiul Omului (o ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpouo ui`oj tou avnqrwpou)

Fiul Omului este titlul hristologic folosit cu multă libertate de Sf Ev Ioan pentru a-L numi pe Iisus ca de altfel şi la sinoptici Acest titlu aparŃine evident tradiŃiei evanghelice comune Şi la Ioan ca şi la sinoptici titlul este folosit de Iisus Icircnsuşi pentru a Se numi pe Sine citat de mulŃime I-a răspuns deci mulŃimea Noi am auzit din Lege că Hristosul rămacircne icircn veac şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie icircnălŃat Cine este acesta Fiul Omului (1234)

Titlul acesta este folosit icircn Evanghelia după Ioan de 13 ori iar icircn Evanghelia după Marcu de 14 ori

Icircn Vechiul Testament această expresie este folosită pentru a desemna fiinŃa umană pe om (Vezi Ps 84 Ce este omul că-Ńi aminteşti de el Sau fiul omului că-l cercetezi pe el sau Daniel 713 Am privit icircn vedenia de noapte şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a icircnaintat pacircnă la Cel vechi de zile şi a fost dus icircn faŃa Lui) Aceste două texte sunt citate icircn Noul Testament ca texte mesianice Ps 84 icircn Evrei 26-931 iar Daniel 713 icircn Marcu 14632 Sfacircntul Apostol Pavel foarte familiarizat cu

31 Iar cineva a mărturisit undeva zicacircnd Ce este omul că-l pomeneşti pe el sau fiul omului că-l cercetezi pe el L-ai micşorat pe el cu puŃin faŃă de icircngeri cu mărire şi cu cinste l-ai icircncununat şi l-ai pus peste lucrurile macircinilor Tale Toate le-ai supus sub picioarele lui Dar prin faptul că a supus lui toate (icircnŃelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus Acum icircnsă icircncă nu vedem cum că toate i-au fost supuse Ci pe

107

mentalitatea iudaică vechi testamentară referindu-se la un text icircn care este folosită expresia Fiul Omului el foloseşte simplu omul Că de vreme ce printr-un om a venit moartea tot printr-un om şi icircnvierea morŃilor (1 Cor 1521)

Fiul Omului este o expresie care indică pe om generic De aceea atunci cacircnd se referă la Iisus Hristos expresia dobacircndeşte după opinia exegetului englez CH Dodd o semnificaŃie recapitulativă incorporatoare Fiul Omul este icircn acest sens Cineva care icircncorporează icircn Sine poporul lui Dumnezeu sau umanitatea icircntreagă

Prin folosirea acestei expresii Sfacircntul Evanghelist Ioan subliniază omenitatea reală a lui Iisus Hristos indică o persoană umană reală un om adevărat care trăieşte icircntr-un timp şi icircntr-un spaŃiu anume aparŃine unui neam istoric concret Iisus fiul lui Iosif din Nazaret (145) El lucrează citeşte se bucură sau se icircntristează suferă şi moare RelaŃiile Sale cu ceilalŃi oameni sunt exprimate icircn termeni umani de dragoste icircncredere ascultare şi nu icircn limbaj simbolic (Voi Mă numiŃi pe Mine IcircnvăŃătorul şi Domnul şi bine ziceŃi căci sunt Ioan 1313) Slava Sa este transfigurarea unei existenŃe umane printr-un act suprem de jertfire de sine El icircşi dă viaŃa Sa pentru prietenii Săi (1513)

947 Fiul lui Dumnezeu

Expresia Fiul lui Dumnezeu era folosită icircn lumea antică chiar şi icircn lumea iudaică unde icircnsă totdeauna are un sens metaforic (Psalmul 27 Domnul a zis către Mine Fiul Meu eşti Tu Eu astăzi Te-am născut) Israel sau regii lui Israel sunt numiŃi fii ai lui Dumnezeu dar icircn sensul de adopŃie nu de naştere Icircn tradiŃia sinoptică expresia este folosită ca titlu mesianic (Vezi Marcu 1461 şi Matei 1616)

Nici o altă carte nou-testamentară nu foloseşte această expresie cu atacircta claritate şi precizie pentru a exprima dumnezeirea lui Iisus Hristos Icircn toată Evanghelia după Ioan Fiul lui Dumnezeu este prezentat ca fiind trimis de Tatăl Despre trimiterea Fiului de către Tatăl sau de la Tatăl se vorbeşte foarte insistent icircn Evanghelia a patra Icircn cea mai mare parte dintre cazuri este pusă icircn evidenŃă astfel dumnezeirea Fiului Dumnezeu este numit de Iisus Tatăl Meu sau Tatăl care M-a trimis sau pur şi simplu Cel care M-a trimis Fiul lui Dumnezeu este trimis de Dumnezeu Tatăl la oameni El vine icircn numele Tatălui şi icircn consecinŃă El este primit sau respins de oameni ca Trimisul sau ca reprezentacircnd pe Dumnezeu Tatăl (Cel ce Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu 1523) Ca trimis al Tatălui Fiul vorbeşte cuvintele Tatălui lucrează lucrarea Tatălui Deci le-a zis Iisus Cacircnd veŃi icircnălŃa pe Fiul Omului atunci veŃi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine Icircnsumi nu fac nimic ci precum M-a icircnvăŃat Tatăl aşa vorbesc(828) Ascultarea deplină faŃă de Tatăl este condiŃie primordială a misiunii Fiului Această misiune ca bdquotrimisrdquo al lui Dumnezeu este asemănătoare cu misiunea profeŃilor (Cf Isaia 68) Sf Ioan Evanghelistul se pare că foloseşte deliberat modelul profetic pentru a arăta că ceea ce profeŃii deŃineau la modul nedeplin Hristos deŃine cu deplinătate Fiul rămacircne icircn veac 835) Ceea ce diferenŃiază pe Iisus Hristos icircn mod vizibil este tocmai relaŃia foarte stracircnsă şi continuă cu Tatăl relaŃie definită ca filiaŃie Ca Fiu Hristos are toate

Cel micşorat cu puŃin faŃă de icircngeri pe Iisus Icircl vedem icircncununat cu slavă şi cu cinste din pricina morŃii pe care a suferit-o astfel că prin harul lui Dumnezeu El a gustat moartea pentru fiecare om 32 Iar El tăcea şi nu răspundea nimic Iarăşi L-a icircntrebat arhiereul şi I-a zis Eşti tu Hristosul Fiul Celui binecuvacircntat Iar Iisus a zis Eu sunt şi veŃi vedea pe Fiul Omului şezacircnd de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului

108

prerogativele Tatălui de Creator şi de Judecător(Căci după cum Tatăl scoală pe cei morŃi şi le dă viaŃă tot aşa şi Fiul dă viaŃă celor ce voieşte - 521 Tatăl nu judecă pe nimeni ci toată judecata a dat-o Fiului - 522 Ca toŃi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis ndash 523 Căci precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine ndash 526)

Accentul este pus de Sfacircntul Evanghelist pe lucrarea Fiului lui Dumnezeu ca dătător de viaŃă şi ca judecător al lumii Fiul exercită aceste două lucrări icircn deplină ascultare şi relaŃie cu Tatăl Unitatea Fiului cu Tatăl este desăvacircrşită Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine nu M-a lăsat singur fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui (829) Dar nu sunt singur pentru că Tatăl este cu Mine(1632) Şi chiar dacă Eu judec judecata Mea este adevărată pentru că nu sunt singur ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine (816)

Tatăl şi Fiul sunt subiectul comun al tuturor lucrărilor Eu şi Tatăl una suntem (1030) mărturiseşte Macircntuitorul Iisus Hristos Icircn această unitate desăvacircrşită cu Tatăl Fiul icircnfăptuieşte lucrarea Sa de a da viaŃă lumii şi pe aceea de judecător

Iisus este Fiu al lui Dumnezeu nu prin adopŃie nici prin naştere din nou ci prin naştere directă prin filiaŃie directă Şi El le zicea Voi sunteŃi din cele de jos Eu sunt din cele de sus Voi sunteŃi din lumea aceasta Eu nu sunt din lumea aceasta (823) Icircn cuprinsul icircntregii Evanghelii după Ioan sunt icircntacirclnite foarte frecvent expresii care arată această provenienŃă a Fiului de la Tatăl la Dumnezeu de la Dumnezeu din Dumnezeu etc

Este evidentă existenŃa Fiului icircnainte de venirea Sa pe pămacircnt El Icircnsuşi vorbeşte despre slava pe care am avut-o la Tine mai icircnainte de a fi lumea (175) Tu mai iubit pe Mine icircnainte de icircntemeierea lumii (1724) Această existenŃă netemporală a Fiului este afirmată insistent icircn toată Evanghelia Adevărathellip Eu sunt mai icircnainte de a fi fost Avraam (858) ei=pen auvtoij VIhsouj avmhn avmhn legw umin( prin VAbraam genesqai evgw eivmiAring De observat contrastul icircntre aoristul infinitiv al lui genesqai şi prezentul continuu al lui eivmi mai puŃin evident icircn traducerea romacircnească datorită traducerii lui prin a fi fost verbului genesqai Traducerea exactă ar fi prin a fi devenit sau a fi născut oricum printr-un verb care să arate icircnceputul icircn timp Verbul nu este aplicabil Fiului lui Dumnezeu tocmai pentru că implică timpul a fi icircn timp a deveni icircn timp a dobacircndi existenŃă Ori Fiul lui Dumnezeu este icircn afară de timp

RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este una veşnică neatinsă de timp sau de istorie PrezenŃa lui Iisus Hristos icircn lume icircntruparea Fiului lui Dumnezeu este o proiecŃie a acestei relaŃii veşnice icircn istorie icircn lume Este o relaŃie veşnică de dragoste care proiectată icircn lume ca dragoste a lui Dumnezeu pentru lume aduce pe oameni la aceeaşi unitate cu Dumnezeu unitate al cărui arhetip este unitatea dintre Tatăl şi Fiul

948 Cuvacircntul (o logojo logojo logojo logoj)

Icircn Evanghelia a patra cuvacircntul este folosit cu mai multe sensuri 1 oi logoi cuvinte spuse de Iisus sau de alŃii Sinonim cu 2 o logoj cuvacircntul ca afirmaŃie ca propovăduire (au crezut icircn Scripturi şi icircn

cuvacircntul pe care l-a spus Iisus ndash 439 437 198)

109

3 o logoj numind icircnvăŃătura lui Iisus icircn ansamblul ei (cel ce ascultă cuvacircntul Meu are viaŃă veşnică ndash 524 153)

4 o logoj cuvacircntul lui Dumnezeu descoperirea lui Dumnezeu către oameni (aceia către care a fost cuvacircntul lui Dumnezeu ndash 1035)

5 o logoj Cuvacircntul lui Dumnezeu apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu

Icircn afara Prologului icircn nici un alt loc din Evanghelia după Ioan nu este folosit acest apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu Poate doar prin extensie la Ioan 146 unde Iisus spune despre Sine Eu sunt adevărul Icircn Prolog icircnsă avem un discurs foarte extins icircn care Cuvacircntul este icircn prim plan S-a scris foarte mult pe această temă Uneori interesul pentru Cuvacircntul din Prolog a condus la neglijarea celorlalte titluri hristologice pe care le foloseşte Sf Ev Ioan mult mai mult icircn Evanghelia sa

Iată textul prologului 11 La icircnceput era Cuvacircntul şi Cuvacircntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvacircntul 12 Acesta era icircntru icircnceput la Dumnezeu 13 Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut 14 Icircntru El era viaŃă şi viaŃa era lumina oamenilor 15 Şi lumina luminează icircn icircntuneric şi icircntunericul nu a cuprins-o 16 Fost-a om trimis de la Dumnezeu numele lui era Ioan 17 Acesta a venit spre mărturie ca să mărturisească despre Lumină ca toŃi să creadă prin el 18 Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină 19 Cuvacircntul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine icircn lume 110 Icircn lume era şi lumea prin El s-a făcut dar lumea nu L-a cunoscut 111 Icircntru ale Sale a venit dar ai Săi nu L-au primit 112 Şi celor cacircŃi L-au primit care cred icircn numele Lui le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu 113 Care nu din sacircnge nici din poftă trupească nici din poftă bărbătească ci de la Dumnezeu s-au născut 114 Şi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircntre noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr 115 Ioan mărturisea despre El şi striga zicacircnd Acesta era despre Care am zis Cel care vine după mine a fost icircnaintea mea pentru că mai icircnainte de mine era 116 Şi din plinătatea Lui noi toŃi am luat şi har peste har 117 Pentru că Legea prin Moise s-a dat iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos 118 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată Fiul cel Unul-Născut Care este icircn sacircnul Tatălui Acela L-a făcut cunoscut

VEn avrch| h=n o logoj( kai o` logoj h=n proj ton qeon( kai qeoj h=n o logojAring 2 ou-toj h=n evn avrch| proj ton qeonAring 3 panta diV auvtou evgeneto( kai cwrij auvtou evgeneto ouvde e[nAring o] gegonen 4 evn auvtw| zwh h=n( kai h` zwh h=n to fwj twn avnqrwpwn 5 kai to fwj evn th| skotia| fainei( kai h skotia auvto ouv katelabenAring6 VEgeneto anqrwpoj( avpestalmenoj para qeou( onoma auvtw| VIwannhj 7 ou-toj h=lqen eivj marturian i[na marturhsh| peri tou fwtoj( i[na pantej pisteuswsin diV auvtouAring 8 ouvk h=n evkeinoj to fwj( avllV i[na marturhsh| peri tou fwtojAring 9 +Hn to fwj to avlhqinon( o] fwtizei panta anqrwpon( evrcomenon eivj ton kosmonAring 10 evn tw| kosmw| h=n( kai o kosmoj diV auvtou evgeneto( kai o` kosmoj auvton ouvk egnwAring 11 eivj ta idia h=lqen( kai oi` idioi auvton ouv parelabonAring 12 o[soi de elabon auvton( edwken auvtoij evxousian tekna qeou genesqai( toij pisteuousin

110

eivj to onoma auvtou( 13 oi] ouvk evx aimatwn ouvde evk qelhmatoj sarkoj ouvde evk qelhmatoj avndroj avllV evk qeou evgennhqhsanAring 14 Kai o logoj sarx evgeneto kai evskhnwsen evn h`min( kai evqeasameqa thn doxan auvtou( doxan wj monogenouj para patroj( plhrhj caritoj kai avlhqeiajAring 15 VIwannhj marturei peri auvtou kai kekragen legwn ou-toj h=n o]n ei=pon o ovpisw mou evrcomenoj emprosqen mou gegonen( o[ti prwtoj mou h=nAring 16 o[ti evk tou plhrwmatoj auvtou h`meij pantej evlabomen kai carin avnti caritoj 17 o[ti o nomoj dia Mwusewj evdoqh( h` carij kai h` avlhqeia dia VIhsou Cristou evgenetoAring 18 Qeon ouvdeij e`wraken pwpote monogenhj qeoj o wn eivj ton kolpon tou patroj evkeinoj evxhghsatoAring

Icircn intenŃia Sf Ioan Evanghelistul sunt cacircteva lucruri esenŃiale pe care le expune şi le subliniază icircn Prolog prin discursul despre Cuvacircntul

Primul dintre toate este existenŃa din veci a Cuvacircntului şi relaŃia sa cu Dumnezeu Tatăl Cuvacircntul există dintotdeauna El participă la facerea lumii Toate sunt făcute prin El El are viaŃă icircn sine şi viaŃa Lui este cea ce dă viaŃă lumii şi luminează lumea

Icircn fine al doilea accent este pus pe icircntruparea reală a Cuvacircntului Şi Cuvacircntul trup s-a făcut

Ceea ce aş reŃine din multele aspecte pe care le pune icircn discuŃie Prologul este relaŃia dintre Cuvacircntul-Fiu şi Dumnezeu-Tatăl Chiar icircn debutul Prologului sunt afirmate

- existenŃa de sine a Cuvacircntului prin enunŃul La icircnceput era Cuvacircntul - alteritatea Cuvacircntului faŃă de Dumnezeu prin enunŃul Şi cuvacircntul era la

Dumnezeu - identitatea sau unitate dintre Cuvacircntul şi Dumnezeu prin enunŃul Şi Cuvacircntul

era Dumnezeu Această imagine este una paradigmatică lucru care va fi reluat şi dezvoltat icircn

cuprinsul Evangheliei RelaŃia dintre Cuvacircntul-Fiul şi Dumnezeu-Tatăl este descrisă icircn termenii alterităŃii şi ai identităŃii icircn egală măsură Teologia Bisericii va dezvolta aceste enunŃuri vorbind despre deofiinŃimea Fiului cu Tatăl Evanghelia după Ioan subliniază vocaŃiile specifice a Fiului şi a Tatălui dar şi unitatea desăvacircrşită dintre aceştia

95 Pnevmatologia Evangheliei după Ioan 951 Introducere Evanghelia după Ioan foloseşte cuvacircntul duh cu mai multe icircnŃelesuri

1 vacircnt suflare de vacircnt Vacircntul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui dar nu ştii de unde vine nici icircncotro se duce Astfel este cu oricine e născut din Duhul (38)

2 lăuntricul omului sufletul lui sensul psihologic Deci Iisus cacircnd a văzut-o placircngacircnd şi pe iudeii care veniseră cu ea placircngacircnd şi ei a suspinat cu duhul şi S-a tulburat icircntru Sine (1133 Vezi şi 1321)

3 Duhul care va fi dat Apostolilor numit Duhul adevărului (1417 1526) sau Macircngacircietorul

4 Duh este Dumnezeu (424)

111

952 FăgăduinŃa trimiterii Duhului Sfacircnt Textele care ne interesează icircn acest context sunt incluse icircn cea de a doua parte a

Evangheliei după Ioan care cuprinde capitolele 13 - 20 (21) Este relevant pentru studiul de faŃă să menŃionăm că unitatea textuală (cap 14-16) din care fac parte textele propuse spre analiză este dominată de atmosfera despărŃirii Macircntuitorului Hristos de ucenicii Săi Cu puŃin icircnainte de prinderea Sa şi de patimi Macircntuitorul Hristos Ńine să fie icircmpreună cu ucenicii Săi să mănacircnce cu ei ultima cină şi să le spună lucruri extrem de importante dictate de momentul despărŃirii şi de gravitatea evenimentelor iminente ce vor urma icircncepacircnd cu trădarea lui Iuda Iar icircnainte de sărbătoarea Paştilor ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl iubind pe ai Săi cei din lume pacircnă la sfacircrşit i-a iubit Şi făcacircndu-se Cină şi diavolul punacircnd dinainte icircn inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul ca să-L vacircndă (131-2) Gesturile de maximă importanŃă pe care le face Macircntuitorul la această ultimă icircntacirclnire cu ucenicii (vezi spălarea picioarelor ucenicilor) ca şi cuvintele Sale (concentrate pe porunca cea nouă a iubirii) exprimă testamentar esenŃa Evangheliei Sale Sfacircntul Ioan Evanghelistul consemnează un lung şi cuprinzător cuvacircnt de rămas bun al Macircntuitorului către ucenicii Săi (cap14-16) Este vorba de o unitate textuală distinctă care face evidente intenŃiile Sfacircntului Evanghelist33 privitoare la funcŃia acesteia icircn planul general al Evangheliei

Cum era de aşteptat o parte importantă a cuvacircntului are un scop consolator pentru ucenicii care aveau să rămacircnă singuri fără IcircnvăŃătorul lor icircntr-o lume complet ostilă (hellipde vă urăşte pe voi lumea să ştiŃi că pe Mine mai icircnainte de voi M-a uracirct ndash 1518 dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni 1520 hellip vă vor scoate din sinagogi ba chiar vine ceasul cacircnd tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce icircnchinare lui Dumnezeu ndash 162 hellipvoi veŃi placircnge şi vă veŃi tacircngui iar lumea se va bucurahellipvoi vă veŃi icircntristahellip- 1620) Macircntuitorul preicircntacircmpină o situaŃie care era de aşteptat aceea a tulburării ucenicilor icircn faŃa despărŃirii şi a evenimentelor care aveau să urmeze icircn viitorul imediat descoperindu-le semnele bune ce se vor icircntacircmpla cu ei Icircn acest context Macircntuitorul le spune pe de o parte că plecarea Sa la Tatăl nu echivalează cu părăsirea ucenicilor ci va fi una foarte benefică şi folositoare pentru eihellip (hellipsă nu se tulbure inima voastrăhellip Mă duc să vă pregătesc lochellip pentru că acolo unde sunt Eu să fiŃi şi voihellip(142-3) nu vă voi lăsa orfani voi veni la voihellip 14 18) Iar pe de altă parte le făgăduieşte că nu-i va lăsa de fapt singuri ci le va trimite un alt Macircngacircietor

33 ToŃi comentatorii consideră acest fragment unitar din punct de vedere al conŃinutului şi mai ales al funcŃionalităŃii pe care i-o conferă Sfacircntul Evanghelist icircn iconomia de ansamblu a celei de a patra Evanghelii C H Dodd ia icircmpreună cap 13-17 (include aşadar şi rugăciunea arhierească din cap 17) şi le intitulează The Farewell Discourses (op cit pag 390) Icircn DicŃionarul biblic redactat sub coordonarea lui JD Douglas (trad rom La Editura Cartea creştină Oradea 1995 aceeaşi unitate textuală (cap 13-17) este intitulată RevelaŃia lui Iisus către ucenicii Săi icircn contrast cu prima parte a Evangheliei care este intitulată RevelaŃia lui Iisus către lume (cap 1-12) şi icircmpărŃită icircn trei părŃi a Cina Domnului (131-30) b Cuvacircntările de rămas bun (1331-1633) c Rugăciunea lui Iisus pentru ucenici (171-26) Helmut Koester icircntr-o foarte recentă lucrare a sa Introduction to the New Testament volume 2 History and literature of early christianity New York-Berlin 2000 pag 194 include unitatea textuală care ne preocupă icircn partea a doua a evangheliei (cap 1155-1942 The Revelation to the disciples) icircmpărŃindu-o icircn două părŃi cap 131-1431 Last meal and original farewell discourse cap 151-1633 Second dratft of farewell discourse

112

Aşa cum se icircntacircmplă şi cu celelalte teme ale discursului de rămas bun34 Macircntuitorul revine şi asupra temei trimiterii unui alt Macircngacircietor de mai multe ori pe parcursul acestui cuvacircnt al Său (14 15-17 14 25-26 15 26-27 16 7-15) de fiecare dată adăugacircnd informaŃii icircn plus legate mai ales de lucrarea Macircngacircietorului

Aşadar Macircntuitorul Hristos cu puŃin icircnainte de Patimile Sale şi de icircncheierea activităŃii sale publice le făgăduieşte ucenicilor că nu-i va lăsa singuri icircntr-o lume ostilă ci le va trimite un alt Macircngacircietor care să fie cu ei şi să le ofere nu numai macircngacirciere ci o serie icircntreagă de daruri sau puteri care icirci va face capabili nu numai să facă faŃă ostilităŃii lumii ci mai ales să propovăduiască cu putere şi eficienŃă Evanghelia Acest Macircngacircietor este Duhul Sfacircnt cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi pe care Macircntuitorul Hristos icircl numeşte icircn mod explicit icircn acest context (1426 Dar Macircngacircietorul Duhul Sfacircnthellip) şi a cărui prezenŃă fusese semnalată cu deosebire la Botezul Domnului (Ioan 13233 Peste Care vei vedea Duhul coboracircndu-Se şi rămacircnacircnd peste El Acela este Cel ce botează cu Duh Sfacircnt) şi despre care Macircntuitorul Hristos vorbise şi icircn alte racircnduri Nu există nici o icircndoială asupra faptului că Sfacircntul Evanghelist Ioan la momentul scrierii Evangheliei sale vorbeşte deja icircn deplină cunoştinŃă de cauză privitor la Duhul Sfacircnt Icircntre desele comentarii personale pe care acesta le inserează icircn cuvacircntările Macircntuitorului Hristos se numără şi unul prin care exprimă această certitudine Iar aceasta (hellipracircuri de apă vie vor curge din pacircntecele luihellip) a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred icircn El Căci icircncă nu era (dat) Duhul pentru că Iisus icircncă nu fusese preaslăvit (Ioan 739) AfirmaŃia Sfacircntului Ioan este icircn deplin consens cu făgăduinŃa Macircntuitorului Hristos privind trimiterea Macircngacircietorului şi cu icircmplinirea acestei făgăduinŃe consemnată de cartea Faptele Apostolilor (cap 2)

Anticipacircnd analiza pe care o vom aplica acestor texte din perspectiva temei prezentei lucrări vom remarca faptul că Macircngacircietorul făgăduit Apostolilor de Macircntuitorul este numit aici caracteristic Duhul Adevărului de trei ori (Ioan 1417 1526 1613) ceea ce trimite la funcŃia fundamentală ermineutică a Duhului Sfacircnt Vom detalia acest aspect puŃin mai jos Fără să păşim pe terenul discursului teologic dogmatic vom reŃine la o primă lectură a textelor luate icircn discuŃie o foarte clară expunere a relaŃiilor dintre Tatăl Fiul şi Sfacircntul Duh ceea ce icircn termeni dogmatici numim relaŃiile inter-trinitare Icircn afirmaŃii repetate dar şi diferite apare exprimată unitatea dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi şi faptul că icircn lucrarea unei dintre Acestea sunt prezente şi celelalte două deşi este particularizată contribuŃia specifică a fiecăruia Astfel putem enumera următoarele situaŃii descoperite de discursul Macircntuitorului Hristos icircn ceea ce priveşte relaŃiile inter-treimice şi venirea Macircngacircietorului

a Duhul Sfacircnt este dat de Tatăl Apostolilor icircn urma rugăminŃii Fiului (1416) b Duhul Sfacircnt va fi trimis de Tatăl icircn numele Fiului (1426) c Macircngacircietorul va fi trimis de Fiul de la Tatăl din care şi purcede (1526) d Duhul Sfacircnt va veni trimis de Fiul Apostolilor icircntrucacirct şi numai după ce

Fiul se duce la Tatăl (16 7) Icircn acelaşi sens putem menŃiona şi cuvintele Macircntuitorului Hristos care vorbesc

despre lucrarea Duhului Sfacircnt Aceasta este de asemenea icircn stracircnsă legătură şi icircn

34 Caracteristică a stilului Sfacircntului Evanghelist Ioan această prezentare icircn spirală a diferitelor teme abordate este identificată icircn mai toate discursurile Macircntuitorului icircn forma prezentată de Evanghelia a patra Este un element care face ca textul şi conŃinutul Evangheliei să fie mai greu de analizat şi de memorat

113

continuarea firească a lucrării Fiului ba mai mult chiar neseparată de lucrarea Macircntuitorului şi lucrarea amacircndurora este la racircndul ei icircn legătură cu cea a Tatălui

a Duhul Sfacircnt icirci va icircnvăŃa pe ucenici toate şi le va aduce aminte de toate cele despre care le-a vorbit Iisus acestora (1426)

b Duhul va mărturisi despre Fiul (1526) c Duhul Sfacircnt care va călăuzi pe ucenici la tot adevărul nu va vorbi

de la Sine ci din ceea ce este al Fiului va lua şi va vesti de fapt din ceea ce este comun Tatălui şi Fiului pentru că toate cele ce are Tatăl sunt şi ale Fiului (1613-15) Este de fapt vorba despre o icircmpreună-lucrarea care decurge firesc din starea de

icircmpreună-sălăşluire a tuturor icircn fiecare dintre cele trei Persoane treimice stare pe care o icircnfăŃişează Macircntuitorul icircn termeni foarte clari cel puŃin icircn ceea ce priveşte pe Tatăl şi pe Fiul CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine (1411) Aşadar Cei doi sunt una atacirct icircn Tatăl cacirct şi icircn Fiul Deşi nu spune icircn mod expres acelaşi lucru şi despre Duhul unitatea Acestuia cu Tatăl şi cu Fiul este presupusă de multe din afirmaŃiile cuprinse icircn textele noastre Vezi purcederea de la Tatăl (1526) faptul că nu va vorbi de la Sine ci din cele pe care le aude de la Fiul ndash auzirea aceasta trimite tot la o vecinătatemdashintimitate foarte stracircnsă (1613) faptul că Duhul va vesti din lucrurile comune Tatălui şi Fiului (1615) trimite din nou la unitatea celor trei Persoane dumnezeieşti care nu poate fi icircnŃeleasă decacirct icircn termenii exprimaŃi de Macircntuitorul adică ai icircmpreună-sălăşluirii celor trei icircn fiecare dintre Persoanele treimice icircn parte35

Icircn acelaşi context Macircntuitorul vorbeşte despre faptul că icircn anumite condiŃii foarte concrete Apostolii icircnşii pot şi vor ajunge icircntr-o relaŃie cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfacircnt asemănătoare cu aceea care dintre Persoanele dumnezeieşti Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi (1420)hellip Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el (1423) CondiŃiile despre care vorbeam sunt cele care privesc icircmplinirea poruncilor lui Hristos păzirea cuvacircntului Său ceea ce se traduce prin starea de iubire faŃă de El Iubire este aşadar cale suportul ca şi conŃinutul stării de icircmpreună-sălăşluire a stării de unire dintre Persoanele dumnezeieşti dar şi dintre Dumnezeu şi oameni

Dacă este să reŃinem ideile principale ale fragmentelor care se referă la făgăduinŃa trimiterii Sfacircntului Duh prima dintre acestea este legată de rolul consolator icircncurajator al făgăduinŃei trimiterii Duhului Sfacircnt icircn condiŃiile icircn care Apostolii se confruntă cu despărŃirea de IcircnvăŃătorul lor Cel mai important lucru pe care trebuia să-l afle ucenicii este acela că de fapt prin plecarea Macircntuitorului ei nu vor rămacircne singuri El pleacă icircntr-un anume fel () de la ei la Tatăl dar ei nu vor rămacircne singuri pentru că le va trimite pe Duhul Sfacircnt adică un alt Macircngacircietor PrezenŃa Duhului alături de ei nu va mai fi una trecătoare aşa cum li s-a părut a fi cea a Macircntuitorului Hristos ci va fi pacircnă la sfacircrşitul veacurilor hellip alt Macircngacircietor vă va da vouă ca să fie cu voi icircn veac (1416) Va rămacircne la voi (1417) icirci asigură Macircntuitorul icircn replică la faptul că El pleacă de la ei Şi icircncă un amănunt extrem de semnificativ asupra căruia vom reveni acela că modul de prezenŃă al Duhului va fi diferit de cel de pacircnă atunci al Fiului Duhul va fi icircn ei (1417) adică icircnlăuntrul lor nu va mai fi vorba de o prezenŃă exterioară sau alăturată aşa cum fusese prezenŃa Macircntuitorului Hristos pacircnă la IcircnălŃarea la cer

35 Părintele Dumitru Stăniloae numeşte această relaŃie bdquointerioritate reciprocărdquo (vezi nota 1676 din Sf Chiril al Alexandriei Comentariu la Evanghelia după Ioan pag 883)

114

Această este o primă idee centrală a discursului Macircntuitorului despre făgăduinŃa şi trimiterea altui Macircngacircietor revelatoare şi pentru conŃinutul lucrării Duhului Sfacircnt cel mai important aspect este acela că ei nu vor rămacircne singuri ci vor beneficia de prezenŃa permanentă a altui Macircngacircietor ndash şi icircncă de o prezenŃă mult mai apropiată şi mai accesibilă din moment ce le va fi lăuntrică ndash şi bineicircnŃeles de tot ceea ce decurge din această prezenŃă icircntacirci de toate macircngacirciere şi icircncurajare icircntr-o lume ostilă lor şi lui Dumnezeu

953 Lucrarea ermineutică a Duhului Sfacircnt O a doua idee principală dezvoltată icircn aceste fragmente pe care le abordăm

unitar este aceea care priveşte direct studiul nostru de faŃă Este vorba de funcŃia ermineutică a Duhului adică a contribuŃiei Duhului Sfacircnt la icircnŃelegerea lucrurilor dumnezeieşti a iconomiei dumnezeieşti a persoanei şi a lucrării Macircntuitorului Hristos care aşa cum ne sunt lucrurile prezentate de Macircntuitorul icircn acest context va fi lucrarea fundamentală a Duhului Prin funcŃia ermineutică icircnŃelegem lucrarea prin care Duhul Sfacircnt icirci va ajuta pe Apostoli să icircnŃeleagă lucrurile sau tainele dumnezeieşti despre care icircn parte le-a vorbit Hristos sau pe cele pe care Duhul Icircnsuşi le va descoperi acestora

Aici vom trece numai icircn revistă cuvintele prin care Macircntuitorul Hristos indică sau vorbeşte despre ceea ce noi am numit funcŃia ermineutică a Duhului Sfacircnt

a Caracterizarea Duhului ca Macircngacircietor (41626 1526 167) aşa cum vom vedea trimite implicit la lucrarea lui ermineutică b Caracterizarea Duhului ca Duh al Adevărului de trei ori icircn textele studiate (1417 1526 1613) trimite evident la lucrarea ermineutică a Acestuia Cea mai elementară icircnŃelegere a acestei sintagme este aceea conform căreia Duhul este cel care exprimă sau face cunoscut Adevărul Vom reveni icircn detaliu asupra acestei teme c Acela vă va icircnvăŃa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (1426) d Acela va mărturisi despre Mine (1526) Mărturisirea sau mărturia despre Hristos a Duhului implică actul explicitării şi al icircnŃelegerii corecte şi complete a persoanei şi lucrării Acestuia e Şi El venind va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată (168) A vădi icircnseamnă a face evident deci inteligibil accesibil oricui sau măcar unora dintre oameni f Iar cacircnd va veni Acela Duhul Adevărului vă va călăuzi la tot adevărul (1613) Fraza este rostită de Macircntuitorul icircn completarea afirmaŃiei conform căreia mai are multe de spus ucenicilor dar aceştia nu le pot purta Duhul va fi cel care va completa lucrarea Macircntuitorului de descoperire g hellipcacircte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti (1614) Vestirea celor viitoare este una din lucrările Duhului care presupune concomitent şi icircnlesnirea sau intermedierea icircnŃelegerii celor vestite aşa cum vom vedea Şi numai din această prezentare schematică icircnainte chiar de analiza icircn detaliu a

informaŃiilor cuprinse de aceste texte reiese că funcŃia ermineutică a Duhului Sfacircnt constituie o lucrare esenŃială a Acestuia conform celor spuse despre El de Macircntuitorul Hristos şi consemnate de Sfacircntul Evanghelist Ioan

115

96 ViaŃa veşnică icircn Evanghelia după Ioan

ViaŃa veşnică este una din temele centrale din Evanghelia după Ioan Dacă icircn Evangheliile sinoptice tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului Hristos este IcircmpărăŃia cerurilor icircn Evanghelia după Ioan tema centrală a propovăduirii Macircntuitorului este viaŃa veşnică Lucrul acesta poate fi observat la o elementară lectură dar este dovedit şi de o perspectivă statistică Statistic vorbind icircn Evanghelia după Ioan este folosită noŃiunea de viaŃă de 55 de ori de 33 de ori viaŃa - ζωη de 16 ori a vieŃui - ζην de 3 ori a da viaŃă - ζωοποιω

Scopul scrierii Evangheliei după cum consemnează Sf Ioan icircnsuşi este chiar viaŃa veşnică Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui (2031) De fapt scopul icircntrupării Fiului lui Dumnezeu este viaŃa lumii Eu am venit ca (lumea) viaŃă să aibă şi din belşug să aibă (1010)

ViaŃa este o temă fundamentală a Evangheliei după Ioan Cuvacircntul viaŃă este folosit ca atare (ζωη de 19 ori) sau icircnsoŃit de adjectivul veşnic viaŃa veşnică (ζωη αιωνιος de 17 ori) Sensul icircnsă este acelaşi icircn ambele cazuri Şi atunci cacircnd nu este determinat de adjectivul veşnic cuvacircntul viaŃă se referă icircn Evanghelia după Ioan tot la viaŃa veşnică Termenii aparŃin vocabularului comun al Bisericii primare Sfacircntul Ioan spre deosebire de ceilalŃi autori nou-testamentari preferă expresia viaŃa veşnică

Ce icircnŃelege Sf Ev Ioan prin viaŃă

Un lucru este sigur Anume acela că icircnŃelege ceva deosebit de ceea ce icircnŃelegem noi prin viaŃa aceasta care ne este accesibilă şi de ceea ce icircnŃelegeau contemporanii Macircntuitorului Hristos Cacircnd Macircntuitorul spune Eu am venit ca voi să aveŃi viaŃă fără să adauge vreun calificativ determinant se referă evident la ceva deosebit de viaŃa obişnuită de care oamenii beneficiau deja şi prin urmare nu mai era nevoie să le-o aducă cineva

Cacircnd substantivul viaŃă este icircnsoŃit de adjectivul veşnic atunci lucrurile par a fi clare pentru că viaŃa veşnică este diferită de viaŃa obişnuită de fiecare zi Dar icircn aproape jumătate din cazuri este folosit substantivul viaŃă fără nici un adjectiv

O simplă lectură a textelor icircn care este folosit substantivul viaŃă fără adjectivul veşnică ne conduce la concluzia că niciodată substantivul viaŃă nu este folosit cu sensul comun nu se referă la viaŃa naturală sau biologică ci are sensul de viaŃă prin excelenŃă viaŃă adevărată viaŃă desăvacircrşită care nu poate fi stricăcioasă adică perisabilă şi nici limitată de timp de aceea cel mai potrivit este să fie numită viaŃă veşnică

Această viaŃă este prezentată icircn evident contrast cu viaŃa materială care se sfacircrşeşte prin moarte Aceasta este pacircinea care s-a pogoracirct din cer nu precum au macircncat părinŃii voştri mana şi au murit Cel ce mănacircncă această pacircine va trăi icircn veac (658) Există o hrană care asigură viaŃa materială Aceasta este hrana care provine din resursele naturale pacircine apa şi chiar lumina sau aerul Dar acestea sunt resurse pentru o viaŃă trecătoare limitată care sfacircrşeşte prin moarte Dar există şi o altă hrană la fel de reală deşi nu materială care provine nu din resursele lumii acesteia ci de la Dumnezeu icircnsuşi

116

Această hrană alimentează şi asigură viaŃa prin excelenŃă viaŃa adevărată sau deplină viaŃa nestricăcioasă sau veşnică Această hrană este numită şi ea plecacircndu-se de la hrana materială folosindu-se un adjectiv pentru a consemna contrastul sau diferenŃa pacircinea vieŃii (651) apa vie (410) lumina vieŃii (812) cuvintele vieŃii (668) PărinŃii voştri au macircncat mană icircn pustie şi au murit Pacircinea care se coboară din cer este aceea din care dacă mănacircncă cineva nu moare (649-50) LucraŃi nu pentru macircncarea cea pieritoare ci pentru macircncarea ce rămacircne spre viaŃa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl (627) Această hrană vine de la Dumnezeu bdquocoboară din cerrdquo Căci pacircinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaŃă lumii (633) Aceasta este pacircinea care s-a pogoracirct din cer nu precum au macircncat părinŃii voştri mana şi au murit Cel ce mănacircncă această pacircine va trăi icircn veac (658) Hrana aceasta care vine din cer este diferită de mana care au primit-o iudeii icircn pustie Aceea era de natură creată era o hrană care Ńinea tot de lumea aceasta deşi era dată icircn mod minunat de Dumnezeu Ea hrănea viaŃa aceasta stricăcioasă care avea să sfacircrşească icircn moarte Hrana cea spre viaŃă este cerească prin excelenŃă şi hrăneşte spre viaŃa cea nestricăcioasă şi veşnică

Macircntuitorul este foarte clar şi ferm Nu lasă loc nici unei confuzii Spune iudeilor că El este această pacircine El este hrana cea cerească pacircinea cea cerească cea care asigură viaŃa veşnică Eu sunt pacircinea vieŃii cel ce vine la Mine nu va flămacircnzi şi cel ce crede icircn Mine nu va icircnseta niciodată(635 648) Eu sunt pacircinea cea vie care s-a pogoracirct din cer Cine mănacircncă din pacircinea aceasta viu va fi icircn veci (651)

Acesta este totuşi un limbaj figurat de aceea Macircntuitorul insistă cu mai multe clarificări şi precizări Iar pacircinea pe care Eu o voi da pentru viaŃa lumii este Trupul Meu(651)

Icircn consecinŃă Cel ce mănacircncă Trupul Meu şi bea Sacircngele Meu are viaŃă veşnică şi Eu icircl voi icircnvia icircn ziua cea de apoi (654) Şi le-a zis Iisus Adevărat adevărat zic vouă dacă nu veŃi macircnca Trupul Fiului Omului şi nu veŃi bea Sacircngele Lui nu veŃi avea viaŃă icircn voi (653) cel ce Mă mănacircncă pe Mine va trăi prin Mine(657)

Macircntuitorul Icircnsuşi insistă icircn a semnala diferenŃa icircntre hrana aceasta care vine din cer pe care o numeşte adevărată şi hrana pe care o furnizează lumea creată Trupul Meu este adevărată macircncare şi sacircngele Meu adevărată băutură (655) Cine va macircnca şi va bea această hrană cerească nu va flămacircnzi şi nu va icircnseta niciodată (635)

Am citat din binecunoscutul discurs euharistic al Macircntuitorului Hristos consemnat de Sfacircntul Evanghelist Ioan icircn capitolul al şaselea al Evangheliei sale Concluzia acestui discurs este chemarea oamenilor de a se hrăni cu Trupul şi Sacircngele Domnului de a se hrăni cu Hristos Icircnsuşi Aceasta este Dumnezeiasca Icircmpărtăşanie Macircntuitorul Hristos se referă la Taina Euharistică pe care El Icircnsuşi o oferă Bisericii pacircinea şi sacircngele euharistic devin prin lucrarea Duhului Sfacircnt Trupul şi Sacircngele Domnului Iisus Hristos

Dar nu numai atacirct Mai sunt şi alte căi de a ne hrăni cu hrană cerească despre care vorbeşte Evanghelia după Ioan

Tot Evanghelia după Ioan se vorbeşte despre o hrănire cu cuvintele lui Hristos Duhul este cel ce dă viaŃă trupul nu foloseşte la nimic Cuvintele pe care vi le-am spus

117

sunt duh şi sunt viaŃă (663) Simon Petru I-a răspuns Doamne la cine ne vom duce Tu ai cuvintele vieŃii celei veşnice (668)

Mai este o icircmpărtăşire de Hristos ca lumină Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicacircnd Eu sunt Lumina lumii cel ce Icircmi urmează Mie nu va umbla icircn icircntuneric ci va avea lumina vieŃii (812)

După cum mai există icircncă o icircmpărtăşire cu Hristos aceea prin icircmplinirea poruncilor lui Dumnezeu Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine ci Tatăl care M-a trimis Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc Şi ştiu că porunca Lui este viaŃa veşnică Deci cele ce vorbesc Eu precum Mi-a spus Mie Tatăl aşa vorbesc (12 49-50) Icircn acelaşi sens Macircntuitorul vorbeşte despre urmarea Sa A-L urma pe Hristos este iarăşi o cale similară de a te icircmpărtăşi de El Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine Şi Eu le dau viaŃă veşnică şi nu vor pieri icircn veac şi din macircna Mea nimeni nu le va răpi (1027-28) cel ce Icircmi urmează Mie nu va umbla icircn icircntuneric ci va avea lumina vieŃii (812)

CondiŃia primordială de a ajunge să te hrăneşti din Hristos este credinŃa icircn El CredinŃa este condiŃia fără de care nu se poate viaŃă veşnică Ca tot cel ce crede icircn El să nu piară ci să aibă viaŃă veşnică (315) Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Fiul Său pentru ca tot cel ce crede icircn EL să aibă viaŃă veşnică (316) vezi şi 640 47 1125 2031)

Acest adevăr fundamental este un fel de leit-motif pe care-l icircntacirclnim peste tot icircn Evanghelia după Ioan cel ce crede icircn Mine chiar dacă va muri va trăi (1125)

Ce este viaŃa veşnică de fapt Icircn ce constă viaŃa veşnică Ne răspunde iarăşi Evanghelia după Ioan Şi aceasta este viaŃa veşnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (173) De fapt Hristos Icircnsuşi este viaŃa cea adevărată deplină veşnică (146) El este asemenea Tatălui izvorul prin excelenŃă al vieŃii pentru că are principiul vital icircn Sine Căci precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine (526) Numai Dumnezeu are principiul vital icircn Sine ViaŃa adevărată este cea care are principiul vital icircn sine lucru posibil numai pentru Dumnezeu Oamenii pot dobacircndi viaŃa prin icircmpărtăşire de viaŃa lui Dumnezeu prin participarea la viaŃa dumnezeiască Iar participarea este posibilă prin căile la care ne-am referit mai sus

ViaŃa veşnică nu este viaŃa care icircncepe după moarte ci este viaŃa cea adevărată la care poate participa orice om crezacircnd icircn Hristos şi icircmpărtăşindu-se de El

97 Cunoaşterea lui Dumnezeu icircn Evanghelia după Ioan

O altă temă teologică importantă care se află icircn centrul preocupărilor Sf Ev Ioan este cunoaşterea lui Dumnezeu Prima dovadă icircn acest sens sunt referirile foarte frecvente la acest subiect Sf Ioan nu foloseşte substantivul cunoaştere (γνωσις) nici măcar o singură dată Dar este folosit foarte mult verbul a cunoaşte fie icircn varianta verbului γινωσκειν fie a verbului ειδεναι care par a fi sinonime deşi icircn limba romacircnă pot fi traduse diferit cu semnificaŃii sensibil diferite a cunoaşte şi respectiv a şti Statistica ne spune că sunt 75 de folosiri ale acestor două verbe 50 de folosiri ale verbului γινωσκειν şi 25 de folosiri ale verbului ειδεναι

118

Ambele verbe sunt cunoscute la vremea aceea cu referire la cunoaşterea umană la actul uman de cunoaştere Caracteristic pentru Sf Ioan este faptul că aceste verbe se referă şi la cunoaşterea persoanelor dumnezeieşti la cunoaşterea lui Dumnezeu a relaŃiilor dintre persoanele dumnezeieşti şi icircn special cu referire la prezenŃa şi lucrarea Macircntuitorului Hristos icircn lume

Există o dezbatere icircn literatura de specialitate cu privire la contextul gnoseologic din care icircşi extrage Sf Ioan sensul acestor verbe Şi aceasta pentru că lumea antică consemnează cel puŃin două gnoseologii sensibil diferite cea greacă şi cea iudaică Preluacircnd problema de la cunoscutul teolog protestant german R Bultmann exegetul englez CH Dodd propune a se lua icircn calcul următoare diferenŃă de icircnŃelegere a actului cunoaşterii icircntre lumea iudaică şi lumea greacă

Pentru greci cunoaşterea presupunea un proces asemănător cu vederea şi analiza de la distanŃă a obiectului de cunoscut Acesta este localizat ca exterior de către subiectul cunoscător contemplat observat icircn caracteristicile lui Subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut stau faŃă icircn faŃă

Pentru iudei cunoaşterea este rezultatul unei experienŃe directe pe care o face subiectul cunoscător icircn legătură cu obiectul de cunoscut Cunoaşterea presupune o relaŃie directă un contact direct icircntre subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut subiectul trăieşte obiectul de cunoscut Iată cacircteva exemple DispreŃuit era şi cel din urmă dintre oameni om al durerilor şi cunoscător al suferinŃei unul icircnaintea căruia să-Ńi acoperi faŃa dispreŃuit şi nebăgat icircn seamă (533) El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate cacircte preŃuieşte (2020) A cunoaşte icircnseamnă a face experienŃa lucrului de cunoscut a trăi realitatea respectivă a simŃi acea realitate

Venind acum la domeniul gnoseologiei teologice a cunoaşte pe Dumnezeu pentru greci icircnsemna a contempla realitatea ultimă raŃiunea ultimă de a fi a lumii iar pentru iudei icircnsemna a-L recunoaşte şi a-L icircntacirclni icircn lucrurile Lui precum şi a răspunde la chemările Lui intracircnd astfel icircn relaŃie cu El Pentru greci cunoaşterea presupune observare şi reflecŃie iar pentru iudei cunoaşterea presupune participare şi simŃire

Cacirct priveşte Evanghelia după Ioan exegeŃii au opinii diferite unii susŃinacircnd că aceasta are mai curacircnd icircn vedere contextul iudaic alŃii contextul grec iar alŃii (ca CK Barrett p162) că Ioan are icircn vedere atacirct contextul iudaic cacirct şi pe cel grecesc

Istoria vechi-testamentară consemnează o relaŃie foarte complexă icircntre Dumnezeu şi poporul ales Icircn cadrul acestei relaŃii se realizează cunoaşterea Dumnezeu cunoaşte pe poporul Israel iar poporul icircl cunoaşte pe Dumnezeu din manifestările Sale către el Cunoaşterea poporului de către Dumnezeu Icircnsuşi include alegerea şi purtarea Lui de grijă Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pămacircntului (Amos 32) Cunoaşterea lui Dumnezeu de către oameni de poporul ales presupune nu numai o percepŃie neutră şi obiectivă a existenŃei Sale ci o relaŃie stracircnsă de ascultare şi de icircncredere de slujire şi de icircnchinare o relaŃie care include şi neascultarea şi sancŃiunea Şi nu se vor mai icircnvăŃa unul pe altul şi frate pe frate zicacircnd CunoaşteŃi pe Domnul că toŃi de la sine Mă vor cunoaşte de la mic pacircnă la mare zice Domnul pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni (Ieremia 3134) Acest sens al cunoaşterii pare a fi decisiv pentru Sf Ioan Evanghelistul

119

Iisus Icircnsuşi cunoaşte pe Tatăl şi această cunoaştere rezultă din relaŃia Sa cu Tatăl care este o relaŃie de iubire de ascultare desăvacircrşită de voinŃă şi de icircncredere reciprocă Este o cunoaştere reciprocă Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl (Ioan 1015 vezi şi 1725) Eu Icircl ştiu (cunosc) pe El căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine (Ioan 729 vezi şi 855)

Oamenii icircl pot cunoaşte pe Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos tot icircn cadrul unei relaŃii directe Dacă veŃi rămacircne icircn cuvacircntul Meu sunteŃi cu adevărat ucenici ai Mei Şi veŃi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi (8 31-32 Vezi şi 17825 104 1515) Dacă M-aŃi fi cunoscut pe Mine şi pe Tatăl Meu L-aŃi fi cunoscut dar de acum Icircl cunoaşteŃi pe El şi L-aŃi şi văzut (147) Iisus i-a zis De atacircta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut Filipe Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl Cum zici tu Arată-ne pe Tatăl (149 vezi şi 12 45) Icircn ultimul text cunoaşterea este asociată cu vederea lucru caracteristic grecilor

Icircn acelaşi timp Evanghelia după Ioan afirmă şi că hellip pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni vreodată Fiul Cel Unul-Născut Care este icircn sacircntul Tatălui Acela L-a făcut cunoscut(118) Macircntuitorul insistă şi explică această afirmaŃie NU doar că pe Tatăl L-a văzut cineva decacirct cel ce este de la Dumnezeu Acesta L-a văzut pe Tatăl(646)

Sfacircntul Evanghelist Ioan vorbeşte şi despre vederea slavei dumnezeieşti a Cuvacircntului icircntrupat Şi Cuvacircntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit icircntre noi şi am văzut slava Lui slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl plin de har şi de adevăr (114)

A cunoaşte pe Iisus Hristos icircnseamnă a recunoaşte icircn El pe Fiul lui Dumnezeu icircntrupat Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis (178) RelaŃia stracircnsă dintre Tatăl şi Fiul este şi aceasta obiect al cunoaşterii Iar dacă le fac chiar dacă nu credeŃi icircn Mine credeŃi icircn aceste lucrări ca să ştiŃi şi să cunoaşteŃi că Tatăl este icircn Mine şi Eu icircn Tatăl (1038)

Cunoaşterea lui Dumnezeu implică icircn cele din urmă comuniunea omului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos icircmpărtăşirea sau unirea omului cu Dumnezeu Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi (1420) CondiŃie a acestei comuniuni este iubirea Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el(1423) Este vorba despre o cunoaştere nemijlocită care se datorează comuniunii depline unirii icircmpreună-vieŃuirii deci experienŃei

Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă prin recunoaşterea lui Iisus Hristos ca descoperire reală a lui Dumnezeu recunoaşterea lui Hristos inseparabil dar distinct unit cu Dumnezeu Tatăl şi icircşi află icircmplinirea icircn experienŃa propriei noastre comuniuni sau uniri cu Hristos Cunoaşterea desăvacircrşită este icircn consecinŃă sinonimă cu comuniunea desăvacircrşită sau cu unirea omului cu Dumnezeu Cine ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu experiată ca unire cu Dumnezeu acela are viaŃă veşnică De aceea Macircntuitorul pune semnul egalităŃii icircntre cunoaştere şi viaŃa veşnică Şi aceasta este viaŃa veşnică Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (173)

120

Cunoaşterea lui Dumnezeu este cum vom vedea legată de credinŃă După cum icircnŃelegerea acestui proces atacirct de complex este sporită dacă cercetăm şi ce ne spune Sf Ioan Evanghelistul despre adevăr

98 CredinŃa icircn Evanghelia după Ioan

CredinŃa este o altă temă teologică centrală icircn Evanghelia după Ioan Ca şi icircn

cazul cunoaşterii nici de data aceasta Sf Ioan nu foloseşte substantivul Este de altfel o caracteristică a stilului Evangheliei după Ioan predilecŃia pentru discursul bazat pe verbe ceea ce icirci şi conferă un dinamism special Folosirea substantivului duce discursul spre abstractizare icircn timp ce verbul trimite la mişcare la lucrare la viaŃă Aşadar substantivul credinŃă - πιστις nu este folosit niciodată icircn timp ce verbul a crede - πιστευειν este folosit de 80 de ori

Verbul a crede este folosit icircn Evanghelia după Ioan cu mai multe sensuri 1 a se icircncrede ndash Şi Iisus nu se icircncredea icircn ei pentru că icirci cunoştea pe ei toŃi

(224) 2 a acorda credit spuselor cuiva minus Femeie crede-mă că vine ceasul cacircnd nici pe

muntele acestahellip (421) CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatălhellip (1411) 3 a crede - cu dativul - hellip au crezut Scripturii şi cuvacircntului pe care icircl spusese

Iisus - kai evpisteusan th| grafh| kai tw| logw| o]n ei=pen o VIhsoujAring (222) Dacă aŃi fi crezut lui Moise aŃi fi crezut şi Mie - eiv gar evpisteuete Mwusei( evpisteuete an evmoi(546)

4 a crede că (πιστευω οτι) minus dacă nu credeŃi că Eu sunthellip(824 vezi şi 1319) Eu am crezut că tu eşti Hristosulhellip(1127 vezi şi 2031) CredeŃi Mie că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine hellip(1411) ca să creadă că Tu m-ai trimis (1142 178) că de la Tatăl a ieşit (1627) că de la Dumnezeu ai ieşit (1430) ConŃinutul credinŃei este acelaşi cu conŃinutul cunoaşterii Nu este de mirare că aceste două verbe πιστευειν şi γινωσκειν sunt icircntacirclnite icircmpreună Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu celui viu - kai h`meij pepisteukamen kai evgnwkamen o[ti su ei= o a[gioj tou qeou (669) Este de discutat relaŃia dintre credinŃă şi cunoaştere Poate fi relevantă ordinea celor două verbe icircn frază

5 a crede icircn - πιστευειν εις minus este o formă specifică a Evangheliei după Ioan nu este icircntacirclnită nici icircn literatura greacă extra-biblică şi nici icircn Septuagintă (Cf CH Dodd) Sensul exact este a crede icircn cineva a te icircncrede icircntr-o persoană Să nu se tulbure inima voastră credeŃi icircn Dumnezeu şi credeŃi icircn Mine (141) ConstrucŃia cu εις este foarte frecventă icircn Evanghelia după Ioan

6 a crede icircn numele cuiva - πιστευειν εις το ονοmicroα αυτου (Şi celor cacircŃi L-au primit care cred icircn numele Lui - [Osoi de elabon auvton( edwken auvtoij evxousian tekna qeou genesqai( toij pisteuousin eivj to onoma auvtou( (112) mulŃi au crezut icircn numele Lui văzacircnd minunile pe care le făcea - polloi evpisteusan eivj to onoma auvtou qewrountej auvtou ta shmeia a] evpoiei (223) Cel ce crede icircn El nu este judecat iar cel ce nu crede a şi fost judecat fiindcă nu a crezut icircn numele Celui Unuia-Născut Fiul lui Dumnezeu - o` pisteuwn eivj auvton ouv krinetai o de mh pisteuwn hdh kekritai( o[ti mh pepisteuken

121

eivj to onoma tou monogenouj ui`ou tou qeouAring (318) Cum se poate observa sensul nu este deosebit de construcŃia a crede icircn cineva dar folosirea lui onoma este de remarcat mai ales că este specifică Sfacircntului Ioan şi se datorează predilecŃiei sale pentru nume După cum se ştie icircn lumea semită numele este semnul care recapitulează persoana icircnsăşi aşa cum s-a moştenit şi icircn tradiŃia creştină ConstrucŃia Sf Ioan a fost preluată de Biserică Icircn multe icircmprejurări ca la botezul copilului de ex folosim expresia Se botează robul lui Dumnezeuhellip icircn numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfacircntului Duh Aceasta icircnseamnă că cel botezat se supune intră sub stăpacircnirea Prea Sfintei Treimi A crede icircn cineva conŃine o nuanŃă pe care nu o poate exprima verbul a cunoaşte şi anume a-L recunoaşte pe Dumnezeu ca Stăpacircn şi a te supune voinŃei Lui LA fel icircn cazul Macircntuitorului Hristos a crede icircn El icircnseamnă a-L recunoaşte ca Fiul al lui Dumnezeu

7 a crede ndash icircn sens absolut Există texte icircn care verb ul a crede este folosit singur Acesta a venit spre mărturiehellip Ca toŃi să creadă prin el (17) M-aŃi şi văzut şi nu credeŃi (636) Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu (1140) Un fragment icircntreg este semnificativ pentru acest sens al verbului a crede Este vorba de Ioan 2025-29 Deci au zis lui ceilalŃi ucenici Am văzut pe Domnul Dar el le-a zis Dacă nu voi vedea icircn macircinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu icircn semnul cuielor şi dacă nu voi pune macircna mea icircn coasta Lui nu voi crede Şi după opt zile ucenicii Lui erau iarăşi icircnăuntru şi Toma icircmpreună cu ei Şi a venit Iisus uşile fiind icircncuiate şi a stat icircn mijloc şi a zis Pace vouă Apoi a zis lui Toma Adu degetul tău icircncoace şi vezi macircinile Mele şi adu macircna ta şi o pune icircn coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios A răspuns Toma şi I-a zis Domnul meu şi Dumnezeul meu Iisus I-a zis Pentru că M-ai văzut ai crezut FericiŃi cei ce n-au văzut şi au crezut

Se vorbeşte despre o relaŃie icircntre credinŃă şi vedere Există o vedere fără credinŃă MulŃi dintre contemporanii Macircntuitorului Hristos vedeau dar nu credeau icircn ceea ce vedeau Vederea simplă icircnsoŃită de credinŃă conduce pe om la o vedere mai profundă la icircnŃelegere Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu (1140) CredinŃa este şi ea un fel de vedere Cacircnd Hristos era printre oameni credinŃa icircnsemna să vezi slava Lui să icircnŃelegi şi să recunoşti dumnezeirea Lui icircn prezenŃa Sa omenească Pentru Sf Ioan Evanghelistul a crede icircn Hristos icircnseamnă a cunoaşte a recunoaşte a vedea pe Dumnezeu icircn persoana istorică a lui Hristos Această credinŃă este premisă şi cale a vieŃii veşnice Iar acestea s-au scris ca să credeŃi că Iisus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu şi crezacircnd să aveŃi viaŃă icircn numele Lui (2031)

99 Despre adevăr icircn Evanghelia după Ioan

Legată de tema cunoaşterii şi a credinŃei este tema adevărului Şi veŃi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi kai gnwsesqe thn avlhqeian( kai h avlhqeia evleuqerwsei umajAring (832)

Sf Ioan Teologul foloseşte foarte frecvent icircn Evanghelia sa adjectivul adevărat icircn cele două forme ale sale αληθης şi αληθινος

122

Prima formă αληθης icircnseamnă adevărat icircn sensul de conform cu realitatea cu faptele icircn opoziŃie cu mincinos - ψευδης Toate cacircte a spus Ioan despre Acesta erau adevărate - panta de o[sa ei=pen VIwannhj peri toutou avlhqh h=nAring (1041)

Cea de a doua formă αληθινος icircnseamnă adevărat icircn opoziŃie cu iluzoriu aparent nedeplin nedesăvacircrşit Vezi lumina cea adevărată - to fwj to avlhqinon (19) pacircinea cea adevărată - ton arton ton avlhqinon (632) judecata cea adevărată - h` krisij h avlhqinh (816) adevăraŃii icircnchinători - oi` avlhqinoi proskunhtai (423) Adevăratul Dumnezeu ton monon avlhqinon qeon (173) viŃa cea adevărată h` ampeloj h` avlhqinh (151) De observat că acest adjectiv este folosit icircn toate cazurile de mai sus pentru realităŃile dumnezeieşti subliniind un lucru esenŃial pentru Evanghelia după Ioan Adevărat la modul deplin ceea ce există cu adevărat este Dumnezeu Icircnsuşi şi tot ceea ce vine direct de la El Aici adjectivul adevărat are sensul absolut aplicat exclusiv lui Dumnezeu şi lucrărilor lui icircn contrast cu lumea şi cu cele lumeşti Adevărata lumină este cea care izvorăşte direct din Dumnezeu Pacircinea cea adevărată nu este cea pe care o facem noi din roadele pămacircntului ci este cea care coboară din cer Judecata adevărată este cea făcută de Dumnezeu prin Fiul Său AdevăraŃii icircnchinători sunt cei care se icircnchină icircn duh adică se icircmpărtăşesc de Duhul lui Dumnezeu Adevăratul Dumnezeu este unul singur cel viu şi lucrător Discursul acesta este icircntacirclnit peste tot icircn Evanghelia după Ioan

Există situaŃii cacircnd adjectivul adevărat icircn prima lui formă αληθης să icircnsumeze cele două sensuri acela de real ca raportare la existenŃă conformă cu realitatea şi de real icircn opoziŃie cu iluzoriu sau aparent sau metaforic Trupul Meu este adevărată macircncare şi Sacircngele Meu adevărată băutură h gar sarx mou avlhqhj evstin brwsij( kai to ai-ma mou avlhqhj evstin posijAring (655)

Icircn concordanŃă cu adjectivul αληθινος adevărat substantivul adevărul αληθεια are sensul de adevăr icircn opoziŃie sau icircn contrast cu ceea ce este fals sau amăgitor Substantivul αληθεια - adevărul este folosit de 20 de ori Icircn Evangheliile sinoptice familia de cuvinte care Ńine de adevăr este folosită foarte rar

Adevărul poate fi 1 realitatea icircnsăşi 2 cunoaşterea realităŃii sau reflectarea realităŃii icircn conştiinŃa umană 3 expresia realităŃii icircn termeni filozofici

Icircn Evanghelia după Ioan icircntacirclnim foarte clar expus principiul gnoseologic fundamental pe care icircl va dezvolta Biserica Răsăritului conform căruia adevărul este realitatea icircnsăşi lucrul nu enunŃul despre realitate Icircn limba greacă adevărul este mai curacircnd o categorie intelectuală sau morală La Ioan icircntacirclnim mai curacircnd concepŃia iudaică după care adevărul este lucrul icircn sine acŃiunea icircn sine fapta icircn sine etc

Icircntacirclnim la Ioan o construcŃie literară specifică foarte interesantă care exprimă clar această viziune Este vorba de expresia a face adevărul - ποιω την αληθειαν Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină ca să se arate faptele lui că icircn Dumnezeu sunt săvacircrşite o de poiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeianpoiwn thn avlhqeian ercetai proj to fwj( i[na fanerwqh| auvtou ta erga o[ti evn qew| evstin eivrgasmenaAring (321) Faptul că traducătorul romacircn evită folosirea echivalentului exact al verbului grecesc adică a face preferacircnd lucrează ne arată cacirct de neobişnuită este construcŃia chiar şi pentru limba romacircnă

123

Acelaşi icircnŃeles foarte concret şi obiectiv icircl icircntacirclnim şi icircn nenumărate ale texte din Evanghelia după Ioan

Dar vine ceasul şi acum este cacircnd adevăraŃii icircnchinători se vor icircnchina Tatălui icircn duh şi icircn adevăr că şi Tatăl astfel de icircnchinători icircşi doreşte Duh este Dumnezeu şi cei ce I se icircnchină trebuie să I se icircnchine icircn duh şi icircn adevăr 23avlla ercetai w[ra kai nun evstin( o[te oi` avlhqinoi proskunhtai proskunhsousin tw| patri evn pneumati kai avlhqeia| kai gar o pathr toioutouj zhtei touj proskunountaj auvtonAring 24 pneuma o qeoj( kai touj proskunountaj auvton evn pneumati kai avlhqeia| dei proskuneinAring (423-24) Expresia a se icircnchina icircn adevăr este neobişnuită şi pentru limba romacircnă Mai uşor am spune a se icircnchina cu adevărat

SfinŃeşte-i pe ei icircntru adevărul Tău cuvacircntul Tău este adevărul agiason auvtouj evn th| avlhqeia| o logoj o soj avlhqeia evstinAring (1717) Expresia Cuvacircntul tău este adevărul este iarăşi specific lui Ioan Pentru noi mai normal ar fi fost să se spună Cuvacircntul Tău este adevărat

Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit icircn lume ca să dau mărturie pentru adevăr oricine este din adevăr ascultă glasul Meu evgw eivj touto gegennhmai kai eivj touto evlhluqa eivj ton kosmon( i[na marturhsw th| avlhqeia| paj o` wn evk thj avlhqeiaj avkouei mou thj fwnhjAring (1837) Semnalăm icircn continuare exprimări neobişnuite pentru noi dar specifice lui Ioan care pun icircn evidenŃă faptul că adevărul este realitatea icircnsăşi a da mărturie pentru adevăr a fi din adevăr Ceea ce este important icircnsă este tocmai faptul asupra căruia exegeŃii cad de acord că icircn aceste texte Adevărul este Dumnezeu Icircnsuşi A fi din adevăr icircnseamnă a fi de la Dumnezeu A fi din adevăr este sinonim cu a fi de sus a fi de la Duhul ca antonime ale expresiilor a fi din trup a fi din cele de jos a fi din lumea aceasta a fi de la diavolul

Dacă adevărul este realitatea icircn sine atunci icircn sensul lui absolut Adevărul este numai Dumnezeu tocmai pentru că Dumnezeu este existenŃa deplină desăvacircrşită nelimitată veşnică Cacircnd Ioan spune că Iisus a venit să dea mărturie pentru adevăr adică despre ceea ce este cu adevărat despre lumea cu adevărat reală şi deplină despre existenŃa icircn sine care este izvorul tuturor celorlalte existenŃe adică despre Dumnezeu Identificarea adevărului prin excelenŃă cu Dumnezeu şi cu realităŃile dumnezeieşti este foarte fermă şi clară Mai mult este unul din obiectivele centrale ale Evangheliei după Ioan acela de a arăta ce este cu adevărat real şi de a distinge icircntre adevărul deplin care este Dumnezeu şi cele dumnezeieşti şi ceea ce cred oamenii că este adevărul adică lumea creată şi cele lumeşti

Evanghelia după Ioan insistă asupra acestui aspect fundamental Adevărul este Dumnezeu Cunoaşterea lui Dumnezeu este cea care te face liber (vezi 832) Adevărul este realitatea ultimă şi deplină despre care dă mărturie Iisus

Hristos nu dă numai mărturie despre adevăr ci spune despre Sine că este Adevărul Eu sunt calea adevărul şi viaŃa - vegw eivmi h` odoj kai h` avlhqeia kai h` zwh (146) Hristos este cel care dă mărturie despre Dumnezeu-Adevărul dar icircn acelaşi timp este El Icircnsuşi Adevărul pentru că este Dumnezeu Este motivul pentru care chiar icircn acest context Iisus insistă icircn a desluşi relaŃia Sa de unitate desăvacircrşită cu Tatăl Nu crezi tu că Eu sunt icircntru Tatăl şi Tatăl icircntru Mine (1410-11) Icircn acest caz a cunoaşte adevărul nu icircnseamnă numai a asculta cuvintele Macircntuitorului ci a te uni cu El de o manieră

124

asemănătoare celeia icircn care este El unit cu Tatăl Cunoaşterea adevărului care icircnseamnă cunoaşterea lui Dumnezeu se realizează icircn comuniune şi unire cu Hristos este ceva diferit de icircnŃelegerea exclusiv intelectuală a lucrurilor

910 Unirea omului cu Dumnezeu icircn Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată spiritualităŃii Bisericii răsăritene Unul din motivele principale este faptul că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre unirea omului cu Dumnezeu temă atacirct de dragă Răsăritului ortodox

Vorbind mai sus despre cunoaşterea lui Dumnezeu şi despre cunoaşterea adevărului am văzut că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre cunoaştere prin icircntacirclnire prin comuniune şi icircn cele din urmă prin unire Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă numai icircn termenii unei relaŃii reciproce de icircmpreună-sălăjluire reciprocă icircntre om şi Dumnezeu după modelul icircmpreună-sălăşluirii reciproce dintre Tatăl şi Fiul adică unirea celor doi icircn Tatăl prin sălăşluirea Fiului icircntru Tatăl şi icircn Fiul prin sălăşluirea Tatălui icircntru Fiul (o reciprocă imanenŃă după expresia lui CH Dodd) Icircn ziua aceea veŃi cunoaşte că Eu sunt icircntru Tatăl Meu şi voi icircn Mine şi Eu icircn voi evn evkeinh| th| hmera| gnwsesqe umeij o[ti evgw evn tw| patri mou kai u`meij evn evmoi kavgw evn u`minAring (1420)

CH Dodd semnalează faptul că există o stracircnsă legătură un paralelism icircntre cunoaşterea reciprocă şi icircmpreuna-sălăşluire (sau unire)

Tatăl cunoaşte pe Fiul (1015) ndash Fiul este icircntru Tatăl (1410 1721) Fiul cunoaşte pe Tatăl (1015) ndash Tatăl este icircntru Fiul (1410-11 172123) Fiul cunoaşte pe oameni (1014) ndash Oamenii sunt icircntru Fiul (1420 1721) Oamenii cunosc pe Fiul (1014) ndash Fiul este icircntru oameni (1420 1723) Oamenii cunosc pe Tatăl şi pe Fiul (147-8) ndash Oamenii sunt icircntru Tatăl şi Fiul

(1721)

Icircn toate cazurile Fiul este cel care mijloceşte această unire şi cunoaşterea care rezultă din unire

Unitatea dintre Tatăl şi Fiul este atacirct de stracircnsă icircncacirct ea este exprimată de Fiul astfel Eu şi Tatăl una suntem - evgw kai o pathr e[n evsmenAring (1030) Unitatea este atacirct de deplină icircncacirct nu poate fi exprimată decacirct icircn termenii icircmpreună-sălăşluirii reciproce Această unire este continuă şi se manifestă icircn toate lucrările Fiului Acolo unde este Fiul este şi Tatăl acolo unde este Fiul lucrător este şi Tatăl lucrător Lucrarea Fiului este şi lucrarea Tatălui Acolo unde este Fiul subiect este şi Tatăl subiect Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez (517) Fiul nu face nimic de la Sine (519 828-29) Unirea face posibilă icircmpărtăşirea reciprocă Precum Tatăl are viaŃă icircn Sine aşa a dat şi Fiului să aibă viaŃă icircn Sine (526) Icircmpărtăşirea de aceeaşi viaŃă şi lucrare este motivată de iubirea lui Dumnezeu Tatăl iubeşte pe Fiul (520) Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate icircn macircinile Lui (325) Eu iubesc pe Tatăl şi cum icircmi porunceşte Tatăl aşa fac (1423) Dragostea desăvacircrşită icircntre Tatăl şi Fiul stabileşte o comuniune desăvacircrşită de viaŃă icircntre Tatăl şi Fiul

Această comuniune desăvacircrşită şi unitate dumnezeiască icircntre Tatăl şi Fiul este prezentată ca arhetip pentru comuniunea şi unitatea icircntre oameni şi Dumnezeu Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvacircntul Meu şi Tatăl Meu icircl va iubi şi vom veni la el şi vom face

125

locaş la el (1423) De fiecare dată cacircnd se face referire la unitatea dintre Tatăl şi Fiul este amintită şi unitatea dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni icircntreolaltă care trebuie să urmeze modelul celei dintacirci

Ca răspuns la iubirea Tatălui Fiul icircmplineşte icircntru totul voia Tatălui La fel şi cei care cred icircn Hristos ca răspuns la iubirea Lui şi ca dovadă a iubirii lor faŃă de El trebuie să facă voia Lui să icircmplinească poruncile Lui

Icircn cap 15 1-12 referitor la unirea omului cu Dumnezeu avem metafora viŃei de vie cu mlădiŃele Unirea omului cu Dumnezeu este una vie dătătoare de viaŃă asemenea celei dintre mlădiŃe şi viŃa de vie ViaŃa aceeaşi viaŃă trece de la viŃă la mlădiŃe le menŃine vii şi le face roditoare RămacircneŃi icircn Mine şi Eu icircn voi Precum mlădiŃa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămacircne icircn viŃă tot aşa nici voi dacă nu rămacircneŃi icircn Mine (154) Unirea aceasta este fundamentată pe iubire Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi rămacircneŃi icircntru iubirea Mea (159) Semn şi condiŃie al rămacircnerii icircn iubirea dumnezeiască este icircmplinirea poruncilor lui Dumnezeu Dacă păziŃi poruncile Mele veŃi rămacircne icircntru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămacircn icircntru iubirea Lui (1510)

Realitatea unirii desăvacircrşite prin icircmpreună-sălăşluire reciproce este exprimată pe larg şi icircn cap 17 al Evangheliei după Ioan Ca ei să fie una precum noi suntem (1711) Eu icircntru ei şi Tu icircntru Mine ca ei să fie desăvacircrşiŃi icircntru unime şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine (1723)

Este vorba despre o unire desăvacircrşită dar care nu conduce la confuzie sau amestecare Prin unirea cu Dumnezeu omul nu se cufundă sau dizolvă icircn Acesta nu este absorbit de dumnezeire icircn stil panteist Este vorba despre o relaŃie interpersonală dusă la măsura deplinătăŃii icircn care deşi uniŃi desăvacircrşit subiecŃi icircşi păstrează identitatea personală deplină Resortul dinamic al acestei uniri este iubirea CredinŃa adevărată icircn Hristos icircl poate aduce pe om la o comuniune personală de viaŃă cu Dumnezeu cel veşnic care este o comuniune de iubire

911 Despre iubire icircn Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este Evanghelia iubirii dumnezeieşti prin excelenŃă Nimeni nu a vorbit şi nu a dezvoltat atacirct de bine tema iubirii lui Dumnezeu pentru oameni a iubirii dintre persoanele Sfintei Treimi a iubirii oamenilor faŃă de Dumnezeu şi a iubirii dintre oameni icircntreolaltă ca Sf Evanghelist Ioan Sf Evanghelist Ioan este cel care consemnează enunŃul prin care Dumnezeu se defineşte pe sine ca iubire Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4 8)

Iubirea lui Dumnezeu este motivaŃia suportul şi finalitatea lucrării lui Dumnezeu prin Fiul a icircntregii iconomii dumnezeieşti Iubirea lui Dumnezeu dă sens tuturor Icircntrupării Crucii şi tuturor celorlalte Iubirea motivează determinant susŃine şi conduce la finalizare orice lucrare orice mişcare a lui Dumnezeu spre oameni orice mişcare dintre Persoanele dumnezeieşti

Este mai clar şi mai ferm exprimată ca oriunde iubirea lui Dumnezeu pentru oameni

126

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea icircncacirct pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede icircn El să nu piară ci să aibă viaŃă veşnică ou[twj gar hvgaphsen o qeoj ton kosmon( w[ste ton ui`on ton monogenh edwken( i[na paj o pisteuwn eivj auvton mh

avpolhtai avllV ech| zwhn aivwnionAring (316)

Este exprimată iarăşi insistent iubirea Tatălui pentru Fiul şi a Fiului pentru Tatăl

Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat icircn macircna Lui (335 vezi şi 1017 1724)

Iubirea dintre Tatăl şi Fiul este modelul şi măsura iubirii dintre Fiul şi oameni şi dintre oameni şi Fiul Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi (159) hellipi-am iubit pe ei precum M-ai iubit Tu pe Mine (1723) Pentru ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie icircn ei (1726) Iubirea dintre Tatăl şi Fiul sau iubirea lui Hristos pentru oameni este modelul iubirii dintre oameni Aceasta este porunca Mea să vă iubiŃi unul pe altul precum v-am iubit Eu Mai mare dragoste decacirct aceasta nimeni nu are ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi (512-13) Aceasta este porunca cea nouă este recapitularea icircntregii IcircnvăŃături a Macircntuitorului Hristos asupra căreia Evanghelia după Ioan revine de mai multe ori Poruncă nouă dau vouă Să vă iubiŃi unul pe altul Precum Eu v-am iubit pe voi aşa şi voi să vă iubiŃi unul pe altul Icircntru aceasta vor cunoaşte toŃi că sunteŃi ucenicii Mei dacă veŃi avea dragoste unii faŃă de alŃii (1334-35 vezi şi 15 1217)

127

FAPTELE APOSTOLILOR Introducere

Cuprins

1 Bibliografie 2 GeneralităŃi 3 Titlul 4 Textul 5 Faptele Apostolilor şi Evanghelia după Luca 6 Faptele Apostolilor şi Epistolele Pastorale 7 Autorul 8 Destinatari şi scop 9 Caracterul istoric al cărŃii 10 Structura literară a cărŃii 11 Miljoacele literare 12 Petru şi Pavel icircn Faptele Apostolilor 13 Planul cărŃii FA 14 Teologia cărŃii FA 15 Prezentarea conŃinutului

1 BIBLIOGRAFIE COMENTARII PATRISTICE Sfacircntul Ioan Hrisostom P G 60 Sfacircntul Chiril al Alexandriei P G 74 Oikonmeniu P G 118 Teofilact al Bulgariei P G 125 COMENTARII MODERNE Jacquier E Les Actes des Apocirctres 1926 Dibelius M Studies in the Acts of the Apostles NY 1956 Dupont J Etudes sur les Actes des Apocirctres Paris 1967 Kremer J (ed) Les Actes des Apocirctres Leuven 1979 Marshall I H The Actes of the Apostles 1980 Studii icircn l romacircnă pe diverse teme din Faptele Apostolilor

1 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (II)rdquo ST 21990 pp 42-83

128

2 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (I)rdquo ST 11990 pp 38-76

3 Tudor pr drd Alexandru I bdquoUnitate şi diversitate icircn Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21973 pp 45-57

4 Tudor pr drd Alexandru bdquoViaŃa sacramentală a Bisericii icircn Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21980 pp 192-210

5 Mircea pr magistrand I bdquoOrganizarea Bisericii şi viaŃa primilor creştini după Faptele Apostolilorrdquo ST 1-21955 pp 64-92

6 Preda drd Constantin bdquoApostolatul celor doisprezece şi relaŃia sa cu cel paulin potrivit Faptelor Apostolilorrdquo ST 3-41997 pp 31-54

7 Preda drd Constantin bdquoDoctrina şi practica botezului după Faptele Apostolilorrdquo O 3-41997 pp 36-65

8 Verzan pr dr Sabin bdquoFaptele Apostolilor (capitolele 1 şi 2) - note explicativerdquo O 11994 pp 28-115

9 Deheleanu prot dr Petru bdquoSfinŃii Apostoli Petru şi Pavel după Faptele Apostolilorrdquo MB 4-61967 pp 310-320

10 Săbăduş pr Ioan bdquoConsideraŃii generale asupra sfacircrşitului cărŃii Faptele Apostolilorrdquo ST 5-61974 pp 383-395

11 Marcu pr prof Grigorie bdquoMărturii documentare de procedură sinodală icircn cartea Faptele Apostolilorrdquo O 31957 pp 429-437

12 Mihoc pr prof dr Vasile bdquoDecretul apostolic şi valoarea istorică a cărŃii Faptele Apostolilorrdquo MA 21989 pp 20-28

13 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament Faptele Apostolilorrdquo MO 9-101968 pp 714-721

14 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament Faptele Apostolilorrdquo MO 5-61969 pp 387-395

15 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (II) Faptele Apostolilorrdquo MO 7-81969 pp 541-550

16 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (IV) Faptele Apostolilorrdquo MO 3-41970 pp 176-187

17 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (VII) Faptele Apostolilorrdquo MO 3-41971 pp 210-220

18 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (VIII)rdquo MO 5-61971 pp 335-347

19 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (IX) Faptele Apostolilorrdquo MO 7-81971 pp 539-546

20 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (X) Faptele Apostolilorrdquo MO 9-101971 pp 708-720

21 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XI)rdquo MO 5-61972 pp 323-333

22 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XII) Faptele Apostolilorrdquo MO 1-31978 pp 68-76

23 Petrescu pr prof Nic bdquoObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (XIII) Faptele Apostolilor cap XVrdquo MO 4-61978 pp 287-301

2 GENERALITĂłI

129

O posibilă icircmpărŃire a cărŃilor noutestamentare 1 CărŃi care istorisesc viaŃa faptele şi icircnvăŃăturile Macircntuitorului ndash Sfintele

Evanghelii 2 CărŃi care istorisesc viaŃa şi activitatea SfinŃilor Apostoli şi icircn special a

Bisericii primare sub icircndrumarea Sfacircntului Duh Faptele Apostolilor şi Epistolele Faptele Apostolilor este a cincea carte a canonului Noului Testament Este icircnsă

prima dintre cele care consemnează icircntemeierea Bisericii şi răspacircndirea Evangheliei pacircnă icircn capitala imperiului Roma

CARACTERISTICI TEHNICE 28 de Capitole 1006 versete10396 cuvinte Vocabular 2000 cuvinte Este vorba de un vocabular bogat Luca fiind grec are

un vocabular bogat pe care-l şi foloseşte Ocupă locul doi ca volum după Evanghelia a-III-a icircntre cărŃile Noului Testament 3 TITLUL Icircn cele mai vechi manuscrise această carte apare cu titlul Praxeij vApostolwn -

Acta Apostolorum Este puŃin probabil ca acest titlu să fi fost folosit iniŃial De observat că sintacma nu este articulată Traducerea romacircnească obişnuită Faptele Apostolilor (articulat şi primul termen şi al doilea termen) nu corespunde originalului Traducerea exactă ar fi Fapte de Apostoli pentru a ilustra cu exacte conŃinutul cărŃii icircn care nu sunt cuprinse nici toate faptele şi nici ale tuturor Apostolilor

Justificarea titlului Cartea are icircntr-adevăr icircn centrul său activitatea unor apostoli Deşi este prezentat

la icircnceput cărŃii catalogul complet al apostolilor şi chiar completarea locului lăsat liber de Iuda prin alegerea lui Matia (FAp 1 13 26) conŃinutul cărŃii se opreşte icircn special asupra activităŃii a doi apostoli Sfacircntul Apostol Petru unul dintre cei 12 şi Sfacircntul Apostol Pavel din afara celor doisprezece chemat la apostolie icircn mod special şi direct de Macircntuitorul pe drumul Damascului

Faptele Apostolilor fac icircnsă referire ndash mai pe scurt sau mai exstins - şi asupra activităŃii altor personaje care nu fac parte din grupul celor doisprezece Iacob fratele Domnului Varnava Arhid Ştefan Filip ndash din cei 7- Apollo Timotei Sila etc

De consemnat că deşi nu fac parte din grupul celor doisprezece Apostoli pe toŃi aceştia Biserica icirci pomeneşte icircn calendar ca bdquoapostolirdquo

O lipsă a titlului Titlul ilustrează o parte numai a conŃinutului cărŃii trecacircnd sub tăcere o

componentă principală a acestuia şi anume lucrarea Sfacircntului Duh Icircn cele din urmă nu Apostolii şi faptele lor sunt icircn centrul cărŃii ci prezenŃa şi lucrarea Sfacircntului Duh menifestate prin Apostoli şi faptele lor Fără icircndoială că icircn centul cărŃii este Duhul Sfacircnt Este şi motivul pentruc are cartea a fost deseori numită Evanghelia Duhului deşi această denumire nu a putut să se impună Biserica icircnsăşi este o realitate ce Ńine de prezenŃa şi

130

lucrarea Duhului Sfacircnt ea fiind sinaxa celor plini de Duh Sfacircnt Dacă minunile săvacircrşite de Macircntuitorul erau prezentate ca semne ale dumnezeirii Sale minunile săvacircrşite de Apostoli şi harismele care se manifestau prin aceştia erau semne (shmeia) ale prezenŃei Duhului Sfacircnt

Trebuie să recunoaştem că absenŃa din titlu a oricărui indiciu care să trimită la această realitate esenŃială prezentă icircn carte care este prezenŃa şi lucrarea Duhului lui Dumnezeu icircn lume poate să aibă consecinŃe negative asupra abordării mai ales didactice a cărŃii Personal icircmi amitesc percepŃia acestei cărŃi atacirct de importante pentru imaginea despre Duhul Sfacircnt ca o carte eminamente istorică ce are icircn centrul misiunea Apostolilor concentrată obsedant icircn jurul celor trei călătorii misionare ale Sfacircntului Apostol Pavel Această abordare este una care-şi găseşte din păcate ecouri puternice icircn prezentarea academică a Istoriei Bisericii Universale sau a Bisericilor locale prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt fiind aproape complet ignorată şi luacircndu-se icircn discuŃie numai faptele şi evenimentele icircn care este implicat exclusiv factorul uman

4 TEXTUL CĂRłII FAPTELOR APOSTOLILOR Atunci cacircnd avem de-a face cu un text vechi ca cel al Faptelor Apostolilor trebuie

să luăm icircn discuŃie fidelitatea textului actual faŃă de cel original date fiind numeroasele copieri şi răspacircndiri de manuscrise prin care a trecut pacircnă la apariŃia tiparului

Icircn cazul Faptelor Apostolilor problema textului este destul de complexă Majoritatea surselor acestei cărŃi prezintă două forme principale

textul numit bdquosirianrdquo sau bdquoantiohianrdquo textul numit bdquoegipteanrdquo si bdquoalexandrinrdquo Textul rdquoalexandrinrdquo este păstrat de manuscrisele Codicii Vatican Sinaitic

Alexandrin Efrem Papirus 45 şi 74 precum şi de părinŃii alexandrini Textul bdquosirianrdquo sau bdquoantiohianrdquo este păstrat de codicele Beza (D) vechile traduceri

latine papiruşii 38 41 48 ndash părinŃi latini Acest text prezintă numeroase schimbări adaosuri

Ex 5 16 39 ndash se introduc unele explicaŃii 15 20 29 ndash hotăracircri Sinodul Apostolic 11 28 ndash icircnceprdquofragmentate cu noirdquo S-a exprima părerea conform căreia acest text ar fi fost o primă formă datorită tot

lui Luca textul alexandrin fiind forma finală datorită desigur lui Luca Criticii textului susŃin că textul alexandrin că textul alexandrin este cel autentic 5 FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EVANGHELIA DUPĂ LUCA Faptele Apostolilor constituie continuarea Evangheliei a III a bdquoprimului cuvacircntrdquo

adresat de Sf Luca lui Teofil (FAp 1 1 Luc 1 3) Există o aparentă contradicŃie icircn ceea ce priveşte relatarea IcircnălŃării icircn Fapte

IcircnălŃarea este plasată cronologic 40 de zile după Icircnviere pe muntele Măslinilor icircn Evanghelia după Luca este plasată icircn seara Pastilor icircn Betania Unii critici icircntre care E Trocmeacute ar elimina cu uşurinŃă Lc 24 50 ndash 53 şi FAp 1 1 ndash 5 ca fiind fragmente

131

interpolate ulterior reŃinacircnd icircn felul acesta o singură relatare a IcircnălŃării cea de la FAp Dar legătura icircntre Lc 24 49 şi 1 6 nu este perfectă pentru că FAp 1 6 ndash 12 ne situează icircn aer liber pe muntele Măslinilor şi nu icircn interiorul unei case (Lc 24 ndash 33 - 49)

Aceasta perspectivă ar presupune că cele două lucrări separate acum Evanghelia a treia şi Faptele Apost ar fi fost iniŃial o singură lucrare Icircn acest caz am fi avut de-a face cu o lucrare anormal de lungă Deci e bine să lăsăm lui Luca paternitatea acestor fragmente cacirct şi intenŃia lui de a-şi dispune opera icircn două părŃi distincte pentru ca Evanghelia să icircşi păstreze specificul său ca gen literar

Cele două cărŃi sunt stracircns legate totuşi Lc 24 47 vorbeşte de mărturia către bdquotoate neamurile icircncepacircnd de la Ierusalimrdquo ca şi icircn FAp 1 8 Tema insistent urmărită de Sf Luca ndash bdquomacircntuirea neamurilorrdquo apare la icircnceputul (Lc 3 6) şi la sfacircrşitul operei lucaniene (FAp 28 28)

Capitolul 1 din Fapte se situează la icircntacirclnirea dintre Evanghelie şi Faptele Apostolilor ca o firească legătură Rememorarea pe scurt a datelor Evangheliei icircn acest capitol (Predica IcircmpărăŃiei arătările după Icircnviere Sfacircntul Ioan Botezătorul şi făgăduinŃa Duhului grupul celor doisprezece) are menirea de a sublinia unitatea evidentă icircntre timpul lui Iisus şi cel al Bisericii Icircn Evanghelie IcircnălŃarea icircncheie timpul lui Iisus ca un punct al unei istorii ce se icircmplineşte accentul icircn relatare este hristologic Icircn Faptele Apostolilor această relatare a IcircnălŃării inaugurează timpul Duhului Sfacircnt accentul icircn relatare este pnevmatologic şi ecleziologic Este fragmentul ce ilustrează continuitatea icircntre istoria lui Iisus şi istoria Bisericii Sale

Alegerea lui Matia (FAp 1 15 - 16) arată la fel continuitate De asemenea grupul celor 12 ucenici constituie un alt element fundamental de unitate şi continuitate icircntre timpul lui Iisus Hristos şi timpul Bisericii Grupul este format de Iisus icircn timpul activităŃii Sale pămacircnteşti şi constituie nucleul iniŃial al Bisericii ce se naşte istoric la Cincizecime Tema unităŃii joacă un mare rol icircn FAp 1 De altfel unitatea este o trăsătură esenŃială a eclesialităŃii de aceea se regăseşte ca temă aproape icircn fiecare din paginile Faptelor Apostolilor

6 FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EPISTOLELE PASTORALE Numai cu titlu informativ consemnăm teoria conform căreia Epistolele Pastorale

ale Sfacircntului Apostol Pavel ar fi avut ca redactor ndash cu o contribuŃie importantă icircn redactare ndash pe Sf Evanghelist Luca36 ucenicul şi colaboratorul iubit al Apostolului pe care-l regăsim alături de acesta icircn momentele grele ale captivităŃii romane (bdquonumai Luca este cu minerdquo 2 Tim 411) Dacă s-ar adeveri această ipoteză atunci Sf Luca ar fi autorul unui triptic Evanghelie Fapte Epistole Pastorale care ar prezenta icircntr-o viziune unitară şi coerentă Vestirea Evangheliei de către Macircntuitorul Hristos Pogoracircrea Sfacircntului Duh cu icircnceputurile Bisericii şi bdquoaşezareardquo Bisericii pe traiectoria ei istorică prin trecerea de la perioada apostolică la perioada post-aspostolică Chiar dacă nu se adevereşte ipoteza cu Luca redactor al Epistolelor Pastorale conŃinutul acestora din urmă şi scopul lor le plasează icircntr-o evidentă continuitate şi completare a cărŃii Faptele Apostolilor Dacă

36 Vezi pe larg despre această problemă icircn Pr Prof dr Constantin Coman Sf Ev Luca autorul Epistolelor Pastorale - o ipoteză icircn Biserica Ortodoxă Romacircnă Buletinul oficial al Patriarhiei romacircne Anul CXVI Nr7-12 iulie-decembrie 1998 p360-370

132

Faptele Apostolilor acoperă perioada prin excelenŃă apostolică a istoriei Bisericii prin aceea că ne prezintă activitatea Ucenicilor sau Apostolilor direcŃi ai Macircntuitorului Hristos a căror autoritate bisericească se bazează pe investirea lor directă din partea Macircntuitorului dar şi pe evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt de care beneficiază icircn mod direct Epistolele Pastorale are chiar scopul de a ne prezenta trecerea de la Biserica Apostolică la epoca post-apostolică aceasta din urmă identificacircndu-se cu perioada de pacircnă la sfacircrşitul veacurilor Transferul autorităŃii apostolice directe de la Apostoli la urmaşii apostolilor (episcopii din totdeauna) este momentul de maximă importanŃă ilustrat de Epistolele Pastorale care completează şi icircncheie imaginea istorică a Bisericii Este motivul pentru care am Ńinut să facem această semnalare icircn contextul prezentării Faptelor Apostolilor

7 AUTORUL Mărturii externe Icircntreaga tradiŃie bisericească veche icircl numeşte pe Sfacircntul Evanghelist Luca drept

autor al Faptelor Apostolilor Faptele Apostolilor este citată de PărinŃii Apostolici Epistola lui Varnava 414 58 Păstorul lui Herma 424 Epistola lui Clement Romanul 21 Sfacircntul Ignatie al Antiohiei Magnezieni 5 Smirneni 3 Epistola către Diognet Iustin Martirul Apologia I 19 Dialog cu iudeul Trifon 20118 Canonul Muratori (cca 150 d Hr) include FAp icircn canonul Noului Testament ca

lucrare a Sfacircntului Luca Irineu episcop al Lugdummului (180- 190) Icircmpotriva Ereticilor 3 1 citează multe

texte din FAp Şi numeşte pe Luca autor Le fel se icircntacircmplă şi cu o serie icircntreagă de autori din primele trei veacuri ale

Bisericii reprezentacircnd o arie geografică foarte exstinsă Tertulian (Afica de Nord) Icircmpotriva lui Marcion (VI2) Clement Alexandrinul Stromate 512 Origen Icircmpotriva lui Cels 611 Ieronim De viris illustribus 7 Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericească B221 Mărturii interne ExegeŃii celor două cărŃi importante şi voluminoase ale Noului Testament sunt de

acord că Faptele Apostolilor şi Evanghelia a treia au acelaşi autor Lucrul acesta este confirmat de identitatea de stil vocabular şi idei dintre cele două cărŃi Ele sunt adresate aceleiaşi persoane lui Teofil

bdquoCuvacircntul cel dintacircirdquo la care face referire autorul Faptelor este fără icircndoială Evanghelia Sfacircntului Luca Faptele Apostolilor fiind bdquoCuvacircntul al doileardquo

133

Asemănarea icircntre cele două lucrări este atacirct de mare icircncacirct nimeni nu contestă faptul că ele provin de la acelaşi autor Ba au existat exegeti care au considerat că cele două lucrări au fost iniŃial o singură lucrare Traducerea manuscrisă nu sprijină aceasă idee

Există o continuitate evidentă Evanghelia sfacircrşeşte cu IcircnălŃarea şi FAp icircncepe cu IcircnălŃarea

Fragmentele bdquonoirdquo Icircn sprijinul paternităŃii lucaniene a cărŃii Faptele Apostolilor este şi argumentul

aşa numitelor fragmente bdquonoirdquo Icircn aceste fragmente relatarea se face la icircntacirci plural ndash incluzacircnd ca participant la evenimente persona autorului Acestea sunt 1610 ndash 17 206 ndash 16 211 ndash 15 271 ndash 28 Unitatea dintre aceste fragmente şi restul cărŃii este confirmată de limba stilul şi vocabularul acestor fragmente sunt aceleaşi cu restul cărŃii Nimeni nu se icircndoieşte că autorul acestor fragmente ndash foarte posibil parte dintr-un jurnal de călătorie ndash este acelaşi cu autorul icircntregii cărŃi

Autorul fragmentelor bdquonoirdquo este unul dintre icircnsoŃitorii şi colaboratorii Sfacircntului Apostol Pavel Acesta nu poate fi decacirct Luca deoarece ceilalŃi colaboratori ai Sfacircntului Pavel (Timotei Tit Sila) fie sunt numiŃi fie nu sunt prezenŃi la evenimentele relatate ca bdquonoirdquo

Terminologia medicală AbundenŃa terminologiei medicale icircn Faptele Apsotolilor este icircncă un argument

că autorul său este Luca medicul (Col 414) Cercetarea biblică de astăzi este icircn unanimitate de acord cu paternitatea lucană a

Faptelor Apostolilor Singurele contestări au venit di n partea Şcolii biblice liberale radicale din

Tubingen (vezi Christian Baur) Sfacircntul Luca ndash repere biografice Sfacircntul Luca este cunoscut deja din Evanghelia sa dar şi din informaŃiile din

Faptele Apsotolilor şi din Epistolele pauline Originar din Antiohia grec de neam Luca a devenit creştin icircn jurul anului 40

fiind de profesiune medic (Col 414) Va fi ucenic şi apropiat colaborator al Sfacircntului Apostol Pavel şi icircnsoŃitor al

acestuia (2 Tim 411 bdquonumai Luca este cu minerdquo) Icircl icircnsoŃeşte icircn călătoria a II-a misionară pe Sfacircntul pavel icircn timpul căreia rămacircne icircn Filipi (aproape 8 ani) de unde icircl va lua Pavel icircn a III-a călătorie misionară pacircnă la Ierusalim (FAp 205 ndash 218) Luca icircmpreună cu Aristarh icircl icircnsoŃesc pe Pavel la Roma (60 ndash 62 rarr FAP 271 ndash 2816) după cum reiese din finalul epistolelor Coloseni şi Filimon

TradiŃia bisericească (Teofilact) icircl numără pe Luca printre cei 70 de ucenici ai Macircntuitorului iar unii dintre vechii scriitori bisericeşti icircl identifică cu unul dintre cei doi icircn drum spre Emaus A murit icircn Grecia posibil la Teba AlŃii cred că la Efes

Este sărbătorit la 18 octombrie

134

8 DESTINATARI ŞI SCOP La icircnceputul cărŃii este numit destinatarul ei Acesta este acelaşi cu destinatarul

Evangheliei Sf Luca un anume Teofil bdquoPrea puternice Teofilrdquo (Lc 13) bdquoO Teofilerdquo (FAp 11)

Teofil este posibil să fi fost un icircnalt demnitar roman poate chiar membru al tribunalului roman care urma să judece pe Sf Pvel Icircn acest caz şi Evanghelia dar mai ales Faptele Apostolilor s-ar fi constituit icircntr-o apologie a Bisericii creştine dar mai ales al lui Pavel şi a activităŃii sale subliniind bunele intenŃii faŃă de lumea păgacircnă neiudaică

Mai probabil pare a fi o altă ipoteză care consideră că Teofil aparŃinea icircntr-adevăr clasei aristocrate (bdquoprea puternicerdquo) Este posibil să fi fost chiar contcetăŃean al lui Luca fiind cunoscut acestuia icircnainte de a deveni creştin Dacă atunci cacircnd primea Evanghelia nu era icircncă creştin la primirea Faptelor Apostolilor devenise după schimbarea tonului icircn adresare oficial icircn Evanghelie familial icircn Faptele Apostolilor Icircn cazul acesta scopul Faptelor Apostolilor este unul de continuare a catehezei de icircntărire a credinŃei lui Teofil

Cea mai mare parte a cercetătorilor consideră că Faptelor Apostolilor nu se adresează numai lui Teofil ci unui cerc mult mai larg de cititori Cine puteau fi aceştia

Aici părările sunt aproape unanime Destinatarii Faptelor Apostolilor par a fi fost creştinii proveniŃi dintre neamuri foarte probabil cei din Roma şi Italia

Icircn favoarea acestei opŃiuni este adus argumentul că localităŃile din Italia sunt menŃionate fără nici o explicaŃie icircn timp ce atunci cacircnd cartea se referă la tipografia şi obiceiurile iudeilor din Palestina ale macedonenilor sau grecilor dă multe lămuriri ceea ce icircnseamnă că cititorii cărŃii nu le cunoşteau

Un argument icircn favoarea faptului că FAp nu a fost adresată iudeo-creştinilor este acela că autorul insistă asupra responsabilităŃii iudeilor privitor la moartea Macircntuitorului (2 23 3 13 ndash 15 13 27 -28) şi asupra obstacolelor pe care le icircntacircmpină propovăduirea Evangheliei din partea iudeilor

Faptul că a fost adresată creştinilor dintre neamuri este dovedit de insistenta cu care se aduc dovezi icircn sprijinul justificării propovăduirii Evangheliei la neamuri

- Vedenia lui Petru şi botezarea lui Corneliu sutaşul (cap 10) - Episodul cu dregătorul Candachiei regina Eipoie şi Filip (cap 8) - Convertirea lui Pavel şi trimiterea la neamuri - Sinodul de la Ierusalim cap 15 - Pavel apostolul neamurilor este prezentat ca avacircnd aceeaşi autoritate ca Petru Finalul cărŃii Deci cunoscut să vă fie vouă că această macircntuire a lui Dumnezeu s-

a trimis păgacircnilor şi ei vor asculta (FAp28 28) Sunt cuvinte spuse iudeilor Universalismul macircntuirii este subliniat insistent de elinul Luca atacirct icircn Evanghelie

cacirct şi icircn Fapte Aceasta pledează pentru ideea că nu sunt excluşi nici păgacircnii necreştinaŃi dintre cititorii avuŃi icircn vedere de Luca Creştinarea neamurilor este prezentată ca fiind voia Duhului

Foarte captivantă ideea că Faptele Apostolilor ar fi fost iniŃial o apologie adresată autorităŃilor romane care urmau să icircl judece pe Pavel icircn sprjinul acestuia Sunt prezentate următoarele argumente

AutorităŃile romane din Palestina sau Corint recunosc mereu nevinovăŃia lui Pavel (Galion rarr Corint FAp 18 15 Porcius Festus rarr FAp 25 18)

Cererea lui Pavel de a fi judecat ca cetăŃean roman (23 27 25 10)

135

Din icircntreg cuprinsul Faptelor Apostolilor reiese că nimic rău nu propovăduiesc Apostolii şi icircn special Pavel prin propovăduirea Evangheliei Ba dimpotrivă Şi acest lucru este evident că Evanghelia este primită mai curacircnd de neamuri icircn timp ce iudeii i se icircmpotrivesc

Pavel la Roma bdquoPropovăduind icircmpărăŃia lui Dumnezeu şi icircnvăŃacircnd cele despre Domnul Iisus Hristos cu toată icircndrăzneala şi fără nici o piedicărdquo (28 31)

Caracterul apologetic al discursurilor Sfacircntului Pavel (22 1 23 1 24 10) Faptele Apostolilor ar concilia iudeo-crştinii cu creştinii dintre neamuri

primii reprezentaŃi de Petru şi cei de al doilea de Pavel Conflictul dintre iudeo-creştini şi creştinii dintre neamuri sau mai bine zis problemă-dilemă este una dintre problemele Bisericii primare ndash menŃionată de Faptele Apostolilor

Sinodul Apostolic (cap 15) are de rezolvat exact această problemă Şcoala de la Tubingen crede că acesta a fost motivul exclusiv al scrierii FAp Caracterul misionar şi catehetic al cărŃii Faptele Apostolilor este indiscutabil InsistenŃa cu care subliniază prezenŃa Duhului Sfacircnt icircn lucrarea de propovăduire a

Evangheliei şi de răspacircndire a creştinismului arată intenŃia autorului de a convinge atacirct pe cei din Biserică cacirct şi pe cei din afară că aceasta se face de către şi este voia lui Dumnezeu

Ceea ce se icircntacircmplă nu este de la oameni ci de la Dumnezeu A se vedea reacŃia lui Gamaliel citată special de Luca (FAp 5 34 - 40)

Biserica icircşi icircnsuşeşte această carte incluzacircnd-o icircn canon pentru faptul că ea arată continuarea prezenŃei şi lucrării lui Dumnezeu icircn lume după momentul Hristos prin Duhul Sfacircnt

Absolut toate evenimentele şi lucrările apostolilor şi ale Bisericii sunt determinate de Duhul Sfacircnt cel care face să rodească Cuvacircntul Evangheliei şi care determină la credinŃă ndash face să crească Biserica

Deşi Iisus Hristos s-a icircnălŃat primesc după făgăduinŃă Duhul care rămacircne cu ei Sfacircntul Ioan Gură de Aur surprinde foarte bine acest aspect bdquoCeea ce au reuşit cu harul lui Dumnezeu văcarii şi pescarii n-au putut nici măcar

să-şi icircnchipuie filozofii şi ritorii stăpacircnitoriii acestei lumi deşi au făcut tot ce le-a stat icircn putinŃă Cum au făcut de au trecut la stfel de fapte mari cei doisprezece oameni simpli care trăiau pe marginea lacurilor a racircurilor şi icircn pustie şi care poate nu intraseră niciodată icircntr-o cetate icircn agora Cum de le-a venit să icircnfrunte o lume icircntreagă Şi cum le-a venit să propovăduiască astfel de idei cu totul şi cu totul noi Cum icircntr-un timp atacirct de scurt au traversat lumea fără să Ńină seama de pericole nici de moarte nici de dificultăŃile lucrului icircn sine nici de faptul că erau puŃini fără să Ńină seama de mulŃimea celor ce li se icircmpotriveau nici de puterea lor nici de icircnŃelepciunea lor dacă n-ar fi avut de partea lor pe Dumnezeu rdquo(Omilia a 4 a la I Corinteni)

Consider că reconsiderarea conŃinutului Faptelor Apostolilor din perspectiva

prezenŃei lui Dumnezeu icircn istorie ne dă şi cheia icircnŃelegerii acestei cărŃi ca şi a icircnŃelegerii scopul scrierei ei Vom discuta mai jos tema Duhul Sfacircnt icircn Faptele Apostolilor - Timpul Duhului

136

9 FAPTELE APOSTOLILOR ISTORIE - GEOGRAFIE Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este considerată o carte istorică prin excelenŃă Este numită pe

bună dreptate şi prima istorie a Bisericii Istoria consemnată icircn cartea Faptele Apostolilor cuprinde răspacircndirea Evangheliei

şi creşterea Bisericii creştine de la icircntemeierea acesteia ndash evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt - şi pacircnă la Roma capitala imperiului (FAP 1 8 harr 28 31)

Istoria icircnseamnă a repere cronologice (o perioadă de timp concretă) b repere geografice (spaŃiu geografic concret) c personaje reale d fapte şi evenimente reale Repere cronologice Autorul nu face nici o datare exactă a evenimentelor Referirile la persoane ce aparŃin istoriei universale (Proconsulul Galion- 18 12

14 17) Sergius Paulus (13 7) Irod Agripa (12 15) permit o datare cu mici aproximaŃii a evenimentelor relatate icircn Faptele Apostolilor

Moartea lui Irod Agripa (FAP 12 15 etc) este dată la Paştele anului 44 Foametea din timpul lui Claudiu (11 28) icircntre anii 49 ndash 55 Proconsulatul lui Galion icircn Corint (18 12) icircn anii 51- 52 Icircnlocuirea procuratorului Felix de către Festus (24 27) icircn perioada 59 ndash 60 Aceste repere cronologice permit datarea aproximativă a evenimentelor istorisite

icircn Faptele Apostolilor după cum urmează Icircntemeierea şi icircnceputurile Bisericii 30 ndash 36 Misiunea icircn diaspora iudaică 36 ndash 46 Prima călătorie misionară a Sf Apostol Pavel 46 ndash 47 Sinodul Apostolic 48 - 49 A II-a şi a III-a călătorie misionară al lui Pavel 50 ndash 58 Icircnchisoare de doi ani a Sf Pavel icircn Cezareea 58 ndash 60 Călătoria spre Roma şi icircnchisoare 60 - 6 3 Cf I Karavidopoulos Introducere icircn Noul Testament 1980 p 126 Repere geografice Faptele Apostolilor indică cu multă exactitate regiunile geografice şi localităŃile icircn

care se desfăşoară evenimentele relatate bdquoicircncepacircnd de la Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntului ldquo (1 8) Pe tot parcursul cărŃii sunt consemnate repere geografice

Icircn principal geografia cărŃii Faptele Apostolilor este delimitată de Ierusalim rarr Roma via Asia Mică Tracia şi Macedonia Grecia Italia Icircntregul bazin al Mării Mediterane inclus la ora aceea icircn Imperiul Roman

137

De consemnat unitatea culturală a impereiului conferită de dominarea civilizaŃiei elenistice cultura şi limba greacă

Personaje Personajele principale ale cărŃii Faptele Apostolilor sunt Apostolii Macircntuitorului

icircn special Petru icircntr-o primă parte şi Pavel icircntr-o a doua parte Sunt amintite şi alte personaje angajate icircn propovăduirea Evangheliei Ştefan

Filip Barnaba Timotei Apollo Sila Ioan Marcu etc Apar personaje din lumea mediul social-politic icircn care se propovăduieşte

Evanghelia şi se icircntemeiază comunităŃi creştine Proconsulul Sergius Paulus ndash Cipru (FAP 13 7) regele Irod Agripa (FAP 12 FAP 25 13 22 FAP 26) Galion proconulul Ahaiei (18 12 14 17) Arhiereul Anania (23 2) Felix procuratorul (23 26 24 3) Porcius Festus procurator (24 27 25 1) Cezarul (cap 25 11 12) Claudiu (FAP 11 28)

Iudeii Creştinii şi Roma Icircntr-un plan secund autorul cărŃii Faptele Apostolilor este interesat de ceea ce am

putea numi prezenŃa şi atitudinea unor personaje colective iudeii creştinii şi puterea imperială Disocierea clară atitudinii creştinilor de cea a iudeilor faŃă de puterea imperială romană este una din temele ce par să preocupe pe Sf Luca atacirct icircn Evanghelie cacirct şi icircn Faptele Apostolilor

Iudeii sunt cei care urmăresc şi polemizează continuu pe creştini (vezi icircn sepcial atacurile la adresa Apostolului neamurilor) Creştinii se disociază de atitudinea de nesupunere şi de revoltă care caracterizează lumea iudaică faŃă de puterea imperială romană ReprezentanŃii puterii romane fac şi ei deosebire icircntre iudei şi creştini Atitudinea puterii imperiale prin reprezentanŃii ei regionali sau centrali este una de icircnŃelegere şi chiar de protejare a creştinilor icircn faŃa atacurilor venite din partea iudeilor Romanii sunt cei care fără să-l achite definitiv pe Pavel icirci salvează totuşi viaŃa

Ce vrea Luca să ne spună prin această imagine a lui Pavel captiv din pricina macircniei iudeilor şi prin atitudine de protejare a autorităŃilor romane Ce urmăreşte prezentacircnd Iudaismul şi Creştinismul avacircnd atitudini diferite faŃa de autorităŃile romane Vom afla răspunsul mai tacircrziu Aici ne interesează să dovedim că cele trei personaje sunt icircn atenŃia autorului cărŃii Faptele Apostolilor

Faptele şi evenimentele Faptele şi evenimentele care sunt consemnate şi prezentate icircn cartea Faptele

Apostolilor se icircnscriu icircn consemnarea imaginii generale a propovăduirea Evangheliei de către Apostoli şi icircntemeierea comunităŃilor creştine icircncepacircnd cu Ierusalimul- prima comunitate creştină = icircnceputul istoric al Bisericii şi sfacircrşitul propovăduirii Evangheliei la Roma

Concluzie Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este neicircndoielnic Pentru

aceasta mai pledează ancorarea sau raportarea voită a autorului la istoria contemporană lui (detalii ce au drept scop tocmai punctarea caracterului istoric al relatărilor) (12 20 ndash 23 18 2 12) insistenŃa icircn menŃionarea unor amănunte geografice şi a unor detalii ale

138

vieŃii politice Din punctul carcaterului ei istoric cartea FAp poate fi comparată cu lucruri istorice elenistice ale vremii Autorul are ca model astfel de lucrări (cf William Baird The Acts of the Apostles I C B 1990 p 729) Folosire bogată a discursurilor este o dovadă icircn plus a faptului că Sf Luca foloseşte modelul icircn uz

Faptele Apostolilor carte teologică Există aşadar asemănări icircntre Faptele Apostolilor şi lucrări istorice ale vremi dar

există şi deosebiri esenŃiale Acestea vin mai ales din faptul că Faptele Apostolilor nu sunt numai o carte istorică ci şi una teologică prin excelenŃă Am putea vorbi de două planuri urmărite cu insistenŃă de Sf Luca icircn redactarea acestei cărŃi 1 Planul istoric şi 2 Planul teologic Cele două planuri merg icircn paralel icircmpletindu-se de fapt discursul teologic născacircndu-se din erminia discursului istoric Dacă icircnŃelegem teologia ca evaluare sau considerare a evenimentului din perspectiva raportării acestora la Dumnezeu atunci vom putea foarte uşor să constatăm chiar la o primă lectură a cărŃii Faptele Apostolilor că Dumnezeu este cel care determină prin Duhul activitatea misionară a Apostolilor absolut icircntreaga viaŃă a Bisericii Creşterea Bisericii prin mărturia Apostolilor primirea credinŃei şi botezul celor care credeau este lucrarea eminamente a Duhului A se vedea numai binecunoscutele sumare ale autorului (247

10 STRUCTURA LITERARĂ A CĂRłII FAPTELE APOSTOLILOR Sfacircntul Evanghelist Luca este un autor mai elevat din punct de vedere literar ca

ceilalŃi autori nou-testamentari Este de presupus ca Faptele Apostolilor să beneficieze de o structură litereară mai elaborată Există o varietate largă de materiale literare naraŃiuni discursuri biografii etc Formele literare sunt adesea amestecate naraŃiunea suferind uneori de lipsa de omogenitate (vezi FAp 1 FAp12 FAp15) unele elementele par juxtapuse Din acest motiv nu este deloc uşor să descifreze cineva un plan riguros al cărŃii Cartea are o evidentă unitate dar fără schematizare

Trei principii de organizare literară ExegeŃi Faptelor Apostolilor identifică trei principii de organizarea literară a

cărŃii Tema Misionară Icircn această istorie ghidată de Duhul Sfacircnt autorul urmăreşte icircntacirci de toate

propovăduirea Evangheliei şi icircntemeierea primelor comunităŃi creştine icircntacirci icircntre iudei apoi icircntre namuri (FAp 3 26) Acest lucru este anunŃat la icircnceputul cărŃii (1 8) şi consemnat la sfacircrşit (28 28) după ce aceeaşi temă misionară este semnalată exact la mijlocul cărŃii (14 27)

Tema misionară aşezată icircn prim planul cărŃii permite o primă icircmpărŃire a Faptelor Apostolilor icircn două mari părŃi limita dintre acestea fiind puŃin confuză

Pentru unii cercetători (M Dibelius) I cap 1 ndash 12 II cap 13 ndash 28

139

AlŃi exegeŃi propun o icircmpărŃire care aşază limita icircn cap 15 unde este relatat Sinodul apostolic

I cap 1 1 ndash 15 35 II cap 1536 ndash 28 31

Apostolii Petru şi Pavel sunt personajele misionare principale primul icircn prima parte cel de al doilea icircn partea a doua Am putea spune că capitolul 13 ndash 15 sunt partea de legătură icircntre cele două părŃi

Geografia cărŃii Principiul geografic joacă de asemenea un rol icircn structura cărŃii Caracterul istoric

al cărŃii impune considerarea geografiei şi plasarea icircn spaŃiu a evenimentelor Geografia cărŃii este legată desigur de tema misionară Unul din scopurile evidente ale autorului este acela de a arăta răspacircndirea rapidă şi eficientă a Evangheliei şi creşterea Bisericii de la Ierusalim pacircnă la Roma icircn inima imperiului

Exegetul W G Kummel propune icircmpărŃirea cărŃii icircn cinci secŃiuni icircn funcŃie de reperele geografice

1Cap 1 15 - 83 - Ierusalim 2 Cap 85 ndash 11 18 ndash Samaria şi regiunile de Ńărm Ioppe Cezareea 3 Cap 11 19 ndash 15 35 ndash Antiohia 4 Cap 15 36 ndash 19 21 ndash Icircn jurul Mării Egee 5 Cap 19 21 -28 31 ndash De la Ierusalim la Roma Personajele Al treilea princiupiu de organizare a materialului pleacă de la personajele

principale ale cărŃii Sf Luca este interesat de prezentarea echilibrată a activităŃii celor doi corifei ai Apostolilor pentru că are drept obiectiv legitimarea autorităŃii apostolice şi misionare a Apostolului Pavel prin raportarea la Apostolul Petru Distribuirea informaŃiilor Ńine foarte clar seama de poziŃiile celor doi Apostoli şi de imaginea pe care Luca doreşte să o prezinte cititorilor icircn legătură cu aceştia Astfel icircntr-o primă parte este prezentat Petru cu principalelele elemente ale activităŃii sale misionare ndash mărturia cuvacircntului şi lucrarea semnelor (minunilor) - iar icircn a doua parte este prezentat Pavel de asemenea cu punctarea celor două componente principale ale activităŃii sale misionare mărturia Evangheliei şi lucrarea semnelor minunate

I Sfacircntul Apostol Petru cap 1- 12 II Sfacircntul Apostol Pavel cap13- 28 Trebuie făcută menŃiunea că trecerea nu este una abruptă ci se face pe parcursul a

mai multe capitole aşa icircncacirct la capitolul 9 icircl icircntacirclnim deja pe Pavel pentru ca icircn capitolul 15 se se mai amintească icircncă de Pentru

Concluzie Condus de o idee teologică centrală = universalitatea macircntuirii - şi Ńinacircnd cont de

cadrul geografic general Sfacircntul Luca ne dă un ansamblu omogen centrat pe anumite locuri şi pe personaje

140

11 MIJLOACE LITERARE

Sf Luca foloseşte procedeee literare icircn uzu icircn epoca lui precum naraŃiunea discursul paralelismul etc

NaraŃiunea sau istorisirea sau relatarea este icircncheiată de obicei cuo concluzie sau sumar

(recapitulare) ndash trăsături caracteristice ale stilului lui Luca icircn Fapte Vezi de ex FAp 2 42 ndash 47 ndash asupra vieŃii comunitare a Bisericii primare

Şi stăruiau icircn icircnvăŃătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni 243 Şi tot sufletul era cuprins de teamă căci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin apostoli şi mare frică icirci stăpacircnea pe toŃi 244 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte245 Şi icircşi vindeau bunurile şi averile şi le icircmpărŃeau tuturor după cum avea nevoie fiecare246 Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăŃia inimii 247 Lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporul Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau

FAp 4 32 -35 ndash asupra comunităŃii bunurilor

Iar inima şi sufletul mulŃimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa ci toate le erau de obşte433 Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre icircnvierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toŃi434 Şi nimeni nu era icircntre ei lipsit fiindcă toŃi cacircŃi aveau Ńarini sau case le vindeau şi aduceau preŃul celor vacircndute435 Şi-l puneau la picioarele apostolilor Şi se icircmpărŃea fiecăruia după cum avea cineva trebuinŃă

FAp 5 12 ndash 16 ndash asupra puterii făcătoare de minuni a Apostolilor

512 Iar prin macircinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe icircn popor şi erau toŃi icircntr-un cuget icircn pridvorul lui Solomon513 Şi nimeni dintre ceilalŃi nu cuteza să se alipească de ei dar poporul icirci lăuda514 Şi din ce icircn ce mai mult se adăugau cei ce credeau icircn Domnul mulŃime de bărbaŃi şi de femei515 Icircncacirct scoteau pe cei bolnavi icircn uliŃe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi ca venind Petru măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei516 Şi se aduna şi mulŃimea din cetăŃile dimprejurul Ierusalimului aducacircnd bolnavi şi bacircntuiŃi de duhuri necurate şi toŃi se vindecau

Pe tot parcursul lucrării ca un refren aproape aceste sumare sunt icircn legătură cu

creşterea Bisericii FAp 2 47 4 4 5 42 6 7 9 31 11 24 12 24 16 5 19 10 20 28 30-31 RepetiŃia sau reluarea istorisirii evenimentelor este o caracteristică a Faptelor Ap

A se vedea reluările de două sau chiar şi de trei ori a relatării aceluiaŃi eveniment Anania şi Safira 5 1 ndash 6 şi 5 7 - 11 Chemarea lui Pavel 9 1 ndash 19 22 4 ndash 21 26 9 ndash 18 Vedenia lui Corneliu Sutaşul 10 3 ndash 8 30- 33 11 13 Vedenia lui Petru 10 9 ndash 16 28 11 5 ndash 10 Aceste elemente posibile au condus pe mulŃi la ideea existenŃei mai multor

izvoare sau documente diferite Discursurile Faptele Apostolilor cuprind 24 de discursuri ndash o treime din cuprinsul cărŃii este

alcătuită din discursuri

141

Discursurile sunt plasate icircn momentele importante pentru a exprima cu claritate destinaŃia semnificaŃia evenimentelor Relatarea evenimentelor şi discursul sunt stracircns legate spre deosebire de folosirea lor icircn Evangheliile Sinoptice

Personajele evenimentelor sunt cele care dau explicaŃia acestora icircn discursuri mai lungi sau mai scurte Relatarea unui eveniment motivează cuvacircntarea ce urmează

- Petrecerea celor11 şi Cuvacircntarea lui Petru pentru alegerea lui Matia - Cincizecimea şi Cuvacircntarea lui Petru - Vindecarea ologului şi Cuvacircntarea lui Petru - Icircnchiderea lui Petru şi Cuvacircntarea lui icircn faŃa fariseilor şi cărturarilor Structura discursurilor este icircn mare mereu aceeaşi Un mod de adresare (bdquoFraŃi) un mod de a atrage atenŃia ascultătorilor

(bdquoascultaŃirdquo) şi adeseori consemnarea unei dificultăŃi de icircnŃelegere sau a unei icircntrebări şi nelămuriri din partea auditoriului care leagă discursul contextului narativ (cf 2 14 21 3 11-12 5 27-28 10 34-35 13 14-15)

Corpul propriu-zis al discursului este de natură kerigmatică reamemoracircnd Răstignirea şi Icircnvierea Macircntuitorului Iisus Hristos Vezi 2 22-26 3 13 21-26 5 29-32 10 36-43 13 23

Incheierea este constituită de un icircndemn concret sau o pareneză cu un apel la convertire (cf 2 37 41 3 17-20 5 31 10 42 13 38 41)

Această structură pare să urmeze modelul omiliei sinagogale din lumea elenistică ConŃinutul acestor discursuri se ocupă icircn mare cu aceleaşi teme - o scurtă referire la activitatea pămacircntească a Macircntuitorului Hristos - amintirea Crucii care era icircn planul lui Dumnezeu lucru care nu atenuează cu

nimic responsabilitatea iudeilor şi a autorităŃilor iudaice - Icircnvierea Macircntuitorului de către Dumnezeu atestată de martori şi semnificaŃia

mesianică a acestui eveniment mărturisită de cititorii Scripturiii - Icircn icircndemnul final est consemnat anunŃul iertării păcatelor Sunt prezentate aici punctele majore fundamentale ale predicii apostolice

prezentate de Luca şi icircn cuvintele Macircntuitorului din Lc 24 46-49 Discursurile Sfacircntului Petru Icircn cap 2- 4 sunt consemnate patru discursuri ale Sf Petru Primele două FAp 2 14-36 şi 2 38ndash39 sunt pronunŃate de Petru icircn ziua

Cincizecimii Al treilea 3 12 ndash 26 ndash după vindecarea paraliticului Al patrulea 4 8 ndash 12 ndash icircn faŃa Sinodului Discursule reiau elemente fundamentale ale predicii Bisericii primare 1 Timpul icircmplinirii făgăduinŃelor şi ale profeŃiilor a sosit bdquoAceasta este cuvacircntul ce s-a spus prin proorocul Ioilrdquo (FAP 2 16) bdquoDar Dumnezeu a icircmplinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor

proorocilor că Hristosul Său va pătimirdquo (3 18) ldquoIar toŃi proorocii de la Samuel şi cei cacircŃi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele

acesteardquo(3 24)

142

Este icircntacirclnit un principiu constant al exegezei mesianice a VT ceea ce preziceau profeŃii avea legătură cu bdquozilele lui Mesia rdquo cu timpul icircn care se spunea că Dumnezeu după lungi secole de aşteptare va cerceta poporul său şi aceasta va icircnsemna icircncununarea relaŃiilor cu El icircn istorie

Apostolii proclamau propovăduiau că epoca mesianică a sosit (vezi exemplul similar icircn viaŃa Macircntuitorului bdquoAcesta va răspunde trimişilor lui Ioanrdquo Mt 115 bdquoŞi Iisus răspunzacircnd le-a zis MergeŃi şi spuneŃi lui Ioan cele ce auziŃi şi vedeŃi Orbii icircşi capătă vederea şi şchiopii umblă leproşii se curăŃesc şi surzii aud morŃii icircnviază şi săracilor li se binevesteşterdquo)

2 Icircmplinirea s-a realizat prin lucrarea moartea şi icircnvierea Macircntuitorului - afirmarea descendenŃei davidice (FAp 2 29 - 31) - activitatea şi lucrarea Macircntuitorului (FAp 2 22) - moartea Sa (FAP 2 23) (FAP 3 13 ndash 14) - icircnvierea Sa (FAP 2 24 - 31) (FAP 3 15) (FAP 4 10) - icircn virtutea icircnvierii Sale Iisus a fost slăvit şi icircnălŃat de dragostea lui Dumnezeu

(FAP 2 33 ndash 36 ) (FAP 3 13) (FAP 4 11) 3 Sfacircntul Duh icircn Biserică este semnul puterii şi al slavei Macircntuitorului

Hristos (FAp 2 33) 4 Această epocă mesianică va sfacircrşi odată cu cea de-a doua venire a

Macircntuitorului (FAp 3 21) 5 Totdeauna predica se termină printr-un apel la pocăinŃă primirea iertării şi

a Duhului Sfacircnt şi făgăduinŃa macircntuirii (FAp 2 8 - 39) (FAP 3 19 25 - 26)cedil(FAp 4 12) (5 31) (FAp 10 43)

CH Dood crede că această predică urmează linia rezumatului predicii Macircntuitorului consemnată la Mc 1 14 ndash 15

Clasificarea discursurilor Discursule sunt icircn principal de două categorii icircn funcŃie de conŃinutul lor 1 misionare 2 apologetice Discursuri misionare

Petru 1 214-41 ndash la Cinzecime 2 312-26 ndash După vindecarea ologului 3 1034-43 ndash Corneliu sutaşul

Pavel 1 1316-41 ndash icircn Antiohia Pisidiei către iudei 2 1415-17 ndash icircn Listra către păgacircni 3 1722-31 ndash icircn Areopag către păgacircni

Discursuri apologetice Petru

1 48-12 ndash Icircn faŃa sinedriului după vindecarea ologului 2 529-32 ndash Icircn faŃa Sinedriului după ieşirea minunată din temniŃă

143

Ştefan 1 71-53

Pavel 1 221-21 - La Ierusalim icircn faŃa miulŃimii care voia să-l linşeze 2 26 2-23 ndash Icircn faŃa lui Irod Agripa şi Festus

Alte discursuri Petru

1 116-22 ndash Alegerea lui Matia a 11 4-17 ndash Icircn faŃa iudeilor din Ierusalim relatarea vedeniei din Iope

justificarea botezului păgacircnilor Jacob 1513-21 ndash La Sinodul apostolic Pavel 1 2018-35 ndash Icircn Efes către preoŃii din Milet 2 2825-28 ndash discurs care rezumă ideea dominantă a cărŃii

12 PETRU ŞI PAVEL IcircN FAPTELE APOSTOLILOR Paralelismul icircntre Petru şi Pavel icircn Faptele Apostolilor este evident Cercetătorii

semnalează existenŃa modelului icircn lumea greacă Cuvacircntările şi faptele lui Petru icircşi găsesc un corespondent icircn cea de a doua

jumătate a cărŃii raportată la Pavel icircn cuvacircntările şi faptele acestuia Cei doi apostoli vindecă FAp 3 2 ndash 26 harr14 8 ndash 17 Amacircndoi apar icircn faŃa Sinedriului FAp 4 5 ndash 7 harr1 23 1 ndash 10 Sunt bătuŃi şi fac minuni FAP 5 4 12 ndash 16 harr 19 11 ndash 12 22 Amacircndoi icircnviează cacircte un mort FAp9 32 ndash 42 harr20 9 ndash 12 ComparaŃia poate continua icircntre 2 14 - 36 harr 13 15 ndash 17 31 harr 22 17 3 6 harr 20 33 8 9 harr13 6 ndash 8 10 25 harr 14 14 10 34 ndash 43 harr 17 22 ndash 31 12 3 ndash 11 harr 16 22 ndash 26 15 7 ndash 11 harr1 20 18 ndash 35

144

144

Aceată paralelă are fără icircndoială o raŃiune şi este icircn planul şi icircntenŃia autorului Dacă se

Ńine cont că tema principală a cărŃii este răspacircndirii Evangheliei la neamuri atunci se poate presupune că autorul şi icircn acest fel sprijină şi argumentează ideea subliniind autoritatea apostolului neamurilor egală cu cea a Sfacircntului Petru

13 IcircMPĂRłIREA CUPRINSULUI - PLAN C H Turnner (icircn Hastings dict of the Bible New York 1898 I - 421) propune

următoarea icircmpărŃire care ar fi fost icircn intenŃia autorului sprijinită de faptul că la sfacircrşitul fiecărei părŃi este un fel de concluzie sau sumar ndash ceea ce caracterizează stilul Faptele Apostolilor ndash icircn care autorul face un fel de recapitulare subliniind progresul icircn răspacircndirea Evangheliei şi icircnmulŃirea numărului credincioşilor prin lucrarea Duhului Sfacircnt

I Apostolul Petru

1 Cap 11 ndash 67 ndash Biserica Ierusalimului după Cincizecime şi Predica lui Petru (67) 2 Cap 68 ndash 931 ndash Răspacircndirea Evangheliei icircn Palestina şi predica Sfacircntului Ştefan

cu primele pesecuŃii icircmpotriva creştinilor după moartea acestuia (931) 3 Cap 932 ndash 1224 ndash Răspacircndirea Evangheliei (Bisericii) icircn Antiohia creştinarea

lui Corneliu şi continuarea persecuŃiei (1224) II Apostolul Pavel

1 Cap 1225 ndash 164 ndash Răspacircndirea Evangheliei şi sporirea Bisericii icircn Cipru şi icircn Asia Mică prima călătorie misionară Sinodul de la Ierusalim (165)

2 Cap 166 ndash 1920 ndash Răspacircndirea Evangheliei icircn Macedonia şi icircn estul Greciei (1920)

3 Cap 1921 ndash 2831 ndash Pavel spre Roma şi predica sa icircn Roma despre IcircmpărăŃia cerurilor (2831)

Dacă aceste sumare nu sunt icircn atenŃia autorului pentru a delimita cu claritate diferitele

părŃi ale căŃii sale atunci ele demonstrează ndash prin frecvenŃa lor mare ndash că aceasta este una din preocupările autorului şi unul din motivele scrierii cărŃii

Un alt posibil plan Biserica de la origini pacircnă la Sinodul Apostolic 11 ndash 1535 Comunitatea de la Ierusalim 11 ndash 542 Deschiderea Bisericii spre neamuri 61 ndash 1535 Activitatea misionară a eleniştilor (61 ndash 931) Activitatea misionară a Sfacircntului Petru (932 ndash 1118 121 - 23) Biserica Antiohiei (1119 ndash 1428) De la Ierusalim la Roma Sfacircntul Pavel ndash 1536 ndash 2831 Icircn cursul călătoriilor misionare Pavel icircntemeiză comunităŃile creştine din Asia Mică

Europa Adus ca prizonier la Roma el predică aici Evanghelia icircn siguranŃă (Vezi E Charpentier Pour lire N T p 83)

145

145

14 TEME CENTRALE IcircN FAPTELE APOSTOLILOR Teologia Faptelor Apostolilor 1 Faptele Apostolilor ndash Evanghelia Duhului Icircn Sfintele Evanghelii totul se desfăşoară icircn jurul Persoanei Macircntuitorului Hristos

Alături de Acesta apar Apostolii ca apropiaŃi ai Săi diferite categorii de oameni unii admiratori alŃii beneficiari ai prezenŃei alŃii potrivnici şi desigur mulŃimea

Faptele Apostolilor debutează cu IcircnălŃarea la cer a Macircntuitorului ceea ce s-ar traduce prin ieşirea Acestuia din scena isotriei şi cu evenimentul Pogoracircrii Duhului Sfacircnt ceea ce echivalează cu intrarea Acestuia icircn istorie Desigur ceea ce numim ieşirea din istorie a Macircntuitorului este un mod imporpriu de a vorbi pentru a marca această schimbare icircn manifestarea iconomiei dumnezeieşti a Fiului Fiul nu părăseşte de fapt istoria dar prezenŃa Sa va fi una diferită de cea de pacircnă atunci

Istoria consemnată şi relatată de Faptele Apostolilor este marcată şi determinată de

prezenŃa şi lucrarea continuă a Sfacircntului Duh icircn istorie De fapt autorul cărŃii ne icircnfăŃişează ceea ce mulŃi exegeŃi au numit bdquoEvanghelia Sfacircntului Duhrdquo Paralela icircntre prezenŃa şi lucrarea Macircntuitorului icircnfăŃişată icircn Evanghelii şi cea a Sfacircntului Duh icircnfăŃişată de Faptele Apostolilor este evidentă Edificatoare icircn acest sens este insistenŃa autorului de a sublinia icircn repetate racircnduri semnele lucrării Duhului care ca şi icircn cazul Macircntuitorului erau semnele şi minunile mari icircntre care la loc de frunte sunt vindecările bdquoCăci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin Apostolirdquo

Macircntuitorul Hristos bdquo Iisus Nazarineanu bărbat adeverit icircntre voi de Dumnezeu prin puteri prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu icircn mijlocul vostru precum şi voi ştiŃi (FAp 222)rdquo

Autorul Faptelor Apostolilor are icircn plan intenŃia de a arăta că Dumnezeu adevereşte lucrările Duhului prin semne şi minuni (cf 243 4 30 68 143 152) Acestea se făceau nu de către Apostoli ci prin Apostoli se icircnŃelege de către Dumnezeu (4 30 512 143) bdquoIar Ştefan plin de har şi de putere făcea minuni şi semne mari icircn poporrdquo (6 8)

bdquoDeci multă vreme au stat acolo grăind cu icircndrăzneală icircntru Domnul Care da mărturie pentru cuvacircntul harului Său făcacircnd semne şi minuni prin macircinile lorrdquo (143)

bdquoŞi a tăcut toată mulŃimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel care istoriseau cacircte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei icircntre neamurirdquo (15 2)

Spre deosebire de prezenŃa Macircntuitorului cea a Duhului Sfacircnt este mult mai discretă Duhul Sfacircnt este nevăzut

Iată un comentariu al Sf Ioan Gură de Aur pe această temă

bdquo Ce se icircntacircmpla atunci Cacircnd cineva se boteza de icircndată vorbea icircn limbi şi nu numai că vorbeau icircn limbi ci mulŃi chiar profeŃeau iar unii arătau şi alte multe şi mari puteri Deoarece venind de la idoli la credinŃă fără să cunoască nimic lămurit şi fără să fi fost crescuŃi cu cărŃile Vechiului Testament botezacircndu-se primeau deicircndată Duhul Sfacircnt Nu puteau icircnsă să vadă pe Duhul deoarece era nevăzut şi de aceea harul le dădea o dovadă perceptibilă simŃurilor a acelei lucrări Astfel unul vorbea icircn limba perşilor altul icircn aceea a romanilor altul icircn a indienilor altul o altă limbă Se făcea astfel văzut celor din afară (necreştinilor) că icircn cel care vorbea era Duhul Pentru aceea şi zice mai jos că fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos numind darurile duhovniceşti arătare a Duhului Şi

146

146

Apostolii primeau un astfel de semn la icircnceput dar şi cei care credeau primeau darul de a vorbi icircn limbi şi nu numai pe acesta ci multe altele mulŃi icircnviau morŃi alŃii scoteau demoni şi multe astfel de lucruri minunate Primeau deci harisme unii mai mici alŃii mai mari Cea mai mare dintre toate era vorbirea icircn limbi hellip Este motivul pentru care primeau şi darul de a deosebi duhurile pentru a discerne şi a cunoaşte cine vorbeşte de la duhul cel curat şi cine de la duhurile necurate Deoarece nu era posibil să se facă imediat dovada celor spuse din moment ce profeŃia se verifică nu atunci cacircnd este făcută ci atunci cacircnd se icircmplineşte nu era uşor să se constate care era profet adevărat şi care era profet mincinosrdquo (Comentariu la 1 Corinteni ediŃia originală EPE 18B pag 239-242 trad rom Cit pag300-301 Nu icircncape nici o icircndoială că prin referirile repetate la bdquosemnele şi minunilerdquo Sfacircntul Luca

doreşte să sublinieze prezenŃa şi lucrarea Duhului icircn istorie Acest lucru este evident prin cacircteva proorocii din Ioil bdquoIar icircn zilele din urmă zice Domnul voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătracircnii voştri vise vor visa Icircncă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna icircn acele zile din Duhul Meu şi vor prooroci Şi minuni voi face sus icircn cer şi jos pe pămacircnt semne sacircnge foc şi fumegare de fum (2 17-19)

ToŃi se umpleau de Duh Sfacircnt 63 - bdquobărbaŃi plini de Duh Sfacircntrdquo andraj plhreij pneumatoj

8 17 - bdquoAtunci icircşi puneau macircinile peste ei şi ei luau Duhul Sfacircntrdquo tote evpetiqesan taj ceiraj evpV auvtouj kai evlambanon pneuma a[gionAring

9 17 ndash bdquoŞi a mers Anania şi a intrat icircn casă şi punacircndu-şi macircinile pe el a zis Frate Saul Domnul Iisus Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfacircntrdquo kai plhsqh|j pneumatoj a`giouAring

10 44 - bdquoIcircncă pe cacircnd Petru vorbea aceste cuvinte Duhul Sfacircnt a căzut peste toŃi cei care ascultau cuvacircntulrdquo

13 52- laquo Şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfacircntrdquo 11 16- bdquoŞi mi-am adus aminte de cuvacircntul Domnului cacircnd zicea Ioan a botezat

cu apă voi icircnsă vă veŃi boteza cu Duh Sfacircntrdquo Duhul Sfacircnt sălăşluieşte icircn Apostoli şi icircn toŃi cei ce primesc credinŃa icircn Hristos şi se

botează aşa icircncacirct actele şi lucrările acestea sunt icircn acelaşi timp şi ale Duhului bdquoŞi s-au umplut toŃi de Duhul Sfacircnt şi au icircnceput să vorbească icircn alte limbi precum le

dădea lor Duhul a grăirdquo FAp 24 bdquoAtunci Petru plin fiind de Duhul Sfacircnt le-a vorbit Căpetenii ale poporului şi bătracircni ai

lui Israelrdquo (48) bdquoŞi pe cacircnd se rugau astfel s-a cutremurat locul icircn care erau adunaŃi şi s-au umplut toŃi de

Duhul Sfacircnt şi grăiau cu icircndrăzneală cuvacircntul lui Dumnezeurdquo (431) bdquoŞi a mers Anania şi a intrat icircn casă şi punacircndu-şi macircinile pe el a zis Frate Saul

Domnul Iisus Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfacircntrdquo (917)

Lucrarea Duhului Sfacircnt este legată de propovăduirea Evangheliei de vestirea cuvacircntului lui Dumnezeu bdquoicircn Ierusalim şi icircn toată Iudeea şi icircn Samaria şi pacircnă la marginea pămacircntuluirdquo

Icircn Evanghelii istoria Macircntuitorului Hristos se icircncheie la Ierusalim Istoria Duhului Sfacircnt consemnată de Faptele Apostolilor icircncepe la Ierusalim şi sfacircrşeşte cu Roma Istoria Macircntuitorului Hristos se desfăşoară icircn spaŃiul iudaic cea a Duhului depăşeşte spaŃiul iudaic pentru a se extinde icircn toată lumea cunoscută de atunci

147

147

DUHUL SFAcircNT ŞI BISERICA Direct legată de prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt icircn cartea Faptele Apostolilor este

naşterea şi viaŃa Bisericii Biserica este o realitatea cu totul nouă care se naşte odată cu evenimentul pogoracircririi Sfacircntului Duh icircn ziua Cinzecimii peste SfinŃii Apostoli (cap 2) Biserica este adunarea celor care primesc Duhul Sfacircnt sinaxa bdquocelor plini de Duhul Sfacircntrdquo Sfacircntul Luca prezintă pe parcursul cărŃii creşterea Bisericii prin adăugarea la numărul iniŃial de creştini a altor oameni care crezacircnd icircn mărturia Apostolilor despre Hristos Cel răstignit şi Icircnviat se botează şi primesc Duhul Sfacircnt Creşterea Bisericii este lucrarea Duhului Sfacircnt Sfacircntul Luca arată creşterea Bisericii prin a face referire la zonele geografice unde se vesteşte Evanghelia şi apar comunităŃi creştine

Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau (247) Deci Biserica icircn toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace zidindu-se şi umblacircnd icircn

frica de Domnul şi sporea prin macircngacircierea Duhului Sfacircnt (931) Deci Bisericile se icircntăreau icircn credinŃă şi sporeau cu numărul icircn fiecare zi (165) Timpul Bisericii este timpul Duhului Sfacircnt Denumirea de Biserică icircn limba greacă este un cuvacircnt foarte sugestiv pentru icircnŃelesul ca

atare al realităŃii exprimate prin el ἐκκλησία ἐκκλεσιας ἡ (de la ἔκκλητος chemat sau convocat la o icircntrunire acesta este de la verbul ἐκκαλέω care icircnseamnă a chema a convoca Biserica este adunarea celor care se adună răspunzacircnd chemării adunarea celor chemaŃi şi care au răspuns chemării Păstrarea referirii la actul chemării este extrem de relevantă pentru realitatea Bisericii tocmai pentru că trimite la atmosfera de libertate icircn care se realizează adunarea credincioşilor Această conotaŃie exclude existenŃa oricărui factor de constracircngere chiar şi a celui ideologic Este vorba de răspunsul liber al oamenilor la mărturia Apostolilor despre Hristos şi la chemarea acestora de a se alătura ceor care au răspuns deja acestei chemări Termenul este folosit şi icircn Vechiul Testament nu cu icircnŃelesul tehnic din Noul Testament ci cu icircnŃelesul etimologic de adunare a poporului vezi Judecători 218 1 Cronici 29 1 Sensul se apropie atunci cacircnd numeşte adunarea poporului pentru scopuri cultice (Deuteronom 3130 321 Iosua 835 sau Fapte 738 ndash cuvacircntul lui Ştefan Evrei 212)

Traducerea romacircnească a renunŃat din păcate la acest termen păstracircnd termenul icircmprumutat din l latină şi care indică mai curacircnd locaşul icircn care se adună de obicei creştinii ndash basilica pierzacircnd sensul de adunare a celor care au răspuns chemării Chemarea este un concept teologic şi biblic fundamental care se regăseşte icircn spaŃiul relaŃiei mdintre Dumnezeu şi poporul Său atacirct icircn perioada vechi-testamentară cacirct şi icircn cea nou-testamentară

Termenul ca atare de Biserică este folosit şi cu trimitere la comunităŃile creştine din diferitele cetăŃi ceea ce numim astăzi Biserici locale 1541 Şi străbătea Siria şi Cilicia icircntărind Bisericile 165 Deci Bisericile se icircntăreau icircn credinŃă şi sporeau cu numărul icircn fiecare zi 1122 Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba pacircnă la Antiohia

Dar este folosită şi cu icircnŃelesul Bisericii celei una care icircnsumează toate comunităŃile 931 Deci Biserica icircn toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace zidindu-se şi umblacircnd icircn frica de Domnul şi sporea prin macircngacircierea Duhului Sfacircnt 2028 Drept aceea luaŃi aminte de voi icircnşivă şi de toată turma icircntru care Duhul Sfacircnt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu pe care a cacircştigat-o cu icircnsuşi sacircngele Său

148

148

Există o conştiinŃă eclesială foarte bine conturată şi exprimată icircn cartea Faptele Apostolilor

Icircn cartea Faptele Apostolilor nu icircntacirclnim o eclesiologie dezvoltată aşa cum icircntacirclnim icircn epistolele pauline ci o prezentare a mersului icircn istorie a Bisericii Există icircnsă şi ecoul eclesiologiei pauline Drept aceea luaŃi aminte de voi icircnşivă şi de toată turma icircntru care Duhul Sfacircnt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu pe care a cacircştigat-o cu icircnsuşi sacircngele Său (2028)

Icircn cartea Faptele Apostolilor avem modelul de istorie bisericească de istorie a Bisericii care ia icircn calcul natura dumnezeiesc-omenească a Bisericii semnalacircnd continuu prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfacircnt prin intermediul Apostolilor şi a celorlalŃi lucrători ai Evangheliei ca şi prin toŃi creştinii

Faptele Apostolilor ne prezintă şi informaŃii privind viaŃa Bisericii primare 241 Deci cei ce au primit cuvacircntul lui s-au botezat şi icircn ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete 242 Şi stăruiau icircn icircnvăŃătura apostolilor şi icircn icircmpărtăşire icircn fracircngerea pacircinii şi icircn rugăciuni 243 Şi tot sufletul era cuprins de teamă căci multe minuni şi semne se făceau icircn Ierusalim prin apostoli şi mare frică icirci stăpacircnea pe toŃi 244 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte 245 Şi icircşi vindeau bunurile şi averile şi le icircmpărŃeau tuturor după cum avea nevoie fiecare 246 Şi icircn fiecare zi stăruiau icircntr-un cuget icircn templu şi fracircngacircnd pacircinea icircn casă luau icircmpreună hrana icircntru bucurie şi icircntru curăŃia inimii 247 Lăudacircnd pe Dumnezeu şi avacircnd har la tot poporul Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se macircntuiau

Ave aici cacircteva elemente fundamentale ale vieŃii primilor creştini atenŃia acordată catehizării (stăruinŃa icircn icircnvăŃătura Apostolilor) viaŃa sacramentală centrată pe Botez şi pe Sfacircnta Euharistie (bdquofracircngerea pacirciniirdquo) comuniunea sau frăŃietate şi comunitatea bunurilor (245)

Avem informaŃii privind ierarhia sacramentală şi distribuirea diferitelor slujiri icircn Biserică Apostolii şi preoŃii sunt numiŃi icircmpreună indicacircnd categorii distincte de slujitori ai Evangheliei şi ai Bisericii

154 Şi sosind ei la Ierusalim au fost primiŃi de Biserică şi de apostoli şi de preoŃi şi au vestit cacircte a făcut Dumnezeu cu ei

1522 Atunci apostolii şi preoŃii cu toată Biserica au hotăracirct să aleagă bărbaŃi dintre ei şi să-i trimită la Antiohia cu Pavel şi cu Barnaba pe Iuda cel numit Barsaba şi pe Sila bărbaŃi cu vază icircntre fraŃi

2017 Şi trimiŃacircnd din Milet la Efes a chemat la sine pe preoŃii Bisericii Există precizării privind racircnduirea preoŃilor prin hirotonie 1423 Şi hirotonindu-le preoŃi icircn fiecare biserică rugacircndu-se cu postiri i-au icircncredinŃat

pe ei Domnului icircn Care crezuseră Foarte importante referiri la slujiri diferite precum aceea de proroc şi de icircnvăŃător 131 Şi

erau icircn Biserica din Antiohia prooroci şi icircnvăŃători Barnaba şi Simeon ce se numea Niger Luciu Cirineul Manain cel ce fusese crescut icircmpreună cu Irod tetrarhul şi Saul

Sau grupul celor şapte (diaconi) din cap 7

DUHUL SFAcircNT ŞI ESHATOLOGIA

149

149

O altă temă foarte importantă icircn Faptele Apostolilor este cea care priveşte Eshatologia ContribuŃia cărŃii Faptele Apostolilor la elaborarea eshatologiei este foarte importantă

Icircn prima sa cuvacircntare după pogoracircrea Sfacircntului Duh Sfacircntul Apostol Petru identifică evenimentul acesta extraordinar cu un eveniment eshatologic Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil 217 Iar icircn zilele din urmă zice Domnul voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătracircnii voştri vise vor visa Acts 217 καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡmicroέραις λέγει ὁ θεός ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ πνεύmicroατός microου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα καὶ προφητεύσουσιν οἱ υἱοὶ ὑmicroῶν καὶ αἱ θυγατέρες ὑmicroῶν καὶ οἱ νεανίσκοι ὑmicroῶν ὁράσεις ὄψονται καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑmicroῶν ἐνυπνίοις ἐνυπνιασθήσονταιmiddot

Trebuie menŃionat că atribuim termenului eshatologie un sens extins Plecacircnd de la faptul că el se referă la realităŃile din urmă de la sfacircrşitul lumii la realităŃile de după sfacircrşitul lumii şi luacircnd icircn calcul faptul că există posibilitatea participării icircncă de pe acum la realităŃile ultime eshatologice orice realitatea care implică această participare este numită eshatologică IcircnŃelesul principal al cuvacircntului este dat de realitatea icircmpărtăşirii de lumea dumnezeiască care se va porduce după sfacircrşitul chipului istoric al lumii Lucrul esenŃial care se va icircntacircmpla la sfacircrşit va fi icircntacirclnirea cu Dumnezeu şi cu cele dumnezeişti Dar ceea ce atunci se va icircntacircmplă cu măpsura deplinătăŃii este accesibil icircncă din timpul istoric dar numai icircn parte

Biserica este prin excelenŃă o realitatea eshatologică pentru că reprezintă exact icircntacirclnirea dintre om şi Dumnezeu prin umplerea omului de Duhul Sfacircnt la botez Biserica este exact atacirct cacirct lumea se icircmpărtăşeşte de Duhul Sfacircnt Biserica este experierea anticipată şi parŃială a realităŃilor eshatologice a realităŃilor veacului viitor

Această eshatologie concretizată icircntr-o eclesiologie eshatologică este icircn acord cu eshatologia celorlalte cărŃi nou-testamentare (vezi Evanghelia după Ioan sau Epistolele pauline) şi cu tradiŃia ulterioară a Bisericii reflectată pacircnă icircn cel mai mic detaliu din viaŃa Bisericii Teologia academică este singura care pare să fi pierdut icircnŃelesul lărgit al eshatologiei cu trimitere la icircmpărtăşirea de pe acum de realităŃile ultime vorbind la acest capitol numai despre sfacircrşitul lumii şi ceea ce se va icircntacircmpla după aceea

Aşadar Duhul Sfacircnt Biserica şi Eshatologia sunt realităŃi care trebuie luate icircmpreună Biserica este o realitate eshatologică icircntrucacirct reprezintă sinaxa celor plini de Duh Sfacircnt

15 FAPTELE APOSTOLILOR - CUPRINS Icircn cele ce urmează prezentăm icircn detaliu cuprinsul cărŃii Faptele Apostolilor punctacircnd

principalele secŃiuni ale cărŃii

I DE LA IERUSALIM LA ANTIOHIA 1 1 ndash 12 25 Propovăduirea Evangheliei şi răspacircndirea creştinismului icircn Palestina şi Siria de către

Sfacircntu Apostol Petru şi alŃi Apostoli 1 Zilele premergătoare pogoracircrii Sfacircntului Duh 1 1 ndash26

150

150

Prologul (1 1-1 11) ndash adresare referire la ultimile arătări ale Macircntuitorului după Icircnviere ultimile sfaturi date ucenicilor făgăduinŃa Duhului Sfacircnt IcircnălŃarea Domnului

Completarea numărului apostolilor prin alegerea lui Matia icircn locul lui Iuda (1 12-26) revenirea icircn Ierusalim de pe muntele Măslinilor lista cu cei 11 stăruinŃa icircn rugăciune cacircntarea lui Petru alegerea lui Matia

2 Pogoracircrea Duhului Sfacircnt şi naşterea Bisericii Creştine 2 1ndash47 1111 Pogoracircrea Duhului Sfacircnt (2 1 ndash 2 13) semnele icircnsoŃitoare vuiet limbi de foc şi efectele

imediate umplerea de Duh Sfacircnt şi vorbirea icircn limbi adunarea mulŃimii martoră la eveniment din toate neamurile nedumerirea ce s-a iscat

Cuvacircntarea lui Petru (2 14-36) explicarea evenimentului nu sunt beŃi ci s-a icircmplinit făgăduinŃa umplerii de Duh Sfacircnt făcută de proorocul Ioil Iisus Nazarineanul pe care iudeiii L-au răstignit deşi era cel care despre care au vorbit proorocii Dumnezeu l-a icircnviat şi apostolii sunt martori ai Acestuia Acest Iisus s-a icircnălŃat la dreapta lui Dumnezeu şi primind făgăduinŃa Duhului l-a revărsat peste Apostoli lucru la care mulŃimea era martoră

Prima comunitate se naşte (2 37 -41) icircn urma cuvacircntării lui Petru au primit icircndemnul de a se pocăi şi boteza trei mii de suflete primind iertarea păcatelor şi darul Duhului Sfacircnt

ViaŃa primei comunităŃi creştine stăruinŃa icircn icircnvăŃăturile Apostolilor viaŃă comunitară fracircngerea pacircinii şi rugăciuni multe minuni săvacircrşite de apostoli icircn Ierusalim şi teama stăpacircnea pe toŃi toŃi cei ce credeau aveau toate de obşte viaŃă de obşte biserica sporea zilnic

3 Biserica din Ierusalim ndash secvenŃe reprezentative 3 1ndash5 42 Vindecarea ologului de la Poarta Frumoasă de către Petru şi Ioan (3 1-11) uimirea

mulŃimii care se adună icircn pridvorul lui Solomon Cuvacircntarea lui Petru (3 12-26) icircn urma vindecării Petru explică faptul că vindecarea a

săvacircrşit-o nu puterea lor ci Dumnezeul părinŃilor lor care a slăvit pe Fiul Său Iisus dat la moarte de către cei ce ascultau credinŃa icircn Iisus a dăruit vindecarea ologului chemare la pocăinŃă şi icircntoarcere pentru a putea primi şi ei pe Iisus Hristos Cel mai dinainte vestit de toŃi proorocii

Icircn faŃa Sinedriului Petru şi Ioan (4 1-22) prinşi de preoŃi căpetenia gărzii templului şi saducheii pe cacircnd vorbea Petru mulŃimii cei doi apostoli sunt icircnchişi şi aduşi icircn faŃa Sinedriului pentru a explica cele săvacircrşite cuvacircntarea lui Petru icircn faŃa Sinedriului icircn care reia cele spuse icircn faŃa mulŃimii deliberarea Sinedriului icircn sensul eliberării cu condiŃia să nu mai vorbească mulŃimii despre numele lui Iisus răspunsul lui Petru şi Ioan ascultăm de Dumnezeu şi nu de oameni nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi auzit

Rugăciunea credincioşilor după eliberarea celor doi apostoli (4 23-31) pentru ca Domnul să dea icircndrăzneală Apostolilor icircn ciuda ameninŃărilor iudeilor şi să săvacircrşească semne şi minuni prin numele lui Iisus Hristos

ViaŃa comunitară a Bisericii (4 23 ndash5 11) bdquocei ce au crezut erau unardquo şi bdquotoate le erau de obşterdquo mărturisirea cu putere a Icircnvierii Domnului de către Apostoli har mare era peste toŃi exemplul bun al lui Barnaba cel născut icircn Cipru icircn ceea ce priveşte aducerea bunurilor la picioarelor apostolilor şi exemplul negativ al lui Anania şi Safira

RecapitularendashbilanŃ a stării comunităŃii creştine (5 12-16) prin Apostoli se făceau multe semne şi minuni mulŃi bolnavi din Ierusalim şi din icircmprejurimi erau aduşi pentru a fi vindecaŃi numărul credincioşilor sporea continuu

151

151

O nouă icircnchidere a apostolilor (5 17-42) arhiereul şi saducheii plini de pizmă au icircnchis pe apostoli icircn temniŃa obştească eliberarea minunată de către icircnger Apostolii aduşi din nou icircn faŃa Sinedriului reproşul Arhiereului care continua să icircnveŃe şi răspunsul Sfacircntului Petru Ascultăm de Dumnezeu Acesta a icircnviat pe Hristos pe care voi l-aŃi omoracirct L-a icircnălŃat Stăpacircnitor şi Macircntuitor ca să dea lui Israel pocăinŃă Apostolii şi Duhul Sfacircnt sunt martori ai acestor evenimente IntervenŃia lui Gamaliel dacă este de la Dumnezeuhellip Apostolii sunt eliberaŃi după ce sunt bătuŃi şi continuă toată ziua icircn templu şi prin case să icircnveŃe

4 Icircnceputurile creştinismului elenistic 6 1 ndash 8 40 Alegerea celor 7 diaconi (6 1-7) discursul celor 12 asupra necesităŃi alegerii unor noi

slujitori alegerea şi hirotonirea celor şapte sporirea continuă a Bisericii Activitatea şi prinderea Sfacircntului Ştefan (6 8-15) Ştefan plin de har făcea minuni şi

semne mari pizmuit de către libertini cireneni şi alexandrini Ştefan este acuzat de hulă prins şi dus icircn faŃa sinedriului

Cuvacircntarea şi martiriul Sfacircntului Ştefan (7 1 ndash 8 3) retrospectivă a istoriei vechitestamentare pacircnă la Solomon arătacircnd că iudeii au stat mereu icircmpotriva Duhului şi a proorocilor vederea slavei lui Dumnezeu de către Ştefan omoracircrea cu pietre Prigoana Bisericii de către Saul care participase la omoracircrea lui Ştefan

Propovăduirea Evangheliei icircn Samaria de către Filip (8 4-40) Filip era ascultat de mulŃi săvacircrşea vindecări mulŃi credeau şi se botezau Vizita Apostolilor Petru şi Ioan icircn Samaria primirea Duhului Sfacircnt de către cei botezaŃi prin punerea macircinilor Apostolilor episodul cu Simon Magul care icircncearcă să cumpere puterea harului Filip trimis de icircnger botează pe dregătorul reginei Candachia a Egiptului Filip binevestea prin toate cetăŃile pacircnă a sosit icircn Cezareea

5 Convertirea lui Saul 9 1ndash31 Convertirea pe drumul Damascului (9 1ndash9) Saul trimis la Damasc pentru a prinde pe

creştini şi a-i aduce legaŃi la Ierusalim arătarea Domnului şi chemarea lui Pavel Pavel la Damasc şi la Ierusalim (9 10-30) Anania este trimis de Domnul să-l boteze pe

Pavel care a devenit bdquovas ales ca să poarte numele Domnului icircnaintea neamurilorhelliprdquo Saul icircncepe să propovăduiască pe Iisus spre mirarea Iudeilor AmeninŃat de iudei este salvat noaptea vine la Ierusalim unde ucenicii se temeau de el dar Barnaba icircl prezintă Apostolilor ameninŃat de elenişti Saul este dus icircn Cezareea şi apoi icircn Tars

6 Icircnceputul propovăduirii Evangheliei la neamuri 9 32 ndash 11 30 Predica lui Petru icircn Lida şi Iope (9 32-43) vindecarea lui Enea icircn Lida şi icircnvierea Tavitei

icircn Iope Convertirea Sutaşului Corneliu (10 1 ndash 11 18) Icircngerul icircl icircndeamnă pe Corneliu din

Cezareea să cheme pe Petru de la Iope vedenia lui Petru cu macircncărurile necurate şi primirea trimişilor lui Corneliu la icircndemnul Duhului Petru vine la casa lui Corneliu unde erau adunaŃi mulŃi Cuvacircntarea lui Petru icircn casa lui Corneliu Iisus cel care a vindecat şi a făcut mult bine despre care dau mărturie Apostolii a fost omoracirct de iudei dar Dumnezeu l-a icircnviat şi s-a arătat după Icircnvierea Sa Apostolilor şi le-a poruncit să propovăduiască aceasta despre el mărturisesc proorocii şi tot ce crede icircn el va primi iertarea păcatelor peste cei prezenŃi se pogoară Duhul

152

152

Sfacircnt fapt care uimeşte pe iudei urmează botezul celor de faŃă Petru rămacircne cacircteva zile cu ei la Ierusalim Petru explică celorlalŃi cu a ajuns să boteze pe Corneliu

Icircnceputurile Bisericii icircn Antiohia (11 19-30) a Icircntemeierea Bisericii din Antiohia de către creştinii risipiŃi după martiriul lui Ştefan b Trimiterea lui Barnaba la Antiohia Saul este adus din Tars de către Barnaba icircn Antiohia icircmpreună merg la Ierusalim cu ajutoare icircn timpul foametei prevestită de Agar

PersecuŃiile Bisericii icircn timpul lui Irod (12 1-25) Iacov fratele lui Ioan este ucis Petru icircnchis icircn temniŃă Petru este eliberat icircn chip minunat de către icircnger şi adus la casa Mariei mama lui Ioan Macircnios Irod ucide pe paznicii icircnchisorii şi pleacă la Cezareea unde icircşi află sfacircrşitul ca pedeapsă pentru că era cinstit ca zeu Barnaba şi Saul se icircntorc la Antiohia luacircnd cu ei şi pe Ioan Marcu

II DE LA ANTIOHIA LA ROMA 13 1ndash28 31

Călătoriile Misionare ale Sfacircntului Pavel pacircnă la prinderea şi ducerea sa la Roma la

judecata Cezarului 1 Prima Călătorie Misionară al lui Pavel şi Barnaba 13 1ndash14 28 Pavel şi Barnaba sunt investiŃi pentru misiunea la neamuri (13 1ndash3 ) Misiune icircn Cipru (13 4-12) plecaŃi din portul Seleucia ajung la Salamina şi străbat toată

insula pacircnă la Pafos bdquovestind cuvacircntul icircn sinagogi rdquo icircn Pafos este convertit proconsulul Sergiu Paulus şi icircnfracircnt vrăjitorul Elimas

Misiune icircn Galatia (13 13ndash14 28) Perga Pamfiliei Ioan Marcu se icircntoarce la Ierusalim Antiohia Pisidiei (13 14-52) Invitat de mai marii Sinagogii Pavel rosteşte o importantă

cuvacircntare retrospectivă a istoriei vechitestamentare desfăşurarea evenimentelor legate de Macircntuitorul Hristos - o scurtă retrospectivă a istoriei macircntuirii icircncepacircnd cu Ioan Botezătorul ndash cum a fost răstignit a fost icircnviat de Dumnezeu şi vestirea iertării păcatelor icircn sacircmbăta următoare iudeii plini de pizmă au ridicat prigoană icircmpotriva celor doi apostoli care au plecat icircn Iconiu

Iconiu şi Listra (14 1-18) Icircn Iconiu se crează două tabere una potrivnică şi una favorabilă sunt ameninŃaŃi cu uciderea şi pleacă la Listra vindecarea ologului icircn urma căreia mulŃimile icirci consideră zei Pavel potoleşte mulŃimile iudeii de la Antiohia şi Iconiu vin şi-l bat cu pietre pacircnă icircl consideră mort

Derbe şi icircntoarcerea prin Listra Iconiu la Antiohia (14 19-28) vizitează comunităŃile icircntemeiate hirotonindu-le preoŃi Pisidia Pamfilia Perga Atalia ndash cu corabia la Antiohia unde adunacircnd Biserica au vestit cum a deschis Dumnezeu neamurilor uşa credinŃei

2 DiscuŃiile icircn legătură cu libertatea creştinilor dintre neamuri faŃă de legea

iudaică 15 1ndash41 Tulburările din Antiohia şi Ierusalim cu privire la creştinii dintre neamuri Pavel şi

Barnaba vin la Ierusalim pentru a lămuri această icircntrebare dar şi aici părerile sunt icircmpărŃite Sinodul Apostolic de la Ierusalim (15 6-29) apostolii şi preoŃii s-au adunat ca să discute

această problemă cuvacircntarea lui Petru pledează pentru scutirea de lege a creştinilor dintre neamuri cuvacircntarea lui Iacov propune ca aceştia să respecte cacircteva lucruri să se ferească de

153

153

jertfele idolilor de desfracircu de animale sugrumate şi de sacircnge La Antiohia alături de Pavel şi Barnaba sunt trimişi Sila şi Iuda Barsaba cu scrisoarea ce conŃinea hotăracircrea sinodului

Pavel şi Barnaba la Antiohia propovăduiau (15 30-41) hotărăsc plecarea icircn misiune despărŃirea lui Pavel de Barnaba

3 A doua călătorie misionară a lui Pavel 15 36- 18 28 Galatia şi Asia Derbe Listra de unde este luat Timotei străbat Frigia Galatia ajung la

Troa vedenia din Troa Pavel este icircndemnat să treacă icircn Macedonia Icircn Macedonia Samotracia Neapoli Filipi Pavel vorbeşte femeilor adunate la racircu pentru

rugăciune botezul Lidiei şi invitarea lui Pavel icircn casa acesteia alungarea duhului pitonicesc din

slujnică acuzarea lui Pavel şi Sila de către stăpacircnul slujnicei şi baterea cu vergi a apostolilor şi aruncarea icircn temniŃă minunea din temniŃă cu deschiderea uşilor şi a legăturilor botezul temnicerului şi a casei sale elibera din temniŃă

Tesalonic (17 1-9) prin Amfipoli şi Apolonia trei sacircmbete le vorbeşte icircn sinagogă unii cred iudeii se umplu de pizmă şi se ridică icircmpotriva lui Iason mai marele sinagogii

Bereea (17 10-15) aici au primit cuvacircntul cu toată osacircrdia dar sunt alungaŃi de iudeii veniŃi din Tesalonic

3 Icircn Asia Atena Pavel este invitat de filosofi icircn Areopag importanta cuvacircntare a lui Pavel icircn

Areopag (17 16-34) Auzind de icircnviere unii icircl iau icircn racircs alŃii cred şi se convertesc Dionisie Areopagitul şi Damaris

Corint (17 1-17) icircntacirclnirea cu Acvila şi Priscila şi Reicircntacirclnirea cu Timotei şi Sila hulit de iudei se mută icircn casa lui Titus botezul lu Crispus mai marele sinagogii Pave icircncurajat de Domnul icircn vis rămacircne icircn Corint un an şi şase luni pe timpul Proconsulului Galion iudeii icircl duc icircn faŃa tribunalului pe Pavel

Efes (18 18-23) Icircmpreună cu Acvila şi Priscila Pavel depune făgăduinŃă la Chenhreea şi sosesc la Efes Pavel nu rămacircne aici deoarece se grăbea să ajungă la Ierusalim de la Ierusalim merge la Antiohia

Apollo la Efes apoi la Corint (18 24-28) 4 A treia călătorie misionară 19 1-26 32 Pavel la Efes (19 23-41) botezul ucenicilor lui Ioan trei luni vorbeşte icircn sinagogă şi doi

ani icircn şcoala lui Tiranus de unde toŃi cei ce locuiau icircn Asia şi iudei şi elini au auzit cuvacircntul lui Dumnezeu minuni nemaiicircntacirclnite săvacircrşite de Pavel unii din vrăjitori icircşi ard cărŃile răscoala argintarului Dimitrie apărător al zeiŃei Artemisa mulŃimea potolită de secretarulhellip

5 Icircn Macedonia şi Ahaia 20 1-4 Vizitează pe creştini dacircnd sfaturi icircn Grecia stă trei luni 6 Icircntoarcerea la Ierusalim 20 5-21 26 Iudeii uneltesc icircmpotriva vieŃii lui şi hotărăşte să se icircntoarcă prin Macedonia icircmpreună cu

Sosipatru Aristarh Gaius Timotei Tihic şi Trofim de la Filipi la Troa cu corabia

154

154

La Troa rămacircn şapte zile (20 5-16) Icircn ziua icircntacirci a săptămacircnii fracircngerea pacircinii icircnvierea lui Eutihie de aici merg la Milet

La Milet (20 17-38) Cuvacircntarea lui Pavel icircn faŃa preoŃilor din Efes Apologie vestire a lanŃurilor icircndemn la multă grijă vestirea tulburărilor provocate de eretici despărŃire emoŃionantă

De la Milet la Cezareea (21 1-14) prin Cos Rodos Patra cu corabia spre Fenicia au coboacirct la Tir unde rămacircne şapte zile cu ucenicii cu corabia la Ptolemaida şi de aici la Cezareea icircn casa lui Filip diaconul proorocia lui Agav cu privire la lanŃurile lui Pavel

La Ierusalim (21 27-40) primit cu bucurie de fraŃi icircntacirclnire cu Iacov şi toŃi preoŃii relatarea celor icircntacircmplate icircn călătorie Pavel primeşte votul nazarietului icircmpreună cu alŃi patru bărbaŃi pentru a convinge pe iudei că respectă legea mulŃimea icircntăracirctată icircmpotriva lui Pavel icircn Templu tras afară de mulŃime pentru a fi omoracirct Pavel este salvat de comandantul cohortei şi pus icircn lanŃuri Pavel cere să vorbească poporului

7 Pavel icircn lanŃuri 21 27ndash28-3 Prima cuvacircntare apostolică al lui Pavel (22 1 -21) apărarea mea faŃă de voi retrospectivă

biografică cu relatarea amănunŃită a convertirii pe drumul Damascului Iudeii cer moartea lui Pavel (22 22-30) comandantul porunceşte să fie biciuit Pavel face

caz de cetăŃenia lui romană Eliberat şi dus icircn faŃa Sinedriului Pavel icircn faŃa Sinedriului (22 30 ndash 23 22) neicircnŃelegere icircntre farisei şi saduchei icircn privinŃa

lui Pavel Pavel icircnchis icircn fortăreaŃă 40 de iudei se leagă să-l omoare icircnştiinŃat de Pavel comandantul icircl scapă de uneltirile iudeilor trimiŃacircndu-l la Cezareea

Pavel la Cezareea (24 1-26 32) ndash rămacircne doi ani (cf F 24 27) Pavel trimis la Cezareea cu scrisoarea către procuratorul Felix

Icircn faŃa procuratorului Felix 24 1-27 Pacircracircşii lui Pavel icirci aduc icircnvinuiri Pavel se apără24 10-21 Pavel icircnchis cu regim lejer

vorbeşte lui Felix şi soŃiei sale Icircn faŃa lui Porcius Festus 25 1-27 La Ierusalim iudeii cer lui Festus să-l trimită pe Pavel la Ierusalim cu gacircndul să-l ucidă pe

drum Icircntors la Cezareea Festus aduce cu sine şi pacircracircşi de-ai lui Pavel apărarea lui Pavel icircn faŃa lui Festus Pavel cere judecata Cezarului Festus vorbeşte regelui Agripa sosit icircn Cezareea despre Pavel şi se consultă icircn privinŃa acestuia

Pavel se apără icircn faŃa regelui Agripa 26 1-32 Retrospectivă autobiografică cu insistenŃă asupra convertirii pe drumul Damascului 26

2-23 Agripa către Festus acest om ar putea fi lăsat liber dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezarul

Călătoria spre Roma (27 1 - 28 16) Plecarea spre Roma cu corabia icircn compania lui Aristarh şi Luca sub paza lui Iuliu sutaşul din cohorta Augustă pe coasta Asiei Sion unde Pavel icircşi vizitează prietenii pe lacircngă Cipru Marea Ciliciei şi Pamfiliei Mira Lichiei Pe o corabie din Alexandria care mergea icircn Italia pe lacircngă Creta popas la limanuri bune naufragiu furtună mare multe zile prezicerea lui Pavel că nu va pieri nici unul numai corabia toŃi cei 276 de călători scapă la Ńărm

Icircn Malta 28 1-11 Pavel muşcat de viperă nu păŃeşte nimic vindecă pe tatăl lui Publiu şi mulŃi bolnavi

Pavel la Roma (28 12) după o călătorie şi cacircteva mici popasuri Pavel ajunge la Roma unde i se rezervă un regim lejer Se apără icircn faŃa mai marilor iudeilor aceştia cer lui Pavel

155

155

amănunte despre bdquoeresul acestardquo căruia peste tot i se stă icircmpotrivă neicircnŃelegeri icircntre iudei unii credeau alŃii nu Pavel icirci mustră vestindu-le că macircntuirea pregătită lor s-a trimis neamurilor şi ele vor asculta Pavel rămacircne doi ani icircn casa luată cu chirie primind pe toŃi şi vestind icircmpărăŃia lui Dumnezeu cu toată icircndrăzneala şi fără piedică

Page 6: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 7: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 8: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 9: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 10: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 11: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 12: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 13: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 14: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 15: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 16: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 17: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 18: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 19: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 20: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 21: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 22: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 23: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 24: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 25: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 26: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 27: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 28: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 29: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 30: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 31: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 32: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 33: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 34: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 35: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 36: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 37: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 38: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 39: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 40: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 41: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 42: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 43: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 44: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 45: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 46: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 47: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 48: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 49: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 50: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 51: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 52: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 53: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 54: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 55: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 56: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 57: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 58: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 59: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 60: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 61: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 62: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 63: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 64: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 65: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 66: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 67: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 68: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 69: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 70: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 71: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 72: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 73: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 74: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 75: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 76: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 77: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 78: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 79: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 80: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 81: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 82: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 83: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 84: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 85: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 86: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 87: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 88: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 89: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 90: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 91: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 92: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 93: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 94: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 95: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 96: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 97: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 98: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 99: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 100: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 101: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 102: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 103: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 104: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 105: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 106: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 107: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 108: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 109: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 110: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 111: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 112: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 113: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 114: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 115: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 116: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 117: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 118: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 119: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 120: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 121: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 122: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 123: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 124: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 125: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 126: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 127: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 128: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 129: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 130: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 131: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 132: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 133: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 134: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 135: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 136: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 137: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 138: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 139: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 140: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 141: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 142: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 143: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 144: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 145: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 146: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 147: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 148: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 149: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 150: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 151: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 152: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 153: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 154: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,
Page 155: Suport de curs, An. I, sem. 2 Pr. prof. dr. Constantin COMAN curs integral, an 1, sem...1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri,