1. Cele 20 de tari, capitalele si presedintii.America de Sud:

Conul de Sud

ARGENTINA - Buenos Aires

Cristina Fernndez de Kirchner(2007-2011; 2011-2015)

CHILE - Santiago de Chile

Michelle Bachelet(2014-2018)

URUGUAY Montevideo

Tabar Vzquez(2014-2018)

PARAGUAY Asuncin

Horacio Cartes(2013-2018)

Tarile andine

BOLIVIA La Paz

Evo Morales (2006 - present)

PERU - Lima

Ollanta Humala (2011-2016)

ECUADOR Quito

Rafael Correa (2006-2009-2013; 2013-2017)

BRAZILIA Braslia

Dilma Roussef (2010-2014; 2014-2018)

COLUMBIA - Bogota

Juan Manuel Santos (2010-2014; 2014-2018)

VENEZUELA Caracas

Nicolas Maduro(2013-2019)

America Centrala:

GUATEMALA - Ciudad de Guatemala

Otto Perez Molina (2012-2016)

EL SALVADOR - San Salvador

Salvador Sanchez Ceren (2014-2019)

HONDURAS - Tegucigalpa

Juan Orlando Hernandez (2013-2017)

1. NICARAGUA - Managua

Daniel Ortega (2007-2019)

COSTA RICA - San Jos

Luis Guillermo Solis (2014-2018)

PANAMA - Panama

Juan Carlos Varela (2014-2019)

2.

Marea Caraibilor:

CUBA - Havanna

Raul Castro (2006/8-13; 2013-2018)

REPUBLICA DOMINICANA - Santo Domingo

Danilo Medina (2012-2016)

HAITI - Port-au-Prince

Michel Martelly (2011-2016)

America de Nord:

MEXIC - Ciudad de Mexico

Enrique Pena Nieto (2012-2018)

2. In ce an si cine a descoperit america Latina?

La 12 octombrie 1492 Cristofor Columb ajunge in Marea Caribilor dar acest orizont de timp este mai extins decat aceasta data 12 octombrie 1492 cand incepe de fapt istoria europeana a Americii Latine. Descoperirea Americii acopera o perioada de timp de aproape un secol in care europenii cauta cai de fapt pentru a ajunge in India, in Asia. In cautarea acestor rute mai usoare pentru a face rost de condimente, aur si alte lucruri europenii au descoperit printr-o eroare de calcul a lui C.Columb ceea ce numim astazi America Latina. Crezand ca ajunge in India, C.Columb ajunge in Lumea noua, asta explica de ce folosim inca in mod eronat astazi termenul de indieni pentru locuitorii acestor locuri.Aceasta sosire a lui C.Columb poate fi explicata prin acumularea a patru factori de catre monarhiile sud-europene:1) descoperirea de catre europeni a acestei zone a fost posibila gratiei acumularii unor cunostiinte tehnice in secolele care au precedata ceasta calatorie, instrumente tehnice care includeau instrumente nautice si instrumente cartografice2) baza economica pe care Coroana spaniola si Curtea portugheza le aveau la dispozitie in acel moment pentru a sustine financiar acest tip de expeditie precum cea a lui C.Columb3) necesitatea expeditiei era explicata si de controlul Mediteranei de catre turci si de nevoie europenilor de a gasi o cale alternativa de a ajunge in Asia pentru lucrurile ravnite in epoca, aur, condimente, zahar4) Spania si Portugalia erau ambele monarhii catolice care aveau un spirit de cruciada extrem de prezent si care gaseau drept foarte util raspandirea adevaratei credinte, raspandirea credintei catolica, deci factorul religios, credinta catolica fiind unul dintre elementele importante care au stat la baza organizarii sistemului colonial in Americi.Inainte de a ajunge in Americi, spaniolii aveau deja o experienta coloniala printr-o descoperire precedenta pe care o organizasera inca din secolul al XV-lea in Arhipeleagul Atlantic care include Insulele Azore, Canare, Madeira reprezenand un laborator pentru institutiile care vor fi organizate si in Lumea Noua de catre spanioli, exista deci o experienta a europenilor in descoperirea, colonizarea si organizarea institutionala a insulelor care se afla de-a lungul Africii. Acest laborator al institutiilr coloniale va fi foarte util in momentul in care europenii vor cuceri vor ocupa teritoriile pe care le numim astazi America Latina. Hispaniola este numele insulei pe care si-o impart astazi Haiti si Republica dominicana, primul centru al coloniei spaniole, in prima perioada a organizarii acestei parti a lumii de catre spanioli institutiile s-au dezvoltat pe aceasta insula.Aceasta prima calatorie a lui C.Columb s-a efectuat cu ajutorul Coroanei spaniole, desi intr-un prim moment C.Columb se oferise sa faca aceasta expeditie in numele Coroanei portugheze, dar a fost refuzat, astefel a ocupat teritoriile in numele Spaniei.Prima calatorie este cea mai importanta, ea se sfarseste in octombrie 1492, este cea de descoperire prin care C.Columb ajunge in Caraibe si descopera Bahamas, Cuba si Santo Domingo, La Espaniola. Ca urmare a acestei calatorii, C.Columb este numit vice-rege si guvernator al Indiilor pentru ca el moare crezand ca a ajuns in India.Cea de-a doua calatorie e foarte impoortanta de asemenea, are loc in 1493, este de confirmare a calatoriilor. C.Columb se intoarce si confirma aceasta descoperire si este foarte importanta prin prisma semnarii Tratatului de la Tordesillas in 1494 care trasa o linie intre cei doi poli impartind lumea intre Spania si Portogalia, spaniolii aveau dreptul de a cuceri ceea ce se afla la Vest de linie, iar portughezii aveau deschidere catre Est. In virtuteaa acestui tratat portughezii vor ocupa parea de Est a Americii se Sud care se va transforma in Brazilia de astazi. A doua calatorie e importanta pentru ca recunostea teritoriile descoperite de C.Columb pentru Spania. aceasta linie trebuie inteleasa in perspectiva epocii in care stiinta cartografiei era minima si astefel a fluctuat destul de mult aceasta linie. Aceasta cucerire organizata de europeni are loc doar pe Coasta Americii de sud si respectiv cea de est si cea de vest si sistemul colonial va fi pana foarte tarziu organizat de-a lungul Coastei.Cea de-a treia calatorie a lui C.Columb este importanta si a avut loc in 1498. In 1498, ca urmare a acestei calatorii C.Columb a descris ceea ce a cunoscut in aceasta calatorie ajungand chiar pe coasta continentului sud-american a ceea ce numim Venezuela astazi, pe continent deci. Concluzia acestei calatorii a fost pierderea privilegiilor de catre C.Columb asupra teritoriilor pe care le descopera pentru ca in aceasta povestire pe care o face, a intalnirii cu localnicii, ii trateaza pe acestia drept sclavi si cel putin teoretic acest lucru era inacceptabil pentru Coroana spaniola, teoretic pentru ca mai apoi sistemul colonial spaniol a fi organizat pe o punere in sclavie a localnicilor, dar justificata pe o baza religioasa. Ca urmare a acestei a treia calatorii C.Columb este incarcerat in Spania si inchis pentru 2 ani si isi pierde toate privilegiile, el inceteaza sa mai fie vice-rege si guvernator al Indiilor.Atunci cand este eliberat are loc ultima sa calatorie, a patra calatorie, ea care va si provoca un interes foarte important al celor din metropola, din Spania, pentru aceste teritorii pentru ca in ultima sa calatorie din 1502 ajunge in ceaa ce numim astazi Panama si descopera aurul. Aurul fiind al doilea motiv al exploratorilor de a merge in Lumea Noua, primul era religia catolica.Pentru brazilieni, data de la care incepe istoria lor nu este 1492, ci 1500, data la care Pedro Alvarez Cabral ajunge pe Coasta Braziliei de astazi. Istoria natiunii brazilienii incepe cu 1500 cand exploratorii portughezi vor debuta descoperirea teritoriului si ocuparea acestuia in numele coroanei portugheze, ocupare care va fi diferita pentru ca nu exista o civilizatie, portughezii vor intalni triburi razlete pe acest teritoriu si demersul lor nu va fi similar cu cel al spaniolilot in zona central-mexicana si sud-americana.Dupa aceste 4 calatorii, respectiv calatoria lui Pedro Alvarez Cabral, o serie de alte calatorii de explorare au fost facute.Primele institutii vor fi organizate pe acest teritoriu, Hispaniola, apoi gradual dupa cucerirea Imperiului Aztec acesta va fi cel de-al doilea nucleu important.

3. Cine traia in America latina la venirea colonistilor?1) Civilizatia Maya se afla in decadere sudul Mexicului, Peninsula Yucatan Guatemala de azi2) Aztecii Imperiul Aztec valea Centrala a Mexicului3) Incasii Imperiul Inca Nordul Americii de Sud, din Columbia, continua in Ecuador, Peru, parte din Bolivia si coboara pana in Chile4) Pe restetul teritoriului au mai existat si alte populatii; in mare parte din ce este Brazilia astazi populatia era absentaCele doua zone: central mexicana si central-american si respectiv partea de vest a Americii de Sud vor fi si cele doua centre ale puterii coloniale.

4. De ce se numeste America Latina? SAU Ce inseamna America Latina si cum e divizata?

Sintagma de Americana Latina este folosita de Napoleon al III-lea pentru prima data. Napoleon al III-lea a invadat Mexicul intre 1864-1867 si a numit pe tronul Mexicului un imparat, Maximilian de Austria. In acest context pentru a marca diferenta acestui teritoriu de cea a Americii de Nord, Napoleon al III-lea a folosit aceasta sintagma de America Latina. Napoleon al III-lea spunea ca aceste teritorii sunt diferite si nu SUA trebuie sa le ocupe. America Latina vrea sa sublinieze aceasta cultura coloniala comuna. Ea s-a consacrat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar dateaza din secolul XIX.

1) Tarile din America de Sud (in total 12 tari) care fac parte din America Latina: Venezuela, Columbia (in N Americii de Sud); cele trei tari andine: Ecuador, Peru, Bolivia; Brazilia; Conul Sud: Chile, Argentina, Uruguay si Paraguay.2) Din America de Nord avem Mexic.3) America Centrala este teritoriul care se gaseste intre America de Sud si America de Nord, intre Columbia si Mexic, care contine 7 state, dar America Latina cuprinde doar 6 dintre acestea (fara Belize): Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rico si Panama.4) In Marea Caraibilor exista o multitudine de microstate, iar cele dedicate cursului Americii Latine sunt: Cuba, Republica Dominicana si Haiti (singurul stat care are ca limba oficiala franceza inclus in America Latina).

5. Trasaturile populatiei latino-americane

Exista si tipologii ale polulatiei latino-americane care vorbesc de trei tipuri de state: 1) popoare martori (cele care se gaseau acolo inaintea europenilor: civilizatiile maya, azteca si incasa), 2) popoare transplantate de aceste populatii europene care vin la inceputul secolului al XX-lea si 3) popoare noi care apar in urma metisajului, melajului acestor starturi. Cea mai importanta parte din polulatia latino-americana este metisa, rezultatul amestecului intre europeni si indieni si africani.6. Ce este Conul Sud? SAU Diferente si asemanari intre Am Centrala, Tarile Andine si Conul Sud.Conul Sud este format din Chile, Argentina, Uruguay si Paraguay. Vorbim pentru Conul Sud si pentru mai ales pentru Argentina, Uruguay, parte din Brazilia si din Chile de o civilizatie europenizata, o influenta europeana recenta ( inceputul secolului al XX-lea) care nu au legatura cu stratul preeuropean sau colonial.7. Perioada coloniala si intitutiile coroanei SpaniolePrimele institutii vor fi organizate pe acest teritoriu, Hispaniola, apoi gradual dupa cucerirea Imperiului aztec acesta va fi cel de-al doilea nucleu important.In 1502 C.Columb ajunge in Panama de astazi si de aici se va pleca catre sud catre cucerirea Imperiului incas si apoi catre Cusco si alte locuri importante pentru incasi, catre Buenos Aires de astazi, Santiago de Chile. Aceste cuceriri se incheie in jurul anului 1550, trebuie spus ca exista 3 civilizatii importante in 2 zone si cateva cuceriri importante.Marile cuceriri ale europenilor sunt: Mexicana (azteci si maya), a Imperiului aztec si in America de Sud cucerirea Peru, a Imperiul incas.Aceste cuceriri au fost organizate nu atat de trimisi ai coroanei spaniole, cat de exploratori, aventuriei care isi doreau sa se imbogateasca, sa gasasca resurse impresionante de aur, argint, care vor fi gasite de Hernando Cortes in Mexic, cat si de Pizarro si Almagro dupa ce ocupa Cuzco si ocupa de fapt teritoriul care apartinea incasilor. Coroana spaniola a trebuit sa gaseasca o modalitate prin care sa ii faca pe acestia sa cedeze puterea pe care o obtineau in urma expeditiilor, coroanei.Tipul de cucerire care a fost organizata a fost sub controlul acestor aventurieri, cum e cazul lui Hernando Cortes, care intr-o perioada foarte scurta 1519-1521 cu resurse destul de putine reuseste sa supuna un teritoriu extrem de extins. Cucerirea mexicana este prima mare cucerire a europenilor, ea a fost coordonata de Hernando Cortes si a avut loc intre 1519-1521. Cortes avea o armata de 550 de oameni, 16 cai. Pentru a explica aceasta cucerire atat de usoara de catre spanioli a teritoriului ocupat de azteci au fost gasite mai multe explicatii:1) Superioritatea tehnica (prezenta cailor si arme de foc, praful de pusca este unul dintre elemenele de superioritate tehnica a europenilor folosita de Cortes);2) Capacitatea lui Cortes de a incheia aliante cu celelalte triburi pe care le intalneste in aceasta zona, in virtutea aliantelor el este in masura sa supuna Imperiul aztec;3) Un alt motiv este dat de un factor biologic, intalnirea cu europenilor a dus la decimarea populatiei pentru ca euroipenii aduceau cu ei boli in fata carora localnicii nu erau imuni.Cea mai importanta institutie a fost vice-regalitatea, iar prima vice-regalitate infiintata de europeni a fost Nueva Espana in 1535 care va fi prima organizareteritoriala, administrativa si politica de catre spanioli a teritoriului descoperit de acestia. Imperiul aztec si ceea ce ramanea din civilizatia maya devin Noua Spanie care se transforma in Mexic la inceputul secolului al XIX-lea.A doua cucerire importanta a europenilor este cea a Peru si este intre 1524-1532 si este mai complicata pentru ca sunt doi responsabili: Francisco Pizarro si Diego Almagro. Tawantinsuyu este cucerit de Pizarro si Almagro in decurs de 8 ani, 1524-1532. Cucerirea incasa este diferita de cea mexicana pe deo parte prin prisma prezentei a doi cuceritori, ceea ce a dus la un conflict intre sustinatorii lor pentru impartirea celor pe care le gasesc dupa ocuparea zonelor bogate in aur din Imperiul incas. In momentul in care europenii ajung exista deja o lupta interna in Tawantinsuyu pentru putere, pentru inlocuirea lui Inca, liderul imperiului. Pe de o parte asta faciliteaza cucerirea de catre europeni pentru ca cei doi frati care isi doreau puterea in acel moment, cei doi fii ai lui Inca vor fi folositi de europeni pentru a ocupa capitala Cuzco si pentru a prelua puterea. In pofida existentei acestor 2 lideri incasi, europenii vor numi un al treilea fiu al incasilor pe tronul imperiului si vor reusi astfel sa ii elimine pe primii si sa ocupe intregul teritoriu intr-o perioada de timp scurta. Dupa momentul cuceririi, 1532, urmeaza o perioada de 10 ani in care exista diferite conflicte localizate intre cei care au fost in intentia lui Francisco Pizarro si Diego Almagro. O alta diferenta in cucerirea peruana este mutarea centrului politic de la Cuzco la Lima. Cea de-a doua capitala importanta in Imperiul spaniol in sud va fi Lima. Dupa acest moment au urmat si alte cuceriri importante din America Centrala, dupa ce a fost incheiata cucerirea peruana, europenii au plecat catre Sud, traversand desertul Atakama si au ajuns in anii 1540 si fondeaza Santiago de Chile in 1540. Exista expeditii dupa ce este ocupat si cucerit teritoriul peruan, exista expeditii si catre Estul continentului, vedem fondarea Asuncin in 1537, care este capitala Paraguayului, Santa Mara del Buen Aire in 1536, Buenos Aires de azi.Exista 2 tipuri de institutii care evolueaza, sistemul colonial evolueaza foarte mult:I.In metropola (pe teritoriul spaniol): Consiliul Indiilor (1524) care era cea mai importanta institutie din metropola fondata in 1524 pentru a se ocupa de afacerile indiene, guvern, organizarea afacerilor. Era institutia cu maxima autoritate pentru colonie Casa de Contratation (1503) fondata in 1503 se ocupa de tot ceea ce era legat de comert, comertul cu noile teritorii incorporate monarhiei, dar se ocupa si cu tot ceea ce era legat de imigratie. Avem o evaluare a populatiei care a mers in noile teritorii in prima perioada. Se ocupa si de impozitarea comertului, era si institutia dedicata jurisdictiei civile si criminale.II.In colonie (pe teritoriul coloniilor)1. Vice-regalitatea era cea mai importanta institutie din colonie, iar cea mai inalta autoritate pe teritoriul coloniei o avea vice-regele. Acesta era numit de rege, autoritate suprema, ca reprezentant al sau pe teritoriul coloniei. La inceput a fost unul la Mexic si unul la Lima. Vice-regalitatea era aceasta subunitate administrativa si politica, aceasta impartire a teritoriului colonial in doua vice-regalitati pana in secolul al XVIII-lea: 1) Nueva Espana dupa cucerirea Mexicului 1535, dupa cucerirea Imperiului incas, 2) vice-regalitatea Peru 1543 3) si gradual sunt fondate doua alte vice-regalitati in secolul al XVIII-lea: Rio de la Plata 1776 (ceea ce numim astazi Argentina, Uruguay, Paraguay) si 4) in Nordul Americii de Sud vice-regalitatea Nueva Grenada 1717-1739 (ceea ce numim astazi Columbia si Venezuela).2. Audiencias era o impartire teritoriala, dar si o institutie dedicata administrarii justitiei, dar intr-un anume teritoriu. In interiorul unei vice-regalitati gasim aceste audiencias fondate in jurul unor orase importante, dar care aveau acest sens, adica de administrare, dar si de organizare a justitiei. Vice-regalitatile erau impartite in provincii de mai mare importanta sau de mai mica importanta. Provinciile de mai mare importanta erau cele care aduceau resurse economice importante pentru coroana spaniola (ex: Buenos Aires). In interiorul Patagoniei era o provincie de mica importanta. Guvernatorii erau sefi la nivel subregional intr-o vice-regalitate si erau de doua tipuri: guvernatori presedinti (provincie de mai mare importanta) si guvernatori simpli (provincie de mai mica importanta). In interiorul coloniei erau teritorii mai importante preum Buenos Aires, Lima, Santiago de Chile, dar si teritorii fara importanta, ceea ce ne duce la acest peisaj colonial comun, dar cu diferente. La nivel municipal in aceste orase care se organizeaza incepand cu 1530 exista o forma de administrare municipala care exista si astazi si se numesc cabildos, care ar fi consilii municipale, o forma colectiva de administrare a orasului.3. Real Hacienda era o institutie care se ocupa cu colectarea impozitelor pentru ca localnicii plateau impozit coroanei spaniole.4. Guerra era un minister al razboiului sau un minister de aparare, cum l-am numi astazi, pentru ca teritoriile trebuie aparate, mai ales Coasta America de Sud sau cea Centrala trebuiau aparate de expeditii alte altori puteri europene.Daca e sa ne referim la organizarea din punct de vedere economic a coloniei, dupa cea de-a doua calatorie Columb vorbeste de localnici in termen de sclavi, lucru pentru care este incarcerat. Situatia acestor comunitati preeuropene care sunt cucerite si dominate de spanioli este una de sclaviei pana in momentul independentei si chiar si dupa. Pentru a legitima aceasta impunere a puterii prin forta, indienilor li se citea un text aprobat de coroana, El requerimento introdus incepand cu 1513, care era un text prin care indienilor li se explicau drepturile pe care Regele Spaniei le avea asupra lor si ii forta sa accepte religia catolica precum adevarata religie. Erau evanghelizati cu forta si pentru a fi protejati de pericole nebanuite, acest explorator ii prelua sub autoritatea sa.5. Sistemul economic s-a bazat pe o institutie numita La encomienda care era o institutie prin care un grup de indieni erau dati unui colonizator si in schimbul muncii lor primea protectie si erau evanghelizati. La encomienda era un sistem bazat pe exploatarea comunitatilor indigene, legitimata de aceasta putere europeana si prin evanghelizarea acestor localinici, condiderati suboameni.Bartolome de Las Casas era un cleric care de foarte devreme s-a revoltata impotriva abordarii bisericii catolice a acestor noi teritorii pe care le descopera spaniolii. Cartea sa se numeste Distrugerea indiilor si el se revolta impotriva acestui demers al coroanei de a-i organiza in acest sistem de sclavie inca de foarte devreme.Economic, coloniile spaniole s-au bazat pe exploatari miniere in principal dupa ce au descoperit ca nu erau atat de multe zacaminte de aur pe cum credeau. Exploatarile minelor de argint au fost principala sursa a coloniilor.In ceea ce priveste colonia portugheza, Brazilia, nu avea niciun fel de mare civilizatie pe teritoriul sau, deci cucerirea sa a fost diferita, regele Portugaliei a trebuit sa convinga oamenii sa mearga in aceasta noua colonie pentru ca nimeni nu isi dorea si 10-15 colonizatori au primit teritoriul Braziliei de astazi pentru al ocupa. Ei au fost de acord sa mearga acolo, desi se stia ca nu exista aur, a fost descoperit foarte tarziu, dar s-au oprit pe Coasta. Principala resursa, care a dat si numele tarii, a fost un tip de lemn folosit pentru a colora vestmintele, brasil.Colonia portugheza s-a bazat, spre deosebire de cea spaniola, pe o exploatare agricola. Inca de foarte devreme, Columb a fost cel care inca din a doua calatorie a adus din Insulele Canare in Insulele din Caraibe, trestia de zahar si foarte devreme colonia portugheza din Brazilia s-a bazat pe acest model al cultivarii trestiei de zahar, care gradual se extinde si in insulele din Caraibe.Sistemul colonial functional brazialian, portughez, se organizeaza incepand cu 1549, 1550 in partea spaniola, incepe fondarea unei birocratii si in partea portugheza. Impactul pe care l-au avut europenii asupra populatiei locale Aceasta intalnire intre civilizatii a dus la decimarea populatiei locale, ca rezultat principal se evoca aceasta chestiune a maladiilor aduse de europeni. Exista 2 estimari in ceea ce priveste impactul acestei intalniri intre civilizatii: 10 milioane de cetateni in cele 2 zona pana la 110 milioane; 13 mil redusa la 10 mil in secolul al XVII-lea.Imigratia europeana s-a pus destul de repede in miscare si desi exista un val de migratie dinspre continentul african foarte devreme, din punct de vedere numeric populatia africana este mai importanta, dar politic si in interiorul coloniei ramane la un nivel inferior. Intre 1518 si 1570 migratia africana este de 1,5 mil de sclavi care merg in parte spaniola, 1570 fiind anul cand se termina sclavia africana in America Latina cam peste tot. In Brazilia 3,7 mil de sclavi africani fac aceeasi calatorie intre 1500 si 1870. Cu toate acestea ei nu conteaza in colonia spaniola, imigratia europeana este net inferioara, dar societatea coloniala se va organiza in jurul unei dominatii a albilor. Principalul segment al coloniei, cei mai impotanti oameni in coloniei vor fi asa numitii peninsulari, veniti din peninsula, albii nascuti in Spania. Cel de-al doilea segment al societatii coloniala, a pigmentocratiei, era ocupat de asa numitii creoli, erau albii nascuti pe teritoriul coloniei. Ei vor face revolutia care va duce la independenta, Bolivar era un creol, creolii nu aveau acces la puterea politica.Cea mai importanta parte a populatiei, dar fara nicio reprezentare politica pana in momentul independentei si chiar dupa era ocupata de metisi, sunt cei care au parinti de origine europeana si respectiv apartinand comunitatilor indigene. Societatea includea si pe aceia care au parinti de origine indigena si de origine africana. Aceste segmente nu numai ca nu aveau parte de o reprezentare politica, dar erau printre cele mai discriminate pe aceste baze rasiale.

8. Care au fost tarile care au colonizat America Latina?

Spania si Portugalia.9. Simon Bolivar-guvernarea politica a Venezuelei si ideile privind natiunea latino-americanaCe forma de guvernarea prefera si de ce?Bolivar argumenteaza pentru republica si in defavoarea formei monarhice. El argumenteaza pentru federalism, dar considera federalismul nu e o forma potrivita guvernarii republicii in acel moment. Procesul de independenta a insemnat declararea independentei la Caracas in 1810, dar nerecunoasterea acestei forme de guvernamant de catre toate provinciile, iar declaratia aceasta de independenta s-a vazut opusa unei dorinte la nivel regional de organizare a puterii. Bolivar, pe baza acestei experiente recte, argumenteaza ca un guvern centralizat, putrnic, la nivelul capitalei de atunci, Caracas, ar fi mult ai potrivit. Tipul acesta de opozitie intre aceste doua proiecte va fi vazut in toate tarile latino-americane in momentul acesta al independente si apoi pana la consolidarea statelor nationale. Acest conflict intre un proiect federal, care acorda o autonomie mai mare regiunilor sau provinciilor si o putere mai slaba capitalei, va fi vazut si in cazul argentinian, unde Buenos Aires isi va dori puterea, dar provinciile se vor opune. Bolivar argumenteaza pentru experienta Venezuelei impotriva sa, desi spune ca are avantajale sale.Cum argumenteaza in favoarea republicii?Politica monarhiilor este de extindere, iar americanii au nevoie de pace si de centralizare in acel moment nu de razboi si de despotism. In momentul independentei majoritatea statelor latino-americane fac aceasta optiune pentru republica prezidentiala cu exceptia mexicana si braziliana.Cum ar trebui sa fi guvernata aceasta republica?Bolivar vorbeste de tricameralism, un element original, este vorba de o camera aleasa, una ereditara si o autoritate morala a cenzorilor. Cel care trebuie sa guverneze aceasta republica trebuie se modeleze circumstantelor, iar in caz de razboi sa fie ferm pana se ajunge la restabilirea pacii. In ceea ce priveste desemnarea liderului, el vorbeste de crioterii care sa impuna corectitudine, dar in practica el promoveaza un alt model.In aceste trei texte el argumenteaza in favoarea unui monarh ales. Puterea pe care el o estimeaza ca fiind esentiala pentru organizarea noilor state este impotriva formei de guvernare monarhica, dar in acelasi timp, tipul de putere pe care o sustine este cea tipica unui monarh. Cel care guverneaza il alege pe succesorul sau pentru ca cetatenii din acel moment din Americi nu au capacitatea optima de a-l alege, nu sunt pregatiti.Bolivar vorbeste despre necesitatea organizarii unei puteri autonome in sensul in care ar trebui sa existe existe echilibrul puterilor in interiorul statului. Un element important este adoptarea acestei forme de guvernamant pe care el o propune in cazul Venezuelei in raport cu principiile locului. Asadar, forma de guvernamant trebuie sa fie adaptata conditiilor istorice din acel moment.Bolivar a ramas o referinta importanta pentru ca pe langa aceste idei, a propus proiecte plurinationale. A fost initiatorul a ceea ce s-a numit Grande Colombia care reluat teritoriul vice-regaliatii Nueva Grenada, din Nordul Americii de Sud care include teritoriile de astazi: Columbia, Venezuela, Panama si Ecuador.Acest proiect plurinational isi dorea Bolivar sa acopere intreaga America. Pentru partea de Sud din America de sud, ceea ce numim astazi Peru si Bolivia el imaginase un proiect plurinational care a esuat. Bolivar a sustinut acest tip de model de stat care era bazat mai degraba pe un proiect confederal si nu federal. Argumentul sau pentru organizarea unei natiuni latino-americane era bazat pe identitatea comuna.La Congresul din Panama din 1826 a incercat sa puna bazele unui proiect de uniune latino-americana, dar nu toate statele existau la acel moment. Acest vis al unitatii latino-americane a fost realizat in secolul al XX-lea, dar nu printr-un proiect cofederativ, ci printr-un proiect de integrare regionala, exista incepand cu secolul al XX-lea o sumedenie de organizatii regionale care includ ori toate statele din America Latina, ori altele. Organizatia Statelor Americane include toate statele din Americii, cu exceptia Cuba. Comunitatea Statelor Americane si din Caraibe (CELAC) include toate statele din Americi, cu exceptia Canada si SUA. A fost creata sub conducerea lui Chavez, dar si a unui presedinte brazilian si al Mexicului de la acea vreme, Calderon. Visul bolivarian este continuat in secolul al XX-lea prin aceasta forma.10. Hugo ChavezFelul in care Chavez si-a propus sa continue ideiile lui Bolivar:Chavez, presedinte al aceluias stat ca Bolivar, Venezuela, a redenumit Venezuela, Republica Bolivariana a Venezuelei. Chavez a exhumat cadavrul lui Bolivar pentru a demonstra ca a fost ucis de o conspiratie imperialista si ca nu a murit in urma maladiei, asa cum s-a crezut in 1830.Chavez a promovat Alternativa Bolivariana pentru America noastra (ALBA) fondata in 2004 pe baza cooperarii dintre Venezuela si Cuba care isi doreste un model nou de cooperare economica care sa nu fie bazat pe principii neo-generale. Exista o folosire foarte intensa la Bolivar.11. Independenta

Independenta se produce in mare parte in intervalul 1810-1830 (Haiti-1804 in raport cu Franta si Panama -1903 in raport cu Columbia). Pe langa aceste repere majoritatea tarilor si-au castigat independenta intre 1810-1830.

Independenta are loc si ca urmare a ceea ce se intampla in metropola, Spania si Portugalia, la inceputul secolului al XIX-lea. Ce se intampla este de fapt ocuparea de catre Napoleon a acestor teritorii, ceea ce duce la schimbari si in colonii. Regele Portugaliei pleaca in Brazilia ceea ce face din independenta Braziliei un fenomen diferit de independenta pe care si-ao castiga fostele colonii spaniole. Ocuparea Spaniei, incepand cu 1808 are repercursiuni si pe teritoriul colonial. Dupa ce Ferdinand al VII-lea, regele Spaniei, isi organizeaza o noua putere formand o juntas de guvernarese trimit emisari politici in colonii sa ii confirme ramanea acestor teritorii in autoritatea sa, dar si Napoleon trimite emisari la Buenos Aires, Caracas, Lima pentru a obtine supunerea acestor teritorii fata de guvernarea sa. Acestor emisari li se raspunde in mod diferit. In prim moment, in 1810, primele declaratii de independenta sunt pentru a se declara in favoarea continuarii ramanerii sub administratie spaniola. Ceea ce se intampla ulterior in spania va avea efecte din nou in colonii si gradual aceste juntas de guvernare vor cauta sa obtina supunerea provinciilor si sa formeze un guvern autonom. Odata cu recuperarea puterii de catre Ferdinand in 1814, acestea va trimite trupe regale pentru ac recupera teritoriile si a le administra sub forma precedenta.

Acest proces de castigare a independentei este de lunga durata, cu razboaie interne. Independenta nu inseamna doar declararea independentei, ci si castigarea sa.

Fostele vice-regalitati, cea din Mexic si cea din Peru si-au obtinut independenta cel mai greu pentru ca in aceste teritorii fidelitatea fata de coroana spaniola era mult mai puternica. In mai noile vice-regalitati, Rio de la Plata si Nueva Grenada, independenta a fost declarata si obtinuta mult mai devreme pentru ca institutiile coloniale erau de mai recenta data si supunerea era mai putin importanta.

Procesul de independenta latino-american se organizeaza la inceputul secolului XIX si mai ales dupa invazia lui Napoleon in 1807 a Portugaliei si in 1808 a Spaniei. Procesul de independenta a avut loc ca urmare a evenimentelor care au loc in Europa. Prima reactie in colonii a fost vazuta in 1810 . Primele declaratii de independenta la Buenos Aires, la Carracas, in Mexic au fost facute insa in numele regeleui Ferdinand al VII lea si impotriva lui Napoleon. Abia dupa acest moment, mai precis in perioada de restauratie monarhica 1814-1819 cand regele Ferdinand al VII lea revine pe teritoriul spaniol si incearca sa recapete teritoriile latino-americane aflate sug controlul sau, vedem mult mai clar cum se arculeaza aceste declaratii de independenta in raport cu monarhia spaniola. Acest proces trebuie inteles prin prisma faptului ca declaratiile de independenta au avut loc in capitalele viceregalitatilor, dar nu au fost recunoscute din primul moment de capitalele provinciilor. Dupa declararea independentei din 1810, aceste provincii multe dintre ele s-au opus. Procesul de independenta este unul care vede razboaie de independeta in interiorul acestora. Ex. Argentina, unul dintre statele care isi declara printre primele independenta Buenos Aires, 1810. Argentina reuseste sa se cntralizeze din punct de vedere politic in forma in care o vedem astazi, centrul puterii la Buenos Aires fiind abia la sfarsitul sec. XIX in jurul anului 1880, fiind recunoscut de toate provinciile care formeaza Argentina. Acest conflict intre un proiect federal care se opune unui proiect de stat unitar cu o putere centralizata o putem gasi in toate cazurile statelor latino-americane.

In Columbia aceasta opozitie a luat forma unui conflict partizan. Este vorba despre un partid conservator si un partid liberal. Acest conflict intre un stat federal si un stat unitar o regasim si in cazul acestui conflict partizan. Pana la sfarsitul sec. XX, pana la apartia celui de-al treilea actor important recunoscut de ceilalti ( partidul lui Uribe anul 2000) Columbia a vazut aceasta dominatie a partidului conservator si cel liberal. Aceasta opozitie o regasim in majoritatea tarilor latino-americane in sec. XIX. in Columbia vedem foarte clar cum aceasta opozitie intre cele doua partide a fost caracterizata de o lupta violenta. Ultimul razboi al conservatorilor si liberalilor a dus la fondarea ultimului stat latin-american, Panama. Ultimul conflict dintre conservatorii si liberalii columbieini, asa-numitul razboi al celor 1000 de zile a avut loc la sfarsitul sec. XIX ( 1899 1902) acest razboi a avut ca principal efect pierderea de catre Columbia a acestui teritoriu numit Panama care a devenit stat independent in 1903. Dupa acest ultim conflict, in sec. XX cele 2 partide au ajuns la un acord pentru a alterna la putere.

Acelasi tip de lupta pentru putere in sec. XIX sau el putin la inceputul secolului pe baze partizane acompaniata de conflicte violente o vedem si in Uruguay. In Uruguay convervatorii si liberalii poarta nume difertie, fiind vorba de colorados Partidul Liberal si blancos. Acest conflict partizan in uruguay se organizeaza si in raport cu cei doi giganti vecini ai statului: colorados care sunt mai curand PRO Brazilia, si blancos care sunt PRO Argentina. Blancos si colorados se organizeaza si ca urmare a conflictului ce a dus la aparitia acestui stat considerat stat tampon intre Brazilia si Argentia. Uruguay a vazut o declaratie de independenta foarte timpurie in raport cu miscarea de independenta de la Buenos Aires. ( imediat dupa ce are loc declaratia de independeta de al Buenos Aires din 1810, ea nefiind recunoscuta la Montevideo( capitala Uruguay) care facea parte din fosta viceregalitate Rio de la Plata. ) Aceasta miscare de independenta a avut un lider national, Artigas, fiind considerat ca cel care a castigat idnependenta statului, dar acessta prima miscare nu a avut succes. Uruguay va reusi sa isi capete independenta ca urmare a conflictului intre Agentina si Brazilia. Intre 1825-1828 Brazilia si Argentia au purtat un coflict pentru a capata acest teritoriu. In cadrul acestui razboi se organizeaza elita politica din interiorul Uruguay-ului de azi, pe de o parte PRO Argentina, pe de alta parte PRO Brazilia. Acest clivaj continua sa domine viata partizana in Uruguay de-a lungul sec. XIX. Cele doua forte politice vor continua sa lupte pentru puterea politica tot prin razboaie. Uruguay este un alt bun exemplu pentru aceasta dominatie longeviva a acestor doua curente politice. Pana in 1970 blancos si colorados sunt cei care s-au aflat la putere cu o dominatie a colorados in fata blancos. Abia in anii 70 apare un alt actor important de extrema stanga care este anulat odata cu apartiei dictaturii militare. 1819 1830 Nueva Grenada ( Venezuela, Columbia, Ecuador si Panama) devine Grande Colombia, fiind un exemplu de stat plurinational. 1836 1839 Confederatia Peruana Boliviana 1810 1816 fosta viceregalitate Rio de la Plata ( Chile, Argentina, Paraguay, Uruguay, o parte din Brazilia si o parte din Bolivia) devine Provinciile Unite ale Rio de la Plata 1816 1820 Provinciile Unite ale Americii de Sud 1821 1823 Mexic monarhie Noua spanie includea si America Centrala 1823 sfarsitul anilor 30. Provinciilor Unite din America Centrala. Ceea ce numim acum America Centrala facea parte din Viceregalitatea Noua Spanie.Pana la sfarsitul anilor 30 Provinciile Unite ale Americii Centrale vor exista ca stat plurinational. Provinciile Unite ale Americii Centrale includeau cele 5 state pe care le cunoastem astazi, excluzand Panama: Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua si Costa Rica. Tarile din America Centrala au continuat pana la jumatatea sec. XIX sa fie organizate dupa acelasi model politic precum era cazul pe vreme colonie. Exista o continuitate mai lnga in spatiul central. Exista aceasta solutie gasita de elitele politice in momentul declararii independentei si in momentul in care trebuiau sa formeze noi state de a continua desenul colonial din punct de vedere politic si administrativ pentru ca asta facilita lucrurile. Felul in care arata harat latino-americana in momentul declararii independentei nu este felul in care arata harta azi. In primul rand, nu toate statele existau pana in acea perioada. Frontierele s-au schimbat din cazua conflictelor pe care le vedem in sec. XIX intr-o situatie marcata deabsenta informatiilor foarte precise in momentul declararii independentei legat de forntiere. Unele dintre aceste state si-au pierdut 2/3 din teritoriu. Cazul cel mai dramatic este Bolivia. Bolivia a pierdut toate razboaiele cu toti vecinii. Cea mai dramatica pierdere este cea suferita in urma Razboiului Pacificului (1879-1883), fiind inca cea mai mare drama nationala in Bolivia si este unul dintre cele mai mari ale sec. XIX. A opus Peru si Bolivia Chile. O parte a desertului Atacama este cucerita de statul chilian si este ceruta si azi de statul bolivian in urma uni proces care inca se judeca la Haga. Un al treilea exemplu de conflict este razboiul Triplei Aliante( 1864-1870) a vazut un conflict intre Paraguay si Tripla Alianata ( Brazilia, Uruguay, Argentina). Acesta s-a soldat cu o pierdere importanta dpdv teritorial, dar mai ales in termeni umani. Aceste doua perdante ale sec.XIX, Paraguay si Bolivia, vor fi actorii principalului conflict al sec.XX. A existat un razboi extrem de traumatic pentru Bolivia, asa-numitul razboi Chaco- desert pe terituriul Paraguay si al Argentinei. A vazut un conflict intre aceste doua perdante. Frontiere care se schimba in acest sec. XIX buna exemplu fiind Bolivia si Paraguay. Alte tari sia-u schimbat frontierele in raport cu momentul independentei: un al treilea exemplu este cel al Columbiei. In 1903 Columbia pierde o buna parte din teritoriul national care se transforma in ultimul stat latino-american, Panama. Toate satele latino-americane au avut la inceputul sec. XIX si apoi de-a lungul secolului, probleme cu cuntrolarea teritoriului national. Ex. Unele dintre aceste state au vazut un conflict cu fosta putere coloniala, Peru fiind exemplul concludent. Exista, de asemenea, diferite razboaie intre Peru si Ecuador. Ce este caracteristic sec. XIX ca trasatura geenrala este o instabilitatea politica cu schimbari frecvente de Constitutii, de sef de stat. Numarul mare al sefilor de stat ai Mexicului confirma cele precizate anterior. Numele sefului de stat care revine in mod constant este Lopez de Santa Anna. A fost de mai multe ori presedinte al statelor mexicane fiind un bun exemplu de caudillo dar si exemplu al acestui fenomet specific sec. XIX, si anume obtinerea puterii politice prin forta si o va pierde ca urmare a unei lovituri de stat. Statele latino-americane sunt inca de la inceput republici prezidentiale. Exceptia la aceasta regula :Mexic pe o durata de timp foarte scurta si Brazilia. Mexicul a avut doua experiente monarhice in sec. XIX ( una la inceputul istoriei sale nationale1821-1823 iar cea de-a doua ca urmare a invaziei europene 1864-1867) Cazul brazilian face aceasta optiune monarhica prin prisma felului in care se desfasoara independenta in acest stat. Independenta braziliana -1822, ramanand o monarhie pana la sfarsitul secolului-1899, are loc intr-un mod diferit acest lucru trasand un desen politic diferit. In moemntul invaziei napoleoniene, curtea portugheza emigreaza pe teritoriul coloniei braziliene. 1807-1816 In clipa in care paraseste teritoriul coloniei, va lasa in urma un regent, Don Pedro. Acesta din urma va declara independenta, dar intr-o forma care contiuna destinul fata de fosta putere coloniala. Un bun exemplu de stat care reuseste sa se stabilizeze politic devreme intr-o forma democratica este exemplul chilian. Chile inca de foarte devreme, se stabilizeza politic in jurul anilor 1830 si cu ajutorul unui caudillo pe numele sau Diego Portales intemeietorul republici chiliene in forma sa conservatoare. Acest stat se va dezvolta dpdv economic de-a lungul sec. XIX dar mai ales dupa Razboiul Pacificului prin castigarea unei parti a desertului Atacama, bogat in resurse minerale. O tema importanta este cea a non realegerii prezidentiale. Acesti presedinti ai sec. XIX sunt teoretic impiedicati de mentiunile constitutionale sa candideze pentru un nou mandat. Aceasta non realegere in practica nu era respectata si cei care se aflau la putere reuseau sa deturneze mentiunile constitutionale desemnandu-si succesori. Din punct de vedere al organizarii partidelor exista un sistem bipartid.

12. Cele trei faze de dezvoltare ale Americii Latine in secolul 19.

1. 1820-1850. Principala problema a statului este cea a organizarii unui nou stat intr-un context marcat de conflicte, razboaie. Intr-o absenta a finantelor necersare, vedem opozitia intre federalisti si partizanii unitatii, respectiv liberalii si conservatori cu stat care se centralizeaza mai rapid: Peru si Mexic, cu exceptia Argentinei care va resi abia la sfarsitul sec. XIX cu ajutorul unui caudillo Juan Manuel de Rosa. dpdv a continuitatii institutionale avem o continuitate institutionala marcata pe de o parte de continuare frontierelor la nivel administrativ si politic ( viceregalitatile se transforma in state plurinationale, dar care nu dureaza foarte mult) o continuitate vizeaza Biserica si a Armata. Aceste doua institutii continua sa aiba o influienta destul de mare in prima perioada a organizarii statului.Influenta Bisericii va fi una dintre temele importante esentiale de conflict intre consevatori si liberali. Limitarea Bisericii Catolice si a privilegiilor pe care aceasta le detine inca pe teritoriul fostelor colonii va fi o tema importanta de conflict de-a lungul sec. XIX intre conservatori si liberali. Liberalii vor fi pentru limitarea puterii bisericii in timp ce conservatorii vor milita pentru continuare a dominatiei acesteia invocand motivul conform caruia este in interesul noilor state sa se afle intr-o pozitie privilegiata cu fosta putere coloniala si deci, si cu biserica. Biserica a jucat un rol important si in momentul independentei dar imediat dupa aceasta era foarte importanta dpdv al proprietatilor pe care le detinea foarte extinse in interiorul unor state care au fost de obicei preluate de guvernarile liberale cu scopul de a limita puterea. Armata va fi o institutie foarte importanta in primele republci pentru ca provesul de independenta a fost marcat de aceste razboie cu lideri militari numiti caudillo. Exista si in cest sens experiente diferite in sensul in care unele state latino-americane au fost capabile inca de devreme sa limiteze puterea acestor militari si apoi in sec. XX forteel armate in acele state nu au fost atat de influenete( cazul mexican) in alte cazuri fortele armate au continuat sa fie la fel de puternice si dupa sec. XIX si deci in sec. XX pe baza acestei traditii, vedem accesul acestori forte armate la putere ( exemplul bolivian). In general, dpdv economic, primele republici au vazut o stagnare a exploatarii miniere ( Peru, Bolivia, Mexic) . De ce? Durata destul de lunga a conflictelor. In timp de razboi lucrurile nu stau foarte bine dpdv economic. Inca din aceasta prima perioada se observa o schimbare de model economic in sensul in care exploatarile miniere erau cele mai importante in timpul coloniei. Pe langa aceste exploatari se organizeaza o economie bazata pe exploatari agricole si pe cresterea de vite care se va dovedi foarte importanta pentru teritorii precum cele din America de S sau cele din S Americii de S cum este cazul Argentinei.( cresterea de vite va duce la succesul economiei de la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX) 2. La mijlocul sec. XIX, intre 1850-1870, urmand acestei republici conservatoare, are loc o perioada de tranzitie inspre modelul republicii conservatoare dominata de caudillo si republica oligarhica dominata de elemente liberale. In aceasta perioada de tranzitie are loc o schimbare la nivelul elitelor. Cei care participasera la viata politica din primele republici si care participasera, in mod implicit, la castigarea independentei, sunt inlocuiti de cei care erau marcati mai curand de influente liberale. Din aceasta perioada de tranzitie o influenta a acestor elite liberale si in ceea ce priveste modelul economic care se va consacra in jurul anilor 1870. Modelul economic care se organizeaza de la jumatatea sec. XIX si care va deveni dominant in anii 70 este cel exportator, cunoscut sub nuemele de monoproductie si monoexport.- fiecare stat latino-american se va specializa pe un produs sau pe o categorie de produse pe care le va exporta mai apoi. Acest model economic va fi important pentru zona latino-americana pana la marea criza din 1929 cand se va incerca amendarea lui in urma efectelor dezastruase. 3. Acest model de monoproductie si monoesport va fi acompaniat in cea de-a treia perioada de la sfarsitul sec. din jurul anilor 1870 - sfarsitul sec. XX de un model politic cunoscut in literatura cu numele de republica oligarhica. Republicile oligarhice se organizeaza in directa legatura cu aceasta exploatare economica bazata pe anumite produse. Republica oligarhica a vazut un exercitiu direct al puterii politice de catre grupurile economice dominante legate de activitatile de export. Exista mai ales in cea de-a treia perioada mai multe categorii de tari si mai multe categorii de produse care duc la aceste hiperspecializari ( tari care produc numai cafea sau tari care produc numai carne de vita). 13. Organizari economice ale secolului al 19-lea

Exista patru tipuri de economii care se organizeaza in acest sfarsit de secol XIX pe acest model de monoproductie si monexport. 1) Prima categorie de produse este vazuta in acele tari cu o clima temperata: produse agricole specifice unei zone temperata care se oncretizeaza in cresterea de vite asa cum se vede in valea centrala a Chile, in Uruguay, in parti din Brazilia si in Argentina. Tipul acesta de model economic a avut nevoi speciale. O mana de lucru era necesara, o mana de lucru care nu exista aceasta fiind adusa din Eropa. Exact in aceste teritorii sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX prin nevoile specifice ale economiei care se organizeaza se organzieaza de asemenea o imigratie europeana foarte importanta care a dus la o dezvoltare unitara a acestor regiuni si nu enclavizata. Fiind vorba de teritorii ample, alte ramuri ale economiei au reusit sa se dezvolte: transporturile. 2) a doua categorie de produse agricole a fost in regim de plantatie: cafea, trestie- de- zahar, bumbac, tutun, cacao, banane, cauciuc. Statele in care s-au dezvoltat aceste tipuri de produse au dus la acel tip de economie de enclave. Avem zone foarte dezvoltate inconjurate de economii ramase in Evul Mediu. Ce mai este specific acestor produse tropicale este ca vorbim de o prosperitate redusa in timp. Exista un boom al cafelei, al cauciucului. Exista economii in care exista o succesiune a acestui tip de econonmie. 3) a treia categorie de tari care se specializeaza pe un anume tip de produse sunt produsele de metale si minerale. Este vorba de minerit: aur, argint, cupru si, gradual in cea de-a doua partea a sec. XX si petrol si gaz natural. ( Peru, Bolivia, Mexic si apoi odata cu castigurile teritoriale noi, Chile princpialul producator de cupru). In multe dintre aceste state, un bun exemplu fiind Bolivia, exploatarea miniera domina economia nationala. 70% din economia boliviana era dominata de exploatarea de minereuri. 4) a patra categorie foarte restransa vede o productie mixta: Mexic si Venzuela. In cazul mexican aceasta diversificare este data si de vecinatatea cu SUA care vor domina de-a lungul sec. XIX economia mexicana. In fiecare dintre aceste state in raport cu aceasta productie hiperspecializata de monoproductie si monoexport se vor dezvolta oligarhii care vor avea o influenta politica determinanta. Aceste familii vor domina si politic, nu numai economic iar acest model este dominant la sfarsitul sec. XIX. Din pacate, chiar si dupa sfarsitul sec. XIX si buna parte din sec. XX vedem organizandu-se acelasi model economic si politic, dominatia politica in urma monopolului pe care un numar restrans de familii va exista si in sec. XX. Ce se intampla insa tot ca urmare a acestei adoptari a modelului economic bazat pe monoproductie si monoexport este acea imigratie europeana in S Americii de S. Aceste state din S Americii de S in ciuda unui model oligarhic, vor vedea si o democratizare foarte timpurie, o democratizare chiar si inaintea unor state europene. Imigratia europeanea care soseste in Conul S va avea influente politice prin curentele politice de la anarhism socialism, idei de organizare a muncitorilor. In celelalte modernizarea si democratizarea este mult intarziata.14. Ce este caudillo? (+exemple)Caudillo un conducator al statului. Notiunea a aparut dupa razboiul de independenta al coloniilor din fosta America spaniola. A fost un lider care s-a dovedit capabil sa sudeze o serie de bande care au fost capabile sa isi exerseze dominatia asupra unor regiuni mai extinse. Lider militar regional care se afirma prin forta in razboaiele de independenta si care este specific unei anumite perioade, primei perioade a sec. XIX, pana in 1850. Se foloseau de carisma pentru a guverna si pentru a se impune in fata celorlati. Carisma este importanta din perspectiva legaturii pe care o putem face intre acesti lideri care se afirma la inceputul sec. XIX si dictatorii care le vor urma. In multe cazuri de regimuri dictatoriale, carisma este exploatata. De pe vremea caudillo, o personalitate carismatica avea mai multa intaietate. Aspectul legat de absenta unui cadru institutional este definitoriu pentru perioada caudillo si ii separa pe acesti lideri de la inceputul sec. XIX de dictatori. Absenta institutiilor statului moderne. In acest vid apar posibilitati pentru ca acesti lideri militari sa exercite o putere extinsa. Caudillo isi impart prada ca urmare a unei actiuni specifice absentei institutiei. Personalizarea el persoanlismo relatiilor intre caudillo si cei care il urmeaza vorbeste de absenta institutionalizarii. Acest personalismo se refera la legatura spirituala. Caudillo avea mai multi fini si pe baza acestei relatii se distribuia bogatia. Este important si daca ne gandim la legatura cu dictatorii: multi practica acest lucru, instituie acest tip de relatie directa cu cetatenii. Sunt rare exemplele caudillo care reusesc sa domine pentru o lunga perioada de timp. Exemple de caudillo: Lopez de Santa Anna presedinte al Mexicului, dar a pierdut puterea imediat Martin Guemes- caudillo regional, in zona andina a Argentinei exemplu pentru cum se organiza la nivel regional. Jose Paez in Venezuela Juan Manuel de Rosa a dominat Buenos Aires 1829-1850 Argentina Rodriguez Francia vedem deja organizarea puterii sub completa dominatie a lui Francia si este considerat drept un exemplu de dictator, lasand la moartea sa guvernarea ginerelui sau si observam si o institutionalizare destul de devreme Diego Portales - Chile exemplu al felului in care acesti caudillo domina politica fara sa fie necesar ca ei sa fie alesi.Pentru a stabili puterea aveau nevoie de 4 elemente: biserica, armata, teritoriile largi si ideologia factiunilor politice. acesti caudillo sunt importanti in tipul de proiect national. Un caudillo trebuia sa fie capabil sa domine diferitele factiuni. Trebuiau sa fie carismatici, sa aiba bogatie pentru a reusi sa isi asigure sustinerea din partea acelei bande de mercenari, sa aiba o personalitate puternica care sa ii asigure dominatia pe baza relatiilor personale de la om la om si nu prin intermediul institutiilor pe care trebuiau sa le domine in acelasi fel.15. Curentele poltice ale secoului al XIX -lea in America Latina?

Secolul al XIX-lea poate fi conceptualizat plecand de la 3 subperioade care la randul lor definesc doua modele politice: republicile conservatoare cu lideri militari care guvernau prin violenta, forta si nu prin mijloace institutionale legale (caudillios), iar la sfarsitul secolului al XIX-lea avem asa-numita republica liberala definita si de un model economic care a vazut organizarea unor specializari.Modelul economic, monoproductie si monoexport, ramane definitoriu pana la inceputul secolului al XX-lea in America Latina. Veritabila schimbare a modelului economic latino-ametrican va fi adusa in perioada interbelica, ca urmare a crizei economice. Exista tari in care acest model de monoproductie si monoexport persista pana in anii 1960-1970 (ex: Cuba).Principalele tipuri de partide politice care apar in secolul al XIX-lea sunt partide conservatoare si liberale. Acest clivaj il gasim in toate tarile latino-americane, el ramanand definitoriu pentru Uruguaz, Columbia, Mexic.Unele tari se stabilizeaza politic foarte devreme, cum e cazul Chile, care reuseste din anii 1930 sa aiba o democratie, cu limitele sale, ceea ce duce si la o certa dezvoltare economica timpurie, comparativ cu alte state. Paraguay este un caz complet diferit cu regim autoritar de foarte devreme.Acele state care au fost marcate de conflicte interne sau de conflicte cu vecinii lor au avut probleme in a-si stabiliza teritoriul si in a se dezvolta economic. Exemplul cel mai bun este cel al Argentinei care se stabilizeaza la sfarsitul secolului al XIX-lea cand Buenos Aires este recunoscut centrul politic al tarii. In acest sens, si anume, state care sunt dominate de conflicte interne care au efecte politice si economice, am citat si exemplul Columbiei, Razboiul celor 1000 de zile, ultimul conflict armat intre cionservatorii si liberalii columbieni. Aceste state marcate de conflicte interne sunt acompaniate de acele state care au pierdut conflicte cu vecinii lor, ex: Bolivia; Bolivia a pierdut toate razboaiele si cel mai important conflict al secolului al XIX-lea nu numai din perspectiva boliviana, dar si din perspectiva efectelor pe termen lung este Razboiul Pacificului care opune Chile vecinilor sai din Nord, Peru si Bolivia 1879-1883, acest conflict armat care duce la pierderea litoralului bolivian este principala chestiune care opune aceste state si astazi.In termeni de pierderi umane cel mai important conflict al secolului al XIX-lea este Razboiul Paraguayului. Acest conflict este initiat de Fernando Lopez care in aceeasi optica a construirii unui regim personal porneste acest conflict cu Brazilia si mai apoi Argentina, Uruguay.Venezueladezvolta incepand cu separarea sa de Grande Colombia in 1830 si pana in 1935 un regim politic dominat de lideri autoritari carora le urmeaza o serie intreaga de dictatori. Din secolul al XX-lea si pana la sfarsitul anilor 1990 va fi o exceptie democratica, incepand cu anii 1950 va fi acel taram unde exilatii politici latino-americani se vor refugia. La momentul independentei statele latino-americane fac o alegere republicana si anume, pentru un sistem prezidential si aceasta alegere nu a fost invalidata. Inca si astazi statele latino-americane, cu exceptia Cubei, sunt inca republici prezidentiale. Exista si exceptii.Principala exceptia in aceste sens este Braziliacare din momentul independentei 1822 si pana in 1889 este monarhie, 1889 este anul primei republici braziliene.A doua exceptie este Mexic, dar de scurta durata. Mexicul a avut o experienta monarhica la inceputurile sale ca stat autonom 1821-1823, iar mai apoi ca urmare a unei interventii interne, invazia lui Napoleon al II-lea, intre 1864-1867.16. Relatiile dintre SUA si tarile din america Latina

Relatia dintre SUA si America Latina de la sfarsitul secolului al XIX-leaRelatiile sunt diferite daca ne uitam la subregiuni. Zonele apropiate de teritoriul Nord american, America Centrala, America de Nord, Mexic, dar si zona Caraibelor ,,au beneficiat`` de o abordare agresiva la sfarsit de secol XIX si la inceputul secolului al XX-lea, in timp ce America de Sud nu a vazut o interventie directa in politica, in afacerile interne, dar asta nu inseamna ca interventia nord-americana nu este omniprezenta in secolul al XX-lea si in sud, doar ca modalitatile pe care le capata acest interventionism nord-american sunt diferite in sud fata de zona de Nord a Americii Latine, zona Caraibelor si America Centrala mai ales.Aceasta abordare a SUA este vizibila nu numai de la la sfarsitul secolului al-XIX-lea, ea este enuntata inca din perioada in care unele state latino-americane nu isi castigasera independenta, in 1823 este enuntata Doctrina Monroe care ramane un principiu definitoriu pentru politica nord-americana in america Latina chiar si astazi. Doctrina Monroe spunea ca America apartine americanilor si anume, voia sa marcheze felul in care statele europene trebuiau sa isi limiteze dreptul de interventie in afacerile interne ale statelor latino-americane care luau nastere in acel moment. Doctrina Monroe era enuntata in aceasta perioada de formare a statelor latino-americane, nu a putut fi respectata in mai multe momnente, un exemplu este cel al interventiei lui Napoleon al II-lea in Mexic, este un esec pe care il putem evoca.Abordarea SUA trebuie conceptualizata la mai multe niveluri. Exista acest interventionism nord-american adesea organizat si de agentii precum CIA in secolul al XX-lea, dar exista si alte elemente care ne ajuta sa intelegem relatia dintre SUA si America Latina.Un alt nivel al relatiilor dintre aceste doua zone este cel institutional, este cel al principiilor enuntate de Guvernul de la Washington si de Congres, principii democratice care sunt sustinute in unele momente si uitate in altele, dar le putem observa la acest nivel. OEA-1948 (Organizatia Statelor Americane), nivel institutional al relatiilor dintre cele doua zone, apare de fapt inca la sfarsitul secolului al XIX-lea si sub impulsul Guvernului de la Washington. Deja de la sfarsitul secolului al XIX-lea si mai exact, ca urmare a Razboiului Pacificului, a fost pretextul gasit de Administratia de la Washington pentru a propuneo serie de conferinte interamericane organizate la Washington isi doreau sa ofere un for institutional in care statele din zona americana sa poate discuta conflictele pe care le au si sa ajunga la o solutie pacifica. Razboiului Pacificului este ocazia gasita de SUA pentru a crea acest for institutional, conferinte interamericane care vor fi organizate la un interval inegal de ani si vor crea pana la urma pe baza acestor releatii in 1948 cea mai importanta organizatie din Americi, OEA care exista si astazi. Ea include toate statele statele din Americi, cu exceptia Cubei.Cubasi Puerto Rico (nu e o tara) => erau ultimele posesiuni spaniole in Caraibe si au avut o experienta comuna ca urmare a unui scurt razboi pe care Spania si SUA l-au purtat in 1898. In Cuba, inainte de momentul independentei evocat diferit, 1898 sau 1902, de-a lungul secolului al XIX-lea in Cuba au existat diferite miscari de independenta, in anii `60, `70 si apoi cel de-al III-lea Razboi de Independenta castigat la sfarsitul anilor `90 cu acest amendament fundamental al controlului nord-american al insulei pana la revolutia din 1959, chiar daca nu in mod direct.Inca din acesta perioada si mai ales spre sfarsitul secolului al XIX-lea a existat in Cuba, ca si Puerto Rico un curent de opinie care acompania un curent de opinie care exista la Washington care isi dorea sa faca din Cuba si Puerto Rico teritorii parte din teritoriul SUA. A existat pe de o parte dorinta de a castiga independenta, de a exista ca stat autonom, iar pe de alta parte era o parte a elitei cubaneze care isi dorea anexarea Cubei de catre SUA. Exista ambele curente de opinie si in Cuba si in Puerto Rico.Momentul independentei in cele doua teritorii a dus la rezultate diferite:Cuba => devine statPuerto Rico => teritoriu asociat neincorporat SUA, nu este un stat. Cetatenii din Puerto Rico au cetatenie SUA din 1917, dar nu au dreptul de a vota.Momentul independentei este dat de un incident pe care SUA l-au folosit pentru a declara acest scurt razboi Spaniei. La 1 ianuarie 1898, ca urmare a exploziei unui vapor american in Golful de la Havana, SUA declara razboi Spaniei si prin asa-numitul Tratat de la Paris din 1898, semnat de SUA si Spania recunostea independenta Cubei si ceda SUA foste posesiuni spaniole: Puerto Rico, Guam si Filipine.Independenta Cubei devine efectiva in 1902 si va fi o independenta in limitele sale. Intre 1898-1902 Cuba este ocupata militar de nord-americani care organizeaza politic acest teritoriu, scriu prima Constitutie a Cubei in 1901. Constitutia din 1901 includea si dreptul de interventie a SUA in politica interna a insulei pentru 30 de ani, este vorba de amendamentul Platt inclus in Constitutie. Acesta ofera dreptul SUA de a interveni de cate ori considerau necesar.Tot prin acordurile semnate ca urmare a acestei ocupatii directe pana in 1902 a fost cedata SUA si baza de la Guantanamo printr-un tratat semnat in 1903 intre SUA si Cuba in schimbul unei chirii de 2000 de $ pe an.Panamaeste ultimul stat care isi obtine independenta, in 1903. A fost parte din Columbia. Ca si in Cuba, in acest teritoriu care devine Panama, a existat o dorinta de a crea un stat independent inca din secolul al XIX-lea. SUA nu creeaza artificial Panama, ci exista o dorinta de independenta nationala in secolul al XIX-lea si care profita de momentul Razboiului celor 1000 de zile pentru a duce la crearea ultimul stat latino-american. Razboiul celor 1000 de zile in Columbia opunea conservatorii liberalilor (1899-1902), dar acest moment dificil pentru Columbia este o ocazie favorabila gasita de Administratia nord-americana pentru a pune in practica o dorinta care exista deja in acesta zona. Mai ales, ca urmare a preluarii Filipinelor prin Tratatul de la Paris se cauta de catre SUA o cale mai usoara pentru a lega Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific. Pe la jumatatea secolului al XIX-lea calea privilegiata pentru a crea acest canal interoceanic a fost Nicaragua. Actualmente in Nicaragua a fost demarat un proiect pentru a construi acest canal de catre guvernul Ortega impreuna cu un sprijin financiar chinez. Nord-americanii au abandonat aceasta solutie a Nicaragua si au privilegiat construirea unui canal pe teritoriul Panama. Planul pentru a construi acest canal exista deja, fiind sustinut si de britanici, inaintea castigarii independentei, dar SUA au sustinut construirea acestui canal interoceanic pentru a putea beneficia in mod direct de acesta.Declaratia de independenta a Panama este recunoscuta imediat in 1903 de SUA care semneaza tot in 1903 un tratat cu noul stat care oferea teritoriul canalului, dar si o zona de 10 mile de fiecare parte a canalului SUA. Acest canal Panama a ramas sub control american pana in 1999.17. Revolutia MexicanaMexic dezvolta in secolul al XX-lea un sistem politic atipic statelor latino-americane, dezvolta un model politic diferit in secolul al XX-lea. Exista o diferenta fundamentala intre experienta mexicana si cea sud-americana sau central-americana si aceasta diferenta consta in stabilitatea sistemului politic al Mexicului in secolul al XX-lea. Aceasta stabilitate trebuie inteleasa prin prisma experientei secolului al XIX-lea care duce la aceasta solutie politica pe care Mexicul o gaseste odata cu 1929, cand se instituie PRI care guverneaza 71 de ani neintrerupt.Principala schimbare din punct de vedere teritorial intre 1821 si jumatatea secolului este disparitia partii de Nord a primului stat. Experienta primei parti a secolului al XIX-lea in caz mexican nu o regasim in alte experiente nationale si duce la pierderea prin razboi in principal, dar si ca urmare a vanzarii, a jumatate din teritoriul pe care Imperiul Mexican il avea. Din 1823 cand prima republica mexicana este inaugurata vedem aceasta detasare teritoriala si crearea provinciilor unite ale Americii Centrale. Prima republica (1823-1864) il are ca personaj central pe Lopez de Santa Ana, principalul personaj politic al primei republici, caudillio al primei republici mexicane, presedinte de 9 ori si in alte ocazii, cel care numeste succesorii si controleaza puterea politica. Trasatura principala a acestei republici este instabilitatea politica cronica. Aceasta nu este rezolvata decat ca urmare a unui razboi important pentru istoria politica mexicana pe care il poarta conservatorii si liberalii la jumatatea secolului, este vorba de Razboiul Reformei (1858-1861). Pentru ca o alta trasatura a secolului al XIX-lea pe care o regasim foarte clar in cazul mexican este lupta pentru puterea politica intre conservatori si liberali. Prima Constitutie importanta pentru Mexic este data de liberali in 1857, iar printre elementele incluse in aceasta erau decizii privind limitarea puterii bisericii, ceea ce provoaca un razboi intern foarte important, Razboiul Reformei, o reactie conservatoare care este de fapt deschiderea favorabila in care aceasta interventie externa europeana a lui Napoleon al III-lea are succes. Este vorba de un conflict intern care duce la incapacitatea statului mexican de a-si mai plati datoriile, iar pentru a recupera acest esec Napoleon invadeaza Mexicul, ceea ce duce la cel de-al II-lea Imperiu Mexican, al doilea episod monarhic cand Maximilian von Habsburg este numit imparat (1864-1867) si fiind sustinut de Partidul Conservator care din perioada independentei isi dorea aceasta solutie, dar care va fi de scurta durata. Maximilian von Habsburg este ucis in 1867 si avem o reintoarcere la forma republicana.In 1835 Texas isi decalara independenta. Exista un conflict intre Texas si Mexic, Lopez de Santa Ana nu recunoaste independenta Texasului, astfel el ocupa Texas si este invins, asadar trebuie sa recunoasca independenta Texasului care in 1845 este anexat de Congresul SUA. Ca urmare a acestei anexarii avem Razboiul Mexicano-American care pune capat controlului de catre Mexic a acestor state, actualmente parte din SUA. Exista un tratat din 1848 semnat de SUA si Mexic ca urmare a acestui razboi, iar in 1850 Lopez de Santa Ana vinde Arizona si New Mexico. In urma celor doua conflicte, Mexic-Texas, Mexic-SUA, acest teritoriu impreuna cu California si Valea Colorado sunt pierdute, iar Arizona si New Mexico sunt vandute pentru a plati datoriile. In 1850 partea de Nord a Mexicului trece la SUA, iar in mexic se cristalizeaza acest sentiment anti-SUA. Dupa uciderea lui Maximilian von Habsburg si intoarcerea la republica mexicana avem o dominatie liberala. Cel care domina in aceasta republica mexicana esteBenito Jurez care castiga Razboiul Reformei si este de 3 ori presedinte. Lui i se va opune dupa cel de-al treilea mandat cel care provoaca pe de alta parte evenimentul fundamental al secolului al XX-lea, Porfirio Diaz care este tot un lider liberal care va guverna 35 ani (1876-1911)cu un scurt mandat pe care il da unui apropiat. Porfirio Diaz desi se opune realegerii lui Jurez si este pentru limitarea realegerii este reales de 7 ori, dar va reusi sa stabilizeze politic mexicul si va putea asigura o dezvoltare economica importanta care se va organiza intr-un model politic exclusiv, va exclude o buna parte din cetateni si care va beneficia unei oligarhii.Porfirio Diaz va nega mandatul electiv in timpul regimului sau, iar pe langa concentrarea puterii politice si excluderea unor actori politici avem o concentratre a proprietatilor, astfel incat se estimeaza ca intre 80-95% dintre tarani nu aveau drept la proprietate. Multi dintre acestia isi pierd prioprietatile in timpul lui Porfirio Diaz si pentru difetritele proiecte pe care acesta le organizeaza cum ar fi construirea unor cai ferate care duc la exproprieri fara despagubiri.Revolutia mexicana (1910-1920) poate fi inteleasa plecand de la 2 elemente: o miscare politica pentu a termina cu acest porfiriato, cu acest control al unei persoane, a unui lider cvasi-autoritar o miscare sociala care reclama dreptul taranilor la proprietate privataUn efect al Revolutie va fi reforma agrara si recuperarea dreptului la proprietate, iar un alt efect va fi tocmai crearea acestui Partid al Revolutiei Institutionale.Revolutia mexicana ciontine o avalansa de personaje si de evenimente care trebuie intelese la cele doua niveluri. Pe de o parte chestiunea politica care ii priveste pe acei reprezentanti ai elitei mexicane, iar aici il regasim pe primul lider al Revolutiei, Francisco Madero care este de fapt un membru al elitei politice exclus de la competitia politica prin aceasta organizare a puterii lui Porfirio Diaz. Madero va cere reintoarcerea la democratia electiva, la mandatul reprezentativ. Cel de-al doilea manifest care ii apartine lui Emiliano Zapata contine referiri la drepturile pierdute de tarani. Zapata va fi o referinta importanta prin aceasta dorinta de a vedea recuperarea drepturilor pentru tarani.Ca urmare a proclamarii acestui manifest a lui Madero in 1910 au loc miscari politice, acestea duc la abandonarea puterii de catre Porfirio in 1911 si noi alegeri sunt organizate, fiind ales primul lider revolutionar, Madero, care nu este recunoscut de revolutionarii lui Zapata in Sud. Madero este inlocuit. In aceasta perioada 1910-1920 se pun bazele sistemului politic de dupa 1929. In aceasta perioada revolutionara este scrisa una dintre cele mai importante constitutii din America Latina, constitutia din 1917, este principalul efect al Revolutiei mexicane, care este de actualitate si mai ales art. 27 care garanta dreptul la proprietate privata. Va fi baza pe care se va scrie si legea reformei agrare. Cel de-al doilea element care face din Constitutia mexicana un text constitutional revolutionar pentru America Latina si care va inspira si alte texte constitutionale este art. 123 care introducea foarte devreme masuri sociale revolutionare (dreptul la greva, limitarea zilei de munca la 8 h) care vor fi incluse 40 de ani mai tarziu de Peron in Argentina. Art. 30 limita puterea bisericii. Pe plan politic non-realegerea presedintelui era inscrisa in Constitutie lucru care este continuat mult mai clar mai ales in perioada post-revolutionara de catre Lazaro Cardenas care va datrasaturile definitorii PRI. PRI continua efectele revolutiei si isi propune sa instituie un regim care sa blocheze derivele pe care le vazuse Mexicul in timpul lui Porfirio si chiar in perioada imediat post- revolutionara. In timpul PRI vom avea o succesiune pacifica la putere cu desemnarea unui succesor. Chestiunea reformei agrare este introdusa si stabilita foarte clar de Lazaro Cardenas, iar in 1938 a introdus o serie de programe de nationalizare printre care cea mai importanta care acum a fost anulata de actualul presedinte, este cea a exploatarii petroliere, PEMEX, companie de stat.18. PRI in Mexic

PRI (Partidului Revoluionar Instituional)Cum reuseste PRI sa guverneze singure 71 de ani?PRI a eliminat mizele competitiei politice. control al media fraudarea alegerilorTrasaturile specifice autoritarismului stabilit de PRI: autoritarismul impus de PRI are limitele sale daca ne uitam la definitiile (din teoria politica) regimurilor totalitare. Pentru unii autori prezenta unui partid stat este semnalul unui regim totalitar, dar regimul mexican al PRI nu este totalitar pentru ca nu regasim in aceeasi masura exercitarea violentei de catre stat intr-o forma bazata pe un criteriu ideologic. PRI, cameleon ideologic- capacitatea PRI de a migra de la stanga la dreapta. Nu putem vorbi de un regim totalitar in absenta unui proiect ideologic, asadar, regimul PRI este unul autoritar. Absenta proiectului ideologic ne da o definitie diferita, definitie elaborata de Juan Linz care introduce aceasta a treia categorie de regim, regim autoritar, intre regimul totalitar si cel democratic. Linz analizeaza regimul lui Franco in Spania si descopera ca in cazul spaniol nu exista un proiect ideologic asa cum existase pentru sovietici. Absenta acestui proiect ideologic si mentinerea altor proiecte politice separa cele doua regimuri, regimul autoritar de cel totalitar.PRI permite de-a lungul celor 71 de ani aparitia si mentinerea altora actori politici. Pluralismul limitat este o alta trasatura a unui regim autoritar care este foarte rar vizibila in cazul unor regimuri totalitare. Controlul asupra presei complet ne trimite de cealalta parte, de regim totalitar. Regimul PRI este un regim autoritar care foloseste in acelasi timp represiunea, dar intr-o masura similara in acest sens cu dictaturile militare din America de Sud. Unul dintre traumatismele secolului al XX-lea este masacrul studentilor din 1968 de catre guvernarea PRI si in contextul jocurilor olimpice din Mexic exista acest protest al tinerilor, in principal, carora li se raspunde cu forta. Cateva sute dintre acestia sunt ucisi in 1968, dar nu vorbim de o eliminare in masa a populatiei acelui stat, ci de o masura represiva a PRI. Nu era un regim democratic, poate parea o forma prosta de democratie, dar nu vorbim de un regim democratic.Regimul PRI reuseste sa se mentina si prin forta la putere, de fapt, solutia gasita de PRI care explica cei 71 de ani de guvernare este tocmai o solutie care indeparteaza regimul PRI de definitia regimurilor autoritare.Regimurile autoritare se bazeaza pe excludere, pe cand cele totalitare pe includere. In regimul PRIvedem din timplul lui Cardenas o strategie de incluziune, nu de excludere. Organizarea partidului se face integrand in PRI segmente ale societatii, muncitori, tarani,cei din administratia statului, militari. Sunt cele 4 segmente ale PRI pana foarte tarziu caresunt mobilizate de partid, fiind integrate, cooptate in partid. Toate cererile sociale sunt de fapt anulate prin aceasta strategie de cooptare, de includere si nu de excludere, asta face din PRI un actor original si un partid care reuseste sa detina puterea 71 de ani.PRI este cel care in 1994 instituie NAFTA (Acordul de Liber Schimb al Americii de Nord), care include pe langa SUA si Mexic, Canada.Liderul EZLN (Armata Zapatista de Eliberare Nationala) este Subcomandante Marcos, nu Emiliano Zapata.Acest acord economic NAFTA promovat de SUA, promova deschiderea granitelor si eliminarea diferitelor tipuri de taxe care privilegiau produsele mexicane, de exemplu cele produse in statul Chiapas si inundarea pietei mexicane cu produse mai ieftine venite din Nord. Cei care sufereau in mod direct in urma NAFTA erau cei mai saraci, precum cei din Chiapas. Astfel, ei gasesc ca singura modalitate de a se exprima aceasta cale revolutionare sub conducerea lui Subcomandante Marcos pentru ca fiind un regim controlat de PRI alte cai politice, canalele institutionale erau blocate. Astfel, schimbarea pe care o provoaca revolta EZLN este de jos in sus si care duce si participa la tranzitia la democratie care e validata de alegerile din 2000, tranzitie electorala, ceea ce separa cazul mexican de celelalte tari din America Latina, aceasta tranzitie la democratie prin recunoasterea rezultatului alegerilor prezidentiale de catre PRI, asta duce la tranzitie, recunoasterea pierderii alegerilor de catre PRI.In 1989 se fragmenteaza PRI, astfel se formeaza PRD (Partidul Revoluiei Democratice) sub conducerea lui Cuauhtmoc Cardenas, fiul lui Lazaro Cardenas, care se situeaza la stanga spectrului politic si care nu recunoaste desemnarea in interiorul partidului a lui Salinas de Gortari si acest lucru provoaca o prima mare problema pentru PRI, aceasta fractionare. Apoi acesta face pasi in pierderea controlului pe care il detinea si anume, frauda alegerilor. Alt pas este aceasta revolta si in cele din urma pierderi electorale importante. Momentul final al tranzitiei este cel al alegerilor din 2000.Probleme actuale:Perspectiva relatiei pe care Mexicul o organizeaza in prezent cu SUA este nu numai din punct de vedere economic prin NAFTA inca din 1994, dar si prin problemele care sunt de lunga date: imigratii ilegale, droguri care din anii 1990 cand cartelurile columbiene sunt desfiintate si cartelitos apar in locul acestora, iar la jumatatea anilor 1990 vedem aceasta migratie a puterii asupra acestui trafic inspre Mexic.In ceea ce priveste chestiunea imigratiei ilegale mexicane nu trebuie uitat faptul ca partea de N a Mexicului devine Nord-americana la jumatatea secolului al XIX-lea, trece la SUA, dar exista aceasta experienta de lunga data de apartinere la vice-regalitate Noua Spanie si in primii ani la statul mexican, tocmai acele state in care acesta imigratie are loc.In secolul al XX-lea intre 1942-1964 au fost instituita aceasta imigratie mexicana printr-un program legal, Brasero (brate de lucru), care a fost un program legal de migratie a unor lucratori pentru munci agricole de scurta durata. Dupa ce perioada programul s-a incheiat, migratia a continuat, dar intr-un cadru deja ilegal. Acest lucru duce la situatie astazi in care 10% din populatia mexicana, nascuta in Mexic, traieste in SUA, ceea ce face inseamna aproximativ 10 milioane. Lucrurile s-au schimbat aparent de cand a inceput criza economica si multi cetateni mexicani fac drumul inapoi. Mult timp acest drum catre SUA a dus la solutii abstracte, ca de exemplu, un zid construit de Administratia Bush, in principal, care sa impiedice aceasta migratie ilegala, dar este un esec al Administratia Bush.O a doua problema importanta de actualitate priveste razboiul contra traficului de droguri, 90% din piata drogurilor latino-americane este reprezentata de piata SUA, cumparatorii principali sunt cei din SUA, iar solutia imaginata, destul de punitiva pentru producatori, a fost de a elimina acesti sefi ai cartelurilor de droguri si organizatiilor criminale asociate. Exista deja, chiar si in Mexic si Columbia, solutii de legalizare a anumitor tipuri de consum de droguri. Uruguay a instituit in 2013 consumul legal de Marijuana. Razboiul contra drogurilor pe langa aceasta chestiune legata de legalitate vs. ilegalitate provoaca in ultimii ani in Mexic o situatie similara celei din Columbia de la sfarsitul anilor 1980, inceputul anilor 1990, si anume, de o violenta extrema. Violentele care acompaniaza luptele intre diferitele carteluri pentru suprematie teritoriala si in ceea ce priveste luptele a dus la un bilant al victimele impresionant si escaladarea tipul de violenta a dus la un context de neconceput. In timpul presedintelui Felipe Calderon (PAN; 2006-2012) au facut peste 50.000 de victime carora li se adauga cei disparuti, descoperiti in gropi comune langa granita cu SUA.Incepand cu 2008 miliarde de dolari sunt acordate de Congresul American prin initiativa Merinda pentru militarizarea Mexicului (cresterea capacitatii fortelor armate de raspuns in fata tipului de amenitare a cartelurilor), dar asta nu rezolva problema.Reintoarcerea la putere a PRI - Enrique Pena-Nieto (2012-2016)In pofida unui control perfect al media a luat nastere in timpul campaniei si continua si astazi Eu sunt 132, cea mai importanta miscare de protest impotriva lui Enrique Pena-Nieto si a PRI, a tipului de frauda prin care a castigat PRI alegerile. Eu sunt 132 se mobilizeaza pe retele de socializare.Reformele introduse de Enrique Pena-Nieto in 2013 sunt apreciate in spatiul nord-american foarte mult pentru ca principala reforma pana acum a fost tocmai amendarea articolului 27 din Constitutie, care garanta proprietatea privata, dra garanta si dreptul exclusiv al statului mexican din subsolul tarii. Cu alte cuvinte, acorda monopolul asupra exploatarii resurselor naturale unei companii de stat PEMEX, creata in 1938. In decembrie 2013, printr-un acord mai larg care a inclus si PAN si PRD, Congresul a validat deja permiterea participarii la exploatarea miniera, care include solutii blamate, unor companii straine.19. Conul de SudTrei niveluri de dezvoltare in prima perioada a sec. XX concentrandu-ne asupra celor 3 niveluri: economic, vom vedea cum se schimba primele societati latino-americane la inceputul sec XX. Discutand mai in detaliu despre Conul S ( Chile, Argentina, Uruguay si mai putin Paraguay pentru ca nu trece printr-o reforma importanta si chiar si Brazilia este introdusa de unii autori in aceasta categorie). Sudul americii de S ar fi vazut la inceputul sec XX un anume grad de reformism societal si politic. In aceste tari din S Americii de S au avut loc reforme politice importante incepand cu extinderea dreptului de vot, foarte devreme comparativ cu celelalte tari, mai ales tarile andine precum Bolivia care vede o astfel de reforma doar la jumatatea sec XX. Conul S se incadreaza cel mai bine sub aceasta definitie a modernismului si reformismului social si politic. Alte parti ale Americii Latine vor vedea in aceasta perioada altfel de evenimente politice : tipurile de interventie militara pentru ca la sfarsitul acesteti perioade, incepand uc anii 30, in America de S si America Centrala, armata devine un actor politic important. De altfel, printre tarile care s-au modernizat politic timpuriu si care vor avea acest tip de experienta si anume o interventie constanta a fortelor armate in politica in cea de-a doua jumatate a sec XX este Argentina. Argentina, intre 1930 si 1983, timp de peste 50 de ani a vazut aceasta constanta si anume o prezenta a fortelor armate in politica, deci ea facea parte dintr-un grup de tari care au vazut reforme politice si reforme sociale la inceputul sec. Exista tari care au continuat in aceasta perioada timp de 30 sa fie dominate de regimuri dictatoriale, regimuri specifice sec XIX aliindu-se adesea cu acel model economic orientat catre exterior bazat pe monoproductie si monoexport. Unele tari raman dominate de acest model in perioada 1902-1959, exemplul cel mai bun fiind cel al Venezuelei, dar si cel al Cubei sun control nord-american timpuriu, Cuba dezvolta apoi un regim non democratic. Acele tari care vor avea o experinta directa de ocupatie militara nord-americana: Cuba, Panama, Nicaragua, Haiti si Republica Dominicana. SUA au fost arbitrul politic privilegiat in aceasta perioada pana in 1930, in unele cazuri perioada depaseste aceasta limita, exemplul fiind Haiti. Din punct de vedere economic, aceasta prima perioada a sec XX pana la marea criza din 1929 a vazut in primul rand o dezvoltare economica importanta, vazand acest lucru mai ales in Conul S mai ales ca acea, mai ales cu acea prezenta europeana directa. Aceasta este si motivul pentru care eticheta care precede marea criza din 1929 este aceea de dansul milioanelor o prosperitate economica nemaivazuta pana in acel moment in America Latina, cazul argentinian fiind net superior celui din Europa de S de exemplu, ceea ce explica emigratia spainolior, italienilor, dar si portughezilor in Brazilia este vazuta de la sfarsit de sec. XIX inceput de sec. XX. Ce este important in aceasta perioada pana in 1929 este schimbarea puterii dominante in America Latina. Cu alte cuvinte, WW1 provoaca interuperea legaturilor comerciale cu Europa. Daca in zona Caraibelor si in zona Americii Centeale si chiar si in Mexic deja sfarsitul de sec. XIX si inceput de secol XX vazusera o crestere a importantei politicii, dar si economica a SUA, in America de S aceasta prezenta nu era inca atat de importanta. WW1 vedea aceasta schimbare a dominatiei imperiilor, GB in principal, dar si Franta si alte imperii di Europa, erau inca principalii parteneri economici in America Latina. In aceasta perioada SUA inlocuiec Europa drept partener economic important, ceea ce explica si de ce pentru multe state latino-americane efectele crizei din 1929 au fost foarte importante. Ce se vede deja in perioada aceasta intre WW1 si marea criza din 1929 este si o abordare care va deveni generalizata dupa marea criza. Aceasta va provoca o reflectie in majoritatea tarilor latino-americane, mai ales in cazul marilor economii asupra tipului de model economic pe care si l-au ales. Dupa 1929 statul va interveni in economie mai mult pentru a crea industrii nationale. In unele cazuri aceasta abordare specifica perioadei de dupa 1929 este vazuta deja in perioada din Europa interbelica. Exista printre statele mari state precum Brazilia dar si in cazul statelor mici precum Uruguay un rol crescut acordat statului care incearca sa ilocuiasca acele produse care nu mai sunt accesibile latino-americanilor si care importau apropae tot din Europa. ca urmare a WW1, isi pun aceasta problema inca dinaintea socului pe crae il produce criza. E o perioada si de prosperitate economica in Americi. Oligarhia este cea care inca domina in aceasta perioada, nu prea exista exceptii si sunt exemple celebre ale unor oameni de afaceri, membrii ale acestor oligarhii nationale care raman in memoria colectiva ca fiind imaginea unei avutii nemaivazute. Un bun exemplu este cel al lui Simon Patino care detine mine de argint in Bolivia si era unul dintre cei mai bogati oameni din lume. Se va incerca redistribuirea avutiilor in anumite state la inceputul sec. XX. In unele tari, exista un anume grad de reformism, de incercare de schimbare a societatii. Ce este interesat este ca in aceasta perioada pana la marea criza, America Latina capata o identitate culturala proprie si anume o identitate culturala care o separa in mod definitiv de Europa. Ce este interesant si paradoxal in acest moment este ca acest lucru se intampla sub o influenta europeana si ca elitele care vor participa la crearea acestei identitati culturale si politice vor fi acele elite care studiaza in Europa ( Paris, Barcelona). Aceste elite intleectuale vor fi cele care, odata intoarse in Mexic, in Chile, in Argentina, Brazilia vor propune modele culturale, dar si artisitice unice care insa vor fi marcade de curentele moderniste de la inceputul sec. XX. In aceasta perioada vedem cum apare aceasta identitate latino-americana sub influente moderniste si in acelasi timp vedem un sentiment profund anti-imperialist, anti SUA pentru ca cel mai adesea elitele latino-americane se angajeaza in politica, se angajeaza in mod direct in politica si acest angajament este cel mai adesea de stanga, comunist, sau cel putin marxist-leninist. Cel mai bun exemplu este cel al lui Pablo Neruda care este unul dintre cei mai cunoscuti poeti chiliani din America Latina. El a primit premiul Nobel pentru literatura in 1971, anul in care a si murit. El a fost in acelasi timp si membru al Partidul Comunist chilian, P. Comunist chilian fiind unul dinte primele partide comuniste din America Latina. Neruda a fost si un candidat la presedintie. El este un mod de dreapta. Un alt exemplu este cel al lui Varga Sinuosa ? Acesta spunea ca in America Latina nu poti sa fii un intelectual neangajat. Exista aceasta nevoie a intelectualilor de a participa in mod direct la viata societatii. Un alt exemplu al aliantei intre angajament politic direct si modernism este cel a pictorilor muralisti mexicani.- pictori care desenau si colorau peretii. Diego Rivera, dar si David Alfaro Siqueiros sunt cei care sunt chemati pentru a participa la acest efort de constientizare a trecutului mexican si de raspandire a cunostintelor in randul maselor care erau in acea vreme si pana mai tarziu in Mexic analfabete. In cazul mexican vedem acest angajament politic al elitelor si nevoia lor de a ajuta restul cetatenilor sa isi descopere trecutul lor negat pana in acel moment. Avem in fresce referirea la mostenirea pre-europeana. In cazul Europei de E realismul socialist impus de URSS isi dorea tocmai acest lucru, existand o constrangere ideologica ce le propunea cetatenilor o anume viziune asupra lucurilor, dar mai ales viitorului. In cazul mexican, constangerea din Europa de E este mai curand voluntara. Guvernul nu obliga artistii sa picteze aceste lucruri,ci artistii aleg sa aleaga aceasta cale pentru a lumina cetatenii din tara lor si folosesc mijloacele diferitelor isme de la inceputul sec. XX, mijloace moderniste. Daca ne gandim la acest reformism societal pe care il vedem in prima perioada a sec XX, nu numai intelectul si cultural putem remarca acest lucru, dar si in miscari politice sau miscari sociale care au un efect politic direct. Facem referire la miscarea politica studenteasca foarte influenta in Conul S, dar care are efecte si in nordul continentului latino-american. Miscarea studenteasca latino-americana incepe in 1918 printr-o revolta in Universitatea din Cordoba, oras in Argentina in care se gaseste si astazi unna dintre cele mai vechi si importante universitati din Argentina. Este o universitate creata de iezuiti in 1613. Era un dinte cele mai importante centre universitare din Americi cu aceasta prezenta pregnanta a unei gandiri coservatoare. Chiar daca societatea argentiniana se schimbase la inceputul sec., locurile unde elitele se formau nu se schimbasera suficient. Prin aceasta reforma impusa de miscare studenteasca din 1918 socientatea argentiniana va avansa pentru ca aceste locuri de cunoastere sfoarte conservatoare se vor deschide ca urmare a deciziilor impuse de presedinte in 1919, dar si ca urmare a cererilor studentilor. Aceasta miscare este importanta nu doar din aceasta perspectiva, ca are efecte directe, dar pentru ca revendicarile studentilor din Argentina din 1918 surprind trasaturi ale gandirii politice din acea perioada si au deci si o influenta si asupra altor cazuri nationale. Stud