SCRIITORI ȘI PUBLICIȘTI IEȘENI CONTEMPORANI ANIVERSĂRI ȘI COMEMORĂRI

2020

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ „GH. ASACHI” IAȘI Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Aniversări și comemorări. 2020

/ Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași. – Iaşi: Asachiana, 2020

ISBN 978-606-9047-06-4 821.135.1(498-Iași).09(038) 81’374:821.135(498-Iași).09 Tehnoredactor: Laura MAHU

Copyright © – Toate drepturile rezervate Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 10, 700063 Telefon: (+4) 0332 110044 E-mail: contact@bjiasi.ro Web: http://www.bjiasi.ro/

http://www.bjiasi.ro/

3

SCRIITORI ȘI PUBLICIȘTI IEȘENI

CONTEMPORANI

ANIVERSĂRI ȘI COMEMORĂRI

2020

Editura Iași • 2019

4

NOTĂ:

Ordinea personalităților a fost stabilită în funcție de luna și ziua

nașterii, în secțiunea „Aniversări”, respectiv de luna și ziua morții, în

secțiunea „Comemorări”.

Schițele biografice fost preluate din volumul „Scriitori şi publicişti

ieşeni contemporani. Dicţionar. 1945-2008” de Nicolae Busuioc, ediția a 3-

a, revăzută şi adăugită. Iaşi, Editura „Vasiliana ’98”, 2009.

Selecția a fost efectuată de Constantin Acozmei, bibliograf în cadrul

Serviciului Catalogare, Achiziții, Informare bibliografică.

5

ANIVERSĂRI

6

7

IANUARIE

BÎRLEANU Ion-Horia, n. 2 ianuarie 1945, Panciu, jud.

Vrancea. Lingvist, eseist şi publicist. Studii la Liceul

Roman Vodă din Roman (1958-1962), apoi Facultatea de

Filologie a Universităţii Al I. Cuza din Iaşi, secţia limba

şi literatura română (1963-1969). Universitatea Politică

şi de Conducere, secţia sociologie (1973-1977), cursuri

postuniversitare de limba rusă (1989-1990), doctor în

filologie cu teza Graiurile din Valea Şomuzului.

Profesor în învăţământul gimnazial (1969-1970), cercetător ştiinţific la

Institutul de Filologie A. Philippide al Academiei Române, filiala Iaşi (din

1970), lector la Facultatea de litere şi jurnalistică a Universităţii M.

Kogălniceanu din Iaşi, profesor universitar şi decan al Facultăţii de Litere a

Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava (din 1999). Debutează în Opinia

studenţească (1977), publică apoi studii, recenzii şi articole, consemnări şi

cronici, prezentări de cărţi şi interviuri în Academica, Cronica, Dialog,

Convorbiri literare, Opinia, Neamul Românesc, Evenimentul, Monitorul,

Obiectiv, Vocea Sucevei etc. Contribuie la realizarea volumelor colective:

Antologia fonetică a limbii române (1988), Noul Atlas lingvistic român,

pe regiuni. Moldova şi Bucovina, partea I şi partea a II-a (Iaşi, Editura

Academiei, 1993, 1995), Indice de cuvinte, baze şi afixe (al Anuarului de

lingvistică şi istorie literară, 1992) şi altele. Publică apoi, Emigrări

ardeleneşti la est de Carpaţi. Consecinţe lingvistice (Sedcom Libris, Iaşi,

1998), Lumini în Tunelul tranziţiei. Note de lectură, vol. I, (Sedcom

Libris, Iaşi, 1999), Graiurile din Valea Şomuzului Mare. I. Formarea

numelor de sate (Sedcom Libris, Iaşi, 1999), Curs de dialectologie

românească. I. Probleme teoretice (Editura Universităţii, Suceava, 2000),

Graiurile din Valea Şomuzului Mare. II. Fonetica (Sedcom Libris, Iaşi,

2000) şi Tradiţie şi tranziţie la est de Carpaţi (Sedcom Libris, Iaşi, 2001).

Realizator al unor volume în colaborare, cu vastă experienţă didactică.

Participă la colocvii internaţionale şi congrese naţionale de dialectologie,

onomastică, la sesiuni ştiinţifice academice şi universitare. Deţinător al

Premiului revistei Cronica pe anul 1995 pentru activitate ştiinţifică şi

promovarea valorilor ştiinţei româneşti şi al Premiului Asociaţiei Culturale

Bucovina (1999). Membru în Societatea de Ştiinţe Filologice din România,

filiala Iaşi, din anul 1980 (în calitate de profesor şi cercetător ştiinţific în

domeniul filologic); membru fondator al Societăţii Naţionale „Academia

Mihăileană”, Iaşi, din anul 1991 (în calitate de cercetător ştiinţific al

8

Academiei Române); membru fondator al Societăţii Române de

Onomastică, Cluj-Napoca, din anul 1993 (în calitate de specialist şi autor

de studii de onomastică românească); membru fondator al Societăţii

Române de Dialectologie, Cluj-Napoca, din anul 1997 (în calitate de

specialist în dialectologie şi de autor de volume de texte dialectale şi de

studii de dialectologie dacoromânească).

ZAHARIA Dumitru N., n. 3 ianuarie 1945, Şchiopeni -

Huşi. Estetician şi eseist. Studii gimnaziale în satul

natal, studii liceale la Huşi, Ploieşti şi Bârlad, Facultatea

de filosofie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi (1967-1972).

Asistent şi lector universitar în perioada 1972-1989, la

Institutul Politehnic Gh. Asachi din Iaşi, lector (1990-

1996), conferenţiar (1996-2000) şi profesor (din 2000) la

Universitatea de Arte Iaşi, titular la disciplina Estetică şi

Istoria artei universale. Doctor în filosofie (1980) la

Universitatea Al. I. Cuza Iaşi. Şef al Catedrei de discipline teoretice la

Facultatea de arte plastice, decorative şi design Iaşi (1996-2000), decan al

aceleiaşi facultăţi între 2000 şi 2008. Conducător de doctorat la

Specializarea estetică, expert în mai multe comisii naţionale (CNCSIS,

ARACIS, CNCTDU etc.). Doctor al Centrului de cercetare Estetică şi

creaţie artistică din Iaşi. Publică, începând din studenţie, numeroase eseuri,

articole şi studii, preponderent pe problemele artelor vizuale, la diverse

reviste de specialitate şi de cultură (Cronica, Convorbiri literare, Revista

de filosofie, Analele Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi etc.). Dintre cărţile

publicate: Paradoxul creaţiei ştiinţifice (Iaşi, Junimea, 1985), Iaşul

vernisajelor (volumul I, Iaşi 1996, şi volumul II, Iaşi 2000), Arta sofianică

(Iaşi, 1996), Antinomicul în arta contemporană (Iaşi, 1999), Arta

modernă (Iaşi, 2000), Estetica postmodernă (Iaşi, 2002), Estetica analitică

(Iaşi, 2005).

CULIANU Ioan Petru, n. 5 ianuarie 1950, la Iaşi - m.

21 mai 1991, Chicago (S.U.A.). Prozator, filosof al

culturii şi istoric al religiilor. Urmează şcoala primară,

gimnaziul şi liceul în oraşul natal (1956-1967), apoi

Facultatea de limbi romanice şi clasice a Universităţii

din Bucureşti, în 1972 primeşte o bursă de studii pentru

Italia, Universitatea din Perugia, în acelaşi timp fiind

student şi la Universitatea catolică din Milano, unde va

deveni profesor. Obţine titlul de doctor în litere cu o teză despre

9

gnosticism, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi. În 1975 primeşte o

bursă de studii la Chicago, aici bucurându-se de îndrumarea lui Mircea

Eliade. Între 1976-1986 a fost profesor de romanistică şi istoria religiilor la

Universitatea din Gröningen (Olanda), în 1980 devine doctor în ştiinţe

religioase al Universităţii din Paris – Sorbona, sub coordonarea

profesorului Michel Meslin. În 1986 este visiting professor, apoi profesor

definitiv la Divinity School din Chicago, Catedra de istoria religiilor şi

creştinismului, la care Mircea Eliade predase istoria religiilor începând din

1956. Este autorul a 15 volume de scrieri ştiinţifice şi literare, dintre care le

amintim pe cele traduse în limba română: Hesperus (roman, 1992),

Dicţionar al religiilor (1993, în colaborare cu Mircea Eliade),

Pergamentul diafan (roman, 1993), Pergamentul diafan. Ultimele

povestiri, ediţia a II-a (Nemira, 1996), Eros şi magie în Renaştere (1994),

Călătorii în lumea de dincolo (1994), Gnozele dualiste ale Occidentului

(1995), Psihanodia (reuneşte două studii importante: Psihanodia şi

Experienţe ale extazului, traducere după ediţia apărută la Paris, Ed. Payot,

1984), Religie şi putere (Bucureşti, Nemira, 1996), ediţie îngrijită de Dan

Petrescu, Arta fugii, povestiri (Iaşi, Polirom, 2002). A scris în mai multe

limbi (bun cunoscător fiind a patru limbi vechi şi a şase limbi moderne) şi a

publicat la mai multe edituri. A fost redactor şef al revistei Incognito din

Leiden (Olanda), a publicat numeroase eseuri în revista Lumea liberă din

New York. Opera sa de mare erudiţie a fost tradusă în principalele limbi de

circulaţie.

MACOVEI Antoaneta, n. 16 ianuarie 1935, comuna

Leorda, jud. Botoşani. Filolog şi istoric literar.

Cursurile gimnaziale la Şcoala de aplicaţie din Cernăuţi

şi Şcoala nr. 1 din Drăgăşani (1941-1945), Liceul Oltea

Doamna (1945-1952), Facultatea de Filologie a

Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1952-1956). Doctor în

filologie (1973), profesor (1956-1958), cadru didactic

universitar (1958-1994). Debutează în Iaşul literar cu un

comentariu de istorie literară (1962). Publică numeroase studii, recenzii,

comentarii de istorie literară în Cronica, Iaşul literar, Ateneu, Argeşul,

Moldova, Neamul românesc, Limbă şi literatură (Chişinău), Analele

Universităţii „Al. I. Cuza” ş.a., realizatoare a unor emisiuni radio. Asigură

studii introductive, prefeţe, note, tabele cronologice, referinţe critice la o

serie de volume, între care România pitorească de Al. Vlahuţă, Alexandru

Lăpuşneanul de C. Negruzzi, Răzvan şi Vidra de B. P. Hasdeu, Pasteluri

de V. Alecsandri, Povestea vorbii de Anton Pann, Cântarea României de

10

Alecu Russo, colaboratoare la antologii, precum Scriitori români (1990),

Tratatul de literatură română (1968), De la „Viaţa românească” la

„Ethos” (1990), monografiile Războieni, Valea Albă (1977), Ştefan cel

Mare între mit şi legendă (1978) etc. Autoare a volumelor Primii

romantici (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 1976) şi Meditaţia lirică

românească 1800-1850 (Iaşi, Junimea, 1982), pentru care a fost încununată

cu Premiul de istorie literară (1983). Îngrijeşte ediţiile: Poezii de V.

Alecsandri (Iaşi, Junimea, 2001), Trei capodopere romantice (Iaşi,

Universitas XXI, 2002).

POPEL Corneliu, n. 19 ianuarie 1950, în Darabani,

judeţul Botoşani - m. 18 iunie 1978, Iaşi. Poet. Membru

al Uniunii Scriitorilor din România. După studii liceale

la Suceava, urmează cursurile Facultăţii de Filologie a

Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. Debutează în Zori noi

din Suceava (1965). Se formează în ambianţa revistei

Alma Mater, prezent fiind în acelaşi timp cu versuri în

revistele ieşene Cronica, Convorbiri literare şi Iaşul

literar. A funcţionat, până la dispariţia prematură, ca profesor de limba şi

literatura română în comuna Ţibana, judeţul Iaşi. Este inclus în antologia

Cerul în apă, vol. 1 (Junimea, 1970). Editorial debutează cu volumul Fraţii

mei blânzi (1974). Îi urmează Aurea Saecula, volum care apare în 1977.

Postum se tipăreşte Elogiul înţelepciunii (1979), ultimul său volum ca un

elogiu iubirii şi armoniei.

GRĂJDEANU Adrian, n. 20 ianuarie 1945, Mărăşeşti,

jud. Vrancea. Publicist şi eseist. Studii gimnaziale şi

liceale în Mărăşeşti (1956-1963), Facultatea de Istorie-

Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza, secţia filosofie

(1964-1969). Profesor în învăţământul gimnazial (1963-

1964), redactor la Studioul de radio Iaşi (1969-1985),

profesor la Liceele C. Negruzzi, G. Ibrăileanu şi

Tehnoton din Iaşi (1985-1989), în 1990 revine la

Studioul de radio Iaşi. Colaborează sporadic la unele ziare şi reviste ieşene

şi din ţară. Membru al Uniunii Ziariştilor din România (1973). Publică

volumele Radiografii subiective (Iaşi, Demiurg, 1996) şi Firul Ariadnei,

eseuri (Iaşi, Junimea, 2002).

11

VICOVAN Ion, n. 22 ianuarie 1960, Capu Câmpului,

jud. Suceava. Preot-profesor şi eseist. Seminarul

Teologic la Mănăstirea Neamţ (1977-1982), Institutul

Teologic de grad universitar Bucureşti (1983-1987),

cursuri de doctorat, Secţia istorică, specializarea

principală Istoria Bisericii Ortodoxe Române (1988-

1991), bursă de studii la Heidelberg, Universitatea Karls-

Ruprecht (1993-1994), doctor în teologie cu teza:

Activitatea filantropică a Bisericii în secolele al IV-lea şi al V-lea (1999).

Asistent (1992-1996), preot spiritual (1992-1993), lector (1996-2005),

conferenţiar (din 2005), în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă,

Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române.

Prodecan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi (din 2005), membru în

Comisia Naţională de Istorie Eclesiastică Comparată, expert evaluator în

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul superior. Din

1994, Preot paroh suplinitor la parohia Cuvioasa Parascheva din Iaşi.

Autor al volumelor: Daţi-le voi să mănânce! Filantropia creştină – istorie

şi spiritualitate (Iaşi, Trinitas, 2001), Istoria Bisericii Ortodoxe Române,

vol. I-II (Iaşi, Trinitas, 2002), Ioan Irineu Mihălcescu – Apostol al

Teologiei româneşti, vol. I (Iaşi, Trinitas, 2004), Ioan Irineu Mihălcescu –

un ierarh luptător, vol. II (Iaşi, Trinitas, 2004). Publică numeroase studii

în volume colective, apoi articole, eseuri, recenzii, consemnări în reviste de

specialitate, precum: Candela Moldovei, Analele ştiinţifice ale Universităţii

„Al. I. Cuza”, Cuvânt şi suflet, Teologie şi Viaţă, Lumina, Studii teologice

etc. Participă la conferinţe, simpozioane, emisiuni radio-tv, cu susţinută

activitate liturgică, pastoral-misionară şi filantropică. I s-au acordat

distincţii şi premii: Iconom stavrofor (1998), Diploma de onoare Ştefan cel

Mare şi Sfânt (2004), Crucea Moldavă (2007).

STURZU Corneliu, n. 26 ianuarie 1935, la Paşcani - m.

27 iunie 1992, Iaşi. Poet, prozator şi eseist. Membru al

Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale în oraşul

natal, Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I. Cuza

din Iaşi (1957), unde va deveni asistent şi lector. Studii

de specialitate în Italia şi Suedia. Va face parte din

primul grup de redactori ai noului Studioul teritorial de

Radio Iaşi, apoi în Comitetul de conducere al revistei

Cronica, director al Teatrului Naţional V. Alecsandri (1969-1973), redactor

şef al Editurii Junimea (1973-1977), redactor şef al Convorbirilor literare,

serie nouă (1977-1990). Debutul şi-l face în 1954 cu versuri în Iaşul literar.

12

A publicat, de-a lungul anilor, versuri, cronici, studii, eseuri în principalele

reviste literare şi de cultură din Iaşi şi din ţară. Este autorul volumelor de

versuri: Arcade peste anotimp (1964), Autoportret pe nisip (1966),

Restituirea jocului (1969), Duhul pietrelor (1970), Cantilene (1970),

Camera de recuzită (1973), Anotimpul încrederii (1974), Vântul din

oglinzi (1978), Zigurat (1979), Arhipelagul altor umbre (1985), al

romanelor Vatra legendelor, Ianus (vol. 1, 1981, vol. 2, 1983) şi al

eseurilor Artă şi sensibilitate (1975). Ultimul său roman, Enigma tăbliţelor

de lut, scris în 1990, este tipărit abia în 1995, la editura Junimea. Deţinător

al mai multor premii literare şi distincţii, membru al Uniunii Ziariştilor din

România.

RUSU Olga, n. 26 ianuarie 1940, în Criveşti-Tutova,

jud. Vaslui - m. 20 februarie 2013, Iași. Muzeograf şi

istoric literar. Studii gimnaziale în Dragalina-Tutova şi

la Bârlad, liceale la Adjud, Facultatea de Filologie la

Iaşi, promoţia 1962. Profesoară la şcolile din Criveşti,

Sârca, Păuşeşti şi la Liceul C. Burcă din Paşcani.

Muzeograf-conservator la Casa Pogor (1990-1996), din

1997 redactor la revista Dacia literară. Debutează în

volum cu monografia Cimitirul Eternitatea din Iaşi, colaborări la Caiete

botoşănene, Cronica, Ateneu, Dacia literară etc. Publică: Prin Iaşii de

odinioară împreună cu C. L. Rusu, I. Holban, L. Vasiliu; Iaşii între

legendă şi istorie (1997), cu C. L. Rusu, I. Holban, L. Vasiliu; Ghidul

Iaşilor (1997), cu C. L. Rusu; Iaşi, oraşul din inimă (1998), cu C. L. Rusu,

Iolanda şi Lucian Vasiliu; Lumea rromilor din Moldova (1998), cu C. L.

Rusu, Viorela şi Codrin Lăcătuşu; O zi la Iaşi (1999), cu C. L. Rusu;

Souvenir de Iassy (2000), cu C. L. Rusu. Îngrijeşte ediţia Toamna

Vaporului de Const. Liviu Rusu, (Iaşi, 2000); monografia în imagini Mihai

Eminescu (Iaşi, Junimea, 2000), Iaşi - chipuri în bronz, marmură şi piatră

(Iaşi, Vasiliana '98, ed. I, 2003, ed. a II-a, 2004), Albumul Sadoveanu şi

Iaşii (Iaşi, Opera Magna, 2004) cu Liviu Apetroaie şi Cecilia Maţincu,

Mihail Sadoveanu. Pagini de jurnal şi documente inedite (Iaşi, Junimea,

2005), cu Constantin şi Maia Mitru, Mitică şi Nenea Iancu la Berlin sau

Caragiale în exil (Iaşi, Princeps Edit, 2006) cu Bogdan Bădulescu,

Constantin-Liviu Rusu după şapte ani. In memoriam (Iaşi, Vasiliana '98,

2006), ediţie, fişă bibliografică şi postfaţă de Olga Rusu, Patrimoniul

cultural ieşean - Cimitirul Eternitatea (Iaşi, Alfa, 2008), premiată cu

Premiu special la Salonul Internaţional de Carte, Iaşi, 8 oct. 2008. Unele

dintre volumele menţionate au fost încununate cu premii ale Saloanelor de

13

carte din Iaşi. Este autoarea unor studii, articole, cataloage, bibliografii,

note între care Casa memorială „C. Negruzzi” de la Hermeziu,

Prelecţiunile Junimii (1995), n. A. Bogdan - Oraşul Iaşi, în colaborare cu

C. Ostap. Reţete cercate în număr de 500 din bucătăria cea mare a lui

Robert… de Manolachi Drăghici 1846, ediţie, prezentare, note şi glosar de

Olga Rusu şi Constantin-Armand Vizitiu, Promoţia 1962. Caleidoscop

sufletesc, Iaşi, 2007, Fundaţia „Prietenii Iaşului - Emil Alexandrescu”.

1992-2007 (Iaşi, Tipo Moldova, 2007) cu Marieta Alexandrescu;

Personalităţile Eternităţii, Iaşi, 2008, Prelecţiunile Junimii, 2008, ediţie

de Olga Rusu şi Ioana Coşereanu, fişe biobibliografice şi note. Îngrijeşte

ediţiile: Sanda Sfichi, Năzdrăvăniile lui Michiduţă, Iaşi, 2006 şi Sanda

Sfichi, Cartea Binelui vol. II, Lumina lăuntrică, 2007. Colaborează la

diferite reviste din ţară şi străinătate, face parte din colegiul de redacţie al

revistei Dacia literară. Recompensată cu Premiul Vasile Pogor al Primăriei

municipiului Iaşi pentru realizarea de albume dedicate Iaşilor (2005),

Cetăţean de onoare al comunei Trifeşti, jud. Iaşi (2001), pentru merite

deosebite în realizarea Muzeului C. Negruzzi de la Hermeziu, comuna

Trifeşti, jud. Iaşi.

VATAVU Georgeta, n. 28 ianuarie 1925, la Iaşi. Poetă

şi epigramistă. Studii liceale la Oltea Doamna Iaşi,

Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi, cursuri de

specializare în radiologie, epidemiologie şi igienă

generală. Medic specialist radiolog la Spitalul de boli

infecţioase Iaşi, medic la spitalul mixt Nicoreşti-Tecuci,

asistent univ. UMF Iaşi, şef secţie la Spitalul C. I.

Parhon Iaşi, oncolog la clinica radiologică Iaşi.

Colaborează cu versuri, satire, reportaje, epigrame şi fabule la Flacăra

Iaşului, Opinia, România pitorească, Flacăra, Vremea, Muncitorul sanitar,

Viaţa medicală etc. Prezentă în numeroase culegeri de epigrame, în

paginile revistelor Epigrama, Amprenta (Buzău), Post-Scriptum (Chişinău),

Cacealmaua (Ploieşti), Păcală (Craiova), Hohote (Tg. Jiu) etc. Publică

volumul de epigrame Tablete antistress (1999). Deţine Premiul I la

Concursul de texte satirice (1960) şi titlul de laureat al Teatrului C. Tănase

Bucureşti pentru texte satirice şi scheciuri. Prezenţă constantă la Radio

Bucureşti, Radio Iaşi, în revista Viaţa medicală, prezentă în volume

publicate în colaborare, între care în lumea epigramei, Cascada

epigramelor, Epigrama în Târgul Ieşilor, Perle de umor, Trei decenii de

epigramă.

14

CIUBOTARU Ion H., n. 28 ianuarie 1940, în Arborea,

comuna George Enescu, jud. Botoşani. Etnolog şi eseist.

Studii gimnaziale la Şendriceni, Botoşani, liceale la

Dorohoi, superioare la Iaşi, Facultatea de Filologie a

Universităţii Al. I. Cuza (1961-1966). Doctor în filologie

(etnologie) al Universităţii din Cluj (1976). A lucrat la

Muzeul Etnografic al Moldovei, Iaşi (1966-1967). Din

anul 1968 este cercetător ştiinţific la Institutul de

Filologie Română A. Philippide Iaşi, şeful Sectorului de etnografie şi

folclor, profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza

(1991), unde predă cursul de Etnologie generală, profesor universitar dr. la

Facultatea de Litere, Catedra de literatură română Garabet Ibrăileanu,

director al Centrului Judeţean al Creaţiei Populare Iaşi (1992-2003).

Debutează în Viaţa studenţească (1965). Colaborează la Ateneu,

Convorbiri literare, Cronica, Anuarul de lingvistică şi istorie literară,

Anuarul de folclor, Basarabia şi Limba română (Chişinău), Anuarul

Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Anuarul Muzeului Etnografic al

Moldovei etc. cu studii, articole, note, comentarii şi recenzii. Primeşte

Premiul naţional Etnos (Bucureşti), Premiul naţional Dacia (Chişinău),

Premiul Academiei Române Timotei Cipariu (ex aequo) pentru colaborarea

la Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979),

Premiul Academiei Române Simion Florea Marian (2007), pentru lucrarea

Catolicii din Moldova. Universul culturii populare, vol. I-III (Iaşi, Editura

Presa Bună, 1998-2005). Lucrarea a fost distinsă şi cu Premio

Internazionale di Studi Demoetnoantropologici Giuseppe Pitre-Salomone

Marino, Palermo, 2007. Publică volumele: Chestionar folcloric şi

etnografic general (1970), Folclor poetic. Cântece şi strigături din judeţul

Botoşani (1980), Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (1986),

Valea Şomuzului Mare. Monografie folclorică, vol. I-II (1991), Marea

trecere. Repere etnologice în ceremonialul funebru din Moldova

(Bucureşti), Grai şi Suflet – Cultura Naţională (1999), Petru Caraman.

Destinul cărturarului (Iaşi, Editura Universităţii Al. I. Cuza, 2008).

Coautor al volumelor: Teatru folcloric din judeţul Iaşi (1969), Folclor din

ţinutul Rădăuţilor (1969), Vânătorii. Monografie folclorică (1971),

Războieni – Valea Albă şi împrejurimile (1977), Ornamente populare

tradiţionale din zona Botoşanilor (1982), Ornamente populare

tradiţionale din Moldova. Cusături, ţesături (1988), Folclor muzical din

ţinutul Neamţului (2009). A editat, din opera postumă a profesorului Petru

Caraman, următoarele volume: Literatură populară (1982), Descolindatul

în orientul şi sud-estul Europei. Studiu de folclor comparat (1997), Studii

15

de etnografie şi folclor (în colaborare, 1997), Vechiul cântec popular

ucrainean despre Ştefan Voievod şi problemele lingvistico-etnografice

aferente (2005), Kochanowski – Dosoftei, Psaltirea în versuri. (2005).

Contribuie la realizarea Dicţionarul literaturii române de la origini până

la 1900 (Bucureşti, Editura Academiei Române, 1979) şi a Dicţionarului

general al literaturii române, vol. I-VI (Bucureşti, Univers Enciclopedic,

2004-2007, continuă). Este iniţiatorul şi coordonatorul colecţiei Caietele

Arhivei de Folclor, în cadrul căreia s-au publicat zece volume (1979-1991).

VAIDA A. G., n. 30 ianuarie 1910, la Iaşi - m. 17 decembrie 1965,

Bucureşti. Prozator. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Se

remarcă în domeniile publicisticii, nuvelei, povestirii şi romanului. Scrie

romanele: Scântei în beznă (1950) şi Clocote (1954), apoi Procesul (1951,

povestiri), Povestiri din anii grei (1954), Povestea unei mame (1957) şi

nuvelele Soarele din anii grei (1951), Anii mâniei (1956), Eşecul bandei

V5 (1957), operă „cu valoare documentară, al cărui interes constă în

autenticitatea faptelor narate” (Marian Popa).

APETROAIEI Ion, n. 30 ianuarie 1930, Petricani,

judeţul Neamţ - m. 21 iulie 1995, Iaşi. Publicist. Studiile

gimnaziale şi liceale la Piatra Neamţ, apoi Şcoala de

literatură şi critică literară Mihai Eminescu din

Bucureşti. Funcţionează ca redactor la ziarul Flacăra din

Piatra Neamţ, din 1963 este bibliotecar la Biblioteca

sindicatelor din Iaşi. În 1964 fondează cenaclul literar

Viaţa, în 1971 apare revista Viaţa la care este redactor şi

coordonator. Din 1993 este director al revistei Viaţa, serie nouă. Debutează

cu versuri în ziarul Flacăra. De-a lungul timpului colaborează cu versuri,

proză, reportaje, articole la Iaşul literar, Albina, Cronica, Ateneu, Flacăra

Iaşului, Opinia etc. Îngrijeşte antologia de folclor literar Cetioara mea de

brad (Bacău, 1966). Apar postum volumele Aforisme (Iaşi, Viaţa, 1996) şi

Flori din Moldova (Iaşi, Viaţa, 2002).

16

FEBRUARIE

ISTRATI Ioan Valentin, n. 8 februarie 1975, în Iaşi.

Teolog, eseist şi traducător. Seminarul teologic

Veniamin Costachi, Mănăstirea Neamţ (1990-1995),

Facultatea de teologie ortodoxă Iaşi, secţia Pastorală

(1995-1999), lucrarea de licenţă sub îndrumarea I.P.S.

Mitropolit Daniel (1999). Urmează cursurile de doctorat

în teologie, disciplina Teologie liturgică, sub îndrumarea

I.P.S. prof. dr. Laurenţiu Streza (2000-2005), în 2007

susţine teza de doctorat. Burse de studii şi cercetare la Strasbourg (1991), în

Grecia (1998), în Anglia (2001-2002). Profesor de religie la Colegiul

Naţional „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Tg. Neamţ (2000-2001), corector la

Editura Trinitas (2002-2003), redactor coordonator al revistei Teologie şi

viaţă, Editura Trinitas (din 2003), expert cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor

(din 2004), asistent la Facultatea de teologie ortodoxă Dumitru Stăniloae

Iaşi (din 2005). Autorul cărţilor: Odele lui Solomon – rugăciuni creştine

din secolele I-II, cu o prefaţă de acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga (Editura

Anastasia, 2003), Sfântul Ierarh Nicolae – Mirul iubirii lui Hristos (Iaşi,

Pars pro toto, 2007), Metaforele Sfântului Duh, cu o prefaţă de acad. Zoe

Dumitrescu-Buşulenga, în curs de publicare, Taina Veacurilor – Timp şi

eternitate în cultul liturgic şi în misiunea pastorală a Bisericii, în curs de

publicare. Cu numeroase studii, eseuri, articole şi traduceri în volume

colective şi în reviste, recenzii şi prezentări de cărţi. Traduce, între altele,

The spiritual message of the Moldavian Monasteries de I.P.S. Daniel,

Sfânta Parascheva – ocrotitoarea pelerinilor (Iaşi, Trinitas, 2003),

Eclesiologie euharistică de Lucian Turcescu (2002). Participă la emisiuni

ale posturilor Radio Iaşi şi Radio Trinitas, TVR 1, Antena 1, Tele M, TV

Bit.

BACIU Constantin, n. 9 februarie 1930, la Iaşi - m. 6

octombrie 2005, la Iaşi. Pictor, eseist, ilustrator de

carte. Este absolvent al Institutului Nicolae Grigorescu,

Bucureşti, promoţia 1956. Colaborări la Contemporanul,

România literară, Luceafărul, Tribuna României,

Secolul XX etc. Debutează cu expoziţie de grafică la

Sofia în anul 1956, apoi este prezent cu expoziţii

personale în ţară (Bucureşti, Iaşi etc.) şi în străinătate la

Moscova, Budapesta, Berlin, Praga, Cairo, Geneva, Damasc, Leipzig,

17

Roma, New York, Palermo, Buenos-Aires, Hanovra, Lisabona, Varşovia,

Madrid etc. Este deţinător a numeroase premii naţionale, între care se

impun cele de grafică şi ilustraţii ale unor cărţi semnate de Mihai

Eminescu, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu, Calistrat Hogaş, I. L.

Caragiale, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Petre Ghelmez ş.a. Este

apreciată Eseistica sa pe teme de artă şi cultură. ”În oricât de puţine pagini

s-ar scrie istoria artei contemporane româneşti, numele lui Constantin

Baciu nu poate lipsi. Cu uimitorul său talent de pictor şi grafician, el se

preumblă adesea prin codrii lui Hogaş şi Sadoveanu şi, când răsfoim cărţile

lor, codrii aceştia dezveliţi de tuşurile lui sunt mai proaspeţi, mai plini de

frunze, mai cutremuraţi de umbrele istoriei” (Constantin Prut). Cuvinte

elogioase la adresa operei lui au fost rostite şi de Val Gheorghiu.

AGACHE Catinca, n. 10 februarie 1950, în Deleni, jud.

Iaşi. Publicistă şi istoric literar. Studii gimnaziale şi

liceale la Hârlău, Facultatea de Litere din Iaşi (1976-

1980). Doctor în filologie (2006). Profesoară la Şc.

generală Slobozia şi la Liceul teoretic din Hârlău, apoi

şefa Bibliotecii orăşeneşti Hârlău, din 1990 şefă birou la

Biblioteca jud. Gh. Asachi Iaşi, din 1994 şefă de

serviciu, director adj. (2001-2008), cadru didactic asociat

la cursul de Istoria cărţii şi a bibliotecii, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi

(2005-2008). Debutează în presa literară în 1976, colaboratoare la Cronica,

Symposion, 24 de ore, Lumina (Iugoslavia), Revista Română, almanahul

Apă vie (Timişoara) etc. Activitate susţinută în cercetarea fenomenului

biblioteconomic prin studii, articole, anchete de sociologia cărţii,

bibliografii ş.a. Îngrijeşte ediţia Metafore româneşti din Iugoslavia,

antologie (Cronica, 1999) şi volumul 2 din aceeaşi antologie, împreună cu

Valeriu Stancu (Cronica, 2000), coautoare la Ghid enciclopedic

(Universitas XXI, 2001), importantă lucrare proiectată în mai multe

volume, împreună cu Emanuel Iftodi. Publică apoi Biblioteci în timp, în

colab. (Iaşi, Princeps Edit, 2004), Literatură română în ţările vecine, (Iaşi,

Princeps Edit, 2006), Privitor din bibliotecă (Iaşi, Vasiliana ’98, 2007),

Biblioteconomie. Valori tradiţionale şi moderne (Iaşi, Vasiliana ’98, 2007)

şi Fenomenul literar din Voivodina, Serbia (Iaşi-Panciova, Princeps Edit -

Libertatea, 2008). Obţine numeroase premii, între care Premiul Festivalului

M. Eminescu (Drobeta Turnu Severin, 2001), Premiul Fundaţiei M.

Eminescu (Iaşi, 2000), Premiul Tibiscus (Uzdin, Iugoslavia, 1997, 2000),

Diplome ale Saloanelor de carte de la Chişinău, Cernăuţi şi Iaşi, alte premii

şi distincţii obţinute la Panciova, Orşova, Novi Sad, Medalia Meritul

18

Cultural, cl. a III-a (2005). Este membră a Uniunii Scriitorilor din R.

Moldova.

BLĂNARU Constantin, n. 14 februarie 1940, în Cornu-

Luncii, jud. Suceava. Prozator şi critic literar. Şcoala

elementară o face în satul natal (1948-1952), gimnaziul

la Băişeşti, comuna Cornu-Luncii (1952-1955), apoi

Liceul Nicu Gane din Fălticeni (1955-1959). În perioada

1959-1964 urmează cursurile Facultăţii de Filologie –

secţia Limba şi literatura română, Universitatea Al. I.

Cuza, Iaşi. A fost profesor la Ipoteşti (1964-1968),

redactor la ziarul Zori noi (1968-1970), metodist la C. J. Suceava (1970-

1973), inspector de specialitate la I. S. J. Suceava (1976-1983 şi 1990-

2003). A colaborat la Convorbiri literare, Dacia literară, Revista română,

Dulce Bucovină, Crai nou, Vitraliu, Cronica, Dor de dor etc. Debutează în

1966 cu proza Copilul şi soarele în Zori noi, Suceava. În volum, debutează

în 1981 cu romanul La lumina zilei (Premiul Ed. Junimea). Urmează

volumele Ucenicul vinului, povestiri şi nuvele (Suceava, Muşatini, 2006),

Liantul, povestiri şi nuvele (Iaşi, Universitas XXI, 2007), Vertij prin

memorie (Câmpulung Moldovenesc, Editura Biblioteca Mioriţa, 2008).

Este prezent în antologia Proză, eseuri, interviuri de Vasile Andru. În 2008

îi apare volumul de critică literară Însemnări despre autori şi cărţi

(Câmpulung Moldovenesc, Editura Fundaţiei Culturale Alexandru Bogza).

În prezent, cu domiciliul stabil în Iaşi.

BOUREANUL Eugeniu, n. 18 februarie 1885, la

Tecuci - m. 28 noiembrie 1971, înmormântat la Cimitirul

Bellu din Bucureşti. Prozator şi traducător. Membru al

Uniunii Scriitorilor din România. Studiile primare şi

liceale în oraşul natal, Facultatea de Litere şi Filosofie la

Iaşi. Îşi continuă studiile la Bologna (Italia). În

perioadele 1908-1920 şi 1931-1934 funcţionează la Iaşi

ca avocat, profesor etc. Debutează în revista

Semănătorul, cu activitate ziaristică la Prezentul, Patriotul, Opinia,

Evenimentul, Lumea copiilor şi la Radio, apoi la Arhiva, Flacăra, Capitala

etc. Primul volum Povestiri din copilărie apare în 1905. Urmează mai

multe cărţi de povestiri, între care Sufletul ruinelor (1926), Povestiri de pe

dealuri şi Povestiri de prin văi (1928). Volumul Reflecţii şi paradoxe

(1928), romanele Cel din urmă erou (1934), Vijelia (1969), volumul de

călătorii De la Thule la Taprobana (1969) confirmă harul scriitoricesc al

19

lui Eugeniu Boureanul. Traduce din Goethe, Jack London, Oscar Wilde,

Nerval, Maupassant, Lev Tolstoi etc.

IACOBAN Mircea Radu, n. 19 februarie 1940, în Iaşi.

Prozator şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor

din România. Studii: Facultatea de Filologie,

Universitatea Al. I. Cuza Iaşi (absolvită în 1962).

Redactor TV (1961-1966), secretar general de redacţie la

revista Cronica (1966-1969), director, Editura Junimea

(1969-1979), director, Teatrul Naţional Iaşi (1979-1990),

director, Teatrul Luceafărul (1994-2006). Publică

Estudiantina (1962), Nedumerit, în Atlantida (1968), Cu microfonul în

buzunar (1969), Lumea într-o picătură (1971), Altfel, despre sport (1972),

Din Azore, în Antile (1973), Sâmbătă la Veritas (1971) - Premiul Uniunii

Scriitorilor din România, Departe (1974), Razna prin trei continente

(1977), Reduta şi şoarecii (1977) - Premiul Academiei Române pentru

dramaturgie, Oastea oştilor (1980), Martor (1981), Noaptea (1981), ...şi

alte piese (1985), Begunci (Beograd, 1978), Sonnabend in Veritas (Berlin,

1974), Klopotliwi swiadek (Warszawa, 1980), Daleci (Sofia, 1978),

Puterea ingrată la români (1990), O cronică a Basarabiei (vol. I, 1995) -

Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, O cronică a

Basarabiei (vol. II, 1999), Potcoave pentru purici (2000), Uimiri (2001),

Grădina şi Dumnezeu (Pallas, 2003), Să vezi şi să nu crezi (Suceava,

Muşatinii, 2006), Printre cărţi (Iaşi, Junimea, 2009). Are rubrici

permanente în cotidianele centrale şi locale: Cronica Română, Monitorul

de Suceava, Flacăra Iaşului. Piese de teatru jucate în aproape toate teatrele

din România şi pe scene din străinătate (Germania, URSS, Cehoslovacia).

Scenarii pentru filmele artistice de lung metraj: Un bulgăre de humă, Totul

pentru fotbal, Am o idee, Escapada. Filme de scurt metraj (Studioul Sahia,

Televiziunea Română). Premiul Academiei Române pentru dramaturgie

(1977), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru teatru (1974),

Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru publicistică

(1985), Diploma ACIN (1983). Membru al Asociaţiei Cineaştilor Români

din România, Secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1970-1989),

Ordinul Meritul Cultural (1978, 2002), Ordinul Naţional Serviciul

Credincios în grad de Cavaler (2004).

20

MARTIE

VITCU Dumitru, n. 2 martie 1940, Ibăneşti, jud.

Botoşani. Istoric şi eseist. Studii medii la Liceul Gr.

Ghica Vodă din Dorohoi (1954-1957) şi superioare la

Facultatea de Istorie-Filologie-Filosofie a Universităţii

Al. I. Cuza din Iaşi (1957-1962). Doctor în istorie (1974)

şi conducător de doctorat (din 1999). Cercetător ştiinţific

(din 1962) principal la Institutul de Istorie A. D. Xenopol

Iaşi, şeful sectorului de istorie modernă (din 1986).

Profesor (din 1994) la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava.

Visiting professor la Emerson College (1983) şi la Boston College (1984)

din SUA. Membru în Comitetul Naţional al Istoricilor (din 1996) şi expert

evaluator al CNCSIS (din 2000). Decorat cu Ordinul „Meritul pentru

Învăţământ” în grad de cavaler (2004). Preocupări de istorie politică,

diplomatică şi culturală, imagologie, istoriografie şi istoria minorităţilor

etnice în epoca modernă. Publică studii ştiinţifice sau culturale, eseuri,

articole şi note în Anuarul Institutului „A. D. Xenopol”, Analele Ştiinţifice

ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Cronica, Dacia literară, Codrul

Cosminului, Revista Româno-Americană etc. Co-fondator, alături de dr.

Silviu Sanie, al revistei Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae, vol.

I-X (Bucureşti, 1996-2007). Distins cu Premiul N. Bălcescu al Academiei

Române (1979) pentru volumul Diplomaţii Unirii şi Premiul revistei

Cronica pentru contribuţii în domeniul istoriei culturii (1994). Autorul

volumelor Istoria salinelor Moldovei în epoca modernă (1987), Diplomats

of the Union (1989), George Enescu în spaţiul artistic american (1994),

Între Revoluţie şi Unire. Pagini de istorie socială (1997), Relaţii româno-

americane timpurii. Convergenţe-divergenţe (2000), Modernizare şi

construcţie naţională în România. Rolul factorului alogen (2002), Lumea

românească şi Balcanii în reportajele corespondenţilor americani de

război. 1877-1878 (2005), George Enescu în spaţiul artistic americano-

canadian (2007) ş.a. Realizator (în colaborare), coordonator sau editor al

lucrărilor Aspecte ale luptei pentru unitate naţională (1984), Cuza Vodă.

In memoriam (1983), Celebrating George Enesco (1997), Regulamentul

Organic al Moldovei (2004), Constantin C. Angelescu, Scrieri alese.

Drept, istorie, cultură (2005), Congresul de la Paris (1856). Prefaceri

europene, implicaţii româneşti (2006).

21

BĂLĂCEANU Gheorghe, n. 20 martie 1950, în

comuna Lespezi, jud. Iaşi. Publicist şi eseist. Şcoala

generală şi gimnaziul în satul natal, Heci, apoi la

Paşcani. Absolvă cursurile Liceului C. Burcă, Paşcani.

După absolvire funcţionează doi ani ca profesor

suplinitor. Între anii 1969 şi 1973 urmează cursurile nou

înfiinţatei Facultăţi de sociologie-psihologie a

Universităţii Al. I. Cuza. A fost apoi repartizat ca

profesor în învăţământul preuniversitar ieşean. În 1975 se transferă la

Secţia de medicină a muncii de la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică

din Iaşi. În prezent este cercetător ştiinţific principal şi doctor în psihologie.

Este autor sau coautor a peste 200 de lucrări ştiinţifice comunicate la

manifestări naţionale şi internaţionale sau publicate în diverse volume sau

reviste de specialitate. În 2000 debutează cu prima sa carte: Descifrând

limbajul inimii (Iaşi, Eurocart). Urmează volumul Să ne cunoaştem artiştii

în viaţă (Iaşi, Timpul, 2001), Pagini de artă naivă ieşeană/ Naive art

pages from Iasi (Iaşi, Pim, 2003), Fragmente de suflet pentru suflet (Iaşi,

Pim, 2005). A urmat cursurile de pictură la Şcoala Populară de Artă din

Iaşi, clasa prof. Gabriela Agafiţei. Este membru fondator al Cenaclului

Nicolae Tonitza. Este membru fondator şi director (din 1994 şi până în

prezent) al Asociaţiei Artiştilor Plastici Ieşeni.

GIOSU Dan, n. 24 martie 1960, Bucureşti - m. 13 iun

2012, Bretagne - Franța. Poet. Membru al Uniunii

Scriitorilor din România. Absolvent al Liceului de arte şi

meserii Gh. Asachi din Iaşi (1980). Îşi continuă studiile

ca autodidact. Este redactor la revista Timpul. Debutează

cu poezii în Convorbiri literare (1980). Colaborator la

România literară, Cronica, Dialog, Opinia studenţească,

Convorbiri literare etc. Iniţiază, împreună cu poetul

Liviu Antonesei, serile revistei Timpul (din 1993). Primul volum de versuri,

Întoarcerea cuvintelor, apare în 1984, la Editura Junimea, urmând Liber

ca pasărea (Iaşi, Junimea, 1989), Patru plus îngerul (Iaşi, Cronica, 1994),

Pătratul umbrei (Iaşi, Cronica, 1995), volumul de proză scurtă Scândura

lui Afansol (Iaşi, Junimea, 1991). Publică apoi Deuderonom, Dar de fapt

va fi sărbătoare şi Institutul mâinii stângi. Este prezent în antologia Poeţi

ieşeni de Adam Sorkin, ediţie bilingvă (în traducerea lui A. Poruciuc).

Obţine Premiul Asociaţiei Scriitorilor Iaşi (1993), Premiul revistei Cronica

(1994) şi Marele premiu al Festivalului de poezie (Petroşani, 1995).

22

HARNĂU Cristian, n. 24 martie 1960, în Iaşi. Publicist şi poet. După studii liceale reale la Colegiul C. Negruzzi Iaşi şi filologice la Colegiul M. Eminescu Iaşi şi după ce îi este refuzată doi ani la rând admiterea la Facultatea de Litere a Univ. Al. I. Cuza Iaşi, dar şi orice publicare în periodicele din Iaşi, este admis prin concurs în anul 1981 la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii din cadrul Univ.Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi, pe care o absolvă în anul 1986. Participă

activ la Revoluţia română din Iaşi din decembrie 1989 şi la Mişcarea de eliberare naţională a românilor din Basarabia din oraşul Chişinău (martie 1990 – iulie 1993), acolo unde lucrează ca Şef de secţie la cotidianul Curierul de seară, redactor la săptămânalul Ţara, corespondent special al Agenţiei de presă Moldova-Press la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova sau colaborator al Televiziunii Naţionale din Chişinău, militând încă din anul 1990 pentru reunificarea Basarabiei cu România! A debutat în literatura românӑ cu un grupaj de poeme în Săptămânalul Literatura şi Arta din Chişinău în nr. 51 din 20 decembrie 1990 şi editorial pe 24 martie 2012 cu volumul care cuprinde opera sa poetică completă, Sunete împotriva Materiei. Opera poetică 1972-2012, Tipografia Zoom Copy & Print Iași. Acest volum de debut a cuprins 667 pagini şi peste 330 de poeme, care sunt grupate în 14 cicluri poetice diferite, şi a fost publicat după 35 de ani de „şlefuire” neîntreruptă a poemelor sale, marea lor majoritate fiind începute în perioada anilor de liceu, 1977, 1978 şi 1979. În cadrul a 9 Proiecte editoriale distincte, el a mai publicat pânӑ în anul 2020 inclusiv volumele: Cele mai frumoase poeme. Antologie de versuri, Editura PIM, Iaşi, 2013 (selecţie de poeme), Sunete împotriva Materiei. Opera poetică 1972–2013, ediţia a 2-a, Editura PIM Iaşi, 2013 (opera poetică completă), Cele mai frumoase poeme / The best poems, Editura PIM Iaşi, 2015 (selecţie de poeme în ediţie bilingvă română/engleză ), Armata Luminii, ediţia a 3-a, Editura PIM, Iaşi, 2015 (poeme tematice), Poeme de neuitat, Editura „Tipo Moldova“ Iaşi, 2015 (selecţie de poeme militante), „Biblia Românilor. Volumul 1. Politica externă a României în perioada 1990–2016”, Editura „PIM“ Iaşi, 2016 (volum de analiză a politicii externe româneşti), Armata Luminii, ediţia a 4-a, Editura PIM, Iaşi, 2016 (poeme tematice), Biblia Românilor. Volumul 2. Cum trebuie să unim Basarabia?, Editura PIM, Iaşi, 2016 (volum de analiză a reunificӑrii Basarabiei cu România), Armata Luminii, ediţia a 5-a, Editura PIM, Iaşi, 2017 (studii de caz privind existenţa unor entităţi pozitive şi negative şi poeme tematice), Armata Luminii, ediţia a 6-a, Editura „StudIS“ Iaşi, 2018 (studii de caz privind existenţa unor entităţi pozitive şi negative şi poeme tematice), Biblia Românilor. Volumul 3. Cuvinte de neuitat pentru poporul român, Editura „StudiIS“ Iaşi, 2018 (colecţie de 212 citate memorabile extrase din toate scrierile proprii publicate anterior sau în pregӑtire), Armata Luminii, ediţia a 7-a, Editura „StudIS“ Iaşi, 2019 (poeme tematice), Armata Luminii, ediţia a 8-a, Editura „StudIS” Iaşi, 2020 (poeme tematice), Cine este Cristian Harnău?, Editura Timpul, Iaşi, 2020 (volum autobiografic), Dosarul COVID-19. Fila 1, Editura PIM, Iaşi, 2020 (volum de analiză a pandemiei globale cauzate de Boala COVID-19, partea 1). Cristian

23

HARNĂU desfăşoară în prezent la nivel naţional o intensă activitate de promovare a volumelor sale, prin cele 42 de lansări ale cărţilor sale care au avut loc în 11 oraşe din România şi 2 din Republica Moldova, dar mai ales el iniţiază, propune şi participă la proiecte de ţară (Reunificarea Republicii Moldova cu România) şi proiecte de interes local, cum ar fi cele 12 proiecte propuse Primăriei Municipiului Iaşi pe 4 martie 2020, sau realizează acţiuni de redeşteptare a conştiinţei naţionale, de educare şi luminare a poporului român, cum ar fi Proiectul educativ Biblia Românilor în şcoli/PEBRIS (prelegeri în şcolile din România despre caracteristicile şi profilul poporului român), Istoria adevărată a românilor (prelegeri în şcolile din România despre adevărata istorie a românilor), Proiectul Lumină în închisori (prelegeri în penitenciarele din România), Turneul Naţional Basarabia Tour (turnee în toate teritoriile locuite de români pentru redeşteptarea conştiinţei naţionale şi pentru resuscitarea interesului românilor pentru reunificarea Basarabiei / Republicii Moldova cu România), dar şi conferinţele publice Armata Luminii şi Oamenii (conferinţe publice despre lupta din prezent şi din interiorul oamenilor dintre Forţele pozitive şi Forţele negative), sau activează în cadrul celor 15 organizaţii şi asociaţii din domeniul literaturii, culturale şi de redeşteptare naţională din Chişinău, Iaşi şi Bucureşti.

RUSU Anca-Maria, n. 27 martie 1960, Iaşi. Eseist, critic de teatru şi film. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a UNITER şi a Asociaţiei Internaţionale a criticilor de teatru (secţia română). Studii la liceele Garabet Ibrăileanu şi Mihai Eminescu din Iaşi (1967-1979), Facultatea de Litere a Universităţii Al. I. Cuza, secţia franceză-engleză (1979-1983). Doctor în litere. Profesor la Paşcani şi Iaşi (1983-1990). Redactor la revista Cronica (1990-1991), asistent, lector, conferenţiar la Catedra de

Limbă şi literatură franceză a Facultăţii de Litere Iaşi. Lector la Angers, Franţa (1996- 97). Debutează în Dialog, publică în Cronica articole şi cronici de teatru şi film, colaborează la Teatrul azi, România literară, Scena, Convorbiri literare, Dacia literară, Anuarul de lingvistică şi istorie literară, Scena şi ecranul ş.a. Debut editorial cu Stelele Oscarului, vol. I (Iaşi, Junimea, 1996) urmat de vol. II (Iaşi, Junimea, 2002), vol. III (Iaşi, Opera Magna, 2004) – ediţia a doua, revăzută şi actualizată – Cartea Oscarurilor (Chişinău, Cartier, 2006), coautoare. Publică volumele de critică literară şi teatrală: Cercurile concentrice ale absurdului (Iaşi, Timpul, 1999), Eugen Ionescu şi Samuel Beckett în spaţiul cultural românesc (Iaşi, Timpul, 2000), Les langages du théâtre (Iaşi, Timpul, 2000), Şcoala ieşeană de teatru (Iaşi, Artes, 2005), Spaţii literar-teatrale (Iaşi, Artes, 2006). Publică, de asemenea, volumul Eléments de phonétique française (Iaşi, Institutul European, 2002). Traduce în limba franceză Femeia în faţa oglinzii/ Famme devant son miroir de Hortensia Papadat-Bengescu (Iaşi, Cronica, 1996) şi din limba franceză La Dernière bande/ Ultima bandă de Samuel Beckett, reprezentată pe scena

24

Teatrului Naţional Iaşi (1997-1998). Sub tipar: La poésie française du Moyen Âge.

BÂRSĂNESCU Ştefan, n. 28 martie 1895 în comuna Vipereşti, judeţul Buzău - m. 5 noiembrie 1984, înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iaşi. Pedagog şi eseist. A urmat şcoala primară în satul natal, iar studiile secundare la Buzău. Este licenţiat al Facultăţii de Drept (1919) şi al Facultăţii de Istorie şi Filosofie (1921) la Iaşi. I-a avut ca profesori, între alţii, pe iluştrii Garabet Ibrăileanu, Al. Philippide, M. Ralea, Petre Andrei, Dimitrie Gusti, Matei Cantacuzino, Ion Petrovici. În 1925 îşi susţine doctoratul în filosofie cu teza Emile Boutroux, viaţa, opera

şi filosofia sa. A urmat cursuri de specializare în pedagogie la Berlin, Jena, München şi Hillerad (Danemarca). În 1921 îşi începe cariera didactică: profesor, apoi director al Şcolii Normale Vasile Lupu din Iaşi. Devine asistent la Catedra de pedagogie a Universităţii Al. I. Cuza, urmând în timp toate treptele ierarhiei didactice. A fost distins cu titlul de Profesor universitar emerit. Opera sa ştiinţifică însumează peste 30 de volume şi peste 500 studii şi articole publicate în ţară şi străinătate. Filosofia, istoria, pedagogia, estetica şi literatura au constituit, în egală măsură, preocupări constante ale savantului şi omului de cultură. A fost al treilea director al Seminarului pedagogic universitar din Iaşi, a condus Centrul de ştiinţe sociale din Iaşi, revistele Ethos şi Cercetări pedagogice. A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1963) şi membru al Asociaţiei Savanţilor Celebri din Chicago (S.U.A.). Se remarcă şi ca un autentic eseist publicând volumele Medalioane şi Pagini nescrise din istoria învăţământului şi culturii româneşti.

FLUTUREL Elena, n. 28 martie 1950, în satul Mânjeşti, comuna Mogoşeşti-Iaşi. Publicist şi traducător. Studii primare şi gimnaziale la Şcoala din satul natal. Urmează cursurile Liceului M. Eminescu din Iaşi şi ale Facultăţii de Filologie, secţia română-franceză, Universitatea Al.I. Cuza (1970-1975). Profesor de limba română şi limba franceză la şcolile din Mânjeşti şi Mogoşeşti, consilier educativ al Şcolii Dumitru Popa din Mogoşeşti, profesor îndrumător al Cenaclului literar Luceafărul şi al revistei omonime (din

1980), profesor îndrumător al Clubului de teatru Pinocchio. Distinsă cu diploma Gh. Lazăr cl. I, de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru activitate didactică deosebită (2005). Este cetăţean de onoare al comunei Mogoşeşti-Iaşi (2008). Colaborări la revista Etnogeneze Mogoşeşti, revista Neamul Românesc Iaşi şi Curierul Ginta Latină. Este coautor la volumele În umbra Columnei, jurnal de călătorie (Iaşi, Panfilius, 2005), Monografia comunei Mogoşeşti-Iaşi (Iaşi, Panfilius, 2005) şi Monografia Şcolii ”Dumitru Popa” Mogoşeşti-Iaşi (Iaşi, Panfilius, 2007). Realizatoare a versiunii în limba franceză a volumului de poezii Târziu de noiembrie, de Vasile Fluturel (Iaşi,

25

Bolta Rece, 1999). Sub tipar: Pe la noi prin Europa, jurnal de călătorie. Iniţiatoare şi colaboratoare la proiecte educative cu finanţare europeană la nivelul şcolii şi al comunei, iniţiatoare a unor activităţi de parteneriat cu şcoli din Franţa şi din R. Moldova. Este membră fondatoare a Societăţii culturale Plai Mioritic Iaşi.

RAŞCU Ion M., n. 31 martie 1890, Iaşi - m. 6 decembrie 1971, Bucureşti. Poet, critic şi istoric literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cursurile liceale Ia Şcoala de la Fontenay-aux-Roses (Franţa), Facultatea de Litere şi Filosofie la Iaşi. Profesor de limba română la Iaşi, Tecuci, Bârlad, Brăila, Focşani şi la Liceul Gh. Şincai din Bucureşti. A debutat cu poezia Privelişti neplăcute în Duminica din Iaşi (1905) şi cu traducerea poemului dramatic Polyphem de Albert Samain în 1911. A fost colaboratorul Vieţii noi alături de Ion Pillat, n. Davidescu, Mihai Cruceanu, Eugeniu Speranţia şi alţii. A iniţiat şi

sprijinit reviste, precum Versuri şi proză (Iaşi), Îndreptar (Bucureşti). Este autorul volumelor de versuri: Sub cupole de vis (1913), Oraşele dezamăgite (1914), Nelinişti (1927), La Lisieux cu sfânta Tereza (1934), Renunţările luminoase (1939), Eminescu şi cultura franceză (ediţie îngrijită de D. Murăraşu), iar în 1967, apare, sub îngrijirea lui D. Micu, o selecţie din întreaga sa creaţie, Poeme. A publicat şi lucrări de critică şi istorie literară: 32 de opere din literatura română (1937), Alte opere din literatura română (1938), Amintiri şi medalioane literare (1967). „Intelectual fin, om al cărţii şi al visului, I. M. Raşcu ilustrează acea pleiadă excepţională de mari profesori secundari, ce a adus strălucire şcolii româneşti” (Fl. Muscalu).

PETRESCU Florin Mihai, n, 31 martie 1930, Iaşi - m. 3 aprilie 1977, Iaşi. Poet. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cursurile primare, Liceul Internat C. Negruzzi şi Facultatea de Filologie la Iaşi. A debutat cu poezie în paginile revistei Iaşul literar (1956), iar debutul editorial, în 1959, cu volumul Chemarea primăverii. Au urmat volumele Stele roşii (1960), Perspective (1963), Concert minus unu (1968) pentru care a obţinut premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, Între pământ şi stele (1970), Vis şi

simetrie (1973), La timpul unu (1974), Taina oracolelor (1976). Multe dintre poeziile sale au fost traduse şi editate în antologii de lirică românească peste hotare. „Pentru toate, balsam i-a fost poezia, miraj în care a crezut cu devoţiune, zână pe care a venerat-o până în apusul luminii sale, putând fi considerat, pe drept cuvânt, unul dintre ultimii menestreli ai domniţei din turnul de cleştar” (Aurel Leon).

26

APRILIE

PHILIPPIDE Alexandru A., n. 1 aprilie 1900, Iaşi - m.

8 februarie 1979, Bucureşti. Poet, prozator, eseist şi

traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din

România. Fiu al marelui lingvist şi filolog cu acelaşi

nume. Şcoala primară, Liceul Naţional (1910-1918),

Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filosofie

din Iaşi. Studii de specializare la Berlin (1922-1924) şi la

Paris (1924-1928). La Bucureşti lucrează în Ministerul

de Externe, apoi în Ministerul Propagandei (1929-1947). A debutat în

climatul ieşean al Vieţii româneşti şi de la Însemnări ieşene cu poezia

Cântecul câtorva (1919). Colaborează cu versuri şi proză, cronici, recenzii,

eseuri, reportaje, evocări, studii la Viaţa românească, Adevărul literar şi

artistic, Lumea literară, Cugetul românesc, Revista fundaţiilor, Gândirea,

Dimineaţa, Vremea şi altele. Ca poet a debutat editorial cu volumul Aur

sterp (1922), apoi Stânci fulgerate (1930), Visuri în vuietul vremii (1939),

Poezii (1962) şi Monolog în Babilon (1967). Eseurile sale au fost adunate

în volumele Studii şi portrete literare (1963), Studii de literatură

universală (1966), Scriitorul şi arta lui (1968), Consideraţii confortabile

(1970 şi 1972), Puncte cardinale europene: orizont romantic (1973),

Studii şi eseuri (2 vol., 1978). Autor al volumului de nuvele Floarea din

prăpastie (1942). A tradus din marii poeţi ai lumii: Goethe, Heine, Novalis,

Hölderlin, Rilke, Poe, Baudelaire, Puşkin, Lermontov etc. Reeditările din

traducerile sale sunt adunate în volumul Flori de poezie străină răsădite în

româneşte (1973). Este încununat cu titluri şi premii literare. Membru al

Academiei Române, laureat al Premiului Herder (Austria) în 1965 şi al

Marelui Premiu al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 1977.

PAVEL Emilia, n. 9 aprilie 1925, în satul Popeşti, jud.

Iaşi - m. 16 octombrie 2014, Iaşi. Etnograf şi eseist.

Şcoala primară a urmat-o în satul natal, apoi Liceul de

fete Oltea Doamna din Iaşi (1946). Absolvă, în 1950,

cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii Al. I. Cuza.

În 1951 este încadrată ca şefă de secţie la Muzeul

Etnografic al Moldovei Iaşi. A contribuit la constituirea

colecţiilor, participând la organizarea primului Muzeu

Etnografic, care s-a inaugurat pe 16 februarie 1958. Publică peste 100 de

studii şi eseuri în Revista de Etnografie şi Folclor, Revista Muzeelor, Studii

27

şi cercetări de Istoria Artei, Dacia literară, Convorbiri literare, Tibiscus,

Datina, Cronica etc. Este coautoare a volumului Arta populară de pe

Valea Bistriţei (Bucureşti, Editura Academiei, 1969). În cadrul

Universităţii Cultural Ştiinţifice a ţinut cursuri de Etnografie şi Artă

populară. Colaborează la Radio şi TV. Din 2003 este muzeograf expert şi

membră a Societăţii de Istorie şi Retrologie Agrară. Cărţi publicate: Portul

popular din zona Iaşului (Iaşi, 1969), Jocuri cu măşti din zona Iaşi

(Podişul Central Moldovenesc) (Iaşi, 1971), Măşti populare moldoveneşti

(Iaşi, 1972), Portul popular din zona Iaşi (Bucureşti, Meridiane, 1975),

Portul popular moldovenesc (Iaşi, Junimea, 1976), Scoarţe şi ţesături

populare (Bucureşti, Editura Tehnică, 1989), Studii de etnologie

românească (Iaşi, Junimea, 1990), Jeux à masques en Moldavie, album

(Iaşi, Palatul Culturii, 1998), Studii de Etnologie Românească (Iaşi,

Princeps Edit, 2006). Prefeţe de Vasile Filip, Romulus Vulcănescu, Vasile

Chirica, Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Pentru contribuţia considerabilă în

domeniul etnomuzeologiei primeşte numeroase distincţii: Diplomă de

excelenţă – Iaşi, 2001, 2007 şi 2009, Medalia jubiliară – Sibiu, 2005,

Atestat de expert în bunuri cu semnificaţie etnografică (2003), Cetăţean de

onoare al comunei Popeşti (2004). Prin decret prezidenţial i se conferă

Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004).

SPIRIDON Cassian Maria, n. 9 aprilie 1950, în Iaşi.

Poet, eseist şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din

România. Studii gimnaziale şi liceale în Negreşti-Vaslui

(1957-1969), Facultatea de mecanică a Institutului

Politehnic (1969-1975). Inginer la Albeşti-Botoşani,

C.U.G. Iaşi, şef laborator cercetări, şef colectiv cercetare

la C.E.S.I.T.U.M.P. Iaşi. Director fondator al revistei

Timpul (1990-1991), redactor la Cronica (1991-1992),

redactor la Evenimentul zilei (1992-1994), redactor-colaborator la postul

TV Europa Nova (1993-1995), din 1994 fondator şi redactor şef al revistei

de cultură poetică Poezia, din 1995 redactor coordonator al Caietelor de la

Durău, director al Editurii Timpul, redactor şef al revistei Convorbiri

literare, din 1996 este membru al Consiliului USR şi al Comitetului de

Conducere a USR, filiala Iaşi, din 2000 este membru al Comitetului

Director al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează cu poezie în

Amfiteatru (1970). Laureat al festivalului naţional de poezie Nicolae Labiş.

Organizator şi participant la mişcarea revoluţionară anticomunistă din 14

decembrie 1989 din Iaşi. Colaborează la principalele reviste literare din Iaşi

şi din ţară. Publică volumele: Pornind de la zero (Iaşi, Junimea, 1985),

28

Zodia nopţii (Bucureşti, Cartea Românească, 1994) – Premiul revistei

Poesis – Satu Mare, pentru cea mai bună carte a anului, Iaşi, 14 decembrie

1989, începutul Revoluţiei române (Iaşi, Timpul, 1994) – Premiul cultural

Vasile Pogor al Primăriei Iaşi, Piatra de încercare, versuri (Iaşi, Junimea,

1995), De dragoste şi moarte, versuri (Timişoara, Helicon, 1996), Intrarea

în apocalipsă, versuri, ediţie bilingvă (Oradea, Cogito, 1997), Arta

nostalgiei, poeme cuantice (Bucureşti, Cartea Românească, 1997) –

Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Dobrogea, revista Tomis, Constanţa,

Premiul pentru poezie al Salonului de carte Oradea, 1998, Întotdeauna

ploaia spală eşafodul (Botoşani, Axa, 1997) – Premiul pentru poezie al

Uniunii Scriitorilor – Filiala Iaşi, Atitudini literare (Bucureşti, Cartea

Românească, 1999), Premiul special Radu Enescu la Salonul Internaţional

de Carte Oradea – 2000, Clipa zboară cu-n zâmbet ironic (Craiova,

Dionysos, 1999), Marele premiu al Festivalului internaţional de poezie de

la Sighetul Marmaţiei – 1999, Dintr-o haltă părăsită, versuri (Timişoara,

Augusta, 2000) – Marele premiu ASLA Oradea – 2001, Pornind de la zero

(Bucureşti, Cartea Românească, 2000), Über den Wald, versuri, volum

bilingv (Dionysos, 2002), Atitudini literare, vol. II, (Bucureşti, Cartea

Românească, 2002) – Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova,

Premiul revistei Antares, Premiul pentru publicistică al USR Filiala Iaşi,

Ucenicia libertăţii (Atitudini literare III) (Bucureşti, Cartea Românească,

2003) – Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu pe anul 2003,

Nimic nu tulbură ca viaţa, poezii, (Cluj-Napoca, Dacia, 2004) – Premiul

Mihai Ursachi pentru poezie la Salonul de Carte al Bibliotecii Gh. Asachi,

Iaşi, 2004, Premiul Fundaţiei Culturale Hyperion – 2004, Petre Ţuţea între

filosofie şi teologie (Oradea, Cogito, 2004), Aries, antologie de versuri

(Iaşi, Junimea, 2004), Eminescu, azi (Iaşi, Junimea, 2005) – Premiul pentru

eseu al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi – 2005, Între două

lumi, antologie de versuri în română, spaniolă, franceză, engleză, germană

(Iaşi, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2006), Orizonturi duble

(Atitudini literare IV) (Bucureşti, Cartea Românească, 2006), Aventurile

terţului (Iaşi, Junimea, 2006), Marea înfăţişare a lui Mihai Ursachi (Iaşi,

Princeps Edit, 2006), Noduri pe linia vieţii, versuri (Piteşti, Paralela 45,

2007), 101 dialoguri în libertate, interviuri (Ideea Europeană, 2007), O

săgeată îmbrăcată în roşu, versuri (Piteşti, Paralela 45, 2008), Vieţi

controlate, eseu, (Ideea Europeană, 2008), Aries, poeme, ediţie bilingvă

(Iaşi, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2008). Prezent în diverse

antologii din ţară şi străinătate, la festivaluri de poezie din Columbia,

Belgia, Macedonia, Franţa. Prezent, ca invitat, la festivaluri naţionale şi

internaţionale de poezie. Tradus şi publicat în franceză, engleză, germană,

29

spaniolă, suedeză, rusă, chineză, finlandeză, polonă, cehă, albaneză,

slovacă, arabă, maghiară, coreeană, sârbă ş.a. Prezent cu texte la radio şi

televiziunile locale şi naţională. Beneficiarul unor burse de cercetare

Fondul Literar şi CopyRo. Este membru al Societăţii ziariştilor români, al

Asociaţiei ziariştilor români, al PEN Clubului european. „De un

impresionism intelectualizat, al «recompunerii morale», neanecdotic,

neteatral, poezia lui Cassian Maria Spiridon este pentru lirismul

contemporan românesc încă o treaptă pe scara «simţirii creatoare», a

sugestiei simbolice regenerate” (Liviu Ioan Stoiciu).

HASAN Alexandra, n. 10 aprilie 1945, în Galaţi.

Publicistă şi eseistă. Absolvă Liceul de fete nr. 2,

actualul Garabet Ibrăileanu din Iaşi (1962), apoi

Facultatea de Filosofie a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi

(1962-1967). Redactor la Postul de Radio Iaşi (1967-

1985 şi 1989-1993), unde realizează, printre altele,

emisiuni la secţiile Actualităţi, Tineret-copii. Redactor la

ziarul Flacăra Iaşului, secţia cultură-învăţământ (1985-

1989), redactor la Postul de radioteleviziune Europa Nova din Iaşi (1993-

2000). În paralel, colaborări în presa scrisă, ziare şi reviste de cultură,

printre care Convorbiri literare, Cronica, Oglinda literară, 24 de ore ş.a.

Este autoarea volumului Fals tratat de jurnalism (Iaşi, Institutul European,

2004) din Argumentul căruia spicuim: ”Am strâns în acest volum tot ce a

scăpat, prin nu ştiu ce împrejurări, risipei funciare a celei care a crezut că

gazetăria e efemeridă. Crede şi astăzi că vorbele-n vânt, în… eter au

aceeaşi soartă cu predica în pustie rezervată atâtor confraţi idealişti care

încă nu se lasă, chiar dacă sunt tot mai puţini acum, când gazetarii de unică

folosinţă sunt la modă”.

ŢĂRANU Ion Gr., n. 19 aprilie 1940, Munteni-Belceşti,

jud. Iaşi - m. 31 martie 2017, Iași. Prozator, publicist şi

dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor din România

şi membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova. Şcoala

profesională CFR Nicolina (1955-1958), Liceul Gh.

Mârzescu (1958-1962), Facultatea de Litere a

Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (1962-1967), cursuri

postuniversitare de ziaristică (1984-1985), cursuri în

domeniul muzeologiei (1991). Redactor la Radio Iaşi, preşedinte al

Comitetului Judeţean de Cultură Iaşi (1974-1979), redactor şef al revistei

Cronica (1979-1989), muzeograf la Muzeul M. Eminescu Iaşi (1990-1992),

30

ataşat cultural la Ambasada României din Chişinău (1992-1996),

muzeograf la Muzeul literaturii române Iaşi (1997-2001), consilier la

Ambasada României din Chişinău (2001-2005). Debutează cu proză în

Iaşul literar (1969), colaborează la Convorbiri literare, Tribuna, Steaua,

Luceafărul, Orizont, Ateneu etc. Obţine Premiul de debut pentru Sub zodia

Dragonului (1975), Premiul M. Sadoveanu al Asociaţiei Scriitorilor din

Iaşi (1977), Premiul Ministerului Culturii pentru piesa O poveste cu poveşti

(1977). Autorul volumelor de proză Sub zodia Dragonului (Iaşi, Junimea,

1975), Istorie vie (Iaşi, Junimea, 1989), Numai tinereţii i se iartă totul, vol.

I-II (Junimea, 2001), al pieselor de teatru O poveste cu poveşti şi O

aventură de zile mari, jucate pe scenele teatrelor din Iaşi şi Bacău. Cu

preocupări constante în dezvoltarea activităţii culturale ieşene: organizarea

Festivalului de artă teatrală, sărbătorirea Teatrului evreiesc Avram

Goldfaden, amplasarea busturilor compoziţionale Matei Millo, Mihai

Codreanu, George Enescu, Mihail Sadoveanu pe esplanada Teatrului

Naţional Vasile Alecsandri, selectarea proiectului pentru Statuia

Independenţei (de Gabriela şi Gheorghe Adoc), demersuri pentru decorarea

celor 12 ogive din Sala paşilor pierduţi (pictură de Sabin Bălaşa), iniţiator

şi organizator al unor festivaluri, colocvii şi întâlniri cu caracter cultural.

De asemenea, autor al multor iniţiative în domeniul relaţiilor culturale cu

românii din afara graniţelor, în special cu cei din Republica Moldova.

MACARIE Gheorghe, n. 25 aprilie 1940, comuna

Sadova-Câmpulung, jud. Suceava - m. 9 ianuarie 2018,

Iași. Filolog, critic literar şi istoric de artă. Membru al

Uniunii Scriitorilor din România. Studii liceale la Liceul

Grigore Ghica din Dorohoi, Facultatea de Filologie,

secţia română, din Iaşi (1957-1962). Doctor în ştiinţe

filologice (1976). Profesor în învăţământul liceal la Siret,

din 1963, asistent, lector, conferenţiar, profesor la

Universitatea Al. I. Cuza (Facultatea de Litere şi Facultatea de Teologie).

Critic de artă, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, secţia critică şi istoria

artei, din 1990, preşedinte al Societăţii ACREMIS din 1993. Debutează în

Iaşul literar (1965), prezent cu studii, cercetări, cronici plastice etc. în

principalele periodice din Iaşi şi din ţară, între care Convorbiri literare,

Cronica, Steaua, Arta, Romanian civilization, Ateneu, Columna. Publică

volumele Sentimentul naturii în proza românească a sec. al XIX-lea

(Bucureşti, Minerva, 1980), Geografie literară - orizonturi spirituale în

proza românească (Bucureşti, Albatros, 1980), Dimitrie Hârlescu

(Bucureşti, Meridiane, 1986), Între literatură şi arte plastice (Iaşi, Trinitas,

31

1997), Mănăstirea Horaiţa, monografie (Iaşi, Trinitas, 1997), Interferenţe

spirituale italo-române, ed. bilingvă (Iaşi, Universitas XXI, 2002),

Ansamblul mitropolitan Iaşi (Iaşi, Pim, 2004), Barocul – arta şi

mentalităţile în artele vizuale ale epocii lui Vasile Lupu (Iaşi, Cronica,

2005), Trăire şi reprezentare – barocul în artele vizuale ale Moldovei sec.

al XVII-lea (Iaşi, Tehnopress, 2008). Îngrijeşte mai multe ediţii critice,

realizează prefeţe, note bibliografice, tipăreşte, în colaborare, cărţi,

monografii, albume, ghiduri etc. Este prezent în numeroase volume

colective.

HUSAR Alexandru, n. 26 aprilie 1920, Ilva Mare, jud.

Năsăud - m. 17 mai 2009, în Iaşi. Profesor, filosof şi

scriitor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Studii liceale la Liceul George Coşbuc din Năsăud,

Facultatea de Filosofie şi Litere, specialitatea Filosofie, a

Universităţii din Bucureşti. Obţine licenţa în estetică şi

critică literară (1945). Doctor în filosofie în 1972. Este

profesor la liceul din Năsăud, apoi arhivist la Arhivele

Statului din acelaşi oraş (1946-1950). În perioada anilor 1951-1959,

asistent la Catedra de filosofie, apoi la cea de istorie de la Universitatea din

Cluj. Se transferă la Iaşi unde urcă toate treptele ierarhice de învăţământ

superior la Universitatea Al. I. Cuza. A fost preşedinte al Comitetului de

cultură şi artă al judeţului Iaşi şi secretar al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi,

preşedinte al Comisiei de istoria şi teoria artei, filiala Iaşi a Academiei.

Între 1975 şi 1976, profesor asociat la Universitatea San Marcos din Lima

(Peru), a susţinut numeroase conferinţe în ţară şi străinătate. Debutează cu

versuri şi note de călătorie în publicaţii din Năsăud. De-a lungul timpului

colaborează la numeroase reviste de specialitate, (Limbă şi literatură

română, Revista de filosofie, Revista de istorie şi teorie literară), literare şi

culturale (Convorbiri literare, Iaşul literar, Secolul XX, Cronica,

Luceafărul etc.). Publică volumele Dincolo de ruine. Cetăţi medievale

(1959), Întoarcerea la literatură (Printre clasici, 1978), Ars Longa

(1980), Metapoetica. Prolegomene (1983, respectiv 2005), Izvoarele artei

(1988), Irenikon (versuri, 1990), Mioriţa. De la motiv la mit (1991), Ideea

europeană (1993), Lecţiile istoriei (1995), Anti-Gog (Iaşi, 1996, respectiv

2005), Cetăţi de pe Nistru (1998), Periplu prin memorie, o tempora…

(1998), Întoarcerea la literatură (2000), Poeme de odinioară (2000), Pro

Eminescu (2001), Tradiţii naţionale în estetică şi filosofia artei (2001),

Printre contemporani (2003), Întoarcerea la literatură. Sugestii (2004),

Avem o misiune (2004), O tempora (2004), Cetatea Ciceului (2004),

32

Ciceu. Cetatea de pe Someş (2004), Coborîrea în viaţă (2007), Lucian

Blaga între amintire şi actualitate (2008). Autor al unor traduceri (de

exemplu, din Pierre Tiberghien, Cum să te cultivi, 2006), dar şi colaborator

la volume colective. Deţinător al Premiului Academiei Române (pentru

Metapoetica, 1985), al Premiului Uniunii Scriitorilor (1995), al Premiului

Salonului de carte - Iaşi (1993), al Premiului Salonului Internaţional de

carte - Chişinău (1995), al Premiului Pogor (ediţia 2000), pentru „excelenţă

în activitatea culturală”; al Premiului Fundaţiei Internaţionale Ştefan

Lupaşcu pentru Ştiinţă şi Cultură - Iaşi (2000), al Premiului conferit (pentru

opera omnia) de revista Ateneu - Bacău (2004), al Premiului (pentru opera

omnia) conferit la Târgul Internaţional de Carte Librex - Iaşi (2005), al

Premiului de excelenţă acordat de Asociaţia Română pentru Patrimoniu -

Iaşi (2005), al Premiului (pentru opera omnia) conferit pentru întreaga

activitate literară de către Prefectura judeţului Iaşi (2005), al Premiului

(pentru opera omnia) acordat de Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din

România (2005), al Premiului (pentru opera omnia) acordat la Salonul

Internaţional de Carte Românească - Sibiu (2006), al Premiului de

excelenţă Sunt ieşean, deci european - Iaşi (2008). Numeroase traduceri din

lirica franceză, italiană, spaniolă, latino-americană, engleză şi germană. Din

1985 membru corespondent al Academiei din Roma, în anul 2000 IBC

Cambridge îi oferă The Twentieth Century Award for Achivement. Este

declarat International Personality of the Year 2001. Prin Decret prezidenţial

i se conferă Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Ofiţer (2002).

Cultura şi învăţământul ieşean îi datorează mult profesorului, scriitorului şi

filosofului Al. Husar.

33

MAI

CÎRSTEA Cristina, n. 9 mai 1970, Bucureşti. Poetă şi

eseistă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Studii gimnaziale şi Liceul de filologie-istorie Iulia

Hasdeu din Bucureşti, Facultatea de Litere, secţia

română-engleză, a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi

(1996). Profesor la Casa de copii şcolari nr. 5 din

Bucureşti, colaborator cultural la Radio Bucureşti (1987-

1990), redactor la Monitorul şi 24:ORE din Iaşi (1990-

1996). Debutează în revista Convorbiri literare (1990), publică în Cronica,

Dacia literară, Caiete botoşănene, Luceafărul, Steaua, Timpul, Poesis etc.

Face parte din antologia Junimea ’90 (Iaşi, Muzeul Literaturii Române,

1995), autoarea volumului Noi, fiii melcului (Junimea, 1997), distins cu

Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1998), apoi publică volumul Ceva

care să-mi amintească de mine (Ed. Cartier, Chişinău, 2000). Deţine

Premiul Inspectoratului pentru cultură Deva (1989), Premiul

Inspectoratului pentru cultură Botoşani (1996), Premiul Societăţii Culturale

Junimea, 1995. Prezentă cu texte lirice în The City of Dreams and Whispers

(Oxford-Portland-Iaşi, 1998), Un sfert de veac de poezie (Ed. Luceafărul,

1998), Mica antologie de poezie română (Editura Regală, 1997). A publicat

interviuri şi eseuri în aproape toate revistele din ţară. Prezentă cu texte

lirice în reviste din Canada şi SUA.

ŞERBAN Geo, n. 20 mai 1930, la Iaşi. Critic şi istoric

literar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cu

studii gimnaziale şi liceale la Curtea de Argeş, Facultatea

de Filologie la Bucureşti (1949-1953). Colaborează cu

articole şi studii în presa literară. În 1968 îi apare

volumul Exegeze, care reuneşte principalele analize

asupra marilor scriitori români. Idei trăite (1969) adună

maxime din operele literare, Ispita istoriei (1980).

Îngrijeşte ediţiile din articolele lui George Călinescu, Ulysse (1968) şi

Gâlceava înţeleptului cu lumea (I, 1973; II, 1974), Ispita istoriei,

investigaţii, precizări, demersuri metodologice (1980). Importantă activitate

de prefaţator şi editor.

34

IUNIE

MIHULEAC Cătălin I., n. 17 iunie 1960, în Iaşi.

Prozator şi dramaturg. Membru al Uniunii Scriitorilor

din România. Studii gimnaziale şi liceale în Iaşi.

Absolvent al Facultăţii de Geografie-Geologie-Biologie

şi al Facultăţii de Ştiinţe Economice, Universitatea Al. I

Cuza Iaşi. Profesează geologia timp de 6 ani, din 1991,

redactor şi colaborator în presa scrisă şi audiovizuală.

Descoperit de poetul Liviu Antonesei şi lansat de criticul

Alex. Ştefănescu. Debutează cu povestirea Universitatea Matilda în revista

Timpul (1995). Colaborări la Monitorul, Opinia studenţească, Convorbiri

literare, Timpul, Orizont, Dacia literară, Luceafărul, România literară,

Cronica etc. Publică volumele Garsonieră memorială confort trei,

povestiri (Maşina de scris, 1996), Dispariţia oraşului Iaşi, roman (Iaşi,

Institutul European, 1998), Titlul neprecizat, povestiri (Iaşi, Polirom,

1999), Bar de stepă, povestiri (Iaşi, Timpul, 2001), Noapte bună,

tâmpitule!, proză scurtă (2003), Patru piese de tranziţie, teatru (2003),

Ratarea unui setter (2004). Realizează o rubrică bisăptămânală în

cotidianul Naţional, intitulată România lui Mihuleac. Actualmente este

redactor la revista Convorbiri literare, coordonează paginile de proză,

teatru şi jurnal.

TEODOROVICI Lucian Dan, n. 17 iunie 1975, în

Rădăuţi, jud. Suceava. Prozator şi dramaturg. Este

senior-editor al săptămânalului Suplimentul de cultură,

iniţiator şi coordonator al colecţiei Ego. Proză a Editurii

Polirom. Între 2007 şi 2008 a fost realizator, la Radio

Iaşi FM, al emisiunii Circul nostru special, între 2005 şi

2008, scenarist, sub coordonarea lui Toni Grecu, al

serialului Animat Planet Show, produs de Mediafactory

şi difuzat de Antena 1. Cu două lung-metraje (adaptare după romanul său,

Circul nostru vă prezintă, şi după romanul lui Dan Lungu, Sînt o babă

comunistă) şi cu alte trei scurtmetraje câştigă concursul Centrului Naţional

de Cinematografie. Între 2002 şi 2006 a fost redactor-şef al Editurii

Polirom. Este autor al volumelor: Cu puţin timp înaintea coborârii

extratereştrilor printre noi, roman (Iaşi, Outopos, 1999, ed. a II-a, Polirom,

2005), Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei ţigări marijuana,

povestiri (Tg. Jiu, Fundaţia Constantin Brâncuşi, 2000), Circul nostru vă

35

prezintă, roman (Iaşi, Polirom, 2002, ed. a II-a, 2007), 96-00. Povestiri,

proză scurtă (Liternet, 2002), Audienţă 0, dramaturgie (Liternet, 2003),

Atunci i-am ars două palme, povestiri (Iaşi, Polirom, 2004), Celelalte

poveşti de dragoste, roman (Iaşi, Polirom, 2009). Este prezent în volumul

de povestiri, împreună cu Fl. Lăzărescu şi D. Lungu, Pas question de

Dracula (Paris, Editions Non Lieu, 2007). Prezent este şi în antologii, între

care: Don Quijote, prostituata şi alte personaje. Cele mai bune povestiri

ale anului 1999, coord. D. S. Boerescu, Repetiţie fără orchestră, coord.

Horia Gârbea (2004), Poveşti erotice româneşti (2007), Des soleils

différents (Paris, 2009).

MOISAN-POPA Filofteia, n. 22 iunie 1935, în

Chetreni, comuna Motoşeni-Zeletin, jud. Bacău.

Dramaturg. Absolventă a Şcolii medii tehnice

metalurgice – Liceul Roşca Codreanu, Bârlad.

Debutează în anul 2005 cu volumul intitulat Teatru (Iaşi,

Timpul). În 2006 îi apare un alt volum intitulat Teatru la

editura Junimea. În 2007 îi apare al treilea volum de

Teatru ce conţine două piese: Remuşcări şi Un punct de

vedere (Iaşi, Pim). Frecventează, în perioada 1968-1974, cenaclul Junimea.

HERŢANU Petre Virgil, n. 24 iunie 1940, la

Voievodeasa-Suceviţa, jud. Suceava. Istoric literar şi

publicist. Studiile liceale la Eudoxiu Hurmuzachi din

Rădăuţi, iar cele superioare, la Facultatea de Litere a

Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, promoţia 1967. A fost

profesor la Vicovul de Sus, jud. Suceava, apoi profesor

metodist la Casa de Cultură a Studenţilor. La Institutul

de Fizică a fost translator şi apoi profesor la Colegiul

Dimitrie Leonida, până în 2002. Până în 2003 a fost vicepreşedinte al

Societăţii Bucovina şi este membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. În

2007 Academia de Studii Înalte i-a conferit titlul onorific de academician

cu distincţia Honoris Causa pentru întreaga activitate. Primele manifestări

literare datează din perioada liceului şi au fost concretizate în studii, eseuri

şi proză în revistele Convorbiri literare, Pagini bucovinene, Cronica,

Neamul românesc, Coloana Infinitului, Dor de dor, Zorile Bucovinei

(Cernăuţi), Divanul Înţeleptului etc. În 1997 îi apare volumul Liviu

Rebreanu – ctitor al romanului românesc modern (Iaşi, AS’S). În 2005

publică volumul de poezii Ostatic şi totuşi...! (Iaşi, Printco), iar în 2006,

Permanenţe culturale româneşti şi universale (Iaşi, Princeps Edit). A

36

încurajat, ca referent, debutul unor tinere talente literare (poezie, proză,

teatru). Scrie aprecieri critice despre Ion Puha, Vasile Filip, Fl. Maftei,

Gavril Crăciun, V. Precop, C. Mănuţă, V. Fluturel, Marin Toma ş.a. Sub

tipar, Epigrame, cugetări, poezii şi jurnalele de călătorie Prin Barcelona şi

Balcicul, paradis romantic. „Liviu Rebreanu – ctitor al romanului

românesc modern aduce, în şirul unor tot mai atente exegeze apărute în

zilele noastre, mărturia unei tentative a sintezei edificatoare” (Al. Husar).

37

IULIE

TĂTĂRUCĂ Radu Nicolae, n. 1 iulie 1950, Sânger,

jud. Iaşi - m. 24 mart. 2019, Iași. Prozator şi

traducător. Membru al Uniunii Scriitorilor din

România. Studii liceale la Iaşi. Facultatea de Filologie a

Universităţii Al. I. Cuza, secţia engleză-română. Pe rând,

este profesor de limba şi literatura engleză la Matca-

Tecuci şi la Gura Bohotinului, bibliotecar la Biblioteca

Centrală Universitară Mihai Eminescu, Iaşi (1987-1992),

director al Bibliotecii Consiliului Britanic din Iaşi (1992-2002), revenit în

Biblioteca Centrală din 2002. Debutează în Convorbiri Literare (1997),

căreia îi rămâne colaborator constant. Mai publică în Biblos, Cronica,

Dacia Literară, Feedback, Moldova, Poezia, Revista Română etc. Premiul

pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, 2004, pentru volumul

Regina armelor (Iaşi, Opera Magna, 2004) şi Premiul pentru proză la

Salonul Internaţional de Carte Românească, Iaşi, 2007, pentru O afacere în

vest (Iaşi, Timpul, 2005). În continuare, publică Inima vinului (Iaşi,

Timpul, 2005), Ieşirea din iarnă (Iaşi, Opera Magna, 2006) şi Regele

bufon (Iaşi, Timpul, 2007). Traduce Ofranda magilor – povestiri de O.

Henry, Un yankeu din Connecticut la curtea regelui Arthur de Mark

Twain, Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, Alice în Ţara

minunilor şi Prin oglindă de Lewis Carroll.

POPA Dorin, n. 5 iulie 1955, Ştiubieni, jud. Botoşani.

Poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din

România. Licenţiat al Facultăţii de Fizică a Universităţii

Al. I. Cuza din Iaşi. Master în jurnalism la Facultatea de

Litere. Doctor în Ştiinţe Umaniste, specialitatea

Filologie, Universitatea Al. I. Cuza, conferenţiar în

cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele

Comunicării, Facultatea de Litere a Universităţii Al. I.

Cuza. Debutează cu versuri în revista Convorbiri literare (1973). Redactor

şef al revistei studenţeşti Dialog, redactor la Editura Universităţii Al. I.

Cuza (1990-1992). Obţine Premiul I la Festivalul studenţesc de poezie.

Debutează în volum cu Utopia posesiunii: transcrieri disperate (Iaşi,

Junimea, 1990) pentru care primeşte Premiul de debut al Asociaţiei

Scriitorilor din Iaşi. Şef al Departamentului cultural la ziarul Monitorul

Iaşi, astăzi Ziarul de Iaşi (1992-1997), redactor principal la revista

38

Contemporanul (1991-1999). Realizator de emisiuni TV la posturile

Europa Nova şi Tele M (1992-1997). Redactor la Cotidianul (1991-1994),

Ultimul cuvânt (1993), Timpul (1990), Unirea (1990). Expert evaluator al

ARACIS, domeniul Ştiinţe ale Comunicării, al CNCSIS, Comisia de Ştiinţe

Socio-Umane şi Economice. Coordonator al colecţiilor Jurnalism şi

Societate & Publicistică (Institutul European). Publică volumele de versuri:

Utopia posesiunii: transcrieri disperate (Iaşi, Junimea, 1990), Fără

întoarcere (Iaşi, Institutul European, 1992), distins cu Premiul atribuit de

revista de poezie Poesis pe anul 1992 şi căruia România literară,

principalul hebdomadar literar al acelor ani, îi dedică două cronici

succesive, prin R. Constantinescu şi R. Voinescu, Poesis/ Elf lyrische

Miniaturen, ediţie bilingvă româno-germană, traducători: Simone

Reicherts-Schenk şi Christian W. Schenk (Kastellaun, Germania, Editura

Dionysos Verlag, 1993; reeditat în 1996); Tentativă de spovedanie, cu o

postfaţă de Ioan Holban (Iaşi, Editura DAB, 1994), Poèmes, poezii în limba

franceză (Saint-Malo, Franţa, Editura La Ma