e; sjffi

mrgamai tdlIld, i

i ,,v1aa.gta^ i

i"ihffilrill!frildbffiAm#

Giannei;i lui Roberto Denti,

constructori de legdturi

Descrierea CIP a Bibliotecii Na{ionale a RominieiSILEI, FABRIZIO

$coala egoigtilor / Fabrizio Silei; il. de Adriano Gon; trad. din lb. italiani de

CameliaZara - Iagi: Gama,2018ISBN 978-973- 149-895-9

I. Gon, Adriano (il.)II. Zara, Camelia (trad.)

821.131.1

Titlu original: IllJniversitd di TuttomioText @ Fabrizio Sileilustralii @ Adriano Gon@ 201i, Editrice Il Castoro, Viale AndreaDoia7,20i24, Milano (Italia),

www.castoro-online.it@ 2018, Editura GamaToate drepturile rezervate pentru Prezenta traducere

Aceaste carte este prcteiati pdn copFight. Reproducerea integrala sau pa4iali, multiPlicdea prin orice mijloace

gi prin orice foma, pmerea la dispozilia publici, inclusiv pe intertret, in scop comercial sau gratuit, Precum $i

alte fapte similue sivi4fte feri, permisiunea scrisi a delinitorului drepturilor de autor constituie iDcilcdri ale

legislaliei referitode la Protectia proPdetitii intelectuale $i se pedePsesc in conformitate cu legile ln vigote'

Editor: Diana MocanuRedactor-gef; Diana Soare

Redactor: Ionela-Cristina RiciuCorector: Simona DimitriuTehnoredactor: Georgiana Butnaru

ScO aLagoistiLoR

Fobrizio Silei

llustrotii de Adriono Gon

Troducere din limbo itoliondde Comelio Zqro

IJ.

UN ouplu

FFRICIT

ILa vremea acestei povestiri, domnul gi doamna

Smirth erau deja un cuplu de virsti mijlocie ;i nu

aveau copii. Ca s-o spunem pe-aia dreapti, nu numai

ci nu aveau, dar nici micar nu luaseri in considerare

aceasti posibilitate.

Amindoi detestau copiii: zgomotogi, plingiciogi,

pretengiogi, costisitori si... mereu pe capul tiu. Chiar gi

cind plecau in vacangi in diferite colguri ale lumii,

ciutau si evite locurile frecventate de familii. De cind

se cunoscuseri gi se cisitoriseri, cu cincisprezece ani in

urmi, nu simgiseri niciodati nevoia de a deschide

acest subiect, fericigi cum erau ci gisiseri unul incelilalt o potrivire de invidiat in privinga intenfilor;ia opiniilor.

Smirthii locuiau intr-o cisugi grafioasi de pe

Ladbroke Road, insi igi petreceau pe una dintre cele

mai exclusiviste str5.zi ale Londrei, din cartierul Notting

Hill, ingrijindu-se de afacerile lor. Printr-un noroc,

reutiseri si-;i deschidi afaceriie peste drum unul de

celilalt"

Fe partea dreapti a prestigioasei Portobello R-oad

se mutase Gregor, cu agenfia lui de afaceri irnobiliare

cu izul vremurilor de altid,ati ;i fagada viruita intr-un

frumos verde-rnarin, iar pe partea stAngi, chiar vizavi,

se instalase Katiusha, cu magazinul ei de mobile ;iantichitiri Smirth's Antiques, cu o vitrina in stil liberry

vopsiti in raz fpitor"Aceasti rninunati amplasare geografici le perrnitea

si se saiute de la vitrinele lor ;i s5.-si trimita bezele

ginga;e din cind in cAnd. Fiecare se ingri.lea de

propriile vinzlri, iar la ora prd"nzului mergeau

tmpreuni la Cafe Ristorante Roald Dahl, un mic local

elegant din capatul strazii, unde luau pr6.nzul

d.iscutind bucurosi despre afacerile pe care le

incheiaseri de dimineaga.

Nivelul ridicat d.e trai pe care il aveau le permitea

si nu dr-rci lipsi de nimic. De la aperitiv la desert, nu

si.reau niciodata peste niciun fel de mincare, iar in

tirnpul liber le plicea si cilatoreasci, si-si numere

banii pe care ii adunau in banci si pe carnetele de

economii si si treaci in revist5. impreuni lista cu

proprietigile lor imobiliare.

- Si nu uita de casuEa de la Eara, din Nottingham!

spunea domnul Gregor, bucuros ci o putea adiuga la

lista pe care o recitau din memorie cXnd stiteau la

masi. in obi;nuitul restaurant.t

- Ag" e. Bravo! Cit pe ce si uit de ea. $i spaEiul

cornercial din Londra? Ce zici, oare a venit timpul sa-l

vindem?

A;a aritau conversa{iile 1or. Mai pu;in cind, la

n'rasa de la restaurant, le $nea companie domnul

Rogers, care avea un mic magazin de bijuterii in colgul

aceleia;i sulzi. Acest lucru se int6.mpla, firi. exceptie,

de trei ori pe siptlmdni: trnartea, joia 9i sArnbita' Cei

trei luau prinzul la aceeagi masi, insi fiecare cerea

nota de plati separat.

Cu domnul Rogers, care era intotdeauna extrem de

punctual, discutau despre politici";i afaceri, calitorii de

lux si m6.nci.ruri alese sau despre caqmir si pantofi de

firm5, lucruri de care cei trei, cu siguranti, nu se privau'

Putem afirma fari t\gadi" ci din vina acestuia din

urrni-, a domnuh.ri Rogers, lucrurile au luat intorsatura

pe care au luat-o" De fapt, chiar acolo, la masa de la

Cafe Ristorante Roald' Dahl, ainceput toati povestea'

Domnul Gregor s-a uitat la ceas si a intrebat-o pe

I(atiusha:

- Astizi e joi, corect?

- Corect! a raspuns femeia.

- E deja douisprezece si zece. Corect?

-- Corect!

- $i domnul Rogers intArziel

- Nu-i st5" in fire, recunoscu femeia'

- Ce facem? Si. comandim?

,s..,n o,,i*1is+ :'.'.a"ik

r "'.il!it'q,r "',,:

l :'j':!nl"'

tu#-lql

_{;

",,*i",,",,,*-,fil

- pssigul, conveni Katiusha. Vine el! $i daci. nu

vine...

Cui ii pasiiiiiii!!!! fredonari. la unison,

ridicindu-gi miinile ;i fluturindu-le ca doui steaguri

in vd.nt. Era o expresie de-a lor, un mic joc afectat pe

care il inventaseri inci de la inceputul relagiei.

O cheti pentru siraci? O calamitate naturali? O

contribufe pentru protejarea mediului?,,Donagi

acum!", spuneau la radio sau la televizor. Dar, oricare

ar fi fost cavza in chestiune, ei se priveau cu un aer

complice gi i;i fluturau miinile in dreptul urechilor,

fredon6"nd:,,Cui ii pasiiiiii!!!"Totugi, cind chelnerul se apropie de masi pentru a

le lua comanda, domnul Gregor il intrebi daci ilvizuse cumva pe domnul Rogers.

Chelnerul se uiti la ei uluit;i lui o mini serioasi:

- Cum? Nu;tigi?

- Ce si gtim? intrebari cei doi.

- Menajeral-a gisit mort azi-dimineagi. Ripus

de un infarct in timp ce-;i lustruia colectia de monede

antice!

- Nu se poate! replici neincrezitor domnul

Gregor, incepind si-gi risuceasci cu o mAni smocul

de pir care-i ie;ea din urechea dreapti., ca pentru a se

convinge ci auzise bine.

- E abia de virsta mea, doar patruzeci si noui de

ani, am fost colegi de gcoali! $i un fior rece ii trecu Pe

gira spinirii.5

Chelnerul, cu fata indurerati., ridici din umeri ca

pentru a spune: ,,Ce si-i faci?", apoi adiugi:

- Daci imi permitegi si va fac o recomandare,

astizi avem o excelenti. fripturi de viEel cu budinciYorkshire.

6

o1.o idee

r'^[PsATI,

D tn ziuaaceeade la restaurant, cdnd domnul Rogers

trecuse in lumea celor drepti, domnul Gregor ainceput si. se gindeasci nu numai la eventualitatea

propriei morgi, ci ;i la cea a sogiei. O boali incurabili,

un accident de magini, o tragedie aviaticl, pAni. gi un

atentat terorist: nicio posibilitate nu rimisese

neexplorati. Dupi dug, in faga oglinzii, i;i privi burta

enormi ;i concluzioni ci incepea si imbitri.neasci.

Nici Katiusha, care avea cu zece ani mai pugin decit el

si era slabi si toati numai fibri., nu mai era o fetigcani.

Motiv p..r,rr', care, dupi" o reflecgie indelungati, se

hotiri si-i spuni ideea lui.

SoEia nu reacgioni deloc bine:

- {y62s1 o ingelegere! flpi Katiusha isteric. A fost

vorba fbri animale! Firi pisici, flri ciini idiogi de care

s5" ne impiedicim... ce si mai spunem de copii!

- Draga mea, incearci si ingelegi, togi banii

no;tri, proprieti.Eile gi acgiunile noastre!! ii explici

domnul Gregor. Doar nu vrei si. ajungd. pe minaStatului sau a mai gtiu eu cui!?

- Nu am instinct matern! Ar trebui si gtii asta! iirispunse ea. A;a suntegi voi, birbagii! Ci doar copiii iifacem noi! Noi trecem prin durerile na;terii, ne riscim

viaga;i iqim in lume deformate, cu ameteli si greturi.

Thebuia si-mi spui ci egti ca togi ceilalgi, ci o si vrei

copii, ;i nici nu m-at fi uitat la tine! Nu vreau probleme

pe cap!

- Katiusha... dar nici eu nu am instinct patern. $iin plus, in cazul nostru nu este vorba propriu-zis de

un fiu... nu e asta...

- Ah, nu? $i despre ce ar fi vorba, atunci?

Despre... despre... ei bine, despre un

mogtenitor! Privegte lucrurile in felul acesta: avem

nevoie de un mo;tenitor! De cineva sAnge din singele

nostru, care si se ocupe de toate bunurile atunci

ci.nd noi nu vom mai fi. Cineva cS"ruia si-itransmitem toate cunostintele noastre si care si,t,

sporeasci averea familiei Smirth, ingrijindu-se de

case, de proprietigi gi de magazine...

Katiusha, cu faEa ei lungi ;i cabalini, toatiincruntati., rumegi ideea indelung, scogindu-;i

incisivii superiori in afard., ca un rozhton Toliniti inscaunul ei lalea preferat, cu bragele incruci;ate gi

picioarele lungi ;i subgiri unul peste altul, se gindi lacite in luni gi in stele. Apoi izbucni intr-un urlet:

- Problema e ci. sunt prea bitri.ni, prostule! Am

aproape patruzeci de ani!

- M-am informat in privin,ta ast4 rispunse calm

domnul Gregor. $tiin,ta a ftcut pa;i uria;i, speran,ta de

viaga a crescut. Nu-i nicio problema. Miine avem

programare la doctorul nostru pentru un control general.

- Deci egti hotirit?! mormii Katiusha, care incepea

si ingeleagi ce voia si spuni sogul.

- Doar daci nu vrei ca bunurile noastre si ajungi

la Stat sau... la sora ta, in caz c5"...

- Nuuuu! Nu la sora mea ;i la copiii ei! Scorpia

aia n-o si vadi nimic de la mine!!

Gregor zAmbi pe sub mustifi, multumit ci gisise

punctul sensibil si mAndru de temperamentul sofiei.

Mai avea foarte pugin ca s-o convingi..

- Desigur, nu trebuie si na;ti neapirat. Daci

gAndul ista te inspiimAnti, putem foarte bine siadoptim plodul altora... sunt cu sutele ai niminui.

- Nici nu mi gAndesc! Daci dorqti un mogtenitor,

o si-l avem, ;i va fi singe din singele nostru, chit cimor! Nimeni in afari de fiul nostru nu se va atinge de

averea noastri!

Se imbrigigari bucurogi.

O luni mai tArziu, doamna Smirth isi anungi soplci este insi"rcinati gi ci se simte ingrozitor, dar treaba

era ca gi flcuti.

I

3.MoJfu:Ni{9ru'l

N.pireto"re fagi. de burta mare, care, pe corpul ei

usci;iv, pi,rea un fel de protuberanti anormali",

Katiusha continui sa lucreze gi si-;i duci viata ca mai

inainte, p6"ni intr-o noapre de la jumi.tatea lui august,

cind copilul hotiri si vini pe lume si, din cavza

goldurilor inguste ale mamei, iesi la lumini" cu ajutorulunui doctor abil, printr-o tiieturi perfecti de

cezariand,.

Ajuryi in grabi la spital ;i pugi in situa;ia de a-i da un

nume nou-niscutului, deciseri sil cheme Primo.

- $i ultimul! ginu si mentioneze istoviti. si.rmana

Katiusha, care avea si.-si aminteasci aceasti experienti.

ca pe unul dintre cele mai nepli"cute si mai amare

evenimente din viara sa.

- Da, spuse domnul Gregor. ii vom pune numele

Primo pentru ci fiul nostru trebuie si fie intotdeaunaprimul ;i si. gini minte ca trebuie si se gi.ndeasci mai

int6"i de toate la sine insusi gi abia dup-aia, mubdup-aia, la restul lumii!

Dupi" ce micutul fu dus acasi - la subrat, ca unteanc de dosare -, cei doi sogi igi diduri imediat seama

ci.le este imposibil sa se ingrijeasca de el.

10 7t

- De aliptat nici nu se pune problema! exclami

Katiusha.

De scutece si biberoane nici n-au deschis vorba.

Simteau ci li se face greati numai g6.ndindu-se la asta.

Astfel, diduri in ziar un anunr cum nu se maivi"zuse de la inceputul secolului. Zicea asa

Peste exact douizeci si patru de ore, la u;a lor se

prezentd, Enrichetta Stevenson, care sosea direct de la

tari. Era o tini.ri in floarea vArstei, pirea o femeie

simpli, dar sini.toasi, si avea un zimbet atAt de

[rinevoitor, incA.t pAni" si Sfintul Cristofor ar fiinvidiat-o.

Enrichetta tocmai isi inti.rcase ultimul copil si, de

nevoie, il lisase in grija surorii sale pentru ca ea si.

poati veni in ora;, si lucreze penrru Smirthi.Pentru Gregor ;i Katiusha fu o adevirati.

lrinecuvAntare. La pufin timp dupi. aceea, puturi sa

ruite cu desivirsire de copil, abandonat cu totul ingrija tinerei femei cu chipul dolofan si rozaliu ca un