Dumitru Nicodim-Romar

ediţia a III-a revăzută şi adăugităROMAIATE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiNICODIM-ROMAR, DUMITRU

Romaiate / Dumitru Nicodim Romar. - Ed. a 3-a. - Braşov : Libris Editorial, 2016

Conţine bibliografi e. - IndexISBN 978-606-93947-3-1

821.135.1-1

Director Editorial: Dana AnghelescuCoperţi: Nicodim Dan AdrianGrafi că interioară: Dan Cristian Chiriac, Dan Segărceanu,

Gheorghe Coman, Ştefan Dumitrescu, Marian Feraru şi grafi că originală, Edmund Sullivan, din prima ediţie a Rubayatelor lui Omar

Tehnoredactare: Irinel Merluşcă

Prefaţă: Adrian LesenciucPostfaţa autoruluiComentarii de: Jean-Paul GAVARD-PERET,

Louis DELORME, Doru Munteanu, Vlad Neagoe, Geo Vasile, Pasqualle Gerardo Santella, Lucian Gruia, Ion Popescu Topolog, Florica Gh. Ceapoiu, Daniel Aranjo, Mihai Prepeliţă, A.S. Eugen Eni Khan Caraghiaur, Geo Călugăru, Gheorghe Bucur, Dumitru Purnichescu, Grigorie Nicola, Alex Ştefănescu, Alexandru Mihalcea şi Al. Cistelecan.

© Libris Editorial, 2016Str. Mureşenilor Nr. 14 Braşov, RomâniaTel: 0268 477 799, Fax: 0268 477 798E-mail: offi ce@libris.ro

Librăria online www.libris.roRespect pentru oameni şi cărţiTipărit în România

Dumitru Nicodim-Romar

ediţia a III-a revăzută şi adăugităROMAIATE

Sunt profund recunoscător scriitorilor, profesorilor universitari şi criticilor care au

comentat aceste versuri; actorilor care le-au recitat cu voci superbe: Maria Ploae,

Vlad Corbeanu, Mihai Bica; celor ce m-au sprijinit material şi moral ca aceste versuri să

vadă lumina tiparului; familiei mele.

5

Dumitru NICODIM s-a născut la 16 februarie 1951 în satul Sălcioara, com. Jurilovca, jud. Tulcea, fi ind al 5-lea într-o familie cu doisprezece copii.

Tatăl său, Trif Nicodin, colo-nist ardelean din Petrilaca de Lu-duş, s-a opus prin forţă şi credinţă colectivizării şi ca urmare a fost condamnat în repetate rânduri şi închis la Poarta Albă, Peninsula

şi la „Spitalele de nebuni” Bălăceanca şi „nr. 9”, din Bucureşti. Rămas singur (1967), după decăderea for-ţată din drepturile părinteşti („pentru needucarea co-piilor în spiritul moralei socialiste”) a fost omorât în propria casă în anul 1982.

Dumitru Nicodim a fost asistat al Caselor de copii şcolari din Năvodari şi Tulcea. Studiile liceale le-a efectuat în Eforie Sud şi Tulcea, la liceul Spiru Haret, iar cele universitare la Facultatea de Energetică (1976) din Universitatea Politehnică Bucureşti, fi nalizate cu doctorat în hidroenergetică (1989). În perioada 1990 – 1992 a urmat cursurile Şcolii Superioare de Jurnalistică şi Relaţii Publice.

A lucrat ca inginer constructor la hidrocentralele Govora, Strejeşti, Drăgăneşti şi Rusăneşti, pe râul Olt, unde a fost şef de şantier de la fundaţie până la punerea în funcţiune în 1989. După 1989 a construit structura de rezistenţă la numeroase clădiri din Bucureşti (parcare multietajată Unirii, hotel str. Dionisie Lupu, clădiri ovale Petrom City, ş.a.), construţii pentru scenografi a fi lmelor Binecuvântată fi i închisoare şi Poarta albă

6

al căror regizor este dl Nicolae Mărgineanu. A fost nominalizat la premiile Gopo şi UCIN pe 2015 pentru decorul la fi lmul Poarta Albă.

Între 1990 – 1992 a fost redactor principal la cotidianul Dreptatea. A fost lector la Facultatea de Energetică în UP Bucureşti, actualmente pensionar; autor de invenţii şi inovaţii premiate la expoziţii naţionale; bioterapeut radiestezist, membru al Societăţii Române de Inforenergetică cu cercetări privind orientarea absidei altarelor la bisericile primare din arealul dobrogean, cercetări menţionate de arh. Silvia Păun în vol. Absida altarului, Ed. Per Omnes Artes, 2000.

Nicodim Dumitru este inclus în Dicţionarele Constantin Toni Dârţu ”Personalităţi Române şi faptele lor, 1950 - 2000” vol. 39. A fost premiat de Uniunea Scriitorilor Filiala Braşov cu Premiul pentru poezie pe anul 2009. În domeniul beletristic a publicat volume de proză şi poezie menţionate la sfarşitul cărţii.

Adrian LESENCIUCCronică la Romaiate

Petrecui o după-amiază căutând şi am afl atCă o cronică se poate şlefui în rubaiat.Nu contează dacă textul este, precum bănuim,Al lui Khayyam sau, posibil, al lui Romar Nicodim.

Am purces, în consecinţă, în a căuta perecheŞi la rimă, şi la fi lă, cărţii de la Curtea Veche Şi-am găsit că nu se poate nicidecum să mai găsescAsemenea densitate adunată-n arabesc.

Despre versuri ce pot zice? Alt punct de plecare n-am În afară de-anţelege că-n vibrarea lui KhayyamEle se desprind din vraja lui D. Nicodim-RomarŞi zvâcnesc în desfătarea promisă chiar de Omar.

Am trăit sub îmbierea versului cuminecatŞi-n vâltoarea desfătării Nicodim a exclamat:„Dar la uşa mea se-aude cum ascute moartea coasa, Nu am unde mă ascunde şi nu pot închide casa”.

8

Şi-am rămas pătruns de lama prea tăioasei afi rmaţii Dar am revenit, pe urmă, la armonice vibraţii Ale stării din catrene: vin, cadâne, semilună, Legănat de armonia cântului de viaţă bună.

Însă-am percutat mai straşnic la un vers, altundeva: „Şi voi fi cândva ulcică din care alţii vor bea”,Îndrăznind să văd prin sticla sângeriului paharCeea ce vibrează-n carte ca în versul lui Omar.

Am tăcut cuprins de gândul înţelept – mi se întâmplăSă trăiesc clipe ca asta, c-un deget sprijin la tâmplă –Că-n perpetua rotire-a versului în constelaţiiPrintre bahicele-arome, moartea intră între graţii.

Şi-n asemenea formulă, sub tăiş de rubaiatÎntorcându-mă-nspre mine prea convins am afi rmat:Nu te poticni-n intenţii, nu mai sta şi comenta, E uşor a scrie versuri şi când ai ce critica!

Dar când liniştea stufoasă colcăie profund, intim, Când, citind, te înfi oară liniştea lui Nicodim, Şlefuind în rimă tâlcul vei găsin-n poeme asta: „Am purtat în spate-o cruce, dar m-am săturat şi basta!”.

Nu-ţi va mai rămâne, poate, ostenindu-te-n zadarSă afi rmi, sub armonia versului de la Omar,Decât că-n desiş de pagini Nicodim atinge pradaUrmărind să o săgete cu vers din Omariada.

10

11

P1.Cred Doamne şi mărturisesc că-mi stai în preajmă cu milăşi-aud Cuvântul Tău ceresc cu urechea de argilă;şi zi de zi mă străduiesc să-Ţi fac voia dar nu-mi iesecă-n jurul meu gropile cresc şi căderile-mi sunt dese

P2.Argint încercat în cuptor e Cuvântul Tău Domineşi curăţat de şapte ori*; mila Ta lucrează-n mine:ştiind tot fără să ştiu dar având cu duhul partemort în Tine fi ind viu, viu în Tine după moarte*Ps.12:6

P3.Doamne Tu îmi eşti paharul, Tu eşti marea mea moşie*

căreia nu-i ştiu hotarul udată cu apă vieTu mi-ai dat fără dobândă2* viaţa întreagă împrumutpeste Rău mi-ai dat izbândă, eu făcut-am ce-ai cerut?*Ps.16:5,6; 2*Ps.15:5

P4.Mai vino Doamne pe la noi* să ne săturăm de Tine2* cum te saturi de-un război, cum ne-am sătura de pâineRăul când vine puhoi fără Tine nu-i tărie3*

lupta însă este în noi; Tu eşti pacea-n veşnicie *Ps.18:3; 2*Ps.17:15; 3*Ps.18:1,2

P5.Robul Tău Romar Îţi scrie: Doamne vezi ce faci şi iartă-lcă a îndrăznit să fi e Cuvântului Tău o poartăS-a smerit precum se vede are-n cap numai cenuşăşi numai în Tine crede. Te rog, îi deschizi o uşă?

12

P6.Doamne Tu aprinzi lumina* puterea mea în Tine e2*

în cădere Tu-mi dai mâna slăvit să-Ţi fi e NumeleMi-ai dat mai mult decât am vrut3* şi de-a pururea viaţa4*

cum aş putea să nu Te-ascult? Să nu Te laud dimineaţa?*Ps.18:28; 2*Ps.18:32; 3*Ps.21:2; 4*Ps.21:4

P7.Nu-Ţi ascunde Doamne faţa* că ea e adăpostul meu2*

zorii mei şi dimineaţa şi cel mai falnic ateneu1

Gura mea nu va sta mută3* Te strig ziua, Te strig noaptea4*

Chemarea mea e netăcută că fără Tine vine moartea*Ps.30:7; 2*Ps.31:20; 3*Ps.30:12; 4*Ps.12:2

P8.Fraţilor, fugiţi de mine? Miros a moarte şi blestem?De astăzi înapoi vă chem că Domnul este cu mine*

M-a mângâiat nuiaua Lui2* dar să mă ierte l-am rugatşi iată graiul vrednic nu-i să cânte darul ce mi-a dat*Ps.31:11; 2*Ps.23:4

P9.Tăcerea mea e geamăt surd* căci mâna Ta apasă greu2*

şi nu miros a verde crud şi n-am în mine curcubeuDe-aceea Doamne iar Îţi cânt, toată fi ’nţa mea Te cereca să mă scoţi prin legământ din oceanul de durere*Ps.32:1; 2*Ps.32:4

P10.Iar sacul meu cu bucurii* dezleagă-l Doamne mai curândca să mă smulg din aporii2 şi să văd lumea surâzândŞi unge-mă cu Mirul Tău, moartea să mă ocoleascăZdrobeşte braţul celui Rău2*, gura mea să Te slăvească*Ps.30:11; 2*Ps.10:15

13

P11.Nepriceput ca un catâr* sfătuieşte-mă cu ochiul2*

să Îţi fi u Doamne un potir şi vrerii Tale un crochiu3

În mine să-Ţi găseşti plăcerea3* să-mi fi i Tu veşnicul sărutSă nu mai ştiu ce e durerea; că Tu ai zis şi s-a făcut!4*

*Ps.32:9; 2*Ps.32:8; 3*Ps.37:23;41:11; 4*Ps.33:9

P12.Ai fost în mine şi-ai plecat* şi sufl etu-mi s-a vestejitdar să mă ierţi Te-am tot rugat şi-n Mila Ta m-ai auzitEşti cetatea mea cea tare2*, stânca mea şi salvatorul3*

a duhului meu scăpare când sfârşi-voi viitorul*Ps.23:4; 2*Ps.31:2; 3*Ps.18:1,2

P13.Au vorbit oasele mele* că m-ai scos iar la luminădin oceanul de lichele, din păcate şi ruinăAm strigat la Tine tare: Tu eşti Împărat în slavă! 2*

Tu-mi eşti singura scăpare! În genunchi, smerit, cânt: avă!4

*Ps.35:10; 2*Ps.24:10

P14.Te-ai ascuns Doamne de mine?* Te va lăuda ţărâna? 2*

Mă laşi lumii de ruşine? 3* Vino Doamne şi dă-mi mâna!4*

Tu ai tunetul în sfere5*, Tu ocean eşti de iubireSlava Ta e mângâiere, iartă-mi a mea rătăcire*Ps.10:1; 2*Ps.30:9; 3*Ps.39:19; 4*Ps.37:24; 5*Ps.18:23

P15.Măsura vieţii mele-o ştii*: un lat de palmă; doar atât!2*

şi voi pleca dintre cei vii în lutul negru şi urât Umblă omul ca o umbră adunând comori degeaba3*

Trece Styxul cu o palandră5 gol, şi-ncheie veşnic haba6

*Ps.39:4; 2* Ps.39:5; 3*Ps.39:6

14

1. ateneu – loc de întâlnire pentru oratori şi poeţi2. aporie – îndoială, neâncredere, nesiguranţă, incertitudine, şovăială3. crochiu – schiţă a ceva, imitaţie în trăsături esenţiale4. avă – Tată, părinte 5. palandră – barcă cu fundul plan folosită pentru transbordări6. haba – şezătoare, clacă

15

P16.Pribeag precum ai mei părinţi* mi-ai pus pe buze cântec nou2*

să-l cânte corul celor sfi nţi, cu inima s-aud şi euBunătatea Ta cea mare3* m-a scos din puterea ceţiipusu-ma pe stâncă tare4* şi m-a scris în Cartea Vieţii5*

*Ps.39:12; 2*Ps.40:3; 3*Ps.40:11; 4*Ps.40:2; 5*Ps.40:7

P17.Un abis cheamă Zenitul: numele nu mi-l da morţii!*

Doamne Tu eşti infi nitul, Tu mi-ai pus în traistă sorţiiŞi de-o viaţa tot Te caut să-Ţi aduc recunoştinţăcu sângele meu Te laud şi cu’ntreaga mea fi inţă*Ps.41:5

P18Eu am greşit mai mult decât fi re am de păr* pe doxă7

şi duşmanii au tăbărât precum dracii-n porci în boxăMi-am în cădere amintit de Puterea Ta cea mare;ridică-mă ca pe-un smintit şi pune-mă pe picioare*Ps.40:12

P19.Ca părticele din David, primeşte Doamne Psalmii mei,şi din Asaf şi din Korah, şi lasă-mă în cor cu eiCă pentru neamul meu îi cânt cu de la Tine duhul sfântCă iată pleacă umbra mea, dar ei în veac Te-or lăuda

P20.Ca un perete aplecat* sunt gata să mă prăbuşesceşti Domnul meu cel lăudat, în Tine cred şi îmi doresc:iubeşte-mă ca pe părinţi2* cărora le-ai dat o ţarăcu ape şi câmpii şi sfi nţi, copii şi pace bunăoară!*Ps.62:3; 2*Ps.44:1-3

16

P21.Măcar un strop de Dumnezeu de-aş pune în Romaiates-ar bucura sufl etul meu după ce-oi pleca în moartefi indcă duşii vor citi cu orbitele lor goaleşi Domnul îi va milui din nou cu lumini astrale

P22.Mă aşteptai! Eram pierdut! Răbdarea Ta e nesfârşităşi-n clipa-n care am crezut m-ai scos din marea ispităUn car de ani mi-au trebuit să’nvăţ să cer şi Tu să-mi daisă pot sta drept fi ind smerit şi sufl etul să-l simt în Rai

P23.Te măream prin gura mamii înainte de-a mă naşte…Doamne cum trecură anii, iată moartea-n preajmă paşteŢi-aş mai scrie Romaiate, n-aş vrea să mă-nghită groapa*

Deci trimite-o mai departe că prea mi se zbate pleoapa*Ps.69:15

P24.Dumnezeul meu e mare, El coboară, El înalţă*

Până lumea va dispare nu-i putere să-I stea-n faţă2*

Iar la vremea hotărâtă3* când veni-va iar CuvântulSlava Lui cea minunată v-a cutremura Pământul4*

*Ps.75:7; 2*Ps.76:7; 3*Ps.75:2; 4*Ps.75:3

P25Te rog cu spicele de grâu, cu viaţa din Romaiate,Te rog cu undele din râu fi ’ndcă Tu le ştii pe toate:spune-mi Doamne ce-i sfârşitul*? Cum aş putea să înţelegcă e mai bun ca infi nitul, decât tot universu’ntreg?*Ps.39:4

17

P26.Ţine-mi pleoapele deschise pân-oi străbate pustiapentru mila Ta promisă să primesc şi eu ostia9

Mai curat să trec în Tine, copil intrat în Paradislupta că am dus-o bine ca să păstrez Cerul deschis

P27Sunteţi Dumnezei cu toţii dar umblaţi în întuneric*

cum ar face-o fi ii nopţii căutând un ţel himericMai este timp să fi ţi văzuţi în Lumina de la Domnulsă nu muriţi necunoscuţi cum moare în noapte omul2*

*Ps.82:5,6; 2*Ps.82:7

P28.Cum poţi dormi Doamne când ei* fac planuri să Te dărâmeca nişte mizantropi mişei care nu merită nume?Să nu ridice capu-n veci, pentru ei e bun vârtejul;paie-n vânt fă-i Doamne deci şi-apoi usucă-le vrejul*Ps.83:1

P29.Singur la marginea lumii n-am în traistă nici un meritoasele-mi ard ca tăciunii* şi m-am rătăcit în spiritDoamne dacă mă mai ştii fă un semn şi către mine2*

că sunt bolnav de poezii şi-i grea viaţa fără Tine*Ps.102:3; 2*Ps.86:17

P30.În Tine am izvoarele* Doamne nu mă da pieiriică m-am săturat de rele2* pierdut în ţara uitării3*

În cântec m-au pus beţivii4* singur sunt asta-i pricinaTe rog în ţara celor vii să-mi muţi iarăşi rădăcina5*

*Ps.87:7; 2*Ps.88:3; 3*Ps.88:12; 4*Ps.69:12; 5*Ps.52:5

18

7. doxă – cap (fi g.), minte, pricepere8. Atacama – deşert în America de Sud9. ostie – pâine nedospită (azimă) ce serveşte la cuminecarea în cultul catolic şi

cel luteran

19

P31.Iată strig de bucurie, Dumnezeu împărăţeşte*

că mâna mea psalmi îi scrie, Dumnezeu împărăţeşteRâurile bat din palme, Dumnezeu împărăţeştePsalmi Îi cântă’ntreaga lume2*, Dumnezeu împărăţeşte*Ps.96:10; 2*Ps.98:4-8

P32.Că toate se vor învechi ca tălpile de la bocancişi numai Tu în veci vei fi * neschimbător vei străluciSemeni turme pe păşuni, îmbraci câmpiile cu spice2*,pe copii la Tine-aduni; eşti Dumnezeu de nota zece*Ps.102:26,27; 2*Ps.65:13

P33.Ca iarba zilele mele, trece vântul şi o cară*

în pământ şi nu în stele! Nu mai vin a doua oară!Ţine-mă Doamne mai verde unde moartea nu mă vedeîn lumina Ta solară din grădina Ta de vară*Ps.103:15,16

P34.Pe Domnul, sufl ete al meu, cu Numele Lui cel sfânt*

în veci să-L lauzi – Dumnezeu, că har ţi-a dat întru cuvântEl te-a păstrat în Adevăr şi te-a iertat fără numărPentru Lumina ce-o primeşti să-L cauţi şi să-I mulţumeşti2* *Ps.105:3; 2*Ps.105:4

P35.Eşti Domnul meu ca Soarele, rupe-mi astăzi lanţurile* la porţi trage zăvoarele, dă-mi şi mie hăţurileSalte munţii ca berbecii, precum mieii dealurile2*

Slava Ta e în toţi vecii; Te laud cu popoarele*Ps.107:14; 2*Ps.113:4-6

20

P36.Eşti Doamne de-aceea gândesc, vrem Doamne de-aceea trăiesc,Cred Doamne de-aceea slăvesc, simt Doamne de-aceea iubesc,Uit Doamne de-aceea greşesc, sper Doamne de-aceea doresc,Pot Doamne de-aceea slujesc, ştiu Doamne şi iarăşi greşesc

P37.De partea mea este Domnul, că-n veac e îndurarea Lui*

Ce poate să-mi facă omul2* când scut mi-e adevărul Lui3*?El îmi este adăpostul4*, că-n veac e îndurarea LuiPacea sufl etului, rostul5*, că scut mi-e adevărul Lui*Ps.118:2; 2*Ps.118:5,6; 3*Ps.91:4; 4*Ps.118:8; 5*Ps.116:7

P38.Nu-mi usca sufl etul Doamne* ci îndeamnă-l să trăiascăpentru lauda Ta Doamne2* valul să mă ocolească3*

Că-n auroră strig tare: cred în Cuvântul Tău Doamne4*

Lumină şi pradă mare5* este Cuvântul Tău Doamne*Ps.106:15; 2*Ps.119:175; 3*Ps.69:15; 4*Ps.119:147; 5*Ps.105:162

P39.Spinarea mea e câmp arat*, Te laud Doamne şi mă tem2*

de biciul Tău neîndurat, de zguduire şi blestem,căci am greşit nemăsurat. Deci scoate-mă, nu-i prea târziu,(că Tu pe toate le-ai iertat), din noaptea mea şi fă-mă viu*Ps.129:3; 2*Ps.135:20

P40.Îmbrăcat în mântuire* prin Mila Ta ce m-a iertatvoi spune cu fericire: fi i Doamne binecuvântat2*

Şi smerit în rugăciune de Cuvântul Tău însetat,îndrăznesc Doamne a-Ţi spune: în veci fi i binecuvântat*Ps.132:16; 2*Ps.115:11