26

Proces penal - activitatea reglementata de lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, in scopul onstatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana ce a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

Fazele procesului penal - reprezinta diviziuni ale procesului penal :

• in care isi desfasoara activitatea anumite organe judiciare prin exercitarea atributiilor caracteristice functiei procesuale pe care o exercita.

• care se finalizeaza prin pronuntarea unor solutii procesuale.

Fazele procesului penal sunt :

1. urmarirea penala (UP) - faza preliminara judecatii :

► obiect: identificarea persoanelor banuite de savarsirea unei infractiuni, administrarea probelor ( ascultarea partilor, a martorilor, dispunerea de perchizitii domiciliare), luarea unor masuri procesuale (arestarea preventive, masuri asiguratorii)

scop : pregatirea dosarului pentru trecerea in faza de judecata►► limita initiala: inceperea UP

► limita finala: trimiterea/ netrimiterea in judecata

2. judecata – faza in care se solutioneaza conflictul de drept in prima instanta si, eventual, in caile de atac ordinare (apelul si recursul) :

► obiect: desfasurarea activ. jurisdictionale privind fapta si fatuitorul

► scop: pronuntarea unei hotarari judecatoresti ce are capacitatea de a intra in puterea de lucru judecat

► limita initiala: sesizarea instantiei prin rechizitoriul procurorului/ plangerea impotriva solutiei de neurmarire sau de netrimitere in judecata atunci cand instanta o admite si retine cauza spre judecare

► limita finala: pronuntarea unei hot judec definitive

3. executarea hotararilor penale definitive - faza in care se pune in aplicare hotararea definitive a instantei :

► obiect: activitatea de punere in executare a hot judec definitive

► scop: aducerea la indeplinire a dispozitiilor hot judec definitive

► limita initiala: ramanerea definitive a hot judec.

26

Principiile procesului penal :

- Principiile sunt regulile cu caracter general ce guverneaza intreaga desfasurare a procesului penal.

1. Principiul legalitatii (nulla justitia sine lege)

Presupune :

- infiintarea prin lege a organelor judiciare

- respecatrea de catre organelor judiciare, pe tot parcursul procesului penal a legilor precesuale penale, a legilor penale si civile care au legatura cu procesul penal.

- respectarea tuturor drepturilor procesuale acordate de lege participantilor

- efectuarea fiecarui act procesual sau procedural in continutul si formele stabilite de lege.

- oragnizarea controlului judiciar si a supravegherii judiciare pentru asigurarea respectarii prevederilor CPP.

2. Prezumtia de nevinovatie – orice persoana este considerata nevinovata pana la ramanerea definitive a hotararii jud de condamnare.

3.Principiul aflarii adevarului - desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la pers faptuitorului.

- obligatia organelor judiciare de a afla adevarul in fiecare cauza penala si de a lamuri cauza sub toate aspectele

- dreptul partilor de a solicita probe in scopul dovedirii tuturor imprejurarilor care duc la aflarea adevarului.

- orice persoana care cunoaste vreun mijloc de proba este obligata sa contribuie la aflarea adevarului.

4.Principiul oficialitatii - actele necesare desfasurarii procesului pneal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

Ca exceptie amintim regula disponibilitatii, regula aplicabila in ipotezele in care legea conditioneaza desfasurarea procesului penal de existent unei plangeri prealabile facute de persoana vatamata. In aceste ipoteze, retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor determina incetarea procesului penal.

5.Rolul activ al organelor judiciare.

26

Acesta impune:

- obligatia org judiciare penale de a explica drepturile procesuale partilor.

- obligatia org judiciare penale de a pune in discutie orice chestiune de care depinde desfasurarea procesului penal.

- implicarea directa a org judiciare penale in aflarea adv prin administrarea din oficiu a probelor atat in acuzare cat si in aparare.

6.Nemijlocirea – impune :

- obligatia org judiciare penale de a folosi probe care sunt cat mai aproape de sursa lor primara.

- obligatia org judiciare penale de a avea contact direct cu mijloacele de proba administrate.

7. Garantarea libertatii si sigurantei persoanei.

Art 5 CP- nici o persoana nu poate fi retinuta, arestata sau privata de libertate in alt mod si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si conditiile prevazute de lege.

Daca cel impotriva caruia s a luat masura arestarii preventive sau s a dispus internarea medicala ori o masura de restrangere a libertatii considera ca este ilegala are dreptul de a se adresa instantei competente.

De asemenea are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege.Pe parcursul procesului penal inculpatul poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

8.Respectarea demnitatii umane.

Potrivit art 5.alin1., orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane.

Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente de cruzime, inumane sau degradante este pedepsita prin lege.

9.Garantarea dreptului la aparare.

- Partile au dr de a se apara sg. sau de a fi asistate de aparator in cursul procesului penal.

Impune:

- posibilitatea si uneori obligata asistentei judiciare in cursul procesului penal

- posibilitatea partilor de a se apara sg in procesul penal

- obligatia org judiciare de a a avea in vedere din oficiu si aspectele favorabile partilor angajate in PP.

26

10.Egalitatea in PP.

Cetatenii sunt egali in fata lgii si autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari; nimeni nu este mai presus de lege.Partile cu interese contrare trebuie sa beneficieze de sanse egale pt a-si sustine interesele.

11.Principiul operativitatii in PP

- constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, apararea ordinii de drept , prevenirea infractiunilor, educarea cetatenilor in spiritual respecatrii legilor.

Presupune rezolvarea rapida a cauzelor penale cat si simplificarea activitatii procesual penale, cand este posibil.

12.Limba in care se desf pp - art 7

In procesul penal procedura judiciara se desf in lb romana. Actele procedurale se intocmesc tot in lb romana.

Art8 - partilor care nu vorbesc sau nu inteleg lb romana li se asigura in mod gratuit posibilititatea de a lua la constinta de piesele dosarului, dreptul de a vb, dreptul de a pune concluzii in instant , prin interpret.

13.Principiul respectarii vietii intime a persoanei - orice ingerinta a autoritatilor in viata private a unei persoana trebuie reglementata prin lege. Se reflecta in reglementarea si dispunerea perchezitiei domciliare, a retinerii corespondentei, a uitilizarii investigatorilor sub acoperire, a inregistarrilor audio video.

Participantii la procesul penal Participantii - persoanele care coopereaza in cadrul procesului penal in vederea atingerii scopului acestuia .

Organele judiciare penale - reprezinta acele organe ale autoritatii statale care realizeaza activitatea procesual penala. Acestea sunt : organele de urmarire penala si instantele judecatoresti.

a) Organele de urmarie penala (OUP) – organe judiciare penale care intervin in faza preliminara judecatii si care au ca obiect efectuarea urmaririi penale in cauza, emiterea actului de acuzare si transerul cauzei in faza de judecata.

* Categorii de OUP - Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala.

26

Organele de urmarire penala trebuie distinse de alte organe ale autoritatii care intervin in faza preliminara a judecatii, dar fara a desfasura o activitate procesual penala specifica, ci doar o activitate de constatare a infractiunii.

Este vorba de organele de constatare. (ex.: agentii de politie de frontiera pt infract de frontiera; ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romane pt infrct constatate pe timpul executarii misiunilor specifice etc .)

* Organele de cercetare penala (OCP) - organe judiciare care intervin doar in faza preliminara a judecatii si efectueaza acte de cercetare penala sub supravegherea si controlul procurorului in calitatea acestuia de conducator al fazei de urmarire penala si titular al functiei de acuzare.

* Categorii de OCP - Organele de cercetare penala sunt :

a) organele de cercetare ale politiei judiciare ;

b) organele de cercetare speciala.

* OCP ale Politiei Judiciare . Forme ale politiei judiciare

a) politia judiciara de drept comun

b) politia judiciara cu caracter special

Organele de cercetare penala ale politiei judiciare au competenta generala de efectuare a urmariri penale, cu exceptia infractiunilor date de lege in competenta procurorului si in competenta organelor de cercetare penala speciale.

* Organele de cercetare penala speciala:

- ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similare, pt militarii in subordine. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandanti.

- ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana, pt infrac savarsite de militari in afara unit milit. Cercetarea poate fi efectuata si personal de sefii comenduirilor de garnizoana.

- ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare pt infrac de competenta instant milit. savarsite de pers civ in leg cu oblig lor milit. Cercetarea poate fi efectuata si personal de comandantii centrelor milit.

- ofiterii politiei de frontiera, anume desemn pt infract de frontiera

- capitanii porturilor pt infract contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei la bord

26

Categorii de activitati efectuate de OCP

OCP pot efectua acte de cercetare penala sub rezerva acelor acte ce repr. Atributul exclusiv al procurorului ca titular al functiei de acuzare (ex. punerea in miscare a act penale, trimiterea/netrim in judec ).

OCP efectueaza in cauzele ce au ca obiect infract de competenta acestora:

- acte de descop a infrac si de constatare a acesteia;

- acte de descop, de prindere si de indentif a faptuitorului;

- acte premergatoare

- dispunerea inceperii penale sub rezerva confirm procurorului

- acte de cercetare penala (ascultari de pers)

- dispunerea unor masuri procesuale ( retinerea pe o durata de 24 h)

- propunerea de solutii, materializate de referate, referitoare la acele acte de competenta exclusiva a procurorului ( referat cu propunere de punere in miscare a act pen, referat cu propunere de netrim in judecata)

b) Procurorii ca reprezentanti al Ministerului Public

In calitate de organ de urmarire penala., procurorul repr conducatorul fazei de urmarie pen si titularul fctie de acuzare, calitate in care participa si la faza de judecata. In sistemul roman procurorul are calitatea de magistrat.

- Organizare - procurorii sunt organiz in Parchete(civile sau militare).

- Atributii ale MP - MP exercita prin procuror urm atrib. :

* efectueaza UP in cauzele expres prev de lege

* participa la solutionarea conflictelor prin mijloace alternative

* conduce si supravegheaza activ de cercetare pen a politiei judiciare, conduce si supravegheaza activ a altor organe de cercetare pen ; dispune in cauzele de competenta acestora actele de compet excusiva a procur.

* sesizeaza instant judec pt judecarea cauzelor pen.

* exercita act civ in caz prev de lege

* participa la sedinta de judecata in calit de titular al functiei de acuzare

* exercita caile de atac prev de lege

* apara dr si interesele legitime ale minorilor, ale pers puse sub interdictie, al disparutilor si ale altor pers

* actioneaza pt prevenirea si combaterea criminalitarii

* studiaza cauzele care genereaza si fav criminalit

* verifica respectarea legii la locurile de detinere preventiva

26

- Principiile care guverneaza activit MP

La baza organiz si funct MP stau urm principii:

- legalitatea - in exercit atributiilor lor, procurorii trebuie sa respecte legea si sa asigure respectarea legii

- impartialitatea- procurorii trebuie sa fie impartiali.

Acest principiu este pe deplin aplicabil in faza de UP, insa in faza de judecata procurorul este partial intrucat sustine actul de acuzare

- independenta- parchetele sunt independente in rap cu instantele judec , precum si cu celelalte autorit pub

- exercit atrib sub autoritatea ministrului justitiei- Min Justitiei exercita controlul asupra procur in ceea ce priv: eficienta manageriala, modul in care procurorii isi indeplin atrib de serv, rap de serv cu justitiabilii.

- controlul nu poate viza insa masurile dispuse de procuror in cursul urmarii penale so sol dispuse.

- controlul ierarhic - prim-procurorul parchetului de pe langa judecatorie, prim-procur parchetului de pe langa tribunal, procur gen al parchetului de pe langa CA, procurorul general al parchetului de la langa ICCJ exercita controlul asupra procur ierahic inferiori.

- indivizibilitatea - in exercitarea atrib lor, procurorii nu intervin in nume propriu, ci numele parchetului din care fac parte.

Instantele Judecatoresti - repr acele organe judiciare penale care indeplinesc functia de jurisdictie ( iudicio- puterea de a condamna pe acuzat atunci cand acesta este gasit vinovat de savar faptei si imperium- puterea de a constrage pers condamnata sa se supuna la executarea pedepsei.)

Instantele judec pot fi divizate in :

- instante civile : judecatorie, tribunal, tribunalul pt minori si familie, CA, ICCJ

- instante militare: Tribunalul Militar, Tribunalul Militari Teritorial, Curtea Militara de Apel.

Instantele judecatoresti au urm atributii:

- controlul asupra tuturor actelor de procedura afectate pana in mom sesizarii instantei ( sub aspectul legalitatii si temeiniciei)

- efectuarea actelor de judecata :

* o examinare a cauzei si o reexaminare a procedurilor preleminare

* o judecata in sensul atribuit acestei notiuni de procedura care

* solutionarea act pen si eventual, a act civile, prin pronunt unei hot pen ce este susceptibila de a intra in puterea de lucru judecat

26

Compunerea instantei judecatoresti.

Prin compunerea instant judec se intelege alcatuirea completului de judecata cu nr de judecatori cerut de lege, judecatori care sa aiba capacitatea functionala necesara pt judecarea cauzelor pen.

- aspectul consitutiv- lg 304/2004 a introdus principiul colegialitatii (2 judec) la prima instanta.

- Lg 247/2005 a revenit la principiul unicitatii completului (1 judecator) la prima instanta, 2 judecatori in apel si 3 judecatori in recurs.

Aspectul functional - sistemul roman promoveaza institutia judecatorului profesional (nu admite si magistrati neprofesionali).

Compunerea instantei este guvernata de princip unicitatii si continuitatii completului de judecata. Completul de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecatii cauzei. Cand acesta nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor.In schimb, dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor.

Partile in procesul penal

Inculpatul - persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat.

Inculpat poate fi atat o persoana fizica cat si o persoana juridica.

Cu ocazia desfasurarii procesului penal, subiectul activ al infractiunii dobandeste diferite calitati procesuale cu semnificatii distincte:

* faptuitor- pers fata de care se efect acte premergatoare in vederea inceperii UP ; nu este sb de dr si oblig preocesuale

* invinuit- pers fata de care se efect acte de UP atata timp cat nu a fost pusa in miscare act pen impotriva sa; ste sb de dr si oblig procesuale. Calit de invinuit se doband prin actul de incepere a UP. Dispozitia de incepere a UP este consemnata intr-o rezolutiei.

* inculpat- pers fata de care s-a pus in miscare act penala.

Calitatea de inculpat se dobandeste prin actul de punere in miscare a act pen care poate fi :

- ordonanta

- rechizitoriu

- declaratia verbala a procurorului

- incheierea instantei

- condamnat - din mom ramanerii definitive a hot pen

26

Dintre toate calit, cea de inculpat ii ofera pers cercetare drepturi mai mari :

- dr de aparare

- dr de a cun meterialele de UP

- dr de a avea ultimul cuvant in fata instantei de judec

- dr de a ataca hot pronuntate impotriva sa

In privinta oblig inculpatului amintim:

- oblig de a suporta inculparea ce i se aduce prin suportarea masurilor privative si restrictive de libertate

- oblig de a se prezenta la termenele de judecata fixate

- oblig de a respecta ordineasi solemnitatea sedintei de judecata

- oblig de a se conforma masurilor procesuale dispuse de instanta

Partea vatamata - pers care a suferit prin fapta pen o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata.

Pers vatamata in vreun mod printr-o infract nu dobandeste automat calitatea de parte vatamata.

Organele judiciare au obligatia sa cheme pers vatamata prin infract si sa o intrebe daca se constituie, dupa caz, parte vatamata sau parte civila.

Participarea in calit de p. vatamata nu este obligatorie ci este consecinta optiunii pe care o face pers vatamata.

Partea vatamata are urm dr :

- poate fi ascultata

- are dr de a solicita admitarea de probatoriu

- are cuvantul in cadrul dezbaterilor din sedinta de judec

- poate uza de caile de atac

Partea vatamata se bucura de dr mai largi in cazul in care act pen s-a pus in miscare la plangerea prealabila.

Datorita caracterului personal al dr p vatamate, decesul acesteia in timpul pp nu permite inlocuirea ei, dr stingandu-se odata cu titularul.

In priv oblig p vatamate pe parcursul pp, amintim oblig de a se prezenta la termenele de judecata si de a se conforma masurilor dispude de instanta.

Partea civila - pers vatamata care exercita act civila in cadrul procesului penala, se num p civila. In consecinta, p civila este p vatamata care a suferit un prejudiciu material sau moral prin savar infract si care solicita repararea acestui prejudiciu in cadrul proces pen.

26

Conditii pt a se constitui p civila:

- sa existe un prejudiciu moral, material, sau fizic.

- prejudiciul a fost produs prin savar infract

Constituirea de parte civila. Procedura.

- constituirea ca parte civila in procesul pen reprezinta o optiune a persoanei vatamate, aceasta putand opta in egala masura pt repararea prejudiciului in fata instantei civile.

Ca exceptie, art. 17 prevede ca act civila se porneste si se exercita din oficiu (in cadrul procesului pen) , cand cel vatamat este o pers lipsita de cap de ex sau cu cap de ex restransa.

Constituirea de parte civila se poate face in scris sau verbal in fata organului judiciar penal competent

Constituirea de p civila se poate face oricand in cursul UP, sau in faza de judecata pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante.

Pot avea calitatea de p civila:

- sotia sau sotul suprevietuitor, copii majori so mostenitorii victimei decedate in urma savarsitii infract

- casele de asigurari de sanatate pt recuperarea cheltuilelilor de spitalizare ocazionate de internarea p vatamate

- unitatea din patrimoniul careia s-au sustras bunuri

Printre dr de care se bucura p civila, amintim:

- dr de a solicita despagubiri

- dr de a solicita adm de probe

- dr de a uza de caile de atac, atat pe latura civila cat si pe latura pen a cauzei

Principalele indatoriri ale p civile sunt:

- de a se contitui parte civila pana la citirea actului de sesizare a instantei, acest moment putand fi depasit numai daca inculatul prezent nu se opune

- de a luat cuvantul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei numai dupa p vatamata

- de a preciza cuantumul despagubirilor

Partea responsabila civilmente

Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pt pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste persoana responsabila civilmente.

26

Parte responsabila civilmente intervine in ipotezele de raspundere civila pt fapta altuia : - raspunderea parintilor pt faptele ilicite savarsite de copii lor minori,

- rasp comitentilor pt faptele prepusilor lor.

Modalitatile de constituire de parte responsabila civilmente.Procedura

- Introducerea in cauza - la cererea partii civile/ din oficiu de catre organul judiciar penal in ipotezele in care persoana vatamata este lipsita de cap de ex sau cu cap de ex restransa, iar actiunea civ se exercita din oficiu

- Oricand in cursul urmaririi pen , iar in faza de judecata pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante.

- Interventia voluntara- la cererea partii reponsabila civilmente

- Oricand in cursul urmarii pen , iar in faza de judec pana la terminarea cercetarii judec in fata primei instante

Subiectii procesuali ce pot inlocui partile in procesul penal – pers fizice sau jur care preiau in an ipoteze dr si oblig partilor.

- Succesorii- pers fiz sau jur care succed in drepturile pers fizice decedate sau a pers jur reorganizate, desfiintate sau dizolvate. Succesorii intervin in latura civila a cauzei.

- Reprezentantii- pers imputernicite in proces sa efectueze acte procesuale in numele si in interesul unor parti din proces in temeiul unei imputerniciri legale (reprezentarea legala) sau conventionale ( reprezentarea conventionala) . Reprezentantii intervin in latura penala si in latura civila a cauzei.

- Substitutii procesuali- acei subiecti procesuali care efect acte procesuale in nume propriu pt realizarea unui drept al partilor. Ex.: plangerea penala poate fi introdusa de copilul major pt parinti sau de un sot pt celalalt sot.

Aparatorul in procesul penal - reprezinta acel avocat, membru al unui Barou, introdus in procesul penal pt a sustine interesele partilor.

Aparatorul nu are o pozitie procesuala proprie, ci se situeaza pe pozitia procesuala a partii pe care o asista/ o reprezinta.

Modalitatile de participare a aparatorului in procesul penal.Un avocat poate participa in procesul penal ca avocat prin doua modalitati:

- alegerea de catre parte si incheierea unui contract de asistenta juridica in ipotezele de asistenta juridica facultativa/obligatorie.

- esemnarea din oficiu la cererea organului judiciar de catre Serviciul de Asistenta Juridica din cadrul Barourilor in ipoteza de asistenta juridica obligatorie cand partea nu are un aparator ales.

26

Asistenta juridica .Feluri

- asistenta juridica facultativa - reprezinta regula in procesul penal si intervine atunci cand legea nu impune cu titlu obligatoriu asistenta aparatorului, ci acesta este doar rezultatul dreptului de apreciere al partii;

- asistenta juridica obligatorie - intervine doar in caz expres prev de lege in an iopteze in care legiuitorul considera, sub sanctiunea nulit absolute, ca se impune asistenta aparatorului.

Asistenta obligatorie poate fi exercitata de un aparator ales, iar in lipsa acestuia, de un aparator din oficiu ale carui onorarii dunt asigurate din fondurile Ministerului Justiei.

Ipoteze de asistenta jur obligatorie.

- asistenta jur oblig a invinuitului/inculpatului -

In faza de UP si de judecata intervine in urm ipoteze :

* cand invinuitul sau inculpatul este minor

* cand invinuitul sau inculpatul este internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ

* cand invinuitul sau inculpatul este retinut sau arestat chiar in alta cauza

* cand fata de invinuit sau inculpat a fost dipusa masura de siguranta a internarii medicale sau obligarea la tratament chiar in alta cauza

* atunci cand organul se urmarire pen sau instanta apreciaza ca invinuitul sau inculpatul nu si-ar putea afce singur apararea

* in alte cazuri prev de lege

In cursul judecatii, asistenta jur este obligatorie si in cazurile in care legea prevede pt infract savarsita pedepasa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

- asistenta jur obligatorie a celorlalte parti.

Aceasta intervine atunci cand instanta apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, p civila si p responsab civilm nu si-ar putea face singura apararea.

ACTIUNEA PENALA - reprezinta mijlocul procesual prin care conflictul de drept penal nascut dintr-o infractiune este adus in fata jurisdictiei penale pentru a fi solutionat si pentru a se aplica sanctiuni penale.

Particularitati – este o actiune de stat – statul este cel care aplica sanctiunile.se exercita prin intermediul org jud penale.

26

- este obligatorie

- este indisponibila – o data pusa in miscare nu mai poate fi retrasa.

- este indivizibila - se extinde asupra tuturor care au participat la sav infractiunii.

- este personala - poate fi exercitata numai impotriva celor care au calitatea de participant la sav infractiunii.

- este autonoma-nu este dependent de nici o alta actiune.

Desfasurarea actiunii penale : are 3 momente :

a. punerea in miscare a actiunii penale.

b. exercitarea actiunii penale

c. stingerea actiunii penale.

a) punerea in miscare inseamna efectuarea actului procesual prevazut de lege prin care se formuleaza acuzatia impotriva unei pers determinate.

Conditii:

- sa fie inceputa in prealabil urm penala

- persoana invinuita sa fie cunoscuta

- sa existe probe temeinice de vinovatie.

Titularii :

- Procurorul –t itularul principal al actiunii penale

- Persoana vatamata - este titular doar cand introduce planeere la instant impotriva solutiilor procurorului de netrim in judecata, iar instant admitere plangerea si retine cauza spre judecare.

- Instanta de judecata - este titular doar in ipoteza ex tinderii procesului penal pentru alte fapte atunci cand procurorul lipseste de la judecata.

Acte de inculpare : - Ordonanta – dispusa de procurer in cursul urmaririi penale.

* Rechizitoriu - intocmit de procurer la sf urm penale atunci cand se impune trimiterea in judecata si actiunea penala si nu a fost pusa in miscare anterior prin ordonanta.

* Declaratii verbale ale procurorului in faza de judecata

* Plangere persoanei vatamata importiva solutiilor procurorului de netrim in jud.

26

b) exercitarea actiunii penale - efectuarea tuturor actelor procesuale care oblige instant jud sa judece pe inculpat si sa aplice una din sanctiunile prevazute de lg penala.

Impiedicarea actiunii penale

1. Cazuri in care actiunea penala este lipsita de temei.

2. Cazuri in care actiunea penala este lipsita de obiect.

1. Cazuri in care fapta(temeiul) nu exista :

- Fapta nu e prevazuta de lg penala

- Fapta nu prezinta gradul social al unei infractiuni

- Fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpate

- Faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii

Exista unele din cazuele care inlatura caracterul penal al faptei.

Solutiile procesuale sunt urm:

- inainte de inceperea urm penale procurorul dispune neinceperea urm penale

- in cursul urm penale procurorul dispune :

a. clasarea – cand nu exista invinuit in cauza

b. scoaterea de sub urmarire – cand exista invinuit

- in cursul judecatii - achitarea

2. Cand nu are obiect :

- lipseste plangerea prealabila a pers vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prev de lg, necesara pt punerea in miscare a actiunii penale.

- a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului sau , dupa caz , radierea pers juridice at cand are calitatea de faptuitor.

- a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazut infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura rasp penala.

- i s-a dispus inlocuirea rasp penale.

- exista o cauza de nepedepsire prev d lg.

- exista autoritate de lucru judecat.

Solutiile procesuale sunt:

* inainte de inceperea urm penale procurorul poate dispune neinceperea urm penale.

26

* in cursul urm penale procurorul dispune: clasarea sau incetarea urm penale.

* in cursul judecatii instant pronunta incetarea procesului penal.

c) stingerea actiunii penale - ultimul moment al exercitarii acesteia atunci cand fie actiunea penala si-a atins obiectivele, fie at cand a intervenit unele din cauzele de impiedicare.

Solutii: - condamnarea

- achitarea

- incetarea procesului penal.

- scoaterea de sub urmarire.

- incetarea urm penale.

ACTIUNEA CIVILAEste mijlocul legal prin care o persoana care a suferit un prejudiciu prin

infractiune solicita repararea acestuia in cadrul procesului penal.

Particularitati: - isi are izvorul intr-o infractiune

- se exercita de regula la cerere, fiind disponibila si indivizibila

- este facultativa –partea civila are un drept de optiune privind exercitarea actiunii civile in procesul penal.

- are ca titular persoana prejudiciata prin infractiune

- are caracter accesoriu fata de actiunea penala

Conditii:

- infractiunea sa fi cauzat un prejudiciu material sau moral

- intre infractiunea sav si prejudiciul cerut a fi acoperit sa existe o legatura de cauzalitate

- prejudiciul sa fie cert

- prejudiciul sa nu fi fost reparat.

- sa existe manifestarea de vointa din parte persoanei fizice cu cap deplina de ex de a fi despagubita.

Trasaturi:

- este disponibila

- este accesorie actiunii penale

- este divizibila - poate fi exercitata asupra celui care a cauzat prejudiciul cat si asupra altor persoane.

26

DESFASURAREA ACTIUNII CIVILE – cunoaste 3 momente.

1. Punerea in miscare a actiunii civile.

- dreptul la optiune – trebuie sa avem pornit un porces penal pt o fapta prev d lg penala prin sav careia s a sarvarsit paguba unei persoane.

- dreptul partii interesate de a introduce sau nu actiunea civila

- dreptul de a renunta la actiune

- dreptul de a stinge litigiul printr-o tranzactie.

- din oficiu - cand cel vatamat este o persoana lipsita de cap de exercitiu sau cu capacitate restransa.

2. Exercitarea actiunii civile.

Se exercita de catre: - de catre persoana vatamata.

- de catre organul de urm penala in faza de urm penala

- de procuror in faza de judecata

3. Solutionarea actiunii civile.

Instanta poate dispune: - admiterea actiunii civile

- Atunci cand sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale

- Instanta a pronuntat in latura penala: condamnarea; achitarea si incetarea procesului penal.

- Respingerea actiunii civile: -nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.

- Instanta pronuntat in latura penala achitarea.

Situatiile in care instant penala nu solutioneaza actiunea civila :

-instanta prununta in latura penala: achitarea ;

- incetarea procesului penal

- in caz de retragere a plangerii prealabile.

COMPETENŢA ÎN MATERIE PENALĂ

1. Noţiunea de competenţă.

Competenţa reprezintă sfera atribuţiilor pe care le are de îndeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare în cadrul procesului penal.

26

2. Formele competenţei.

Formele fundamentale ale competenţei:

- competenţa funcţională;

- competenţa materială;

- competenţa teritorială.

Formele subsidiare ale competenţei:

- competenţa personală;

- competenţa specială;

- competenţa excepţională.

Formele fundamentale ale competenţei:

- Competenţa funcţională ( ratione oficii ) : - conturează categoriile de activităţi pe care le poate desfăşura un anumit organ în cadrul competenţei sale generale.

- Competenţa materială ( ratione materia ) : - se înţelege criteriul cu ajutorul căruia se stabileşte care dintre organele judiciare de grade diferite poate instrumenta anumite categorii ale cauzei penale.

Practic se stabileşte sfera atribuţiunilor unui anumit organ, sferă care-i delimitează competenţa în raport cu organele inferioare sau superioare în grad ( este o competenţă pe verticală ).

Încălcarea dispoziţiilor legale privind această competenţă se sancţionează cu nulitate absolută ( v. art. 197 alin.2 ). Excepţia de necompetenţă materială poate fi ridicată în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea hotărârii definitive.

- Competenţa teritorială ( ratione loci ) - este criteriul cu ajutorul căruia se determină care dintre organele de acelaşi grad este competent să soluţioneze o anumită cauză ( o competenţă pe orizontală ).

Conform art.30 alin 1, competenţa după teritoriu, pentru infracţiunile săvârşite în ţară, este determinată de:

* locul unde a fost săvârşită infracţiunea,

* locul unde a fot prins făptuitorul,

* locul unde locuieşte făptuitorul,

* locul unde locuieşte persoana vătămată.

Conform art.45 alin.2, în caz de sesizări simultane, prioritatea se stabileşte în ordinea enumerării de la art.30 alin.1, operând aşa numita „preferinţă legală”.

26

În cazul în care a fost sesizat un singur organ dintre cele prevăzute de art.30 alin.1, acesta va fi competent să rezolve cauza penală.

Potrivit art.30 alin.2, judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţe competente, conform art.30 alin.1,în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală.

Pentru secţiile maritime şi fluviale înfiinţate prin Decretul nr.203 din 31 oct.1974, competenţa teritorială este stabilită astfel:

- secţiile maritime şi fluviale Constanţa soluţionează cauzele penale privind infracţiunile prevăzute de lege săvârşite în raza judeţului Constanţa şi Tulcea, marea teritorială şi Dunărea până la mila 64 inclusiv.

- secţiile maritime şi fluviale Galaţi au competenţa pentru celelalte judeţe şi Dunărea de la mila 64 în amonte până la kilometrul 1075.

Conform art.31 alin1, modificat prin L.45/1993, infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării se judecă, după caz, de către instanţele civile sau militare în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul.

Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, şi fapta este de competenţa judecătoriei, se judecă la judecătoria sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de către instanţa competentă după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti.

Nerespectarea regulilor de competenţă teritoriale atrage sancţiunea nulităţii relative.

Excepţia de necompetenţă teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată ( art.39 alin.2 ).

Formele subsidiare ale competenţei.

- Competenţa personală (ratione personae) - este criteriul legal potrivit căruia unele organe judiciare soluţionează anumite cauze penale în raport cu anumite calităţi pe care le au făptuitorii.

Astfel, în legislaţia noastră calitatea de Preşedinte, senator, deputat ori membru al Guvernului, competenţa de judecată revine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La aceasta se adaugă calitatea de militar, procuror, judecător, notar, calităţi care atrag competenţa personală a organelor judiciare.

Competenţa personală este determinată de calitatea pe care o are făptuitorul în momentul săvârşirii infracţiunii sau când are loc tragerea la răspundere penală.

- Competenţa specială - este competenţa unică şi exclusivă pe care o au anumite organe judiciare de a rezolva cauze penale privind infracţiuni ce aduc atingere unei anumite sfere de relaţii sociale. ( Exemplu: instanţele maritime şi fluviale, ca instanţe speciale, care au competenţa de a rezolva cauzele penale privind infracţiunile săvârşite în legătură cu regimul navigaţiei maritime şi fluviale ).

26

- Competenţa excepţională ( extraordinară ) - este limitată la un interval de timp, în care, datorită unor împrejurări deosebite ( stare de război, stare de necesitate ) anumite organe judiciare primesc spre soluţionare cauze penale pe care, în mod obişnuit, nu le au în competenţa lor.

Această competenţă o au atât organele care funcţionează în cadrul sistemului judiciar, cât şi organele judiciare create în mod excepţional.

Competenţa extraordinară, în dreptul român, va fi tratată numai teoretic, deoarece art.125 pct.2 din Constituţie interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare.

Competenţa organelor judiciare

1. Competenţa funcţională, materială şi personală a instanţelor judecătoreşti

Conform legii de organizare judecătorească instanţele din ţara noastră sunt structurate ierarhic fiind în ordine următoarele:

- judecătoriile

- tribunalele

- curţile de apel

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Legea de organizare judecătorească cuprinde dispoziţii referitoare la judecătorii, tribunale şi curţi de apel, iar organizarea şi funcţionarea instanţelor militare şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin legi speciale.

Competenţa judecătoriei

Sub aspectul competenţei funcţionale judecătoria nu judecă decât în primă instanţă. Conform art.25 alin.1 Cpp judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

Competenţa tribunalului militar ( echivalentul judecătorie )

Are o competenţă funcţională limitată numai la judecarea cauzelor penale în primă instanţă.

Conform art.26 Cpp intră în competenţa materială şi personală a acestei instanţe:

infracţiunile săvârşite de militari până la gradul de colonel inclusiv cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe. În această situaţie calitatea făptuitorului este dublu circumstanţiată ( militar şi cu un anumit grad ).

Competenţa tribunalului

26

Conform art.27 Cpp., tribunalul judecă în primă instanţă, judecă în apel, judecă în recurs şi soluţionează şi anumite conflicte de competenţă.

Tribunalul judecă: - în primă instanţă:

- infracţiuni prevăzute de Codul penal în art.174-177, 179, art.189 alin.3, art.190, art.197 alin.3, art.209 alin.3 şi 4, art.211 alin.2, 21 şi 3, art.212, art.215 alin.5 art.215 1 alin.2, art.252, 254, 257, 266-270, 273-276.

Când s-a produs o catastrofă de cale ferată, art.2791, 298, 312 şi 317, precum şi infracţiunea de contrabandă dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive;

- infracţiunile săvârşite cu intenţie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;

- infracţiuni privind siguranţa naţională a României prevăzute în legi speciale;

- infracţiunile de spălare a banilor, precum şi infracţiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri;

- infracţiuni de bancrută frauduloasă, dacă fapta priveşte sistemul bancar;

- alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.

Ca instanţă de apel :

- judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă ( cu excepţia celor prevăzute de art.279 alin.2 lit.a ) precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Ca instanţă de recurs :

- judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în cazul infracţiunilor menţionate de art.279 alin.2 lit.a, precum şi în alte cazuri prevăzute delege.

Ca situaţie specială, tribunalul rezolvă conflictele de competenţă ivite între judecătoriile subordonate.

Competenţa tribunalului militar teritorial judecă:

In primă instanţă:

- infracţiunile menţionate în art.27 pct.1 lit.a-e Cpp săvârşite în legătură cu serviciu de militari până la gradul de colonel inclusiv;

- alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.

Se observă că există situaţii unde se aplică exclusiv o competenţă materială (pentru infracţiunile prevăzute de art.28 pct.1 lit.c Cpp ) şi există situaţii unde competenţa materială şi personală se întrepătrund şi se suprapun.

Ca instanţă de apel:

26

- judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor menţionate în art.279 alin.2 lit.a şi a infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

Ca instanţă la recurs:

- judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor prevăzute în art.279 alin.2 lit.a şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Ca situaţie specială soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Competenţa Curţii de Apel - judecă în primă instanţă:

- infracţiuni prevăzute de C.p. în art.155-173 ( infracţiuni contra statului ) şi art.356-361 ( infracţiuni contra păcii şi omenirii );

- infracţiuni săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, precum şi de notarii publici;

- infracţiuni săvârşite de judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor de conturi judeţene, precum şi de controlorii financiari de la Curtea de Conturi;

- alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.

Ca instanţă de apel:

- judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de tribunale în apel, precum şi în anumite cazuri prevăzute de lege.

Ca instanţă de recurs:

- judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Soluţionează conflictele de competenţă ivite între instanţele judecătoreşti aflate în raza teritorială a Curţii ( indiferent că aceste conflicte sunt între judecătorii , între tribunale sau tribunale şi judecătorii ).

Competenţa Curţii Militare de Apel - judecă în primă instanţă:

- infracţiunile prevăzute de C.p. în art.155-173 şi art.356-361, săvârşite de militari;

- infracţiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanţe;

- alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.

26

In apel:

- judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare teritoriale;

In recurs:

- judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare din raza de competenţă a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

* judecă în primă instanţă:

- infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi;

- infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;

- infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale de membrii, judecătorii şi procurorii Curţii de Conturi, de Preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului;

- infracţiuni săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori;

- infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membrii ai Înaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

- infracţiunile săvârşite de judecătorii şi magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de pe lângă aceste instanţe şi de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie

- alte cauze date prin lege în competenţă.

Toate cazurile în care legea conferă Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie dreptul de a judeca în primă instanţă au în vedere o competenţă personală.

* in recurs judecă:

- recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;

- recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, ca instanţă de apel, de curţile de apel şi Curtea Militară de apel;

- recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

- judecă recursuri în interesul legii;

26

- judecă recursuri în anulare.

Soluţionează:

- conflictele de competenţă, în cazurile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţă superioară comună,

- cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt,

- cererile de strămutare,

- alte cazuri prevăzute de lege.

Competenţa secţiilor maritime şi fluviale.

Prin Decretul nr.203 / 1974 au fost înfiinţate secţii maritime şi fluviale la judecătoriile şi tribunalele judeţene din Constanţa şi Galaţi.

Competenţa:

- funcţională - este cea obişnuită în sensul că secţia maritimă şi fluvială de la judecătorie judecă numai în primă instanţă, iar secţia de la tribunal judecă în primă instanţă şi în recurs;

- personală - unele infracţiuni presupun din partea subiectului să fie marinar sau să facă parte din personalul marinei civile.

Competenţa este reglementată prin D.443/1972 şi L.45/1991.

Precizăm că secţiile maritime şi fluviale ale tribunalelor ca instanţă de recurs judecă hotărârile pronunţate în primă instanţă de secţiile maritime şi fluviale ale judecătoriilor.

Prorogarea de competenţă

Prorogarea de competenţă constă în prelungirea, extinderea competenţei normale a

organelor judiciare asupra unor cauze care, de regulă, revin altor organe.

Prorogarea competenţei poate avea loc numai în favoarea unui organ de acelaşi grad

sau a unui organ superior în grad şi niciodată în favoarea unui organ inferior.

Competenţa ( în sensul tradiţional, larg ) se prorogă în foarte multe situaţii cum ar fi:

- conexitatea şi indivizibilitatea,

- schimbare a încadrării juridice,

- de rezolvare a unor chestiuni prealabile,

- strămutare a cauzelor penale,

- sesizare a unei alte instanţe în urma casării, cu trimitere prevăzută de art.380 alin.2 Cpp.

26

1. Competenţa în caz de conexitate

Conexitatea este acea stare a mai multor cauze penale care impune reunirea lor spre a fi

rezolvate împreună.

Cazuri de conexiune ( art.34 Cpp. ):

- când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau mai multe

persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;

- când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite în timp ori în loc diferit, după o prealabilă

înţelegere între infractori;

- când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei

infracţiuni ori este săvârşită pentru a înlesni sau asigura sustragerea de la răspundere penală a

făptuitorului altei infracţiuni;

- când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea lor se impune pentru o bună

înfăptuire a justiţiei.

Când cauzele între care există o legătură de conexitate se află în faţa aceluiaşi organ, se

conexează cauzele, urmărirea şi judecarea revenind aceluiaşi organ.

Când cauzele se află în faţa unor organe diferite pot apărea următoarele situaţii:

a) Cauzele sunt în competenţa unor organe de acelaşi grad, soluţionarea intră în competenţa

organului care a fost primul sesizat;

b) Cauzele conexe sunt în competenţa unor organe de grade diferite, competenţa revine organului

superior în grad;

c) Între organele competente există şi un organ militar:

- competenţa revine organului militar,

- dacă organul civil este superior în grad, competenţa revine organului militar echivalent în grad

cu organul civil.

În faza de judecată reunirea cauzelor se face diferenţiat după stadiul judecării. Cauzele

se reunesc în faţa primei instanţe de judecată; chiar după casare cu trimitere. Se pot reuni şi în

cadrul judecării recursului, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele două condiţii:

- instanţele de recurs sunt de acelaşi grad,

- cauzele se află în acelaşi stadiu de judecată.

26

2. Disjungerea

Reprezintă operaţiunea inversă conexării şi constă în separarea uneia sau mai multor

cauze din complexul de cauze sau aspecte reunite în virtutea conexităţii.

Disjungerea este permisă de lege în toate cazurile de conexitate şi în cazul de

indivizibilitate prevăzut de art.33 lit. a determinat de participaţia penală ( art.38 Cpp. ).

Disjungerea poate fi folosită şi într-un sens mai restrâns, ducând la separarea unor

aspecte care altfel constituie o unitate în cadrul procesului penal ( disjungerea acţiunii civile şi

amânarea judecării ei în altă şedinţă, dacă rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea

soluţionării hotărârii penale ).Disjungerea trebuie să fie întotdeauna permisă de lege.

Procurorul care supraveghează urmărirea penală poate în anumite ipoteze dispune ca

unele fapte să fie cercetate separat în vederea unei urmăriri mai complete şi mai operative

( art.212 Cpp. ).

Competenţa în caz de indivizibilitate

Indivizibilitatea de deosebeşte de conexitate prin aceea că prima se caracterizează prin

unicitatea infracţiunii ( sau a faptei ), a doua prin pluralitatea infracţiunilor.

Disjungerea cauzelor conexe este posibilă ori de câte ori este în interesul justiţiei, pe

când în caz de indivizibilitate, aceasta se permite numai când legea permite expres.

Cazurile de indivizibilitate ( art.33 Cpp. ):

a) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;

b) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act;

c) în cazul infracţiunilor continuate sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale

alcătuiesc o singură infracţiune.

Indivizibilitatea în genere duce la reunirea obligatorie pe când conexitatea la una

facultativă.

Reunirea într-o singură cauză a aspectelor indivize se face potrivit regulilor de

competenţă stipulate pentru conexitate.

În cazul indivizibilităţii legate de existenţa unei infracţiuni continuate reunirea

aspectelor indivize are loc indiferent de stadiul în care se află procesul.

26

În celelalte cazuri reunirea se face ca în cazul conexităţii ( se are în vedere stadiul diferit

de desfăşurare a procesului penal ).

Alte situaţii privind prorogarea competenţei

a) Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării.

Potrivit art.41 Cpp:

- instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă, chiar dacă după efectuarea

cercetării judecătoreşti, că infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare;

- prorogarea este posibilă numai când schimbarea calificării intervine ca urmare a administrării

probelor în faţa instanţei şi nu operează decât în privinţa competenţei materiale;

- schimbarea calificării printr-o lege nouă, intervenită în cursul judecării cauzei, nu atrage

incompetenţa instanţei de judecată afară de cazul când prin acea lege nu s-ar dispune altfel.

b) Chestiuni prealabile.

Pentru ca o chestiune să fie considerată prealabilă trebuie să aibă caracterul de condiţie

de fapt sau de drept, pentru soluţionarea cauzei care face obiectul procesului penal. Obiectul

chestiunilor prealabile este variat şi poate aparţine oricărei ramuri a dreptului. Principiul general

stabilit de art.44 Cpp. este că instanţa care judecă aspectul principal rezolvă şi chestiunile

prealabile. Chestiunea prealabilă se judecă de către instanţa penală potrivit regulilor şi

mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune ( art.44 alin.2 Cpp. ).

Hotărârea definitivă a instanţei civile asupra împrejurării ce constituie chestiune prealabilă în

procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale ( art.44 alin3 Cpp.).

Cazuri particulare de prorogare a competenţei

- organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare penală ce nu suferă

amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenţa lui ( art.213 Cpp. );

- când anumite acte de cercetare penală trebuie să fie efectuate în afara circumscripţiei în care se

face cercetarea, organul de cercetare penală poate să le efectueze el însuşi ( art.211 pct.1 );

- trecerea cauzei de către procuror de la un organ de cercetare penală la altul ( art.217 Cpp. );

- strămutarea cauzelor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- în cazul recuzării întregii instanţe, instanţa supremă dispune judecarea cauzei de către o altă

26

instanţă egală în rang;

- instanţa de recurs poate ca în urma casării hotărârii să trimită spre rejudecare altei instanţe

decât cea care a făcut judecata în primă instanţă dar egală în grad cu aceea.

Instituţii procesuale legate de competenţă

1. Declinarea de competenţă şi conflictele de competenţă

Declinarea de competenţă :

Organele judiciare au obligaţia să-şi verifice competenţa din oficiu; cei interesaţi pot

ridica această excepţie.

Când un organ constată că nu este competent, îşi declină competenţa.

Declinarea de competenţă :

- reprezintă autocontrolul asupra competenţei organului juridic;

- organul care stabileşte că nu are competenţă trebuie să determine în acelaşi timp cui îi revine

aceasta ( pentru instanţa penală nu este posibilă declinarea de competenţă în favoarea unui

organ din afara sistemului jurisdicţional ori a unui organ de judecată străin);

- atrage dezinvestirea organului care a luat hotărârea şi constituie în acelaşi timp actul de

sesizare al organului în favoarea căruia a fost declinată competenţa;

- dacă declinarea de competenţă a fost determinată de incompetenţa materială sau personală,

organul căruia i s-a trimis cauza poate aprecia asupra validităţii actelor îndeplinite menţinând

măsurile dispuse de organul desesizat;

- dacă declinarea s-a dispun avându-se în vede necompetenţa teritorială, actele şi măsurile

organului desesizat rămân valabile, legea statuând menţinerea acestora;

- declinarea de competenţă dispusă de instanţă prin hotărâre nu poate fi atacată prin nici o cale

de atac ( art.42 alin.4, Cpp. ).

Conflictele de competenţă :

Apare între două sau mai multe organe judiciare. Este de două feluri: negativ şi pozitiv.

Conflictul pozitiv apare când două sau mai multe organe judiciare se recunosc

concomitent, competente să soluţioneze o cauză penală.

26

Conflictul negativ intervine când două sau mai multe organe judiciare îşi declină

competenţa reciproc, unul în favoarea celuilalt.

Conflictul de competenţă se rezolvă de organul ierarhic superior şi comun organelor aflate în

concurs. Când conflictul apare între o instanţă civilă şi una militară soluţionarea conflictului este

de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel:

- sesizarea instanţei competente să rezolve conflictul se face de către instanţa care s-a declarat

cea din urmă competentă în caz de conflict pozitiv şi de către instanţa care şi-a declinat cea din

urmă competenţă în caz de conflict negativ; sesizarea se poate face şi de către procuror sau

părţi;

- în caz de conflict pozitiv până la soluţionarea acestuia, judecarea se suspendă;

- actele ce reclamă urgenţă se efectuează de către organul care şi-a declinat competenţa ori s-a

declarat competent cel din urmă;

- soluţionarea conflictului de către instanţa superioară şi comună se face cu citarea şi ascultarea

părţilor;

- în literatura de specialitate şi practica judiciară s-a considerat, că hotărârea prin care s-a rezolvat

conflictul de competenţă are caracterul unei decizii care nu poate fi atacată cu recurs;

- dacă se constată că nici una dintre instanţele aflate în conflict nu este competentă, aceasta

revenind unei alte instanţe faţă de care organul de judecată care rezolvă conflictul nu este

superior şi comun, dosarul se înaintează după caz, Curţii de Apel, Curţii Militare de Apel sau

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru stabilirea competenţei;

- odată rezolvat conflictul de competenţă, instanţa desemnată nu se mai poate declara

necompetentă afară de cazul când în urma completării cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt

se schimbă, constatându-se că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei

instanţe ( art.43 alin.9 Cpp. );

- în cazul în care conflictul de competenţă intervine între procurori, se aplică regula generală de

determinare a organului îndreptăţit să soluţioneze conflictul de competenţă;

- când conflictul intervine între două organe de cercetare penală, competenţa se stabileşte de

către procurorul care exercită supravegherea asupra activităţii de cercetare penală a acestor

organe ( art.45 alin.6 Cpp. ).

26

2. Incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea

Incompatibilitatea este o instituţie prin intermediul căreia anumite persoane

făcând parte din organul care desfăşoară procesul penal sau care ajută la soluţionarea acestuia,

sunt împiedicate să participe la acţiunea procesuală datorită unor împrejurări personale de

natură a pune sub semnul îndoielii obiectivitatea acestor persoane în soluţionarea cauzei

penale.

Pot fi incompatibili: judecătorul, grefierul de şedinţă, procurorul, organele de cercetare

penală, expertul şi interpretul.

Conform art.46-58 Cpp sunt incompatibili:

a) judecătorii soţi sau rude apropiate între ei, aceştia nu pot face parte din acelaşi complet,

înlăturând posibilitatea ca în cadrul completului să se formeze o grupare, care datorită legăturii

de rudenie să poată influenţa asupra rolului exprimat, ştirbind principiul activităţii colegiale;

b) judecătorii care au judecat o cauză, nu pot participa la judecarea cauzei la instanţa superioară

sau la rejudecarea cauzei în caz de restituire la instanţa iniţială; se presupune că judecătorul

care a luat o hotărâre, nu-şi va modifica punctul de vedere;

c) judecătorii care şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce s-ar putea da, nu mai au

dreptul de a participa la judecarea acelui proces, deoarece nu prezintă garanţia maximă a

obiectivităţii;

d) judecătorii care fiind anterior procurori în aceeaşi cauză au pus în mişcare acţiunea penală, au

dispus trimiterea în judecată ori au pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de

judecată, sau au emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, deoarece se

presupune o înclinaţie acuzatorială în soluţionarea cauzei.

e) judecătorii care anterior au fost apărători sau reprezentanţi ai vreuneia dintre părţi, expert sau

martor;

f) judecătorii interesaţi sub orice formă în soluţionarea cauzei personal, el, soţul sau o rudă

apropiată nu au dreptul să judece.

** Pentru procurori:

a) se alică aceleaşi reguli ca şi la judecători;

26

b) în plus procurorul care a participat ca judecător în primă instanţă, nu poate pune concluzii la

judecarea ei în apel sau recurs.

Grefierul este incompatibil în aceleaşi condiţii ca şi procurorul, cu excepţia cazului tipic

prevăzut numai pentru acesta. Organul de cercetare penală poate fi incompatibil în ultimele trei

cazuri prevăzute pentru judecător, în plus, cel care a efectuat urmărirea penală este

incompatibil să o completeze sau să o refacă în cazul în care instanţa dispune restituirea cauzei

în acest scop ( art.49 alin.4 Cpp ), se extinde şi asupra procurorului când acesta a efectuat

personal urmărirea penală şi cauza a fost restituită de instanţă în vederea completării sau

refacerii urmăririi ; acest lucru nu se aplică procurorului care exercită supravegherea urmăririi

sau sesizează instanţa.

Expertul şi interpretul sunt incompatibili când intervin în mod corespunzător ultimele 4

cazuri de incompatibilitate prevăzute pentru judecători, iar în art.54 Cpp se precizează:

- calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor; calitatea de martor primează.

- participarea ca expert sau interpret de mai multe ori în aceeaşi cauză nu constituie un motiv de

recuzare.

Abţinerea

Este instituţia prin care cel aflat într-una din cazurile de incompatibilitate poate cere să

fie înlocuit cu o altă persoană având aceeaşi calitate( este o auto-recuzare a organului ).

Abţinerea trebuie cerută de cel aflat în stare de incompatibilitate şi duce la înlăturarea

lui în măsura admiterii. Declaraţia se face în timpul judecăţii preşedintelui instanţei, iar în cazul

procurorului declaraţia se face procurorului ierarhic superior.

Se soluţionează conform procedurii de soluţionare a cererii de recuzare.

Recuzarea

Persoana incompatibilă care nu s-a abţinut poate fi recuzată de părţi pe tot parcursul

procesului de îndată ce se cunoaşte cazul de incompatibilitate.

Este o garanţie a prevederilor care îi obligă pe cei incompatibili să se abţină.

Recuzarea se formulează în scris sau oral cu arătarea cazului de incompatibilitate:

a) în faza de urmărire penală:

- se adresează o cerere organului de cercetare penală sau procurorului; organul de cercetare

26

penală înaintează în 24 de ore cererea procurorului care supraveghează cercetarea penală fără a

întrerupe cursul cercetării; procurorului este obligat să se pronunţe în termen de 3 zile printr-o

ordonanţă care se comunică celui interesat;

- când se cere recuzarea procurorului, se aplică în mod corespunzător procedura de mai sus,

soluţionarea cererii fiind de competenţa procurorului ierarhic superior;

b) în faza judecăţii:

- recuzarea judecătorului, procurorului sau grefierului se soluţionează în şedinţă secretă de un alt

complet de judecată şi fără participarea celui recuzat;

- examinarea cererii se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă,

părţile, precum şi persoana care este recuzată;

- instanţa hotărăşte prin încheiere admiterea sau respingerea cererii de recuzare; în caz de

admitere se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin;

- dacă cererea de recuzare este îndreptată împotriva unei instanţe în întregime, se menţionează

concret cazul de incompatibilitate în care se află fiecare judecător şi se soluţionează de către

instanţa ierarhic superioară; dacă această cerere se găseşte întemeiată, este desemnată pentru

judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs recuzarea;

- în cauzele în care sunt arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa ierarhic

superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra

recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în condiţiile prevăzute de lege ( v.art.52

pct.51 );

- încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra abţinerii sau recuzării nu sunt supuse nici unei

căi de atac, cu excepţia încheierilor prin care s-a respins cererea de recuzare ( se atacă cu recurs

în 48 de ore şi recursul se judecă în 48 de ore din momentul primirii dosarului , în camera de

consiliu, cu participarea părţilor);

- din punct de vedere al naturii juridice există două opinii:

a. dispoziţiile care reglementează incompatibilitatea sunt privitoare la compunerea instanţei şi deci

trebuie avută în vedere sub sancţiunea nulităţii absolute;

b. incompatibilitatea nu aparţine categoriei juridice de compunere a instanţei şi ca atare

consecinţa nerespectării dispoziţiilor în materie duce la nulitate relativă.

Strămutarea cauzelor penale

Strămutarea este o derogare de la competenţa teritorială normală, competenţa

26

teritorială legală se schimbă cu una judiciară delegată.

Temeiul strămutării conform art.55(1) Curtea Supremă de Justiţie (Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie) strămută judecarea unei cauze la altă instanţă egală în grad cu cea

competentă, dacă, apreciind temeinicia motivelor de strămutare, consideră că prin aceasta se

asigură desfăşurarea normală a procesului.

Se are astfel în vedere:

- atitudinea părtinitoare a instanţei,

- orice altă situaţie care ar împiedica desfăşurarea normală a procesului,

- suspiciunea priveşte condiţiile în care instanţa penală în întregul ei, judecă o cauză şi este

determinată de un climat neprielnic sau de o ambianţă defavorabilă, de exemplu: respingerea

unor cereri sau excepţii îndreptăţite ale acestora, încercări de intimidare a lor sau a martorilor,

consemnarea denaturată a unor declaraţii, tolerarea unor neîndepliniri de procedură, amânări

nejustificate ale cauzei, atitudini suspicios de binevoitoare faţă de solicitările părţii adverse care

duc participanţii la proces la un sentiment se neîncredere şi descurajare.

Procedura strămutării

- cererea de strămutare este adresată Curţii Supreme de Justiţie ( Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie ) şi trebuie motivată;

- se poate cere de către partea interesată sau procuror;

- cererea făcută de procuror, suspendă de drept judecarea cauzei;

- preşedintele Curţii Supreme de Justiţie ( Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ) cere informaţii de la

preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere,

comunicându-i şi termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare; când Curtea Supremă

de Justiţie ( Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ) este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se

cer Ministerului Justiţiei;

- cererea de informaţii este facultativă dacă se solicită o nouă strămutare cu privire la aceeaşi

cauză;

- cererea de informaţii este facultativă dacă se solicită o nouă strămutare cu privire la aceeaşi

cauză;

- preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru

încunoştiinţarea părţilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat, cu

menţiunea că părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru

26

soluţionarea cererii ( se va face menţiune despre aceste încunoştiinţări, ataşâdu-se dovezile de

comunicare a acesteia, în informaţiile trimise Curţii Supreme de Justiţie( Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie);

- examinarea cererii de strămutare se face în şedinţă secretă cu ascultarea părţilor când acestea

sunt prezente;

- C.S.J. ( I.C.C.J.) dispune fără arătarea motivelor admiterea sau respingerea cererii, prin încheiere:

a) în cazul în care cererea este găsită întemeiată, dispune strămutarea cauzei, hotărând totodată în

ce măsură actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza se menţin;

b) această instanţă v-a fi înştiinţată de îndată despre admiterea cererii de strămutare;

c) dacă instanţa de la care se strămută cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea

pronunţată este desfiinţată prin efectul admiterii cererii de strămutare;

d) strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou, afară de situaţia în care noua cerere se

întemeiază pe împrejurări necunoscute Curţii Supreme de Justiţie ( Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie ) la soluţionarea cererii anterioare;

- dacă necesitatea strămutării se iveşte în timpul urmăririi penale, aceasta se rezolvă potrivit

dispoziţiilor generale care reglementează faza respectivă.