Participare Publica

8/9/2019 Participare Publica

http://slidepdf.com/reader/full/participare-publica 1/46

1

Participare Publică

(Public Participation)

Curs universitar

2014

Oana Almășan

Zeno Reinhardt



3

1. CADRU CONCEPTUAL

1.1 Ce este participarea public ă

Definiții:

Comisia Economică pentru America Latină (1973): define şte participarea

publică drept o contribu ţie financiar ă voluntar ă a cet ăţenilor într-unul sau mai

multe programe/proiecte publice menite să contribuie la dezvoltarea na ţională, dar

nu se menţionează clar participarea cet ăţenilor la modelarea programului sau alte

căi prin care aceştia şi-ar putea aduce contribuţia la dezvoltarea conţinutului

acestuia.

United Nations Research Institute for Social Develop-ment (UNRISD, 1979): participarea publică reprezint ă efortul organizat al unor grupuri, prin care se urm ăreşte să se

obţină cre şterea controlului asupra resurselor şi institu ţiilor cu atribuţii de reglementare,

în condiţiile în care grupurile respective nu au acces nici la resurse, nici la decizie. The

World Bank, (1996, p. xi): „un proces prin care publicurile influenţează şi controlează, alături

de alţi actori sociali, acele iniţiative de dezvoltare, decizii şi modalităţi de alocare a resurselor

care îi afectează în mod direct”. Thomas Dietz şi Paul C. Stern (2008) in Public Participation

in Environmental Assessment and Decision Making : o acțiune consimțită a autorit ăților

publice prin care se cedează c ătre cetățeni parte din autoritatea decizională legitim ă pentru a

se asigura o cât mai mare implicare a celor care sunt afectaţi de decizii în procesul de

formulare a politicilor publice şi/sau de adoptare a unor decizii.

Gene Rowe și Lynn J. Frewer (2005, p.235) vad participarea publica sub

forma implicarii “membrilor publicului în definirea agendei publice, în adoptarea

deciziilor, în formularea politicilor publice etc.”

1.2 Caracteristici ale participării publice

Participarea publică este asociat ă procesului de adoptare a unei decizii

administrative (în cadrul unei organizaţii publice sau private), guvernamentale sau

politice, care are efecte asupra diferitelor categorii de public. Scopul principal al

participării publice este acela de a implica un număr cât mai larg de categorii de

public în procesul de luare a deciziilor pentru a asigura înţelegerea nevoii de

adoptare a măsurii, a contribui la definirea/modelarea acesteia şi eventual a

contribui/facilita procesul de implementare a măsurii. Procesul de interacţiune cu



4

publicul este unul proactiv şi structurat, care se bazează pe ideea de colaborare şi

nu pe ignorarea sau confruntarea categoriilor de public implicate. Intregul proces

decizional este transparent şi permite identificarea acelor contribuţii care au venit din

partea stakeholderilor.

1.3Context istoric din perspectiva relaț iilor publice

Modelul

Caract Impresariat/ Informării Bidirecţional BidirecţionalPublicitate publice şi asimetric şi simetric

Scopu Propaganda Diseminar Persuadarea Înţelegereacomu informaţiil ştiinţifică Reciproc ă

Natur Adevărul Adevărul Efect dual Efect dualcomu neimportant Important neechilibrat Echilibrat

Model Emiţător →Rec Emiţător Emiţător →Recept Interpret↔Intecomu (Feed-back)

Cercet Puţină Pu ţină Important ă, Importantă,evaluarea evaluarea

Anul 1850 1900 1919 1960/1970

Promo P.T. Barnum Ivy Lee Edward L. Edward L.aiDome Sport, Agenţii Business, Business,aceste

modele

acţiuni de

promovare, publicitate

guvernam

entale,

anumite tipuri de

agenţii

anumite tipuri

de agenţii

Proce 15% 50% 20% 15%

Sursa: Grunig şi Hunt (1984), p. 22.



5

2. EVOLUȚIA PARTICIPĂRII PUBLICE

2.1 De la guvernarea tehnocratic ă la democraţ ia participativ ă

Noi mecanisme şi instrumente în abordarea problemelor specifice

administr ării afacerilor publice centrale sau locale:

“the new public management”, noua guvernanţă - “the new

governance”, e-guvernanţa - “e- governance”, mişcarea deliberartivă - “the

deliberative movement” şi, mai recent, participarea publicurilor - “public

participation” şi cetăţenia activă - “active citizenship”,

o serie de teoreticieni şi practicieni din domeniul ştiinţelor sociale au

încercat să în ţeleagă mai bine care este rolul cet ăţenilor / publicurilor /

stakeholderilor / membrilor comunităţii într-un proces de guvernare cu adevărat

democratic, ce fel de raporturi există între guvernan ţi şi guvernaţi şi în ce măsur ă

comunicarea poate juca un rol important în formularea unei opţiuni pentru o

anumită politic ă public ă, ceea ce a condus, de-a lungul timpului, la o serie de

dezbateri şi polemici aprinse în spaţiul public internaţional (Bernays, 1923,

1928, 1947; Lippmann, 1920, 1922, 1925; Dewey, 1927, 1939; Dewey &Childs, 1933; Thomas, 1995; Agranoff & McGuire, 2003; Creighton, 2005; Lynn,

Jr., 2006; IAP2, 2006a, 2006b, 2006c; Agranoff, 2007; Lovan et al., 2004; De

Souza- Briggs, 2008).

Un prim pas important înspre asocierea publicurilor cu procesul

guvernării acest sens a fost realizat în Statele Unite ale Americii, unde, în anul

1917, a luat fiinţă Comitetului Inform ării Publice, cea dintâi instituţie

guvernamentală din lume cu atribu ţii clare în zona comunicării cu cetăţenii (Wilson,1941; Martin, 1988).

Lippmann nu a fost un suporter al implicării publicurilor în actul

procesului decizional corespunzător guvernării ci promovarea la putere a uneia

dintre alternativele de guvernare propuse de diversele elite (grupuri restrânse de

personalităţi, în principal tehnocraţi) aflate în competiţie politică (Lippmann, 1920,

1925)

La polul opus al acestei dezbateri s-a aflat, printre alţii, John Deweycare considera că f ăr ă implicarea cet ăţenilor în construcţia deciziilor care îi privesc



6

nu putem discuta despre democraţie, Dewey (1927, 1939) arată c ă cet ăţenii trebuie

priviţi ca o mare comunitate, care trebuie să fie capabil ă s ă ia singur ă deciziile

care-i influenţează via ţa şi dezvoltarea, iar pentru aceasta membrii comunităţii

trebuie educaţi şi dotaţi cu informaţiile, instrumentele şi mecanismele necesare

pentru a putea lua decizii proprii în

cunoştinţă de cauză (Dewey & Childs, 1933).

Dewey nu neagă importan ţa exper ţilor tehnocraţi în cadrul aparatului

administrativ, dar rolul pe care el îl atribuie acestora este acela de consultan ţi,

respectiv de exper ţi care conturează şi propun soluţii pentru diversele probleme cu

care se confruntă cet ăţenii, dar nu decid care dintre aceste soluţii să fie

implementată, alegerea soluţiei celei mai potrivite fiind atributul publicurilor /

stakeholderilor , f ăr ă a c ăror existenţă şi recunoaştere o societate nu este cu

adevărat democratică, este o democraţie ciuntită, ale cărei lipsuri pot fi vindecatedoar prin adoptarea unui nivel şi mai ridicat de democraţie. De foarte multe ori, din

cauză c ă deciziile asumate de oamenii politici sau de speciali şti nu reuşesc să

vizeze sau nu sunt percepute ca vizând interesul public, cetăţenii ajung să ignore sau

să resping ă m ăsurile propuse de managerii publici.

În acest context, participarea publicurilor / stakeholderilor în procesele

decizionale în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor publice, precum şi

necesitatea acută a transparen ţei în actul de guvernare şi a descentralizării acestuia prin orientarea către comunitate au devenit imperative în remodelarea şi

restructurarea sistemelor de management public cu precădere în ţările cu democraţie

avansată (Osborne & Gaebler, 1993; Agranoff & McGuire, 2003; Creighton, 2005;

IAP2, 2006a, 2006b, 2006c; Pricopie, 2005; Almăşan & Reinhardt, 2009)

2.2. Participarea public ă – condi ț ionări societal- sistemice și realit ăț i

Pentru ca participarea publica să devin ă un instrument functional și eficient in

gestionare problemelor publice este necesar indeplinirea simultană a trei condi ții

contextuale (Thomas, 1995; Agranoff & McGuire, 2003; Creighton, 2005; Lynn, Jr.,

2006; IAP2, 2006; Agranoff, 2007; de Souza-Briggs, 2008):

existenţa unei culturi deliberative la nivelul decidenţilor /

guvernanţilor (politicieni, specialişti etc.);

existenţa unei culturi deliberative la nivelul stakeholderilor , fieaceştia cetăţeni sau a diferite alte categorii de public implicate, la un moment dat,



7

în adresarea unor probleme publice;

existenţa unor modele, instrumente şi mecanisme de dialog public,

de participare şi implicare a cetăţenilor în actul (auto)guvernanţei, modele,

instrumente şi mecanisme cunoscute, însuşite şi practicate atât de guvernanţi,

cât şi de guvernaţi.

Pretextul managerilor publici pentru lipsa implicării stakeholderilor este lipsa

de pregătire / cunoştinţe / informaţii a cetăţeanului de rând, lipsa aşadar a

discernământului şi a competenţei acestuia în a se pronunţa în probleme importante

şi cu un grad ridicat de complexitate. Societăţile democratice se află din nou într-un

impas de legitimitate a actului guvernării, generat, pe de o parte, de lipsa de implicare

a publicurilor / stakeholderilor în procesele decizionale specifice, atât la nivel

local, cât şi la nivel central şi, pe de altă parte, de relativ frecventa utilizare atehnicilor de pseudo-comunicare în care oamenii sunt mai degrabă bombarda ţi cu

informaţii, decât informaţi despre ceea ce se întâmplă în procesul de guvernare

sau în procesele decizionale a căror finalitate le va afecta viaţa şi activitatea

(Ramonet, 2000; Agranoff & McGuire, 2003; Lynn, Jr., 2006; Blomgren & Sahlin,

2007)

2.3 Cet ăţ enia activ ă

Problema participării este indisolubil legată de dezvoltarea durabil ă,

deoarece, f ăr ă o pluralitate a actorilor şi abordărilor, dezvoltarea durabilă nu

poate fi realizată (Green & Chambers, 2006, p.2). Problemele de mediu se rezolv ă

cel mai eficient prin participarea tuturor cetăţenilor interesaţi (United Nations 1992,

p.2). Participarea largă a publicului în procesul decizional este o condi ţie sine-qua-

non a dezvoltării durabile. De aceea, se consider ă c ă fiecare individ trebuie s ă aib ă

acces corespunzător la informaţii şi posibilitatea de a participa la procesele

decizionale (Thomas, 1995; Creighton, 2005; IAP2, 2006a, 2006b, 2006c; Petrescu,

Nă bârjoiu & Braboveanu, 2008; Civitas, 2008).

Statul trebuie să faciliteze şi să încurajeze con ştientizarea publicului privind

problemele generale şi specifice şi participarea cetăţenilor în procesul decizional

prin informarea corespunzătoare a acestora. Trebuie să se asigure accesul efectiv al

cetăţenilor la procedurile juridice şi administrative (UNESCO, 2001; United Nations

Division for Sustainable Development, 2005). Participarea activă la dezvoltarea



9

3. PRACTICA PARTICIPĂRII PUBLICE

3.1 Importanț a participării publice în practica guvernării

Creșterea eficienței managementul public prin practici colaborative conduce

la dezvoltarea unor avantaje esentiale pentru succesul politicilor publice sau a altor

activități din sectorul public avute in vedere: (i) inţelegerea de către factorii

decizionali a nevoilor, dorinţelor şi preferinţelor publicului (Susskind & Cruikshank,

1987; Thomas, 1995; Scott, 2003; Innes, 1996; Innes & Booher, 2003; Creighton,

2005; Campbel, 2006); (ii) atragerera sprijinului cetăţenilor pentru politicile

implementate (Susskind & Cruikshank, 1987; Thomas, 1995; Scott, 2003; Innes &

Booher, 2003; Creighton, 2005); (iii) evitarea cheltuielilor de timp şi bani în

discuţiile contradictorii asupra validităţii politicilor (Susskind & Cruikshank, 1987;

Thomas, 1995; Scott, 2003; Innes, 1996; Innes & Booher, 2003; Creighton, 2005;

Campbel, 2006); (iii) responsabilizarea cetăţenilor şi organizaţiilor în raport cu

crearea şi implementarea de politici publice (Berry, Portney & Thompson, 1993;

Friedmann, 1992; Thomas, 1995; Creighton, 2005; Campbel, 2006);

creşterea satisfacţiei şi încrederii cetăţenilor în factorii de decizie

(Creighton, 2005; IAP2, 2006a);

creşterea gradului de democratizare şi eficientizare a societăţii

(Friedmann, 1992; Fung, 2004; Campbel, 2006).

3.2 Categorii de procese participative

participarea directă – se bazeaz ă pe dreptul fundamental al fiec ărui

individ de a-şi putea exprima şi urmări propriu interes; rolul managementului public

este acela de a garanta libertatea individului şi de a nu interveni în numele nici unui

interes particular. Astfel, participarea directă asigur ă individului oportunitatea de a

verifica şi aviza personal activităţile instituţiilor managementului public (Rawls,

1971);

participarea comunitar ă / participarea comunit ăţii – această perspectiv ă

pune accent nu pe interesul individual, ci pe cel al comunităţii, pe sarcinile şi

drepturile asociate cu asigurarea bunăstării comune. Pentru susţinătorii participării



10

comunitare (Henton et al., 2006; Innes & Booher, 2003), participarea nu este privită

ca fiind opţională, ci ca o obligaţie fundamentală a fiec ărui individ din comunitate. În

acest caz, rolul managementului public este acela de a facilita şi încuraja participarea

unui număr cât mai mare de indivizi sau, aşa cum arată Daniell (2011), egalitatea

dintre cetăţeni în procesul decizional devine elementul central al acestei abordări;

democraţia deliberativă – pune accentul pe crearea contextului şi

practicilor instituţionale ce promovează dialogul deschis bazat pe informare corect ă şi

completă şi încurajează apari ţia de soluţii comune prin identificarea de noi forme de

cunoaştere şi înţelegere (Gutmann & Frank, 1996). Implicarea activă a unei game

largi de participanţi, stakeholderi, reprezintă fundamentul acestei perspective. În acest

context, rolul managementului public este acela de a facilita schimbul deschis de idei

şi propuneri între participanţii care nu trebuie să se considere ca p ăr ţi într-o luptă aintereselor, ci mai degrabă deliberatori preg ătiţi să înve ţe unii de la ceilalţi şi, astfel,

să ajung ă, pe de o parte, la un grad înalt de înţelegere a problemelor asupra cărora

trebuie să decid ă, iar pe de altă parte, la solu ţii care să includ ă perspectivele şi

r ăspunsuri la nevoile tuturor stakeholderilor implicaţi.

3.3 Principii și valori ale proceselor participative

Principii de bază ale participării:

a. fundamentarea pe valori

b. urmărirea unor obiective clare

c. orientarea spre decizie

Valori:

1. Publicul are dreptul să-şi spună cuvântul în deciziile care-i afecteaz ă via ţa.

2. Procesele participative includ promisiunea că inputul de la public va influen ţa

decizia.

3. Procesele participative promovează decizii sustenabile prin recunoa şterea

şi comunicarea nevoilor şi intereselor tuturor participanţilor la proces,

inclusiv ale decidenţilor.

4. Procesele participative caută s ă atrag ă şi să faciliteze implicarea tuturor

celor potenţial afectaţi de decizie sau interesaţi de aceasta.

5. Cetăţenii implicaţi în procesele participative aleg singuri nivelul de

participare pe care îl doresc şi felul în care doresc să se implice.



11

6. În cadrul proceselor participative, cetăţenilor trebuie să li se ofere toate

informaţiile necesare pentru ca aceştia să se poat ă implica într-un mod

eficient.

7. Pe tot parcursul proceselor participative, cetăţenii trebuie informaţi cu

privire la modul în care implicarea lor în proces influenţează rezultatul final.

De asemenea, trebuie avut în vedere pe tot parcursul proceselor

participative că to ţi participanţii, (indiferent de nivelul de participare - inclusiv

deciden ţ ii), implică în proces speran ţele, temerile, îngrijor ările, problemele şi

opiniile proprii, toate bazate pe valori proprii, ceea ce influen ţează în mod decisiv

felul în care fiecare dintre actori va percepe procesul şi rezultatul final. Astfel,

rolul facilitatorilor este de a traduce şi expune în limbaj comun valorile

individuale ale participanţilor pentru a putea fi înţelese de către toţi actoriiimplicaţi (valorile indviduale trebuie în ţ elese, nu asumate de către ceilalţi, sau

impuse altora).

B. Obiective clare

Pentru fiecare etapă a procesului participativ exist ă obiective specifice

clare ce trebuie atinse (e.g.: stabilirea listei complete de stakeholderi, informarea

corectă şi completă, înregistrarea de feedback, stabilirea de criterii, etc.)

C.

Orientarea spre decizie Procesele participative urmăresc întotdeauna luarea unei decizii.

Participarea cetăţenilor în aceste procese influenţează rezultatul procesului

decizional.

3.4 Tipuri de public. Nivel de participare. Promisiunic ătre public

Pentru un proces de participare real şi funcţional trebuie luate toatemăsurile pentru a nu se exclude (intenţionat sau din greşeală) nici o categorie de

public. Toate categoriile de public trebuie să ştie că acest proces are loc. În

procesele de participare publicul se autoselectează, atât ca nivel de interes cât şi ca

nivel de participare, incluzând aici energie, timp şi alte resurse alocate. În urma

informării vor rezulta următoarele categorii de publicuri (în tabelul de mai jos):

Categorie de public Nivel de participare autoselectat*

1.

decidenţi empowerment2. planificatori colaborare



12

3. consilieri implicare

4. analişti consultare

5. observatori informare

6. apatici informaţi lipsă de interes / neparticipare

*prin a ştept ări ale publicului fa ţă de proces

În funcţie de:

i) reglementările legislative ale unor probleme (securitate naţională, politică

externă, situaţii de urgenţă etc.) şi

ii) nivelul de implicare autoselectat de public (vezi Tab.1)

există cinci niveluri legitime de participare a publicurilor în procesele decizionale:

a.

InformareScop: oferirea către public de informaţii corecte, clare, complete şi echilibrate

pentru a ajuta la înţelegerea problemelor, alternativelor, oportunităţilor şi soluţiilor

existente.

Promisiunea către public: vă vom oferi continuu informa ţii noi şi complete

b. Consultare

Scop: obţinerea de input / feedback de la public ( stakeholder -i) cu privire la anumite

analize, alternative şi/sau decizii;Promisiunea către public: vă vom ţine la curent cu procesul decizional, vom

asculta şi lua în considerare problemele şi dorinţele voastre şi vă vom oferi

feedback asupra modului în care părerea voastr ă a influen ţat decizia finală.

c. Implicare

Scop: lucrul direct cu publicul ( stakeholder -ii) pe parcursul întregului proces

participativ pentru a se asigura faptul că problemele şi dorinţele publicului sunt pe

deplin şi corect înţelese şi avute în vedere;Promisiunea către public: vom lucra împreună pentru a fi siguri c ă problemele şi

dorinţele voastre se reflectă în mod direct în variantele de proiect propuse şi vă vom

oferi feedback asupra modului în care părerea voastr ă a influen ţat decizia finală.

d. Colaborare

Scop: parteneriatul cu publicul ( stakeholder -ii) în abordarea fiecărui aspect al

deciziei, inclusiv în dezvoltarea de alternative şi în identificarea soluţiei preferate;

Promisiunea către public: ne vom adresa vouă pentru sfaturi şi idei inovatoare în

formularea de variante de proiect şi soluţii pentru implementarea acestora şi vom



13

!

include sfaturile şi recomandările voastre în decizia finală, în cel mai mare grad

posibil.

e. Empowerment

Scop: plasarea deciziei finale în mâinile publicului

Promisiunea către public: vom implementa orice veţi decide voi.

Pentru fiecare nivel de participare există tehnici specifice de implementare

a procesului participativ

3.5 Tehnici participative

Open House

Nivel participativ: Informare;

În ce constă: Un cadru informal, cu o serie puncte de informare grupate pe teme si

subiecte, unde participanti schimba locurile prin rotatie si discută cu organizatorii

diverse subiecte de interes. Informaţia este prezentată in stil “expozi ţie/târg”, iar

publicul participa la un tip de sesiune de ”achiziţii” de informaţii de interes;

Utilizare:

- îmbunătăţirea nivelului de înţelegere a publicului faţă de un

proiect (de dezvoltare/investiţii, etc.);

- colectarea de input de la stakeholder -i

Observații:

- Open House nu reprezintă un substitut pentru întâlnirile formale cu

cetăţenii

- Tehnica are utilizări specifice şi trebuie folosită doar atunci când se

urmăreşte în special informarea publicului

-

Spaţiul trebuie să aib ă cât mai pu ţine scaune

- Standurile şi panourile de prezentare trebuie să fie adaptate la public şi

să ofere informaţiile într-un mod util, simplu şi eficient

- Fiecare dintre organizatorii care vor discuta cu cetăţenii va trebuie să

fie instruit(ă) foarte bine asupra elementelor pe care le va face

cunoscute pentru a nu informa greşit şi pentru a putea comunica

simplu, clar şi eficient cu publicul.

-

La intrare participanţii trebuie instruiţi scurt şi eficient despre ce se



14

prezintă la fiecare stand.

- Trebuie f ăcută o planificare clar ă a resurselor, logisticii şi materialelor

necesare pentru sesiunea Open House ce e bine să includ ă:

o Standuri pentru înregistrarea de feedback inclusiv cu flipchart

pentru scrierea de comentarii

o Formulare de feedback (care să includ ă şi un număr de fax,

adresă de email sau poştală pentru cei care nu vor s ă completeze

pe loc formularul)

o Personal organizator desemnat să noteze/înregistreze feedback

la fiecare stand

o Teancuri de bileţele tip PostIt la fiecare stand şi un panou pe

care acestea să poată fi lipite de c ătre cetăţeni după ce şi-auscris ideile/comentariile/părerile/problemele.

Interacţiune mediată de computerNivel participativ: Consultare, Implicare, Colaborare;

În ce constă: O tehnică ce implic ă utilizarea computerelor şi a reţelelor

informatice (Internet şi intranet) pentru a promova, eficientiza şi dinamiza

interacţiunea de grup şi soluţionarea de probleme. Tipuri de interacţiune mediată

de computer: r ăspunsuri la întrebări (cu opţiuni date), sondaje de opinie, forumuri

de discuţii/dezbateri, conferinţe online sincrone şi asincrone, vot electronic etc.

Utilizare:

- ajută oamenii s ă realizeze poten ţialul for ţei şi eficienţei lucrului în

echipă;

- creează conexiuni pasive între cet ăţeni şi catalizează lucrul în

echipă, înţelegerea conceptelor utilizate, construirea unui fundament

comun şi descoperirea de noi posibilităţi de abordare;

- facilitează interac ţiunea şi accesul la informaţii pentru grupuri mari de

cetăţeni, f ăr ă bariere

de timp şi spaţiu

- ajută la crearea unei zone interactive unde to ţi participanţii au voci

egale

- pune în lumină şi punctele de vedere ale grupurilor minoritare

-

descurajează pozi ţionările de superioritate şi dominarea procesului de



15

!

!

către un singur punct de vedere

- focalizează discu ţiile şi scurtează timpul de ob ţinere a unui rezultat

- sprijină grupurile s ă parcurg ă procese multi-step pentru ob ţinerea

unor rezultate mai relevante

Observații

- Trebuie avute în vedere limitele software-ului utilizat

- Trebuie să li se comunice participan ţilor regulile de interactiune

- Organizatorii/moderatorii trebuie bine instruiţi cu privire la regulile de

lucru

- Organizatorii trebuie sa aiba o atitudine echilibrata, de arbitru, pentru

a nu se implica părtinitor în discuţii, dar si pentru a elimina din discuţie

participanţii care încalcă repetat sau grav regulile de interacţiune- Moderatorii nu au voie sa abuzeze de poziţia de arbitru

- Trebuie evitată tendin ţa de a pune accent pe cifre şi statistici

- Trebuie asigurat un back-up al datelor obţinute şi discuţiile trebuie

arhivate pentru a fi accesibile oricând şi oricui

- Scopul şi obiectivele utilizarii unui astfel de proces trebuie definite clar,

iar resursele şi logistica trebuie planificate cu atenţie şi cu implicarea

specialiştilor din domeniul IT, juridic şi al comunicării

WorkshopNivel participativ: Implicare, Colaborare;

În ce constă: un forum public unde participanţii, deşi numeroşi, lucrează în grupuri

restrânse (între 5-10 persoane) pentru a analiza şi dezbate probleme clar predefinite.

Utilizare:

- ajută oamenii s ă înve ţe / dezbată / analizeze prin colaborare şi schimb

de opinii şi informaţii;

- pentru a focaliza participanţii pe furnizarea de input care poate fi

folosit direct în procesul decizional;

Observații

- Construcţia procesului trebuie să urm ărească atingerea obiectivelor

stabilite pentru activităţile participative

- Este bine să se combine cu o prezentare introductiv ă pentru a se

asigura un minim de date de pornire pentru participanţi



16

!

- Dacă procesul este unul complex, preg ătiţi voluntari sau membrii ai

echipei de proiect care să faciliteze interac ţiunea în fiecare grup de

lucru

- Materialele informative trebuie să prezinte informa ţiile într-un mod

simplu, clar şi eficient

- Utilizaţi instrumente grafice (hăr ţi, matrici, diagrame, etc.) pentru a

facilita activitatea grupurilor

- Este recomandat să ave ţi disponibile pentru fiecare grup de lucru

instrumente şi echipamente precum flipchart-uri, markere, bileţele Post-

it, semne autocolante de marcaj etc.

Întâlniri publiceNivel participativ: Informare, Consultare;

În ce constă: O întâlnire cu un grup mare de persoane, ce se utilizează în special

pentru a face o prezentare şi a da publicului posibilitatea de a pune întrebări şi de a

comenta. Întâlnire publice sunt deschise tuturor celor ce doresc să participe.

La ce se foloseşte:

- Pentru a se realiza încadrarea în cerinţele legale privind

informarea/consultarea publică;

- Ofer ă cet ăţenilor şansa de a-şi face cunoscute opiniile

- Permite tuturor să aud ă exact acelea şi informaţii şi comentarii

- Permite cetăţenilor să-şi exprime opinii şi să-şi defuleze frustr ările şi

nemulţumirile

Observații

- Aceste evenimente pot scă pa de sub control (mai ales dacă înc ărcătura

emoţională este prea ridicat ă)

-

Este recomandată prezen ţa a cel puţin unui oficial de rang înalt (de

preferat primarul) din cadrul administraţiei locale

3.6 Alte elemente practice

Facilitareanu este leadership; nu este conducere; nu înseamnă oferire de solu ţ ii;

nu

înseamnă direc ţ ionare; nu este un proces individual, ci unul de echipă.



17

Concepte cheie asociate termenului de facilitare:

descoperire de potenţial;

ajutor dat comunităţii de către persoane din afar ă; activităţi de mobilizare a comunităţii;

formarea unui grup;

consultanţă;

oferirea de informaţii pentru a uşura procesul de facilitare comunitar ă;

îndrumarea comunităţii;

suport oferit pentru identificarea unui lider din comunitate;

activităţi de mentorat.

Portretul facilitatorului comunitar

Facilitatorul comunitar este o persoană care trece orice barier ă de necomunicare

şi neîncredere din partea comunităţii; reuşeşte să stabileasc ă o bun ă rela ţie cu

membrii comunităţii; ascultă, vorbeşte, mediază conflicte, vine cu idei, experien ţe;

îndrumă pa şii comunităţii către o viaţă mai frumoasă; face vocea comunităţii auzită;

este un bun ascultător; este optimist; primeşte orice idee din partea membrilor

grupului; împărtăşeşte din experienţa pe care o are; creează un cadru favorabil

pentru discuţii, în care toată lumea î şi poate exprima deschis opiniile; îndrumă

oamenii în procesul de analiză şi prioritizare a nevoilor, mobilizează şi

organizează oamenii din comunitate, dar f ăr ă a crea dependen ţă, astfel încât, atunci

când procesul de facilitare ia sfâr şit, lasă în urm ă o comunitate puternică şi

independentă.

Abilitățile facilitatorului comunitar

O persoană care î şi asumă rolul de facilitator comunitar în relaţia cu un

grup trebuie să de ţină o serie de abilităţi:

să fie un bun vorbitor;

să poat ă exprima ideile în mod clar;

să foloseasc ă un limbaj adecvat;

să fie un model de exprimare, s ă nu se impun ă, să aib ă o tonalitate plăcută a vocii şi să fie suficient de flexibil şi adaptabil;



18

să fie st ă pân pe sine şi încrezător, dar nu arogant;

să accepte e şecurile;

să fie bun observator şi ascultător - asta presupune ca un facilitator să

aibă abilitatea de a pune întrebări, de a parafraza, sumariza, încuraja.

3.7 Implementarea practic ă a participării publice îndiverse sisteme democratice

3.7.1 Statele Unite ale Americii: participarea, o constantă amanagementului public în care autoritatea emană de la cetăţean, garantullegitimităţii guvernanţei

Agenţiile federale americane au pus în practică elemente şi procese de

participare publică înc ă de la mijlocul anilor 1960 ai secolului trecut. De-a lungul

timpului, conceptul de participare publică a c ă pătat un înţeles tot mai clar, iar

procedurile privind implicarea activă a cet ăţenilor au fost adaptate tot mai mult la

realităţile înconjur ătoare.

În timpul celui de-al doilea r ăzboi mondial, dar şi în cele două decenii

imediat următoare, majoritatea agenţiilor guvernamentale funcţionau conform

paradigmei informării publicului (Creighton, 1995; Dewey, 1927). Această abordare permitea, însă, doar o comunicare unidirecţională, dinspre stat spre

cetăţean. Mai precis, guvernul considera că, pentru a crea suport şi legitimitate

publică pentru ac ţiunile şi politicile promovate, era suficient să informeze publicul

cu privire la necesitatea şi aşteptatele rezultate pozitive ale acestora. Până în prima

jumate a deceniului şase din secolul trecut, această premis ă se pare c ă a reu şit să dea

rezultate (Bleiker & Bleiker, 1994).

La mijlocul anilor 1960, preşedintele american Lyndon Johnson a lansatapelul său pentru participarea activă a fiec ărui cetăţean american la R ăzboiul

Împotriva Săr ăciei – un program guvernamental ce susţinea dezvoltarea

comunităţilor locale. Acest program, însă, nu a dat rezultatele dorite pe termen lung,

fiind axat pe dezvoltarea infrastructurii de locuinţe, f ăr ă ca infrastructura

economică s ă-i poată ţine pasul. Din perspectiva participării publice, însă, acest

proiect a marcat o schimbare de paradigmă de care America avea nevoie

pentru lansarea „noului val” al participării publice, care includea, pe lângă informarea

cetăţenilor, şi consultarea acestora în procesul politicilor publice (Parr, 2008).



19

În anii 1970, elementele de participare publică au devenit din ce în ce mai

prezente în cadrul legislaţiei nou apărute, un exemplu relevant în acest sens fiind

Legea Mediului, care solicita pentru orice fel de intervenţie cu impact asupra

mediului publicarea unei notificări de intenţie, a unui studiu de impact cu variante

alternative, organizarea de şedinţe publice, întocmirea unui dosar formal de decizie

ce includea propunerile cetăţenilor, hotărârile luate şi notificările transmise

(Wolman, 1996). În această perioad ă se înregistreaz ă un interes din ce în ce mai

mare din partea agenţiilor federale şi statale pentru participarea publică. Acest

interes este dovedit şi de participarea foarte mare la prima conferinţă inter-agen ţii

referitoare la participarea publică, organizată la începutul mandatului pre şedintelui

Jimmy Carter şi la care au participat reprezentanţi provenind de la peste 80 de

agenţii guvernamentale (Creighton, 1999).Administraţia Reagan a reprezentat, însă, o perioadă mai dificil ă pentru

suporterii participării publice. Motivele acestei antipatii demonstrate de guvern

pentru participarea publică nu sunt foarte clare, îns ă se crede c ă era vorba de

influenţa negativă pe care o aveau grupurile de activi şti ecologişti şi alte asociaţii

civice asupra dezvoltării industriei grele şi de combustibili. În cei opt ani de guvernare

Reagan, programele de participare publică ale agen ţiilor guvernamentale au fost

reduse substanţial.La sfâr şitul anilor 1980, domeniul participării publice a început să ia o

nouă turnur ă. Din cauză c ă aplicarea prevederilor impuse de legi în ceea ce

priveşte participarea publică nu aducea întotdeauna rezultatele scontate

(acceptarea politicilor de către cetăţeni), s-a trecut la un nou stil de participare

publică – atingerea consensului. În acest tip de participare, agen ţiile statului fac mai

mult decât să asculte opiniile cet ăţenilor – încearcă s ă creeze un soi de acord

acceptat de ambele păr ţi (Bleiker & Bleiker, 1994).

În anii care au urmat, până în prezent, au fost dezvoltate mai multe

tehnici de implementare a participării publice, pentru obţinerea unor rezultate

optime în implementarea politicilor publice. Exemple în acest sens sunt

„negocierea generatoare de reguli” – pusă în practic ă de Agen ţia de

Protecţie a Mediului (acordul rezultat în urma negocierii a două p ăr ţi aflate în

conflict naşte reguli de mediu impuse ulterior de Agenţie ter ţilor) sau solu ţ ionarea

mediat ă a disputelor (alternative dispute resolution, ADR – un tip de mediere a

conflictelor inspirată din domeniul juridic) (Creighton, 1999).



20

Din perspectivă local ă, comunităţile de succes onorează şi promovează

infrastructurile lor civice. Acestea nu cer tot timpul guvernului de la Washington

ajutor financiar sau logistic. Dimpotrivă, liderii acestora apelează la

interdependenţa dintre mediul de afaceri, guvern, ONG-uri şi cetăţenii ca indivizi.

Aceste comunităţi şi-au dat seama că rezolvarea problemelor şi identificarea

oportunităţilor nu reprezintă atributul exclusiv al guvernului. Un element comun

al comunităţilor de succes este efortul continuu de susţinere a proceselor formale şi

informale de identificare a obiectivelor comune şi de a r ăspunde nevoilor şi

aspiraţiilor individuale şi comunitare. Comunităţile de succes fac să dispar ă grani ţele

dintre guvern, mediul de afaceri şi sectorul non- profit (Creighton, 1999; Parr, 2008).

Un motiv important pentru care comunităţile americane caută noi moduri de

abordare a problemelor este faptul că acestea sunt tot mai con ştiente că provocările cărora trebuie să le fac ă fa ţă nu sunt numai ale lor. A şa cum

sublinia Parr (2008), toate comunităţile au în comun aceste realităţi:

finanţarea de la bugetul de stat va continua să fie limitat ă şi astfel

problemele şi rezolvarea lor vor cădea tot mai mult în sarcina comunităţii locale;

creşterea responsabilităţii comunitare va pune un accent sporit pe

integritatea şi eficienţa managementului public local;

colaborarea şi inter-dependenţa vor fi concepte cheie pentruacţiunile locale şi regionale;

guvernul este un actor-cheie, dar nu este singurul actor implicat în

dezvoltarea şi implementarea de soluţii pentru problemele comunităţii;

creşterea diversităţii (rasială, etnică, culturală, de gen, socio-

economică, fizică, de abilităţi mentale, etc.) şi polarizarea potenţială reprezint ă

realităţi pentru orice comunitate. Comunităţile trebuie să se concentreze pe

dezvoltarea de noi strategii şi instrumente pentru a pune cetăţenii de acord asupraunui plan de măsuri şi acţiuni şi de a lucra împreună pentru realizarea acestuia.

În concluzie, se observă c ă în Statele Unite ale Americii rela ţia dintre stat şi

cetăţean este construită destul de diferit fa ţă de alte p ăr ţi ale lumii. Mai precis,

democraţia americană se bazeaz ă pe credin ţa, însuşită de majoritatea cet ăţenilor,

că autoritatea eman ă de la cet ăţean şi nu de la stat (Sharpe, 1973; Creighton, 1999;

Parr, 2008), astfel că activitatea şi acţiunile guvernului trebuie să fie în mod constant

obiectul analizei publice şi a limitărilor impuse de cetăţeni. Drepturile dereprezentare ale individului sunt extinse într-o anumită m ăsur ă la cele ale grupului,



21

dar importanţa participării individuale în actul de guvernare şi în cenzura puterii

statului sunt de o importanţă covâr şitoare.

3.7.2 Marea Britanie, managementul public, un mix de putere întreguvern şi publicurile interesate

Atât la nivelul administraţiei publice centrale, cât şi la nivelul celei locale

procesul decizional din Marea Britanie face apel la mecanisme menite să asigure

includerea punctelor de vedere ale cetăţenilor afectaţi de politicile puse în discuţie.

Raportul Beveridge, subliniază importan ţa acestui aspect, ar ătând că securitatea

socială trebuie realizat ă prin cooperarea dintre stat şi individ (Beveridge, 1942).

Cu toate acestea, trecerea de la consultarea cetăţenilor la implicareadirectă şi activă a acestora în procesul decizional din Regatul Unit a început doar

în deceniul opt al secolului trecut, odată cu regimul Thatcher, care a demarat

reformarea administraţiei publice britanice. Schimbarea de paradigmă a impus

trecerea de la managementul public clasic, bazat pe tehnocraţie şi decizii

ierarhice, la Noul Management Public, centrat pe eficienţă şi pe rezultate, pentru

satisfacerea nevoilor cetăţeanului. Procesul a fost unul cu multe obstacole, dar a

însemnat descentralizarea serviciilor publice şi aducerea lor mai aproape decomunitate şi cetăţean (Rhodes, 1997).

Cercetări recente arată c ă, între 2003 şi 2006, propor ţia de cetăţeni care

consider ă c ă pot influen ţa deciziile de la nivel local a crescut semnificativ, odată cu

propor ţia cetăţenilor mulţumiţi de zona în care locuiesc (DCLG, 2006).

Participarea cetăţenilor şi responsabilizarea actorilor implicaţi în managementul

public colaborativ sunt strâns legate de încrederea pe care cetăţenii o acordă factorilor

de decizie. Un studiu desf ăşurat în anul 2006 arată c ă 70% dintre cei care au afirmat

că pot influen ţa deciziile locale aveau încredere în consiliul local, spre deosebire

de cei care nu credeau ca pot influenţa deciziile publice – 48% (DCLG, 2007).

Cartea verde a Guvernării Marii Britanii (Governance of Britain Green

Book ) descrie strategia de reînnoire fundamentală a procesului guvern ării. În acest

context, în prezent, în Marea Britanie este încurajată func ţionarea unei multitudini

de iniţiative şi programe, susţinute atât din fonduri publice cât şi private, care

urmăresc creşterea implicării comunităţilor şi cetăţenilor în procesul politicilor

publice, atât la nivel naţional, cât şi regional şi local. Dintre acestea, pot fi



22

menţionate: Împreună reu şim (Together We Can), Învăţare activă pentru cet ăţenie

activă ( The Active Learning for Active Citizenship) sau Program îndrumător pentru

comuntăţi locale (The Guide Neighbourhoods Programme). Toate aceste iniţiative

se ghidează dup ă trei principii fundamentale (Munton, 2003):

creşterea participării directe, a acţiunii comunităţii şi a implicării

individuale în actul guvernării democratice;

schimbarea în atitudinea individuală prin promovarea responsabiliz ării

comunităţii şi cetăţeanului;

creşterea eficienţei serviciilor publice cu reflectare directă în

calitatea vieţii individului.

În termeni de participare şi implicare a cetăţenilor în managementul public

local, un grup instituţional important, specific Marii Britanii, este reprezentat deConsiliile Comunităţilor. Aceste organisme nu au puteri statutare, dar reprezintă

grupuri cheie ce vin în sprijinul autorităţilor regionale şi centrale în vederea atragerii

şi implicării active a cetăţenilor în procesul politicilor publice. Acestea sunt

fondate de stat şi au dreptul statutar de a fi consultate în probleme de interes

public de către factorii de decizie (Munton, 2003). Membrii acestor consilii sunt

aleşi de către membrii comunităţii, dar nu după criterii politice, ci mai degrab ă dup ă

criterii civice şi sociale.Cu toate că participarea public ă este în prezent parte a procesului politicilor

publice din Marea Britanie, eficienţa sa este variabilă. Unii autori care consider ă c ă

participarea publică din Regatul Unit nu a dep ăşit încă gradul de consultare a

cetăţenilor (Rhodes, 1997; Munton, 2003). În contextul Scării de Participare a lui

Arnstein (Arnstein, 1969), procesul decizional din Marea Britanie nu favorizează pe

deplin puterea din partea cetăţenilor, ci mai degrabă un mix de putere între guvern şi

publicurile interesate.

3.7.3 Olanda, tradiţie liberală şi nevoie de legitimizare: implicareacomunităţii ca instrument de bază al guvernării

Participarea publică în Olanda are r ădăcini istorice. Încă din secolul XIX

au apărut dezbateri intense privind protecţia cetăţenilor împotriva încălcării

drepturilor individuale de către stat. Acest fapt este reflectat îndeosebi de filosofia

liberală care st ă în cultura olandez ă la baza rela ţiei dintre cetăţean şi stat (Wijk et



23

al ., 2002). Încă de la sfâr şitul sec. XIX, anumite legi olandeze cereau instituţiilor

publice să consulte cet ăţenii cu privire la politicile şi hotărârile statului şi să accepte

propuneri de modificare a acestora. Din păcate, eventualele obiecţii apăreau prea

târziu, când procesul de implementare a deciziilor era deja demarat (Plomp, 1982).

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, odată cu modernizarea societ ăţii

şi emergenţa „statului bunăstării”, participarea publică a primit un nou impuls, iar

impactul său asupra procesului politicilor publice a crescut semnificativ (Kalk,

1978, Coenen et al. 2000). Creşterea influenţei directe a cetăţenilor asupra

designului şi implementării deciziilor a întâmpinat rezistenţă atât din partea

politicienilor aleşi, cât şi din cea a funcţionarilor publici, care vedeau în procesul

participării publice un inamic al autorităţii lor.

Participarea publică ar fi f ăcut imposibilă confiden ţialitatea şedinţelor deguvern şi ar fi cauzat întârzieri ale proceselor legislative şi executive.

Majoritatea oficialilor publici acceptau ideea participării publice, dar r ămâneau la

părerea că tot guvernul şi politicienii aleşi sunt cei care trebuie să aib ă ultimul

cuvânt în procesul decizional (RARO, 1978; VNG, 1983). Alte instituţii publice se

declarau în favoarea participării active a cetăţenilor la luarea deciziilor, dar f ăceau

aceasta mai mult la nivel declarativ (Berg & Rubingh, 1979).

Aceste puncte de vedere diferite demonstrează ambiguitatea abord ăriifenomenului participării publice din partea instituţiilor statului olandez în timpul

acelei perioade de tranziţie.

În anii 1980, situaţia s-a schimbat din nou. Din cauza recesiunii,

priorităţile economice s-au schimbat, iar criticii participării publice au câştigat din nou

teren. Implicarea directă a cet ăţenilor era văzută ca şi cauză principal ă a

întârzierilor în aplicarea unor legi sau în implementarea unor politici publice,

chiar şi atunci când întârzierile proveneau din cu totul alte surse.Din 1990 până în prezent, participarea public ă a devenit din nou popular ă,

în principal ca mijloc de a creşte gradul de acceptare, din partea cetăţenilor, a

deciziilor administraţiei publice şi a modului lor de implementare. Noile forme de

creare şi implementare de politici publice implicau participarea activă a cet ăţenilor

încă din primele stadii ale procesului, în care stakeholderii pot avea o influenţă

major ă atât în definirea problemelor, cât şi în modul de abordare şi de soluţionare

a acestora.

Experimentele de management colaborativ includ proiecte de management



24

comunitar, panel -uri de discuţii ale cetăţenilor, conferinţe urbane, forumuri publice,

workshop-uri etc. (Veldboer, 1996).

În acelaşi context, este interesant de menţionat cazul câtorva ministere

care au experimentat noi forme de participare publică precum procese decizionale

interactive, planificare deschisă, managementul procesual colaborativ, etc.

(Edelenbos, 1999; Bruijn & Heuvelhof, 2002; Enserink & Monnikhof, 2003).

La nivel local, procesul decizional interactiv a devenit mult mai prezent

decât la nivel naţional. Explicaţia este că autorit ăţile locale par să fi pierdut din

legitimitate, fapt demonstrat şi de participarea foarte redusă la alegerile locale din

anul 1990. Interactivitatea procesului politicilor publice este văzută în Olanda, în

general, ca un instrument de reconectare a lumii politice cu cetăţenii, obiectivul

general fiind de a integra ideile şi obiectivele cetăţenilor, văzuţi ca indivizi şiorganizaţii sociale, în procesul de design şi implementarea a politicilor publice şi de a

le oferi acestora un rol semnificativ în procesul decizional la nivel local (Bruijn &

Heuvelhof, 2002).

3.7.4 Australia: participarea publică, principiu-cheie al managementuluipublic local şi federal

Implicarea comunităţii a devenit din ce în ce mai importantă pentru

activitatea guvernării în Australia, iar în prezent participarea publică a devenit un

principiu-cheie al managementului public local şi federal (Mostert, 2003). Acest

fenomen este, însă, unul relativ nou, apărut ca urmare a practicilor internaţionale din

aria managementului public colaborativ şi a promovării participării publice ca

instrument fundamental al eficientizării procesului politicilor publice.

Guvernarea în Australia a trecut de-a lungul timpului printr-o serie de

abordări succesive: epoca guvernării prin edicte şi hotărâri ale guvernului federal

(1945-1970); epoca managerialismului instrumentalist, bazată pe eficien ţa

tehnocraţilor (1970-1990); apariţia şi dezvoltarea abordării participative, marcată de

asemenea, de o descentralizare masivă a procesului decizional (1994-prezent) (Tan,

2006; Connel et al., 2005; McKay, 2006).

În prezent, rolul participării publice este recunoscut pe scar ă larg ă în

Australia (Mostert, 2003), însă nu pare s ă existe înc ă un nivel adecvat al în ţelegerii

proceselor şi mecanismelor participării publice (Tan, 2006). În plan general,implicarea comunităţilor în procesul politicilor publice a crescut semnificativ în



25

ultimii 20 de ani, dar acest indicator global nu reflectă, însă, toate realităţile locale sau

regionale.

Îmbunătăţirea procesului implicării active a comunităţilor în viaţa publică

este un proces continuu, bazându-se pe înţelegerea tot mai clar ă a naturii şi

activităţilor cuprinse de acesta. O parte dintre specialiştii în ştiinţe politice subliniază

importanţa participării comunităţii în îmbunătăţirea procesului politicilor publice

prin democratizarea formulării politicilor, conştienţi fiind de faptul că politicile

publice nu pot fi create într-un spaţiu care ignor ă în mare m ăsur ă interesele şi

preferinţele cetăţenilor. Un alt interes constant în managementul public australian

este legat de crearea de spaţii de discuţie pentru a identifica şi a promova

interese publicurilor (Wallis & Dollery, 1999; Saward, 2001; Green, 2003).

Deşi legislatorii şi oficialii australieni şi-au exprimat entuziasmul cu privirela implicarea comunităţii ca vehicul în eficientizarea designului şi

implementăriipoliticilor publice de pe continentul de la antipozi (Catt & Murphy

2003; VLGA 2001), mulţi cercetători şi practicieni arată c ă procesul particip ării

publice ar avea de suferit în anumite zone, cum ar fi, de exemplu, Statul Victoria,

unde rolul Avocatului Poporului şi Legea Libertăţii Informării au fost modificate

recent în sens restrictiv, fapt care, potrivit specialiştilor, reduce atât

responsabilizarea tuturor actorilor publici, cât şi implicarea cetăţenilor (Connel et. Al,2005, McKay, 2006).

Cu toate acestea, în Australia, participarea publică a cunoscut un avans

semnificativ în sectorul energetic şi al administr ării apelor, precum şi în

transporturi sau alte activităţi ale sectorului public ce au fost externalizate. Este

interesant de observat, însă, faptul că participarea public ă asociat ă activit ăţilor din

sectorul privat este încă foarte redus ă, deşi prezintă un curent cresc ător (Tan,

2006).

3.8 Legislaț ia asociat ă proceselor participative înRomânia

Cadrul general● Legea 544/2001 privind liberul acces la informatii de interes public

(modificata de: Legea 371/2006; Legea

380/2006; Legea 188/2007) reglementeaza

accesul tuturor celor interesați la informații si documente care rezultă din

activitatea autoritatilor si institutiilor publice, precum și a regiilor autonome.



26

Normele metodologice de aplicare a Legii 544/2001 includ Model Cerere, Modele

reclamatie administrativă, Model Raspuns la reclamatie, Model Raspuns la cerere, etc.

● Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia

publica reglementeaza posibilitatea de a interveni in procesul decizional si obligatiile

pe care le au autoritatile in sensul facilitarii participarii publicului la procesul

decizional. Aceasta a fost completata de Legea 242/2010.

● Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru

elaborarea actelor normative, republicata cu modificari in aprilie 2010 republicata

cu modificari in august 2004. De la republicare a mai fost modificata de: Legea

49/2007; Legea 173/2007; Legea 194/2007.Fara a introduce obligativitatea

consultarilor, ultima modificarea din 2007 (L. 194/2007)prevede includerea in

prezentarea evaluarii impactului actelor normative a unei sectiuni referitoare laconsultarile derulate in vederea elaborarii proiectului de act normativ, organizatiile si

specialistii consultati, esenta recomandarilor primite; precum si o sectiune despre

activitatile de informare publica privind elaborarea si implementarea proiectului de act

normativ.

●

Legea 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor

publice, modificata si republicata in 2004, asigura si reglementeaza dreptul

cetatenilor de a-si exprima opiniile politice, sociale sau de alta natura, de a organizasi de a participa la mitinguri, demonstratii, manifestatii, procesiuni si orice alte

intruniri. Republicată în MO nr. 223/ 15 martie 2004, dându-se textelor o nouă

numerotare.

Procesul decizional la nivelul administratiei locale● Legea 215/2001 privind administratia publica locala republicata

cu modificari in februarie 2007.

Reglementeaza regimul general al autonomiei locale, precum si

organizarea si functionarea administratiei publice locale. Contine prevederi

importante pentru participarea cetatenilor la luarea deciziilor publice: principiul

consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale; publicarea proceselor-

verbale ale sedintelor de consiliu si a hotararilor cu caracter normativ; dreptul

cetatenilor de a propune Consiliului Local sau Judetean proiecte de hotarari; obligatia

consilierilor locali de a organiza periodic intalniri cu cetatenii si de a acorda audiente;

delegatii satesti; dreptul cetatenilor de a cere dizolvarea consiliului local; etc.



27

Republicata in: MO nr. 123/ 20 februarie 2007. Dupa republicare, a fost

modificata de OUG 20/2008; Legea 35/2008; OUG 66/2008; Legea 131/2008, OUG

105/2009, legea 375/2009, legea 59/2010, legea 264/2010.

●

Legea 273/2006 privind finantele publice locale. Modificata de: OUG

nr. 46/2007 aprobata prin L 34/2008; OUG nr. 64/2007 aprobata cu modificari

prin Legea 109/2008;OUG nr. 28/2008, OUG 91/2009, OUG

111/2009, Legea

329/2009, OUG 57/2010,OUG 63/2010. Stabileste principiile, cadrul general si

procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice

locale, precum si responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale si ale

institutiilor publice implicate in domeniul finantelor publice. Din perspectiva

participarii publice, Legea finantelor publice locale: afirma transparenta procesului

bugetar; contine prevederi legate de obligatia autoritatilor de a publica proiectului de buget; contine prevederi cu privire la dezbaterea publica a proiectului de buget local,

cu prilejul aprobarii acestuia si cu privire la prezentarea contului anual de executie

a bugetului local in sedinta publica; stabileste procedura prin care cetatenii pot

depune contestatii cu privire la proiectul de buget local.



28

BIBLIOGRAFIE

[1].***, ‘ Bilan du quinquennat en matière de transparence, d’intégrité et

de lutte contre la corruption’ , Transparence International France, 2012 [online] lawww.transparence-france.org

[2]. ***, National Integrity System Assessment – Poland , TransparencyInternational & Instytut Spraw Publicznych, Warsaw: ISP.org, 2012

[3]. ***, The Civil Service – An Introduction to French Administration,Paris: La Documentation Francaise, 1996

[4]. Abbott, J. 1996. Sharing the City: Community Participation in urbanManagement. London: Earthscan Publications Ltd

[5]. Adnan S., Barrett A., Alam S. M. N., Brustinow A., People'sParticipation, NGOs and the Flood Action Plan: An Independent Review. Oxfam,Dhaka,

Bangladesh, 1992 [6]. Agranoff, R. & McGuire, M, Big Questions in Public Network

Management Research. Journal of Public Administration Research and Theory, 11(3)2001, pp. 295-396

[7]. Agranoff, R., Collaboration for Knowledge: Learning in PublicManagement Networks. In Lisa Blomgren Bingham and Rosemary O‘Leary (eds.),

Big Ideas in Collaborative Public Management . Armonk, NY: M. E. Sharpe, 2008,162-194.

[8]. Agranoff, R., Managing Within Networks: Adding Value to PublicOrganizations. Washington, DC: Georgetown University Press, 2007

[9]. Agranoff, R., McGuire, M., Collaborative Public Management,Georgetown University Press: Washington D.C., 2003

[10]. Agranoff, R., Pattakos, A. N., Dimensions of Services Integration:Service Delivery, Program Linkages, Policy Management and OrganizationalStructure. Washington, DC : U.S. Department of Health, Education, and Welfare,1979

[11].Alexandrescu, I., Bulei, I., Mamina, I., Scurtu, I., Enciclopedia de

Istorie a Romaniei, Bucuresti: Ed. Meronia, 2000[12]. Alexandrescu, I., Urmări produse în evoluţia economico-socială a

României de legislaţia adoptată dup ă Marea Unire, în Parlamentul României.Istoria Senatului României. Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2004

[13].Alexandru, I., Drept administrativ în Uniunea Europeana. Dreptadministrativ comparat. Drept administrativ al Uniunii Europene, Bucureşti:

Ed.Lumina Lex, 2006[14].Al-Kodmany, K., ‘Public Participation: Technology and Democracy’,2000, Journal of Architectural Education, vol. 53, no. 4, p. 220–228.

[15]. Almăşan, Oana, “Miscomprehension Of Meaningful PublicParticipation And Its Consequences On Effective Policy-Making”, în the Review ofManagement and Economical Engineering, special issue, (no.5) November 2008

[16]. Almăşan, Oana, Reinhardt, Z., “The Negative Impact of LegislationPitfalls on Meaningful Public Participation, Efficient Policy-making and Effective Governance”, în the Transylvanian Review of Administrative Sciences, no. 1(25)/2009

[17]. Almond, Gabriel; Verba, Sidney. The Civic Culture: Political

Attitudes and Democracy in Five Nations. Princeton, NJ: Princeton UP, 1963.[18]. Almond, M., The Rise and Fall of Nicolae and Elena Ceauşescu, London:



29

Chapmans, 1992[19]. Alter, C., Hage, J., Organizations working together, Newbury Park,

CA:Sage, 1993 [20]. Amos, S., The Science of Law, London, King, 1874[21]. Anderson, E.N., Anderson, P.R., Political Institutions and Social

Change in Continental Europe in the 19

th

Century, Berkley, University of CaliforniaPress, 1967[22]. Anderson, J. E., Public Policymaking: An Introduction, Houghton

Mifflin Company: TX, 2005[23]. Aristotle, Politics, traducere de Benjamin Jowett, NY: Dover

Publications, 2000[24]. Arnstein, Sherry R. "A Ladder of Citizen Participation," JAIP, Vol. 35, No.

4, July 1969, pp. 216-224[25].Arnull, A. and Wincott, D., Accountability and Legitimacy in the

European Union, Oxford: Oxford University Press, 2003.[26]. Atkinson, A. C., 2003, "Income Inequality in OECD Countries:

Data and Explanations," CESifo Working Paper Series 881, CESifo Group Munich[27].Atkinson, R.D. and Castro, D.D., ‘Digital Quality of Life:Understanding the Personal and Social Benefits of the Information TechnologyRevolution’, 2008 lucrare prezentată la The Information Technology and InnovationFoundation Forum in Washington, DC, May 1st, 2008.

[28]. Aucoin, P., Administrative Reform în Public Management: Paradigms,Principles, Paradoxes and Pendulums, in Governance 3/1990, pp. 115-137

[29]. Aulich, C., Halligan, J., and Nutley, S., Australian handbook of public sectormanagement. Crows Nest, NSW, Australia: Allen and Unwin, 2001

[30]. Aulich, C., J. Halligan, S. Nutley, Australian Handbook of Public

Sector Management , Allen & Unwin, Crows Nest, 2001

[31]. Austin , J. E .,The Collaboration Challenge, San Francisco : Jossey-Bass, 2001[32]. Baldwin R., R. Forslid, P. Martin, G. Ottaviano, F. Robert-Nicoud,

Economic Geography and Public Policy, Princeton University Press, Princeton, NewJersey, 2003

[33]. Baldwin, E.,"The Private Finance Initiative - What opportunities forfacilities management?", Journal of Facilities Management, Vol. 2 Issue 1,2003, pp.54- 68

[34].Bara, V., ‘Despre principiul legalitaţii în activitatea administraţiei publice’, 2000, Revista transilvana de ştiin ţ e administrative, 1(4), pp. 232-236

[35]. Barker, E., The Development of Public Services in Western Europe, London,

Oxford University Press, 1944[36]. Barnes, M.N., Bauld, L., Benzeval, M., Judge, K., Mackenzie, M.,and Sullivan, H., Building capacity for health equity, London, Routledge, 2005

[37]. Barnes, M.N., Sullivan, H.,‘Discursive arenas: Deliberation and theconstitution of identity in public participation at a local level’, Social MovementStudies, Vol. 5,No. 3, 2006, pp. 193–207

[38]. Barzelay, M., The New Public Management: Improving Research andPolicy Dialogue, University of California Press, 2001

[39]. Bărbulescu, M., Deletant D., Hitchins, K., Papacostea, S., Teodor,P., IstoriaRomânieit, Bucureşti: Corint, 2007, p. 350

[40]. Beder, Sharon, Danes involve laypeople in technological issues, în

Engineers Australia, January 1999, p. 48[41].Bekkers, V., ‘Virtual Policy Communities and Responsive Governance:



30

Redesigning On-line Debates’, 2004, Information Polity, no. 9 (3-4), p. 118-129.[42]. Berg, G.J.; A. Rubingh 1979: Waartoe inspraakverlening bij

streekplannen? Verslag van een methodologische verkenning. (Why public participation in regional land-use plans? Report of a methodological search).Groningen: Interfacultaire Sonderzoeksorganisatie, Planologisch Studiecentrum.

[43]. Bernays, E. L., The Engineering of Consent, The Annals of theAmerican Academy of Political and Social Science, no. 250, 1947, p. 113

[44]. Bernays, E.L., Crystalizing Public Opinion,NY: H.Liveright, 1923[45]. Bernays, E.L., Propaganda, NY: Horace Liveright, 1928[46]. Berry, J., Portney, K.E., and Thomson, K. The Rebirth of Urban Democracy.

The Brookings Institution. Washington, D.C. 1993

[47]. Beryl, R., Beyond Machiavelli: Policy Analysis Comes of Age,Georgetown University Press, 2000

[48]. Beveridge, W., (1942) Social insurance and allied services (TheBeveridge Report), publicat online lahttp://news.bbc.co.uk/2/shared/bsp/hi/pdfs/19_07_05_beveridge.pdf, accesat la 10oct. 2009.

[49].Biskupski, M. B., The History of Poland, Westport, CT:Greenwood, 2000.

[50].Black, H.C., Black's Law Dictionary, 1st ed., St. Paul: WestPublishing, 1891.

[51].Blakely, E. J., Planning local economic development: Theory and practice. Newbury Park, CA: Sage, 1994

[52]. Bleiker, A. Bleiker, H., Citizen Participation Handbook for PublicOfficials and other Professionals Serving the Public, (8th Edition), Monterez,CA: Institute for Participatory Management and Planning, 1994

[53]. Blomgren, M. & Sahlin-Andersson, K., Quests for transparency: Signs of a New Institutional Era in the Health Care Field? In Christensen, P. & T. Lægreid (eds.),Transcending New Public Management, Ashgate, 2007

[54].Blundell-Wignall, A., Slovik, P., ‘A Market Perspective on theEuropean Sovereign Debt and Banking Crisis’, 2011, [Online] lahttp://www.oecd.org/dataoecd/19/9/46970598.pdf

[55]. Bonham, G.M., Seifert, J. M., Thorson, S. J., ‘TheTransformational Potential of e-Government: The Role of Political Leadership’, presented at the 4th Pan European International Relations Conference of theEuropean Consortium for Political Research, Kent at Canterbury, U.K., 9September 2001.

[56].Bouvier, J., A Law Dictionary, Philadelphia: T. and J. W.Johnson, 1839. 2 vols[57]. Bruijn, J.A. de, Heuvelhof E.F., 2002. Policy analysis and decision-

making in a network: how to improve the quality of analysis and the impact ondecision-making. Impact Assessment and Project Appraisal, Volume 20, 4.

[58].Brundtland, G. H. (coord.), “Our Common Future” - Report of theWorld Commission on Environment and Development, United Nations, Oxford

University Press, 1987[59].Bryer, T.A., ‘Bureaucratization and Active Citizenship: Approaches to

Administrative Reform’, 2004, Pi Alpha, Alpha Online Journal , vol. 5, [Online] lahttp://www.naspaa.org/initiatives/paa/journal/volume_5.asp,accesat în noiembrie 14,

2008. [60]. Bunschuch-Riesender, F., Good governance: characteristcs, methods



31

and the Austrian example, în Transylvanian Review for Administrative Sciences, no. 24 (4) / 2008, Cluj, Romania

[61]. Caiden, G.E., Administrative Reform Comes of Age, New York,Walter de Gruiter, 1991

[62]. Caiden, G.E., What Lies Ahead for the Administrative State, înHenderson şi Dwivedi, Bureaucracy and the Alternatives in the World Perspective, New York, St. Martin’s Press, 1999

[63].Campbel, C., Comparative Trends in Public Management: Smart

Practices Toward Blending Policy and Administration, Ottawa: Canada School ofPublic Service, 2006.

[64]. Campbell, A., Gould, M., The Collaborative Enterprise, MA: Perseus Books, 1999

[65]. Carroll, J.D., The Rhetoric of Reform and Political Reality in the National Performance Review, în Public Administration Review 55 / 1998, pp. 302-312

[66]. Catt, H. and M. Murphy. 2003. ‘What Voice the People? CategorisingMethods of Public Consultation.’ Australian Journal of Political Science 38(3): 407– 21.

[67].Center for Civic Education & Council for the Advancement of Citizenship, (2008), Civitas, [online]http://www.civiced.org/index.php?page=civitas_executive_summary

[68].Cernea, M., Putting People First: Sociological Variable in Rural

Development , New York: Oxford University Press, 1985.[69]. Chambers, R., Paradigm Shifts and the Practice of Participatory

Research and Development. în Nelson N. and Wright S. (eds): Power andParticipatory Development: Theory and Practice. Intermediate TechnologyPublications, London, 1995

[70].Chevalier, T. B. J., ‘Public Administration in statist France’, 1996, Public Administration Review, 56 (1), pp. 67-73[71].Chinese Government, (2008). China’s White Paper on Sustainable

Development, Beijing, [online]: http://www.acca21.org.cn/ca21pa.html[72].Chodakiewicz, M. J., Radzilowski J., Tolczyk D. (eds.), Poland's

Transformation: A Work in Progress, Charlottesville, VA: Leopolis Press, 2003, pp.157-193.

[73]. Chrislip, D.D., Larson, C.E., Collaborative Leadership, San Francisco: JosseyBass, 1994

[74].Christensen, K. and Rongerude, J., ‘The San Diego Dialogue: Reshapingthe San Diego Region’ , 2004, Working Paper for the Collaborative Regional

Initiatives Program, in eScholarship Repository, Institute of Urban and RegionalDevelopment, UCLA at Berkeley, [Online] lahttp://repositories.cdlib.org/cgi/viewcontent.cgi?article=1037&context=iurd,accesat înnoiembrie 15, 2008.

[75]. Clarke, J., Newman, J., The Managerial State: power, politics andideology in the remaking of social welfare. London: Sage, 1997

[76]. Clarke, S.E., Gaile, G.L., The work of cities, University of MinnesotaPress, 1998

[77]. Clay, E. Schaffer, B. Room for Manoeuvre: an exploration of public policy planning in agricultural and rural development, London:Heinemann, 1984

[78]. Clegg, S.R., Modern Organizations: Organization Studies in the

Post Modern World, London: Sage, 1990[79]. Clift, S., ‘E-Democracy, E-Governance and Public Net-Work’,



32

Publicus.Net, September, 2003, online lahttp://www.publicus.net/articles/edempublicnetwork.html>

[80].Closca, C., Asandului, G., Administratia Publica in Istoria

Romanilor , Iasi: Ed. Universitatea Ecologica D. Cantemir, 2000[81]. Coenen, F.; R. van de Peppel; J. Woltjer 2000: "De ecvolutie van

inspraak inm de Nederlandse planning." Beleidswetenschap 2000 (4), 313- 332.[82]. Cohen, A. P. (1985) The Symbolic Construction of Community,

London: Tavistock.[83].Coleman, S., Gotze, J., (2001). Bowling together: Online Public

Engagement in Policy Deliberation, London: Hansard Society;[84]. Common, R., The New Public Management and Policy Transfer, în M.

Minogue, Beyond the New Public Management: Changing Ideas and Practices inGovernance, UK, Edward Elgar, 1998

[85].Communication from the Commission to the European Parliament, theCouncil, the European Economic and Social Committee and the Committee of theRegions – Debate Europe – building on the experience of Plan D for Democracy,

Dialogue and Debate, COM(2008) 158/4, Brussels,[Online] lahttp://ec.europa.eu/commission_barroso/wallstrom /pdf/com_2008_158-4_en.pdf,accesat în noiembrie 15, 2008.

[86].Compact Oxford English Dictionary of Current English, 3rd Edition,Oxford: Oxford University Press, 2005.

[87]. Connell, D., Dovers, S. & Grafton, R. (2005). A critical analysisof the National Water Initiative. In Australasian Journal of Natural ResourcesLaw and Policy 10, pp.81–107.

[88]. Constituţia Republicii Socialiste România, 1965, [Online] la http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1965.php

[89]. Constituţia României, 2003, [Online] la http://www[90].Cook, D., Charles de Gaulle: A Biography, New York, NY: Putnam,1983

[91]. Creighton, J. L. The Public Participation Handbook: Making BetterDecisions Through Citizen Involvement. San Francisco: John Wiley & Sons, 2005.

[92]. Creighton, J.L., (1999), Public Participation in Federal Agencies’Decision Making in the 1990s, National Civic Review, vol.88, 3, pp. 249-258.

[93]. Creighton, J.L., Trends in the Field of Public Participation in theUnited States, Interact, 1995, no. 1(1), pp. 7-23

[94]. Cummiskey, C., A strategic outcome for e-government solutions,Phoenix: Government Information Technology Agency, 2003

[95].Daly, H. E. (1973). Towards a Steady State Economy. San Francisco:Freeman.[96].Daly, H. E. (1991). Steady-State Economics (2nd ed.). Washington,

D.C.: Island Press[97].Daniell, K.A., Enhancing collaborative management in the Basin,

Chapter 26, în: Connell, D., Grafton, R.Q. (eds.) Basin Futures: Water reform in theMurray-Darling Basin, ANU E-Press, Canberra, 2011, pp. 413-438.

[98].Darrier, E., Gough, C., De Marchi, B., Funtowicz, S., Grove-White, R., Kitchener, D., Guimaraes Pereira, A., Hackley, S., Wynne, B., Between Democracyand expertise? Citizen’s participation and environmental integrated assessment inVenice (Italy) and St Helens, UK, in Journal of Environmetal Policy and Planning, 1,

1999, pp. 103-120[99].Davies, N., Europe: A History, New York, NY: HarperPerennial, 1998



33

[100].DCLG (Department for Communities and Local Government),(2006)

Research Report 28. Neighbourhood Management: An Overview of the2003 and 2006 Round 1 Pathfinder Household Surveys, [online] lahttp://www.sqw.co.uk/file_download/20, accesat 10 oct. 2009

[101].DCLG (Department for Communities and Local Government),(2007) Best Value User Satisfaction Survey 2006-07: General Survey NationalReport, [online] lahttp://www.communities.gov.uk/documents/localgovernment/pdf/324097.pdf, accesatla 10 oct. 2009

[102].De Burca, G. and Scott, J. (eds.), Law and New Governance in the EU

and the US , Oxford and Portland, Oregon: Hart Publishing, 2006.[103].de Souza Briggs, X.,Democracy as Problem Solving: Civic

Capacity in Communities Across the Globe, Cambridge: MIT Press, 2008[104].De Tocqueville, A., The Old Regimes and the French

Revolution, Garden City, NY: Doubleday, 1955, pp. 201-203.

[105].Debicki, M.,Country public management profile: Poland,

New York, NY: UN-PAN, 2006[106].Denhardt, J.V. and Denhardt, R.B., The New Public Service: Serving,

Not Steering , Armonk, NY: ME Sharpe Inc., 2007.[107].des Roziers, E. B., "Role du Conseil d'Etat dans l'ecriture de la

constitution" in Didier Mans, Favoreu, Louis, Parodi, Jean-Luc, eds., L 'Ecriture

de la Constitution de 1958, Paris: Economica, 1992[108].Dewey, J. & Childs, J. L. (1933). The social-economic situation and

education. In W. H. Kilpatrick (Ed.) The Educational Frontier, New York: D.Appleton-Century, pp. 32-72

[109]. Dewey, J., Freedom and Culture, New York: G. P. Putnam's

Sons, 1939.[110].Dewey, J., The Public and its Problems. New York: Holt, 1927[111]. Dic ţ ionarul explicativ al limbii române (DEX), Bucureşti: Editura

Univers Enciclopedic, 1998.[112].Directive 2003/35/EC of the European Parliament and of the Council

of 26 May 2003, O.J.L 156/17, [Online] lahttp://www.berr.gov.uk/files/file34357.pdf,accesat în noiembrie 14, 2008.

[113].Dobrescu, P., Bargaoanu, Alina, Mass-media şi societatea,Comunicare.ro:Bucuresti, 2003

[114].Drucker, P.F., The Essential Drucker: Selections from themanagement works of Peter Drucker, NY: Harper Collins, 2001

[115].Duhamel, O., Meny, Y., Dictionnaire constitutionel , Paris:Presses Universitaires de France, 1992[116].Dunleavy, P., The Globalization of Public Services Production, în

Public Policy and Administration 9/1994[117].Edelenbos, J. Design and management of participatory public

policy making. Public Management, Volume 1,4, 1999, pp.569-578[118].Ehrmann, H. W., Schain, M. A., Politics in France, 5th ed., New York:

Harper Collins, 1992[119].Eliade, P., Influen ţ a franceza asupra spiritului public în România,

Bucureşti: Humanitas, 2000[120]. Elsenhans, H., Kulke, R. and Roschmann, C., ‘Globalization and

Administrative Reforms in Germany’, in Jain, R. B. (ed.), Globalization and Good



34

Governance: Pressures for Constructive Reforms, New Delhi: Deep & Deep, 2005, p.61-102.

[121].Enserink, Bert and René A.H. Monnikhof, 2003. "ImpactAssessment and public participation: Facilitating co-design by informationmanagement - an example from the Netherlands." Journal of EnvironmentalPlanning and Management Volume 46(3), 315-344, May 2003.

[122].Esping-Andersen, G., The Three Worlds of Welfare Capitalism,Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1991

[123].Euchner, C., Urban Policy Reconsidered: Dialogues on the Problemsand Prospects of American Cities, Routledge, New York, 2003

[124].Fank, Z., E-Government in digital era: Concept, practice, anddevelopment, International Journal of The Computer, The Internet and Management,10(2), 2002, pp.1–22.

[125].Fischer, F., Citizens, Experts, and the Environment: The Politics ofLocal Knowledge, Durham, NC: Duke University Press, 2002

[126].Fischer, F., Miller G. J., and Sidney Mara S. (Eds.), Handbook of

Public Policy Analysis: Theory, Politics, and Methods, CRC Press: Boca Raton FL,

2006[127].Fischer, M. E., “The New Leaders and the Opposition,” in

Romania after Tyranny, Daniel N. Nelson (ed.), Boulder: Westview Press, 1992[128].Fishkin, J. S., Luskin R.C.,. Experimenting with a Democratic Ideal:

Deliberative Polling and Public Opinion, în Acta Politica 40/2005, pp.284-298.[129].Food and Agriculture Organization (FAO), Strategy for Fisheries

Management and Development. Rome, Italy, 1986[130].Foreign Broadcast Information Service Dailly Report (FBISDR),

East Europe, 18.06.1990, pp. 67-70[131].Freedom House, Nations in transit report 2005: Romania, accesat

online la 02.04.2012: http://freedomhouse.org/report/nations-transit/2005/romania[132].Freedom House, Nations in transit report 2007: Romania, accesat online la02.04.2012: http://freedomhouse.org/report/nations-transit/2007/romania

[133].Freedom House, Nations in transit report 2012: Romania, accesatonline la 02.04.2012: http://freedomhouse.org/report/nations-transit/2012/romania

[134].Frentzel-Zagorska, J., Zagorski, K., ‘Polish Public Opinion onPrivatisation and State Interventionism’, Europe-Asia Studies, Vol. 45, No. 4(1993), pp. 705-728

[135].Friedmann, J., Empowerment. The politics of an alternativedevelopment. Oxford: Basil Blackwell, 1992

[136].Friedmann, T., The World Is Flat: A Brief History of the Twenty-first

Century, NY: Farrar, Straus & Giroux, 2005[137].Frucht, R., Encyclopedia of Eastern Europe: From the Congress

of

Vienna to the Fall of Communism, New York, NY: Garland Publishing, 2000[138].Fuhr, H., Constructive Pressures and Incentives to Reform, în Public

Management Review 3/2001, pp. 419-443[139].Fung, A., Empowered Participation: Reinventing urban democracy,

Princeton: Princeton University Press, 2004[140].Gaetani, F., Heredia, B., ‘The political economy of civil service

reform in Brazil: The Cardoso years’, 2002, [Online] lahttp://idbdocs.iadb.org/wsdocs/getdocument.aspx?docnum=626929

[141].Gaitanaru, A., Microcalculatorul – mediu şi canal de comunicare,

Comunicare.ro: Bucuresti, 2004[142].Galpin, C.J., The Social Anatomy of an Agricultural Community.



35

Madison: University of Wisconsin Agricultural Experiment Station Bulletin 34, 1915[143].Garson, G. D., Public Information Technology and E-governance:

Managing the Virtual State, Sudbury, MA, Jones and Bartlett, 2006, pp.162-168[144].Gastil, J., Levine, P. The Deliberative Democracy Handbook: Strategies for

Effective Civic Engagement in the Twenty-First Century. San Francisco: JohnWiley & Sons, 2005.

[145].Gaunt, T.P., ‘Communication, Social Networks, and Influence inCitizen Participation’,1998, Journal of the Community Development Society, vol. 29,no. 2, p. 276-297.

[146].Ghitulescu, M., ‘Principii de organizare a administratiei publice inRomania moderna. Aspecte teoretice, legale si politice’, 2010, [Online] lahttp://www.thefreelibrary.com/Principii+de+organizare+a+administratiei+publice+in+Romania+moderna....-a0251277945

[147].Giurescu, D. C., Stefanescu, Al., Tiu, I., Romania si comunismul. O

istorie ilustrata, Bucuresti: Ed. Corint, 2010[148].Green, C. 2003. Handbook of Water Economics: Principles and

Practices. Chichester: John Wiley and Sons

[149].Green, Jessica, Chambers, Bradnee, (Eds.) (2006). The Politics of Participation in Sustainable Development Governance, Tokyo: United NationsUniversity

[150].Greve, C., Jespersen, P.K., New Public Management and Its Critics, înL. Rouban, Citizens and the New Governance: Beyond New Public Management,Amsterdam, IOS Press, 1999

[151].Grindle, M. and Thomas, J.,‘After the Decision: ImplementingPolicy Reforms in Developing Countries’. World Development. Vol. 18 (music), 1990

[152].Gruber, J., Controlling Bureaucracies:Dilemmas in DemocraticGovernance, Berkeley, CA: University of California Press, 1987

[153].Guess, M.G., Farnham, P.G., Cases in Public Policy Analysis, 2nd

Edition, Georgetown University Press: Washington D.C., 2000[154].Gutmann, A., Frank, D., Democracy and Disagreement,

Cambridge:Harvard university press, 1996[155].Guvernul Românie, H.G. nr..128/2006, publicată în M. O. nr. 90 din

31/01/2006.[156].Habermas, J., Theory of communicative action, vol.1-2,

Boston:Beacon Press, 1985[157].Halvorsen, E.K., “Assessing the Effects of Public Participation”, 2003, Public

Administration Review, vol. 63, no. 5, p.535-543. [158].Handy, C., Understanding Organisations. Harmondsworth: Penguin,

1976 [159].Hansen, H. K. and Salskov-Iversen, D., ‘Managerialized Patterns of

Political Authorities: Partners, Peddlers and Entrepreneurial People’, CriticalQuarterly, vol. 44(3), 2002, pp. 4-19.

[160].Harper, E. H. and Dunham, A. (1959) Community Organization inAction. Basic literature and critical comments, New York: Association Press. [161].Harrington, H.J., Harrington, J.S., Management Total în firma Secolului 21,Ed. Teora, Bucuresti, 2000

[162].Hart, R., Children's Participation from Tokenism to Citizenship,Florence, Unicef Innocenti Research Centre, 1992

[163].Henton , D. , Melville, J., Amsler, T., Kopell, M., Collaborative

Governance:A Guide for Grantmakers. Menlo Park, CA : William and Flora HewlettFoundation, 2006

[164].Heredia, B., ‘The Political Economy of Reform of the AdministrativeSystems of Public Sector Personnel in Latin America: An Analytical



36

Framework’,2002,[Online]lahttp://idbdocs.iadb.org/wsdocs/getdocument.aspx?docnum=626931

[165].Heywood, P., Meyer-Sahling J.-H., Corruption Risks and the

Management of the Ministerial Bureaucracy in Poland , Warsaw: Ernst&Young, 2008[166].Hofstede, Geert, Cultures and Organizations: Software of the Mind -

Revised and expanded 2nd Edition, New York: McGraw-Hill USA, 2005

[167].Hollyday, I., Is the British State Hollowing Out?, în Political Quarterly71/2000, pp. 167-176

[168].Holtman, R.B., The Napoleonic Revolution, Baton Rouge, LouisianaState University Press, 1981

[169].Hood, C., A Public Management for All Seasons, în PublicAdministration 69/1991, pp. 3-19

[170].Hood, C., Jackson, M.W., Administrative Argument, Aldershot, UK,Dartmouth Publishing, 1991b

[171].Hood, C., Jackson, M.W., The New Public Management: a Recipe for Disaster?, în Canberra Bulletin of Public Administration, 64/1991a, pp. 16-24

[172].Hood, C., Public Administration and the Public Policy: Intellectual

challenges for the 1990, în Australian Journal of Public Administration 48/1989, pp.346-358

[173]. Howarth, D., ‘Comparing Public Administrative Reform inFrance and the UK’, 2001, Public Policy and Administration, London, vol.16, no. 4, pp. 1-8.

[174].Hudspith, R., Using a Consensus Conference to Learn about PublicParticipation in Policymaking in Areas of Technical Controversy, în PoliticalScience & Politics, 34:2/2001, pp. 313-317

[175].Huntington, S. P., The Third Wave: Democratization in the LateTwentieth Century (Norman: University of Oklahoma Press, 1991)

[176].Iacob, D; Cismaru, D.; Pricopie, R., Rela ţ ii publice: Credibilitate

prin comunicare, Ed. comunicare.ro, 2005;[177].Iancu, G., ‘Unificarea legislativa. Sistemul administrativ al româniei

(1919-1939)’, in Vese, Puşcaş (eds.), Dezvoltare şi modernizare în românia

interbelica, Bucureşti: Ed. Politica, 1988, pp. 38-46[178].Inglehart, R., Welzel, C., Modernization, Cultural Change and

Democracy: The Human Development Sequence, New York: Cambridge UniversityPress, 2007

[179].Innes, J.E. and Booher, D.E., ‘The Impact of Collaborative Planning onGovernance Capacity- Working Paper for the Collaborative Regional InitiativesProgram’, 2003, in eScholarship Repository, Institute of Urban and Regional

Development, UCLA at Berkeley, [Online] la http://www-

iurd.ced.berkeley.edu/pub/WP-2003-03.pdf,accesat în noiembrie 15, 2008.[180].Innes, J.E., Planning through consensus building: a new view of the

comprehensive planning ideal, Journal of the American Planning Association, 62(4), pp. 460–472, 1996

[181].International Association for Public Participation (IAP2), Communications for Effective Public Participation, student manual, Denver, CO:IAP2, 2006c.

[182].International Association for Public Participation (IAP2), Planning for

Effective Public Participation, student manual, Denver, CO: IAP2, 2006a.[183].International Association for Public Participation (IAP2), Techniques

for

Effective Public Participation, student manual, Denver, CO: IAP2, 2006b.[184].Ionescu, D., “Romania’s ruling party splits after congress”,



37

RFE/RL Research Report 1, nr. 16, 1992, pp. 8-12[185].Ionita, S., ‘O perspectiva institutionala asupra reformei

administratiei centrale’, in Mungiu-Pippidi, Ionita (eds.), Politici Publice. Teorie si

Practica,Bucuresti: Polirom, 2002, pp. 23-36[186].Ionita, S., Fartusnic, C., ‘Grassroots of Government. Strategies,

attitudes and effectiveness in the Romanian local administration’, 2002, în

Pippidi, Ionita (eds.), Public Policies – Theory and Practice, Iasi: Polirom, 2002, pp. 2-28.

[187].Jain-Palvia, S.C. and Sharma, S.S., ‘E-Government and E- Governance:Definitions/Domain Framework and Status around the World’, in Agarwal, A. and Venkata-Ramana, V. (eds.), Foundations of E-government , Hyderabad, India: ICEG, 2007, p. 1-12.

[188].Jennings, R., ‘Participatory Development as New Paradigm: TheTransition of Development Professionalism’, 2000, [Online] la:http://www.usaid.gov/our_work/cross-cutting_programs/transition_initiatives/pubs/ptdv1000.pdf, accesat în noiembrie 15,2008.

[189].Jeong, C.H., Fundamental of Development Administration. Selangor: ScholarPress, 2007

[190].Juma, C. and Clark, N., ‘Policy research in sub-Saharan Africa: AnEmploration’. Public Administration and Development, Vol 15, 1995, pp121– 137

[191].Kalk, E. 1978: "De Moeizame driehoeksverhouding tusseninspraak, bewoners en overheid" (The difficult relation between public participation,inhabitants and government). In: B. Samsom (ed.): Omgaan met inspraak.Alphen aan den Rijn: Samsom. pp. 15-20.

[192].Kalus, S., Habdas, M., Family Law in Poland , Netherlands: KluwerLaw International, 2011

[193].Kaufmann, R.,. “Toward Total Quality Plus.” Training 28, 12, 1991, pp. 50–54

[194].Keeling, D., Management in Government, London, Allen & Unwin,1972 [195].Kemp-Welch, A., Poland under Communism: A Cold War History,Cambridge: Cambridge University Press, 2008

[196].Kessler, Marie-Christine, Les Grande corps de L'Etat , Paris: Pressesla Fondation Nationa1e des Sciences Politiques, 1986

[197].Kettl, D.F., The Global Public Management Revolution, Washington,DC, Brookings Institution, 2000

[198].Kettl, D.F., The Transformation of Governance: Public Administration

for the 21st Century, Baltimore MD, Johns Hopkins University Press, 2002[199].Kickert, W.J., Klijn, E.H. & Koppenjan, J.F.M., Managing complex

networks: strategies for the public sector, Sage, London, 1997[200].Kieniewicz, S., History of Poland , New York, NY: Hippocrene

Books, 1982[201].Kikert, W.J.M., Public Management in the United States and Europe,

în Kikert Ed., Public Management and Administrative Reform in Western Europe,Cheltenham, UK, Edward Elgar, 1997

[202].Killian, J., Eklund, N., Handbook of Administrative Reform –

An International Perspective, Boca Raton, FL: CRC Press, 2008[203].King, C. S., Feltey, K. M., & Susel, B. O., The question of

participation: Toward authentic public participation in public administration. PublicAdministration Review, 58(4), 1998, pp.317–326



38

[204].Kirby, J., ‘Neighborhood Policing: The Story so Far’, 2006,Community Safety Journal , UK, vol. 5, no. 4, p. 24-30.

[205].Kligman, G., ”Reclaiming the Public: A Reflection on Creating CivilSociety in Romania”, East European Politics and Societies 4/3, 1990, pp. 393-437

[206].Knill, C. The Europeanization of National Administrations:

Patterns of

Institutional Change and Persistence, Cambridge: CambridgeUniversity Press, 2001

[207].Konig, K., “Entrepreneurial Management or ExecutiveAdministration: the Perspective of Classical Public Administration”, în Kikert (Ed.),

Public Management and Administrative Reform in Western Europe, Cheltenham, UK,Edward Elgar, 1997

[208].Kooiman, J., Eliassen, K.A., Managing Public Organizations: Lessonsfrom Contemporary European Experience, London, Sage, 1993

[209].Koppenjan, J., Klijn, E.H., Managing Uncertainties in Networks: A

network Approach to Problem Solving and Decision Making , London, Rutledge, 2005[210].Kushchu, I. and Kuscu, M.H., ‘From e-Government to m-Government:

Facing the Inevitable’, Proceedings of European Conference on E-

Government (ECEG 2003), Trinity College, Dublin, July 3-4 , Reading, UK: AcademicConferences International, 2003, pp. 253-260.

[211].Lane, J.E., New Public Management , London, Rutledge, 2000[212].Lankina, T. V., Hudala, A., Wollmann, H., Local governance in

Central and Eastern Europe, New York, NY: Palgrave Macmillan, 2008[213].Lasswell, H.D., Politics: Who gets What, When and How, New

York:Peter Smith Pub Inc., 1990[214].Leana, C. R. şi Van Buren, H. J., “Organizational Social Capital and

Employment Practices”, Academy of Management Review, 24(3), 1999, pp. 538-555.

[215].Lee, D. and Newby H., The Problem of Sociology: an introductionto the discipline, London: Unwin Hyman ,1983.

[216].Legea 52/2003 privind transparenţa în procesul decizional dinadministraţia publică, publicată in M.O. nr. 70, Februarie 3, 2003

[217].Legea 57/1968 privind organizarea şi funcţionarea ConsiliilorPopulare, în M.Of. nr. 168/26 dec. 1968

[218].Leigh, A., Effective Change, London: Institute of PersonnelManagement, 1988

[219].Leitmann, J., Sustaining Cities: Environmental Planning andManagement in Urban Design. New York: McGraw-Hill, 1999

[220].Lepawsky, A., Administration: the art and science of organization and

management , NY, Knopf, 1949[221].Lindblom, C.E., The Policy-Making Process, New York: Prentice Hall, 1980[222].Lipnack , J., Stamps, J. The Age of the Network . New York : Wiley. 1994[223].Lippmann, W., Liberty and the news, NY: Harcourt,Brace & Howe, 1920[224].Lippmann, W., Public Opinion, NY: Harcourt,Brace & Howe, 1922[225].Lippmann, W., The Phantom Public, NY: Harcourt, Brace &Howe, 1925[226].Loffler, E., Best-practice cases reconsidered from an international

perspective, International Public Management Journal, 3/2000, pp. 191–204[227].Lovan, W. R., Murray, M., Shaffer, R. (eds), Participatory Governance:

Planning, Conflict mediation and public decision-making in Civil Society, Aldershot,Ashgate, 2004

[228].Lupşan, S., Onofreiu, A., Poruncile Primăriei Năsăud, 1863-1867, ed.a doua, Năsăud, Editura George Coş buc, 2006



39

[229].Lynn, L.E. jr, Globalization and administrative reform: what ishappening in theory, in Public Management review, no. 3/2001, pp. 191-208

[230].Lynn, L.E. jr, Public Management: Old and New, Routledge, NY, 2006[231].Lynn, L.E., Public Management: a Concise History of the Field,

OxfordUniversity Press, UK, 2005

[232].Lyons, W.E. and Lowery, D., Citizen Responses to Dissatisfaction inUrban Communities: A Partial Test of a General Model, The Journal of Politics,Vol. 51, No. 4 (Nov., 1989), pp. 841-868

[233].Mabey, C., Mayon-White, B., Managementul Schimbării, The OpenUniversity Press, 1993

[234].Machiavelli, N., Il Principe, editie bilingvă it-ge, Berlin:Philipp ReclamJun Verlag GmbH, 1986

[235].Marsh, D. and Rhodes, R.,Policy Networks in British Government,Oxford: Oxford University Press, 1992.

[236].Marshall, T., 1964, apud Trushnet, M.V., Kennedy, R.(eds.)Thurngood Marshal - His Speeches, Writings, Arguments, Opinions, and

Reminiscences, Chicago: Lawrence Hill, 2001[237].Martin, D., ‘The Fading Legacy of Woodrow Wilson’, 1988, Public

Administration Review, vol. 48, no. 2, p. 631-636.[238].Matheson, A., et al. (2007), "Study on the Political Involvement in

Senior Staffing and on the Delineation of Responsibilities Between Ministers andSenior Civil Servants", OECD Working Papers on Public Governance, 2007/6,OECD Publishing

[239].Matichescu, O., Istoria Administratiei Publice Romanesti, Bucuresti:Ed. Economica, 2000

[240].McCarthy, J.D., Zald, M.N., Resource Mobilization and SocialMovements: a partial theory, in The American Journal of Sociology, vol.82,no.6/1977, pp. 1212-1241

[241].McGuire, M., Collaborative Public Management: Assessing What We

Know and How We Know It , în Public Administration Review, December 2006,Special Issue, pp. 33-43

[242].McKay, J., (2006), Issues for CEOs of Water utilities with theImplementation of Australian Water Laws, in Journal of Contemporary Water Research and Education no.135

[243].McKeown, Rosalyn, (2002). Education for Sustainable DevelopmentToolkit, Portland State University, [online] http://www.esdtoolkit.org/

[244].Meadows, D., Meadows, D. L., Randers, J., & Behrens, W. (1971).

The Limits to Growth. New York: Universe Books;[245].Meier, K.J., Politics and the Bureaucracy: Policy Making in the Fourth

Branch of Government , 2nd ed., Monterey, CA: Brooks-Cole Publishing, 1987.[246].Metcalfe, L., Richards, S., Improving Public Management, London,

Sage, 1987[247].MIAA, 2010, Ministry of Internal Affairs and Administration, EPUAP, [accesat

oct. 2010]. http://www.mswia.gov.pl/portal/pl/267/3897/Wrota_Polski.html[248].Ministerul Român al Internelor şi Reformei Administrative (MIRA),

‘Programul Operaţional pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative’, 2007, [Online] lahttp://modernizare.mai.gov.ro/documente/PODCA_propunere%20oficiala_RO%2026.09.2007.pdf, accesat în Decembrie 15, 2008.

[249].Minogue, M., Changing the state: Concepts and practice in the reformof the public sector, UK, Edward Elgar, 1998



40

[250].Modrzejewski, A., ‘Selection Process and Employment Policy inPolish Local Government Administration’ în Soňa Skulová şi Lukáš Potěšil(eds.), Principles of good governance-COFOLA 2009, Brno: Masaryk University,2009

[251].Moore, M. H. 1995. Creating Public Value. Strategic Managementin Government. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press.

[252].Morison, J., ‘The government-voluntary sector compacts:governance, governmentality and civil society’, Journal of Law and Society,27.1.,2000, pp. 98-132

[253].Mosher, F.C., Democracy and the Public Service, 2nd ed., New York: Oxford University Press, 1982.

[254].Moss Kanter, E., Frontierele Managementului, Ed. Meteor Press,Bucuresti, 2007

[255].Mostert, E., (2003), The Challenge of Public Participation, in WaterPolicy, no. 5/2003, pp. 179-197

[256].MSHE, 2010 - Ministry of Science and Higher Education. Science

Matters

[accesat oct. 2010].http://www.sprawynauki.waw.pl/?section=article&ref=issue&art_id=294[257].Mungiu-Pippidi, A., Ionita, S., Public Policies. Theory and Practice,

Iasi: Polirom, 2002[258].Munton, R. (2003 ) Deliberative democracy and environmental

decision making, in: F. Berkout, M. Leach and I. Scoones (Eds) NegotiatingChange: Advances in Environmental Social Science, Camberley: Edward Elgar, pp. 109–136

[259].Nagel, S. S. (Ed.), Policy Analysis Methods. New Science Publishers,Inc., 1999

[260].NCOC – National Conference on Citizenship, Civic Health Index

2009 – accesat online la 03.04.2012, www.ncoc.net[261].Nef, J., ‘Public administration and public sector reform in LatinAmerica’, in Peters and Pierre (eds.) Handbook of Public Administration,

London: Sage, 2003[262].Nieuwazny, A., ‘Napoleon and Polish identity’, in History Today,

Vol. 48, May 1998[263].O' Toole, L. J.,Treating Networks Seriously: Practical and Research

Based Agenda in Public Administration. Public Administration Review. 57, 1997, pp. 45-52

[264].Oakley P., Projects with People. International Labour Office, Geneva,1991

[265].OECD, (2001). Citizens as Partners: Information, Consultation andPublic Participation in decision making, USA: OECD Publishing

[266].OECD, [online] la http://www.oecd.org, accesat la 23.09.2011[267].Olsen, J.P., Towards a European Administrative Space?, in Journal of

European Public Policy, 10/2003, pp. 506-531[268]. Ongaro, E., ‘The Napoleonic Administrative Tradition and Public

Management Reform in France, Greece, Italy, Portugal and Spain’, in M. Painter, G.B. Peters (eds.), Tradition and Public Administration, New York, NY:Palgrave Macmillan, 2010, pp. 174-190

[269].Osborne, D. and Gaebler, T., Reinventing Government: How the

Entrepreneurial Spirit is Transforming the Public Sector , New York: Plume, 1993.

[270].Osborne, D., Gaebler, T., Reinventing Government: How theentrepreneurial spirit is transforming the public sector, MA:Addison Wesley, 1992



41

[271].Owen, H., Wave Rider: Leadership for High Performance in a Self-Organizing World, Berrett-Koehler Publishers: San Francisco, CA, 2008

[272].Oxford Online Dictionary, Oxford University Press, online lahttp://dictionary.oed.com/cgi/entry/50045241, accesat in August 2009.

[273].Painter, M., Peters, B. G., ‘Administrative traditions in comparative perspective: families, groups and hybrids’, in Painter and Peters (eds.), Tradition and public

administration, NY: Palgrave &Macmillan, 2010[274].Panozzo, F., ‘Management by Decree. Paradoxes in the reform of

the Italian Public Sector’, 2000, Scandinavian Journal of Management, 16, pp.357-373

[275].PAP - Pagina PAP a administraţiei locale poloneze, EPUAP starts [accesata în oct. 2010].http://www.samorzad.pap.pl/palio/html.run?_Instance=cms_samorzad.pap.pl&_PageID=2&s=depesza&dz=szablon.depesza&dep=36092&data=&_CheckSum=171210868.

[276].Parr, J., Civic Infrastructure – a new approach to improving communitylife, National Civic Review, 10.1002, ncr.210, 2008

[277].Perry, J.L., Kraemer, K.L., Public management, Palo Alto, Mayfield,1983 [278].Peters, B. Guy, "The policy process: an institutionalist perspective."

Canadian Public Administration 35(2), 1992[279].Peters, G. and Pierre, J., ‘Development in intergovernmental relations:

towards multi—level governance’, Policy and Politics, 29.2., 2001[280].Petrescu, M., Nă bârjoiu, N., Braboveanu, M., Managementul

Informaţiei,Ed. Bibliotheca, Târgoviste, 2008[281].Pierre, J., Peters G.B., Governance, Politics and the State, NY: Saint

Martin's press, 2000[282].Platon, Republica, în Cooper, J.M., Hutchinson, D.S., “Plato:

Complete Works”, NY:Hackett Publishing Co., 1997[283].Plomp, B. 1982: “De openbaarheid van het handelen” (The

publicness of the waterboards's actions) in: B. de Goede et al.: Het Waterschap;recht en werking (The waterboard; law and functioning). Deventer: Kluwer, 9-34.

[284].Ploug, N., Denmark – conditions of life – the Scandinavian Welfare

Model , Copenhaga, The Royal Danish Ministry of Foreign Affairs, 2010[285].Pollit, C., Bouckaert, G., Public Management Reform, Oxford

University Press, 2004[286].Pollit, C., Managerialsm and the Public Services, Oxford, basil

Blackwell, 1990[287].Porter, RW., Knowledge Utilization and the Process of Policy

Formation:

Toward a Framework for Africa. Washington, DC: SARA Project,Academy for Educational Development, 1995

[288].Powell, W., Neither market nor hierarchy: Network forms oforganization. Research in organizational behavior, 12, 1990, pp. 295-336

[289].Preda, M., Dobos, C., Grigoras, V., ‘Sistemul de asigurari de pensiiîn România în perioada de tranziţie: probleme majore şi soluţii’, 2004, [Online] lahttp://www.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_9_ro.pdf

[290].Pretty, J., Guilt, I., Thompson, J. and Scoones, I., A Trainer’s

Guide for

Participatory Learning and Action, International Institute for

Environment and Development, London, 1995



42

[291].Pretty, J., Training for Learning, Special Issues on Training, RRA Notes, IIED Sustainable Agriculture Programme, London, 1994

[292].Price, R., Sustainable development –what does it mean, how does itaffect decision-making, and can economics help?, GES / SDC SustainabilityConference, London, 2008

[293].Pricopie, R., Participarea publică. Comunicare pentru dezvoltareadurabilă, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2010

[294].Pricopie, R., Policy Dialog: The Missing Link in the 2008 Romanian

Human Papillomavirus (HPV) Vaccination Program, în Transylvanian Review of Administrative Sciences, 1(25)/2009,

[295].Pricopie, R., Simion, A.R., Almasan, O.L., Policy dialog and thedecisional process of educational public policies – the Romanian case,Proceedingsof the International Technology, Education and Development Conference (INTED2009), 2009,Valencia

[296].Pricopie, Remus, Rela ţ iile publice, evolu ţ ie şi perspective,Bucureşti, Ed. Tritonic, 2005, p. 41;

[297].PSMPC, Serving the Nation: 100 Years of Public Service, PSPMC,Canberra, 2001[298].Public Act 095-0506, the Citizen Participation Act, enacted by the

People of the State of Illinois, on 8/28/2007, [Online] lahttp://www.ilga.gov/legislation/publicacts/95/PDF/095-0506.pdf, accesat în

Decembrie 15, 2008.[299].Putnam, R. D., ’The prosperous community: social capital and public

life’ in the American Prospect, 1993, pp.4-13[300].Raadschelders, J.C.N., Toonen, T.A.J, Public Sector Reform, in J. Perry,

Research in Public Administration, Greenwich, JAI Press, 1999[301].Rainey, H.G., Public management: recent developments, Chatham, Chatham

House, 1990 [302].Ramessur, T. S., “E-governance and Online Public Service: The Caseof a Cyber Island”. International Journal of Computing and ICT Research, Vol. 3, No. 2, 2009, pp. 12 – 19

[303].Ramonet, I., Tirania Comunicării, Bucureşti: Ed. Doina, 2000[304].RARO 1978: Advies over inpsraak op de drie niveau's. Den Haag:

Raad van Advies voor de Ruimtelijke Ordening.[305].Rawls, J.B., A Theory of Justice. Massachusetts: Belknap Press of

Harvard University Press, 1971[306].Reich, R.K., The Work of Nations: Preparing Ourselves for 21st-

Century Capitalism, New York: Vintage Books, 1991

[307].Reimers, F., McGinn, N., Informed Dialogue: Using Research toShape Education Policy Around the World, Praeger, 1997[308].Révision Générale des Politiques Publiques, 2010,

http://www.rgpp.modernisation.gouv.fr , accesat în oct. 2011[309].Rhodes, R. (1997), Understanding Governance: policy networks,

governance, reflexivity and acountability, Buckingham: Open University Press. [310].Rhodes, R.A.W, The Hollowing out of the state, Political Quarterly,

65/1994, pp.138-151[311].Ritzer, G., The McDonaldization of Society. Los Angeles: Pine Forge

Press, 1993[312].Rose, N. and Miller, P., ‘Political power beyond the state:

problematics of government’, British Journal of Sociology, 43.2, 1992, pp. 173-205[313].Rowe, G., Frewer, Lynn, Public participation methods: A



43

framework for evaluation. Science, Technology & Human Values, 25(1), 2000,pp. 3-29

[314].Safran, W., The French Polity, 5th ed, New York: Longman, 1998[315].Salamon, L.M. (ed.), The Tools of Government: A Guide to the New

Governance, USA: Oxford University Press, 2002a.[316].Salamon, M. L. (2002b). The New Governance and the Tools of

Public Action: An Introduction. In L.M. Salamon (Ed.), The Tools of Government: A

Guide to the New Governance (pp. 1 47). New York: Oxford University Press.[317].Saward, M. 2001. Democratic Innovation. London: Routledge[318].Schmitt, C., The Concept of the Political, trans. George Schwab,

Chicago, University of Chicago Press, 2006[319].Schophaus, M., Dienel, H.-L. Bürgerausstellung – ein neues

Beteiligungsverfahren für die Stadtplanung. Forschungsjournal Neue Soziale

Bewegungen, Vol. 15, No. 2, 2002, pp. 90-96, [320].Scot, J., Wanna, J., Trajectories of public administration and

administrative history in Australia: Rectifying a curious blight?,Australian Journal

of Public Administration, vol.64, no.1, 2005, pp. 11-24[321].Scott, R., ‘Political science and public administration: The saga of adifficult relationship’, în Australian Journal of Public Administration, 62(2), June2003, pp. 113-20

[322].Scurtu, I., Bulei, I., Democraţia la români 1866-1938, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2010

[323].Shafir, M., “Iliescu encourages vigilante violence in Bucharest”,Report on Eastern Europe 1, no. 27, 1990, pp.32-39

[324].Sharpe, J. (1973) American democracy reconsidered, Parts I and II,British Journal of Political Science, 3(1–2), pp. 129–167

[325].Sheldon, O., The Philosophy of Management, NY, Arno Press, 1924,

1979 [326].Small, A., The Cameralists, University of Chicago Press, 1909[327].Smith, G.R. and Taylor, J.R., ‘Achieving Sustainability: ExploringLinks Between Sustainability Indicators and Public Involvement for RuralCommunities’, 2000, Landscape Journal , vol. 19, no. 1-2, pp. 179-190.

[328].Snyder, T., The Reconstruction of Nations, New Haven & London:Yale University Press, 2003, pp. 60-65

[329].Sotiropoulos, D. A., ‘Southern European public bureaucraciesin comparative perspective’, 2004, West European Politics, 27 (3), pp. 405-422

[332].Stivers, R., (1976). The Sustainable Society: Ethics and EconomicGrowth. Philadelphia: Westminster Press;

[333].Stoker, G., Governance as theory: five propositions, International Social

Science Journal, Volume 50, Issue 155, pages 17–28, March 1998[334].Stone, C.N., Regime Politics. University Press of Kansas, 1989Linz, J., Stepan. A., Problems of democratic transition and consolidation.Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1996

[335].Stone, Deborah, Policy Paradox: The Art of Political Decision

Making, Revised (3rd) Edition, W. W. Norton: NY, 2001[336].Strauss, L., Cropsey, J., Eds., History of Political Philosophy,

Chicago, University of Chicago Press, 1987[337].Susskind, L. & Zion, L., Can America’s Democracy be

Improved?,Cambridge, MA: Consensus Building Institute, 2002[338].Susskind, L., Cruikshank, J., Breaking the impasse: Consensual

approaches to resolving public disputes. New York: Basic Books, 1987



44

[339].Sutton, Rebecca, The policy process: an overview, OverseasDevelopment Institute, Working Paper 118, August 1999

[340]. Szafrański, B., The EPUAP Role in Modernizing the InformationalInfrastructure of the State [accesat oct.2010]http://egov.pl/index.php?option=content&task=view&id=3530

[341].Tan, P.L., (2006), Legislating for Adequate Public Participation inAllocating Water in Australia, in Water International 31(1), pp. 12-22.

[342].Tanasescu, E. S., ‘Use of Foreign Precedents by theConstitutional Court of Romania’, [Online] lahttp://info.juridicas.unam.mx/wccl/ponencias/12/2011.pdf

[343].Taylor, F. W., The Principles of Scientific Management, NY, DoverPublications, 1997

[344].Teodosiu, Carmen, Alexandrescu, Irina, The Romanian ScenarioWorkshop Report, în INTERACTS report No. 3g, Decembrie 2008

[345].The Economist Inteligence Unit, ”The democracy index 2011”,online la https://www.eiu.com, accesat in 02.04. 2012

[346].The World Bank, [online] la http://www.[347].Thomas, Y., Histoire de l'administration, Paris, La Découverte, 1995[348].Thornley, A., "Theoretical Perspectives on Planning Participation”. Progress

in Planning 7:1, 1977, pp.1-57.[349].Tismaneanu, V., Alexandrescu, S., Berindei, M., Dumitrescu, C. T., et al.,

‘Raport final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania’, 2006, [Online] la http://www.corneliu-coposu.ro/u/m/raport_final_cadcr.pdf

[350].Toffler, A., The third wave, NY:Bantam Books, 1980[351].Toonen, T.A.J., Networks, Management, and institutions, Public

Administration, 76/1998, pp. 229-252

[352].Toonen, T.A.J., The Comparative Dimension of AdministartiveReform:Creating Open Villages, NY, Routledge, 2004[353].Town Planning Institute, Journal of the Town Planning Institute, vol.

56, London, 1970[354].Tran, V., Teoria Comunicării, Comunicare.ro: Bucuresti, 2003[355].Tribe, K., Cameralism and the science of Government, in Journal of

Modern History, 56/1984, pp. 263-284[356].UK Government, (2008). Department for environment, Food, and

Rural affairs, [online]:http://www.defra.gov.uk/sustainable/government/what/principles.htm

[357].UNCG, UNCG guide to collaborative competencies, Policy ConsensusInitiative, Portland, 2011[358].UNESCO, (2001). The Universal Declaration on Cultural Diversity,

[online]: http://unesdoc.unesco.org/images/0012/001271/127160m.pdf[359].UNESCO, (2008). Quality Education, Equity and Sustainable

Development: A holistic vision through UNESCO’s Four World EducationConferences, [online] http://www.unesco.org/education/Synergies4conferences.pdf

[360].UNESCO, [online] la http://www.unesco.org, accesat la 23.09.2011[361].Ungureanu, A. ‘Istoria constitutionala a Romaniei’, 2009,

Analele Universitatii Constantin Brancusi – Seria Stiinte Juridice, 2, pp. 129-142[362].United Kingdom Government, [online] la http://ukgov.uk , accesat la

23.09.2011[363].United Nations (1992). Rio Declaration on Environment and



45

Development, A/CONF.151/26 (Vol. I), [online]:http://www.un.org/documents/ga/conf151/aconf15126-1annex1.htm

[364].United Nations Division for Sustainable Development (2005). Agenda21, [online]: http://www.un.org/esa/sustdev/documents/agenda21/index.htm

[365].United Nations, [online] la http://www.un.org, accesat la 23.09.2011[366].United Nations, ‘Resolution 57/277 of the General Assembly on Public

Administration and Development’, December 20, 2002, [Online] lahttp://daccessdds.un.org/doc/UNDOC/GEN/N02/557/65/PDF/N0255765.pdf?OpenElement, accesat în Decembrie 15, 2008.

[367].United Nations, Public Administration and Development: Improving

Accountability, Responsiveness and Legal Framework , IIAS Working Group, United Nations, NY: IOS Press, 1997.

[368].United Nations, The Copenhagen declaration and programme ofaction– World Summit for Social Development, Department of Public Information, NewYork: United Nations, 1995

[369].United States Department of Education, [online] la

http://www.useducation.gov accesat la 23.09.2011[370].Veenswijk, M. (ed.), Organizing Innovation: New Approachesto Cultural Change And Intervention in Public Sector Organizations, Amsterdam:IOS Press, 2005

[371].Veldboer, L. (1996), De inspraak voorbij, Instituut voor Publiek enPolitiek: Amsterdam 3-43

[372].Verba, S., Schlozman, K.L., and Brady,H.E.,. Voice andEquality, Civic Voluntarism in American Politics. Cambridge: Harvard UniversityPress, 1995

[373].VLGA [Victorian Local Governance Association], (2001), Community Consultation

Resource Guide. Melbourne: VLGA[374].VNG 1983: Gemeente en inspraak. (Municipality and public participation). Groene reeks nr. 62. Den Haag: Vereniging van NederlandseGemeenten. [375].Wallis, J. and B. Dollery. 1999. Market Failure,Government Failure,

Leadership and Public Policy.London:Macmillan.[376].Wanna, J., ‘Public policy and public administration’ in Ian McAllister

et al. eds. The Cambridge Handbook of Social Sciences in Australia, CambridgeUniversity Press, Port Melbourne, 2003, pp. 406-30

[377].Weber, E., ”Romania” in Hans Roger şi Eugene Weber (eds.) TheEuropean Right: A Historical Profile, Berkeley: University of California Press, 1966

[378].Weigle, M. & Butterfield, J., ‘Civil Society in ReformingCommunist Regimes: The Logic of Emergence’ Comparative Politics, Oct, Vol. 25, No. 1, 1992

[379].White, L.D., Trends in Public Administration, New York, McGraw Hill, 1933[380].Wijk, H.D.; W. Konijnenbelt; R.M. van Male 2002: Hoofdstukken

van bestuursrecht (Administrative law). 12th revised impression. Den Haag:Elsevier[381].Willoughby, W.F., Principles of Public Administration, Baltimore,

Johns Hopkins University Press, 1927[382].Wilson, Woodrow, The study of Administration, reedit. în Political

Science Quarterly 56, dec. 1941, pg. 494;

[383].Wolman, H. (1996) Theories of local democracy in the United States,in: D. King & G. Stoker (Eds) Rethinking Local Democracy, Basingstoke:



Macmillan, pp. 158–173.[384].Wood, M. R., Standards of Excellence in Civic Engagement , The

Harwood Institute for Public Innovation, Bethesda, MD, 2005;[385].Wren, D., The Evolution of Management, NY, John Wiley, 1979[386].Wright, V. ‘Reshaping the State: The Implications for Public

Administration’, în West European Politics 17(3), 1994, pp. 102–137

[387].WVS - World Values Survey, Online Data Analysis: Romania 2005,accesat online la 03.04.2012: http://www.wvsevsdb.com

[388].Young, Eóin şi Quinn, Lisa, Cum se scrie un Studiu de PoliticiPublice efectiv - Ghid pentru Consilierii de Politici Publice din Europa Centrală şide Est, Institutul pentru o Societate Deschisă, Budapesta, 2002

Participare Publica

Documents

Transcript of Participare Publica