P R O P R I E T A R : SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă sab No. 163 Trib. Шот

A B O N A M E N T E .

a u t o r i t ă ţ i ş i I n s t i t u ţ i i 1 0 0 0 l e )

d e o n o a r e 5 0 0 „

p a r t i c u l a r e 2 5 0

R E D A C Ţ I A Ş l ; M > M I N I S T I A Ţ I A

B U C U B E Ş T I I I t r . B r e i o l a n u 2 3 - 2 5

I E L E F O N 3 . 3 0 . 1 0

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

Psalm S p r e - a - Ţ i - f i , A - T o t - P u t e r n i c e P ă r i n t e ,

Rob v r e d n i c de ' r t du ra r e şi d e ha r ,

I n m i n e ' n g e n u n e h i e z ca î n t r ' u n a l t a r

Ş i - a p r i n d , l eucemie , c a n d e l e în m i n t e .

Nou i t â l cu r i cau t , D o a m n e , \slovei sf inte ,

F r â n g r â v n ă p e - a l cunoaş t e r i i h o t a r ;

Din i n i m ă - m i făcând a g h i a s m a t a r ,

Botez cu sânge sac re l e g ă m i n t e ;

Şi so rb , în p i s c u l g â n d u l u i sen in ,

G r i j a n i e d i n t r ' u n p o t i r d e icrin,

Mă m i r u i c u - a r o m i t e l e - i s t a m i n é ;

I a r r u g a m e a ' n ă l ţ a t ă c ă t r e cer

E d u h u l s m i r n e i a r să p e n t r u T i n e

I n t a ina su f l e t e scu lu i u n g h e r .

20 Apr i l i e 1941. I . GR. P E R I E Ţ E A N U

IN V A T I C A N de Prof. ALEXANDRU MARCU

Vat icanul esle Cur tea unui Suveran , cu biser ica în fată, cu p a ­latul în d reap ta , cu parcuri , bibliotecă, o colecţie proprie d e tablouri şi de antichităţi, cu o miliţie a lcătui tă c a p e vremuri , d 'n mercenar i străini. Iar pen t rucă a c e a s t ă Curie s 'a înăl ţat dir. p ia t ră l a Roma şi în t impul Renaşterii , e a a p a r e , in formele-i ac tuale , şi drept expre­s ia cea m a i impozantă a Romanităţi i .

De pat ru secole, fiecare din Suverani i care a u tronat în Vati can, a avut grija să a d u n e din creaţiile Artei cele ma i impresionan' .e mărturii, spre a se înconjura acolo , în Vai ican, do ace le ofranda sacre de suflet înfrumuseţat, care sunt t o tdeauna operele de ar tă . Astfel, r ând p e rând. Pontifii a u da t Curţii lor s trălucirea incompa­rabilă da astăzi . Unul dintre ei a hotărît o d a t ă s ă se facă o cape lă nouă pentru rugăciuni le de fiecare zi; şi atunci , a fost a d u s la Roma Ghirlandajo şi Perugino şi Pinluricchio şi Michelangelo , pentru îm­podobirea acele i cape le . Ea este î n să as tăzi C a p e l a Sixlină, ad ică a c e a s a l ă d e mici proporţii, în ca re se ţin Conclavele pentru ale­gerea Papilor şi se des făşoară cele m a i so lemne festivităţi a le vieţii pontificale; da r în a c e a s t ă c a p e l ă s 'a întâmplat , m a i a les , u n mira­col: Dumnezu i a da t voe unu i om s ă re t ră iască , în viziuni plastice, tot ciclul Creaţiei , spre a consac ra astfel, cu vo ia Sa, s t răduinţa o inului de-a renaş te , sp re a se învrednici d e o a l t ă re înăl ţare . Mi­chelangelo a pictat a tunc i bolţile acele i cape le . N ' a putut s ă uite însă că Suve ranu l pent ru ca re s ă v â r ş e a lucrul, e r a P a p a Sixt IV. Şi atunci, p e cel m a i m a r e pere te a l Altarului, a da t repl ica încu-metărilor din boltă, prin Judeca ta de Apoi, spre a însufleţi a c e a lume de nudităţ i p ă g â n e , cu cel m a i cutremurător g â n d de pocă in ţă creştină.

Numele Pape i Alexandru VI Borgia se rosteşte încă în incin.a Vaticanului pent ru a r t a lui Pinruricchio ; d u p ă cum gloria mare lu i Suveran Pontif care a fost în Renaş te re P a p a Iuliu II, s e perpe tu iază

, şi prin norocul de a fi p u s la lucru, în a c e l a ş timp, p e Bramante , pe Michelangelo şi p e Raffaeio, întru împodobi rea cu noi şi definitive străluciri de ar tă a Curţii va t icane .

Toţi Suverani i aces te ia , de atunci şi p â n ă acum, şi-au t ransmis cu un la rg spirit de înţelegere, grija continuării unor a s e m n e a ini­ţiative şi, în felul aces ta , grija, totodată, a contactului cu ar ta lumii din afară, pe care , în m a r e a 1er înţelepciune, a u pus-o constant în slujba învăţături i lui Crislos, a ş a cum imagini le dinlr'o carte lumi­nează g â n d u l a s c u n s în slovele ei. De aici sporul de prestigiu, da aici impunerea sentimentului de forţă p ă m â n t e a n ă şi în a c e l a ş timp cerească , d e care a u ştiut s ă se înconjoare, colectiv, aceşt i ade i văraţi succesori a i împăraţ i lor Romei, p e care-i precizează în Istorie, atunci şi acum, a c e l a ş spirit constructiv, de aşezăr i definitive, în cele mai adânc i te întemeieri şi în cele m a i somptuoase apariţi i .

Biserica Romei s 'a dovedit în tot felul absorban tă , toc­mai prin a c e a s t ă voita r ă m â n e r e în contact cu evoluţia lu­mii laice, din a ia ră , cu tot c e e a c e prezintă a c e a s t ă lume, din evoluţie în evoluţie, drept va loa re dobând i t ă şi formă consacra lă .

Rezultatul a fost universa l i ta tea Bisericii R o m a n e , susţ inută d e cea­laltă tradiţie, to+ un ive r sa l ă şi imper ia lă , a Romei p ă g â n e , p e ccsre Papal i ta tea a înlătural-o de p e tron, da r n ' a risipit-o ; ci s 'a întronat în incinta ei, rezidind din p ia t ra fermelor şi amfiteatrelor, noile temple creştine. Stâlpii care le susţin nava l e l e , a u fost colonadele din ter­mele şi amfiteatrele şi basi l icele Romei vechi . Zidurile acelei Rome au r ă m a s , p e afară , moar te . Astăzi le învie n u m a i convieţuirea cu Roma ac tua lă , ca re le-a desgrapa t , ca s ă le m a i v a d ă . Ele sunt însă moar te ; căci li s 'au risipit podoabe le , ca re le a u da t v ia ţa sta­tuilor şi a frontoanelor át: m a r m o r ă po cerul Romei. Ia tă însă că ace ­ste p o d o a b e s 'au refugiat, ca într 'un templu cu drept de azil, tocmai în incinta Curţii p a p a l e , ad i că în Muzeele Vat icane , unde Apollo din Belvedere şi Laoocon şi Venerele şi toate divinităţile de pa alta­rele de odinioară, s e v ă d astăzi înconjurate de adora ţ i a profana­toare a unor o a m e n i de a l tă religio, care n u m a i recunosc în frurnu setea lor de idoli, decâ t sa t is facerea une i plăcer i .

Curtea Val icanului a încorporat în edificiile şi în formele ei de manifestare. Roma Cesarilor, p e ca re a convertit-o la v ia ţă nouă , spiritual p r in Filozofia Renaşteri i şi fornvv in.-à din a c c e a s epocă .

DESPINA MOSCU GHINOKASTRA

In vacanţă, pe şesurile Brăilei

(Urmare în pag. 6-a)

M'am întors iarăşi în câm­pia minunată a copilăriei. Pe­ste zarea albastră, unde plu­tesc câţiva nouraşi, dincolo de nraviiele acelea care au rămas tot un mister pentru istorie şi arheologie ,se întinde mai de­parte, uniform, Bărăganul a-cesta ars de soare acum şi cu­tremurat, iarna, de viscole. La fel de miraculos pentru toţi călătorii cari l-au străbătut, el închide tăcerea în curinsul lui, ştiind să pogoare deopo­trivă liniştea şi în suflete.

Pentru ca să-i pricepi ros­turile şi să izbuteşti a te iden­tifica în întregime cu el, -cau­tă să treci, — prin dogoarea căldurei revărsată aici din ce­

ruri, — numai pe jos, călare sau în căruţă. Aşa cum sfă-tueşte cu înţelepciune şi bă­trânul Odobescu. în cartea despre vânătoarea închipuită pe tărâmurile ţării româneşti şi ale spiritului veacurilor.

Regăsesc, aşa dar. în acelaş chip ca şi în trecut, această câmpie fără seamăn, deosebită în totul de stepa sau pusta ţă­rilor megieşe, cu care au voit unii s'o asemuiască. Numai dacă n'ai trăit acolo său ai cer­cetat-o fragmentar n'ai să-i recunoşti adevărata sa perso­nalitate.

Glasul pământului isbucne-şte aici firesc şi cântă singur, dacă nimeni mu-Q cunoaşte şi nu vine să-i strângă podoabele. Bărăganul îşi are doar câţiva cântăreţi, rătăciţi într'un ţinut cu pecetie tot atât de românea, scă, ca. şi cél al dealurilor şi al culmilor muntoase, mai noro­coase, mai des adunate pe pa­leta visurilor şi a artei. Poate fiindcă seminţia noastră este rară aici, răsfirată ca insulele de verdeaţă în deşert, poate fiindcă n'a avut încă parte de cântăreţul ce i se cuvenea. Dar asta nu-1 împiedică să-şi în­tindă mai departe graţia şesu­lui fără de sfârşit, cu mireasma tare a ierburilor dogorite de arşiţă sau încropite de ploile lungi, cu şiroaie sgomotcase. -

O singură dată, însă, a fost cineva care să-i surprindă tai­nele şi să le închidă într'o po­

vestire ce se plimbă în între­gime printre buruenile foşni­toare şi movilele presărate pâ­nă către bălţile Dunării. A fost un fiu apropiat de Bărăgan, Panait Istrati, şi în mica sa e-popee a ţinutului acesta a des­luşit frumuseţi necunoscuta, dar mai ales a arătat legătura între caracterul pământului de aici şi sufletul omenesc, menit să cutreere, pe asemenea me­leaguri, cu necazuri felurite, cu bucurii de o clipă, cu pu­ternicul instinct al libertăţii de spirit rornâneşti, instinct izvo-rît tot din ţărâna aceasta bi­necuvântată.

Când se apropie toamna, când în această casă a vântu­rilor se sparg în chiote şi şue-re năpraznice vămile văzdu­hului, când- se ofilesc ierburile înalte şi se fac cenuşii aproa­pe miriştile, începe un colind peste ţarini, peste izlazurile pustii, dealungul şi de ala tul regiunii. începe călătoria ne­curmată a ciurlanilor, a plan­tei cu rămurele galbene," în­toarse ca o umbrelă, desprin­să din rădăcina uscată, urnită din loc de cea mai slabă adiere. Colindarea începe într'o bună dimineaţă, când s'a iscat de un­deva suflarea tăioasă a toam­nei. Ciurlanii prind să se rosto­golească, parcă s'au trezit din­tr'un somn lung, după ce din primăvară până acum -şi-atu făurit aripi pe care să nu le înfrângă osteneala. încap aşa dar să se dea odată peste cap, să facă o tumbă mai greoaie întâi, ca să-şi Scuture ţărâna aninată printre vreascul ră-mureMor şi în boţul de rădă­cină delà coadă.

îşi leapădă cele din urmă lanţuri care-i ţintuise, robi ai pământului, o vară întreagă, cu faţa către soare, în încro-peală sau în zăduf moleşitor. Acum saltă mai aprig ca adi­neauri, sburdând ca o vietate tânără şi fragedă, cu toată hai­na galbenă a tristeţii sfârşitu­lui. Rostogolirea este iute, în nebuna vânjoleală a vântului, cu oare s'au luat la întrecere, deşi viaţă dala el au împru­mutat.

de C. N. NEGOIŢA

O fiinţă nouă a răsărit în câmpia aceasta care-şi spriji­nă aria pe orizontul îngreuiat de ceaţă şi nouri întunecaţi. Şi fiinţa aceasta singură stăpâ­neşte întinderea Bărăganului. Până eri sclavă a pământului, în tăvălucirea de peste mi­rişti şi izlazuri, a apărut acum sub destinul bucuros al liber­tăţii, fără zăgazuri, fără opre­lişti. Ca şi oameni de pe acest pământ românesc, care după ce trecea potrivnicia vrăjmaşă şi se risipeau puhoaiele străi­ne, şi'nfiripau iarăşi viaţa nea­târnată de nimeni, cu mai vânjoasă tărie, cu mai mare dragoste a pământului şi în­credere'în biruinţa asupra sti­hiilor duşmane. Taina celor necuvântătoare se uneşte şi se confundă apoi cu cealaltă tai­nă din firea şi alcătuirea noa­stră sufletească.

Au trecut astăzi, toată vre­mea, călătorii neobosiţi ai câmpiei. Şi-au rostogolit tru­pul uscat, umbrelele acestea fără astâmpăr, alunecând u-şoare, săltând peste bulgări, întâlnindu-se cu alte şi alte convoaie de peregrini asemă­nători ai Bărăganului şi adăs­tând rareori la adăpostul mo­vilelor, strânse laolaltă ca niş­te turme de mioare speriate.

Seara, la încrucişare de căi, drumeţii şi cei cari strâng ul­timii ştiuleţi de porumb, vor aduna şi ei, în clăi, umbrelele acestea neastâmpărate, ica să încingă o vâlvătae uriaşă, unde ciurlanii pârâie cu poc­nete şi explozii asurzitoare. In repausul care le încinge bra­ţele şi aripile pe care se spri­jinise mai înainte vântul, se împletesc limbile de foc şi pre­fac în cenuşă neastâmpărata goană de pe câmpie. Şi chiar dacă nu se înfrângea astfel li­bertatea, crivăţul pustiitor tot avea să-i împotmolească sub zăpezile sale, sfâşiindu-le tru­pul şi îngropându-1 până în primăvară.

(Urmare în pag. 5-a)

A N U L L • Nr. 19

SÂMBĂTA 3 M A I 1941

Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

D i l e t a n t i s m ,

s p e c i a l i z a r e , c u l t u r ă

de ION FRUNZETTI

Există o primejdie ale cărei abisuri nu înfioară, străvăzându-se dindărătul înjghebărilor lor culturale, decât două categorii extreme de intelectuali: diletan­tul şi omul de cultură integrală. Puţină­tatea informaţiei primului .şi caracterul ei parţial, de aperitiv, conduce adesea la asociaţii de idei aparent asemenea celor ce se petrec în mintea unui om avizat în mai multe tehnici ale spiritului. Specia­listul e singurul ferit de primejdia de care ivrem să vorbim, dar al cărei nume e igreu de dat mai înainte de a încerca definirea ei circumlocutorie, descriptivă. Specialistul pur şi simplu, adică omni pentru care realitatea nu are decât un singur aspect, sau, cel mult, unul singur demn de interes, este în afara razei sale de influenţă. Pentru specialist, proble­mele ridicate de lumea reală sunt pro­bleme dinlăuntrul specialităţii sale, re­zolvabile prin metodele specialităţii sale, cu soluţii care rămân în cadrul speciali­tăţii sale. E cunoscut cazul teologilor care negau posibilitatea rotaţiei pământului, demonstrată de Copernic, pentru simplul motiv că ei nu puteau accepta gândul că realitatea poate prezenta şi aspecte pe care religia să nu le fi întrevăzut. Cole­giile medicale care respingeau teza mi­crobiologică a lui Pasteur, teză ce urma să revoluţioneze terapeutica uzuală a anu­mitor maladii, nu erau, pe vremea lor, rizibile, caraghioase şi recalcitrante, cum ni se par astăzi, tocmai pentrucă atitu­dinea lor trebuia să fie dogmatică, odată ce dogmatismul e condiţia viabilităţii unei discipline. Asemeni omului de rând, pen-iru care realismul obiectiv este o dogmă de nesdruncinat, (nu s'a văzut niciodată om de rând care să se îndoiască de exis­tenţa lumii şi de faptul că ea e aşa cum o cunoaştem, pentru .motivul simplu că de îndată ce s'ar îndoi n'ar mai fi om d-2 rând!), omul de ştiinţă are nevoie de un dogmatism sălbatec, pentrucă altfel în­crederea în disciplină pe care o practică i-ar slăbi, şi n'ar mai putea-o practica. Specialiştii sunt oameni care, deşi aduc mari servicii ştiinţei propriu zise, înhă-măndu-se la munci, pe care numai zelul lor dogmatic le poate crede importante, dar care trebuesc totuşi efectuate, sunt to­tuşi cei mai mari duşmani ai cunoaşterii, şi ai culturii prin urmare.

Dacă entomologul X n'ar socoti că e de cosmică importanţă problema numă­rului de fire capilare pe care le posedă un exemplar din fauna rheofilă, în regiu­nea ventrală, n'am işti niciodată câţi peri are pe burtă un asemenea gândac. Faptul că el îşi petrece o viaţă între insectare şi borcan aş e cu spirt, neglijindu-şi la drept vorbind spiritul, tot atât cât şi trupul, este pentru progresul omeniei însă, nul, cu toate că ştiinţa, înţeleasă ca posi­bilitate de a stăpâni statistic şi a supune tehnic natura, progresează.

Greşesc! Nu e nul. Are o importanţă şi pentru progresul omeniei, însă una ne­gativă: aceea de a ridica nevoia de cu­noaştere şi organizare a materiei la ran­gul de normă etică, substituind-o astfel adevăratelor legi ale spiritului. Aseme­nea perspective cu sonde adânci în viaţa spirituală a omenirii, nu posedă decât omul ,yde cultură generală".

Pe economistul care studiază trecutul economic al omenirii, nu-l va interesa de­cât faptul că la un moment dat, prin seco­lul XV, capitalismul devine înfloritor în Occident. Atât. P idată 'Si un fapt. Şi poate regretul de a nu putea şti precis câţi bani au mânuit Medicişii în Florenţa, sau Pazzii, sau Fugger-ii sau alţi bancheri ai vremii.

Trebuie să se ivească un om de cul­tură enciclopedică, sau un diletant, care să aibă inspiraţia de a căuta să între­gească tabloul unei epoci, nu aşezând în săltăraşe diferite economia, arta, ştiinţa, religia, politica, filosofia vremii, sepa-rându-le prin plăci impermeabile de in­diferenţă, ci căutând corelaţii între diver­sele planuri de manifestare ale societăţii timpului, condiţionări, inhibiţii, raporturi într'un cuvânt. Numai drept diletant poate fi tratat de către specialişti, cineva care încearcă să demonstreze că economia Re­naşterii prezintă aceleaşi trăsături de stil, îmbracă aceleaşi forme pe care, schema­tic, le observăm constant în artă, în şti­inţă, în politică, etc. Spengler care a fă-cut-o, căutând constantele morfologice, ,,Urphănomen"-ele epocilor de cultură, este considerat de specialiştii fiecăreia din disciplinele vizate, un diletant şi ni­mic mai mult. Abia pentru un spirit cu orizonturi mai luminoase, cu proecţii mentale mai puternice îşi mai divers di-recţionate, Spengler devine geniul anali­tic pe care îl ştim, creator al Filosofici culturii şi extraordinar om de intuiţie a structurilor în totalitatea lor organică-

(Urmare în pag. 5-a)

2 UNIVERSUL^ LITERAR 3 M A I 1941

S Ă P T Ă M Â N I I Mihai Moşandrei: Ofranda Muzelor, „Fundaţia regala pentru

literatura şi arta" Ti t lu l u l t i m u l u i v o l u m d e p u n t e a de l e g ă t u r ă î n t r e om t i l i t a te în cunoaş t e r ea t â l c u -

p o e m e al d^lui Miha i M o ş a n - şi ce r . r i lor o r i g ina re . D a r m a i a-d re i , t i p ă r i t n u d e m u l t d e I n d iv in i t a t e , s u n t pome- f l ăm şi u n a l t aspec t al p u r i -. .Funda ţ i a p e n t r u l i t e r a t u r ă n i te f ap te le o m e n e ş t i , d u p ă taţii poeziei d- lu i Miha i M o ş -şi a r t ă " , n e î n d e a m n ă să c ă u - c u m c o r e s p u n d sau n u g â n ­

di r i i s u p r e m e , i a r o p ă t r u n -

C r o n i c a m u z i c a l ă

t ă m vech i le s ensu r i a le c u ­v â n t u l u i „ m u z ă " , pe c a r e n e î n g ă d u i m să l e c o m u n i c ă m lec to ru lu i , î n s p e r a n ţ a că o ana l iză de felul aces ta l i m p e ­zeş te dep l in v i z iunea p e r s o -

d e r e a noas t r ă m c e ru r i n u î n s e a m n ă a l t ceva decâ t s t a ­b i l i r ea u n u i r a p o r t î n t r e g â n d i r e a n o a s t r ă şi cea d i ­vină, r a p o r t ce se ob ţ ine p r i n

na l ă a poe tu lu i . D. Miha i P 1 ^ « -M o ş a n d r e i n e es te cunoscu t , In ţ e l egc r î n t r ' a d e v ă r ca u n c ă u t ă t o r de semnif ica ţ i i p e oare l e î n v e ş ­m â n t e a z ă d iscre t în v o c a b u ­l a r u l poeziei p u r e . D-sa s p u ­n e în p r i m a s t rofă a poeme i delà î n c e p u t u l v o l u m u l u i :

Târzielnică ofrandă Muze, vouă, Ce-aţi râs în marmură albastră

[peste mari,

a n d r e i . Ofe r ind m u z e l o r ceeace le

a p a r ţ i n e , ca u n o r i svoa re ce c o r e s p u n d în o m şi în d iv i ­n i t a t e , poe tu l a f i rmă î n t r ' u n ch ip sub t i l p a r t e a e t e r n ă d in f i inţa m u r i t o a r e , încât , când ş t im că aceas tă p a r t e

a c u m ce e r a u e t e r n ă es te iub i rea , func ţ i a ei m u z e l e . E r a u funcţ i i le m i n ţ i i n u d i spa r e în suf le t sau g â n -n o a s t r e ca re aminteau d iv i - d i re , oda t ă cu t i n e r e ţ e a , n i t a t ea , sau ca re p r i n ca l i t a - S t ă r u i n d în f ă p t u r ă ca u n tea lor, se a t r i b u i a u d iv in i - s e m n celest , i u b i r e a es te m a i taţii. Şi d u p ă c u m o m u l îşi p u r ă şi p r e z e n ţ a ei se m a n i -a m i n t e a de d iv in i t a t e , a s e - fes tă n u m a i ca poezie , cu l t m e n i şi d i v i n i t a t e a îşi a m i n - deci al veşnicie i . O p u n â n d u -t ea de om, — în v i r t u t e a şi sieşi i u b i r e a d iv ină , f i inţa p u n ţ i i de l e g ă t u r ă ca re e ra t e r e s t r ă i n t r ă în ech i l ib ru şi f unc ţ i ona rea ace le iaş m i n ţ i se î m p a c ă în s ine, aşa c u m

Coturnului ce_a măsurat tăcerea o r d o n a t o a r e . A fi p o m e n i t în z i u a ş i n o a p t e a se ech i l ib rea -e c h i n o x u l de p r i m ă -[în firele de rouă,

Când tot pământul în echinox [de primăvară,

Se'mbrăţişa în noapte, Dănţuind. O, cârjă înflorită şi masca sfărî-

[mată pe-o vioară, Cu ochii ei holbaţi şi gura mută, A plâns întreaga voluptate a As-

[tarteii prefăcută : In luminosul Anotimp.

cer, î n s e m n e a z ă deci a i se ză la r e c u n o a ş t e o m u l u i că a î m p l i - v a r ă . n i t pe p ă m â n t legi le m i n ţ i i s u p r e m e .

I n t o r c â n d u - n e la v e r s u r i l e d- lu i Miha i Moşand re i , „ o -f r anda m u z e l o r " se l u m i n e a -

TEATRUL MUNICIPAL : NE­GUSTORUL DE ILUZII, pie­să în 4 acte după HERMAN GREVENIUS

întotdeauna am fost stânjeniţi de spaţiul prea restrâns al a-cestei cronici. în raport cu a-bundenţa premierelor din ac-tuaia stagiune. In timpul săr­bătorilor, de-o pildă, am avut de înregistrat trei prem-ere: „Jo­cul Dragostei" la Studio, „Un băiat iube a o fată" Ia Teatrul Muşatescu şi „Negustorul de î -luzi'r' la Teatrul iviumc»pal .

Ne vom ocupa în aceasta săp­tămâni de premiera delà Tea­trul Municipal, îuând în consi­deraţie mai iruâi lungile discu­ţii de culise cari s'au iscat in jurul acestui spectacol.

Vom spune mai întâi că unii dintre spectatori l-au contestat pe suedezul Harman Grevemus, ca autor al piesei „NegustOiul de iluzii".

Alţii au mers mai departe, îndiKudu-se сшаг de exisn<en*a lui Herrnan Grevan.us. Cau.and să vedem întrucât aceste ani­maţii ar fi ímeme-ate, am con­trôlât diverse anuare; alţi con­u r i au ceruit eniar imormaţii

I a r oda t ă cu i u b i r e a e l ibe­r a t ă , f ă p t u r a c u c e r e ş t e ade -

„ , Г. J . , , . la ьееаыа buetteza asupra per-v a r a t a t i n e r e ţ e , p r m t r o in - s o n a l u a , w № І ж ш щ sueuez viere a s e m ă n ă t o a r e cu a să r - N u ş t l i U , l a c e № Ш a u ajuns

aceşua am urma. ii putem insa ішіЧкта pe ceti.oru noştri, ca — e drept, dupa destul ue lungi cercetări — am uat îiitrun anuar de urma domnului ure-venuis, şi — mai mu.t еіыиг — i-a.ii ai.*t şi auresd, din »n.ock-

bă to r i i P a ş t e l u i ca re se a-

CINEMA TRIANON: YVETTE

iubirea şi aceas tă ofrandă t u e sac re lo r i svoare , o p u t e r e î n p r o d u c ţ i a a u t o r u l u i , a d e -este târzielnică, d e o a r e c e se la care a fost doa r p e n t r u v ă r a t a " t inere ţe d ă r u i t ă de cons ideră a juns la h o t a r u l s cu r t t i m p p ă r t a ş . „ m u z e " , u n d e t i n e r e ţ e a începe să isca- D e p a r t e deci de a fi o i m -dă. Dacă to tuş i î n ţ e l e su l p i e t a t e , ges tu l dovedeş te s u b - CONSTANTIN FÄNTÄNERU d i scur s iv e l impede , r ă m â n _ _ _ _ _ _ r

ascunse u n e l e t â l cu r i , c a r i g a r a n t e a z ă d e fapt , f r u m u s e ­ţea compozi ţ ie i . B u n ă o a r ă , p e n t r u ce oferă acum, la m a r g i n e de t i n e r e ţ e , i ub i r ea , şi în ce chip m u z e l e p r i m e s c târzielnică o f r a n d ă ? Logic a r î n s e m n a că p o e t u l d ă r u e ceeace n u a re , i a r n e v ă z u t e l e ze i ţe a r t r e b u i să re fuze d a ­r u l gol, ca o i m p i e t a t e . Delà Gándindu-ne că regisorul fil-p r a g u l aces tu i a p a r e n t i lo - mului a vrut să ne redea cât mai gism, se desch ide p o a r t a a d e - m u l t P°sibil atmosfera bolnăvicios 7.K».o4-,,i,,i Q ^ u + i r m de romantică din timpul lui Guy v â r â t u l u i e r m e t b m . d e M a u p a s s a n t i a r f l n e u r e p t s â

C u v â n t u l g rec m o u s a , d e - nu recunoaştem că a reuşit de r i v ă d in t e m a v e c h e a r ică minune.

™ Din păcate, publicul s'a deso-m a n s a u men , cu î n s e m n a - b i ? n u i _ d e m u l t t i m p d e a e e s t

r e a a g â n d i , aşa c u m î n t â l n i m g e n ^e filme, cu „scene dráma­in l a t ineş t e m e n s , d e u n d e t i c e " .<y* d i n

t

с а и г а íelulu^ c u m

. Y „ , . . sunt interpretate, amuza. p r o v i n e r o m a n e s c u l m m t e . ш & ^ ^ q ^ L a t i n u l u i m e n s îi c o r e s p u n d e de scene inutile ca — de exem-în g receş te menos , cu s e m - Plu — cea în care mama Yvettei nif ica ţ ia „p r inc ip iu de v i a ţ ă" , c â n t â P e ° m e l o d i e tărăgănată

. ... . i tristul destin a trei pisici cari „suf le t al c e ru lu i , î svor al ш щ u c i s e d e u n b r u t a r c e ia

voin ţe i e t e r n e . Se v e d e l i m - rândul Іщ este pedepsit de Sfân-p e d e d e aici că g â n d i r e a la tul Nicolae. Spectatorii, nedume-ca re se r e f e ră m e n s , es te a

la dispoziţia aceuora tari se mai inuoeac ae existenţa sa.

Nu trebue să ne m-irâm atât

ză cu dep l in în ţe les , p e n t r u - ş e a z ă p r i m ă v a r a d u p ă echi că a u t o r u l n u face în cazul n 0 X - L u m i n a zilei c reş te ,

C i t i to ru l ob i şnu i t cu ide ia său deosebi t , d e c â t să a t r i - u m b r e l e nop ţ i i scad. I a t ă că în poezia p u r ă î n ţ e l e su l se b u e „ i u b i r e a " ace lor p u t e r i u n s e n s g e n e r a l ce n e - a a scunde , v a cons t a t a u şo r că v u c ă ro ra a p a r ţ i n e în e t e r n i - p l ă c u t să d ă m v o l u m u l u i în v e r s u r i l e c i t a te ceeace se t ä t e : d iv in i tă ţ i i . Şi d ă r u i r e a d- lu i M o ş a n d r e i . A m p u t e a a scunde n u es te î n ţ e l e su l d i - la capă t de t i n e r e ţ e de v i ne s u s ţ i n e i n t e r p r e t a r e a şi cu rec t , d i scurs iv . cu a t â t m a i semni f i ca t ivă şi a l t e d t a t e _ o a _ ă d o v e d i m m a i

P o e t u l d ă r u e ş t e m u z e l o r p ioasă , p e n t r u c ă poe tu l r e s t i - d e a p r o a p e , c r e ş t e r ea l umin i i de mu.t ca n'am auzit, încă • - - * - - pana acum, vorbindu-se despre

uomiiul Grevcmus. Ne îndoim, de-o pildă, că ih Suedia s'ar şti ceva aespre ex.s^enţa domnului Colonaş sau a altor autori dra­matici talentaţi români.

Mulţi au bănuit că în dosul aceiiui nume se află ascuns vreun autor dramatic roman modest care nu vrea sâ înfrunte făţiş părerea publicului. La a-ceasiă concluzie au dus multe fragunenite foarte româneşti, a.e plasai. Astfel, majoritatea tim-piui, se vorbeşte in piesă des­pre domniţe, despre portul na­ţional şj despre mănăstirile bu-covinene. Nouă ni s ' a prezentat o localizare a piesei, şi n'am a-vut până acum la îndemâna un text original al piesei astfel că nu ne-am putut da seama, în ce măsura localizatorii, domnii Ştefan Baciu şi Sergiu Dumi­trescu, au modificat piesa. A-vem impresia că modificările cele mai mari au fost făcute mai ales sfârşitului ei.

Trecând acum la piesa pro­priu zisă, vom remarca multe slângăcii cari se îmbină într un chip deloc distonant cu părţile bune — şi acestea destul de nu­meroase — ale piesei.

I-am impuita autorului mai ales abundenţa tiradelor, piesa nefiind, în mare parte, decât un prilej pentru domnul Gre-venus de a-şi debita diversele teorii prin gura eroilor săi.

Mai mult dialog, mai multă animaţie pe scenă n'ar fi stri­cat.

Marele merit al autorului este însă ace'a că a izbutit să redea în chip perfect mediul pe care şi-a propus să-l prezinte publicului, precum şi schiţarea în condiţii excelente a eroului principal : bătrânul anticar.

Avem impresia că lungile t i­rade ale piesei în cari actorii

In ceeace priveşte distribuţia piesei, voiu fi de părere opusa cu u iii critici puţin cam prea severi.

E drept, n'am văzut piesa la premiera, ci ja al patrulea spec­tacol, atunci când actorii s'au mai familiarizat cu rolurile şi, mai ales, cu publicul, deci în condiţii favorabile celor de la premieră.

Vom remarca aici, mai ales, creaţia excelentă a domnului Dmu ivlaeeilonski. Bătrânul an­ticar reauzat de dânsul a tirait pe scena, subjugând publicul şi tacariüu-l sa шшагеашл atent orice scenă în care apărea.

Domnul Sergiu Dumitrescu, lnbr'un rol pe măsura talentu­lui sau, a fost la înălţimea par­tenerului său, imprumuiandu-i pijtoruiui Ujtea, uHeipietai de Uansul toata gaina ue staii SU' fieteşiti necesare <roiu.ui.

Domnişoara Paula Culitza, în continuu progreis, a îost convin­gătoare, reanzaiiu lucruri exce­lente in actul care se petrece in atelierul pictorului.

Domnişoara Mary Teodorescu a interpretat cu graţie şi spi­rit roiui amuzant al unei dan­satoare de varieteu. Am dori s'o vedem întrebuinţată ni irun ro] mai sewos, pentru a ne putea da seama de posibilităţile sale.

In alte roluri au apărut dom­nii Barcaroiu — excelent mu'o simpla apariţie, — Cezair Teo-doru — desiul de parvenit, cum cerea rolul — Arsène Popovici, Jean Tomescu — într'un rol scurt, dar gras — Assan şi doamnele Puica Stănescu — pu

RECITALUL PIANISTULUI DINU LIPATTI

Este uşor de înţeles interesul exuepţio îal cu care trebue urmă-ri'ă evo'.nţ'a art's'ică a unui *â-năr muzician atât de stră'ucit afirmat dintru început si atât de ev'dent înzestrat ci d. Dinu Li-patti.

Fiecare manifestare a d-sale a-duce de aceea cu sine şi întreba­rea firească, рз care oricin-» '-a urmărit în superioara carieră timpurie susţinută până acum, trebue să si-o pună. cu privre la posibilităţile imediate de des-voltare pe care le mai poate găsi, când trean'a rea'izăriîor d-sa'e s'a putut situa de la început atât de sus.

Totuşi, de repe*ate ori Dinu Lipatti a dovedit că pen'ru un adevărat artist, nu există primQj-die de închistare, oricât de de­vreme ar fi înfrânt rigorile unei maeştrii si că în artă se poate merçe întotdeauna mai departe.

Nu cred îneă ca n:c'odată un concert al d-s^le să fi însemnat o atât de fundame"*ală ІіЪетаге de elementul ma*erial, o atât de ca'eşorică transiţie în înaintarea concepţiei si aportului spiritual propriu în interpretare, ca acelea exprimate în ultimul său con­cert de la „Ateneu".

Niciodată elementul mecanic al jocului d-sale de accentuară virtuozitate n'a fost mai fericit subordonat, mai discret topit în expresia lăuntrică a celor cântate ca în acest concert al d-sale.

Se poate afirma de aceea că Dinu Lipalti a trecut într'o faza foane însemnată a măriuns.rii personalităţii, a păirunderii în in­timitatea expresivă a artei sale.

Şi, acest lucru este cel puţin tot atât de rar pentru un pianist care nu depareş e prea simţitor vârsta obicinuită pentru o absol-

noim, adresa pe care-o ţinem ţ j n c a m exagerată in exteriori. zarea vu.garităţii parvenitei, — Sofica Ionescu şi Evelyne Gruia — apariţie desgiieţau.

Regia priceputa a d-lui Ion Sava s'a tăcut simţită de-alun-gul piesei.

Domnii Coirnescu şi Loewen-dall au iscălit decorurile exce­lente ale piesei. Am avea, totuşi, o obiecţie de făcut asupra „ta­bloului prinţesei peisane" id.m actul II, care ne-a făcut să ne gândim mai de grabă la o ilus­traţie de rj: cutiile de rahat Lo-cum, decât la o lucrare pre­miată la un salon de pictură.

Iar ca încheere, un cuvânt bun despre perfecta tălmăcire a piesei, datorita domnilor Ba­ciu şi Sergiu Dumitrescu.

TRAIAN LALESCU

de ROMEO ALEXANDRESCU

venţă de conservator, cât au fost, acum câţiva ani, de'-uturi'e e a'e s'rălucite de sclipitor pianist precoce.

Indiferent ca înto'deauna ori­cărui efect de . . т т е pub':c", Dinu Lipatti şi-a ales un pro­gram nu numai esenţialmente rruz'cal. dar chiar uneori cuprin­zând paşini de prezentare for­mală e'ementaTă. lucrări tehni-ceşte destul de simple, ceeace nu este de fel o scădere, pentru un concertist, dar un lux pe care nu şi-1 poate întrădui decât un veri­tabil artist, al cărui apanaj este tocmai acela de a desprinde poe­zia si emoţia independent de im­presia tare a unor' prestidigitaţii.

Astfel au fost cp'e două „ !m-promptu"-uri de Schubert, pri­mul adevărat „iied" de pătrun­zătoare sensibilitate, murmurat de pianist cu nespus de delîca'ă simţire si în ne'urburata recule-cere. Tot astfel un vals de Cho­pin, cizelat cu măestrită graţie. Au fost clipe foarte pure de emo-ţionan'ă trăire a muzicii, care s'au alăturat subtil răspunder lor capitale ale concertului, repre­zentate fie prin „Studiile simfoni­ce" de_ Schumann, redate cu no­bilă viziune şi cu simţită pre­zenţă şi a compozit oi urni ce este in acelaş timp pianistul Lipatii, trădată prin relieful poafonic si­gur, armonioasă construciivitate şi lumina deplin conştientă arun­cată asupra fiecărei trasă.uri componist.ee pariiculare, impor­tante, elocvente.

Alte interpretări din Chopin, din Bach, în progiam sau in seria de „bis"-uri cu care s'a încheiat concertul, din Scarlatti, alt suc­ces de admirabilă calitate al pia-nistu.ui, au putut desăvârşi im­presiile ce notăm aci si care nu pot fi gieş.te când ajunst la con­cluzia că avem în Dinu Lipatti un artist de mare clasă.

Cronica plastică

riţi de rostul cântecului, îi des coperă abia la sfârşit scopul. Căci Yvette, pentru a ne arăta cât este de impresionabilă, etc., etc.— Ie plânge soarta cu lacrimi veri­tabile.

Face, iar, notă discordantă cu o epocă romantică, nesfârşitele

care a r m o n i z e a z ă prânzuri şi dejunuri din cari e-, , , . roinele se înfruptă ca şi când şi c o n d u c e cosmosul , s e c l a r i - m o d a d i n a c e l e t i m p u r i n > a r f i

fică dacă m a i l ă m u r i m că în cerut o talie fină, ci o siluetă gen greceş t e ex i s t ă delà aceeaş M a e W e s t - s i n ^ r a care salvează

- a m i n t i " oarecum situaţia e Kälte Dorsch

div in i t ă ţ i i şi n u a n a t u r i i u m a n e , p r e c u m Virg i l iu i n -s t r u e ş t e î n c e l e b r u l „ m e n s ag i t a t m o l e m " . î n ţ e l e s u l de „ g â n d i r e d iv ină" , de „ m i n t e s u p r e m ă "

care, deşi foarte tânără, are mult talent. Păcat însă că şi-a făcut debutul într'un film cu o cons­trucţie atât de naivă.

CINEMA ARO : ADEVĂRATA GLORIE

t u lp ină , v e r b u l „a mimnescô , cu sensu l special de urmă în m i n t e a o m e n e a ­scă, a legi lor m i n ţ i i d iv ine . N e d ă m lesne s e a m a de ca l i ­t a t e a amin t i r i i d iv ine , l ă r ­g ind n o ţ i u n e a cu semni f i ca ­ţ ia v e r b u l u i r o m â n e s c „a p o ­m e n i " , aşa c u m îd î n t â l m i n în .Adevărata glorie" e un crâm-

' y peiu al epocej m care liniştea t e x t e l e s ac re , ca de p i l d a - і п а і д е п ц 0 і . ş i a 0щегц0г ameri-„mi los ten i i l e t a le au fost p o - cani din insulele Filipine era tul-m e n i t e î n a i n t e a lui D u m n e - burată de diversele triburi de fa-z e u " (Ap. 10.30) „ . . .Babi lonul " a t i c ! ' refractari supremaţiei ra-cel m a r e fiu p o m e n i t m a i n t e a F u m u l g d e d i c a t d e ^ ^ lu i D u m n e z e u . (Apoc. 16.19). tejilor ofiţeri americani cari şi-au In c i t a t e l e s ac re v e r b u l „a sacrificat viaţa, pentru a menţine p o m e n i " este t ă l m ă c i r e a g r e - Й г ! а А Г ' * І П " cesculu i mimnescô şi t r a d u - R e g i s 0 r u l H e n r y H a r t w a y a

c e r e a l i be ră a r fi: d i v i n i t a t e a reuşit să ne prezinte un film ce

în forturi situate la câţiva kilo­metri de misterioasa junglă.

In ceeace priveşte distribuţia, cred că-s inutile orice comen­tarii, — roiturile principale fiind interpretate de Garry Cooper. Andrees Leeds, David Niven şi, Reginald Owen.

CINEMA SCALA: DAMA DE CUPA

Deşi subiectele filmelor fran­ceze sunt aproape întotdeauna a-celeaşi, nimeni nu poate contesta că au o psihologie specială, după cum actorii au o fineţe de inter­pretare destul de rar întâlnită in filmele americane.

„Dama de cupă" ne arată par­tea cea mai luminoasă din viaţa unei femei care, deşi pare „pier­dută pentru societate" dovedeşte că are o aleasă construcţie sufle­tească : S'ar putea crede că felul de viaţă pe care îl duce nu a fost altceva decât consecinţa unor îm­prejurări contra cărora n'a ştiut sau n'a putut să lupte.

Scenariul pare de altfel scris pentru Michelle Morgan, al cărei farmec deosebit cucereşte spec­tatorii cari uită că nu asistă de­cât la un film cu subiect ce nu iese din comun.

ADRIANA NICOARA • • » • • • • • *<

D.na MARIOARA VOICULESCU

La 1 Mai 1941 apare la Braşov „Tribuna Literară". Va fi o re­vistă lunară de literatură, doc­trină şi critiVă l^e-a^ă. C ^ ' ^ r i de Octav Şuluţiu ea şi-a asigurat fle pe acum си .а^о .лѵі cd.o. *..и, distinşi scriitori, poeţi şi critici şi va aduce în fiecare număr un variat şi bo?4t mit 0 " '" ' 1 beletris­tic şi documentar. Revista va a-vea 32 de pagmi formai mare şi

explică pe larg „cum stau lucru- va fi tipărită în condiţiuni tech-rile", vor fi totuşi pe gustul nice excepţionale. ,,maireiui public", care nu se Redacţia şi administraţia „Tri-prea împacă cu dialogurile vii bunei Li'erare": Braşov, str. Re-specifice pieselor moderne. gele Carol I Nr. 56—58.

îşi a m i n t e ş t e de om, p r e c u m t i n e încordată atenţia spectato-i - • ™- * i. j „ л;,г;„; rilor, deşi subiectul e aproape a-o m u l îşi a m i n t e ş t e de d iv in i - c e l a ^ d l n t o a t e f i l m e l e a n t £ r i o a _

täte. „Amintirea'' devine deci re — a căror acţixm «e petrece

Colecţ ia„UtfIVERSOL L I f E R 4 R " r e c o m a n d ă cititorilor lucrăr le de adânc răsunet ale valorosului scriitor: M I H A I L D R U M E Ş

SCRISOAREA DE DRAGOSTE roman

Un conflict adânc omenesc tratat cu vigoare în pagini de un dramatism captivant

Preţui 6S tei

I N V I T A Ţ I A LA V A L S * roman, ediţia VI Pwefut 100 tei

Cel mai mare succes literar din ultimii zece ani

NĂLUCA dramă în 3 acte Lei 40

T R E I C O M E D I I Şcoala Nevestelor, Calul de curse şi l in i ş ­tea soţului Cei SO

O C R I M A P A S I O N A L A Comedie în 3 acte, jucată cu succes pe scena Teatru'ul Regina Maria din

Bucureşti şi a Teatrului Naţional din Cluj DE VANZATE LA l O A I E LIBRĂRIILE C e i «O D. MIHAIL DRUMKS

EXPOZIŢIA GEORGETA VINTILESCU (Sala Ministerului

Propagandei), str- Wilson 8

Se aprop ie s fâ rş i tu l sezo­n u l u i p ias t ic i a r ar t i ş t i i , î n -ch izându-ş i expozi ţ i i le , îşi p r egă t e sc cut i i le şi ş e v a l e t u l p e n t r u pe isa je le ce vor o rna

s imeze le v i i toa re lo r e x p o ­ziţii . D - r a Vin t i l e scu e u n a u i u m e i e e x p o z a n t e şi l u c r ă ­r i le dnsale, p r o b a b i l n u vor m a i p u t e a fi v ă z u t e când va a p a r e cronica n o a s t r ă . D - r a Vmti lescu , ca şi toţ i acei care au e x p u s in sala M i n i s t e r u ­lui P r o p a g a n d e i , a c ă u t a t să dea şi u n i n t e r e s tu r i s t i c l u ­crăr i lor , adică f iecare şi-a a les o t e m ă ; „ b r a ş o v u l " , „ A r d e a l u l " , „Pe i sa ju l K o m â -

nesic" şi aşa m a i d e p a r t e .

D - r a Vin t i l e scu a a les B u c u r e ş t i u i şi n u a f ăcu t r ă u deloc.. . De obicei , se consi­d e r ă p i to resc tot ce e vecni şi i n t r a t în u z u l c u r e n t al p ic tor i lor . Ast fe l , o casă ve­che de mahala, o „căsu ţă ţ ă r ă n e a s c ă " s u n t m o t i v e ca re a u o v a l o a r e c i r cu la to r i e ne­spus de vastă . . . A u fost u z a t e de cei m a i b u n i a r t i ş t i ca şi de cei m a i umili . P i t o r e scu l se p o a t e înnoi şi n i se p a r e că s u n t e m robi i u n e i p r e j u ­decă ţ i când v o m caută a swz i suDieeie c a r e аіи.іиеьс pe S a t m a r y , Ь а п е е ю с şi a l ţn . / i v e i u un pitoresc ai v i e m u -r i io r n o a s t r e , m a i aies in b u c u r e ş t i , u n p i to resc ai con t r a s t e lo r ca re c a r a c t e r i ­zează a t a t d e bine Capi ta la noas t r ă , i a r acel care va şt i sa - i de sp r indă , v a t rezi a-t e n ţ i a gene ra ţ i i l o r v i i toare , dacă n u p r i n - deosebi te m e ­r i t e a r t i s t ice , cel p u ţ i n p r i n u n u l d o c u m e n t a r . V r e a u să p o m e n e s c ca o p i ldă de eè se p o a t e face şi cât se p o a t e î n d r ă s n i în a înnoi mo t ive l e , de expozi ţ ia lu i G h i a ţ ă cu l u c r ă r i de pe va lea P r a h o v e i , în ca re sub iec tu l p r i n c i p a l e r a u sondele . D-sa r euş i se să dea o poezie p l ină de m e l a n ­colie u n o r l u c r u r i c a r e p ă ­

r e a u să n u o a ibe deloc. D - r a Vint i lescu , deşi a t r a t a t cu l i be r t a t ea p e ca re dea l t fe l t r e b u e s'o a ibe a r t i s t u l ch ia r când face l u c r ă r i cu o t e m ă

de Р Д и _ МІЛАСОѴІСІ

b ine d o c u m e n t a r u l cu p i t o ­rescu l . In cele m a i m u l t e t a ­b lour i , i n t e r e s u l a r t i s t i c d e ­păşeş te pe acel d o c u m e n t a r . Ar t r e b u i să c i t ăm m a i t oa t e t a b l o u r i l e p e n t r u a d e m o n s ­t r a aceas ta .

A m u r m ă r i t cu a t e n ţ i e î n ­t o t d e a u n a pa r t i c ipă r i l e d- re i Vin t i l e scu ia Sa ioane şi e x ­pozi ţ i i le colect ive . Ne a m i n ­t i m de l uc r ă r i l e d in sudu l F r a n ţ e i , l uminoase , co lo ra te cald d a r n e s u s ţ i n u t e des tu l . N u - i m a i p u ţ i n a d e v ă r a t că l u m i n a s u d u l u i es te o p r o ­b l e m ă — ca şi la no i Ba lc i -cul — pe ca re a r t i ş t i i , de la F r o m e n t i n , D e l a c r o i x şi D e -r a i n în zi lele n o a s t r e , au p u s - o d a r n u au des l ega t -o d e c â t în p a r t e . Apoi , pe i sa -g e l e pa r i z i ene în ca re d - ra Vint i lescu se e x p r i m a m a i l i m p e d e şi cu m a i m u l t m e ş ­teşug . D in toa tă ac t iv i t a t ea d-sa le p u t e m d e d u c e — mai ales azi — ce r t a d-sa le în ­c l inare p e n t r u a q u a r e l ă . A -ceastă t ehn i că p a r e să se po ­t r ivească cei m a i b ine t e m ­p e r a m e n t u l u i d-sa ie . Uie iu l cere o a n u m i t ă discipl ină, u n s tud iu de p r e p a r a ţ i e care ţ m e şi de r a o a a r e şi de o luc idă ap l i ca ţ i e în meş t e şug . D - r a Vin t i l e scu p r e i e i a n o ­ta ţ i i le r epez i p e ca re le în-g ă d u e a q u a r e l ă t ehnee i u l e ­iu lu i , l ips i tă de s p o n t a n e i ­

t a t e şi ca re i se p a r e greoaie , p r o b a b i l . Corec t d e s e n a t e , — d- ra Vin t i l e scu n u a benef i ­c ia t de s tu l de p r i v i l eg iu l a-q u a r e l e i — l u c r ă r i l e d-sale au e l e m e n t e l e une i suf ic iente d o c u m e n t ă r i p r i n deta l i i le , e d r e p t — u n e o r i i nu t i l e din

p u n c t de v e d e r e a r t i s t ic , da r p r e ţ i o a s e p e n t r u m a i t a r zm. M u n i c i p i u l Capi ta le i a r pu ­tea face achizi ţ i i i n t e r e s a n t e d in expozi ţ ia d- re i Vin t i l e ­scu. „ P i a ţ a B r ă t i a n u " , „Cu­ţ i t u l de A r g i n t " şi al tele ca re îm i scapă, s u n t docu­m e n t e ale v r e m i i , d o c u m e n t e oa re vo r fi cu a t â t m a i uti le, cu cât s u n t m a i f rumoase .

Tab lou r i l e d - re i Vint i lescu au ech i l ib ru l aces tor cali tăţ i , ad ică s u n t r e spec tuoase pen­t r u a d e v ă r u l p i to resculu i c o n t e m p o r a n şi s u n t cinstit

dată, a împăcat destul de şi cu ta lent făcute.

3 M A I 1 9 4 1 UNIVERSUL LITERAR 3

In toamnă, îi venea vremea şi lui Răducu să meargă la şcoală.

Cu câtă nerăbdare aştepta ziua în care tata avea să-1 ia de mână, şi, ieşind amândoi din casă, vor pleca sub privirile de dragoste şi de ad­miraţie ale mamei lui şi ale celor •-mai mici ca el. Aşa sa întâmplase cu fraţii lui mai mari, aşa avea să se întâmple Şi c u dânsul...

Fiindcă tata nu lua vorbă în casă de acest lucru, se gândea că poate uitase câţi ani are. N'ar fi trebuit, oare, să-i aducă aminte? Poate, totuşi, tata vorbise cu mama. Ca să afle ce se hotărâse o întrebase pe ea. Răspunsul ei îl tulbură. Nu, nu se hotărâse încă nimic, ri-ici nu vorbise cu el, cu Pavel, dar avea să vorbească...

Când, în altă zi, femeea îi aminti bărbatului de acest lucru, el o privi lung, clătină "capul şi oftă. Zise, :

— Bine, am să văd ce am să fac ! Mai este. Da, mai era ! Dar n u atât de mult cât ar fi vrut tatăl să amâne o

nouă cheltuială care-i venea pa cap... Haine ! Cărţi ! Cu fiecare zi care trecea, se întărea în credinţa că tatăl uitase. II

rodea o teamă, ca o boală ascunsă. Dar nu avea nici curaj să-i amintească şi zilele treceau ,una câte una .apropiindu-l tot mai mult de ziua cea mare. Bănuia că poate tatăl îşi făcuse planul să-1 mai amâne un an, căci, în casă, uraţii lui începuseră să se pregătească, să-şi scoată ghiozdanele, să-şi caute călimările, — numai de el nu se lua nici o vorbă.

încetul cu încetul îl cuprindea disperarea. Fugea adesea în capătul cei dacului casei şi plângea înăbuşit, ca să nu fie auzit. In alte zile se scula cu noaptea în cap, se îmbrăca, cobora la portiţa delà stradă şi începea să aştepte... Se temea ca fraţii lui să nu plece într'o dimineaţă, fără să-i -sipue, fără să-1 ia şi pe dânsul...

In altădrnineaţă a fost zarvă şi agitaţie mai mare în casă. Bănuitor, spionând mişcările tuturor, ieşea dia саза în cerdac, se întorcea, iar ieşea, fără să aibă curajul să întrebe ce se pregăteşte. Apoi i-a văzut luându-şi tăşcuţele şi plecând... S'a repezit spre portiţă, plângând, apoi s'a trântit la pământ şi a început să se svâncolească şi să urle, cum nu mai făcuse niciodată...

A venit mama, s'a aplecat peste el, 1-a ridicat şi 1-a sărutat pe frunte. - Vreau să mă duc la şcoală... i-a strigat prinitre lacrimi şi sughiţuri

de plâns. — Bine, copilule, ai să te duci... a vrut să-1 mângâie cu vorbă blândă. — Când ? a ridicat el ochii înlăcrămaţi spre ea şi a desfăcut braţele... — Să mai aştepţi... II lăsase în cerdac şi intră în casă, de unde ieşi apoi adueându-i o

felie de pâine unsă cu unt. O luă şi, muşcând din ea, căzu pe gânduri. „Maj aşteaptă" îi zise ! Dece să mai aştept ! Şi până când ? Aşteptarea reîncepu, mai grea, mai apăsătoare. Când auzea paşi în

casă, tresărea ; credea că vine tata să-1 ia ,să-l ducă la şcoală. Trăia ca într'o ameţeală a desnădejdii şi ochii îi ardeau în cap ca doi cărbuni.

De gândul acesta, al plecării la şcoală, se legau atâtea minunate iluzii şi visuri, pe -care de mult timp şi le făcea mereu, auzind povestiri de în­tâmplări minunate ale fraţilor lui care mergeau la şcoală. (Dar cea mai mare taină, pe care voia s'o deslege, erau semnele acelea mici. scrise pe paginile albe ale cărţilor, pe cari, fraţii lui, urmărindu-le, şi eitindu-le cu g'las taie, spuneau poveşti cum numai mama ştia să spue, chiar fără să se uite în cărţi.

închidea ochii şi, gandindu-.se la şcoală o vedea, într'înisul tot atât de vie şi de luminoasă ca şi biserica pe care o simţise în el încă înainte de a o cunoaşte...

Dar tata nu voia să-1 dea la şcoală ! Ce om rău era tata ! Desigur că voia să-1 mai ţie încă un an acasă, adică o .toamnă, o iarnă, o primă­vară, o vară... şi abea în cealaltă toamnă... Ce mult era până atunci ! Parcă toată viaţa lui de până atunci nu fusese atât de lungă ! Timpul trecuse pe lângă dânsul, fără să-1 simtă, fiindcă nu-1 măsurase cu gândul şi cu aştep­tarea ! Acum, însă, gândul îi fugea mereu înainte, spre capătul acelei vremi, unde era ziua pe care o aştepta. Calea pe care trebuia s'o mai stră­bată, i se părea nesfârşită...

Şi, până la amiază, nu mai intră în casă. Nu voia să dea ochii cu tatăl. Nu voia s'o mai vadă pe mama. Da, nici pe mama. Nu-i iubea ! Apoi stătu la poartă şi, când ii văzu pe fraţii lui intercându-se delà şcoaiă, fug; şi se ascunse în paravanul din dosul casei. Ştia că-l vor striga la masă şi se hotărî să nu iasă din ascunzătoare, să nu răspundă. Vroia să se răz­bune, să le tragă o spaimă dispărând.

Nu aşteptă mult şi s'auzi strigat. Nu se mişcă. După larma care se în­teţi, îşi dădu seama să începuse căutarea. Auzea sdupuituri de paşi în dosul casei, vorbe speriate, întrebări.

— Nu l-aţi găsit ? Unde-o fi ? L-a momit cineva... Apoi auzi glasul îngroşat de supărare şi enervare al tatei.

— Unde-o fi dispărut, ccpiiul ? Abea-şj putea stăpâni râsul şi o bucurie rea, ca un izvor negru, îi

apăru în suflet... ... Nu-1 băgaseră în seamă ! Uitaseră că mai există ! Ii fălcuise să-şi

aducă aminte de el !... Dacă se vor purta şi de-acum înainte tot aşa cu dânsul, va face şi mai rău.. Nu-şi putea închipui ce-ar fi mai rău, se gândi la acest lucru, căutemdu-l, apoi, îşi aminti ce păţeau fraţii lui când dispăieau... Nu-i era frică de bătae...

Rămase ascuns până ce zarva din jurul casei se întinse şi se suibţie. Plecaseră să-1 caute pe străzile apropiate, prin vecini.- Ieşi şi tiptil, se stre­cură în bucătărie...

— Uite, am venit ! zise el, când fu în faţa marnai lui. — Unde-ai fost, copilule ? întreba ea. — In paravan... — Şi n'ai auzit când te-au strigat ? — Ba da ! răspunse şi dădu din cap. — Da ? ! Şi de ce n'ai ieşit ? — N'am vrut !

O privea în ochi. Nu tremura nici o fibră pe chipul lui. — N'a; vrut ? Dece n'a; vrut ? — Aşa ! Fiindcă tata nu m'a dus la şcoală... Mama se îndoise şi se aplecase deasupra lui, privindu-1 încruntată.

Auzindu-I, însă, chipul i se îmblânzi şi râse. — Ne-am gândit că încă nu ai şapte ani împliniţi... Poate la anul nu

va mai fi aşa greu... — Doar am ghete ! zise el, mirat de răspusuil ei. — Nu-i destul! Ştim noi ce facem ! întinse mâna şi-i atinse uşor öbrazii şi părut, într'o mângâere blândă.

Altădată .o mângâere l-ar fi câştigat şi l-ar fi convins. Acum îl îmlbufnă. Ultimele cuvinte ale mamei îi spusese că ar face mai bine să tacă...

Şi, cât timp se gândi la vorbele mamei, ea îi puse farfuria cu mâncare pe masă, în bucătărie,hatâr pe care-1 făcea rar copiilor.

— Treci şi mănâncă... O ascultă şi se urcă pe pat. Ii era foame, supărarea nu-1 putea con­

vinge să rămână flămând şi începu să mănânce cu gândul mereu la vor­bele ei.

... întâi se întoarse tata din căutare, amărât că nu-il găsise, hotărât să se ducă la poliţie să-i anunţe dispariţia. Ii era frică să nu fi căzut într'o fântână, sau să-1 fi furat ţiganii. Se mai întâmplaseră asemenea cazuri în oraş ! Copii; îs mare bucluc pe capul omului !, tocmai îşi zicea intrând pe uşă în bucătărie, când dădu cu ochii de copil...

— Unde mi-ai fost draceîmpeliţat ? se răsti la el. — Lasă-1... se repezi mama între el şi copil. Era în paravan, se juca

şi a adormit... N'a auzit când l-aţi strigat . Răducu tresări. Ii venea să strige : Nu : Nu-i adevărat ! N'am ador­

mit ! M'am ascuns, fiindcă nu m'ai dus la şcoală... Ca .să ştie că de asta se ascunsese, că nu-i era frică ! Dar întâlni privirile mamei şi le înţelese graiul. Pentru el minţise mama, ca să-1 scape de bătae... Tăcu...

Tatăl se retrase, bodogănind : — De asta ni se suie copiii în cap! Dincolo de vorba care condamna apărarea pe care întotdeauna mama

o lua copiilor, Pavel Nedelcu era mulţumit că copilul apăruse şi se duse să se culce...

Apoi sosiră pe rând şi fraţii cari fuseseră să-1 caute şi scena mirării că-l găseau acasă, ş; întrebările se repetară.

întâmplarea nu schimbă hotărârea părinţilor. Trebuia să mai stea un an acasă...

Când reintră în liniştea de până atunci a copilărie; Iui singuratece, liniştite, cu resemnare, în minte îi apăru un gând care nu-1 mai părăsi şi, aproape fără voia lui, se transformă într'un plan îndrăzneţ... -

— E p i s o d inedit Restul zilei trecu şi mai greu, obositor, învingându-1. Adormi odată

cu înserarea şi nu se trezi decât dimineaţa, când se lumina de ziua. Fraţii lui nu se sculară încă.

Se îmbrăcă, se încălţă. Rămase aşa, îmbrăcat ,aşteptând. Nimănui nu i se păruse curioasă scularea lui atât de dimineaţă. Când se sculară şi fraţij lui, fiecare îş; văzu de treaibă, grăbit.

La ceai, bău numai jumătate de ceaşcă şi plecă. Ieşi în cerdac. începu iar aşteptarea cea rea, chinuitoare. Se termină când ieşiră fraţii lui şi plecară...

Se luă după ei dar la portiţă se opri aşteptând ca să se îndepărteze puţin, să nu fie prea aproape de ei, să-1 observe... Rămase prea mult în urmă şi, ocolind un colţ, îi pierdu din vedere... Nu se sperie. Şi înainte şi in urma iui, erau alţi copiii cari mergeau la şcoală. Se lăsă condus de valul lor rar...

Ii bătea tare şi tot mai repede, tiitactacul inimii. Chipul i se îmbujorase de căldura care-i năvălise în obraji. Era şi aşa fericit, dar cât de fericit ar fi fost dacă ar fi avut şi el atârnat de gât un ghiozdan cu toţi şcolarii ? ! Sau măcar o tăşcuţă, ca a fraţilor iui, făcută din stofa perdelei care aco­perise altă dată uşa dintre odăi.

Trecu pe străzi necunoscute. Cu cât mergea, întâlnea tot mai mulţi copii cari râdeau în gura mare, alergau pe stradă, jucandu-se. Le urmărea jocul, râdea şi el, îi venea să fugă, se simţea mai sprinten, mai vioi. Uitase de c e lăsase în urmă...

După un alt colţ de stradă văzu grupuri, de copii tot mai mari, şi toţi se îndreptau într'acelaşi loc : intrau pe o poartă mare, deasupra căreia era o tablă vopsită în albastru, pe oare scria ceva cu alb..

— Am ajuns la şcoală ! îşi zise şi se opri, cuprins subit de o neli­nişte curioasă.

Fugise de-acasă ! Mama şi tata aveau să-1 caute ! Să se întoarcă ? Nu putea, căci nu ştia pe unde... Mama va plânge... Tata nu-1 va ma; ierta... Se simţea vinovat şi-i era frică de cele ce aveau să se mai întâmple... Dar, dacă venise, va intra...

începu să înainteze spre poartă, alene, dar în paşi era acum o greur-tate, ca a unei trude, ca a unei nehotărîri. Vedea şi înregistra totul ce se întâmpla... Chipuri de copii, părinţi care se întorceau dala poartă după ce-şj sărutau copiii. Nuimai el era singur... Tatăl nu voise să-1 aducă la şcoală. Ce nenorocit era ! Abea îşi stăpânea lacrimile...

Când păşi în ograda şcolii, din tictacul ei nebun, inima parcă i se opri brusc. Mergea ca într'un vis, parcă ar fi plutit pe deasupra pământului. Văzu clădiră şcolii, mai mare decât toate clădirile pe care le văzuse până atunci, cu ferestre cât un perete al casei lor, chiar şi mai mari. Şi ce sus erau aceste ferestre ? ! Oare cum le deschide ? se întrebă copilul, pentru care toate erau atât de noui, atât de minunate !

...Şi pe când mergea, gând'indu-se, veni o năvală de copii şi-1 cu­prinse în vârtejul ei. Se fugăreau într'un joc şi cel din frunte, ca să nu fie prins, îl ocoli pe Răducu, apoi trecură într'un iureş ameţitor altul şi altul» învârtind cerc în jurul lui. Când cercul se rupse, şi ograda şi copiii şi clădirea, toate se legănau parcă ar fi plutit pe o apă neliniştită...

..Se retrase lângă perete şi rămase pe loc, privind zăpăcit în fur­nicarul din faţa lui. Ce veseli erau toţi copiii aici ! Par'că ar fi fost la ei acasă ! El nici acasă nu era vesel, nu se juca...

II trezi din visare un sunet dulce de clopoţei... La fel sunase, la Cră­ciunul trecut, şi clopoţelul pe care i-1 pusese în stea, Luca Spolocania, prie­tenul lui, mare, — cel pe care-1 iubea atât de mult...

La sunetul clopoţelului, larma se topi ca prin farmec şi copiii înce­pură să se îndrepte spre clădire. Se trezi mergând între ei, dus de valul rar care se strângea tot mai tare în jurul lui şi-1 ducea înainte.

Era între şcolari, ,1a şcoală ! Era şi el şcolar ! In faţa uşilor larg deschise, valul se subţia şi se scurgea înăuntru.

Ajunse în faţa uşii negre, înaltă şi grea cum îşi închipuise' porţile pala­telor din poveşti ; deasupra geamului erau flori de fier...

t e egie Toamnă îngheţată a viselor ! Obraz al morţii ! Lângă vaierul m e u de foc odihneşte-te , Gata pentru călătoriile vârstelor cuibărite'n mine Dincolo de izvoare, luminând suferinţa Din fiece mugur, hrănindu-mă Cu întunecate le întrebări ale lumilor dinăuntru. Pentru ospeţele de sub pământ mă pregăteşti Vesel ; şti ind cerurile deschise. încălzit de aerul minuni lor de sus Mi-acoperi ochii lutului din mine Ca să te văd dincolo — enigmă luminată — Fără păcat, însufleţire tânără a mormintelor, Aşteptându-mă cu vechea cântare a văzduhului Intre crengile verzi , între rădăcinele de smaragd Plecându-mi faţa după fiece amintire, Cunoscând frumuseţea în clipele grave Ale cenuşii — uitare adormind lângă tâmplele noastre. Umbre peste izvoare, tăinuindu-ne suferinţa D e a fi pretutindeni ucişi de smalţul vieţi i Oglindim bucuriile duse, pajiştile întomnate Ce-a foat plăpând, trestii palide, Şti ind că amurgul aleargă spre noi, că suntem în trecere Martori tăcerii umile , străjuind spaţiile Cu îndurarea din noi, aşteptând iertarea deapururi, După învierea firelor de iarbă. Atunci vom fi una cu roditorul trecut Negru de nepăsare şi trudă, mlaştină cicatricelor din noi Desnădejde a tuturor clipelor adevărate, Târîndu-ne în propria groapă cu mădulărille Calde de vis — singurateci în sălaşul tăcut Pentru dulcea nepăsare a florilor — Azimă a cerului veşnic.

IULIAN VESPER

de MIHAIL ŞERBAN

Apoi valul îl duse într'o sală ma­re ,atât de mare încât el se simţea mic, mic cât un grăunte. Pe pereţi atârnau o mulţime de tablouri, oare de care mai frumos colorate...

Se gândi că va avea ce să-i pove­stească mamei şi Lenuţei, sora lui mai mică şi cerceta tot ce vedea ; era bucuros ş\ mândru ,parcă ceea­ce vedea el n'ar mat fi văzut ni­meni înaintea lui...

In sala aceea mare, valul copiilor se împărţi în patru şiruri, care curgeau ca nişte ape care au acelaşi isrvor, spre cele patru uşi deschise. Cu unul din aceste şiruri, intră şi el după alţii, în altă sală...

— Sunt într'o clasă ! se gândi iRăducu, care avea în minte imagini neclare formate din frânturile povestirilor fraţilor lui, când se întorceau delà şcoală. Imaginile acestea se conturau acum, înviau şi el vedea lumea din afară ca pe un reflex a ceeace adunase el în suflet până atunci. Nu se simţea străin înlumea aceasta ! Nuimai cu larma din jurul iui nu se putea obişnui...

Copiii năvăliră în bănci. După ce uşa se închise, clasa era aproape plină. îşi găsi şi el un loc în fund, unde erau mai multe bănci goale. Stătea liniştit. întinse mâinele pebancă, îi pipăi lemnul rece şi lustruit, S'aplecă. o privi pe dedesubt... I: vibra trupul de o bucurie calmă, senină. Apoi îşi ridică privirile pe pereţii acoperiţi de tablouri, de harţi ; privi înainte spre catedră, spre tablă, încă nu ştia că le zicea aşa şi se mira de tot ce vedea. Se adunau într'însul imagini noui, îmbogăţindu-l...

Văzu pe unul din copiii, stând la uşă, cu un ochi potrivit în des­chizătura subţire, parcă ar fi pândit pe cineva. Şi, deodată, se repezi spre banca din care plecase, strigând :

— Vine domnu' ! Vine ! Se făcu o linişte dintre acela care-ţi ţiue în urechi. Uşa se deschise larg şi intră un domn înalt ca tata. — Bună dimineaţţa, copiii ! le zise el şi se îndreptă spre catedră. — Bună dimineaţa ! răspunseră copiii în cor, ritmat şi se ridicară în

picioare. j • Răducu făcea şi e! ca fiecare ceilalţi copiii. îşi lipiră palmele ş; înce­

pură săcânte rugăciunea : Doamne-Doamne, ceresc tată, Noi pe tine te rugăm

Luminează-a noastră minte Lucruri bune să învăţăm...

Cânta ş; el şi i se părea că toată clasa cântă prin gura lui. Ii cuprinse o înfiorare blândă, o duioşie ,care-1 cuprinse şi 'n ziua când intrase pentru prima oară în biserică cu Luca Spolocania...

Când au terminat; copiii s'au aşezat la loc, în bănci. S'aşeză şi el. Iar îi tâcâia inima ! Iar îl înreerca teama ! Ce se va mai întâmpla oare ?

Prin ferestrele mari lumina curgea în vaiuri parcă ar fi aruncat-o de-afară nişte oameni, cu găleţile.

Parcă nu-i prima dată când e în acest loc ! Parcă a mai fost şi ieri, şi alaltăeri !

„Domnul" a deschis o carte mare, priveşte în ea şi strigă câte un nume. De fiecare dată câte un copil se ridică în picioare şi răspunde „aici", apoi se aşează. „Domnul", ridică privirile, urmăreşte, cercetează figura celui strigat, şi, după ce acesta s'alăsat pe bancă ,strigă pe altul.

Când termină operaţia aceasta, „domnul" se şcoală in picioare, cerce-cetează clasa, privirile i se opresc în fund...

— Tu, cel din fund, te-am strigat ? Toate capetele se întorc şi, ,în clătinarea uşoară a ameţelii provocată

ae emoţiile acelei dimineţi, el vede o imagine curioasă. Parcă ar fi un singur om în faţa_ lui, dar omul acesta are zeci de capete. Toate s'au întors spre el şi-l privesc.

Sângele i-a năvălit în obraji. Privirile i se tulbură şi mai tare. Nu-şi mai poate stăpâni lacrimile şi se ridică .automat.

— Nu ! răspunde el ,dar atât de încet că nu s'a auzit nici el singur şi tepetă : Nu! Glasul îi tremură ca un firicel de iarbă peste care suflă o adiere...

— Cum te cheamă ? — Răducu ! —Răducu ? Câţiva copiii chicotesc. — Linişte ! strigă „domnul". Apoi îi vorbeşte lui : — Răducu şi mai cum te cheamă ? — Răducu Nedelcu... — Aşa, să trăeşti Răducule... Şi'n ce clasă eşti tu ? — Nu ştiu ! răspunde. „Domnul" râde. Când râde „domnul" are voe să râldă şi clasa. — Nu ştii ? Atunci ai greşit... Trebue să te duci in clasa întâia. Aici

e clasa a doua... Nu înţeiege. Şi domnul şi băncile, toată clasa se leagănă Fiindcă el

vede totul printr'o pânză subţire de lacrimi, care-i acoperă privirile. — Ştefănescule, ia-1 şi du-1 în clasa întâia... Un copil iese dintr'o bancă dinaintea lui, îl apucă de mână şi-1 trage

după el. In bănci se stârneşte forfotă. Copiii şoptesc şi râd pe înfundate.... In sala cea mare e mai răcoare. Pânza de pe ochii se subţiază. Vede

iar clar. Inima nu-i mai bate halandala. Celălalt îl trage după el şi el se lasă dus. Se deschide altă ui?ă, înaltă

cât şcoala, şi intră în altă clasă. Seamănă leit cu cea din care ieşise. Cum seamănă ş; copiii ! Parcă s'ar fi întors în clasa în care mai fusese !

Dar nu, vine spre el ait „domn". Pe acesta parcă îl cunoştea. Nu-i oare domnul cu care tata stă adesea de vorbă, în faţa casei, în stradă, câind se întoarce delà serviciu ?

— L-a trimis „domnul" ! zise copilul care i-a adus. A greşit şi a venit într'adoua, la noi...

— Bine ,du-te... „Domnul" cel nou îi pune mâna pe umăr şi s'apleacă spre el. — Ai venit la şcoală, Răducu? Singur ? Vorba „domnului" e blândă. Surâsul lui îl învăluie pe copil, ca într'o

jumină... Prinde curaj... — Tata n'a vrut să mă aducă. A zis că să mai stau un an acasă... — Şi tu nu vrei ? — Nu ! — Vrei să vi; la şcoală ?

— Vreau ! — Bine, am să vorbesc eu cu tata... II cuprinde pe după umeri, ca pe un prieten şi-1 duce spre o bănică

care-i un loc liber... — Aici vei sta tu, Răducu. Banca ta... — Banca mea ! zice şi râde. Ridică ochii spre „domnu", parcă ar vrea

i mulţumească. — Stai jos, Răducu ! Se aşează. Banca lui ! Are şi el o bancă ! Pune palmele pe lemnul rece, lustruit, care miroase şi a vopsea proas­

pătă ; le poartă pe toată suprafaţa' băncii, parcă ar mângâia-o, sau vrea să-i arate că-i a lui, numai a lui...

Dar, deodată, cineva îi împinge mâna. întoarce capul. Doi ochi de cărbune îl fulgeră cu privirile...

— Numai jumătate, ;-a ta ! îi zice copilul de-aiături, înoruntându-se. Răducu îl priveşte cu zâmbet bun, ca un.steaig alto de pace. — Cum te cheamă ? îl întrebă. — Pe mine imă cheamă Budulică... — Budulică ? Şi mai cum ?

— Fănică ! Fănică Budulică ! Se privesc în ochj ş; dincolo de ochi. — Da' pe tine ? — Pe mine mă chiamă Răducu ! — Şi mai cum ? — Răducu Nedelcu... — Aha ! Şi pe unde stai ? — Pe Cuza Vodă... Da' tu ?

— Eu ? In Buciumeni... Şi, după ce-a aruncat o privire, să vadă ce face „domnu", se-apleacă

spre Răducu... — Trec pe la tine... Trec să te iau în fiecare dimineaţă... — Să treci ! se bucură Răducu. — Ssst ! s'aude vocea „domnului" şi tac. Pun mâinele la piept şi

ascultă ce le spune „domnu"...

in

sa

(Urmare în pag. 4-a)

UNIVERSUL LITERAR 3 M A I 1941

B U D U L I C Ă (Urmare din pag. 3-a)

Răducu trăeşte un vis, cu toate bucuriile lui, ameţitoare, care-l obo­sesc. Dar imaginile sunt limpezi acum, nu apar şi dispar, ci rămân mereu într'însUl şi înafara lui, parcă ar fi legate unele de altele. Şi, chiar dacă închide ochii, nu dispar, nu se tulbură.

La amiază, când să le dea drumul acasă, „domnul"' ,îl opreşte şi-i zice : — Să mergi cu mine... Merg împreună şi „domnul" îl întrebă de tata, de fraţii lui. Răspunde

ce ştie şi se gândeşte ce-l aşteaptă acasă... II cuprinde frica.. Dar iar se gândeşte că-i cu „demnul" şi frica îl lasă...

Ajung şi-1 vede pe tata în cerdac. Parcă nu-i vine să-şi creadă ochilor, când îi vede, traversând strada, spre poartă. Dar nu se înşeală, e Răducu cu institutorul Oomănesicu. Coboară din cerdac şi :se duce spre ei...

— Bună, bună... îi zice institutorul. Eu ţi l-am luat. — Ce spaimă am tras ! Am anunţat şi. la poliţie ! — Să-1 laşi la şcoală pe copil... îl sfătueşte Comănescu. Ai copiii buni.

Păcat să piardă un an... II am în clasa mea... Mama a ieşit în uşă şi Răducu se repede spre ea. O vede cu ochii

roşii de plâns. Se simte vinovat şi vrea s'o împace. — Mamă, am fost la şcoală ! Mama îl sărută pe ochi, pe frunte. — Apoi dac'a încăput, fie, meargă... î; zice Pavel Nedelcu instituto­

rului. îşi dau mâna şi se despart tot prieteni buni... In casă, mama îl ascultă pe Răducu, care-i povesteşte ce-a văzut

la şcoală, ce-a învăţat şi bucuriile înfloresc pe chipul ei zâmbetul care a luminat întotdeauna casa...

...A doua zi dimineaţa, când Răducu ieşi pe poartă, împreună cu fraţii lui, dădu peste Budulică stând jos pe marginea trotuarului şi aşteptându-l Se repezi spre el şi, apucându~l de mână, îl întrebă :

— Mă aştepţi de mult ? — Te aştept.... răspunse Budulică bosumflat. N'am ştiut că ai cu cine

merge, că nu mai veneam... Răduicu nu ştiu ce să răspundă. Apoi, ridicând privirile spre el, îl

rugă : — Hai mai repede, c'am rămas în urmă... — Du-te singur, că eu nu merg... Al'dată nu mai viu să te iau... — Răducu îl privi mirat. Ce avea Budulică ? Dar, ameninţarea celui­

lalt î-Şi făcu efectul şi rămase. — Rămân cu tine, Budulică.-. Da' hai, că-i târziu... — Nu târziu... De'al'da'tă să vii mai repede... Aşa a înţeles Răducu că, dacă vrea să fie prieten cu Budulică, nu

trebuie să-i iasă din vorbă... Iar, în zilele care-.au urmat, a văzut că alţi copiii din clasa lor, plătesc şi mai scump prietenia lui Budulică : cu felii de pâine unse cu unt, cu nuci, cu bomboane, — plată pe care el niciodată n'ar fi putut să i-o dea. Pâinea care se cumpăra acasă, abea le-ajungea la ceai sau la lapte şi mama nu putea să le mal dea din ea şi la şcoală. In recreaţii, când îi vedea pe ceilalţi capii sroţându-şi d'n ghiozdane pro­viziile, se gândea cât de greu o duc ei, cât de săraci sunt şi se întrista. Uneori privirile lui urmăreau fără voia lui, bueăţiica pe care o ducea la gură alt copil şi i se umplea gura de apa poftei neîmplinite. Se trezea mes­tecând în sec. Se uita cu jind la Budulică, căruia toţi copiii îi dădeau din bucăţile lor, pe care el le mesteca şi le înghiţea pe nerăsuflate. Nici nu avea timp să observe privirile lui Răducu. Dacă ar fi observat, ar fi împărţit cu el fiecare bucăţică...

Dar, într'o zi, i-a venit în gând lui Budulică o întrebare care-1 privea pe Răducu şi i-a spus-o pe loc :

— Tu de ce nu-ţi aduci nimic de mâncare la şcoală ? Sub privirile iscoditoare ale lui Budulică, Răducu s'a înroşit şi ochii

i s'au umplut de lacrimi. — Suntem săraci... Mama n'are ce să-mi dea... Apoi parcă i-a fost şi mai ruşine că a spus asemenea vorbe şi a

lăsat capul în jos. Nu şi-a putut stăpâni lacrimile.şi, ca să nu-1 vada şi alţi copii că plânge, a fugit şi s'a ascuns după un colţ al zidului.

Budulică n'a venit în clipa aceea după dânsul. Au mai trecut câteva clipe şi, când s'a apropiat iar, a ridicat o mână şi i-a tras mâinele dela ochi.

— Nu fii prost ! Nu plânge ! Nici noi n'avem pâine acasă. Sunt alţii care au prea multă... Na !

îmi împingea în palmă un pachet învelit într'o hârtie ; stătea cu spatele spre curtea şcolii, acoperinidu-1 pe Răducu. Răducu luă pachetul, îl desfăcu. Privea pâinea unsă cu unt şi parcă nu-i venea să creadă.

— Mănâncă ! îl îndemnă Budulică. Răducu rupse din pâine, ridică mâna spre gură, se opri... I se ridicase

un nod în gând, îi venea să plângă şi mai tare, d e ruşine, de tristeţe... — Mănâncă, ce mai aştepţi ? începu să mănânce, cu gândurile aiurea... — Mai repede că sună... Se grăbi şi tocmai când isprăvi, sună şi clopoţelul.. Trecură în rând,

unul după altul. Budulică înainte, el la spate... Intrară în clasă, s'aşezară liniştiţi în bănci. Soarele întindea covoare

albe pe podelele înegrite, unse cu bradolină. Stăteau cu mâinele la piept şi aşteptau să intre „domnu". La ora asta, ca niciodată, Răducu era sătul şi razele soarelui care curgeau ca un duş fierbinte peste eu, îl moleşiseră. Pleoapele îi erau grele şi-i era lene şi somn...

Şi, deodată, într'o bancă, din celălalt capăt al clasei, isbucni un glas, ţipând disperat, printre lacrimi :

— Cine mi-a umblat în ghiozdan ? Cine mi-a luat pâinea ? Am să vă spun lui „domnu"... Cine mi-a umblat aici ? Daţi-mi pâinea !

Se făcu linişte de mormânt în clasă şi. toate capetele se întoarseră spre cel care ţipa. Copiii din băncile mai apropiate, ieşiră şi se apropiară de el, înconjuritidu-1.

In jurul lui Răducu şi apoi într'nsul se făcu beznă. Parcă sa r fi crăpat pământul şi stătea atârnat de-un fir de iarbă deasupra unei prăpăstii fără fund. Dar, poate ar fi fost mai bine să-1 înghită pământul.

Pâinea pe care o mâncase, bucăţică cu bucăţică, se aduna, se strângea la un loc, forma un bulgăre greu pe care-1 simţea ca pe o piatră în pântece. Şi-acum i se ridica în piept. I se opri în gât...

Un tremur îl cuprinse. Ochii i se acoperiră de ceaţă. Trupul lui scă­zu, se făcu mic, i se mai vedea capul din bancă... Ce se va mai întâmpla ?

întoarse capul spre Budulică, privindu-1 speriat, dar el stătea liniş­tit, ca şi cum nimic nu s'ar fi întâmplat, nici n'ar fi ştiut nimic. Pofc'ie n a luat-o Budulică ! îşi zise el prinzând curaj.

Când intră „domnu", larma era în toiu. El se opri în uşă, privind încruntat clasa. Toţi rămaseră încremeniţi în locurile în care fuseseră surprinşi.

— Ce înseamnă asta' ? ţipă el. — Mi-a furat cineva pâinea din ghiozdan ! se auzi glasul celui care

fusese furat. „Domnu" se apropie de banca lui, îl ascultă. — Cine a rămas în clasă, în timpul recreaţiei ' întrebă el Nimeni nu răspunse. — Vă întreb cine a luat pâinea lui Voi cu ? strigă iar „domnu", în-

roşindu-se şi glasul lui era ca tunetul. Inimile începură să bată mai repe­de. Se strecura frica în toţi...

Ca .şi cumţipătul l-ar' fi făcut să-şi amintească, un copil se ridică. — Eu l-am văzut ieşind din clas, pe Vizitiu... — N'am luat eu nimic... se ridică din bancă, cei acuzat, speriat, — Ai fost în clasă, în recreaţie ? se îndreptă „demnu" spre el. — Arn fost, da'zău n'am luat eu... Domnul institutor Comănescu se încruntă şi, apropiindu-sa da cate­

dră, luă băţul, apoi se îndreptă spre Vizitiu. Când îl văzu venind spre dânsul, Vizitiu se întoarse şi, plângând, fugi în fundul clasei.

—• Stai la loc ! îi zise „domnul". — Nu-s vinovat, domnule, zău, mă jur ! N'am luat eu pâinea !... Prin clasă trecu un fior de frig, care-i îngheţă pe toţi. Tremurau vs>

varga... Dar, în clipa aceea tragică, se petrecu ceva care schimba cursul în­

tâmplării... Fănică Budulică se ridică în picioare şi zise, fără să-i tremure vocea : — Nu-1 bateţi p e Vizitiu, „domnule" ! Ku am luat pâinea... Urmă alt răstimp de tăcere grea. Câţiva oftară uşuraţi. — Unde-i pâinea, Budulică ? întrebă institutorul.

— Mi-a fost foame ! Am mâncat-o ! Institutorul se întoarse şi trecu printre rândurile de bănci, spre ca­

tedră. — Vin'o aici, Budulică ! strigă el, de-acolo. Budulică ieşi din bancă. Nu clipea. Nu privea în sus. Chipul lui era

mai senin .ea întotdeauna... Merse spre catedră şi se opri în faţa „domnu­lui", care luase scaunul dela catedră şi-1 pusese în faţa băncilor, în locul liber.

— Aşează-ite ! îi zise el. Cei mai mulţi nu ştiau ce se va întâmpla. Unii ştiau din auzite.

Cei mai din fund se ridicară în picioare ca să vadă şi ei. Şi, fiindcă Budulică nu se mişoă, „domnu" îl prinse de gât, îl învârti

şi forţându-l, îl aşeză cu pântecele pe scaun. Ridică băţul în sus, aproape până deasupra capului, s'auzi un vâjâit, în clasă unii închiseră ochii... o plesnitură pocni, apoi alt vâjâit, altă plesnitură ; muite, cât încă nici ' u ştiau cei mai mulţi din clasa întâia să numere...

La fiecare lovitură, trupul lui Budulică se strângea pe scaun, se în­cleşta, apoi după o clipă, se întindea şi nici un scâncet...

— Treci la loc ! îi strigă ,domnu" — şi cine o face ca tine, ca tine o să păţească. Spume şi tu :

— Cine o face ca mine, cămine o să păţească... zise Budulică... Tn bancă, Budulică nu se aşeză dintr'odată. Se lăsă uşor pe lemnul

tare, se ridică, se lăsă iar, parcă i-ar fi încercat tăria, apoi se aşeză deabi-nelea, dar sprijinindu-se în palme, ca atingerea să mu fie prea bruscă...

întoarse capul spre Răducu, îl privi ou acelaşi zâmbet bun, în lui-mina căruia, însă, acum, plutea ca un nour, o umbră a tristeţei...

In sufletul lui Răducu, furtuna năprasnică speriase căprioarele de lumină ale acelei dimineţi şi ascunsese soarele în nouri groşi... •

In prima zi de şcoală, Budulică fusese şi el adus de părinţi. Nu fiind­că nu cunoştea drumul şi ar fi putut să se rătăcească. Grija aceasta n'o aveau ei ! Ci, fiindcă singur n'ar fi ajuns niciodată la şcoală, de care avea mai mare frică decât de bătăile pe care i le dădea din timp în timp, pentru neascultare, tatăl lui.

La nouă ani, Budulică intra abea în clasa întâia. Părinţii nu se prea grăbiseră să-1 dea la şcoală, ifiindică niiciunul din ei nu trecuse pe aco­lo, dar, mai ales, fiindcă asta însemna mare bătaie de cap şi mare chel­tuială. Cu toate că-l vedea că nu prea se trage la treabă, totuşi tatăl spera s3-1 înveţe pe băiat meşteşugull ui, staleria, ca să-şi, poată câştiga o bucată de pâine când n'o mai fi el... In vara trecută, însă, venise iar revizorul pe la ei şi, când pleca!se,îuameninţase că, dacă nici anul acesta nu-şi trimite copilul la şcoală, va aduce perceptorul să-1 execute ou amenda pe doi ani. Ameninţarea aceasta l-a speriat, căci amenda adunată ar fi însemna'i mi mare cheltuială decât dacă şi-ar fi dat copilul la şcoală. Şi-apoi, era şi el de părere, că băiatul tot trebue să înveţe, puţină oarte... '

L-au adus la şcoală, amândoi, nevastă-sa ţinându-1 de o mână, el de altă mână, ca nu cumva să se smumceaacă şi s'o şteargă...

I-au făcut haine noui, i-au cumpărat o beretă de marinar pe banda eai-eia scria cu litere de au r : „Marina Română", i-au hiat dela Maren, vânzătorul de vechituri şi o pereche de gherte pentru patru poli... Ghetele erau ele cam mari şi scâlciate, dar, la aşa preţ ceva mai bun nici că se putea... Se gândiseră la iarnă, să aibă unde vânî obială...

Fănică era tare mândru de ele, căcj alte încălţări decât cele pe care i le dăduse Dumnezeu, nu purtase. Mergând, privea mereu la picioare, parcă ar fi căutat ceva ce pierduse...

înainte de a-1 îmbrăca, mama voise să-i facă o baie, dar nu fusese chip ; abea reuşise să-1 spele pe faţă şi pe gât, ca să nu se vadă dungile negre, fiindcă Fănică nu se spăla decât vara, când se ducea la scăldat, ia iazul Călugărului...

i w £ r u b ^

Intrase în clasă cu ochii holbaţi, speriat. Nu-i venise să creadă când institutorul i-a zâmbit, apoi l-a luat după gât prieteneşte şi l-a condus în­tr'o bancă. Cu şcoala, unde i-a câştigat pe toţi copiii de prieteni, din prima zi, s'a obişnuit repede. Căci cine ştia mai multe şi mai frumoase jocuri de­cât dânsul ? Cine alerga mai repede ? Cine era mai tare la trântă dreap­tă ? Cine cunoştea mai muite şmecherii ? Cine ise pricepea mai bine la piedică ? Cine cânta mai frumos din gură şi din muzicuţă ?

Totuşi, în prima zi, când părinţii, săi (pe care altădată când se ducea la scăldat nu-i vedea câte o zi întreagă şi chiar două) ieşiră d!;n clasă ; îl cuprinse o jale nesfârşită, parcă I-ar ii adus aici, l-or fi vândut şi plecau... începu să plângă... Institutorul veni spre el, îl mângâie şi-i zise :

— Nu fii supărat, Budulică, o să ne împrietenim... Toţi copiii de aici sunt prietenii tăi-.. Tu eşti cel mai mare dintre toţi... Uite, ei nu plâng...

Privi In jur şi văzu atâţia copii, toţi mai miei decâft el şi nici unul nu plângea. Ii fu ruşine şi-şi şterse repede ochii cu mâneca hainei...

S'a împrietenit repede cu toţi iFănică Budulică ! II iubea pe „domnu" fiindcă se purta frumos şi-i vorbea blând. Ii părea rău că numai el stă singur în bancă. Ar fi vrut să aibă şi el un tovarăş mai apropipat, căci ori­cât ţi-ar fi de apropiaţi colegii din clasă, dar tot ma; apropiat ţi-i cel cu care stai în bancă... Parcă al împărţi cu el un cămin...

I l-a dat „domnu" pe acest tovarăş, a doua zi... Răduicu Netdelcu ! Pe cât de mare era el, — vlăjgan — pe atât de mic şi slab era Răducu. Dar avea Răduicu o privire care-ţi pătrundea până 'n adânciţi sufletului ş; blândă c'ar fi vindecat orice rană cât de dureroasă... Numai >uitânidu-te în ochii lui, te încredeai într'însuil .şi te câştiga de prieten...

In zilele care urmară, prietenia lor se strânse şi mai tare. Budulică il aştepta în fiecare dimineaţă la poartă, ca un câine credincios, plecau îm­preună, se întorceau împreună. După păţania cu pâinea furată lui Voicu, prietenia lor se strânse şi mai mult. O1 bucăţică de pâ'ne cât de mică nu mai căpăta acum Budulică fără să n'o împartă cu Răducu. De furat, însă, n'a mai furat niciodată... „Domnu" parcă uitase întâmplarea aceea, îi dădea note bune şi, câteodată, canid intra 'în clasă şi 'n ochi îi pluteau umbre, îl chema pe Budulică lângă catedră şi-i zicea :

— Cântă-ne ceva, Budulică... La lecţie, în faţa oamenilor străini, Budulică se mai fâstâcia el, —

dar, când era vorba să cânte, parcă ar fi fost singur pe maidanul din mar­ginea oraşului sau în câmpul singuratec, pe .malul iazului lipovenilor. Cân­tecul lui se ridica şi cobora ca sborul şi cântecul ciocârliei, dela care parcă învăţase trilurile acelea cu sunet de argint...

Aşa şi-a făcut Budulică reputaţia în şcoală... Când a fost serbarea de Crăciun a şcolii, pe el l-au pus să cânte co­

lindele pe scenă în faţa sălii pline. N'a prea înţeles el şi chiar s'a cam speriat, când, după primul cântec, sala a bubuit de aplauze şi de tropăituri din picioare. I 7 a văzut Pe toţi ridicând mâinile şi strigând ceva... S'a spe­riat şi mai tare... Parcă îl ameninţau, voiau să-1 bată... S'a tras înapoi, până :n rândul copiilor care erau la spatele 'lui. Atunci a simţit două mâini pe umeri şi cineva s'a aplecat deasupra lui îşi l-a sărutat. Era „domnu", care i-a şoptit la ureche :

— Ei vor să mai cânlţi odată... Atunci i s'a .umplut sufletul de o bucurie nesfârşită, cum nu mai

simţise şi a început să tremure. Tot de bucurie a început să plângă şi n'a mai putut să cânte... Şi, când s'a terminat serbarea, „domnu" l-a chemat în cancelarie: Erau acolo şi alţi „domni", dela celelalte clase şi „doamne" dela fete... Toţi l-au mângâiat. Apoi „domnu" s'a apropiat de el şi i-a zis:

Budulică, fiindcă ai cântat aşa de frumos, uite, steaua asta, care-i a şcolii, să fie a ta, ca să umbli tu cu colinda cu ea...

Cum i se abate inima, parcă să-i spargă pieptul ! Cum îi ard obrajii, ! Steaua era în cancelarie, rezemată de perete, într 'un colţ. „Domnu"

s'a dus, a luat-o şi i-a adus-o. Când a apucat-o, tremura atât d e tare, încât clopoţelul d'lntr'msa a sunat. A ieşit în sală cu ea. apoi în curte. Toţi copiii s'au strâns în jurul lui... Cât de fericit era !

Apoi l-a căutat Pe Răducu. — Să umlbLăm împreună cu steaua ! i-a zis. — Să umblăm ! a primit Răduicu. A fost cel mai frumos Crăciun al copilăriei lui... Toate bucuriile acestea i le-adusese şcoala, şcoala de care altădată

fugise ca dracul de tămâie ! Ele l-au legat de ea, ele l-au făcut ca de-atunci să-şi pregătească regulat lecţiile, să se spele, să vie regulat la şcoală...

Aşa a trecut un an, aşa a trecut al doilea... Şi 'n timpul acesta toate bucuriile celelalte s'aprindeau şi se stingeau, dar numai una oare se aprin­sese la început, nu se mai stinsese... Se obişnuise şi cu ea, dar obişnuinţa nu reuşiise s'o scadă, s'o întunece. Din contra, o simlţea tot mai vie într'înisul şi parcă tot mai luminoasă. Era bucuria iavorîtă din prietenia cu Răducu... La fel se întâmplase şi cu Răducu... Viaţa şcolii, care, la început, îl minu­nase la fiecare pas, intrase, după un timp, ca într'un amurg, în obişnuinţă Tot ce îndeplinea, îndeplinea din obişnuinţă... Numai prietenia lui Budulică rămăsese în afara obişnuinţei. Ea era mereu nouă, în fiecare zi aceiaşi şi totuşi mereu alta, o flacără care n'avea isă .se stingă niciodată... II câştiga, argumentul ei era mai convingător decât adevărul, decâlt dreptatea. Când Budulică îi spunea să facă ceva, făcea cu orice risc, contra sufletului şi a judecăţii lui. Şi Budulică îl răsplătea cu aceeaşi măsură... Erau prieteni, prieteni buni şi sufletele le pâlpâiau în aceeaşi lumină...

Veni altă primăvară... In primăvară se socoate viaţa copiilor. Seva pământului, înmulţită de apele binecuvântate ale primăverii, forfotea în ţărâna roditoare. Aşa forfotea şi sângele în trupuri, scormonind prin co­tloane ascunse simţurile adormite... In trup .bicisnic, legat de pământ, creş­teau aripi de şoim şi apărea năzuinţa siborului înalt, tulburător, .ca o ple­care fără întoarcere...

In primăvara aceea, Budulică se simţi iar străin la şcoală. Ii spusese asta cu alte vorbe, vorbe nemeşteşugite, lui Răducu.

— M'am săturat de şcoală !... , Răducu îl privise prin ochi, în suflet şi clătinase capul, fără răspuns. A doua zi, dimineaţa, mergând spre Şcoală, Budulică i-a zis : — Eu nu merg la şcoală... Mergi cu mine ?

Pluteau în primăvară ca o fâlfâire de aripi a păsărilor călătoare, care se întorc. Aburul pământului jilav, parcă îi. ameţise şi le înceţoşase ochii. Alunecau ca două năluci în lumina frenetică a câmpului desgolit încă, pe care viaţa nouă a anului începuse să se mişte, să freamăte...

S'au oprit pe malul iazului, ale cărei ape crescuseră prin revărsările primăverii, pătrunzând în cotloanele dintre dâmburi. Se vedeau ea nişte pompoane ofiţereşti de paradă, vârfuri din pădurea de stuh netăiat astă-toaimnă...

Nici o adiere nu făcea să tremure oglinda apei, în care se vedeau răsturnate : cerul, copacii, plantele, dealurile mai apropiate... Acolo, dede­subt, era ţara visului, a poveştilor...

...Cum ajunse lângă apă, Budulică începu să se desbraee. Se desbrăea şi gura nu-i stătea :

— Tu nu ştii să înno.ţi, sigur... Am să te învăţ eu. Acum îi prea rece apa... Mie îmi place şi aşa... Şi anul trecut tot eu m'am scăldat primul în iaz... I?....

Răducu nu se desmeticise. Văzuse trupul gol, strălucind în soare ; Buldulică întinse braţele în. lături, apoi le duse deasupra capului ; îşi încorda picioarele ca nişte arcuri... Un salt rotund, un plescăit şi oglinda apei, cră­pată într'un punct, plesni cât putea să vadă cu ochii. Trupul lui Budulică ieşi mai încolo deasupra apei, strălucind şi mai tare, întoarse capul, făcu un semn cu mâlna, apoi se avântă mai departe... Se făcea tot mai mic... Mai mic... Apoi dispăru...

Răducu privi în jur. In toate părţile singurătate. Cerul se ridicase parcă şi mai sus. Cât de singur era ! Şi Budulică nu se întorcea...

La picioarele lui, oglinda apei începuse să se refacă. Valurile scădeau, se făceau tot mai mici şi, acum tremurau uşor, ca o imagine văzută prin pânza lacrimilor...

Dece nu se întorcea Budulică ? Ii răsări o teamă 'în suflet, crescu, îl copleşi. începu să strige peste

ape... — Budulică ! Budulică ! Era ca strigătul unei păsări rătăcite... Strigătul aluneca pe apa li­

niştită, ca o barcă, ajungea la celălalt mal mai înalt şi se întorcea cu vâr­ful la picioarele lui... Era tot mai speriat şi striga tot mai tare :

— Budulică ! Budulică ! Se întoarse, fug; până la cărare, reveni pe mal, strigă iar peste ape,

printre hohote de plâns. Revenea tot glasul lui înapoi, fără Budulică. ...După ce sărise în apă, Budulică voise să-j arate lui Răducu ce

poate. In avântul lui, se îndepărtase prea mult de mal. Voind să se întcârcă, simţi apa rece ca ghiaţa învârtindu-i-se între picioare, párra cineva s'ar fi muncit să i le lege cu nişte funii. Apoi ceva îl smuci în jos. Intră cu capul sub apă. In clipa când şi-a dat seama că nu-şi mai poate porunci, a şi atins pământul moale din fund. Disperat, svâcni într'o mişcare de şarpe, ca să scape, să iasă la suprafaţă. Dar parcă funiile care-1 legaseră, se strânseră în nod de nedeslegat într'un belciug de fier, în fundul apei. Istovit nu mai putu să facă nici o mişcare...

Apa îl apăsa, grea ca o stâncă, pe piept... Deschise gura să respire şi apa năvăli, cotropindu-1. Deschise ochii în apă şi văzu lumina tulbure şi verzue a apei, ca privirea ochiului care se stinge. într'o clipă se stinse şi lumina aceea şi căzu în beznă...

— Budulică ! Budulică ! îl striga mereu, cu disperare, Răducu. Dar apele nu se desfăceau. încremenirea lor rece şi parcă eternă, făcea şi1 mai greu giulgiul tăcerii, în singurătatea nesfârşită... •

Soarele arde cu putere. Asfaltul din curtea scolii e încins ca o plită. Ii simţ; dogoarea parcă ai sta în faţa unui cuptor uriaş, în care arde focul. Totuşi, în recreaţii, năvala copiilor îl umple într'o clipă. Dar poate că, toc­mai fiindcă le frige tălpile, jocul lor e atât de îndrăcit, de năprasnic. Fuga lor e iureş, ţipătul urlet, trânta-dreaptă luptă pe viaţă ş; p e moarte... Bu­jorii din obraji, sânge...

Mai au câteva zile de şcoală, nimeni nu uită o clipă asta şi bucuria întinde în trupurile lor toate coardele...

Răducu, rezemat de zid, în locul în care stă întotdeauna, priveşte în furnicarul agitat. Deodată, în punctul fix, în care i-au fost aţintite, privi­rile lui alunecă printre grupuri cari se fac şi se desfac. Parcă ar urmări pe cineva...

Pentru toţi, Buldulică a murit de mult. Pentru el, nu ! II vede mereu, îl însoţeşte pretutindeni, ca o umbră a luii. Când trăia, se despărţeau me­reu. Acum nu se mai despart o clipă. Merge cu el la şcoală, stă cu el in bancă, se întoarce cu el acasă, îşi fac lecţiile împreună, se culcă în aceiaşi odaie... Şi 'n vis păşesc amândoi... Prietenia lui îi ajunge, nu s'apropie de ceilalţi copii, nu ia parte la jocurile lor, nici ale fraţilor lui, acasă...

După ce i l-a dăruit pe Budulică, altă bucurie mai mare nu i-a dăruit şcoala. Tot •ce-i în afară d e prietenia lor nu-1 atrage, nu-1 interesează aici. Dacă Budulică i-ar cere într'o zi să nu mai vie la şcoală, n'ar mai veni...

Dar Budulică nu-i cere asta, fiindcă şi iui i-i drag să meargă la şcoală...

Uneori îl lasă singur şi se repede între ceilalţi copii şi ia parte la jocurile lor. Răducu nu-1 scapă din ochi,: îl urmăreşte cu privirile, cu frică să nu-i piardă. Şi, când îl vede întorcându-se lângă el, i se luminează faţa şi j se umple de bucurie sufletul...

Câteodată stau de vorbă şi-şi amintesc despre o înitâlrr.rplare grozavă, dintr'o primăvară veche, când, în loc să se ducă la şcoală, s'au dus la iaz. Budulică s'a desbrăcat, s'a aruncat în apă, apele s'au închis işi-au încreme­nit. Se speriase nemaipomenit, că Buduli?ă se înnecase... Ţipase, plânsese, adunând oameni... Apoi, Budulică ieşise în capătul celălalt al apelor, d'n-tr'o negură argintie şi venise spre el, mergând pe faţa apei, ca o nălucă.., S'au bucurat .şi s'au întors împreună acasă...

Din ziua aceea nu s'au mai despărţit... *).

MIHAIL ŞERB AN

*) Din romanul „Casa amintirilor".

3 M A I 1941 UNIVERSUL LITERAR

"'M y*

Г ^ 1 f

N o t e i t a l i e n e N o t e r o m â n e ş t i

P E T R U M I H A I L : G E R M A M A

DLE A Z I

L A R O M A N I T A

Revista mensuală „Costruire", care se subintitulează „pagina d i pensiero e di azione Fascista", publică un articol al lui Romolo Murri, în care se încearcă preci­zarea noţiune, de Romanitate, cu гілпЬиі emoţionai propr.u intui­ţiei itaaanumi.

„Pentru noi italienii, scrie Ro-mo.o Muriri, Rcima.iUtai.ea nu în­seamnă o tradiţie culturală nu­mai, o bogată culegere de forme şi mjuve, Q u p a gu,bt şj p.a~-re. K ceva m a . .iiuii, mai ѵ.і.аі... o formă de gândire, de cortdu.tá cetăţenească, de artă; o tempera­tura, sip.r.tuaíxá, un echilibru in-tenor, o viziune de viaţa,... ex­presie apontaoă şi directă a su­netului şi gemului nostru".

„Pnn ce mijloace şi cum s'a transmis acxastá roman.cate ? Pentru stud-Ui desvonări.or sale e oportun să distingem trei pe-nocnue : aceea pru-pr.u zică roma­nă uasica, penowua catoiica-une-d.:evaia şi poiioada umanita. >ii do.iea şi ai trenea stad.u continuă pe pmnui... Cand romanitatea a fost cieuiţiune àpo,nLij.i.ee a sp.ri­tului, сопіЦ-иіа şi îndruma o lu­me întreaga ; ... virtutea ionma-tivă pe care o conserva e datori­ta perfecţjunii .ELimtabne a m o ~ d e u o u o L cuie au іш.лт.г-о. л^іі-pra acestora se tace lumină noua bzj рг.іл ѵюипса . К а Ё С - ь т и а Ш .

Bomcllo Murri caută să stabi­lească într'o interesantă desbate-re, constantele ramanitait.i, desco-perindu-ie dedasulb^ut catol.cis-тиші u.iJv i-aci Jat med'evaj, in univer^alisimul umanismului Re­naşterii şi in imensa revoiu'Ue im-per.austa a iasasuiUiU., care, ia ongin., s'a ridicat împotriva u-nei societăţi şi a unor moravuri «wioe oare erau o contrafacere daimnabiiă a adevăratului sp.rit roman.

NECESITA D I U N A SIM-BIOSI, F R A ROMANESIMO E UERMANESIMO,

este tema unui alt articol din No. 1 (an. XIX) care întregeşte minunat pe primul. Acesta de al doaea semnat de Appio Claudio Racchi, este impregnat de ійееа mărturisită expres, că rasele şi popoarele nu se pot închide in ele mşile, trăina numai ain patrimo­niul propriu, ci ca au nevoie de o .lutii'ure şi de o completare,' care poate ji obţinută cu succes din asimilarea călduţilor şi vir­tuţilor altuia.

Transpus pe planul vieţii is­torice, acest fapt traduce necesi­tatea popoarelor de a se auto-afirma, printr'o dilatare a perso­nalităţii proprii, care demonstrea­ză tendinţa puternică de com-

plectare reciprocă şi de reciprocă „egalitarizare", dacă se poate spune.

Se poate observa în viaţa co-munităţdor naţionale exis.enţa u-nui eros politic, care complectea-ză un popor cu dorinţa calităţilor ce-i lipsesc. Interosmoza greco-romană e un exemp.u strălucit.

Precedentele istorice ale roma­nităţii, germanismul le recunoaş­te şi le apreciază.

Subiectivităţii germanice a ima-ginativismului nordic i se adaogă o scLpire de voinţă obiectivă, cure compensează obiectivismul inte­lectual al romanităţii, suferind în schimb de un subiectivism al vo­inţei.

Goethe a ajuns Ia maturitatea artei sale după ce a întreprins călătoria în Italia. Cu Italia şi prin ea, s'a liberat de indiuidua! şi a ajuns la definitiv, la eiern, ta obiectiv. Forţa dinamică s'a pla­cat pe un calm statuar. Beţia dio­nisiacă a fost înlocuită prin cla­ritate apolinică.

Romanitatea e deci un element comun al Romei şi al germanis­mului. Ultima catedrala romani­că sau gotică, cea mai neînsem­nată biserică barocă, ajung pen­tru a o confirma.

Roman.tatea şi germanismul au fost marile idei imperiale cărora Europa le datoreşte caracterele unitare ale civilizaţiei sale, cei doi pilaştri de granit pe care şi-a construit Europa trecutul glorios.

Romanitate şi germanism este formula nouei Europe care se clădeşte.

SORACTES

D A N P E T R A Ş I N C U : O M U L Ş I F I A R A

Autorul romanelor de succes Sângele, Monstrul, Miracolul şi al celor două cărţi de nuvele Omul gol şi Junglă, a scos de cu­rând, la „Cultura Românească", o altă impozantă culegere de nu­vele întitulată Omul ş; Fiara.

Voiumiii acesta de aproape cinci sute de pagini, cuprinde nuvele­le din Omul gol şi Junglă. S'ar părea că avem de-aface cu o reti­părire a conţinutului celor două cărţi amintite, în care autorul nu ne dă nimic nou în afară de titlu. Singura raţiune a retipăririi ace­steia ar fi, deci, epuizarea volu-

Studii despre Germania s'au acolo incat modifică unele impre- S C T i m u U s i diverse sii,- supunând chiar stuul unor j " s т ш і е f1 Ve diverse verificări. Gestul acesta îndrăs- dimensiuni. Nu e greu sa neţ şi-l justifică, faţă de cititori, strîngi date, stând comod prin nevoia de a încheia două acasă şi răsfoind ceea ce au lupte ce-a avut de dus până în scris alţii şi mulţumindu-te cu pragul celor treizeci de ani ai săi: o compilaţie mai mult sau mai cu tinereţea tumultoasă care se p u ţ i n onorabilă. Diferitele as-cerea satisfăcuta m nesăţioasa £ecte ce orezintă — într'o bo-pornire a aşternerii pe hârtie a P - J ce prezintă, — mtr o 00 inspiraţiei, uneori neglijând for- 9а'ге P u f î n ^işnuita şt de mare ma, — iar alta cu târzia iniţiere interes — Germania de astăzi, în limba românească, originea au tentat oameni de speciali-dinspre tată a autorului fiind i- täte sau simpli călători să în-taliană. In aceeaş ordine de idei, registreze ceea ce le-a reţinut şi conţinutul a avut de suferit pe îndeosebi atenţia « ^ / P " ™ 6 , ^ 1 0 U N D E E R A C A R T E * À-lui Petru Mihail, vorba ae excesul de „sensua- ~ • „ „ ' lism" ce i s'a reproşat deseori a P a r u ^ ™. editura „Cugeta-autorubui. Atitudinile acestea, a- r e a " > n u v i n e c u sgomotoase parţinând tinereţ.i, cu tot corte- pretenţii de a despica în patru giul ei de calităţi şi defecte, Dan firul şi de-a ne da tot ce am Petraşincu mărturiseşte că nu le dori să ştim despre această veneagă astăzi, dar nici nu le a- ţară. Autorul întovărăşeşte pe ftrpta;^LdvPar^de l ! 6 ' - ^ m 0 d cititor, ca un ghid conştiincios, firesc ,numai, ca de o haina care . . '. , -, j , odată i-a aparţinut şi, poate, chiar 171 t o a t e l o c u r l l & P e u n d f l"a" i-a plăcut. purtat şi pe el paşii, nefacand

Interesului produs de volume- niciun efort de-a amplifica le ce-au dat naştere acestei ulti- anumite impresii spre a le po­zne cărfi a lui Dan Petraş.ncu, i trivi pe o cadenţă sau alta. Ob-se-adaugă acela al oglindirii în servator imparţial d. Mihail sensibilitatea autorului maturi-

melor saie ăe пи-ѵеіе ; şi totuş, autorul ţine să ne lămurească : e vorba „de o nouă prezentare a nuvelelor, dintr'o raţiune inti­mă". Scrise între 1936—1940, nu-velele acestea reprez.ntă „o epo­că, un fragment de viaţă, de e.a-nuri şi de realizări .exact până în pragul vârstei de treizeci de ani, adică întreaga tinereţe, cu improprietăţile, exagerările şi ca­lităţile ei de neintors".

Asupra acestui material Dan Petraşincu revine şi merge pană

I n v a c a n ţ a , p e ş e s u r i l e B r ă i l e i

(Urmare dm pag. i-o;

Stăpâni pe întinderi fără de iarba, începând să întindă în unele pai'Çi pajişti de mătase, pe care caxcă apăsat berzele a-cestei primăveri, în svonul de mulţumire care se trezeşte de pretutindeni, trebuia sa înţe­leg pana la urmă o fărâmă cel puţin din sbuciumul, neastâm­părul şi idealul de artă al ce­lui mai minunat fiu al acestui ţinut. Aici doar şopteşte şi tre­saltă, în năzuinţa după liber­tate, fiecare crampei însufle­ţit; in năzuinţa după libertate şi marea împăcare cu oamenii, cu oranduirme şi aşezămimele trecătoare totuşi în această viaţă. Ca şi oolindătorii vre­melnici ai şesurkor natale.

cuprins, simbol al descătuşă­rii, .al libertăţii româneşti, aşa i-a văzut Panait Istrati in Les chardons du Bărăgan. Şi poa­te că rătăcirea neistovită a ciurlanilor şi-a apropiat-o de proipria-i viaţă, care n'a cu­noscut odihnă, peste ţări şi mări, presimţind până la ur­mă că tot asemenea lor, ш ace­laş pământ românesc îşi va a-fia repaus, aici de unde a por­nit şi el într'o dimineaţă, ta­rit de шшеіе vastului dm câmpia Dunării, către mare şi ţărmuri de necunoscut şi vi­sare.

zat ÎNCEPUTURILE POETICE ALE

LUI DUILIU ZAMFIRESCU este titlul unui interesant stu­

diu datorit d_lui G. C. Nicolesou şi puDiLcat in UiUmul număr ib— 6, pe lima Mai—lume) al revistei „convorbiri Uterare".

Coperta este împodobită cu un portret inedit a* poeiumi, repre-zeniana.1 ia vârsta de LA—19 am, portret lucrat de unchiul său, pictorul Ştefan M-ncu, uu.-liu Zamfuescu a moşiemt, deia fraţii mamei sale, — pictorul Ştefan şi arhitectul Ioan Mmcu — o wadiiţie de cuitura pe a că­rei lin.e avea să se desvOite ca­lităţile personaje cu care natura îl dăruise.

In aceiaş număr, cu un extrem de bogat şi variat cuprins, co­laborează:"* 1. Fetrovici: Octa-vian Goga; Alex. Lapedatu: t T-V. Păcaţ.an; l. Uăvanescui: Titu Maaorescu (aminuinj; 1. E. To. rouţiu: Ediţii ontice iEm-nescu (V); Dr. Ше Dàianu: Ddstincţiu-nea iui Augustin Bunea; D. Iov: Comoara mazâlului; Teodor Al. iviiui.eaiiu: Apele vieţu; Coca Faragó: Melodie; George Voe. viuca: Uraşui am.nt.ru; Ovid Caieaoniu: niiegie ingeru.ui meu; George Yaiüa: Moartea amantei;

îşi notează în carnetul său im­presiile şi rareori face obser­vaţii ce-ar tinde la stabilirea unor puncte ăe îndrumare spre o teză oarecare.

Aşadar, departe de-a lua cu teamă în mână acest volum, lectorul care poate a zâmbit, citind dincolo de titlu şi rân­duri, este prins de îndată de lectura acestei cărţi pe cât de frumos şi cinstit scrisă, pe atât de interesantă.

SUNT FRATE CU UN FIR DE IARBA

se numeşte una dintre cele mai frumoase cărţi apărute la noi în anul din urmă şi este semnată de d. Pericle Martinescu

Conţine un număr de poeme în proză, dintre care unele sunt de-o prospeţime şi de-o gingăşie гате. Ilustraţiile lui Ceglokoff împo­dobesc paginile acestei cărţi fru­moase ce-şi merită locul în co­lecţia oricărui bibliofil. Asupra ei vom reveni.

C. POSTELNICU

nostru poet a fost şi un тчге apărător al drepturilor natio­nale româneşti, oum spume — pe bună dreptate — d. profesor Creţu,

VASrLE M. TEODORESCU: TRANSILVANIA SUB MA­

GHIARI ŞI ROMANI

Intir'uri stal viu oare deşi pole­mic se ТЕАЩІЕ m ООИС-МІИЛІЕ, cu o maonmiaiţiie vasta şi ia Zi, autorul ^niauze-zâ in aceasta lucrare, cu o pmiuinaà cunoaş­tere a prob-emea, aju©rent.wLe de veaeiu üiruDre romani şi ma­ghiari ou privire na conaucerea 'i'iujmlvaruei.

Lucrarea trăită pe rând drep-Шше şi .Lberitaţi-e acoruute de nett şi de ungjmri, aovecţjnd că sătuli român a rost binidiacau>r in toate a&mtniiiie.

LI s'au acordat la noi .drepturi unguiiMar uneori mai mari dacat românilor „in dubla lor ciluta^e de cöia-jeina гсіташ şu .ae ua^o-niaui itiuiauiri". öuu oucuraib AE A&I. mai lang şi -TOM СХѴИІЙ&Ъ ota-tuc an miiiiOLiiit itj-or, ae іѵіигша agrarâ şi de comveaiuiun*. jnu s'a pionunijsat іпісшо coiiuamnaţaiune puuiuica impa&jiiva uinui nia.6ma.r, mu s'a iuiao moi o restoc^ie cu pmvire ia pirospciriuaueia tor oui-buraia Saiu есыпоішса, au tost egaa MOITEPBÀ^I eu noi ia ocu­parea îumcţiiior pubuce. ы s'au dat pensui cruar coor care n'au depus jui-атапіші, u s a шіьги.1 limna eniar m senvuciie puOuue, ii s'a permis sa aiibe touioiaiie mai niumeroase dacat cene am Вотапіш., sau decât ceie dai Uiigtíiria.

Asbfei ide constatări reies din döoumenite.ta шіо.іа.е a d-iui Văsuţe M. Tneocioresciui, Piină la fiecare pas de sugestii intere-sambe şi totdeauna іпіагіЬе de dovezi. E o tiiucrare care răspun­de ou mare compeuwiţă şi pe un ton înalt şi demn „geniaiei propagande maghuare". ш pius este iinitereisanit pus ia pumet is­toricul аШиаіпііог maghiaiie faţă de Germania, atitudini ne-sincere chiar după arbitraj.

limpresionantă este concluzia ііисігагД, in spiri'.ul de justiţie care a fost fcatdeaiuna cel româ­nesc. Punctul nestou de vedere în momemtul de faţă esite sin­tetizat de înjailtiuil magisteat care es'.ie d. Vasale M. Theodorescu, în ideia că dacă hotăririie ar-bitraie nu sunt susceptibile de apel, împotriva lor există totuşi csjlea de atac a revizuirii — mij­loc de luptă juridică — spre deosebire de revizioinism, care este numai un mijloc de luptă podtică.

VIAŢA LUI DOSTOIEWSKI

Dostoiewski a fost până acum obiectul a nenumărate studii şi articole, în străinătate şi la noi.

Munca de ani de zile a lui MIRCEA TIRIUNG (Sergiu Lu-descu), pentru a da la iveală o viaţă a marelui romancier rus, va aduce desigur între studiile de până acum o contribuţie se­rioasă, de care, sperăm, va trebui să se ţină seama.

ALEX. DIMA: SIBIU.

In editura Fumdaiţiunii Regale pentru literatură şi artă, d. pro­fesor Alexandru Dima, unul din­tre cei mai distinşi intelectuali din Ardeal, a scos de curând un nou studiu: Monografia oraşului Sibiu.

Studiul de faţă este o lucrare de sinteză, în care profesorul Dima evidenţiază importanţa is­torică şi bogăţia cuiturală a ace­stei cetăţi cu destule urme ger­mane în conturul său şi care pentru spiritualitatea românea­scă rămâne un focar al românis­mului.

Permanenţa Sibiului în desti­nul cultural şi istoric al ţării Româneşti este bine prezentată în lucrarea aceasta atât de originală şi de serioasă.

Duhul Sibiului este astăzi pre­zent la chemările Neamului, aşa cum a fost timp de opt secole, un centru creator de cultură şi de mari personalităţi cari s'au con­topit cu sufletul Neamului.

N. C.

F O I V O L A N T E

A M I C U L EMINESCU DESPRE BUCO­

VINA Şi BASARABIA

Reîntors astăzi pe şesurile Brăilei mele, unde a încolţit C. N. NEGOIŢA

Diletantism, specia l izare , cultură

Prezentarea fă:ută de d. prof. I. Creţu, studiului istorico-poli-tic „Bucovina şi Basar -ч і іа ' ЛІ

Traian cnelanu: Greu si-aproa- l u i M m a i l Emineseu, are îndoi-pe e rodu., etc. tui mer.t de a înfăţişa o serie

Cronica e semnata de: Vladi- de articole ale тагеші nostru mir Dumitrescu, A. P. Todor, poet Şi de a relua o temă, care Ştefan Cuciureanu, Gh. Tomescu, astăzi, dupa dureroasele cedări şi Teodor Munteanu. teritoriale din toamnă, este de

cea mai mare actualitate. 1 "-~ —*-— - • -" -»" '— in i e 7 8 , când Ruşii ridicau din

nou p.etcinţJ asupra B-siaira-riul estetic al aparenţei sale atrăgătoare, piei, Eminiescu a publicat in fără grija adevărului istoric şi a logicei „Timpuii" aceste articole,, in

(Urmare din pag. I-o)

Mai aproape de noi, Blaga este consi­derat şi el un diletant, atât de sociologii calificaţi ai micei noastre lumi culturale, cât si de esteticienii, logicienii, metafizi­cienii, teologii şi biologii aceloraşi aca­demice ţinuie, specialişti în domeniul că­rora Blaga a avut vreodată ceva de spus, proectănd asupra unei discipline reflec­toarele interogative ale problemelor des­chise de studiul celorlalte, şi încercând determinarea stilistică a unei matei a în­tregului flux cultural.

Pentrucă n'a pierdut 2000 de ani adu­nând un material pentru a cărui clasare i-ar mai trebui alţi 2000, urmând ca în încă 2000 să-şi poată publica rezultatele, Blaga e un diletant, un om neserios, un „Wunderkind", cu termenul cel mai ama­bil pe care i-l rezervă uneori specialiştii.

Ei care trudesc zeci de ani, pentru a face să se tipărească o broşură de 60 pa­gini de premize puse cap la cap, fără nici un argument concludent, având o addentă de încă 700 pagini de material brut, nefolosit, şi nici o concluzie, nu se

pot împăca să constate imaginaţia vivace, mobilitatea spiritului unui gânditor, pen­tru care orice fapt e un semn, dincolo de care semnificaţia îşi cere tălmăcire.

Hotărît, trebuie să se înţeleagă odată,

lucrurilor, în mintea unui om de cultură întreg, deprinsă cu rigorile metodei şi preciziei specialistului, ca şi cu prudenţa sa, sistemul va creşte din fapte, şi nu pe dc-asupra lor, sau împotrivă-le.

Nu poate fi „filosof" în sensul acesta, al viziunii globale a lucrurilor, decât spe­cialistul. Dar nu orice specialist, ci numai acela care a izbutit să uite litera specia-

care, pe baza izvoarejor istorice canitenporaine, înfăţişează drep­turile noastre asupra acestui teritoriu-

Aşezate la răspântia ambiţii­lor celor trei mari puteri: Rusia, Turcia şi Austria, Principatele Române erau totdeauna sacrifi­cate intereselor lor.

Emunescu агаьй amănunţit îm-preju.ările în oare a foist ane-

că numai întrucât îşi poate depăşi spe- lităţii sale, amănuntul material ca atare, xată Bucovina, patriotismul boe-cialitatea, un specialist poate fi util cui- pentru a păstra doar <spiritul lor, logica rilor mcidoveni $ al^Domniţo-turii, după cum numai însuşindu-şi spi­ritul unei discipline de specialitate, un om de cultură generală poate depăşi dile­tantismul.

Cultura generală integratoare de ros­turi şi semnificaţii descoperite ш faptele pentru care specialistul are tale-quale un cult, nu exclude cultura de specialitate, ci o presupune şi o pretinde necesar.

Primejdia corelaţiilor arbitrare, între fapte de domenii disparate, primejdie ce pândeşte atât pe diletant cât şi pe omul de adevărată cultură, este un avantaj pentru acesta din urmă. Pentrucă, dacă la diletant, înlănţuirile şi condiţionările faptelor vor asculta de pura lui fantezie, de plăcerea pe care i-o oferă jucăria a-ceasta a unui sistem clădit după crite-

lor internă, prudenţa .şi precizia, măsura şi minuţiozitatea în observarea articula­ţiilor maşinei dialectice, ca şi continua verificare pozitivă prin confruntarea ne­întreruptă cu realitatea istorică, faptică sau cu experienţa.

Idealul diletantului: specialistul. Idealul specialistului: diletantul.

rului Grigore Ghica Vodă, care nu puteau consimţi la împărţi­rea „vetrei strămoşeşti". Exem­plul acestora trebuia urmat şi în ceeace priveşte Basarabia.

Cum această problema făcea obiectul discuţiilor Congresului deia Berlin, unde se întruneau toate puterile europene, Emine­seu arată cum in urma conven­ţiei delà Paris, se recunoscuse

Dacă nici unul nu va pierde din vedere României, misiunea ei de ţară calităţile celuilalt, uitându-şi fiecare nă- neutră, savilă certurilor dintre ravurile, tipul dorit al intelectualului de- c e l e ^ m a r i P u : t e r L . plin, — riguros dar nu uscat, avântat dar Scrise, după expresia Iui Emi-r , „ ΄ ,j„„~ 4. , «. ^ „ nescu însuşi, „cu istoria şi cu nu m deşert — va putea fi realizat, m d o c u m e n t e l e în mână", într'o mica noastră cultura, care încă suferă fie Цщьа impecabilă, şi învăjuite de diletantism pueril, fie de specialism într'o mare drageste de ţară, feroce, academic. articolele acestea sunt cele mai

frumoase pagni de ziaristică ro-ION FRUNZETTI m â n e a s e ă , , d o v e d t o d c ă m a n e l e

L - a i î n t â l n i t î n t r ' o s ea ră , n i c i n u rna i ş u i p r e a b ine cu c i n e e r a i şi cu c i n e e ra . luar­

ea e ra o n o a p t e ca ldă şi c lară , u n a d i n ace le n o p ţ i c a r e n u t e Slăbeşte d i n v r a j a ei. Şi aşa, a ţ i p o r n i t - o î m p r e u n a . ѢХ t e - a l u a t d e b r a ţ , ca p e - u n f r a t e şi aşa d i n s en in a î n ­c e p u t să - ţ i u i t e n u m e l e şi d o m n i a , i n t i t u l â n d u - t e r o ­t u n d şi f ami l i a r : „amice! . . T e - a i u i t a t de câ t eva or i l a el, u l u i t şi c i rcu la r , ca la o cu r ioz i t a t e , a a r p e s e m n e că

î n tu r i e r ecu i î ţ i j u c a r e n g h i u d u p ă r e n g h i u : d a n s u l n u o b ­s e r v a n i m i c . Ai m e r s şi ai t ăcu t , i a r d e - a i à t u r i se a u z e a î n t r ' u n a g lasu l , p e r o r â n d , v r â n d să t e conv ingă . Apoi t e - a i p l ic t i s i t şi i -ai spus la r e v e d e r e . „Sa lu t , amice şi p e c u r â n d ! " a a d ă u g a t el p n v m -d u - t e p r o t e c t o r şi vese l .

. . .Sunt f igur i ca re se u i t ă ; aşa c u m le -a i v ă z u t ven ind ,

iasă l e şi s imţ i d u c â n d u - s e . S u n t f igur i t ă i a t e p a r c ă î n t r ' o felie de b r â n z ă cu b r i ceagu l u n u i m e ş t e r foa r t e p r i c e p u t . F i g u r i a lbe şi l ăp toase , s au ch ia r m a i cafenii , f igur i p e c a r e le î n t â lneş t i d in o s u t ă în o su tă de paşi , f ă ră să le bagi î n seamă , o r icâ t l e -a i p r iv i d e a t e n t . Dea l t fe l însă , foa r t e s impa t i ce . N 'a i ce zice.

As tăz i t e -a i î n t â l n i t cu o fe ­l ie de b r â n z ă d i n aceas tă ca ­

tegor ie . Corec tă — n ' a i ce zice, b a ch i a r e l egan tă , aşa c u m nav iga , î n d r e p t â n d u - s e sp r e t ine . D i n t r ' o d a t ă t e a-p u c ă d e r e v e r u l h a i n e i şi t u te dai doi paş i înapoi , confuz şi o a r e c u m sper i a t . E l însă

n u te lasă. „ C u m , n u m ă m a i r ecunoş t i ? S e p o a t e u n a ca

as ta , i ub i tu l e? Ei, să şti i că m ă s u p ă r r ă u de to t dacă m a i faci p e a i u r i t u l cu m i n e . D a r n ic i n u se p r i n d e ! " î n ­cerci o scăpa re , d a r n u r e u ­şeşti decâ t să te bâ lbâ i , s t â n -gac iu şi t im id : „ D o m n u l m e u , s 'ar p u t e a să m ă con­funda ţ i , eu sunt . . . " „Ei , l a s ă -lasă, c u m să t e confund, eşt i V l a d A l i m a n şi o a r e n ' a m făcut noi pe pe r ipa te t i c i i s u b c lar de l ună o j u m ă t a t e de n o a p t e ? " U n l u m i n i ş ţ i se desface în gând , apoi î ţ i v i n e să- l p lesneş t i . D a r în cl ipa aceia, a p a r e de d u p ă colţ v e ­ch iu l t ă u p r i e t e n Zed. S e o-p r e ş t e . T r e b u e să faci p r e ­zen tă r i l e . Şi t r i u m f ă t o r , în ­cepi : „ D ă - m i voie să- ţ i p r e ­z int p e domnu l . . . " şi f i indcă faci o p a u z ă — p e r s o n a g i u l t e o p r e ş t e : „Lasă monşe r , no i n e c u n o a ş t e m cu a m i ­cul ! N u ? "

Zed p r i ve ş t e u imi t . E l e rad ios . Şi tu , i -ai r epez i u n p u m n în nas . D a r n u se face.. . Amici . . .

VLAD ALIMAN

DOCTORUL: — Ai înebunit de tot! De ce tf-ai pus ghetele deasupra р.с.олгеюг ?

CELĂLALT : — Ca să nu se uţzeze. Tu eşti însă si mai nebun: De ce ţi-»! pus capul deasupra părului?

Domnul (oare împarte zahăr) — Salut ! Ai ieşit cu câinele la plimbare ?

— Da, dar e «şa de rău, încât л trebuit sft-I las «easft. — Cum? Pescuesti cu piciorul în loc de undiţă? — Ce ţi se pare curios? Eu vreau TI pescueeo gbetel

UNIVERSUL LITERAR 3 M A I 1941

F E R I D mi moarte T u r c o a i c a î n ş a l v a r i v iş in i i , c u

• - păr.?«le> s m o a l ă top i tă , : cu o c h i i -:de" c u l o a r e a s m o c h i n e i c o a p t e şi" m e r s

; c a d e n ţ a t î n r i t m d e m a n e a , şi-a f ă c u t u l t i m u l e i d r u m c u v a s u l d e a r a m ă , , s p r e c i ş m e a u a d i n c a r e s u ­s u r ă a p a , i svo r î t ă d i n p â n t e c u l d e a ­lu r i lo r p leşuve ,

A m u r g u l p i c t a s e c e r u l î n c u l o r i de foc, ca ice le ş i - a u s t r â n s p â n z e l e şi m e l a n c o l i a a cobor î t m o l a t e c - p e c lape le s u f l e t u l u i , t r e z i n d r e g r e t e . C a f e n e a u a lu i M a m u t e i u p u s t i e ; n i c i o p â n z ă n u p l u t e a î n z a r e ; d o a r u n m ă g a r p ă ş t e a l i n i ş t i t , p r i n t r e m a g a z i i l e c u z i d u r i d e c e n u ş e . I a r g lasu l , m u e z i n u l u i , c a ld şi l in , în­t â r z i a s ă u m p l e golul .

P u s t i e t a t e a şl p ă r ă s i r e a s t ă r u i a u d e c â t e v a ziie. Pesca r i i , c u p r i n ş i de. f u r t u n a d e s t i n u l u i , a u s t r â n s t a l i a -n u r i l e şi î n c ă r c â n d t o t a v u t u l lo r î n b ă r c i — î m p r e u n ă c u n e v e s t e l e şi eepiiii . lor , — a u p o r n i t î n t r ' o n o a p t e , f ă r ă l u n ă , p e s u p r a f a ţ a m ă r i i c u m i i

.. .de I u c i r i r s p r e l ocu r i f e r i t e d e u r g i a ' r ă zbo iu lu i şi a u r e i d i n t r e o a m e n i . Ş t i r i l e sosi te : î n u l t i m e l e zile e r a u rele . O r ă ş e l u l lor fusese c e d a t .

C u f r u n ţ i l e p l e c a t e , î n c h i z â n d i n i n im i l e lor d e s n ă d ă j d u i t e d u r e r e a si s t r i v i n d p r i n t r e g e n e u l t i m a lacr i ­m ă , a u p o r n i t p e d r u m u l f u r t u n o s a l m ă r i i .

C a r a v a n a p l u t i t o a r e d i s p ă r u s e de m u l t î n ză r i , c â n d b ă t r â n u l F e r i d — co răb i e r şi p r o p r i e t a r de m a h o a n e — se t rez i b r u s c î n r e a l i t a t e . E ş u a t p e coas t e l e o s p i t a l i e r e a l e B a l e i c u l u i — d i n f r a g e d ă cop i l ă r i e — n ic i n u - ş i d ă d u s e s e a m ă de cele î n t â m p l a t e . I u b i s e . m u l t a c e s t col ţ d e p ă m â n t . M a r e a i-a l e g ă n a t p r i m i i a n i a i co­p i l ă r i e i şi s a r e a i-a î n ă s p r i t f a ţ a . R a m e l e i-au o ţ e l i t b r a ţ e l e şi l u n a a fost t o v a r ă ş a lu i n e d e s p ă r ţ i t ă î n n o p ţ i l e c â n d b a r b u n i i şi scrumbii le u m p l e a u n ă v o d u l .

P ë d r u m u r i l e î n t o r t o c h i a t e şi p r ă f u i t e c o b o r a u î n p o r t c ă r u ţ e l e , p l i n e de g r â u l d o b r o g e a n şi coră­biile d u c e a u m ă r f u r i l e s p r e t o a t e co l ţu r i l e O r i e n t u l u i , l ă s â n d g a l b e n i lucioşi şi s u n ă t o r i .

C u s u d o a r e a f r u n ţ i i a s t r â n s b a n d u p ă b a n , p r e g ă t i n d fe r i c i r ea bă-t r â n e ţ e l o r lui . C â n d , i a t ă azi , c u

- p ă r u l î n c ă r u n ţ i t ş i c u t r u p u l lu i de a t l e t g â r b o v i t de p o v a r a an i lo r şi d e m u n c a f ă r ă o d i h n ă , es te o b l i g a t s ă se r e î n t o a r c ă î n locu l î n c a r e se n ă s c u s e . N i m i c n u - 1 l ega î n s ă d e -, a ce s t t r e c u t c u f u n d a t î n n e g u r a vag i lo r a m i n t i r i . E r a m a i m u l t u n vis, u n vis ce n u p u t e a fi r e t r ă i t .

: F e r i d a c e r c e t a t î n d e l u n g - o r i zon­t u l c ü s p e r a n ţ a s ă î n t r e v a d ă i m a ­g i n e a o r a ş u l u i s ă u n a t a l , î n s ă a-m u r g u l acope r i se m a r e a şi o fâşie de c e a ţ ă d e a s ă î n v ă l u i a l imi t e l e de­p ă r t ă r i l o r a l b a s t r e . Ş i -a î n t o r s b r u s c c a p u l s p r e d e a l u r i l e C a r a - G h i o l u l u i şi-o p u t e r e m a g n e t i c ă şi de n e s t ă ­p â n i t l - a î n d e m n a t s ă p o r n e a s c ă î n t r ' a c o l o .

M e r g e a c u p a ş i d e h a l u c i n a t p e d r u m u l a b r u p t ce t a i e d e a l u r i l e s t e r p e . I n t i m p ce paş i i lu i c ă l c a u d i n ce î n ce m a i n e s i g u r p r a f u l a lb , a m i n t i r i l e îl n ă p ă d e a u .

A n i m u l ţ i ş i - a u l ă s a t u r m a — p e nesfârş i te le ' î n t i n d e r i a le e t e r n i t ă ţ i i

— d e c â n d îi c ă l c a s e p i c io ru l pen ­t r u p r i m a oară ,~ în- -âcâs f je locur i ' '&>'•' t t t nc i , în a c e a s t ă p a r t e , e r a u - p ă d u r i d e s e , c u a r b o r i m a r i şi b ă t r â n i , , u n d e m i ş u n a u b a n d i ţ i şC uncie p i r a ţ i i gă­s e a u o d i h n ă şi a p ă , d u p ă l u n g i l e lor c ă l ă t o r i i p e m ă r i . T i m p u l ş i focul a u ş t e r s î n s ă a c e s t t r e c u t ep ic şi n ' a u r ă m a s ' d e c â t poveş t i l e b ă t r â ­n i lo r pescar i , , c a r e p â n ă î n t i m p u l d i n u r m ă , p o v e s t e a u — î n n o p ţ i l e l u n g i de i a r n ă , î n f a ţ a i b r i c u l u i d e ca fea — i sp răv i l e celor ce se r e fu ­g i a u î n codr i i C a r a - G h i o l u l u i .

Noaptea c ă d e a leneşă- şi l u m i n i ­ţ e l e c e r u l u i d e a r a m ă s 'au a p r i n s p e n t r u p r i v e g h e r e . .

F e r i d .obosise.. G â f â i n d , s 'a a ş e z a t pe s p i n a r e a , î n c o v o i a t ă a u n u i deal . P e d e a s u p r a c a p u l u i s ă u z b u r a u li-, l ieeii, s e c e r â n d s t e l e l e , c e r u l u i , i a r jos , a p ă î n t u n e c a t ă a mări i - s e f ră­m â n t a , p r i n s ă î n ţ ă r m u l d a n t e l a t .

Aici, î n s i n g u r ă t a t e d e p l i n ă : F e r i d voia să c u g e t e : T r e b u i a c a p â n ă ,'n ' zori i z i le i s ă i a o ho t ă r î r e , . s ă ş t i e ce. d r u m s ' apuce . T r e b u i a s ă plece,, a s t a e r a ce r t , d a r c ü m sa p ă r ă s e a s c ă a-ccs te l o c u r i ? ".''

Mii de g â n d u r i i se - i s b e a u î n c réer , f ă r ă să g ă s e a s c ă o so lu ţ i e . N a t u r a î n s ă se dec isese şi e r a ' î n , p r e g ă t i r e . I n z a r e făş i i de l u m i n ă i n c e n d i a s e r ă a p e l e d e p l u m b . G o n ­g u l l uminos - a p ă r e a d i n î m p ă r ă ţ i a u m e d ă , s c ă l d a t de l u m i n ă . T r e p t a t , p e m ă s u r ă ce l u n a u r c a p e că i le ce reş t i , d e a l u r i l e şi case le o r ă ş e l u l u i se l u m i n a u , i a r u m b r e t a i n i c e î n -v â l u i a u p o r t u l .

de VASILE CAMBITZI

e ra î n g ă d u i t să-şi p u n ă şi t u r b a n g a l b e n ! N u ! E Ï , n ' o s ă f a c ă a s t a n i c i o d a t ă ! • . v

, C e t i m p u r i a u fost o d a t ă ! P a r c ă де v é d e cop i l , , în . p o s t u l -mare .a i r a ­m a z a n u l u i . Z i u a şi-o p e t r e c e a m a i m u l t d o r m i n d şi g â n d i n d u - s e la b u ­n ă t ă ţ i l e ce ex i s tă , l ă s a t e d e A l a h c red inc ioş i lo r : A ş t e p t a c u în f r igu­r a r e m o m e n t u l , î n c a r e H o g e a a v e a s ă a n u n ţ e de p e m i n a r e t u l , î n c o n ­j u r a t c u zeci de c a n d e l e , î n c e t a r e a p o s t u l u i . A t u n c i , l i h n i t d e f o a m e , se r epezea la m â n c a r e . !

M i r o s u l Hpi i lo r ca lde u m p l e a d r u ­m u l şi d i l a t a n ă r i l e .

C â n d r ă s ă r e a l u m i n o a s a zi a B a i ­r a m u l u i — s ă r b ă t o a r e a c e a m a r e — t a t ă l l u i _î.i c u m p ă r a u n fes r o ş u -a p r i n s , î m p o d o b i t c u m ă r g e l e a l ­b a s t r e şi cu u n g a l b e n m a r e . M â n ­d r u , se p l i m b a p r i n d e b a r c a d e r , u n d e b ă r c i l e p r o a s p ă t vops i te aş-

- t ep t au . " L u m e a e r ă vese l ă ' ş i o d a t ă c u c ă d e r e a nopţii-, eâirciuriiile d i n p r e a j m a p o r t u l u i — p l i n e d e l u m e a g ă l ă g i o a s ă şi - p e s t r i ţ ă a eo răb i e r i -lor — e r a u locul î n c a r e se u i t a o-b o s e a l a şi. t r u d a u n e i zile d e m u n ­că g r e a .

D a r a c u m F e r i d t r e b u i a s ă se dec idă . I n s ă c u m ? Avea f e b r ă ; s i m ţ e a - c a p u - i s t r ă p u n s ; .de cu ie . G u ş a - i e r a să lc ie şi u n n o d i se u r ­ca se în g â t l e j , o p r i n d u 4 - r ă s u f l a r e a .

G â n d e a . . . — Voi p leca , î m i voi s t r iv i v i a t a .

S t r i go i i t r e c u t u l u i îşi vor face. l ă c a ş în c ă s u ţ a m e a , î n c a r e n ' a r ă s u n a t n i c i o d a t ă r â s d e femeie . Voi î n c h i d e

de THEODORA ŞTEFAN STÄNESCU

"O r a z ă de l u m i n ă p a l i d ă l u m i n a f a ţ a lu i F e r i d , f ă c â n d - o g a l b e n ă c a c e a r a l u m â n ă r i l o r . Och i i lu i l u c e a u cu scl ipi r i de s t i c lă c o l o r a t ă .

D e o d a t ă F e r i d se c u t r e m u r ă , ge-n u e h i i i se îndo iesc . P a r c ă v e d e p e s u p r a f a ţ a n e a g r ă a a p e i f i gu ra lu i N a z i m H o g e a , p r i m u l lu i da scă l . . F a ţ a l u i e f io roasă-ş i och i i l u i s u n t s t ic loşi . P a r e a fi s u p ă r a t ca p e vre­m e a c â n d m i c u l - F e r i d se î n c u r c a l a sc r i su l slovelor. . ...Şi. p a r c ă . î n . m u r m u r u l va lu r i l o r ce se isbesc, a u d e o voce ce-i s p u n e :

— ,,Acolo u n d e vre i s ă pleci , pă­g â n i i î ţ i vor l u a f e s u l " .

I m a g i n e a d i s p a r e s c u f u n d â n d u - s e în m a r e , i a r F e r i d r ă m â n e î n m ă r ­m u r i t . C u m n u s'a g â n d i t el la a s t a ?

Azi î n A n a t o l i a — ţ a r a m i n a r e ­te lor şi a p u s t i u l u i , — u n d e c a r a ­v a n e l e s c r i u l in i i l u n g i î n m e r s u l lor s ' au s c h i m b a t m u l t e . Modern i s ­m u l şi l egea c e a n o u ă ce r s ă r e ­n u n ţ e l a fes. -

D a r c u m să f a c ă el a s t a ? F e s u l , fa la lu i de copi l , m â n d r i a

l u i de c m m a r e si b ă t r â n , c â n d îi

o c h n p e m e l e a g u r i l e ace lea , u n d e p ă r i n ţ i i mei" s ' au t r a n s f o r m a t î n l u t , î n l u t u l n i s i p o s ; ş i u s c a t a l de­ş e r t u l u i . D a r c u m s ă - m i l e p ă d fesul d é c a r e p o m e n e ş t e p r o f e t u l î n că r ­ţ i le s f i n t e ?

E u n s a c r i l e g i u , u n p ă c a t d e n e ­i e r t a t , cë va. a t r a g e , b l e s t e m u l î n a i n ­t a ş i l o r me i .

A do t ia zi d i m i n e a ţ a n o u r i deş i a c o p e r ă - a l b ă s t r u i cerului, . . ;

T u r c o a i c a î n ş a l v a r i v iş in . i i r n ' a m a i v e n i t l a c i ş m e a , c a f e n e a u a l u i M a m u t a r ă m a s î n c h i s ă ş i p e s c a r i i n ' a u m a i p o r n i t î n l a r g . T o t u l se s fârş ise . Se s t i n se se v i a ţ a u n u i o-r ă şe i şi p a g i n a poves t i r i i l u i se ter­m i n a s e . -

D o a r v a l u r i l e se j u c a u , i sb indu - se de ţ ă r m , p â n ă c â n d a u a d u s ca să î n g r o a p e , i n n i s i p u l f in de a u r a l m a l u l u i , u n fes de c u l o a r e a m a c u l u i

. î n f loare . - , E r a to t ce a r ă m a s d i n b i e t u l

F e r i d . • Ba lc ic , S e p t e m b r i e 1940.

D u p ă zile d e a ş t e p t ă r i p r i n fa ţa r e g i m e n t u l u i s u m b r u , î n t r ' o s e a r ă cu ce ru l g r e u de p loa ie s t rânsă: în c o r d o a n e de no r i v ine ţ i , ^şi sur i , ca lâna , un p r i e t e n b u n al lui Ş t e fan îmi a r u n c ă ha ine l e în b r a ţ e ? s p u n â n d u - m i :

— „ D o a m n ă , Făn i că n u m a i p o a t e ieşi...

— „ D a r c u m ? Mi-a spus că nu-1 î m b r a c ă astăzi . . . A -m ă r î t ă des tu l , a m făcut ca t oa t ă l umea , adică a m a ş t e p ­t a t , cu to t m a i s labe l icăr i r i de. s p e r a n ţ ă , la p o a r t ă , p â n ă s'a făcut o ra 9 din seară .

Câ te o f emee m a i î n d r ă z ­n e a ţ ă î n t r e b a :

— N u l e da ţ i d r u m u l aca­să, în s ea ra as ta , să v ină d i ­m i n e a ţ ă la g a r ă ? T u t u r o r li se r ă s p u n d e a :

„De,,- cucoană. . . că n u vi-i m ă n â n c ă n imen i . . .

D u p ă câ tva t i m p , la p o a r ­t ă s 'a i n s t a l a t u n i n f o r m a t o r şi f i eca re s p u n â n d n u m e l e , s t r i g a t u l v e n e a la. poa r t ă , i a r soţia, p r i e t e n a sau sora se p i e r d e a u în l ă m u r i r i m a i m u l t sau m a i p u ţ i n r id icole :

.jVezi, s'a cam r u p t hâ r t i a , d e c â n d aş t ep t cu p a c h e t u l !... ,-,Să n u pierz i c iorapi i , c r ema , t ab l e t e l e de a sp i r ină !" „Vezi , să m ă n â n c i în t â i f r i p tu r a a-dusă de m i n e , să n u se s t r ice pe d r u m , că e cald „Scoa­te ca r t ea poş ta lă , să n u se m u r d ă r e a s c ă de g ră s ime , s'o ai la î n d e m â n ă ! C u m ajungi , să ne scrii.. . D r u m bun , fe-r e ş t e - t e să n u răceş t i !" Şi m u l t e a l te le . I n t r e u n s ă r u t şi o î m b r ă ţ i ş a r e , l ac r imi le se iveau sfioase în col ţu l och iu ­lui şi se p r e l i ngeau , u ş u r a t e , pe obraz . N ic iunu l n u voia să p a r ă ma i s lab decâ t ce lă la l t şi uni i , ch iar , p ă r e a u a t â t de tari,, de a d u n a ţ i d in ispi te în p r o p r i u l corp , încâ t p a r ' c ă se p ă r ă s e a u n u m a i p e n t r u câ t e ­va n e î n s e m n a t e m i n u t e , cel m u l t o oră despăr ţ . indu- i de v ia ţa lör de p â n ă a tunc i şi de m a i t â rz iu .

. . .Am s p u s . ş i eu n u m e l e , l - a m a u z i t . r e p e t a t d e - i n f o r ­ma to r , d a r n ' a m p r i m i t n ic i -u n - r ă s p u n s .

A m renun ţ a t . . . Cu ha ine l e în b r a ţ e şi pan tof i i deasup ra , am p l e c a t acasă. . în tovărăş i tă d e sea ră şi de-o p loa ie c e r n u ­tă, ca re cădea domol pe capu l mèu, ca o m â n g â e r e de soră ma i m a r e , s p u n â n d u - m i :

„Hai , lasă, fii c u m i n t e , d u -t e acasă !" Când am a juns , sâcâ i toa re , ne l in i ş tea m ' a cu ­p r i n s în b r a ţ e nevăzu te . . . A m p u s ha ine l e înce t pe pa t , p a r ' c ă to t ma i e ra c ineva în -tr ' însele ,- A m ro t i t ochi i pr in. casă şi v e d e a m căr ţ i le , cae -te le lui Ş te fan şi i a r g â n d u r i n e g r e p u n e a u s t ă p â n i r e pe m i n e . Mi se p ă r u c iuda tă c l i ­

pa, aşa... ca î n t o a r c e r e a delà o î n m o r m â n t a r e . Cu ochii în l ac r imi , a m înce rca t să m ă conv ing dacă n u c u m v a v i -

. sez... A m î n c e p u t să s t r ig : Ş t e f an ! Ş t e f an ! ' '' N ' a m p r i m i t n i c iun r ă s ­

p u n s . Cü g r e u r e s e m n a t ă , m ' a m culcat . P a t u l fr igea sub

mine , par 'că . . . S i m ţ e a m că n u ..era î ncăpă to r . Ci t i sem u n d e ­va că, în r u g ă c i u n e , încol ţesc s e m i n ţ e l e p u t e r i i n o a s t r e o-m e n e ş t i şi că u n creş t in , o r i ­care , când se î nch ină seara î n a i n t e de cu lca re , e to t aşa de m u l ţ u m i t şi fe r i t de p r i ­me jd ie , ca u n căp i t an care şi-a aşeza t de cu v r e m e g ă r ­zile la pos tu r i l e f ixate. . .

Cu toa te aces tea , n u m ' a m înch ina t , n e a v â n d p u t e r e a să î n d u r r i scur i l e şi îndoia la ce zac în miezu l o r i că ru i a v â n t că t r e cer... Şi apoi n u ş t iu

-cum.. .clar m ă îngrozea p e r s ­pec t iva de a-mi p ipă i cu g â n ­dul" o d i s p e r a r e to ta lă . La

. fa ţa conşt i in ţe i , d e p a r t e de u n a d â n c ce-mi da senza ţ ia une i l unecă r i în gol, a m e ţ i ­toare , de s lu şeam încă uşor scân te ia spe ran ţe i . î m i r e p e ­t a m că, p â n ă la sfârşi t , s o m ­nul , î n t ă r i t o r al t u t u r o r s lă­b ic iuni lor , m ă va a ju ta şi pe mine . . .

N u do rmi i toa tă n o a p t e a aceea.. . Aţipi i p u ţ i n în zori şi visai c ă m ă r u ţ a veselă şi în neo rându i a l ă , aşa c u m r ă m â ­nea când pleca d i m i n e a ţ a pe şan t ie r .

Mă scula iu î n a i n t e de şase, ca sä t e r m i n ceeace a v e a m de făcut şi mă duse i la b i se ­r ica Sfinţi i , Voevozi , cu do ­r in ţ a de a mii ruga , de a gă^: p u ţ i n ă pace. . . In biser ică , ma i m u l t decâ t afară , m ă s imţ i i goală de c r ed in ţ ă şi i nv id i am, s t ând obosită, pe toţi acei credincioşi care a v e a u a t â t ea l u c r u r i b u n e să cea ră lui D u m n e z e u ; ca i e se r u g a u cu a t â t a a r d o a r e ca şi c u m L - a r vedea acolo, pe a l ta r , a seu l -t ându- i . . .

Eu, în s ch imb nu v e d e a m decâ t p rop r i a m e a v ia ţ ă r ă ­m a s ă s i ngu ră şi n u d o r e a m să cer lui D u m n e z e u a l t ­ceva decâ t ,,să v ină Ş te fan câ t de c u r â n d acasă" . T r e ­bu i a să cer i e r t a r e de n e c r e ­d in ţa m e a .

I n g e n u n e h i a i u n m o m e n t , — n u sa m ă rog, ci să m ă gândesc : dacă ar fi î ngădu i t să cea ră lui D u m n e z e u ase ­m e n e a l u c r u r i u n suflet p u ­ţ in credincios , c u m îmi s im­ţ i sem şi eu m a i î n a i n t e de a in t r a în b iser ică ; şi, dacă. făcând aceas ta , ar p u t e a să spe re ascul ta rea . . .

î n m u i a t ă de că ldură , o l u ­m â n a r e căzu s fârâ ind p i c u u de ceară apr insă , în sfeşnic.

D in s t r ană , ca o u m b r ă s'a d e s p r i n s o b ă t r â n ă cu ochi de u n a l b a s t r u senin , u m e z i t de l ac r imi şi cu ob raz ofili t de s u f e r i n ţ e . , A î n d r e p t a t l u m â ­na rea , a pus -o jos pe c i m e n ­t u l rece ca să se î n t ă r ea scă , a r u p t d in cea ră cu u n g h i i l e să- i facă feştilă şi, încă lz ind c a p ă t u l de jos la f lacăra al tei l u m â n ă r i , a r eaşeza t -o , a-p r insă , în sfeşnic, î n c h i n â n -d u - s e l a r g în faţa icoanei Maicei D o m n u l u i .

A m s imţ i t , p r i v ind -o , că po t face, că t r e b u e să fac şi eu la fel. O d a t ă cu l u m i n i ţ a a p r i n s ă de m i n e , m i se p ă r e a că o pace , p l ină d e î n c r e d e r e se coboară a s u p r ă - m i . I n g e ­n u n e h i a i a doua oară , da r a-cum m ă r u g a m . F ă r ă cuv in t e c e r e a m l a s i n g u r u l loc p o t r i ­vit , omeneş t e , î m p l i n i r e a ce­lor ma i i n t i m e dor in ţ i . î m i

d ă d e a m s e a m a cât e de n e c e ­sar şi de f rumos d e m e r s u l ce p o r n i s e m .

D u m n e z e u era p u t e r n i c şi bun , de o n e ţ ă r m u r i t ă b u n ă ­t a t e şi pu te re . . . N u m ă î n ­do iam că, p r e t u t i n d e n i şi ori şi când, Ş t e f an v a fi a p ă r a t şi ocrot i t , p e n t r u mine , p e n ­t r u ruga m e a !

Ieş ind în s t r adă , a e r u l m a i c u r a t d u p ă ploaie , m ' a d e s -rnor ţ i t şi a m î n c e p u t să calc ma i vioiu. Mi -aduse i a m i n t e , ch iar , cu o l i că r i r e de i ronie , eă r u g â n d u - m ă a r fi t r e b u i t :-a-mi a d u c a m i n t e şi de t a ­tă l meu. . .

Delà b iser ică , m ă duse i d r e p t acasă. A m p u s poşe ta pe masă , a m t r a s s caunu l l ângă pa t . Mai a v e a m încă d u r e r e a aceea s u r d ă în i n i ­mă . S i m ţ e a m încă acea l ipsă to ta lă de ac t iv i t a te , însă mai g r a v ă ca î na in t e . Mi se pă rea că în p i ep t a m o g r e u t a t e de l ac r imi m o a r t e , ca re n u voiau să coboare .

L u m i n a se î nvă lu i a uneor i î n t r ' o cea ţă şi l ac r imi le se u r c a u sp re ochi . I n i m a se zbă t ea cu p u t e r e şi, i a r , t o ­tu l se l in iş tea . In cele d in u r m ă , p l ânse i mul t . . . Mi -e ra dor de cicălel i le , de dezord i ­nea pe care o lăsa în casă, de n a z u r i l e lui p â n ă se scula să plece zi lnic pe ş an t i e r şi ch ia r de felul c u m făcea p e s u p ă ­r a t u l , n u m a i să m ă facă să- i c u m p ă r ţ igăr i , sau dacă nu - i d ă d e a m când v r e a el, să m ă ­nânce . . .

Mă c e r t a m s i n g u r ă ş i -mi z iceam : Vezi că n u e b ine s ingură ? Că n u ai cu cine scoate două v o r b e ? Că n o p ­ţ i le ţi se p a r l u n g i iar D u m i ­nici le nes fâ r ş i t e ?

C â n d s'o î n toa r ce n ' a m să-i m a i zic n imic . A m să-1 as ­cult . . .

prin supremaţ ia aco rda t ă în Vat ican Sculpturii ş i Piciurîi, a d i c ă pie­trei : spre a face s ă -se monumental izeze i a r ă ş pe si lueta Urbei, fron­tonul şi cupola celei m a i g r and ioase Basilici.

Slatul guverna t din Vat ican d e Papi , este unu l din csle m a i mici State d in lume : deşi , d u p ă cum s 'a spus , es te totodată „unul din Statele cele m a i înt inse".

Căci s t ă p â n i r e a spir i tuală a acestor Suveran i ocâ rmueş te da multe secole, u n popor de trei sute de mil ioane d e suflate, de a căror existenţa p ă m â n t e a s c ă s e îngrijesc n u m a i cu cuvântu l pe toată în­t inderea lumii do aici, întru d u c e r e a lor cu b ine p â n ă la începutul celeilalte lumi.

: "Statul aces ta du rează dekx p r ima Dinastie de Episcopi a i Romei şi n ' a putut ii desfiinţat, c u toa tă învrăjbirea luptelor purtate în de­cursul veacurilor, cu toţi Regii ş i împăraţ i i . Puterea Statului Italian, în cuprinsul că ru ia s e află Staîul-Capitcdă a Papalităţi i , înce tează în faţa primei trepte a scări i din faţa intrării Sfântului Petru. Cu o s ingură întrerupere d e c â t e v a decenii . Cap i t a l a Catolicismului nu s 'a ma i s t rămutat de l à Roma., Şi cu tot a tâ t de sporadice excepţii, a-p r o a p e toţi Papi i a u fost Italieni. In felul aces ta . Roma afirmă, ş l prin s a c r a p e r s o a n ă pontificală, caracterul „ r o m a n " a l Bise­ricii sa le .

C â n d Dante , în zorii un si dimineţi de p r imăva ră , a junge din Infern p e l imanul de sub Muntele Ispăşirii, în t revede licărind p s m u r e o lumină a l b ă . Vederi le i se dspr ind cu e a şi astfel des luşeş te tot m a b ine că a c e a lumină a d u c e spre Munte o corabie cu duhuri de morţi, p e care o p o a r t ă în zbor pes te întinsul mări i , un Înger a lb . Duhurile din corab ia lui, cân tă . Se d a u jos p e m a l u l ace la , înverzii ca s p e r a n ţ a reînvierii p a s c a l e şi îngerul p l e a c ă iar pe. m a r e , în a c e a lumină a lbă , c a o străfulgerare. Se întoarce s ă ia alle şi alte suflete, a d u n a t e între timp la gurile une i a p e de p e p ă m â n t . Aceas t ă apă este Tibrul. Ad ică râul care trece prin Roma, p e sub pcdu l de piatră al Sfântului înger .

Dumnezeu s ' a întruchipat Om şi apoi s 'a înăl ia i ia Cer. Dar Şi a lăsa t s emne le Tronului S ă u p e p ă m â n t , între zidurile, i a r i ca şi credinţa în El, a le Catedra le i Sfântului Petru. Legătura dintre Dum­nezeu şi oamen i , s e s ăvâ r şe ş t e în felul aces ta , încă şi azi, în văzul tuturor, a t â t a cât sunt în v ia ţă . C â n d mor, li sa a d u n ă sufletele tot acolo, p e ape le râului din faţa ace le i Ca tedra le , spre a sa călă­tori pes te m a t e a cealedtă, în co rab i a îngerului a l b . _ —

IN V A T I C A N (Urmare din pag. I-a!

Ia tă precizat şi astfel locul excepţional p e care-1 ocupă în rân­duirile pământeş t i , ce ta tea p e care a voit-o Dumnezeu păs t ră toare a Sfântului Scaun , psnt ru care i-a învrednicit pe oamen i apoi să înalţe un templu, prin ce este m a i iscusit în sufletul şi în talentul lor de artişti.

Cât este de m a r e Bisilica Sfântului Petru faţă da cm, s s vecb n u m a i c lunci c â n d omul, d u p ă ce a urcat toaie treptele scări i din faţă, se apropie , din ce în ce m a i mic, de colonadele intrării : ab ia d a c ă ajunge^ cu toată- înMtimett staturii sale, l a - j u m ă t a t e a pietrei de pe care se r idică, în proporţ ie ciclopică, a ce l s t râ lp . Câ l este de m a r e templul faţă de făutura p ă m â n t e a s c ă a celor ce vin s a se închine lui Dumnezeu într 'însul, se vede , oda tă p e an , şi dintr'o îm­prejurare cu iotul so lemnă : apar i ţ ia Sanctităţii Sa le , de nevăzut , a p r o a p e cu ochiul l iber de jos, din Piaţa Easlicei, în ba lconul din care b inecuvin iează de Paşti poporul .

u r m ă r i n d totuş înă l ţ a rea templului în văzduh , se c a p ă t ă a i iă m ă s u r ă : a c e e a , umil de p ă m â n t e a s c ă , a zidirii lui, faţă de imensi­tatea în înăl ţ ime a cerului, p e ca r e se profi lează şi sub care se ia la întrecere cu toate bisericile lumii. Asifel înţelegi rostul cupolei: lui Michelangelo şi, totodată, d r a m a acestui creator, care-a vrui să rivalizeze şi a ş a cu adevă ra t e l e creaţii a le Dumnszeirii , pentru c a în felul aces t a î ncumeta rea lui d e om şi titan, s ă a p a r ă m a i profond creştină : Cupo la Sfântului Petru fiind creaţ ia unu i muritor a iâi de sus ajuns p e culmile încumetării , nelzbuţirea lui, d in p ă g â n ă , devine zguduitor de creştină.

Toate catedrale le lumi şi cu e le a l e Italiei, s 'au realizat de-a lungul secolelor, p â n ă a p r o a p e d s t impul de acum, fără a se fi terminat definitiv. N u m a i Sfântul Petiu, cel m a i m o n u m e n t a l dintre toate templele, a îosî înălţat şi împcdobil , a p r o a p e a ş a cum se veda, în răs j impuÎ unui secol. Pentru a c e a s t ă înfăptuire. Biserica a izbutit s ă înlăime-Tdîn însăş i deprinderi le Renaşterii , pa u n a din cele m a i în rădăc ina te : a c e e a d e a n u s s desăvârş i , d in ambiţ ia d e p r ea m a r e şi din b lss temul dg p r e a mult spirit critic..

Piaţa din faţa Templului, a fost rea l iza tă impres ionant do unitar, de câteva:gemeroiif de artîştt; In v m m e e e l f r ă m a h i e ia chibzuit f a ţada

si Michelangelo şi-a a s u m a t l ă s p u n d e r e a Cupolei , Bernini, mult m u rmă d u p ă ei, a desfăşurat , în imensa orbită a Pieţei, gestul larg de îmbrăţ işare a l porticului de piatră , sp re a găs i cel mai fericit pretext pentru monolitul eg ip tean din centru, pe care v ă d pelerinii, din depăr ta re . Crucea cu l emn din lemnul Crucii. într'o parte şi alta, două fântâni s ü s ü n în pur i ta tea a lbas t ră a cerului, izbucnirea celor două c o l o a n e vii de a p ă , pentru c a aceiaşi pelerini s ă fie întâm­pinaţi de stropii înviorăiori a i curăţirii lor de p ă c a t e . Pe marginea celor trei baz ine s u p r a p u s e a le fântânilor monumenta l e , se luminează zborul m a i a lb a l unui porumbel , între stropii irizaţi de soarele dimi­neţii. Pe cerul din fund s e ta ie precis conturul statuilor de Apstoli, cu 'Mântui torul la mijloc, de p e frontonul fiasilicei; în timp ce o sută, m a i multe , de statui, înşirate în semicerc p e cu lmea porticului, strâng în jurul Curţii lui Isus c e a m a i so l emnă şi mută desfăşurare de cortegiu.

Basiiica este de fapt mormântu l Sfântului Petru, a şa d u p ă cum Basffica din Assisi este mormântu l Sfântului Francise . Mormântul este în cripta de jos, iar Scaunul Sfânt t ronează deasupra ia csi m a m a r e dintre Altare.

D a c ă la Assisi, cripta, îngropată în l iniştea morţii ş i în umbra izolării ascet ice, constitue p a r t e a cea m a i sacră a vechii catedrale, aici, în Sfântul Petru, cripta mormântului rămâne aproape nevăzută şi, în schimb, ţoală r evă r sa rea d e lumină şi d e viaţă prin ferestrele imenselor nova te , cân tă imnul mtâmpmăr i i .

Tsmplul-mauzoleu s ' a înălţat în aceste forme biruitoare, din pa­r ag ina grădinilor va t icane , într'o m a r g i n ă a Romei p ă g â n e , sfinţită cu sânge le d s mariiri ai primilor Creştini ce s ' a u încumeta t s ă apară cu Crucea înainte, din ascunzişul Ca lacombelor .

Clopotele vestesc acum, s u b cupo l a d e cer a Romei, triumfala biruiinţă a spiritului.

M a r e a orgă învă lus , sub imens i ta tea cupolei lui Michelangelo, notele g rave , adânci , solemne, a le intrării în Templu.

Corul Cape le i Sixtine in tonează imnul. Nobilii din G a r d a Pa la t ină ii a d u c în triumf, î nvesmân ta t în pur­

pură impsr ia lă , cu tiara p e c a p şi Cheile Sfântului în mână, pe Sanct i ta tea Sa .

Se deschid în faja cucerniciei umilului pelerin, porţile sfinte ale Sfântului Petru, spre a-зі face drum, cu smerenie şi umilinţă faţă de grandiozi ta tea Templului şi d e fasiul solemnităţii , până l a trep­tele Al t a ru lu i ; şi a se pros terna acolo, copleşit, î n c e a mai s inceră şi pă t runsă rugăc iune .

ALEXANDRU MARCU

TIPOGEAJIA ZIABULUI „UNIVEESUL" BUCUEEŞTI, STB. BEEZOIANU 23 Taxa poştali plâtiU în ищадгаг conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 2ШАгЩ