SILVINA OCAMPOADOLFO BIOY CASARES

Cei care iubesc urisc--?-

I

tfr

Adolfo Bioy Casares

Silvina OcampoLts que aman, odian

O Adollo Bioy Casares (and Silvina Ocampo), 1946,

and Heirs of Adolfo Bioy Casares (and Silvina Ocampo)Toate drepturile rezervate

O RAO Distribu$e, 20i9Pentru versiunea in limba romAni

Toate drePturile rezeNate.

20i9

ISBN 978-606-006-27 1 -4

R-{O DistribufeStr. BArgiului nr. 9-11, sector 1, Bucure;ti, RomAnia

m.raobooks.comIm.rao.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomlnieiOCAMPO, SILVINA

Cei cae iuboc uisc / Silvina Ocampo, Adolfo Bioy Casares ;

rrad. din lb. spaniolS Lingua Connexion.- Bucuregti : RAO Distribufe, 2019

ISBN 978-606-006-27 r-4

I. Bioy Casares, AdolfoII. Lingua Connexion (Bucuregti)

827.t34.2

Cred cd Siluina a;fost una dintre cele mai interesante

persoane pe care le-am cunlscut. Ea m-a clnains cd trebuia

sd md dedic doar scrisului. Cdnd am abandonatfacultatea

de drept, pdrinlii mei aufost deaamd.gtlt, fi plate cd. au si

suferit pulin, dar nu pentru cd arifr persoane sce\tice tn ceea

ce piaefte cultura, ci pentru cd erau de pdrere cd trebuia

sd-mi tnchei ciclul de educalie. Siluina gi, de asemenea,

Borges m-au cznains cd am luat duizia clrectd fi cd, pentru

a deueni scriitlli nu existd altd cale decdt aceea de a scrie.

Romanul Cei care iubesc urdsc l-am scris tmpreund

tn Mar del Plata, tn ceua mai mult de o lund,fapt neobi;nuit

pentru lentoarea mea. JViciodatd nu mi s-a mai intdmplat

una ca asta. Noi am rdmas tn Mar del Plata pdnd la sjdr;i-

tul uerii, cdnd deja nu mai era aprlape nimeni, ;i atunci, la

sjdr;inl serunului estiual, am inceput ;i am terminat roma-

nul Metoda de lucru afostfoarte asemdndtlare cu aceea pe

care o:flllseam cu Borges: inumtam episoade, cineua propu-

nea 0 szlulie, iar eu scriam. As urea sd mai adaug cd nicio-

datdn-am aauturel discuyie sauarel disltutdnici cu Siluina,

5

SILVINA OCAMPO' ADOLFO BIOY CASARES

nici cu Borges. Cu nlii recunosteam imediat care era cea mai

bundfraad pentru text 9i o acceptamJdrd discuyii'

In urmd cu cdteua luni, mi-a fost ardtat un artical

rlespre Cei care iubesc urisg tn care se menlionau

originalitatea ;i importanta sa ca precursor al roma'nului

potilist tn tara noastrd' A fost o surprild pldcutd, deoa-

rece, atunci cdnd afost publicatd cartea, tn 1946, nimeni

nu s-a deranjat nici mdcar sd o critice. Cdt despre origina-

litatea romanului, pot sd spun doar cd Siluina era infaili-

bitd ta acest capitol;i cd' afost o pldcere sd lucre<' cu ea'

Arleudrul este cd-mi parefoarte rdu cd n-am mai scris tncd

o carte cu Sibina. [Jneori, am impresi'a cd nu am trdit pe

deplin aldturi de ea.

A. B. C.

Mi se dtzolvd" in gur5, insipide ;i reconfortante,

ultimele globule de arsenic (arsaicum album)l.instAnga

mea, pe masa de lucru, am un exemplar, intr-un fru-

mos Bodoni, al volumului SaQriton de Gaius Petronius'

in dreapta, tava cu ceaiul aromat, servit in ceqtile

delicate din portelan si flacoanele cu vitamine. As

putea si spun ci paginile cIrlii sunt uzate din cauza

nenum;ratelor lecturi; ceaiul este din China; feliile

de piine prijiti sunt sfirimicioase qi subfri;mierea

este din nectarul florilor de salcAm qi de liliac. Astfel,

in acest paradis limitat, voi incepe si scriu povestea

asasinatului din Bosque del Mar.

Din punctul meu de vedere, actiunea din pri-

mul capitol se petrece in vagonul-restaurant al tre-

nului de noapte spre Salinas. La masa mea mai

erau un cuplu, prieteni cu mine - amatori in litera-

turd ;i noroco;i in afaceri , qi o domniqoari al

I Remediu homeopat, Iiri eGcte de otrivire a organismului' asa

cum s-ar crede, plecAnd de la otrava ,,arsenic", cu acelasi nume

7

SILVINA OCAMPO . ADOLFO BIOY CASARES

c5,rei nume nu-l cunogteam. Incitat de supa con-

somm6, le-am povestit amdnunlit scopurile mele:

ciutAnd o singuritate plicuti si profundi - adicil

pornind in ciutarea sinelui -, eu mi indreptam

spre acea statiune balneari de curAnd descoperiti

de noi, cei mai rafinagi pasionati de viala in naturd:

Bosque del Mar. De ceva vreme) mi gAndeam tot

mai mult la acest proiect, dar treburile de la cabi-

net - fac parte, trebuie si mlrturisesc, din breasla

lui Hipocrate imi amAnau, de fiecare dati, conce-

diul. Cuplul s-a aritat interesat de mirturisirea mea

sincerd: deqi eram un medic respectabil - lurm:,z

invariabil pa;ii lui Hahnemann , scriam scenarii de

film, uneori mai inspirat, alteori mai pu1in. Gaucho

Film Inc. imi ceruse sd adaptez tumultuoasa carte a

lui Petronius la societatea argentiniani din prezent.

Era absolut necesar si mi izolez Ia plaji.Ne-am retras in compartimentele noastre. tnvi-

luit in zgomotul macazurilor feroviare, inci trdiam

plicuta senzalie de a fi inteles. O nelinigte subiti a

temperat acea bucurie: nu aclionasem oare impru-

dent? Nu pusesem eu insumi in mAinile acelui

cuplu lipsit de experienli elementele necesare

pentru a-mi fura ideile? Am inleles cd era inutilsd-mi fac griji. Spiritul meu, intotdeauna docil, a

ciutat consolare in contemplarea anticipatd' a copa-

cilor din apropierea oceanului. Efortzadatnic. tnciaveam dinaintea mea acele piduri de pini... La

fel ca Betteredge cu Robinson Crusoe, am recurs la

B

Cei care iubesc urdsc

Petronius al meu. Cu o admiratie reinnoitd., amcitit paragraful:

Cred cd tinerii no;tri sunt asa de bkgi pentru cd la

scoald. nu li se uorbeste desprefopte reale, ci dupre piralicare stau la pdnda, cu lanluri, pe fdrm; despre tirani care

pregdtesc edicte ce-i condamnd pefi sd-;i duapiteae pdin-

!ii; despre oracole consultate in ureme de epidemie, care

poruncesc jertfirea a trei sau mai multefecioare...

Sfatul este oportun chiar si in zilele noastre.CAnd vom renunta la romanul politist, la romanulfantastic si la tot acel domeniu fecund, variat si

ambigios al literaturii care se hr5.neste cu irealititi?CAnd ne vom intoarce paqii spre romanul picarescsalutar si spre plicutul tablou al datinilor?

Aerul mirii pi.trundea pe fereastrS.. Dupd ce

am inchis-o, am adormit imediat.

il

indeplinindu-mi strict ordinele, insotitorul de

vagon m-a trezit la ;ase dimineala' Mi-am clitit

gura de cAteva ori cu restul de lichior Villavicencio'

pe careJ cerusem inainte de a mi culca, am luat zece

globule de arsenic, m-am imbricat ;i am trecut in

vagonul-restaurant. Micul meu dejun a constat

dintr-o salati de fructe qi doui ceqti de cafea cu lapte

(sd nu uitim: in trenuri, ceaiul este din Ceylont)'

Mi-a pirut riu ci n-am putut si-i explic cuplului

care mi insofise la cinX cu o seari in urmi cAteva

detalii despre legea proprietdgii intelectuale; mergeau

mult mai departe de Salinas (astdziColonel Faustino

Tambussi) si, fXri indoialS, intoxicali de produsele

farmaceutice alopate, dedicau somnului acele ore ce

preced dimineala;i care, din cauzaneglijentei noas-

tre, apartin exclusiv omului de la tari'Cu o intArziere de nouisprezece minute - la

;apte qi doud minute -, trenul a ajuns in statiunea

rDenumirea statului Sri Lanka, pirnd'in 1972

Cei care iubesc urdsc

Salinas. Nu m-a ajutat nimeni si-mi daujos valizele.

$eful girii singura persoandtreazd din sat, din cAte

am putut si-mi dau seama - era mult prea interesat

si faci schimb de cosuri din nuiele cu mecanicul de

locomotivi, pentru a-i mai veni in ajutor gi unuicilStor singuratic, impovirat de timp;i de bagaje. incele din urmi, omul si-a terminat treaba cu mecani-

cul si s-a indreptat spre locul unde md aflam eu. Nusunt genul de om care poartd ranchiuni., aqa cd,

buzele mele deja schitau un zAmbet cordial, iarmAna ciuta pdliria, cAnd geful girii a luat cu asalt,

ca un dement, usa vagonului de bagaje. A deschis-o,

s-a nipustit ini.untru si am vizut cdzdnd, ingrimi-dite pe peron, cinci cu;ti cu pisiri zgomotoase.

Simgeam cX mX sufoc de indignare. Pentru a le salva

de atita violenti, m-as fi oferit bucuros si am grijide acele pisiri. M-am consolat gAndindu-mi cin\te mAini mai miloase imi manevraseri bagajele.

M-am indreptat repede spre curtea din spate,

ca si verific daci sosise automobilul de la hotel. Nuvenise. Fird si mai amAn, m-am decis sil intreb pe

qeful girii. Dupi ce l-am cdutat o vreme,l-am gdsit

stAnd pe o bancheti in sala de agteptare.

- Ciutati ceva? m-a intrebat.Nu mi-am ascuns neribdarea.

Pe dumneavoastri vd caut.

- P;i, m-ati gisit.

- Astept automobilul de la Hotel Central, dinBosque del Mar.

1110

SILVINA OCAMPO 'ADOLFO BIOY CASARES

- Daci nu vi deranj eazd" compania, vi sfdtuiesc

siluatiloc. Aici, celpulin, e aer) a spus consultAndu-si

ceasul. Este ;apte ;i paisprezece minute ;i deja e cald.

Cred cd pAnd la urmi o si vind o furtuni.A scos din buzunar un mic briceag din sidef qi

a inceput sd-;i curele unghiile. L-am intrebat dacd'

automobilul de la hotel avea si intArzie mult.

- Previziunile mele nu acoperi acest aspect,

mi-a rispuns.Si-a vizut in continuare, absorbit, de treaba cu

briceagul.

- Unde se afli oficiul po;tal? l-am intrebat.

- Duceti-vi pAni la pompa de api, dincolo de

vagoanele care se afli pe linia moarti. Lisali indreapta dumneavoastri copacul, luali-o in unghi

drept, trecegi prin faga casei Zudeidei ;i nu vi oprili

pAnd Ia brutirie. Cisula din pl5ci de tabli este poqta.

Cel care-mi oferea informafile urmXrea cu mAi-

nile in aer minuliosul traseu. Apoi a adiugat:

- DaciJ gisigi treaz pe qeful po;tei, vi dau un

premiu.I-am ardtat unde imi lisasem bagajele, l-am

rugat si nu permiti ca automobilul de la hotel sd

plece firi mine ;i am inaintat prin acel labirint in

aer libeq sub razele unui soare absolut.

u

Dupi ce am dat instructiuni precise - oricecorespondente pe numele meu voiam ca si fie tri-misi Ia hotel , arn fd"cut cale -ntoarsd. M-am opritexact langi pompd gi, dupd eforturi energice, amreuqit si-mi astAmpS.r setea si si.-mi ud capul cucAteva picituri de api cildufi. Cu pasi sovS"itori,

am ajuns la gard..

tn curte era un Rickenbacker vechi, in care se

aflau coliviile cu pisdri. Cdt aveam si mai a$teptin acel infern automobilul de la hotel?

in sala de agteptare l-am gdsit pe qeful giriistAnd de vorbd cu un birbat imbrdcat cu o canadi-ani groasd.

- Domnul doctor Humberto Huberman? m-aintrebat geful girii.

Dupi ce am incuviintat, el mi-a spus:

- V-am urcat deja bagajele.

Aceste cuvinte m-au fbcut incredibil de fericit.M-am strecurat destul de u;orprintre colivii si, urcAn-du-mi in automobil, am pornit spre Bosque del Mar.

13

SILVINA OCAMPO . ADOLFO BIOY CASARES

Primii doudzeci de kilometri ai drumului erau

acoperigi de o succesiune de mla;tini; vehiculul

Rickenbacker inainta lent si agitat' Eu ciutam

marea)precum un gre c din Anabasisl: nicirin fel de

puritate a aerului nu plrea si-i anunte apropierea'

in jurul unei adipitoare, o turmi de oi nemiscate

se adiposteau sub umbrele slabe pe care le pro-

iecta o moari. Tovariqele mele de cilltorie se agi-

tau in colivii. CAnd automobilul frAna brusc,

intAlnind in cale drugi, un praf subtire de pene, ca

un polen de flori, se rispAndea in atmosferi, iar o

senzatie olfactivi efemerd imi aducea aminte de

un episod fericit din copilirie, cAnd m5" aflam

impreuni cu piringii mei, in cotelele din curtea

unchiului meu, din Burzaco. Si mirturisesc ci,

timp de cAteva minute, am reugit si mi refugiez, in

mijlocul zgAlgAielilor si al cildurii, in imaginea pri-

mitivi a unui ou fiert in api, intr-o cea;ci din por-

telan alb?

Am ajuns, in sfArgit, la o insiruire de dune, iar

in depdrtare am zdtit o figie cristalini' Thalassa!"'

Thalassa!... am salutat marea, insS' era doar un miraj'

Patruzeci de minute mai tdrziu, zdtind o patl vio-

leti, am strigat in sinea mea: Epi oinopa ponton!

- De data asta, nu mi inqel' Iati marea! i-am

spus;oferului.

- Este o floare mov, a rispuns birbatul'

I Cea mai cunoscuti carte din Grecia Antici, scrisi de Xenofon

(n.tr.)

Cei care iubesc urdsc

in scurt timp, am sesizat cd nu mai erau hArtoape.

- Trebuie sd. mergem incet. Marea va creste incdteva ore, mi-a spus ;oferul.

Am privit in jur. inaintam lent pe niste ogoare,in mijlocul unei intinderi de nisip. Printre duneledin dreapta apdrea, departe, marea.

Atunci, de ce mergeti asa de incet? am intrebat.Daci o roati se abate de pe ogoare, ne vom

afunda in nisip.

N-am vrut si md gAndesc la ce s-ar fi pututintAmpla dacd, am fi intAlnit un alt automobil.Eram mult prea obosit ca si-mi fac griji. Nicind.car n-am simtit rdcoarea maritimS. Am reugitsi rostesc intrebarea:

-Mai e mult?

- Nr, a r5"spuns. Treizeci si cinci de kilometri.

14