CARACTERISTICI ȘI STRATEGII

DE INTERVENȚIE ÎN CAZUL

COPIILOR CU SINDROM DOWN

Consilier școlar

Maria Ilieș

Agendă

1. Conceptul de deficiență mintală

2. Definiția deficienței mintale

3. Clasificarea deficiențelor mintale

4. Etiologia deficienței mintale

5. Abordarea educațională a copiilor cu deficiență mintală

6. Caracterizarea generală a sindromului Down

7. Strategii de intervenție și integrare a copiilor cu sindrom Down

8. Concluzii

Conceptul de deficiență mintală

• În societatea de astăzi există o vastă și variată preocupare pentru persoanele cu

deficiență mintală. Medicii pediatri, psihologii, psihiatrii, asistenții sociali, cadrele

didactice sau părinții, organizatorii din învățământ și sănătate, ori politologii, sunt

puși frecvent în fața persoanelor cu deficiență mintală, trebuind să rezolve din

propriul punct de vedere probleme complexe și dificile. Rezolvarea problemelor de

școlarizare, de orientare școlară și profesională, de sănătate sau sociale presupun o

strânsă colaborare între toți acești factori.

• În conturarea tabloului deficiențelor mintale se iau în considerare aspecte:

✓ Biologice

✓ Psihologice

✓ Pedagogice

✓ Sociale.

Definiția deficienței mintale

• Conform DSM IV

✓ elementul esențial al retardării mentale îl constituie funcționarea

intelectuală generală semnificativ sub medie

✓ acompaniată de restricții semnificative în funcționarea adaptativă în cel

puțin două din următoarele domenii de aptitudini: comunicare,

autoîngrijire, viață de familie, aptitudini sociale/interpersonale, uz de

resursele comunității, autoconducere, aptitudini școlare funcționale,

ocupație, timp liber, sănătate și securitate

✓ Debutul trebuie să survină înainte de etatea de 18 ani.

Clasificarea deficiențelor mintale

• Intelectul de limita/liminal

✓se află la graniță, fiind o categorie

specială (Q. I. : 80-85 - 90)

✓acești copii se pot integra destul de bine

și se pot șterge diferențele evidente dintre

ei și ceilalți.

Retardarea mintală ușoară

(nivel QI – de la 50-55 până la aproximativ 70)

✓ Este în mare parte echivalentă cu ceea ce se folosește pentru categoria

educațională de „educabil”.

✓ Dezvoltă de regulă aptitudini sociale și de comunicare în timpul perioadei

preșcolare, au o deteriorare minimă în ariile senzoriomotorii, iar adesea nu

se disting între copiii fără retardare mintală până mai târziu

✓ Până la finele adolescenței pot achiziționa aptitudini școlare

corespunzătoare aproximativ nivelului clasei a șasea

✓ Cu suport corespunzător, persoanele cu retardare mintală ușoară pot, de

cele mai multe ori, să trăiască cu succes în comunitate, fie independent, fie

în condiții de supraveghere.

Retardarea mintală moderată

( nivel QI de la 35-40 până la 50-55)

✓ Cei mai mulți oameni cu acest nivel de retardare achiziționează aptitudini de

comunicare , în mica copilărie

✓ Cu supraveghere moderată, pot participa la propria lor îngrijire. Pot beneficia de

antrenament în aptitudinile sociale și profesionale, dar sunt incapabili să profeseze

dincolo de nivelul clasei a doua în materie de școală.

✓ Pot învăța să călătorească independent în locuri familiare.

✓ În cursul adolescenței, dificultățile lor în recunoașterea convențiilor sociale pot

interfera cu relațiile cu egalii. În perioada adultă, majoritatea sunt capabili să

presteze o muncă necalificată sau semicalificată sub supraveghere în ateliere

protejate sau în cadrul forței de muncă generale.

✓ Se adaptează de asemenea bine la viața în comunitate, de regulă în condiții de

supraveghere.

Retardarea mintală severă

( nivel QI de la 20-25 până la 35-40)

✓ În mica copilărie achiziționează foarte puțin sau deloc din limbajul

comunicativ

✓ Pe perioada școlarizării pot învăța să vorbească și pot fi antrenați în

aptitudini elementare de autoîngrijire. Pot fi familiarizați cu alfabetul și

număratul, dar își pot însuși unele aptitudini ca învățarea cititului la prima

vedere a unor cuvinte de „supraviețuire”.

✓ În perioada adultă pot efectua sarcini simple, în condiții de supraveghere

strictă.

✓ Cei mai mulți se adaptează bine la viața în comunitate, în cămine sau în

familiile lor, exceptând faptul când au asociat un handicap care necesită

îngrijire medicală specializată.

Retardarea mintală profundă

( nivel QI sub 20-25 )

✓ Cei mai mulți au o condiție neurologică identificată care le justifică

retardarea mentală.

✓ În copilăria mică prezită deteriorări considerabile în funcționarea

senzoriomotorie.

✓ Dezvoltarea optimă poate surveni într-un mediu înalt structurat cu ajutor și

supraveghere constantă.

✓ Dezvoltarea motorie, autoîngrijirea și aptitudinile de comunicare se pot

ameliora dacă este oferit un antrenament corespunzător.

✓ Unii pot efectua sarcini simple, în condiții de protecție și supraveghere

strictă.

Etiologia deficienței mintale

• Există astfel, trei categorii de factori incriminați în

etiopatogenia deficienței mintale:

✓ Factorii ereditari- genetici (endogeni) ;

✓ Factori extrinseci (exogeni) ;

✓ Factori psihogeni ( psihosociali) ;

Abordarea educațională a copiilor cu

deficiență mintală

• Educaţia specială este forma de educaţie adaptată şi destinată tuturor

copiilor cu cerinţe educative speciale care nu reuşesc singuri să atingă un

nivel de educaţie corespunzător vârstei şi cerinţelor societăţii pentru un om

activ, autonom şi independent. Principiile care stau la baza educaţiei

speciale sunt:

✓ Garantarea dreptului la educaţie al oricărui copil:

✓ Copiii au dreptul să înveţe împreună indiferent de dificultăţi şi de diferenţe;

✓ Fiecare copil este unic şi are un anumit potenţial de învăţare şi de

dezvoltare;

✓ Şcoala şi comunitatea asigură şanse egale de acces la educaţie pentru toţi

copiii;

• Ideea care trebuie să stea la baza “şcolii

pentru fiecare” este aceea că finalitatea

fundamentală a sistemului de învăţământ și

constă în a forma cetăţeni care sunt membri ai

aceleiaşi societăţi şi care împărtăşesc valori

comune

Sindromul Langdon Down

Caracterizarea generală a sindromului Down

• Sindromul Langdon Down

✓ reprezintă o afecțiune cromozomială (o afecțiune din naștere,

care este prezentă la copil încă din momentul conceperii)

✓ cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar fiind o

formă ușor de diagnosticat, deoarece deficiența mintală

✓ este evidentă și este însoțită de anumite anomalii anatomo-

morfologice cu caracter tipic

✓ Particularitățile morfologice sunt prezente de la naștere și se

accentuează cu vârsta.

• Nivelul intelectual

✓ este scăzut

✓ cei mai mulți se plasează la nivelul deficienței

mintale severe sau profunde.

• Limbajul

✓ se dezvoltă cu întârziere, după 3 ani, rămâne la nivel scăzut,

chiar și după o activitate educativă intensă, vorbirea lor este

greu înțeleasă de către o persoană care nu este familiarizată

✓ cu toate acestea copiii cu sindrom Down sunt foarte

comunicativi

✓ au inițiativă în stabilirea comunicării verbale sau a

comunicării paraverbale.

• Gândirea

✓ păstrează și la vârsta adultă un puternic caracter concret cu

posibilități minime de generalizare și o pronunțată tendință

spre stereotipie

✓ înțelegerea relațiilor cauzale și a legilor generale dintre

fenomene rămâne incompatibilă.

• Memoria

✓este predominant mecanică deoarece aplică cu

greu cunoștințele în situații noi neobișnuite

• Motricitatea

✓ este pronunțat deficitară

✓ toate componentele sale (stațiune, prehensiune, mersul și

mișcările capului) sunt înțârziate cunoscând un ritm lent de

dezvoltare

✓ uneori se observă o hiperextensibilitate a articulațiilor, ceea ce

permite efectuarea unor mișcări ieșite din comun.

• Din punct de vederea afectiv

✓ se remarcă predominarea unei dispoziții vesele, atașament

pronunțat

✓ mare docilitate față de persoanele familiare

✓ rar apar cazuri de irascibilitate sau agresivitate

✓ au în permanență tendința de a sociliza, dar fără o formă

axiologică

✓ datorită infantilismului afectiv, apar în permanență reacții

puternice de gelozie.

Etiologia

• Cercetările au dovedit că în cazul sindromului Down apare un cromozom în

plus în pereche 21, de aceea este denumit și Trisomia 21.

• Chiar dacă în cazul acestui sindrom apare o anomalie genetică , totuși se

pare că nu se dobândește ereditar.

• S-a emis și ipoteza că ar fi efectul slăbirii funcțiilor reproductive ale

părinților, ridicându-se un semn de întrebare mai ales cu vârsta mamei

deoarece s-a constatat că frecvența indivizilor cu sindrom Down este mai

mare la mamele în vârstă de peste 45 de ani. Alți autori acordă atenție

vârstei înaintate a tatălui sau diferenței mari de vârstă între părinți.

Strategii de intervenție și integrare a copiilor cu

sindrom Down

• La un copil cu sindrom Down apar întotdeauna probleme legate de comportamentul

social şi de comportamentul de învăţare. Se pot evita majoritatea acestor probleme,

sau se poate reduce efectul lor dacă se adaptează propriile obiceiuri de interacţiune

cu copilul oferindu-i multă atenţie în ceea ce priveşte solicitările zilnice ale vieţii şi

școlii.

• Începerea unei cerinţe cu „Eu vreau” în loc să folosim sintagma „Dă-te jos de

acolo” este indicat să se spună „Eu vreau ca tu să te dai jos acum”. În loc de „Las-o

şi pe Ioana să se urce în leagăn” se poate spune „Eu vreau ca tu să o laşi şi pe Ioana

să se urce în leagăn”. Această tactica funcţionează excelent cu copiii cărora le face

plăcere să îi mulţumească pe adulţi şi cărora nu le place să li se dea comenzi.

• Calmarea copilului printr-o tonalitate joasă este extrem de

importantă

• Chiar daca un copil cu sindrom Down nu înţelege noţiuni ca

răbdarea, el trebuie să primească explicaţii pe înţelesul lui şi pe

un ton cât mai calm.

• Reproşul poate fi perceput ca o agresiune şi se poate

transforma în frică sau anxietate.

• Cadrele didactice trebuie să reacţioneze cu calm şi înţelegere

faţă de dorința acestuia astfel încât copilul să fie ţinut sub

control, fără să-şi dea seama.

• Pentru dezvoltarea limbajului este foarte important dialogul cu

copilul şi apelul la jocurile de rol.

• Pe măsură ce copilul creşte, interacţiunea şi discuţiile cu acesta

în toate împrejurările sunt vitale

• este necesar să i se explice foarte clar toate noţiunile de bază

şi nu numai şi să înţeleagă orice îl preocupă

• să fie provocat la discuţii apelându-se la strategii diverse prin

jocuri de rol.

• Este necesară implicarea copilului cu sindrom Down în

activităţi de echipă, precum sport, teatru, ateliere de lucru,

pentru dezvoltarea şi valorificarea inclinaţiilor şi talentelor .

• Recompensa are rezultate bune în educaţia copilului

producând efecte pozitive asupra personalităţii sale pe termen

lung. Recompensele pot să fie concretizate în laude și

aprecieri

• Educaţia prin joc este cea mai bună metodă care îi ajuta pe

copiii cu sindrom Down să asimileze anumite deprinderi, să îşi

dezvolte imaginaţia, creativitatea şi să devină mai sociabili.

• Utilizați metode de predare care valorifică suporturi vizuale

precum: poze, imagini, postere, proiecţii, scris sau desen la

tablă etc., pentru că elevul cu sindrom Down are mai degrabă

un stil vizual de învăţare.

• Folosiți etichete autocolante (post-it) pentru a nota ideile principale, astfel

încât să poată fi schimbată ordinea acestora.

• Utilizați creioane colorate şi evidenţiatoare pentru a sublinia ideile

principale.

• Folosiți hârtie de culori diferite pentru diferite teme sau sarcini.

• Ajutați-l să sublinieze ideile principale şi utilizați "povestirile în imagini"

pentru a clarifica ideile înainte de discuţie.

• Oferiți instrucţiuni simple, în propoziţii sau fraze clare şi

scurte, utilizând un limbaj nonverbal adecvat, pentru a putea fi

înţeleași , urmăriți şi pentru ca elevul cu sindrom Down să

poată realiza sarcinile de lucru propuse.

• Utilizați materiale didactice care să servească nu mumai la

însușirea cunoștințelor, ci și la lărgirea reprezentărilor

elevilor;

• În cadrul orelor de matematică utilizați materiale didactice

pentru formarea noțiunilor, iar pentru realizarea generalizării,

abstractizării este necesar ca pentru predarea unui material

nou, pentru a se ajunge la o noțiune nouă să se folosească

materiale didactice și ca generalizarea să se realizeze pe baza

desprinderii elementelor comune;

• Comunicați faţă în faţă, păstrând contactul vizual cu elevul;

astfel elevul poate înţelege mai uşor ce i se cere să facă;

• Verificați înţelegerea sarcinilor de lucru, cerându-i elevului să

repete instrucţiunile, informaţiile; aşa vă puteți da seama dacă

sarcinile de lucru au fost înţelese de către elevul cu sindrom

Down;

• Alocați timp suplimentar pentru răspuns sau pentru a realiza

sarcinile de învăţare, deoarece ritmul de lucru este mai lent la

elevul cu sindrom Down;

• Împarțiți sarcinile de lucru pe paşi mici, pentru ca elevul să le

poată înţelege; în cazul în care nu înţelege, repetați,

reformulați, încurajați-l să întrebe dacă nu a înţeles;

• Oferiți-i libertatea de a-şi alege sarcinile de lucru, acest lucru

ajutându-l în luarea deciziilor şi asumarea responsabilităţilor,

• Pentru că are nevoie de un mediu în care să se simtă acceptat,

în care se poate manifesta liber în încercarea de a deveni

independent, susțineți-l pentru a putea trăi succesu

• Încurajați-l şi oferiți-i feedback pozitiv pentru a-şi canaliza

energia spre evitarea insucceselor şi prevenirea unui

comportament pasiv, absent sau agresiv

Concluzii

• Integrarea copiilor cu CES conferă instituţiei şcolare rolul de

componentă fundamentală a sistemului social, aptă să

răspundă concret imperativelor de moment ale evoluţiei din

societatea contemporană şi să rezolve o serie de probleme

referitoare la nevoile de acceptare/valorizare socială a fiecărui

individ şi la capacitatea acestuia de a se adapta şi integra într-o

societate aflată în continuă transformare .

• „O inimă înţelegătoare reprezintă totul la un

profesor, şi nu o putem aprecia îndeajuns. Ne

amintim cu stimă de profesorii excelenţi, dar cu

recunoştinţă de cei care ne-au influenţat sufleteşte.

Planul de învăţământ este o materie primă extrem de

necesară, dar căldura reprezintă elementul vital

pentru planta aflată în creştere şi pentru sufletul

copilului”. (Carl Gustav Jung)

Vă mulţumim!